Personajul IONA

INTRODUCERE
Publicată în 1968, piesa Iona de M.Sorescu= inclusă, alături de „Paracliserul" şi „Matca", în trilogia dramatică „Setea
muntelui de sare", al cărei titlu sugerează setea de Absolut a omului.
Subintitulată „tragedie în patru tablouri", piesă nu respectă normele acestei specii clasice. Aici „tragedia" este înţeleasă în sens
existenţial ca luptă a individului cu destinul, în încercarea de a-1 schimba şi de a se găsi pe sine.
Tema piesei= singurătatea fiinţei umane, frământarea omului în efortul de aflare a sinelui. În monologul lui, Iona se revoltă în
fata destinului său, refuză să-şi accepte soarta de fiinţă solitară, încearcă să-şi redescopere identitatea şi să depăşească
prizonierarul metaforic.

CUPRINS
1 Prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului din drama studiată
STATUT SOCIAL: PESCAR GHINIONIST
Statutul social: Iona= pescar ghinionist (pescar-pescuit).
Statutul social de pescar= simbol→ speranţa eternă.
Actul de a pescui= nevoia de cunoaştere şi autocunoaştere.
STATUT PSIHO (PACRA): SINGURĂTATE
Iona= personaj-idee ce întruchipează, alegoric, singurătatea fiinţei umane şi căutările omului modern.
Drumul personajului prin spaţiile simbolice→ traseul devenirii.
Trece de la pasivitate în fața destinului(Tablou I), la acţiunea conştientă(simbolizată de cuţit -Tablou II), la reflexivitate(Tablou
III), apoi îşi aminteşte identitatea(Tablou IV).
2. Evidenţierea unei trăsături de caracter a personajului ales prin două episoade/ secve comentate
SINGURĂTATEA
Principala trăsătură a protagonistului= singurătatea absolută, personajul reprezentând, alegoric, metafora lui Nietzsche:
„Solitudinea m-a înghiţit ca o balenă".
În piesă= multe secv. ce ilustrează singurătatea absolută a protagonistului şi a fiinţei umane, în general.
PIERDEREA ECOULUI (Tabloul I)
În tabloul I, Iona îşi pierde ecoul (simbol al înstrăinării de sine). Eroul se strigă, îşi cheamă dublul până „răguşeşte",
constatând că este înconjurat doar de pustietate. Dispariţia ecoului pare a-i anula existența. Însuşi autorul remarcă tragismul clipei
pierderii ecoului: „Cred că lucrul cel mai îngrozitor din piesă e când Iona îşi pierde ecoul."
BILETUL SCRIS CU SÂNGE (Tabloul III)
O altă secv. (în tabloul III)= în care Iona scrie un bilet cu propriul sânge, tăindu-şi o bucată de piele din podul palmei stângi.
Încearcă să trimită scrisoarea, într-un gest disperat, asemenea naufragiaţilor, punând-o într-o bășică de peşte, dar tot el este cel ce
o găseşte.
3. Analiza, la alegere, a două componente de structură şi de limbaj ale dramei studiate, semnificative pt construcţia
personajului, din seria: acţiune, conflict, modalităţi caracterizare, notaţiile autorului
Dramaturg modern, M.Sorescu modifică regulile teatrului „clasic", nu respectă construcţia unei tragedii. Renunţă la dialog şi
în favoarea unui monolog dialogat, mod de expunere ce exprimă viziunea dp lume a omului modern, condamnat la singurătate.
O primă consecinţă= personajul→ obligat să se dedubleze.
Aceste convenţii sunt precizate în lista cu personajele, ce cuprinde, pe lângă pescarul Iona, alţi 2 pescari, „figuranţi" tăcuţi.
Consecinţele dedublării personajului= dispariţia conflictului şi a intrigii, plasarea acţiunii în planul parabolei.
CONFLICT
Conflictul dintre personaje (din teatrul clasic) lipseşte. Imagine a omului modern, Iona trăieşte plenar un conflict interior
tragic cu sinele, născut din diferenţa dintre idealul de libertate, de cunoaştere absolută, şi realitatea vieţii într-un orizont închis
(ca un pântece de chit).
CARACTERIZARE
Mijloacele de caracterizare, directe şi indirecte = specifice personajului dramatic (lbaj, gesturi, acţiuni simbolice, indicaţii ale
autorului - didascalii), modul de expunere= monologul. Procedee moderne de caracterizare= introspecţia şi monologul interior.
Un mijloc de caracterizare directă= notaţiile autorului, ce individualizează drama existenţială a personajului. Mişcările
sufleteşti= surprinse în indicaţiile din Tabloul I: „explicativ", „înţelept", „uimit", „vesel", „nehotărât", „făcându-şi curaj".
Fiecare tablou surprinde eroul în altă etapă a călătoriei. Precizările de la încep Tabloului IV cuprind portretul fizic al lui Iona: „La
gura grotei răsare barba lui Iona. Detaliul fizic „barba lui Iona" este un indice de timp: a trecut o viaţă de când omul caută sol.
ieşirii din limitele existenţei.
Iona= imaginea generică a omului modern, cum o dovedesc trăirile notate în didascalii/ exprimate în replici: reverie, reflecţie,
acţiune, veselie, tristeţe, spaimă, calm.
În concordanţă cu ac. stări, lbajul personajului trece de la un registru stilistic la altul: colocvial şi metaforic, ironic şi tragic.
 ÎNCHEIERE
În concluzie prin Iona, M.Sorescu aduce o înnoire radicală: teatrul-parabolă (faptele, gesturile, decorul fac parte din alegorie,
iar lbajul este metaforic). Întâmplările nu tb privite în plan real, ci simbolic. Exponent al condiţiei solitare a omului modern,
simbol al aspiraţiei spre cun şi libertate, Iona= speranţa ca mod de a fi într-o lume închisă.