MARIO PUZO OMERTA

Carti

MARIO PUZO

OMERTA

Omerta:

codul sicilian al onoarei care interzice transmiterea de

informatii cu privire la delicte considerate a fi afaceri
ale persoanelor implicate.

în satul pietros Castellammare del Golfo de pe coasta siciliana a Mediteranei, un mare Don
mafiot se stingea pe patul de suferinta. Vincenzo Zeno era un om de onoare, care fusese iubit
toata viata pentru judecata lui cinstita si impartiala, pentru ajutorul acordat celor în nevoie si
pentru pedepsirea implacabila a celor care se încumetau sa se împotriveasca vointei lui.

La capatîiul lui se aflau trei dintre fostii discipoli, care plecasera de lînga mentorul lor ca sa-si
cîstige propria putere si pozitie: Raymonde Aprile din Sicilia si New York, Octavius Bianco din
Palermo si Benito Craxxi din Chicago. Fiecare dintre acestia îi datora o ultima favoare.

Don Zeno era cel din urma dintre adevaratii capi ai Mafiei care respectase toata viata vechile
traditii. stiuse întotdeauna sa profite de toate afacerile, dar niciodata de pe urma drogurilor,
a prostitutiei sau a altor delicte de orice fel. si nici un om sarac care îi calcase pragul cerîndu-i
bani nu plecase cu mîna goala. Corectase nedreptatile pricinuite de justitie - cel mai mare
judecator din Sicilia putea sa-si declare verdictul, dar, daca dreptatea era de partea ta, Don
Zeno se opunea acestuia cu vointa si armele de care dispunea.

Orice flacau destrabalat care dezonora fata vreunui satean sarac era convins de Don Zeno sa
pecetluiasca legatura prin taina sfînta a

casatoriei. Nici o banca nu-si închidea usile în fata unui fermier aflat la ananghie, pentru ca
Don Zeno intervenea imediat în favoarea lui. Nici un tînar care aspira la o educatie universitara
nu fusese nevoit sa
renunte la ea din pricina lipsei de bani sau de calificare. Daca toti acestia faceau parte din
cosca sau clanul lui, visele li se împlineau. Legile de la Roma nu justificau în nici un fel traditiile
din Sicilia si nu aveau nici o autoritate aici: Don Zeno le anula, oricît l-ar fi costat.

Dar Don-ul era acum un om trecut de optzeci de ani, si în ultimul timp puterea lui începuse sa
slabeasca. Fusese destul de slab ca sa ia în casatorie o tînara foarte frumoasa, care îi daruise
un baiat minunat. Dar nefericita murise la nastere si baiatul avea acum doi ani. stiind ca i se
apropie sfîrsitul si ca, o data cu disparitia lui, cosca va fi pulverizata de clanurile mai puternice
Corleone si Clericuzio, batrînul se gîndea la viitorul fiului sau.

Acum, dupa ce le multumi celor trei prieteni pentru curtoazia si respectul de care dadusera
dovada venind de la atîtia kilometri departare ca sa-i asculte rugamintile, le spuse ca dorea ca
fiul sau Astorre sa fie dus într-un loc sigur si crescut în alt mediu, dar în acelasi spirit al onoarei
care îl calauzise si pe el.

- Voi închide ochii cu constiinta împacata, spuse el - desi prietenii lui stiau ca, în decursul vietii,
batrînul hotarîse moartea a sute de oameni - daca voi sti ca fiul meu este în siguranta. Caci eu
vad în acest copil de doi ani sufletul si spiritul unui adevarat mafioso, o specie rara si aproape
disparuta.

Le spuse ca îl va alege pe unul dintre ei care va fi protectorul acestui copil aparte si ca aceasta
responsabilitate îi va aduce celui ales recompense substantiale.

- E ciudat, spuse Don Zeno, privindu-i cu ochii împaienjeniti. Dupa traditie, acesta este primul
fiu care este un adevarat Mafioso. Dar în cazul meu a trebuit sa astept pîna la optzeci de ani
ca sa-mi împlinesc visul. Nu sînt un om superstitios, dar, daca as fi, as crede ca acest copil s-a
zamislit din însusi pamîntul Siciliei. Ochii lui sînt verzi ca roadele celor mai buni maslini ai mei.
si are o sensibilitate tipic siciliana - are o fire romantica, muzicala, fericita. Dar daca cineva îl
jigneste, nu uita, nici chiar acum, la vîrsta asta frageda. Dar trebuie îndrumat.

- Prin urmare, ce ne ceri, Don Zeno? întreba Craxxi. Caci eu unul as fi fericit sa-l iau pe copil si
sa-l cresc ca pe propriul meu fiu.

Bianco îi arunca lui Craxxi o privire aproape indignata.

- îl stiu pe baiat de cînd s-a nascut. M-am obisnuit cu el. O sa-l consider copilul meu.
Raymonde Aprile se uita la Don Zeno, dar nu spuse nimic.

- si tu, Raymonde? întreba Don Zeno.

Aprile spuse:

- Daca ma alegi pe mine, fiul tau va fi si al meu.

Don Zeno se gîndi la cei trei: toti erau demni de încrederea lui. Pe Craxxi îl considera cel mai
inteligent. Bianco era în mod cert cel mai ambitios si puternic. Aprile era un om mai retinut si
mai virtuos, fiindu-i totodata mai apropiat. Dar era neîndurator.

Chiar si pe patul de moarte, Don Zeno întelegea ca Raymonde Aprile era cel care avea cea mai
mare nevoie de copil. El va pretui cel mai mult iubirea acestuia si va face tot ce îi va sta în
putinta ca fiul lui
sa învete sa supravietuiasca într-o lume a tradarii, cum era lumea lor.

Don Zeno pastra un lung moment de tacere. în cele din urma spuse:

- Raymonde, tu vei fi tatal copilului. si acum pot închide ochii împacat.

Don Zeno avu parte de funeralii demne de un împarat. Toti capii de cosca din Sicilia venira sa-
i aduca un ultim omagiu, ca si ministrii de la Roma, proprietarii de mari domenii, precum si
sute de supusi din întinsa lui cosca. în fruntea carului funebru tras de cai, Astorre Zeno, copilul
de doi ani cu privirea arzatoare, îmbracat cu o redingota neagra si palarie de aceeasi culoare,
calarea maiestuos ca un împarat roman.

Cardinalul de Palermo oficie slujba si spuse aceste cuvinte memorabile:

- Pentru cei în suferinta si pentru cei sanatosi, pentru cei cuprinsi de nefericire sau de
disperare, Don Zeno a fost un prieten adevarat.

Apoi aminti ultimele cuvinte ale lui Don Zeno:

- îmi încredintez sufletul lui Dumnezeu. El îmi va ierta pacatele, caci în fiecare zi a vietii mele
am cautat sa fiu drept.

Astfel ajunse Astorre Zeno sa fie dus în America de Raymonde Aprile, devenind un nou
membru al familiei acestuia.

Capitolul 1

Cînd Franky si Stace, gemenii Sturzo, intrara pe aleea care ducea la casa lui Heskow, vazura
patru adolescenti foarte înalti care jucau baschet în curtea mica. Franky si Stace coborîra din
Buick-ul lor de dimensiuni considerabile, iar John Heskow le iesi în întîmpinare. Era
16116o1421q un barbat înalt, cu fata în forma de para; parul rar îi înconjura cu grija calota
spîna a craniului, iar ochii mici si albastri îi sclipeau.

- Ati picat la tanc, spuse el. Vreau sa va prezint pe cineva.

Meciul de baschet se întrerupse. Heskow spuse cu mîndrie:

- El este fiul meu, Jocko.

Cel mai înalt dintre adolescenti îi întinse o mîna uriasa lui Franky.

- Auzi, ce-ar fi sa facem una mica?

Jocko îi privi pe cei doi oaspeti. Aveau în jur de un metru optzeci si pareau în forma. Amîndoi
purtau tricouri Ralph Lauren, unul rosu si celalalt verde, pantaloni kaki si pantofi cu talpa de
cauciuc. Aratau
chipesi si prietenosi, trasaturile lor colturoase fiind desenate cu o siguranta plina de gratie. Era
evident ca erau frati, dar Jocko nu si-ar fi imaginat ca erau gemeni. Se gîndi ca aveau putin
peste patruzeci de ani.

- Sigur, spuse Jocko, cu o buna dispozitie copilareasca.

Stace zîmbi.

- Excelent! Am condus cinci mii de kilometri si trebuie sa ne dezmortim.

Jocko se îndrepta catre cei doi însotitori ai lui, amîndoi înalti de peste un metru optzeci, si le
spuse:

- îi iau în echipa mea, iar voi trei jucati împreuna.

Fiind un jucator mult mai bun, se gîndi ca, în aceasta formatie, prietenii tatalui sau vor avea
mai multe sanse.

- Ia-o usor cu ei, le spuse John Heskow tinerilor. Sînt si ei niste mosi care se dau mari.

Era o dupa-amiaza tîrzie de decembrie, iar aerul era destul de rece ca sa-ti puna sîngele în
miscare. Lumina soarelui rece de Long Island, de un galben pal, se reflecta în acoperisurile si
în peretii de sticla ai serelor lui Heskow, principala lui afacere.

Tinerii prieteni ai lui Jocko jucau fara nerv, ca sa le faca un serviciu barbatilor mai vîrstnici. Dar
pe neasteptate Franky si Stace tîsnira pe lînga ei ca sa arunce direct la cos. Jocko ramase uluit
de viteza lor; apoi vazu ca acestia refuzau sa arunce la cos, dar nici nu îi pasau mingea. Nu
aruncau niciodata la cos din spatele adversarilor. Se parea ca era o chestiune de onoare sa se
elibereze de marcaj si sa arunce cu usurinta la cos de aproape.

Echipa adversa începu sa se foloseasca de avantajul înaltimii ca sa treaca printre jucatorii mai
vîrstnici, dar în mod uimitor nu reusira decît de putine ori sa sara la cos. Pîna la urma, unul
dintre baieti se enerva si îl lovi puternic cu cotul în fata pe Franky. în momentul urmator,
baiatul era la pamînt. Jocko, care era foarte atent la joc, nu-si dadu seama cum se întîmplase
totul. Dar apoi Stace îl lovi cu mingea în cap pe fratele sau si îi spuse:

- Hai, joaca, dobitocule.

Franky îl ajuta pe baiat sa se ridice, îi dadu o palma la fund si spuse:

- Hei, scuza-ma.

Mai jucara cinci minute, dar "batrînii" erau deja în mod evident extenuati si pustii îi
încercuisera. în cele din urma, cedara.

Heskow le aduse racoritoare pe teren. Tinerii se adunasera în jurul lui Franky, care avea
carisma si dovedise o dibacie de profesionist în timpul jocului. Franky îl îmbratisa pe baiatul
pe care îl doborîse la pamînt. Apoi le arunca un zîmbet de om de lume, care se potrivea de
minune cu figura lui colturoasa.

- Baieti, ascultati cîteva sfaturi de la un om mai în vîrsta, spuse el. Nu driblati niciodata cînd
puteti pasa. Nu cedati niciodata cînd aveti un handicap de douazeci de puncte în ultimul sfert.
si nu iesiti niciodata cu o femeie care are mai mult de o pisica.

Baietii rîsera.

Franky si Stace dadura mîna cu baietii si le multumira pentru joc, apoi îl urmara pe Heskow în
interiorul casei cochete, cu decoratiuni exterioare verzi. Jocko striga în urma lor:

- Hei, sa stiti ca sînteti buni!

în casa, John Heskow îi conduse pe cei doi frati sus, în camera lor.
Aceasta avea o usa foarte grea cu o încuietoare solida, dupa cum observara fratii cînd Heskow
îi lasa sa intre si încuie usa în urma lor.

Camera era mare, de fapt un apartament cu baie proprie. Avea doua paturi de o persoana -
Heskow stia ca fratilor le placea sa doarma în aceeasi camera. într-un colt se afla un cufar
urias, asigurat cu benzi de
otel si un lacat metalic greu. Heskow descuie lacatul cu o cheie si ridica usor capacul cufarului.
înauntru se aflau mai multe pistoale, arme automate si cutii cu munitie, dispuse într-un
amalgam de forme geometrice negre.

- Ajung? întreba Heskow.

Franky observa:

- Nu sînt amortizoare.

- N-o sa aveti nevoie de amortizoare pentru ce-o sa faceti.

- Bine, spuse Stace. Nu-mi plac amortizoarele. Nu nimeresc niciodata nimic daca am amortizor.
- E-n regula, aproba Heskow. Acum puteti sa faceti un dus si sa va instalati, iar eu scap de pusti
si pregatesc cina. Ce parere aveti de baiatul meu?

- E un baiat foarte dragut, spuse Franky.

- V-a placut cum joaca baschet? întreba Heskow, îmbujorîndu-se de mîndrie si semanînd si mai
mult cu o para coapta.

- Exceptional, raspunse Franky.

- Stace, tu ce crezi?

- Prima-ntîi, spuse Stace.

- A cîstigat o bursa la Villanova, spuse Heskow. Ţintim spre NBA.

Cînd gemenii coborîra în salon putin mai tîrziu, Heskow îi astepta. Pregatise vitel înabusit cu
ciuperci si o imensa salata verde. Pe masa era vin rosu pentru trei persoane.

Se asezara. Erau prieteni vechi si stiau totul unii despre altii. Heskow era divortat de
treisprezece ani. Fosta lui sotie si Jocko locuiau la cîtiva kilometri mai la vest, în Babylon. Dar
Jocko îsi petrecea mult timp aici, iar Heskow îsi îndeplinise întotdeauna rolul de tata cu
consecventa si entuziasm.

- Trebuia sa ajungeti mîine, spuse Heskow. Îl amînam pe pusti daca stiam ca veniti azi. Cînd ati
sunat, nu puteam sa-i dau afara pe el si pe prietenii lui.

- Ei, asta-i! Nu-i nimic, spuse Franky.

- Ati fost buni afara, cu baietii, spuse Heskow. Nu v-a trecut niciodata prin cap sa faceti asta ca
profesionisti?

- Nu, spuse Stace, sîntem prea scunzi, n-avem decît un metru optzeci. "Vinetiii" erau prea mari
pentru noi.

- Sa nu spui una ca asta în fata pustiului, spuse Heskow îngrozit. Va trebui sa joace cu ei.

- A, nu, spuse Stace, n-as spune asta niciodata.

Heskow se relaxa si sorbi din vin. Îi placuse dintotdeauna sa lucreze cu fratii Sturzo. Erau atît
de bine crescuti - niciodata nu deveneau obraznici, ca majoritatea derbedeilor cu care avea
de-a face. Aveau un mod lejer de a se comporta în societate, care reflecta armonia relatiei
dintre ei. Erau linistiti si asta le dadea o înfatisare placuta.

Mîncara toti trei încet si neprotocolar. Heskow le umplu din nou farfuriile direct din cratita.
- întotdeauna am vrut sa te întreb, i se adresa Franky lui Heskow. De ce ti-ai schimbat numele?

- E o poveste veche, spuse Heskow. Nu-mi era rusine ca sînt italian. Dar, vezi tu, am mutra asta
enervanta de neamt. Par blond, ochi albastri si nasul asta. Era chiar dubios sa am nume de
italian.

Gemenii izbucnira amîndoi într-un rîs nestînjenit si plin de întelegere. stiau ca prietenul lor era
un ticalos, dar nu-i deranja.

Dupa ce îsi terminara salata, Heskow servi cafele espresso duble si un platou de fursecuri
italiene. Le oferi trabuce, dar ei îl refuzara. Nu fumau decît Marlboro, care se potrivea cu fetele
lor ridate de oameni ai vestului.

- Haideti sa trecem la afaceri, spuse Stace. Probabil ca e vorba de ceva serios, altfel de ce-ar
mai fi trebuit sa strabatem cu masina toata distanta asta afurisita de cinci mii de kilometri?
Puteam veni cu avionul.

- N-a fost chiar asa de rau, spuse Franky. Mie mi-a placut. Am vazut America pe viu. Ne-am si
distrat. Oamenii din oraselele de provincie au fost nemaipomeniti.

- Da, a fost exceptional. Dar tot a fost un drum lung.

- N-am vrut sa lasam urme la aeroporturi, explica Heskow. E primul loc în care verifica. si o sa
aveti parte de multa caldura. Sper ca nu aveti nimic împotriva caldurii.

- Pentru mine e tot ce poate fi mai placut, spuse Stace. Acum spune, cine naiba e?

- Don Raymonde Aprile.

Heskow aproape ca se îneca cu cafeaua cînd îi pronunta numele.

Se lasa o tacere lunga, si Heskow simti pentru prima oara fiorul mortii pe care îl emanau cei
doi gemeni.
Franky întreba linistit:

- Ne-ai facut sa conducem cinci mii de kilometri ca sa ne oferi chestia asta?

Stace îi zîmbi lui Heskow si spuse:

- John, ne-a facut placere sa te cunoastem. Acum plateste-ne taxa de anulare si putem sa
plecam.

Gemenii rîsera amîndoi de aceasta mica gluma, dar Heskow nu întelese.

Unul dintre prietenii lui Franky din Los Angeles, un scriitor neprofesionist, le explicase odata
gemenilor ca, desi o revista putea foarte bine sa-i plateasca cheltuielile pentru scrierea unui
articol, asta nu
însemna obligatoriu ca îl vor si cumpara. Ei plateau doar un mic procent din taxa convenita ca
sa distruga articolul. Gemenii adoptasera aceasta practica. Ei percepeau o taxa doar ca sa dea
ascultare unei propuneri, în cazul de fata, pentru ca era vorba despre timpul consumat pe
drum si de faptul ca erau implicate doua persoane, taxa de anulare era de douazeci de mii.

Dar sarcina lui Heskow era sa-i convinga sa accepte propunerea.

- Don Raymonde s-a retras de trei ani, spuse el. Toate vechile lui relatii sînt în închisoare. Nu
mai are nici o putere. Singurul care ne-ar

putea face necazuri este Timmona Portella, iar el n-o va face. Partea voastra este de un milion
de dolari, jumatate dupa ce terminati si cealalta jumatate peste un an. Dar în tot acest an
trebuie sa va ascundeti. în momentul acesta totul este aranjat. Treaba voastra este doar sa-l
împuscati.

- Un milion de dolari, spuse Stace. O gramada de bani.

- Clientul meu stie ca uciderea lui Don Aprile este un pas important, spuse Heskow. Pentru
asta vrea sa angajeze ce e mai bun. Tragatori cu mîna sigura si parteneri care nu vorbesc si au
judecata matura. Iar voi, baieti, sînteti realmente cei mai buni.

Franky spuse:

- si nu sînt multi cei care si-ar asuma acest risc.

- Asa-i, aproba Stace. Cine o va face va suferi toata viata. Va fi urmarit, si nu doar de politie si
de federali.

- îti jur, spuse Heskow, ca politia din New York nu va merge pîna la capat. Iar F.B.I.-ul nu-i va
sprijini cîtusi de putin.

- si vechii prieteni ai lui Don Aprile?

- Mortii nu au prieteni.
Heskow facu o pauza.

- Cînd s-a retras, Don Aprile a rupt toate legaturile. Nu aveti de ce sa va faceti griji.

Franky îi spuse lui Stace:

- Nu-i caraghios ca în toate afacerile noastre ni se spune întotdeauna ca nu avem de ce sa ne

facem griji?

Stace rîse.

- Asta pentru ca nu apasa ei pe tragaci. John, sîntem prieteni de multa vreme. Avem încredere
în tine. Dar daca te înseli? Oricine se poate însela. Daca Don Aprile mai are prieteni? Tu stii
cum lucreaza. Fara mila. Daca pun mîna pe noi, nu se vor multumi doar sa ne ucida. Mai întîi
o sa petrecem cîteva ore în iad. Plus ca familiile noastre sînt expuse, conform legilor lui Don
Aprile. Gîndeste-te la fiul tau. N-o sa mai poata juca în NBA din mormînt. Poate ca ar trebui sa
stim cine plateste pentru asta.

Heskow se apleca spre ei. Pielea fetei îi devenise stacojie, ca si cum ar fi rosit.

- Nu va pot spune asta. stiti doar ca nu sînt decît intermediarul. si m-am gîndit si eu la toata
mizeria de dupa. Credeti ca sînt idiot? Cine nu stie cine e Don Aprile? Dar acum e total lipsit
de aparare. Am asigurari de sus în privinta asta. Politia va face cercetari de rutina. F.B.I.-ul nu-
si putea permite sa faca investigatii. Iar capii cei mai importanti ai Mafiei nu se vor baga. Totul
va merge ca uns.

- Niciodata nu m-as fi gîndit ca Don Aprile va fi una din tintele mele, spuse Franky.

Aceasta noua misiune îi magulea orgoliul. Avea sa ucida un om extrem de temut si de respectat
în lumea lui.

- Franky, asta nu-i un meci de baschet, îl avertiza Stace. Daca pierdem, n-o sa ne dam mîna
cînd iesim de pe teren.

- Stace, e vorba de un milion de dolari, spuse Franky. si John nu ne-a trimis niciodata sa ne
frîngem gîturile. Hai s-o facem!

Stace se simti contaminat de emotia celorlalti doi. Ce naiba, el si Franky îsi puteau purta de
grija. La urma urmei, era în joc un milion de dolari. Adevarul era ca Stace era mai mercenar
decît Franky; dintre cei doi, el se ocupa de partea de afaceri, iar milionul reusise sa-l clinteasca.

- Bine, spuse Stace, acceptam. Dar Dumnezeu sa ne apere daca dam gres.

Pe vremuri Stace fusese baiat de altar.

- Dar Don Aprile nu este urmarit de F.B.I.? întreba Franky. Asta n-o sa ne faca probleme?

- Nu, spuse Heskow. Cînd toti prietenii lui au ajuns în închisoare, Don Aprile s-a retras ca un
gentleman. F.B.I.-ul a apreciat asta. L-au lasat în pace. Va garantez eu asta. si acum, haideti sa
va pun la curent.

îi trebui o jumatate de ora ca sa le explice planul în amanunt.

La sfîrsit Stace întreba:

-Cînd?

- Duminica dimineata, raspunse Heskow. Apoi veti sta aici doua zile. Dupa aceea un avion
particular va va duce la Newark.
- Trebuie sa avem un sofer foarte bun, spuse Stace. Unul exceptional.

- Eu o sa conduc, spuse Heskow, adaugînd pe un ton de scuza: Se plateste foarte bine.

în tot restul weekend-ului, Heskow fu menajera fratilor Sturzo. Le

prepara masa, le facu cumparaturile. Nu era un om usor de impresionat,
dar cei doi Sturzo îi dadeau fiori cîteodata. Erau ca viperele, în perma-
nenta alerti, dar, în acelasi timp, sociabili. îl ajutara chiar sâ îngrijeasca
straturile de flori.

Cei doi frati jucara baschet unul contra unul înainte de cina si
Heskow îi urmari, fascinat de felul în care trupurile lor se unduiau unul
pe lîngâ celalalt ca niste serpi. Franky era mai rapid si aruncarile lui la
cos erau perfecte. Stace nu era la fel de bun ca jucâtor, dar era mai
inteligent. Franky ar fi putut ajunge în NBA, îsi zise Heskow. Dar mi-
siunea lor nu era un joc de baschet. într-un moment de criza, Stace era
cel mai potrivit. El trebuia sa fie tragatorul principal.

Capitolul 2

Marele razboi-fulger purtat de F.B.I. împotriva familiilor mafiote

din New York în anii '90 a lasat doar doi supravietuitori. Don Ray-
monde Aprile, cel mai important si mai de temut, a ramas neatins.
Celalalt, Don Timmona Portella, care era aproape la fel de puternic ca
Don Aprile, dar inferior ca om, a scapat printr-un mare noroc.

Dar viitorul era clar. Cînd legea RICO din 1970 a fost atît de nede-
mocratic adoptata si echipele speciale F.B.I. de urmarire au început sâ
dovedeasca un zel neobisnuit, iar credinta soldatilor Mafiei americane
în omerta a început sa scada, Don Raymonde Aprile a stiut ca sosise
momentul sa iasa din scena în mod onorabil.

Don Aprile îsi condusese Familia timp de treizeci de ani, iar acum
se transformase într-o legenda. Crescut în Sicilia, nu avea nimic din
falsele idei sau din aroganta agresiva a capilor Mafiei nascuti în Ame-
rica. El era, de fapt, aidoma acelor vechi conducatori sicilieni din se-
colul al nouasprezecelea care conduceau orase si sate prin carisma, simt
al onoarei si pedepsirea cu moartea a oricarui dusman prezumtiv. El a
dovedit totodata si geniul strategic al acestor vechi eroi.

Acum, la saizeci si doi de ani, totul era în ordine în viata lui. îsi
eliminase dusmanii si îsi îndeplinise datoria de prieten si tata. Se putea
bucura de anii de batrînete cu constiinta împacata, se putea retrage
departe de murdariile din lumea lui si îsi putea asuma rolul care i se
potrivea cel mai mult: acela de bancher onorabil si stîlp al societatii.
Cei trei copii ai lui îsi aveau carierele lor proprii, sigure si de suc-
ces. Fiul cel mare, Valerius, avea acum treizeci si sapte de ani, era
casatorit si avea copii. Era colonel în Armata Statelor Unite si tinea
prelegeri la West Point. Cariera lui fusese determinata de timiditatea

pe care o dovedise în copilarie. Don Aprile îi asigurase intrarea la

West Point în calitate de cadet pentru a-i corecta aceasta deficienta
de caracter.

Cel de-al doilea fiu, Marcantonio, ajunsese, la numai treizeci si

cinci de ani, printr-un mister al combinarii genelor, director executiv la
o retea nationala de televiziune. In copilarie fusese un posac si traise
într-o lume imaginara, iar tatal lui crezuse ca nu va reusi nimic serios
în viata. Dar iata câ acum numele lui aparea adeseori în ziare si se
spunea despre el câ era un fel de creator vizionar, ceea ce îi facea
placere lui Don Aprile, dar nu îl convingea. în fond, era tatal baiatului.
Cine sa-l cunoasca mai bine, daca nu el?

Fiica lui, Nicole, fusese alintata Nikki în copilarie, dar cînd îm-
plinise sase ani ceruse imperios sa i se pronunte numele întreg. Ea era
partenera lui preferata de discutii în contradictoriu. La douazeci si
noua de ani, era avocata unei corporatii, feminista si aparatoare din
oficiu a delincventilor saraci si disperati, care altfel nu-si puteau per-
mite o aparare adecvata. Se pricepea mai ales sâ-i scape pe criminali
de scaunul electric, pe sotii ucigasi de încarcerare si pe violatorii în
serie de închisoarea pe viata. Era absolut împotriva pedepsei cu
moartea, credea în reabilitarea oricarui infractor si era un critic sever
al structurii economice a Statelor Unite. Considera câ o tara atît de
bogata ca America nu putea ramîne nepâsâtoare la soarta celor
nevoiasi, indiferent de greselile comise de ei. Cu toate acestea, era un
negociator priceput si dur în cadrul legislatiei specifice corporatiilor,
o femeie sigura pe ea, care nu râmînea neobservata. Ea si Don Aprile
nu cadeau de acord niciodata.

Cît despre Astorre, acesta facea parte din familie si era cel mai
apropiat de Don ca nepot oficial. Dar parea frate bun cu ceilalti da-
torita intensei lui vitalitati si a farmecului inegalabil. De la trei pîna la
saisprezece ani fusese prietenul lor intim, adoratul frate vitreg mai mic
- pîna la exilarea lui în Sicilia cu unsprezece ani în urma. Don Aprile
îi ordonase sâ se întoarca atunci cînd se retrasese.

Don Aprile îsi planui cu grija retragerea. îsi împarti imperiul în

intentia împacarii cu potentialii inamici, dar îsi omagie si prietenii cre-
dinciosi, stiind ca recunostinta era cea mai putin durabila dintre virtuti

si ca putea fi reîmprospatata doar prin daruri repetate. Avu grija în mod

special sâ cada la pace cu Timmona Portella. Portella era periculos din
cauza excentricitatii si naturii lui criminale, în numele careia ucidea cu
pasiune si nu întotdeauna din necesitate.

Cum reusise Portella sa scape din razboiul fulger declansat de F.B.I.

în anii '90 era un mister pentru toata lumea. Asta pentru ca el era un
"don" nascut în America - lipsit de subtilitate, un om neprevazator si
nestapînit, cu un temperament exploziv. Avea un trup imens, o burta
enorma si umbla îmbracat ca un picciotto din Palermo, un tînâr ucenic
ucigas, cu haine baltate numai din matase. îsi cîstigase puterea din dis-
tribuirea de droguri ilegale. Nu fusese niciodata casatorit si, la vîrsta de
cincizeci de ani, încâ umbla dupa femei. Singura persoana pentru care
nutrea o reala afectiune era fratele lui mai mic, Bruno, care parea usor
retardat, dar mostenise aceeasi brutalitate.

Don Aprile nu avusese niciodata încredere în Portella si rareori

facuse afaceri cu el. îl considera periculos datorita slabiciunii lui si
vedea în el un om care trebuia neutralizat. Asa ca îl convoca la o
întîlnire.

Portella veni împreuna cu fratele lui, Bruno. Aprile îi întîmpina cu

obisnuita lui curtoazie neostentativâ, dar trecu repede la subiect.

- Dragul meu Timmona, spuse el. Eu ma retrag din toate afacerile.

Râmîn doar cu bancile. Asa ca tu vei ramîne singurul vizat, deci trebuie
sa fii foarte precaut. Daca vei avea vreodata nevoie de un sfat, vino la
mine. Chiar daca mâ retrag, nu voi fi complet lipsit de resurse.

Bruno, o copie a fratelui sâu la dimensiuni mai reduse, caruia

reputatia lui Don Aprile îi producea groaza, dar si veneratie, zîmbi
de placere, vâzînd de cît respect se bucura fratele lui. Dar Timmona
îl întelesese pe Don mai bine. stia ca primise un avertisment din par-
tea lui.

înclina capul în fata lui Don Aprile, plin de respect.

- întotdeauna ai dat dovada de cea mai mare întelepciune dintre noi

toti, spuse el. si respect ceea ce faci acum. Poti conta pe prietenia mea.

- Foarte bine, foarte bine, spuse Don Aprile. Acum, ca un dar pe

care ti-l ofer, îti cer sâ tii seama de acest avertisment. Acel om de la
F.B.I., Cilke, este foarte imprevizibil. Sâ nu ai în nici un caz încredere
în el. E îmbatat de succes, iar tu vei fi urmatoarea lui tinta.

- Dar tu si cu mine am scapat deja de el, spuse Timmona. Desi i-a

pus la pamînt pe toti prietenii nostri, nu mi-e teama de el, dar îti
multumesc oricum.
închinara un pahar în cinstea întelegerii, apoi fratii Portella plecara,
în masina, Bruno spuse:

- Mare om!

- Da, aproba Timmona. A fost un mare om.

Cît despre Don Aprile, era foarte satisfacut. Vazuse nelinistea din
ochii lui Timmona si asta îl asigurase ca nu mai avea de ce sa se teama
în privinta lui.

Don Aprile îi ceru o întîlnire între patru ochi lui Kurt Cilke, seful
Biroului F.B.I. din New York. Spre propria lui surprindere, Don Aprile
nutrea o adevarata admiratie fata de Cilke. Acesta trimisese în închi-
soare cea mai mare parte a capilor Mafiei de pe Coasta de Est, reusind
aproape sa le anihileze autoritatea.

Don Raymonde Aprile reusise sa scape de el cu multa iscusinta,

caci cunostea identitatea informatorului secret al lui Cilke, care fa-
cuse posibila reusita operatiunii initiate de el. Dar cel mai important
motiv al admiratiei lui Don Aprile era faptul ca Cilke jucase întot-
deauna cinstit, nu încercase niciodata înscenari, nu hartuise pe nimeni
cu insistenta si nu facuse public nici un amanunt semnificativ legat
de copiii sefului mafiot. Asa câ Don Aprile considera ca era un act de
onestitate sâ-l avertizeze.

întîlnirea avu loc la resedinta de la tara a lui Don Aprile din

Montauk. Cilke trebuia sa vina singur, ceea ce reprezenta o violare a
regulilor Biroului. însusi directorul F.B.I. aprobase acest lucru, dar
insistase ca Cilke sa foloseasca un aparat special de înregistrare.
Acesta era implantat în corpul lui, sub cavitatea toracica, fiind invi-
zibil pe peretii exteriori ai torsului. Aparatul nu era cunoscut public,
iar fabricarea lui se facea sub un control strict. Cilke stia câ adevaratul
scop al aparatului era sa înregistreze ceea ce avea sa îi spuna el lui
Don Aprile.

Se întîlnirâ într-o dupa-amiaza aurie de octombrie pe veranda lui

Don Aprile. Cilke nu reusise niciodata sa patrunda în casa aceea cu un
instrument de ascultare, iar un judecator interzisese supravegherea

fizica permanenta. De data asta nu fu perchezitionat în nici un fel de

oamenii lui Don Aprile, ceea ce îl surprinse. Era evident câ Don Aprile
nu avea de gînd sa-i faca nici o propunere ilegala.

Ca de obicei, Cilke fu uimit si chiar putin tulburat de impresia pe

care i-o facea Don Aprile. Desi stia ca seful mafiot ordonase sute de
crime si încâlcase nenumarate legi ale societatii, Cilke nu putea sâ-l
urasca. Cu toate acestea, vedea în acesti oameni raul, deoarece atacasera
însasi structura civilizatiei.

Don Aprile purta un costum de culoare închisa, cravata asortata si

camasa alba. Avea o expresie grava si, în acelasi timp, întelegatoare, iar
trasaturile fetei lui erau blînde, ca ale unui om care iubeste virtutea.
Cilke se întreba cum era posibil ca o fata atît de umana sa îi apartina
unui om atît de lipsit de scrupule.

Mafiotul avu delicatetea sâ nu-i întinda mîna oaspetelui sâu, ca sa

nu îl puna într-o situatie jenanta. în schimb, îi facu semn sa ia loc si îl
saluta printr-o înclinare a capului.

- M-am hotarît sa ma pun pe mine si pe familia mea sub protectia

ta - adica sub protectia societatii, spuse el.

Cilke era uimit. Ce naiba voia sa spuna bâtrînul?

- în ultimii douazeci de ani m-ai considerat dusmanul tau. M-ai

urmârit pas cu pas. Dar ti-am fost recunoscator pentru fair play-ul de
care ai dat dovada. Niciodata n-ai falsificat dovezi si nici n-ai încurajat
sperjurul împotriva mea. Mi-ai trimis la închisoare majoritatea priete-
nilor si ai încercat din rasputeri sâ faci acelasi lucru si cu mine.

Cilke zîmbi.

- înca mai încerc, spuse el.

Don Aprile încuviinta.

- M-am descotorosit de toate afacerile dubioase, cu exceptia

cîtorva banci, care sînt, desigur, o afacere respectabila. M-am pus sub
protectia societatii voastre. In schimbul acestei protectii, îmi voi face
datoria fata de aceasta societate. Poti face ca lucrurile sâ decurga mult
mai simplu daca nu mâ mai urmaresti. Caci nu mai ai de ce-sa o faci.

Cilke ridica din umeri.

- Biroul hotârâste asta. Te urmaresc de atîta vreme. De ce m-as opri

acum? Poate am noroc.

Expresia lui Don Aprile deveni mai grava si mai obosita.

- Vreau sa fac un schimb cu tine. Succesele tale rasunatoare din

ultimii ani mi-au influentat decizia Ideea e ca îti cunosc cel mai impor-
tant informator, stiu cine este. si n-am suflat o vorba nimanui.
Cilke avu o ezitare de cîteva secunde, apoi spuse impasibil:

- Nu am un asemenea informator. si repet, Biroul decide, nu eu.

Asa ca mi-am pierdut timpul degeaba.

- Nu, nu, spuse Don Aprile. Nu caut sa obtin avantaje, ci doar o

întelegere. în virtutea vîrstei mele, da-mi voie sa-ti spun ce am aflat. Nu
te folosi de puterea ta numai pentru ca-ti vine la îndemînâ sa o faci. si
nu te complace în iluzia unei victorii sigure cînd logica îti spune ca
exista cel putin banuiala ca s-ar putea produce o tragedie. Da-mi voie
sa-ti spun ca acum te privesc ca pe un prieten, nu ca pe un dusman, si
cîntareste singur ce ai de pierdut sau de cîstigat daca îmi respingi oferta.

- Dar, daca într-adevar te-ai retras, la ce-mi mai foloseste prietenia

ta? spuse Cilke, zîmllind.

- Vei cîstiga bunavointa mea, raspunse Don Aprile. si asta valo-

reaza ceva chiar si din partea celui mai marunt dintre oameni.

Mai tîrziu, Cilke derula banda în prezenta adjunctului sau, Bill

Boxton, care întreba:

- Despre ce naiba e vorba?

- Trebuie sa înveti chestiile astea, îi explica Cilke. A vrut sa-mi

spuna ca nu este total inofensiv, ca ma are în vizor.

- Ce prostie, spuse Boxton. Nu se pot atinge de un agent federal.

- Asa este, spuse Cilke. Tocmai de aceea am continuat sa-l supra-

veghez, indiferent daca s-a retras. Cu toate acestea trebuie sa fiu pre-
caut. Nu poti fi sigur niciodata...

Dupa ce a studiat istoria celor mai prestigioase familii din America,

a acelor baroni tîlhari care îsi cladisera averile încâlcind fara scrupule
legile si etica societatii umane, Don Aprile a devenit, ca si ei, un
binefacator pentru toata lumea. La fel ca ei, avea imperiul sau propriu
- era proprietarul a zece banci particulare aflate în cele mai mari orase
ale lumii. Asa ca a donat sume generoase în vederea construirii unui
spital pentru cei saraci. A avut o contributie importanta si în lumea
artelor. A înfiintat o catedra pentru studiul Renasterii la Universitatea
din Columbia.

Este adevarat ca Yale si Harvard i-au refuzat donatia de douazeci

de milioane pentru numirea unui camin "Cristofor Columb", deoarece,
în acea vreme, acest personaj istoric avea o reputatie proasta în cercurile
intelectuale. Yale s-a oferit sa accepte banii în schimbul denumirii
caminului "Sacco si Vanzetti", dar pe Don Aprile nu îl interesau Sacco
si Vanzetti. Ii dispretuia pe martiri.

Un om mai meschin s-ar fi simtit insultat si ar fi pastrat ran-

chiuna. Dar nu si Don Raymonde Aprile. El s-a multumit sa ofere
banii Bisericii Catolice pentru pomenirea sotiei sale, care urcase la
ceruri cu douazeci de ani în urma.

A mai donat un milion de dolari Asociatiei de Binefacere de pe

lîngâ Politia din New York si un alt milion de dolari unei societati
pentru protectia imigrantilor ilegali. în cei trei ani care au urmat
retragerii sale, a revarsat asupra lumii un potop de binefaceri. si-a
deschis punga ori de cîte ori a fost rugat, cu o singura exceptie. A
respins cererile insistente ale fiicei lui, Nicole, de a contribui la Cam-
pania împotriva Pedepsei cu Moartea - cruciada pe care o purta pen-
tru anularea pedepsei capitale.

Este uimitor cum trei ani de fapte bune si generozitate pot aproape
sa stearga din memoria publica o reputatie de treizeci de ani de acte de
violenta. Dar marii oameni îsi pot, de asemenea, cumpara bunavointa
celorlalti, iertarea pentru tradarea prietenilor si pentru comandarea de
executii. Iar Don Aprile a avut aceasta slabiciune universala.

Caci Don Raymonde Aprile era un om care traise dupa regulile

stricte ale propriei lui moralitati de o factura speciala. "Codul de legi"
dupa care s-a condus a atras respectul celorlalti timp de peste treizeci
de ani si a generat extraordinara teama care a stat la baza puterii lui.
Una dintre doctrinele acestui cod era totala lipsa de îndurare.

Aceasta nu provenea dintr-o cruzime înnascuta sau dintr-o dorinta

psihopata de a provoca durere, ci dintr-o convingere ferma: aceea ca
oamenii refuza sa faca ceea ce li se cere. Pînâ si îngerul Lucifer l-a
înfruntat pe Dumnezeu si a fost alungat din Rai.

Astfel ca un om ambitios, care lupta pentru putere, nu avea alta cale

de urmat. Desigur ca au existat metode de convingere, concesii facute
intereselor celuilalt. Era normal sa fie asa. Dar daca toate acestea nu
dadeau nici un rezultat, nu mai ramînea decît pedeapsa cu moartea.

Niciodata amenintari cu alte forme de pedeapsa, care ar fi putut inspira

ideea de represalii. Pur si simplu eliminarea din sfera pamînteanâ, fata
de care nu exista nici o cale de negociere.

Tradarea era cea mai grava ofensa. Familia tradatorului avea de

suferit; la fel si cercul lui de prieteni. întreaga lui lume se nâruia. Caci
exista multi oameni curajosi si mîndri care sînt îh stare sâ-si joace viata
pentru propriul lor cîstig, dar se gîndesc de doua ori înainte sa o riste
pe a celor dragi. în acest fel, Don Aprile a reusit sa dea nastere unui
val de teroare. Se bizuia pe generozitatea lui în materie de bunuri
lumesti daca voia sa le cîstige dragostea celorlalti, de care avea totusi
mai putina nevoie.

Dar trebuie spus ca era la fel de necrutator cu sine însusi. Cu toata

imensa lui putere, nu a putut împiedica moartea tinerei lui sotii, dupa
ce aceasta îi daruise trei copii. Ea a murit de cancer dupa o suferinta
cumplita si îndelungata, vegheata de sotul ei timp de sase luni. In tot
acel timp, Don Aprile a ajuns la concluzia ca aceasta era pedeapsa lui
pentru toate pacatele mortale pe care le comisese, asa ca si-a pronuntat
singur sentinta: nu se va mai recasatori niciodata. îsi va trimite copiii
departe de casa, spre a fi educati în spiritul legilor societatii civile, ca
sa nu creasca în lumea lui atît de plina de ura si de pericole. Ii va ajuta
sâ-si gaseasca drumul în viata, dar nu îi va implica niciodata în
activitatile lui. Cu sufletul sfîsiat de tristete, a decis ca nu va cunoaste
niciodata ce înseamna sa fi parinte cu adevarat.

Prin urmare, Don Aprile a rezolvat trimiterea lui Valerius, Marcanto-

nio si Nicole la scoli particulare în regim de internat. Nu i-a amestecat
niciodata în viata lui personala. Veneau acasa în vacante, cîhd el juca rolul
unui teta grijuliu, dar distant. însa nu faceau niciodata parte din lumea lui.

si totusi, în ciuda tuturor acestor masuri, desi erau constienti de

reputatia tatalui lor, copiii lui îl iubeau. Nu vorbeau niciodata între ei
despre asta. Era unul dintre acele secrete de familie care nu mai era
deloc un secret.

Nimeni n-ar fi putut spune ca Don Aprile era un sentimental. Avea

foarte putini prieteni personali, nu tinea nici un animal de casa si evita
pe cît posibil sa participe la adunari sociale sau cînd erau sarbatori.
O singura data, cu multi ani în urma, facuse un gest de compasiune,
care i-a umplut de uimire pe colegii lui din America.

Cînd s-a întors din Sicilia cu micul Astorre, Don Aprile si-a gâsit
sotia iubita pe patul de moarte si pe cei trei copii rapusi de durere.
Nevrînd ca aceasta atmosfera sâ-l impresioneze pe copilul aflat la o
vîrsta frageda si de teama sa nu fie traumatizat în vreun fel, Don
Aprile a hotarît sa-l lase în grija unuia dintre cei mai apropiati con-
silieri ai lui, Frank Viola, si a sotiei acestuia. însa decizia s-a dovedit
a fi neinspirata. In acea perioada, Frank Viola nutrea ambitia sâ-i ia
locul lui Don Aprile.

Dar la putin timp dupa moartea sotiei lui Don Aprile, Astorre
Viola, în vîrsta de trei ani, a devenit un membru al familiei personale a
capeteniei mafiote, deoarece "tatal" lui s-a sinucis îh portbagajul pro-
priei masini, o moarte destul de dubioasa, iar mama lui a murit în urma
unei hemoragii cerebrale. Abia atunci l-a luat Don Aprile pe Astorre îh
casa lui, asumîhdu-si titlul de unchi.

Cînd Astorre a crescut destul de mult ca sa înceapa sa întrebe de

parintii lui, Don Raymonde i-a spus ca ramasese orfan. Dar Astorre
era un baiat curios si tenace, asa ca, pentru a pune capat tuturor
întrebarilor, Don Aprile i-a spus ca parintii lui fusesera tarani, nu avu-
sesera posibilitati materiale sâ-l creasca si murisera, nestiuti de nimeni,
într-un mic sat sicilian. Don Aprile stia ca explicatia nu satisfacea pe
deplin curiozitatea baiatului si simtea o unda de vinovatie la gîndul ca
îl mintea, dar era important ca radacinile lui mafiote sa ramîna un
secret atîta timp cît era înca mic - pentru siguranta lui Astorre si a
copiilor lui Don Aprile.

Don Raymonde era un om prevazator si stia câ puterea lui nu va

dura vesnic - traia într-o lume în care tradarea pîhdea la tot pasul. De
la bun început a planuit sa treaca de cealalta parte a baricadei, sa se
bucure de siguranta societatii organizate. Nu ca ar fi fost cu adevarat
constient de acest tel, dar marii oameni stiu din instinct ce le rezerva
viitorul. Iar în acest caz a actionat cu adevarat din compasiune. Caci
Astorre Viola, la vîrsta de trei ani, nu dadea nici un semn, nici o dovada
de ceea ce avea sa devina la vîrsta maturitatii. Sau în legatura cu rolul
important pe care avea sâ-l joace în cadrul Familiei.

Don Aprile a înteles ca gloria Americii s-a legat de aparitia marilor

familii, ca formarea unei clase sociale superioare s-a datorat unor
oameni care la început au comis crime grave împotriva acestei societati.

Aceiasi oameni, cautînd sa-si cladeasca averile, au construit America

si au lasat în urma, acoperite de colbul uitarii, toate faptele rele comise.
Dar ce altceva puteau face? Sa lase întinsele cîmpii ale Americii acelor
indieni care nici nu puteau ridica o locuinta cu trei etaje? Sa lase Cali-
fornia mexicanilor, care nu aveau nici capacitatea tehnica, nici viziunea
unor mari apeducte care sa irige pamînturile, dînd posibilitatea unor mil-
ioane de oameni sa duca o viata prospera? America a dat dovada de geniu
cîhd a atras milioane de oameni saraci din toata lumea, ispitindu-i sa se
înhame la anevoioasa munca de construire a cailor ferate, a barajelor si a
cladirilor care atingeau norii. Da, Statuia Libertatii a fost o scînteie de
geniu vizionar. si n-a iesit totul atît de bine? Sigur ca au avut loc si
tragedii, dar asta-i viata. Oare nu era America cel mai maret Corn al
Abundentei cunoscut vreodata? Nu era o masura nedreapta cel mai mic
pret care putea fi platit? întotdeauna indivizii au fost nevoiti sa se sa-
crifice în scopul progresului civilizatiei si societatii.

Dar mai exista si o alta definitie a unui om mare. în esenta, acesta

nu accepta o asemenea povara. într-un fel sau altul, prin crima, imo-
ralitate sau prin pura viclenie, el va ajunge pe culmea acestui val de pro-
gres uman fara sacrificii.

Don Raymonde Aprile era un astfel de om. El si-a cladit propria

putere prin inteligenta si printr-o totala lipsa de îndurare. A provocat
frica, a devenit o legenda. Dar copiii lui, atunci cînd au crescut, nu au
dat niciodata crezare cumplitelor povesti despre tatal lor.

Exista legenda începuturilor autoritatii lui ca sef de Familie. Don

Aprile controla o companie de constructii condusa de un subordonat,
Tommy Liotti, pe care seful mafiot îl ajutase sa se îmbogateasca la o
vîrstâ frageda prin niste contracte de constructii orasenesti. Tommy
Liotti era un barbat chipes, spiritual, absolut fermecator în societate, a
carui companie îl încînta pe Don. Avea un singur cusur: bea prea mult.

Tommy s-a casatorit cu cea mai buna prietena a sotiei lui Don
Aprile, Liza, o femeie frumoasa si de moda veche, cu o limba ascu-
tita, care considera ca era de datoria ei sa tempereze evidenta
admiratie de sine a sotului ei. Aceasta a dus la cîteva incidente
nefericite. El îi accepta criticile destul de bine cînd era treaz, dar cînd
era beat o plesnea peste fata destul cît sa-si muste limba.

Partea proasta era ca barbatul avea o putere neobisnuita din cauza

ca în tinerete muncise din greu pe santierele de constructii. De aceea
si purta întotdeauna camasi cu mîneci scurte, care îi scoteau în evi-
denta antebratele minunat cladite si bicepsii puternici.

Din nefericire, aceste incidente s-au prelungit pe durata a doi ani.

într-o noapte Tommy i-a spart nasul Lizei si i-a scos cîtiva dinti, ceea
ce a dus la interventii chirurgicale costisitoare. Femeia nu a îndraznit
sâ-i ceara protectia sotiei lui Don Aprile, deoarece aceasta ar fi însem-
nat, probabil, sâ râmîna vaduva, iar ea înca îsi iubea sotul.

Don Aprile nu obisnuia sa se amestece în neîntelegerile casnice ale

subordonatilor lui. Asemenea lucruri nu puteau fi rezolvate niciodata.
Daca un sot si-ar fi ucis sotia, nu s-ar fi simtit cîtusi de putin îngrijorat.
Dar bataile reprezentau o amenintare potentiala pentru relatiile lui de
afaceri. O femeie furioasa putea sa depuna marturie sau sa dea unele
informatii periculoase. Caci sotul în cauza tinea în casa sume mari de
bani lichizi pentru desele situatii în care trebuia sa ofere mita atît de
necesara în contractele orasenesti.

Prin urmare, Don Aprile l-a convocat pe sot. Cu cea mai mare
politete, i-a adus la cunostinta ca se amesteca în viata lui personala
doar pentru ca îi puteau fi afectate afacerile. L-a sfatuit sa scape de
sotie omorînd-o pur si simplu sau divortînd, dar în orice caz i-a interzis
s-o maltrateze. Sotul l-a asigurat ca maltratarile vor înceta. Dar Don
Aprile nu avea încredere în el. Observase ceva lucind în ochii
barbatului, scînteia încapatînarii. El considera faptul ca un om era gata
sâ faca dupa bunul plac, indiferent de cost, drept unul dintre cele mai
mari mistere ale vietii. Marii oameni s-au aliat cu îngerii, platind un
pret îngrozitor. Cei aflati în slujba râului cedeaza celor mai marunte
capricii care le aduc satisfactii marunte, acceptînd în schimb sâ arda
în flacarile iadului.

Asa s-a întîmplat cu Tommy Liotti. în anul care a urmat, limba

ascutita a Lizei a amendat tot mai necrutator slabiciunile sotului ei. în
ciuda avertismentului lui Don Aprile, în ciuda faptului ca îsi iubea
copiii si sotia, Tommy a continuat sa o bata cu o violenta iesita din
comun. Ea a ajuns în spital cu cîteva coaste rupte si un plamîn strapuns.

Cu banii si relatiile politice de care dispunea, Tommy l-a cumparat

pe unul dintre judecatorii corupti ai lui Don Aprile, dîndu-i o mita
enorma. Apoi a convins-o pe sotia lui sa se întoarca.

Don Aprile a asistat la toate acestea cu o oarecare mînie si, cu

regret în suflet, a fost nevoit sâ intervina. Mai îhtîi s-a ocupat de as-
pectele practice. A obtinut o copie a testamentului sotului si a cons-
tatat ca îsi lasase toate bunurile materiale sotiei si copiilor, ca un bun
cap de familie. Sotia lui avea sa fie o vaduva bogata. Apoi a trimis o
echipa speciala cu instructiuni precise. Dupa o sâptâmînâ, judecatorul
a primit o cutie lunga, legata cu panglici, în care, ca si cum ar fi fost o
pereche de manusi lungi de matase, se aflau cele doua antebrate
masive ale sotului. La încheietura unuia dintre ele înca se afla Ro-
lex-ul scump pe care i-l daruise Don Aprile cu mai multi ani în urma
în semn de stima. în ziua urmatoare, restul trupului a fost gasit plutind
pe apa în dreptul Podului Verrazano.

Alta legenda avea darul sa te înfioare din cauza ambiguitatii ei, la

fel ca unele povestiri copilaresti cu fantome. în perioada în care copiii
lui Don Aprile se aflau la internat, un ziarist talentat si întreprinzator,
cunoscut pentru dezvaluirile pline de spirit cu privire la slabiciunile
oamenilor celebri, le-a dat de urma si i-a atras într-un schimb de cuvinte
aparent inofensiv. Jurnalistul a facut mare haz pe seama naivitatii lor, a
hainelor scolaresti si a idealismului tineresc de a face lumea mai buna.
Ziaristul a remarcat contrastai dintre toate acestea si reputatia tatalui
lor, recunoscînd însa ca Don Aprile nu fusese niciodata condamnat
pentru vreo crima.

Articolul a ajuns celebru si a circulat prin redactiile din toata tara

chiar înainte de a fi publicat. A fost unul din acele succese la care
viseaza orice jurnalist. Cu totii au fost încîntati.

Ziaristul era un iubitor al naturii si, în fiecare an, îsi ducea sotia si
pe cei doi copii la o cabana din nordul statului New York, unde vînau,
pescuiau si duceau o viata simpla. S-au dus acolo si într-un week-end
prelungit de Ziua Recunostintei. Sîmbâta cabana aflata la cinci-
sprezece kilometri de cel mai apropiat oras a luat foc. Timp de doua
ore nu le-a venit nimeni în ajutor. în acest rastimp, casa s-a transfor-
mat într-un morman de lemne arse si fumegînde, iar din ziarist si din
familia lui n-au mai ramas decît niste schelete incandescente. A urmat

un scandal enorm si ample investigatii, dar nu s-a descoperit nici o

dovada de crima. Concluzia a fost ca familia s-a asfixiat cu fum înainte
de a se putea salva.

Apoi s-a întîmplat ceva ciudat. La cîteva luni dupâ tragedie, au

început sa circule diverse zvonuri. F.B.I.-ul, politia si presa au primit
informatii anonime. Acestea pretindeau ca incendiul fusese un act de
razbunare al infamului Don Aprile. Avida de subiecte, presa a cerut
redeschiderea cazului. Cazul a fost redeschis, dar nu s-a pronuntat nici
o acuzatie. Dar, în ciuda oricaror indicii, acesta a devenit o noua le-
genda a ferocitatii lui Don Aprile.

Toate acestea priveau opinia publica; autoritatile erau satisfacute

ca, macar în acest caz, Don Aprile era fara pata. Se stia ca jurnalistii
erau ocoliti de represalii. Ar fi trebuit sa fie eliminati cu miile, asa ca
ce rost mai avea sa o faca? Don Aprile era prea inteligent ca sa-si
asume un asemenea risc. Totusi legenda n-a murit niciodata. Unele
echipe F.B.I. credeau chiar ca Don Aprile însusi raspîndise zvonurile,
ca sa dea nastere legendei. si a reusit.

Dar mai exista si o alta latura a caracterului lui Don Aprile: gene-
rozitatea lui. Daca îl serveai cu credinta, te îmbogateai si aveai un pro-
tector nepretuit la nevoie. Recompensele oferite de Don erau enorme,
pe cît de implacabile erau pedepsele. Aceasta era legenda lui.

Dupâ întîlnirile cu Portella si Cilke, Don Aprile avea de rezolvat

unele detalii. El a pus în functiune sistemul în vederea aducerii acasâ a
lui Astorre Viola dupâ exilul de unsprezece ani.

Avea nevoie de Astorre, pe care îl pregatise cu grija pentru acest

moment. Astorre era preferatul lui Don Aprile, ocupînd în sufletul lui
un loc mai important chiar decît propriii copii. Copilul Astorre fusese
mereu un lider, dovedind precocitate în modul sociabil în care se com-
porta, îl iubea pe Don Aprile si nu se temea de el, asa cum o faceau
uneori copiii lui. si, desi Valerius si Marcantonio aveau douazeci,
respectiv optsprezece ani, cînd Astorre avea zece ani, acesta si-a cîstigat
independenta fata de ei. Cînd Valerius, care avea veleitati de soldat dis-
ciplinat, a încercat sâ-i aplice o pedeapsa aspra, s-a opus. Marcantonio
era mult mai afectuos cu el. I-a încurajat pasiunea de a cînta,
cumparîndu-i primul banjo din viata. Astorre a primit darul ca pe un act de
curtoazie al unui adult fata de alt adult.

Singura de la care Astorre primea ordine era Nicole. Desi era

cu doi ani mai mare decît el, îl trata ca pe un pretendent, caci pro-
mitea înca de pe atunci. îl lua cu ea la cumparaturi si îl asculta trans-
portata cînd îi cînta balade italienesti. Dar l-a si plesnit peste fata
cînd a încercat sa o sarute. Caci, înca de la o vîrstâ frageda, Astorre
s-a lasat fermecat de frumusetea feminina.

Iar Nicole era cu adevarat frumoasa. Avea ochii mari si negri si

un zîmbet senzual; fata ei reflecta toate emotiile care o încercau. Ar
fi înfruntat fatis pe oricine ar fi insinuat ca ea, ca femeie, nu era la fel
de importanta ca orice barbat din lume. Ura faptul ca nu avea forta
fizica a fratilor sâi si a lui Astorre, fata de care nu-si putea impune
vointa prin forta, ci prin farmec feminin. De aceea era totalmente
neînfricata si îi zeflemisea pe toti, inclusiv pe tatal ei, în ciuda repu-
tatiei lui înfricosatoare.

Dupa moartea sotiei lui, cînd copiii erau înca mici, Don Aprile si-a
facut un obicei sa-si petreaca o luna de vara în Sicilia. Iubea viata din
satul lui natal, aflat în apropierea orasului Montelepre. Acolo înca mai
avea o proprietate, o casa care fusese resedinta de la tara a unui conte
si care se numea Villa Grazia.

Dupa cîtiva ani a angajat o menajera, o vaduva din Sicilia pe nume

Caterina. Era o femeie chipesa si robusta, daruita cu o frumusete calda,
de taranca, si care stia foarte bine sa conduca un conac si sa atraga
respectul satenilor. A devenit amanta lui. Dar Don Aprile a pastrat
tacerea asupra acestui fapt în fata familiei si prietenilor, desi acum era
un barbat de patruzeci de ani si un adevarat rege în lumea lui.

Astorre Viola avea numai zece ani cînd l-a însotit pentru prima data
pe Don Aprile în Sicilia. Acesta fusese rugat sa medieze un conflict
între cosca familiei Corleonizi si cea a familiei Clericuzio. Mai mult,
era un motiv în plus si o placere sa petreaca o luna linistita la Villa
Grazia.

La cei zece ani ai lui, Astorre era un baiat afabil - acesta este cuvîn-
tul care i se potrivea. Dar era si un copil vesel; fata lui rotunda si fru-
moasa cu pielea maslinie iradia iubire. Cînta tot timpul, cu o voce

dragalasa de tenor. Iar cînd nu cînta, îi delecta pe toti cu o conversatie

plina de vioiciune. Cu toate acestea, avea înflacararea unui rebel
înnascut si îi teroriza pe toti ceilalti baieti de vîrsta lui.

Don Aprile l-a luat cu el în Sicilia, socotind ca era cea mai buna
companie pentru un om de vîrstâ mijlocie, ceea ce era discutabil în
cazul amîndurora, precum si o reflectare a felului în care Don Aprile
îsi crescuse propriii copii.

Dupa ce si-a rezolvat afacerile personale, Don Aprile a mediat dis-

puta si a instaurat o pace temporara. Apoi s-a bucurat de zilele petre-
cute în satul lui natal, retrâindu-si copilaria. A mîncat lâmîi, portocale
si masline din butoaiele cu saramura în care erau tinute si a fâcut lungi
plimbari cu Astorre sub soarele neîndurator al Siciliei, care îsi reflecta
razele în toate acoperisurile caselor si în pietrele întîlnite la tot pasul,
învaluind totul într-o caldura teribila. I-a povestit baiatului despre
banditii sicilieni, despre lupta lor împotriva maurilor, a francezilor, a
spaniolilor, ba chiar si împotriva Papei. I-a mai istorisit si povesti despre
eroul local, marele Don Zeno.

Seara priveau împreuna de pe terasa Villei Grazia cerul azuriu al

Siciliei presarat cu mii de stele care licareau în întuneric si fulgerele
care pareau ca ameninta muntii aflati la mica distanta de ei. Astorre a
învatat imediat dialectul sicilian si s-a obisnuit sa manînce masline
negre direct din butoi ca pe bomboane.

în numai cîteva zile, Astorre si-a impus autoritatea într-o banda

de baieti din sat. Pentru Don Aprile era uimitor cum de reusise acest
lucru, caci copiii sicilieni erau deosebit de mîndri si nu se temeau de
nimeni. Multi dintre acesti îngerasi de zece ani erau deja familiarizati
cu lupara, omniprezenta pusca siciliana.

Don Aprile, Astorre si Caterina petreceau lungi seri de vara mîn-

cîftd fructe proaspete si bîhd sucul acestora în gradina luxurianta în care
lâmîii si portocalii înmiresmau aerul cu parfumul lor. Cîteodata, vechi
prieteni din copilarie ai lui Don Aprile erau invitati la cina si la o par-
tida de cârti. Atunci, Astorre o ajuta pe Caterina sâ serveasca bauturile.

Caterina si Don Aprile nu si-au afisat niciodata în public afectiunea,

dar satul a înteles totul si, prin urmare, nici un barbat nu îndraznea sâ o
abordeze cu galanterie. Toti îi aratau respectul datorat doamnei casei.
Niciodata Don Aprile nu s-a simtit mai bine.

Dar, cu doar trei zile înainte de sfîrsitul vizitei, s-a întîmplat ceva
de neconceput: Don Aprile a fost rapit pe cînd se plimba pe strazile
satului.

In provincia învecinata Cinesi, una dintre cele mai înapoiate si sub-

dezvoltate din Sicilia, capetenia coscai satesti, un Mafioso local, era un
bandit feroce si îndraznet pe nume Fissolini. Avînd o putere absoluta
pe plan local, el nu avea efectiv nici o comunicare cu celelalte cosca
mafiote de pe insula. Nu stia nimic despre puterea enorma a lui Don
Aprile si nici nu credea ca aceasta s-ar putea râsfrihge si asupra lumii
lui îndepartate si sigure. S-a hotârît sa-l rapeasca pe Don Aprile si sâ-l
tina în captivitate pîna la primirea sumei de rascumparare. Singura lege
pe care stia ca o nesocotea era încalcarea teritoriului coscai vecine, dar
americanul parea o prada prea bogata ca sa nu merite riscul.

Cosca este unitatea de baza a ceea ce poarta numele de Mafia si se

compune de obicei din rudele de sînge. Cetatenii care respecta legea,
ca de pilda avocatii sau doctorii, intra într-o cosca pentru a beneficia de
protejarea propriilor interese. Fiecare cosca este o organizatie în sine si
pentru sine, dar ea se poate alia cu una mai puternica si mai influenta.
Aceste relatii de alianta formeaza ceea ce se cunoaste în mod obisnuit
sub numele de Mafia. Insa nu exista nici un sef sau comandant suprem.

De obicei, o cosca detine controlul asupra unui anumit resort din

teritoriul ei. Exista o cosca ce controleaza pretul apei si împiedica gu-
vernul sa construiasca baraje care faciliteaza scaderea acestui pret. în
acest fel, ea distruge monopolul guvernului. O alta cosca se ocupa de
pietele de alimente si de produse. în acea perioada, cele mai puternice
din Sicilia erau cosca Clericuzio din Palermo, care controla toate cons-
tructiile din întreaga Sicilie si cosca Corleonesi, care detinea^ontrolul
asupra politicienilor de la Roma si organiza transportul de droguri în
toata lumea. Existau de asemenea cosca marunte, care cereau taxa tine-
rilor romantici ca sâ cînte sub balcoanele iubitelor. Toate aceste cosca
reglementau activitatile infractionale. în cadrul lor nu erau tolerati
netrebnicii care-i jefuiau pe cetatenii nevinovati ce îsi plateau darile
catre cosca. Cei care înjunghiau oameni ca sa le fure portofelele sau
violau femei erau judecati sumar si condamnati la moarte. Totodata, nu

se admitea adulterul în cadrul unei cosca. Atît barbatii, cît si femeile

care comiteau acest delict erau executati. Era un fapt stiut si înteles.

Cosca lui Fissolini ducea o existenta modesta. Ea controla vînzarea

icoanelor, primea bani pentru protectia animalelor satenilor si organiza
râpiri de bogatasi imprudenti.

Asa se face ca Don Aprile si micul Astorre, care se plimbau linis-

titi pe strazile satului lor, au fost ridicati în doua camioane militare
americane de epoca de catre ignorantul Fissolini si banda lui.

Cei zece barbati îmbracati în vesminte taranesti erau înarmati cu

pusti. Ei l-au smuls pe Don Aprile si l-au aruncat în primul camion.
Fara sa sovaie, Astorre a sarit pe platforma deschisa a camionului ca sâ
râmînâ cu Don Aprile. Banditii au încercat sâ-l arunce jos, dar el s-a
agatat de unul dintre pilonii de lemn. Camioanele au ajuns dupa o ora
la poalele muntilor care înconjurau Montelepre. Apoi au încalecat cu
totii pe cai si magari si au escaladat terasele stîncoase care se întindeau
cît vedeai cu ochii. Pe întreaga durata a calatoriei, baiatul a urmarit totul
cu ochii lui mari si verzi, dar n-a scos un cuvînt.

în amurg au ajuns la o pestera sapata adînc în munte. Acolo au luat

cina constînd din miel fript, pîine de casa si vin. în acest loc de popas
se afla o statuie uriasa a Fecioarei Maria, asezata într-un altar de lemn
închis la culoare si cioplit de mîna. Fissolini era un om credincios, în
ciuda ferocitatii lui. De asemenea avea politetea naturala a taranului si
de aceea li s-a prezentat lui Don Aprile si baiatului. Nu încapea nici o
îndoiala ca era seful bandei. Mic de statura, Fissolini avea o constitutie
robusta, ca o gorila. La brîu purta o pusca si doua pistoale. Trasaturile
fetei lui pareau taiate în stîncâ, la fel ca pamîntul Siciliei, dar în ochi
avea o sclipire de veselie. Iubea viata si micile ei ironii, mai ales acum,
cînd prizonierul lui era un american bogat, care valora cît greutatea lui
în aur. Dar nu era dusmanos.

- Excelenta, i se adresa el lui Don Aprile, sa nu va faceti griji în

privinta baiatului. Mîine dimineata va duce în oras scrisoarea de
rascumparare.

Astorre mînca lacom. în viata lui nu mîhcase ceva mai gustos decît
acel miel fript. într-un tîrziu, vorbi cu o îndrazneala în care se simtea si
o nota de buna dispozitie:

- Eu ramîn cu unchiul Raymonde.

Fissolini rîse.

- Mîncarea buna te face curajos. Ca sa-mi dovedesc respectul fata

de Excelenta Sa, am pregatit eu însumi aceasta masa. Am folosit miro-
deniile speciale ale mamei mele.

- Eu ramîn cu unchiul meu, repeta Astorre pe un ton raspicat si

sfidator.

Don Aprile îi spuse lui Fissolini ferm, dar binevoitor:

- A fost o noapte minunata - mîncarea, aerul de munte, compania

ta. Abia astept sa simt roua proaspata a diminetii. Dar dupa aceea te
sfatuiesc sa ma conduci înapoi în sat.

Fissolini se înclina respectuos.

- stiu ca sînteti bogat. Dar sînteti chiar atît de puternic? O sâ cer

o suta de mii de dolari americani.

- Ma insulti, spuse Don Aprile. îmi vei pata reputatia. Dubleaza

suma. si cere în plus cincizeci de mii pentru baiat. si se va plati tot. Dar
dupa asta toata viata ta va fi un etern sir de nenorociri.

Facu o scurta pauza si continua:

- Sîht uimit ca ai putut fi atît de nesocotit.

Fissolini ofta.

- Trebuie sa întelegeti, Excelenta. Sînt un om sarac. Sigur ca pot

avea tot ce vreau în provincia mea, dar Sicilia e o tara batuta de Dum-
nezeu, în care cei bogati sîht totusi prea saraci ca sâ întretina oameni ca
mine. Trebuie sa întelegeti ca sînteti singura mea sansa ca sâ fac avere.

- Atunci ar fi trebuit sa vii la mine sa-ti oferi serviciile, spuse Don

Aprile. întotdeauna gasesc cîte ceva pentru oamenii talentati.

- Spuneti asta acum, ca sînteti slab si lipsit de aparare, spuse Fis-

solini. Cei slabi sîht întotdeauna foarte generosi. Dar vâ voi urma sfatul
si voi cere dublu. Desi mâ simt putin vinovat pentru asta. Nici un om
nu merita atît de mult. si îl voi lasa pe baiat liber. Am o slabiciune pen-
tru copii - am si eu patru si trebuie sa-i hranesc.

Don Aprile îsi îndrepta privirea spre Astorre.

- Vrei sa te duci?

- Nu, spuse Astorre, plecîndu-si capul. Vreau sa ramîh cu tine.

îsi ridica ochii si îsi privi unchiul.

- Lasâ-l sa stea, îi spuse Don Aprile banditului.

Fissolini clatina din cap.

- O sa plece. Am o reputatie de aparat. Nu vreau sa ajung sâ fiu

cunoscut drept rapitor de copii. Pentru ca, la urma urmei, Excelenta,
desi am cel mai mare respect pentru dumneavoastra, o sa va trimit
înapoi bucata cu bucata daca nu platesc. Dar daca platesc, va dau cu-
vîntul de onoare al lui Pietro Fissolini ca nu va fi atins nici un fir de pâr
din mustata dumneavoastra.

- îti vei primi banii, spuse Don Aprile calm. si acum, haideti sâ fa-
cem cel mai frumos lucru de pe lume. Nepoate, cînta-le acestor domni
unul dintre cîntecele tale.

Astorre le cînta banditilor, care se arâtarâ încîntati si îl compli-

mentara ciufulindu-i afectuos parul. Era cu adevarat un moment magic
pentru toti, cînd vocea copilului se înalta peste munti îh acordurile unor
cîntece de dragoste.
Dintr-o pestera învecinata se adusera paturi si saci de dormit.

Fissolini spuse:

- Excelenta, ce doriti sa mîncati la micul dejun mîine dimineata?

Poate niste peste proaspat pescuit? Iar la prînz, spaghete si vitel? Sîn-
tem la dispozitia dumneavoastra.

- îti multumesc, spuse Don Aprile. Doar putina brînzâ si

fructe.

- Somn usor, spuse Fissolini.

Privirea nefericita a baiatului îl înduiosa, asa câ îl batu pe Astorre

usor pe cap.

- Mîine te vei odihni îh patul tâu.

Astorre închise ochii si adormi imediat pe pâmînt, lîngâ Don

Aprile.

- Stai lîngâ mine, spuse Don Aprile si îl înconjura pe baiat cu

bratele.

Astorre dormi atît de bine, încît soarele de un rosu cenusiu era

deasupra capului sau cînd fu trezit de un zanganit. Se ridica si vâzu
câ cincizeci de oameni înarmati umplusera pestera. Don Aprile, blînd,
calm si demn, statea asezat pe un morman mare de pietre si sorbea
dintr-o cana cu cafea.

Don Aprile îl vâzu pe Astorre si îi facu semn sa se apropie.

- Astorre, vrei putina cafea?

Arata cu degetul spre un barbat din fata lui.

- Acesta este bunul meu prieten, Bianco. El ne-a salvat.

Astorre vazu un urias care, desi înfasurat într-un strat considerabil

de grasime, purta costum si cravata si parea neînarmat, aratînd mult mai

înfricosator decît Fissolini. Avea tot capul plin de cîrlionti albi si niste
ochi mari si injectati, si emana forta. Dar cîftd vorbi cu o voce blînda si
ragusita, baiatul avu impresia ca uriasul voia sâ-si mascheze forta.
Octavius Bianco spuse:

- Don Aprile, trebuie sa-mi cer iertare ca am ajuns atît de tîrziu si

ca ati fost nevoiti sa dormiti pe pâmînt, ca niste tarani de rînd. Dar am
venit de îndatâ ce am primit vestea. Am stiut întotdeauna ca Fissolini
e un natîng, dar nu m-am asteptat niciodata sa faca asta.

Se auzi un zgomot ca de ciocane si cîtiva oameni disparura din

raza vizuala a lui Astorre. Vazu doi baieti tineri care îmbinau o cruce.
Apoi, pe cealalta latura a pesterei, îi vazu pe Fissolini si pe cei zece
banditi ai lui întinsi pe pâmînt, priponiti de cîtiva copaci. Erau imobi-
lizati printr-o retea de sîrma si frînghii, cu membrele legate unele de
altele. Aratau ca un roi de muste pe o halca de carne.

Bianco întreba:

- Don Aprile, pe care dintre aceste gunoaie doriti sa-l judecam

primul?

- Pe Fissolini, raspunse Don Aprile. El e seful.

Bianco îl tîrî pe Fissolini în fata lui Don Aprile; acesta înca era legat
strîns, ca o mumie. Bianco si unul dintre soldatii lui îl ridicara si îl
obligara sa stea în picioare. Apoi Bianco spuse:

- Fissolini, cum ai putut sa fii atît de prost? Nu stiai ca Don Aprile

se afla sub protectia mea, caci altfel l-as fi rapit eu însumi? Ce-ai
crezut, ca iei cu împrumut o butelcâ de ulei? Sau ceva otet? Am intrat
eu vreodata în provincia ta? Dar tu ai fost mereu un încapatînat si
stiam ca o sa ajungi râu. Ei bine, acum, daca tot o sa atîrni pe cruce ca
Iisus, cere-ti iertare de la Don Aprile si de la acest baietel. Daca o vei
face, o sa fiu si eu îndurator si o sa te împusc înainte sa batem cuiele.

- Ei bine, i se adresa Don Aprile lui Fissolini, explica-ti lipsa de

respect.

Fissolini ramase drept si mîndru.

- Lipsa de respect nu va era adresata, Excelenta. Nu stiam cît de

important si drag le erati prietenilor mei. Prostul asta de Bianco trebuia
sa-mi fi spus totul. Excelenta, am facut o greseala si trebuie sa platesc.

Tacu o clipa, apoi tipa furios si dispretuitor la Bianco:

- Spune-le oamenilor alora sa nu mai bata cuie. Ma asurzesc. si sa

stii ca n-o sa mor de frica, o sa trebuiasca sa ma ucizi.

Fissolini facu o noua pauza, apoi îi spuse lui Don Aprile:

- Pe mine pedepsiti-ma, dar crutati-mi oamenii. Au familii. Dis-

trugeti un sat întreg daca îi ucideti.

- Sînt oameni responsabili, spuse Don Aprile sarcastic, i-as insulta

daca nu i-as lasa sa-ti împartaseasca soarta.

In acel moment, Astorre, întelese chiar cu mintea lui frageda ca era

vorba despre viata si moarte. sopti:

- Unchiule, nu-l omorî.

Don Aprile nu dadu nici un semn ca ar fi auzit.

- Continua, îi spuse el lui Fissolini.

Fissolini îi arunca o privire întrebatoare, mîndra, dar si circum-

specta.

- Nu cersesc îndurare pentru viata mea. Dar acesti zece oameni sînt
toti rude de sînge cu mine. Daca îi veti omorî, le veti distruge sotiile si
copiii. Trei dintre ei îmi sînt gineri. Au avut încredere oarba în mine.
S-au încrezut în judecata mea. Daca le dati libertatea, înainte sa mor o
sa-i pun sa jure ca va vor fi credinciosi. si ma vor asculta. Nu-i putin
lucru sa aveti zece prieteni credinciosi. E important. Am auzit ca sînteti
un om mare, dar nu puteti fi cu adevarat mare daca nu dati dovada de
îndurare. Nu ca ar trebui sâ va faceti un obicei, dar macar de data asta.

Don Raymonde Aprile nu era pentru prima data martorul unui

astfel de moment si nu avea nici o îndoiala cu privire la decizia pe care
avea s-o ia. Niciodata nu avusese încredere în puterea recunostintei si
considera ca nimeni nu se poate impune decît omorînd. II privi impa-
sibil pe Fissolini si clatina din cap. Bianco înainta.

Astorre se apropie cu pasi mari de unchiul lui si îl privi drept în

ochi. întelesese totul. întinse mîna spre Fissolini cu un gest protector.

- Nu ne-a facut nici un râu, spuse Astorre. Nu voia decît banii

nostri.

Don Aprile zîmbi si spuse:

- si asta e putin?
Astorre spuse:

- Dar avea un motiv întemeiat. Voia bani ca sâ-si hraneasca

familia. si îmi place de el. Te rog, unchiule.

Don Aprile îi zîmbi si spuse:

- Bravo.

Apoi ramase mult timp tacut, ignorîndu-l pe Astorre, care statea

atîrnat de mîna lui. si, pentru prima data dupa multi ani, Don Aprile
simti nevoia sâ arate îndurare.

Oamenii lui Bianco îsi aprinsesera niste trabuce mici, foarte tari,
si fumul era purtat de vîntul usor de munte prin aerul amurgului.
Unul dintre ei veni mai în fata, scoase din haina de vînatoare un
trabuc neînceput si i-l oferi lui Don Aprile. Cu judecata lui limpede
de copil, Astorre întelese ca acesta nu era numai un act de politete,
ci si o demonstratie de respect. Don Aprile lua trabucul si omul i-l
aprinse cu mîinile facute caus.

Don Aprile îsi fuma trabucul încet si pe îndelete, apoi spuse:

- Nu te voi insulta arâtîndu-ti îndurare. Dar îti ofer o întelegere.

Ca-n afaceri. Recunosc ca n-ai dovedit rautate si ca ne-ai tratat pe
mine si pe baiat cu cel mai mare respect. Deci, iata întelegerea. Vei
trai. Tovarasii tai vor trai si ei. Dar veti râmîne pe tot restul vietii sub
comanda mea.

Astorre simti o imensa usurare si îi zîmbi lui Fissolini. îl vazu pe

acesta îngenunchind în fata lui Don Aprile si sarutîhdu-i mîna. Astorre
observa ca oamenii înarmati din jur trageau cu furie din trabuce si
chiar si Bianco, impunator ca un munte, tremura de placere.

Fissolini murmura:

- Fiti binecuvîntat, Excelenta.

Don Aprile îsi aseza trabucul pe o piatra din apropiere.

- Iti accept binecuvîntarea, dar trebuie sa întelegi. Bianco a venit

sa ma salveze, si din partea ta voi astepta sa-ti faci datoria în acelasi
fel. Lui îi platesc o suma de bani. La fel îti voi plati si tie în fiecare
an. Dar la primul act de necredinta, vei fi distrus, împreuna cu toata
lumea ta. Tu, sotia ta, copiii, nepotii si ginerii tai vor înceta sa existe.

Fissolini se ridica din genunchi. îl îmbratisa pe Don Aprile si

izbucni în lacrimi.

Astfel, între Don Aprile si nepotul lui se stabili o legatura si mai

strînsa. Dragostea lui Don Aprile pentru baiat crescu pentru ca acesta
îl convinsese sâ arate îndurare, iar Astorre îl îndragi pe unchiul lui
pentru ca le crutase viata lui Fissolini si oamenilor lui. Aceasta
legatura îi uni pentru tot restul vietii lor.

în acea noapte la Villa Grazia, Don Aprile bau espresso în gra-

dina si Astorre mînca masline direct din butoi. Astorre, de obicei un
baiat sociabil, era acum foarte gînditor.

- îti pare râu ca pleci din Sicilia? îl întreba Don Aprile.

- Mi-ar fi placut sa traiesc aici, spuse Astorre, bâgîndu-si în bu-

zunar sîmburii de masline.

- Ei bine, vom veni aici împreuna în fiecare vara, zise Don

Aprile.

Astorre îl privi ca pe un prieten vechi si întelept. Pe fata lui se

citea nedumerirea.

- Caterina este iubita ta?

Don Aprile rîse.

- Este prietena mea apropiata.

Astorre cazu pe gînduri.

- Verii mei stiu de ea?

- Nu, copiii mei nu stiu.

Pe Don Aprile îl amuzau întrebarile baiatului si începu sa se

întrebe la rîndul lui ce va urma. Expresia lui Astorre deveni grava.

- Verii mei stiu ca ai prieteni puternici ca Bianco, care fac tot

ce le spui?

- Nu, raspunse Don Aprile.

- Eu nu le voi spune nimic, zise Astorre. Nici despre rapire.

Don Aprile se simti cuprins de o unda de mîndrie. Omerta îi fu-
sese transmisa baiatului prin gene.

în aceeasi noapte, mai tîrziu, Astorre se duse în cel mai în-

departat colt al gradinii si sapa o groapa cu mîinile. în acea groapa
puse sîmburii de masline pe care îi ascunsese în buzunar. Privind
cerul de un albastru întunecat al noptii siciliene, se visa bâtrîn ca
unchiul lui, stînd în gradina într-o noapte ca aceasta si uitîndu-se
cum îi cresc maslinii.

Ceea ce urma fu mîna destinului, Don Aprile era sigur de asta. El

si Astorre continuarâ sa-si petreaca anual vacanta în Sicilia pînâ cînd
Astorre împlini saisprezece ani. Undeva, într-un colt al mintii lui Don
Aprile, începea sa se prefigureze o vaga premonitie cu privire la des-
tinul baiatului.

Fiica lui fu cea care declansa criza care îl conduse pe Astorre spre
acest destin. La optsprezece ani, Nicole, care avea cu doi ani mai mult
decît Astorre, se îndragosti de el si temperamentul ei vulcanic o
împiedica sa ascunda faptul. îl sufoca pur si simplu pe vulnerabilul ado-
lescent. Ajunsera la relatii intime, cu toata pasiunea înfierbîntata a
tineretii.

Don Aprile nu putea admite una ca asta, dar era ca un general care
îsi adapta tactica la conditiile terenului. Nu dadu nici un semn ca ar fi
avut habar ce se petrecea.

Intr-o noapte îl chema pe Astorre în biroul lui si îi spuse ca va tre-

bui sa plece la scoala în Anglia, unde îsi va face ucenicia în domeniul
bancar cu un anume domn Pryor din Londra. Nu dadu alte explicatii,
stiind ca baiatul va pricepe ca era trimis departe de casa pentru a se
pune capat idilei. Dar nu tinu seama de fiica lui, care ascultase torul la
usa. Ea a navalit în camera ca o furtuna, cu o furie patimasa care o facea
si mai frumoasa.

- N-o sâ-l trimiti nicaieri! striga ea la tatal ei. O sa fugim amîndoi

de acasa.

Don Aprile zîmbi si spuse împaciuitor:

- Amîndoi trebuie sa terminati scoala.

Nicole îsi întoarse privirea catre Astorre, care se înrosise de rusine.

- Astorre, nu-i asa ca plecam? întreba ea. Nu-i asa?

Astorre nu raspunse, iar Nicole izbucni în lacrimi.

Orice alt tata ar fi fost înduiosat de o asemenea scena, dar Don

Aprile se amuza. Fiica lui era superba, o adevarata femeie Mafioso în
stravechea acceptiune a cuvîntului, o adevarata minune. Dar Don
Aprile nu se temea nici o clipa ca inima ei va râmîne zdrobita pe vecie.
Insa si mai mult îl amuza sâ-l vada pe Astorre prins în capcana în care
cadeau toti adolescentii aflati în perioada de maturizare. Desigur,
Astorre o iubea pe Nicole. Pasiunea si devotamentul ei îl faceau sa se
simta cea mai importanta persoana de pe pâmînt. Orice tînâr s-ar lasa

sedus de atîta atentie. Dar Don Aprile întelegea foarte bine si nevoia lui
Astorre de o scuza ca sa se elibereze de orice piedica ce i-ar fi stat în
calea marsului sau glorios catre reusita în viata. Don Aprile surîse.
Baiatul avea instinctele bine formate si venise vremea educarii lui.

Prin urmare, la trei ani dupâ retragere, Don Raymonde Aprile

simtea siguranta si satisfactia omului care alesese bine în viata. Se
simtea cu adevarat în siguranta si asta îl determina sa strînga relatiile
cu copiii lui, bucurîndu-se în sfîrsit într-o oarecare masura de darul
de a fi parinte.

Valerius, care îsi petrecuse cea mai mare parte a ultimilor douazeci
de ani în garnizoane din strainatate, nu fusese niciodata apropiat de tatal
sau. Acum, cînd era detasat la West Point, cei doi barbati se vedeau mai
des si începusera sa-si vorbeasca mai deschis. Totusi era greu.

în privinta lui Marcantonio, lucrurile stateau diferit. Don Aprile si

cel de-al doilea fiu al sau aveau o relatie mai deosebita. Marcantonio îi
explica munca lui din televiziune, emotia lui din timpul urmaririi pro-
cesului dramatic, datoria fata de telespectatori, dorinta de a face lumea
un loc mai bun, în care poti trai. Vietile unor astfel de oameni erau ca
niste povesti pentru Don Aprile. îl fascinau pur si simplu.

La cinele de familie, Marcantonio si tatal lui se certau prieteneste,

distrîndu-i pe ceilalti. Odata, Don Aprile îi spuse lui Marcantonio:

- N-am vazut niciodata oameni atît de rai sau atît de buni ca per-
sonajele din serialele tale.

Marcantonio îi replica:

- Asta vrea publicul si asta trebuie sâ-i dâm.

La una dintre întrunirile de familie, Valerius încerca sa explice

motivele razboiului din Golful Persic care, în afara apararii unor impor-
tante interese economice, dusese si la o crestere spectaculoasa a
audientei retelei de televiziune a lui Marcantonio. Dar la toate acestea
Don Aprile se multumi sa ridice din umeri. Aceste conflicte erau niste
subtilitati ale puterii care nu îl interesau.

- Spune-mi, îl întreba el pe Valerius, cum cîstigâ de fapt natiunile

razboaiele? Care este factorul decisiv?

Valerius se gîndi o clipa, apoi raspunse:

- în primul rînd, exista o armata bine pregatita si niste generali

inteligenti. Apoi se dau batalii importante, în care unii cîstigâ si altii
pierd. Cîhd am lucrat în Serviciile Secrete si am analizat toate acestea,
am ajuns la urmatoarea concluzie: tara care produce cel mai mult otel
cîstigâ razboiul. Asta-i tot.

Don Aprile dadu din cap, în sfîrsit satisfacut.

Dar relatia lui cea mai calda si cea mai profunda era cea cu Nicole.
Era mîndru de realizarile ei, de frumusetea ei fizica, de natura ei
pasionala si de inteligenta ei. si adevarul era câ, desi nu avea decît
treizeci si doi de ani, era un avocat puternic si în plina ascensiune, cu
relatii importante în lumea politica, iar în procese nu se temea de nici
un reprezentant al autoritatii.

în aceasta privinta, Don Aprile o ajutase pe ascuns; firma ei de avo-

catura îi era adînc îndatorata. Dar fratii ei erau circumspecti fata de ea
din doua motive: era necasatorita si era prea des avocat din oficiu. în
ciuda admiratiei pe care o nutrea fata de ea, Don Aprile n-o luase nicio-
data în serios pe Nicole. Era, la urma urmei, doar o femeie. si înca una
cu o nelinistitoare pasiune pentru barbati.

La cinele familiale, tatal si fiica se contraziceau în mod constant, ca

doi motani mari care se hârjonesc periculos, uneori zgîriindu-se pînâ la
sînge. Exista însa între ei un singur motiv serios de cearta, singurul
lucru care reusea sa afecteze afabilitatea constanta a lui Don Aprile.
Nicole credea în faptul ca viata era sacra si ca pedeapsa capitala era un
act odios. Doar organizase si condusese Campania împotriva Pedepsei
cu Moartea.

- De ce? o întreba Don Aprile.

si de fiecare data Nicole se înfuria. Era convinsa ca pedeapsa ca-

pitala va distruge pînâ la urma omenirea. Daca omuciderea putea fi
trecuta cu vederea în orice conditii, atunci ea se putea justifica si prin
alta categorie de situatii, alta categorie de convingeri. Dar, în cele din
urma, nu va aduce nici un serviciu evolutiei sau civilizatiei. Aceste
convingeri faceau ca Nicole sa se afle într-un neîncetat conflict cu
Valerius. La urma urmei, nu asta facea armata? Pentru ea nu contau
motivele. Crimele erau crime si aveau sa ne duca înapoi, la canibalism
sau chiar mai rau. De cîte ori i se ivise ocazia, Nicole luptase în tri-
bunalele din toata tara ca sâ salveze criminali condamnati. Desi Don

Aprile vedea în aceasta o mare prostie, propusese totusi un toast în cin-

stea ei la o cina de familie dupa ce cîstigase un proces celebru, în care
fusese aparatoare din oficiu. Nicole reusise în acel proces sâ comute
pedeapsa cu moartea pronuntata pentru unul dintre cei mai odiosi
criminali ai deceniului, un om care îsi omorîse cel mai bun prieten si
apoi o violase pe vaduva acestuia. în perioada de dupa evadare, exe-
cutase doi vînzâtori de la o statie de benzina dupa ce îi jefuise. Conti-
nuase cu violarea unei fetite de zece ani. "Cariera" lui luase sfîrsit abia
cînd încercase sâ ucida doi politisti aflati în patrulare. Nicole cîstigase
cazul, invocînd nebunia acuzatului si oferind asigurari câ acesta îsi va
petrece tot restul vietii într-un sanatoriu pentru nebuni criminali, fara
nici o posibilitate de a mai parasi acea institutie.

La urmatoarea cina în familie Nicole fu din nou sarbatorita pentru

cîstigarea unui alt proces - de data aceasta al ei însasi. In cadrul unui
proces recent, ea sustinuse un principiu juridic dificil care implica un
mare risc personal. Fusese adusa în fata baroului pentru lipsa de etica
si fusese achitata. Acum radia de fericire.

Don Aprile, bine dispus, se arata neobisnuit de interesat de acest

caz. O felicita pe fiica lui pentru achitare, dar se arata oarecum nedu-
merit de conditiile achitarii. Nicole trebui sa îi explice.

Aparase un barbat de treizeci de ani care violase, sodomizase si

ucisese o fetita de doisprezece ani, apoi ascunsese cadavrul atît de bine,
încît politia nu reusise sâ-l gaseasca. Probele indirecte împotriva lui
fusesera solide, dar, în lipsa cadavrului, juriul si judecatorul ezitasera
sa se pronunte pentru pedeapsa capitala. Parintii victimei trecusera prin
chinuri cumplite din cauza frustrarii de a nu fi gasit cadavrul fetitei.

Criminalul îi marturisise lui Nicole, care era aparatoarea lui, unde

era îngropat cadavrul si o autorizase sâ negocieze comutarea pedep-
sei capitale la închisoare pe viata în schimbul dezvaluirii ascunzatorii.
Dar, cînd Nicole initiase negocierile cu procurorul, se confruntase cu
amenintarea unei acuzatii la adresa ei pentru a nu fi dezvaluit imediat
locul în care fusese ascuns cadavrul. Ea considera ca era o datorie fata
de societate sâ apere confidentialitatea relatiei avocat-client. Prin
urmare, refuzase, iar un judecator reputat o declarase îndreptatita sa
o faca.

În cele din urma, dupa o consultare cu parintii victimei, procurorul

acceptase tîrgul.

Ucigasul le marturisise ca dezmembrase cadavrul si îl vîrîse într-o

cutie cu gheata, pe care o aruncase într-o mlastina din New Jersey. Ast-
fel, cadavrul fusese gasit si ucigasul condamnat la închisoare pe viata.
Dar apoi Asociatia Baroului o acuzase pe Nicole de lipsa de etica în
negocieri. Iar în aceasta zi îsi sarbatorea achitarea.

Don Aprile toasta pentru toti copiii lui, apoi o întreba pe Nicole:

- si crezi ca te-ai comportat onorabil?

Exuberanta lui Nicole se topi.

- A fost vorba de un principiu. Autoritatilor nu trebuie sa li se

permita sa încalce privilegiul relatiei avocat-client în nici o situatie,
oricît de grava ar fi ea, altfel acesta nu mai este deloc sacru.

- si n-ai simtit nimic fata de mama si tatal victimei? o întreba

Don Aprile.

- Ba da, bineînteles, raspunse Nicole enervata. Dar nu puteam sa

las aceste sentimente sa afecteze un principiu juridic fundamental. Am
suferit si eu, cum sa nu? Era normal sa sufar. Dar, din nefericire, pen-
tru a pune bazele justitiei viitoare, trebuie sa se faca si sacrificii.

- si totusi, Asociatia Baroului te-a dat în judecata, spuse

Don Aprile.

- Doar de ochii lumii, zise Nicole. A fost o miscare politica. Oa-

menii obisnuiti, care nu cunosc complexitatea sistemului juridic, nu pot
accepta aceste principii si au existat proteste. Chemarea mea în jude-
cata a potolit totul. Un judecator foarte redutabil a trebuit sa explice în
fata opiniei publice ca aveam dreptul, conform Constitutiei, sa refuz sa
î'au acele informatii.

- Bravo, spuse Don Aprile jovial. Justitia este întotdeauna plina de

surprize. Dar, desigur, numai pentru avocati.

Nicole stia ca tatal ei o lua peste picior. Raspunse taios:

- Fara legi, nici o societate nu poate exista.

- E adevarat, spuse Don Aprile, vrînd parca sa-si domoleasca fiica.

Dar pare o nedreptate faptul ca un om care a comis o crima îngrozitoare
scapa cu viata.

- Ai dreptate, recunoscu Nicole. Dar sistemul nostru juridic se

bazeaza pe pledoarie. Este adevarat ca toti infractorii primesc pedepse

mai mici decît merita. Dar într-un fel asta este un lucru bun. Iertarea
vindeca. si rezultatul pe termen lung este ca cei care comit delicte
împotriva societatii vor fi reabilitati mai usor.

Asa ca Don Aprile toasta cu un sarcasm plin de buna dispozitie.

- Dar spune-mi, o întreba el pe Nicole, ai crezut vreodata în ne-

vinovatia omului pe motive de nebunie? De fapt, el si-a exercitat
liberul arbitru.

Valerius o masura pe Nicole cu raceala. Era un barbat înalt, de

patruzeci de ani, cu mustata taiata scurt si parul sur. Cînd lucrase ca
ofiter în Serviciile Secrete, luase si el decizii care nu tineau cont de
moralitate. De aceea îl interesa rationamentul ei.

Marcantonio o întelegea pe sora sa, stia ca aspira la o viata normala

în parte din cauza rusinii pe care o simtea pentru viata tatalui lor. Era
îngrijorat ca ar fi putut sa spuna ceva nesabuit, pentru care tatal ei n-ar
fi iertat-o niciodata.

Cît despre Astorre, acesta era fermecat de Nicole, de privirea ei

înflacarata, de incredibila energie cu care facea fata provocarilor tatalui
ei. îsi amintea cum facusera dragoste în adolescenta si simtea afectiunea
ei înca evidenta pentru el. Dar acum era schimbat, era altul decît pe vre-
mea cînd se iubisera. Se întreba daca fratii ei stiau de aceasta idila din
trecut. si se temea si el ca o cearta ar fi putut rupe unitatea acestei
familii la care tinea si care era singurul lui refugiu. Spera ca Nicole nu
va merge prea departe. Dar nu îi împartasea sub nici o forma vederile.
Anii petrecuti în Sicilia îl învatasera cu totul altceva. Dar îl uimea cum
cei doi oameni la care tinea cel mai mult pe lume puteau fi atît de
diferiti. si îsi dadu seama ca niciodata nu s-ar fi putut alia cu Nicole
împotriva tatalui ei, chiar în cazul în care i-ar fi dat dreptate fetei.

Nicole îsi privi cu îndrazneala tatal.

- Nu cred ca a uzat de liberul arbitru, spuse ea. A fost fortat de con-

ditiile în care a trait - propriile lui perceptii deformate, mostenirea
genetica, structura, ignoranta medicilor. Era nebun. Asa ca, da, cred în
nevinovatia lui.

Don Aprile îi cîntâri vorbele. Apoi o întreba:

- Spune-mi, daca recunostea în fata ta ca toate scuzele lui erau false,

ai fi continuat sa încerci sa-i salvezi viata?

- Da, raspunse Nicole. Viata fiecarui individ este sacra. Statul n-are
nici un drept sa o curme.

Don Aprile îi zîmbi batjocoritor.

- Acum vorbeste sîngele tau italian. stiai ca în istoria moderna a

Italiei n-a existat niciodata pedeapsa cu moartea? Cîte vieti omenesti
salvate!

Fiii lui si Astorre tresarira simtindu-i sarcasmul, dar Nicole râmase

neclintita. Ea îi spuse cu asprime:

- E o barbarie ca statul, sub mantia justitiei, sa comita crime

premeditate. Credeam ca tu, mai mult ca oricine, ar trebui sa fii de
acord cu asta.

Aceasta referire la reputatia lui era o provocare.

Nicole rîse, apoi continua serios:

- Avem o alternativa. Criminalul sa fie închis într-un sanatoriu sau

într-o închisoare pentru tot restul vietii, fara nici o sansa de a fi eliberat
definitiv sau conditionat. Atunci n-ar mai constitui nici un pericol pen-
tru societate.

Don Aprile o privi calm.

- Sa le luam pe rînd, spuse el. Sînt de acord ca statul sa curme

viata cuiva. Cît despre condamnarea la închisoare pe viata fara eli-
berare definitiva sau conditionata, cred ca glumesti. Cum trec doua-
zeci de ani si se gasesc noi dovezi sau se presupune ca cel vinovat s-a
reabilitat si a devenit alt om, cum începe sa se reverse bunatatea
umana. Dar nimanui nu-i mai pasa de cei morti. Omul este eliberat.
si faptul nu mai are nici o importanta...

Nicole se încrunta.

- Tata, n-am vrut sa spun ca victima nu este importanta. Dar

curmarea unei alte vieti nu o va învia si cu cît vom continua sâ toleram
crima de orice natura, cu atît ea va deveni mai de nestapînit.

Don Aprile se opri o clipa din ascultat si îsi bau vinul, în timp ce îi
privea pe rînd pe fiii lui si pe Astorre.

- Sâ-ti spun cum stau lucrurile în realitate, spuse el si se întoarse

catre fiica lui, vorbind cu o intensitate neobisnuita la el. Spui ca viata
omeneasca este sacra? Ce dovezi avem câ este asa? Ce ne arata istoria?
Razboaiele care au ucis milioane de oameni au fost aprobate de toate
guvernele si religiile. Se cunosc cazuri de masacrare a mii de dusmani

în disputele politice, pe seama unor interese economice. De cîte ori nu

a fost pus cîstigul material înaintea sfinteniei vietii omenesti? Chiar si
tu tolerezi curmarea unei vieti omenesti atunci cînd îti salvezi clientul.
Ochii lui Nicole scapârarâ.

- N-am tolerat crima. Nu i-am gasit nici o scuza. Cred ca este ceva
barbar. Pur si simplu am încercat sâ împiedic justificarea a înca unei

crime.

De data aceasta Don Aprile vorbi mai încet, dar cu mai multa
sinceritate:

- Dincolo de toate acestea, victima, un om pe care l-ai iubit, zace

sub pâmînt. Este alungat pentru totdeauna din aceasta lume. Nu-i vom
mai vedea fata niciodata, nu-i vom mai auzi vocea niciodata, nu-l vom
mai atinge niciodata. Este în întuneric, pierdut pe vecie pentru noi si

lumea noastra.

Toti ascultau în tacere în timp ce Don Aprile mai lua o înghititura

devin.

- Acum, te rog sâ mâ asculti cu atentie, draga mea Nicole. Clien-

tul tau, ucigasul tau, este închis pe viata. El va sta dupa gratii sau
într-un sanatoriu pîna la moarte. Asa spui tu. Dar în fiecare dimineata
va vedea soarele rasarind, va simti gustul hranei calde, va auzi
muzica, sîngele îi va curge prin vene si îl va interesa ce-i în jurul lui.
Cei dragi îl vor putea îmbratisa. Am înteles câ poate chiar sâ citeas-
ca, sâ învete tîmplâria ca sâ poata construi mese si scaune. Pe scurt,
traieste. si asta e nedrept.

Nicole fu ferma pe pozitie. Nimic nu o putea clinti.

- Tata, daca vrei sa domesticesti animale, nu le hranesti cu carne

cruda. Nu le lasi sâ-i simta gustul, caci vor vrea mereu sâ mânînce
numai asta. Cu cît ucidem mai mult, cu atît ne va fi mai usor sâ ucidem.
Nu ti-e clar?

Vâzînd ca tatal ei nu raspunde, continua:

- si cum poti sâ spui ce-i drept si ce-i nedrept? Unde trasezi linia

de demarcatie?

Aceste cuvinte erau menite sâ-l sfideze, dar ele ascundeau dorinta
de a întelege toate îndoielile pe care le avusese în privinta tatalui ei.

Toti se asteptau la o izbucnire de furie din partea lui Don Aprile fata
de insolenta ei, dar dintr-o data acesta paru foarte bine dispus.

- Am avut si eu momentele mele de slabiciune, dar nu-i voi

permite niciodata unui copil sâ-si judece parintele. Copiii nu sînt buni
de nimic si traiesc de pe urma suferintei noastre. Iar eu ma consider
dincolo de orice repros ca tata. Am crescut trei copii care sînt în pre-
zent stîlpi ai societatii, oameni talentati, împliniti si care au reusit în
viata. si nu tocmai neajutorati în fata sortii. Poate vreunul dintre voi
sa-mi reproseze ceva?

La aceste cuvinte furia lui Nicole disparu.

- Nu, spuse ea. Ca tata, nimeni nu-ti poate reprosa nimic. Dar uiti
ceva. Cei oprimati sînt cei care platesc. Cei bogati scapa pîna la urma
de pedeapsa finala.

Don Aprile o privi pe Nicole cu multa seriozitate.

- Atunci de ce nu lupti sa schimbi legile, asa încît cei bogati sa fie

pedepsiti alaturi de cei saraci? Ar fi mai inteligent.

Astorre murmura zîmbind vesel:

- în cazul asta, am ramîne foarte putini.

Aceasta remarca risipi tensiunea.

- Cea mai mare virtute a omenirii este mila, spuse Nicole. O so-
cietate nu executa o fiinta umana si se abtine de la pedepse atîta cît îi
permit bunul-simt si justitia.

Abia în acel moment Don Aprile îsi pierdu obisnuita buna

dispozitie.

- De unde ti-au venit ideile astea? întreba el. Sînt superficiale si

lase, ba mai mult, sînt o blasfemie. Cine este mai îndurator decît Dum-
nezeu? El nu iarta, nu interzice pedeapsa. Raiul si iadul exista pentru
ca asa a hotârît El. El nu a exclus durerea si suferinta din lumea Lui.
Este de datoria lui atotputernica sa nu ne arate mai multa îndurare decît
este nevoie. si-atunci, cine esti tu ca sa împarti iertarea cu atîta genero-
zitate? Asta-i aroganta. Crezi oare câ, daca esti atît de sfinta, poti crea
o lume mai buna? Ţine minte, sfintii nu pot decît sa sopteasca rugaciuni
la urechea lui Dumnezeu, si asta numai dupa ce si-au cîstigat dreptul sa
o faca prin propriul lor martiriu. Nu. Este de datoria noastra sa-l
judecam pe seamanul nostru. si sa aflam ce pacate cumplite ar fi în
stare sa comita. Altfel, ne-am lasa lumea în mîinile diavolului.

Cuvintele lui Don Aprile o lasara pe Nicole muta de furie, iar pe

Valerius si pe Marcantonio îi facura sa zîmbeasca. Astorre îsi pleca
capul ca pentru rugaciune.

în cele din urma, Nicole spuse:

- Tati, esti un moralist îngrozitor. si în nici un caz nu esti un exem-

plu bun de urmat.
La masa se lasa tacerea. Toti retraiau amintirile relatiei lor stranii cu
Don Aprile. Nicole nu crezuse niciodata cu adevarat povestile pe care
le auzise în legatura cu tatal ei, dar se temuse ca ar fi putut fi reale.
Marcantonio îsi aminti cum unul dintre colegii lui din reteaua de tele-
viziune îl întrebase odata cu siretenie: "Cum se poarta tatal tau cu tine
si cu fratii tai?" Cîntârind adînc sensul întrebarii si stiind ca ea ascun-
dea o aluzie la reputatia tatalui sau, raspunsese cu seriozitate: "Tata se

poarta cum trebuie cu noi."

Valerius se gîndea cît de mult semana tatal lor cu unii generali sub
comanda carora servise. Erau oameni care îsi duceau la bun sfîrsit
obligatiile, fara scrupule morale, fara îndoieli legate de datoria pe care
o aveau de îndeplinit. Ca niste sageti care mergeau drept la tinta, cu o
rapiditate si o precizie ucigatoare.

Pentru Astorre, problema se punea altfel. Don Aprile îi acordase

întotdeauna încredere si afectiune. în acelasi timp, era singurul de la
acea masa care stia ca reputatia acestuia era reala. îsi amintea de un
moment cu trei ani înainte sa se întoarca din exil. Don Aprile îi daduse
anumite instructiuni. îi spusese:

- Un om de vîrsta mea poate muri prinzîndu-si degetul în usa, din

cauza unei alunite de pe spate, sau din cauza câ inima înceteaza sa-i mai
bata cum trebuie. E ciudat ca omul nu constientizeaza faptul ca e muri-
tor în fiecare secunda a vietii. Pur si simplu asta nu conteaza. Nu-i
nevoie sa aiba dusmani. si totusi, omul trebuie sâ-si faca planuri.
Te-am numit mostenitor majoritar al bancilor mele. Vei detine controlul
asupra lor si vei împarti profitul cu copiii mei. De aceea, anumite orga-
nizatii vor sa-mi cumpere bancile, una dintre ele condusa de consulul
general din Peru. Guvernul Federal ma cerceteaza în continuare con-
form legii RICO si vrea sa puna mîna pe bancile mele. Ar fi o afacere
frumusica pentru ei. Dar nu vor gasi nimic. Instructiunile pe care ti le

las sînt: sa nu vinzi bancile niciodata. Pe viitor vor fi si mai profitabile,

si mai puternice. Cu timpul, trecutul va fi uitat.

Daca se întîmpla ceva neasteptat, ia legatura cu domnul Pryor ca sa

te asiste în calitate de verificator. îl cunosti foarte bine. Este foarte
calificat si are un profit de pe urma bancilor mele. îmi datoreaza loia-
litate. Te voi prezenta si lui Benito Craxxi din Chicago. Este un om cu
resurse nelimitate si are, de asemenea, profituri de la bancile mele. Este
demn de toata încrederea. Intre timp, o sa-ti dau sa conduci o afacere
comerciala cu macaroane, care îti va asigura un trai bun. în schimbul
acestora, te însarcinez sa te ocupi de siguranta si de prosperitatea copi-
ilor mei. Traim într-o lume dura si i-am crescut inocenti.
Trei ani mai tîrziu, Astorre se gîndea la aceste cuvinte. Timpul tre-
cuse si se parea ca nu mai era nevoie de serviciile lui. Lumea lui Don
Aprile era imposibil de distrus.

Dar Nicole înca nu-si epuizase toate argumentele.

- Dar ce ai de spus despre calitatea îndurarii? îsi întreba ea tatal.

stii, ceea ce ne învata crestinismul?

Don Aprile raspunse fara sa ezite:

- Mila este un viciu, pretentia ca avem puteri pe care nu le avem.

Cei care acorda mila comit un act de ofensa de neiertat fata de victima.
si nu asta este datoria noastra aici, pe pamînt.

- Deci n-ai vrea sa fii tratat cu mila? întreba Nicole.

- Niciodata, raspunse Don Aprile. N-o caut si n-o doresc. Daca tre-
buie, îmi voi accepta pedeapsa pentru toate pacatele mele.

La cina care avu loc cu doua luni mai tîrziu, colonelul Valerius
Aprile îsi invita familia sa participe la confirmarea fiului lui de doi-
sprezece ani în New York City. Sotia lui insistase pentru o ceremonie
grandioasa la vechea biserica a familiei ei. Avînd încredere în trans-
formarile caracterului sau, Don Aprile accepta invitatia.

Astfel, în miezul unei duminici friguroase de decembrie, inundate

de o lumina de culoarea lâmîii, familia Aprile se duse la marea cate-
drala Saint Patrick de pe Fifth Avenue, a carei imagine era conturata de
razele sclipitoare ale soarelui pe fundalul strazilor ce o înconjurau ca
într-o gravura. Don Raymonde Aprile, Valerius si sotia lui, Marcan-
tonio, încîntat de aceasta scurta evadare, si Nicole, frumoasa în

vesmintele ei negre, îl priveau pe cardinal în persoana, care purta

traditionala boneta rosie si sorbea din vin, în timp ce-i împartasea pe
copii si le administra sfînta palma ceremonialâ pe obraz.

Era o placere duioasa si tainica sa vezi baieti în pragul pubertatii si

fete în care se pîrguia feciorelnicia, îmbracati în mantii albe si cu esarfe
rosii de matase drapate în jurul taliei, mergînd unul dupa altul pe partile
laterale ale naosului, vegheati de îngerii si de sfintii de piatra. In timp
ce confirma faptul ca acesti tineri îl vor servi pe Domnul în tot restul
vietii lor, Nicole avea lacrimi în ochi, desi nu credea nici un cuvînt din
ce spunea cardinalul. Rîse în sinea ei.

Afara, pe treptele catedralei, copiii îsi lasara robele si scoasera la

iveala hainele elegante ascunse pîna atunci. Fetele purtau rochii albe de
dantela fina ca pînza de paianjen, iar baietii costume negre, camasi de
un alb stralucitor si traditionalele cravate rosii împletite la gît, ca sa-l
tina pe Diavol la distanta.

Don Aprile iesi din biserica, avîndu-i de o parte pe Astorre si de

cealalta pe Marcantonio. Copiii se adunara în cerc, în jurul lui Valerius
si al sotiei lui, care tineau cu mîndrie mantia fiului lor, în timp ce un
fotograf îi prindea într-o fotografie de familie. Don Aprile începu sa
coboare scarile singur. Trase aer în piept. Era o zi minunata, iar el se
simtea plin de viata si de energie. Cînd nepotul lui proaspat confirmat
veni sa-l îmbratiseze, îl batu usor pe crestet cu afectiune si puse o
enorma moneda de aur în palma baiatului - traditionalul dar care se
oferea unui copil în ziua confirmarii. Apoi, cu generozitate, scoase din
buzunar un pumn de monede mai mici de aur, pe care le oferi celor-
lalti baieti si fete. Se simtea rasplatit de strigatele lor de bucurie si de
faptul ca se afla în orasul acesta, în care cladirile înalte si cenusii erau
la fel de frumoase ca si copacii. Era aproape singur, abia la cîtiva pasi
în urma lui se afla Astorre. Privi în jos, la treptele de piatra din fata lui,
apoi se opri un moment, chiar cînd o masina neagra uriasa trase în
dreptul catedralei, ca si cum l-ar fi asteptat.

în acea dimineata de duminica, în Brightwaters, Heskow se trezi

devreme si se duse sâ cumpere cîteva produse de patiserie si ziarele.
Ascunse masina furata în garaj. Era o limuzina mare si neagra, încarcata
cu arme, masti si cutii de munitie. Verifica anvelopele, benzina si uleiul,

luminile de frîna. Era perfect. Intra în casa ca sâ-i trezeasca pe Franky

si pe Stace, dar acestia erau deja în picioare, iar Stace pregatise si
cafeaua.

Luara micul dejun în tacere si citira ziarele de duminica. Franky se

uita la scorurile meciurilor de baschet între colegii.

La ora zece Stace îi spuse lui Heskow:

- E gata masina?
Heskow raspunse:

- Totul e-n regula.

Se urcara în masina si pornira, cu Franky si Heskow în fata, iar

Stace în spate. Drumul pînâ în oras avea sa dureze o ora, asa ca nu le
va mai râmîne decît o ora ca sa înfaptuiasca omorul. Important era sa
ajunga la timp.

în masina, Franky verifica armele. Stace încerca una dintre masti,

care nu erau altceva decît niste mici semisfere albe prevazute cu pan-
glici laterale, astfel încît sa poata atîrna de gîtul purtatorului si sa poata
fi puse în ultimul moment.

Intrara în oras, ascultînd muzica de opera la radio. Heskow era un

sofer excelent, prevazator, cumpatat, care nu accelera si nici nu
încetinea fara rost. Lasa întotdeauna suficient spatiu în fata si în spatele
masinii. Stace mormai ceva în semn de aprobare, ceea ce mai risipi din
tensiune; erau încordati, dar nu nervosi. stiau ca trebuie sâ lucreze per-
fect. Nu-si puteau permite sa rateze.

Heskow se strecura încet prin oras; ca un facut, prinse aproape

toate semafoarele pe rosu. întoarse pe Fifth Avenue si astepta la doua
strazi de usile impunatoare ale catedralei. Clopotele începura sa bata,
sunetul lor rasunînd printre toti zgîrie-norii de otel dimprejur.
Heskow porni motorul din nou. Cei trei privira cum copiii se raspîn-
deau pe strazi. Asta îi îngrijora.

Stace murmura:

- Franky, tinteste în cap.

Atunci îl vazura pe Don Aprile iesind din biserica, luînd-o înaintea

barbatilor care îl flancau si îhcepînd sâ coboare scarile. Parea ca se uita
direct la ei.

- Mastile, spuse Heskow.

Accelera usor si Franky apuca mînerul portierei. în mîna stîngâ

tinea pusca Uzi si era pregatit sâ coboare din masina pe trotuar.

Masina accelera si opri atunci cînd Don Aprile atinse ultima treap-
ta. Stace sari de pe bancheta din spate pe strada, masina aflîndu-se între
el si tinta. Printr-o miscare rapida, îsi sprijini arma pe tavanul masinii.
O tinu cu amîndouâ mîinile. Nu trase decît de doua ori.

Primul glont îl lovi pe Don Aprile drept în frunte. Al doilea îi

strapunse gîtul. Sîngele tîsni si umplu trotuarul, pulverizînd picaturi
rozalii în lumina galbuie a soarelui.

în acelasi timp, Franky, aflat pe trotuar, trase o rafala lunga cu pusca

Uzi peste capetele multimii.

Amîndoi urcara la loc în masina si Heskow porni masina cu un

scrîsnet, pierzîndu-se apoi pe sosea. Dupa numai cîteva minute stra-
batura tunelul si apoi patrunsera pe micul aeroport, unde urcara la bor-
dul unui avion particular.
La auzul primei împuscaturi, Valerius îsi trînti sotia si fiul la
pâmînt si îi acoperi cu trupul lui. Nu vazu nimic din cele întîmplate.
Ca de altfel nici Nicole, care se uita cu mirare la tatâl ei. Marcantonio
privea în jos, nevenindu-i sâ creada. Realitatea era total diferita de
fictiunea pe care o punea în scena în serialele lui. Glontul care îl
nimerise pe Don Aprile în frunte îi despicase capul în doua ca pe un
pepene, asa încît se puteau vedea bucatele de creier zdrobit si sînge în
interiorul testei. Glontul care îi nimerise gîtul îi smulsese o halca de
carne zdrelita, dînd impresia ca aceasta fusese taiata cu satîrul. Pe
pavaj se latise o imensa baltoaca de sînge. Cursese mai mult sînge
decît ti-ai fi putut imagina câ exista într-un corp omenesc. Marcanto-
nio îi vâzu pe cei doi barbati mascati, vazu si armele din mîinile lor,
dar i se parura ireali. N-ar fi putut da nici o informatie despre hainele
sau culoarea parului lor. Era paralizat din cauza socului. N-ar fi putut
spune nici mâcar daca erau albi sau negri, îmbrâcati sau goi-puscâ.
Puteau avea un metru cincizeci sau un metru nouazeci.

Dar Astorre intra în alerta din momentul în care a vâzut limuzina

neagra oprind. îl zari pe Stace trâgînd si avu impresia ca apasase pe
tragaci cu mîna stîngâ. îl observa pe Franky cînd trasese rafala cu pusca
si de data asta fu convins ca acesta folosise mîna stînga. Arunca o

privire rapida spre sofer, un barbat cu fata rotunda, fara îndoiala masiv.
Cei doi tragatori se miscau cu gratia unor atleti cu o buna conditie
fizica. Astorre coborî pe trotuar cu intentia precisa de a-l trage pe Don
Aprile la pârnînt, dar întîrzie cu o fractiune de secunda. si acum era plin
de sîngele acestuia.

Apoi îi vazu pe copii alergînd ca într-un vîrtej al teroarei, în centrul

caruia era un urias punct rosu. Copiii tipau. îl vazu pe Don Aprile
pravalit pe treptele catedralei, ca si cum moartea i-ar fi dezmembrat
însusi scheletul. si simti o groaza cumplita cînd se gîndi la ce se va
îhtîmpla de aici înainte cu viata lui si a celor care îi erau dragi.

Nicole se apropie de cadavrul tatalui ei. Genunchii i se îndoirâ fara

voia ei si îhgenunche lîngâ el. Fara sa scoata un sunet, întinse mîna spre
gîtul îtisîngerat al tatalui ei. si atunci izbucni într-un plîns care parea ca
nu se va mai sfîrsi niciodata.

Capitolul 3

Asasinarea lui Don Raymonde Aprile fu un eveniment uluitor pen-

tru membrii lumii în care acesta detinuse un rol atît de proeminent. Cine
ar fi îndraznit sa ucida un asemenea om si în ce scop? Renuntase la
imperiul lui. Nu i se mai putea fura imensa avere. Mort, nu-si mai putea
coplesi protejatii cu daruri binefacatoare si nici nu-si mai putea folosi
influenta pentru a ajuta pe cineva oropsit de justitie sau de soarta.

Putea fi vorba de o razbunare veche amînatâ? Exista un cîstig

ascuns care avea sâ iasa la lumina? Desigur, putea fi vorba de o femeie,
dar Don Aprile fusese vaduv mai mult de treizeci de ani si în tot acest
timp nu fusese vazut niciodata cu o femeie; nu era considerat un admi-
rator al frumusetii feminine. Copiii lui erau dincolo de orice banuiala.
In plus, crima fusese un act profesionist si nu exista nici un indiciu.

Prin urmare, asasinarea lui Don Aprile era nu numai un mister, ci

si un sacrilegiu. Cum era posibil ca un om care inspirase atîta teama,
care ramasese neatins de lege si de sacali deopotriva, conducînd în
acelasi timp un vast imperiu al crimei timp de peste treizeci de ani, sa
fie redus la tacere în acest chip? si, culmea ironiei, nu mai supravietuise
decît trei ani dupa ce gasise calea cea dreapta si decisese sa se plaseze
sub protectia societatii.

Dar faptul cel mai ciudat era lipsa oricaror reactii furibunde pre-
lungite dupa moartea cunoscutului cap mafiot. Presa renunta repede la
subiect, politia pastra tacerea, iar F.B.I.-ul clasifica afacerea ca fiind o
problema locala. Parea ca toata faima si puterea lui Don Aprile se disi-
pasera în cei trei ani de cînd se retrasese.

Lumea interlopa ramase complet indiferenta. Nu avura loc crime

de razbunare - toti prietenii lui Don Aprile si fostii vasali credinciosi

pareau sa-l fi uitat. Pîna si propriii lui copii pareau sa fi trecut peste
întreaga poveste, acceptînd destinul tatalui lor.

Nimanui nu parea sâ-i pese - cu exceptia lui Kurt Cilke.

Kurt Cilke, agent F.B.I. la New York, decise sa ia problema în mina,

desi era o crima locala de competenta politiei orasului New York. Se
hotarî sa interogheze familia Aprile.

La o luna dupa funeraliile lui Don Aprile, Cilke îl lua cu el pe

adjunctul sau, Bill Boxton, si se duse la Marcantonio Aprile. Trebuia
sa fie precaut cu Marcantonio. Era sef de programe la o retea impor-
tanta de televiziune si avea numeroase relatii la Washington. Printr-o
discutie telefonica politicoasa cu secretara lui, se stabili o întîlnire.

Marcantonio îi primi îh luxosul lui apartament de serviciu din sediul

retelei, aflat în centrul orasului. îi saluta cu bunavointa si le oferi o cafea
pe care cei doi o refuzara. Era un barbat înalt si chipes, cu pielea
maslinie si fina, îmbracat elegant, cu un costum închis la culoare si o
frumoasa cravata într-o combinatie de roz si rosu, creatie a unui
designer preferat de moderatorii si de prezentatorii TV.

Cilke spuse:

- Vrem sa dam o mîna de ajutor la investigarea mortii tatalui dum-

neavoastra. stiti pe cineva care dorea sâ-i faca rau?

- Nu am realmente cunostinta despre asa ceva, spuse Marcantonio,

zîmbind. Tatal meu ne-a ferit pe toti, chiar si pe nepotii lui, de aceste
lucruri. Am crescut total în afara cercului lui de afaceri.

Facu un gest cu mîna în semn de scuza.

Lui Cilke nu-i placu acest gest.

- Care credeti ca a fost motivul crimei? întreba el.

- Dumneavoastra, domnilor, cunoasteti foarte bine trecutul tatalui

meu, spuse Marcantonio cu seriozitate. El nu a dorit ca fiii lui sa fie
implicati în activitatile de care se ocupa. Am fost trimisi la scoli si
colegii departe de casa, pentru a ne cîstiga singuri un loc în societate.
Nu a venit niciodata sa ia masa cu noi. A participat la ceremoniile de
absolvire ale fiecaruia dintre noi; asta a fost tot. si, desigur, l-am înteles
si i-am fost recunoscatori.

Cilke spuse:

- Ati avansat neobisnuit de repede în functie. Poate a contribuit si

el putin la asta?

Pentru prima data Marcantonio îsi pierdu putin din amabilitate.

- Niciodata. în profesiunea mea nu este un lucru neobisnuit ca

tinerii sa aiba ascensiuni rapide. Tata m-a trimis la cele mai bune scoli
si mi-a oferit o alocatie generoasa. M-am folosit de acesti bani ca sa
creez seriale si am ales bine.

- si tatal dumneavoastra a fost încîntat? întreba Cilke.

îl urmarea pe interlocutorul sau îndeaproape, încercînd sâ-i des-

cifreze fiecare expresie a fetei.

- Nu cred ca întelegea foarte bine ce fac, dar da, era încîntat, spuse
Marcantonio cu o grimasa de nemultumire.

- stiti, spuse Cilke, l-am urmarit pe tatal dumneavoastra timp de

douazeci de ani si n-am reusit sâ-l prind niciodata cu nimic. A fost un
om foarte inteligent.
- Ei bine, nici noi n-am reusit, spuse Marcantonio. Fratele meu,
sora mea, sau eu.

Cilke rîse ca de o gluma buna.

- si nu aveti nici o dorinta de razbunare în stil sicilian? Nu v-ar

tenta asa ceva?

- Bineînteles ca nu, raspunse Marcantonio. Tata nu ne-a crescut în

acest spirit. Dar sper sa-l prindeti pe ucigas.

- îmi puteti spune ceva despre testamenml lui? întreba Cilke. Cînd
a murit, era un om foarte bogat.

- întrebati-o pe sora mea Nicole despre asta, raspunse Marcanto-

nio. Ea este executorul testamentar.

- Dar stiti si dumneavoastra ce contine?

- Sigur ca da, spuse Marcantonio pe un ton dur ca otelul.

Boxton interveni:

- si chiar nu va gînditi la nimeni care i-ar fi vrut râul?

- Nu, spuse Marcantonio. Daca as avea vreun nume, v-as spune.

- Bine, spuse Cilke. O sa va las cartea mea de vizita. Pentru orice

eventualitate.

înainte de a se duce sa discute cu ceilalti doi copii ai lui Don Aprile,

Cilke se hotarî sa-l sune pe seful politiei orasului. Cum nu dorea o

discutie oficiala, îl invita pe Paul di Benedetto la unul dintre cele mai

luxoase restaurante italienesti din East Side. Di Benedetto adora
rasfaturile vietii din înalta societate, atîta timp cît nu trebuia sâ-si des-
chida portofelul.

Cei doi mai lucrasera împreuna de-a lungul anilor si lui Cilke îi
facuse placere de fiecare data compania lui. Acum îl privea pe Paul
cum gusta din toate.

- stiu câ baietii de la F.B.I. nu se arunca la cheltuieli pe mese

extravagante, spuse Di Benedetto. Ce vrei?

Cilke spuse:
- Recunosti deci ca a fost o masa excelenta? întreba Cilke.

Di Benedetto ridica din umerii lui masivi si miscarea semana cu

unduirea unui val. Apoi zîmbi putin malitios. Zîmbetul era placut la un
barbat cu un aspect atît de dur. îi transforma fata în cea a unui personaj
simpatic din desenele animate.

- Kurt, spuse el, restaurantul asta e de tot rahatul. E condus de

extraterestri. A, da, stiu cum sa facâ mîncarea sa para italieneasca, sa
miroasâ ca mîncarea italieneasca, dar are gust de porcarii de pe Marte.
Tipii astia sînt extraterestri, ascultâ-ma pe mine.

Cilke rîse.

- Hai, câ vinul e bun.

- Mie mi se pare ca are gust de medicament, doar daca nu e vin

rosu amestecat cu soda caustica.

- Esti un om greu de multumit, spuse Cilke.

- Nu, îl contrazise Di Benedetto, sînt usor de multumit. Tocmai

asta-i problema.

Cilke ofta.

- Doua sute de dolari din banii statului aruncati pe niste rahaturi.

- Ba nu, spuse Di Benedetto. Apreciez gestul. si acum spune,

care-i treaba?

Cilke comanda cafea espresso pentru amîndoi. Apoi spuse:

- Cercetez asasinarea lui Don Aprile. Este cazul vostru, Paul. Ne-am
tinut dupa el ani de zile si nimic. S-a retras, a dus o viata respectabila.
N-a avut nimic din ce si-ar fi dorit altii. Deci, de ce sâ fie ucis? Pentru
oricine ar fi fâcut-o, a fost un gest periculos.

- si foarte profesionist, spuse Di Benedetto. O treaba exceptional

realizata.

Cilke insista:

- Ce zici?

- N-are nici un sens, spuse Di Benedetto. I-ai redus la tacere pe toti

grangurii mafioti, o actiune inteligenta, trebuie sâ recunosc. Jos palaria.
Poate ca asta l-a si fortat pe Don-ul tau sâ se retraga. Asa câ desteptii
care au râmas nu aveau nici un motiv sâ-i dea la cap.

- Ce-i cu lantul de banci care i-au apartinut? întreba Cilke.

- De asta vâ ocupati voi. Noi urmarim doar murdariile.

- Dar familia lui? vru sa stie Cilke. Droguri, femei si alte chestii de
astea?

- In nici un caz, spuse Di Benedetto. Toti sînt cetateni respectabili,

cu cariere importante. Don Aprile a planuit totul astfel. A vrut ca ei sa
fie absolut nepatati.

Fâcu o pauza si continua pe un ton de o gravitate evidenta:

- Nu a fost razbunare. îsi reglase toate conturile. Nu a fost o

crima întîmp lato are. Trebuie sâ existe un motiv. Cineva are de
cîstigat. Asta câutâm.

- Ce-i în testamentul lui? întreba Cilke.

- Fiica lui îl deschide mîine. Am întrebat-o. Mi-a spus sâ astept.

- si n-ai facut nimic? întreba Cilke.

- Bineînteles ca nu, spuse Di Benedetto. E o avocata de renume,

are relatii, iar firma ei de avocatura este o forta politica. De ce naiba sâ
încerc sâ fac pe durul cu ea? I-am ciugulit din palma.

- Poate obtin eu mai mult, spuse Cilke.

- Sînt sigur ca esti în stare.

Kurt Cilke o cunostea pe sefa adjuncta a politiei, Aspinella

Washington, de peste zece ani. Era o afroamericana de un metru
optzeci, cu parul tuns perie si trasaturi fin conturate. Era teroarea po-
litiei al carei comandant adjunct era si a infractorilor cu care intra în
contact. Prin forta lucrurilor, comportamentul ei era cît se putea de
ofensiv si nu nutrea o prea mare simpatie pentru Cilke sau pentru F.B.I.

îl primi pe Cilke în biroul ei cu cuvintele:

- Kurt, ai venit sa-l îmbogatesti din nou pe vreunul dintre fratii mei
negri?

Cilke rîse.
- Nu, Aspinella, spuse el. Am venit aici dupa niste informatii.

- Serios? se mira ea. Gratis? Dupa ce ai costat orasul asta cinci mi-
lioane de dolari?

Era îmbracata cu o jacheta safari si pantaloni cafenii. Sub jacheta i

se vedea tocul pistolului. La mîna dreapta purta un inel al carui diamant
avea muchii atît de ascutite, încît dadeau impresia ca pot taia ca o lama
de ras.

înca îi purta ranchiuna lui Cilke pentru ca F.B.I.-ul dovedise un caz

de brutalitate intentat unuia dintre detectivii ei si, pe baza drepturilor
civile, victima avusese parte de un proces cu un rasunet enorm, în timp
ce doi detectivi fusesera trimisi la închisoare. Victima, care se
îmbogatise în urma procesului, era un fost peste si distribuitor de
droguri, pe care Aspinella însasi îl batuse crunt cu o alta ocazie. Desi
numirea ei în postul de comandant adjunct fusese un cadou politic în
numele dreptului la vot al negrilor, ea se purta cu mai multa duritate cu
delincventii negri decît cu cei albi.

- Nu mai bate oameni nevinovati, spuse Cilke, si o sa încetez si eu.

- N-am bagat la apa pe nimeni care sa nu fi fost vinovat, spuse ea,

rânjind.

- Fac cercetari cu privire la asasinarea lui Don Aprile, explica

Cilke.

- Ce treaba ai tu cu asta? E opera unei bande locale. Sau faci si din

asta unul dintre afurisitele tale cazuri de încalcare a drepturilor civile?

- Ar putea fi ceva legat de bani sau droguri, spuse Cilke.

- De unde stii? întreba Aspinella.

- Avem informatorii nostri.

Dintr-o data Aspinella avu unul dintre desele ei accese de furie.

- Voi, împutitii astia de la F.B.I., veniti la noi sa va vindem ponturi

si dupa aceea pastrati totul pentru voi? Nu sînteti cinstiti nici macar cu
politistii buni. Va învîrtiti de colo-colo si arestati derbedei pusi la patru
ace, dar nu va bagati mîinile niciodata în afacerile murdare. Habar
n-aveti ce-i asta. Iesi dracului din biroul meu!

Cilke era multumit de rezultatul celor doua întîlniri. îi era clar ce va

urma. Atît Di Benedetto, cît si Aspinella vor trece urgent la treaba ca
sa cerceteze asasinarea lui Don Aprile. Nu vor coopera cu F.B.I. Vor
pune pur si simplu lucrurile în miscare. Pe scurt, fusesera mituiti.

Exista o baza pentru banuielile lui. stia ca traficul de droguri nu

putea supravietui decît daca erau mituiti politisti, iar el avea informatii,
pe care însa nu le putea folosi la tribunal, ca Di Benedetto si Aspinella
erau pe statele de plata ale unui baron al drogurilor.

înainte sa discute cu fiica lui Don Aprile, Cilke se hotarî sa-si în-
cerce norocul cu fiul cel mare, Valerius Aprile. Astfel, el si Boxton
facura un drum pîna la West Point, unde Valerius era colonel în Armata
Statelor Unite si preda tactica militara - ce naiba o mai fi însemnat si

asta, îsi zise Cilke.

Valerius îi primi într-un birou spatios, cu vedere spre terenurile de

parada, unde cadetii executau exercitii de mars. Nu se arata la fel de
amabil cum fusese fratele lui, desi îi trata cu politete. Cilke îl întreba
daca îi cunostea pe dusmanii tatalui sau.

- Nu, îi raspunse Valerius. Am servit în afara tarii în cea mai

mare parte a ultimilor douazeci de ani. Am luat parte la sarbatorile
familiei ori de cîte ori am putut. Pe tata nu-l interesa decît sa ajung
general. îsi dorea sa ma vada purtînd aceste însemne. Chiar si ran-
gul de comandant de brigada l-ar fi facut fericit.

- Era, deci, un patriot? întreba Cilke.

- îsi iubea tara, spuse sec Valerius.

- El a intervenit ca sa fiti primit cadet? insista Cilke.

- Presupun ca da, raspunse Valerius. Dar n-ar fi putut niciodata sa

ma faca general. Cred ca nu avea nici o relatie la Pentagon sau, în
sfîrsit, nu eram destul de bun. Dar oricum, îmi place ce fac. Aici e

locul meu.

- Sigur nu ne puteti da nici un indiciu cu privire la dusmanii tatalui

dumneavoastra? întreba Cilke.

- Nu, nu avea nici unul, spuse Valerius. Tata ar fi fost un bun ge-
neral. Cînd s-a retras, avea totul la adapost. Cînd se folosea de puterea
lui, o facea întotdeauna cu precautiune. Avea la dispozitie efectivele si
materialul necesar.
- Nu pareti prea îngrijorat ca cineva v-a ucis tatal. Nu doriti
razbunare?

- Nu mai mult decît pentru un camarad cazut la datorie, spuse

Valerius. Desigur, ma intereseaza sa stiu cine a facut-o. Nimanui nu-i
place sâ-si vada tatal ucis.

- stiti ceva despre testamentul lui?

- Intrebati-o pe sora mea despre asta, spuse Valerius.

In aceeasi dupâ-amiaza, mai tîrziu, Cilke si Boxton se aflau în bi-

roul lui Nicole Aprile, unde avura parte de o primire cu totul diferita.
In biroul ei se putea ajunge numai dupa ce treceai de trei secretare si de
ceea ce Cilke recunoscu drept o garda personala de sex femeiesc care
arata ca si cum i-ar fi putut face bucati pe el si pe Boxton în doua
secunde. Dupa felul în care se misca, Cilke îsi dadu seama ca femeia
îsi antrenase corpul în asa masura încît capatase forta unui barbat.
Muschii i se conturau prin îmbracaminte, iar sînii erau încorsetati strîns.
Purta o jacheta de in peste bluza groasa si pantaloni negri.

Nicole îi saluta fara caldura, desi arata foarte atragatoare, în costu-

mul ei luxos de un violet intens. Purta niste cercei rotunzi de aur imensi,
iar parul ei lung si negru lucea. Avea trasaturi fine si severe, dar o
tradau ochii caprui si mari în care se citea blîndetea.

- Domnilor, va pot acorda douazeci de minute, spuse ea.

Sub sacoul violet purta o bluza cu volane ale carei mansete aproa-
pe ca îi acopereau mîinile, dupa cum observa Cilke cînd îi întinse legi-
timatia. Nicole o examina cu atentie si spuse:

- Agent special în misiune? Nu-i cam mult pentru un interogatoriu

de rutina?

Vorbea pe un ton care îi era familiar lui Cilke si pe care acesta îl

detestase întotdeauna. Era tonul usor dojenitor al avocatilor federali
atunci cînd aveau de-a face cu organul de cercetare pe care îl su-
pervizau.

- Tatal dumneavoastra a fost un om foarte important, spuse

Cilke.

- Da, pîha cînd s-a retras si s-a pus sub protectia legii, spuse Nicole
caustic.
- Tocmai asta face ca uciderea lui sa fie si mai misterioasa, spuse
Cilke. Speram ca ne veti spune ceva despre oamenii care aveau ceva
împotriva lui.

- Nu-i un mister chiar atît de mare, spuse Nicole. îi cunoasteti viata

mai bine decît mine. Avea o multime de dusmani. Printre ei vâ numarati

si dumneavoastra.

- Nici chiar criticii nostri cei mai acerbi n-ar putea acuza F.B.I.-ul
de o lovitura data pe treptele unei catedrale, spuse sec Cilke. Iar eu
n-am fost dusmanul lui. Am aplicat legea. Dupa ce s-a retras, n-a mai
avut nici un dusman. I-a cumparat pe toti.

Facu o mica pauza.

- Mi se pare curios ca nici dumneavoastra, nici fratii dumneavoastra

nu pareti interesati de prinderea omului care v-a ucis tatal.

- Pentru ca nu sîntem ipocriti, spuse Nicole. Tata n-a fost un sfînt.

A jucat un joc si a platit pretul.

Facu o pauza.

- si gresiti daca credeti ca nu ma intereseaza. De fapt, am de gînd

sa fac o cerere sa mi se dea dosarul F.B.I. al tatalui meu, conform Actu-
lui de Libertate a Informatiei. si sper ca n-o sa-mi puneti bete în roate,
caci atunci vom deveni dusmani.

- E dreptul dumneavoastra, spuse Cilke. Dar poate ca ma ajutati

spunîndu-mi care sînt prevederile testamentului tatalui dumneavoastra.

- N-am deschis testamentul, spuse Nicole.

- Dar am auzit ca sînteti executor testamentar. Nu se poate sa nu

stiti deja prevederile.

- Ne înscriem mîine. Va avea loc o citire publica.

- Totusi nu-mi puteti spune nimic azi care sa-mi fie de vreun aju-
tor? insista Cilke.

- Doar câ nu voi iesi la pensie devreme.

- Arunci de ce nu vreti sa-mi spuneti nimic astazi?

- Pentru ca nu sînt nevoita sa o fac, spuse Nicole pe un ton glacial.

- L-am cunoscut destul de bine pe tatal dumneavoastra, spuse
Cilke. El ar fi fost mai rezonabil.

Pentru prima data Nicole îl privi cu respect.

- Aveti dreptate, spuse ea. Bine. Tata a donat multi bani înainte sa
moara. Noua nu ne-a lasat decît bancile. Eu si fratii mei detinem

patruzeci si noua la suta, iar restul de cincizeci si unu la suta îi apartin

varului nostru, Astorre Viola.

- îmi puteti spune ceva despre el? întreba Cilke.

- Astorre este mai tînar decît mine. Nu a fost niciodata implicat

în afacerile tatalui meu si îl iubim cu totii pentru ca este un ticnit fer-
mecator. Desigur, acum nu-l mai iubesc la fel de mult.

Cilke îsi cerceta memoria. Nu-si amintea de nici un dosar pe nu-

mele de Astorre Viola. si totusi, trebuia sa existe ceva.

- îmi puteti da adresa si numarul lui de telefon?

- Sigur, spuse Nicole. Dar va pierdeti timpul, credeti-ma.

- Trebuie sa elimin toate detaliile nefolositoare, se scuza Cilke.

- De ce se intereseaza F.B.I.-ul de toate astea? întreba Nicole.

Nu-i decît o crima pe plan local.

Cilke spuse calm:

- Cele zece banci pe care le detinea tatal dumneavoastra sînt banci

internationale. Pot exista complicatii valutare.

- Serios? spuse Nicole. Atunci as face bine sa cer dosarul lui ime-
diat. In fond, acum am si eu o parte din aceste banci.

îi arunca o privire banuitoare. Cilke îsi dadu seama ca va trebui sa

fie cu ochii pe ea.

în ziua urmatoare, Cilke si Boxton plecara spre comitatul

Westchester, pentru o întîlnire cu Astorre Viola. Domeniul împadurit
cuprindea o casa imensa si trei grajduri. sase cai pasteau pe pajistea
împrejmuita de un gard cu zabrele de înaltime joasa si cu porti din fier
forjat. Patru masini si o camioneta erau parcate în fata casei. Cilke
memora doua dintre numerele masinilor.
O femeie în jur de saptezeci de ani le deschise usa si îi conduse
într-un salon luxos, încarcat ca un studio de înregistrari. Patru tineri
cîntau dupa partituri si un altul era asezat la pian - o formatie de tip
clasic, constînd în saxofon, contrabas, chitara si tobe.

Astorre statea la microfonul din partea opusa si cînta cu o voce ra-

gusita. Pîna si Cilke îsi putea da seama ca era genul de muzica pe care
nu o gustau prea multi.

Astorre se opri din cîntat si li se adresa celor doi vizitatori:

- Puteti astepta cinci minute pîna terminam de înregistrat? Dupa

aceea prietenii mei împacheteaza, iar noi putem vorbi în voie.

- Sigur, spuse Cilke.

- Adu cafea pentru domnii, îi spuse Astorre menajerei.

Cilke fu încîntat. Astorre nu le facuse doar o propunere politicoasa,

ci le comanda si cafea.

Dar Cilke si Boxton trebuirâ sa astepte mai mult de cinci minute.

Astorre înregistra un cîntec popular italian - zdranganind în acelasi
timp la un banjo - si cînta într-un dialect aspru, pe care Cilke nu îl
întelegea. Era placut sa-l asculti, ca si cum ti-ai fi auzit propria voce

cîntînd sub dus.

Intr-un tîrziu râmasera singuri si Astorre începu sâ-si stearga fata.

- N-a fost prea rau, spuse el, rîzînd. Nu-i asa?

Cilke simti o simpatie brusca fata de barbat. Avea în jur de treizeci

de ani, o vitalitate copilareasca, si nu parea sa se ia prea în serios. Era
înalt, bine cladit si avea o gratie de boxer. Culoarea maslinie a pielii si
trasaturile neregulate, dar bine conturate, ca în portretele din secolul al
cincisprezecelea, îi dadeau o frumusete aparte. Nu parea vanitos; purta
însa în jurul gîtului un colier de aur lat de doi centimetri, de care era
atîrnat un medalion gravat cu chipul Fecioarei Maria.

- A fost minunat, spuse Cilke. Lansezi vreun disc?

Astorre zîmbi. Avea un zîmbet larg, sincer.

- As vrea eu. Dar nu sînt chiar asa de bun. Insa îmi plac cîntecele
astea si le ofer în dar prietenilor.
Cilke se hotarî sa treaca la subiect.

- Este doar o cercetare de rutina. Cunosti pe cineva care ar fi vrut

sâ-i facâ rau unchiului dumitale?

- Absolut pe nimeni, spuse Astorre, privindu-l drept în fata.

Cilke obosise sa tot auda asta. Toata lumea avea dusmani, mai ales

Raymonde Aprile.

- Vei mosteni dobînda bancilor, spuse Cilke. îi erai chiar atît de

apropiat?

- M-am mirat si eu, spuse Astorre. Ma numaram printre favoritii

lui cînd eram copil. Mi-a aranjat o afacere si apoi a cam uitat de mine.

- Ce fel de afacere?

- Ma ocup de importul de macaroane de cea mai buna calitate din

Italia.

Cilke îi arunca o privire sceptica.

- Macaroane?

Astorre zîmbi. Era obisnuit cu aceasta reactie. Nu era o afacere

spectaculoasa.

- stiai ca Lee Iacocca nu pronunta niciodata cuvîhtul "automobile".

El spunea întotdeauna "masini". Asa si în afacerea mea, niciodata nu
spunem "paste" sau "spaghete", spunem "macaroane".

- si acum vei fi bancher?

- O s-o fac si pe asta, spuse Astorre.

Dupa ce plecara, Cilke îl întreba pe Bill Boxton:

- Ce parere ai?

îl placea foarte mult pe Boxton. Omul credea în F.B.I., ca de altfel

si el - credea în cinstea, în incoruptibilitatea lui si în evidenta lui supe-
rioritate fata de alte agentii de urmarire a respectarii legilor sub aspec-
tul eficientei. Toate aceste interogatorii erau în parte menite sa-i
serveasca drept lectii.
- Mi se pare totul foarte clar, spuse Boxton. Dar nu pare asa de
fiecare data?

Da, de fiecare data lucrurile par clare la început, îsi zise Cilke. si
atunci îi veni brusc o idee. Medalionul care atîrna pe lantul lui Astorre
nu se miscase nici un pic.

Cel din urma interviu era cel mai important pentru Cilke. Era cel
cu Timmona Portella, cel mai mare sef mafiot din New York, singu-
rul în afara de Don Aprile care scapase de urmarirea în justitie dupa
investigatiile lui Cilke.

Portella îsi conducea afacerile din grandiosul apartament aflat

într-o cladire din West Side al carei proprietar era. Restul cladirii era
ocupat de firme subordonate, pe care le controla tot el. Securitatea era
la fel de stricta ca la Fort Knox si Portella însusi calatorea cu elicopterul
- pe acoperisul cladirii exista o platforma de decolare - pînâ la
resedinta lui din New Jersey. Picioarele lui atingeau rareori trotuarele
din New York.

Portella îi întîmpina pe Cilke si pe Boxton în biroul lui cu fotolii

capitonate si pereti din sticla antiglont, care ofereau o imagine minu-
nata a cerului orasului. Era un om masiv, îmbracat impecabil, cu un
costum închis la culoare si o camasa de un alb imaculat.

Cilke îi strînse mîna carnoasa lui Portella si admira cravata neagra

din jurul gîtului lui gros.

- Kurt, cu ce îti pot fi de folos? întreba Portella cu vocea lui subtire

de tenor care rasuna în toata camera.

Pe Boxton nici nu-l baga în seama.

- Fac cercetari asupra mortii lui Don Aprile, spuse Cilke. Ma gîn-
deam ca poate ai informatii care m-ar putea ajuta.

- Ce pierdere, spuse Portella. Toti îl iubeau pe Raymonde Aprile.

Pentru mine e un mister cine a putut sa faca asta. în ultimii ani de viata,
Aprile a fost un om extrem de bun. Devenise un sfînt, realmente un
sfînt. Daruia bani ca un Rockefeller. Cînd l-a luat Dumnezeu, sufletul
lui era pur.

- Nu Dumnezeu l-a luat, spuse Cilke sec. A fost o lovitura de un

profesionalism extraordinar. în mod sigur a existat un motiv.

Ochii lui Portella se micsorara, dar nu spuse nimic, asa ca Cilke

continua.

- Ai fost colegul lui timp de multi ani. Trebuie sa stii ceva. Ce-i cu
nepotul ala al lui care mosteneste bancile?

- Don Aprile si cu mine am avut niste afaceri împreuna cu multi

ani în urma, spuse Portella. Dar cînd Aprile s-a retras, putea foarte bine
sa ma ucida. Faptul ca sînt în viata dovedeste ca nu am fost dusmani.
Despre nepotul lui nu stiu decît ca este artist. Cînta la nunti, la mici
petreceri, chiar si în unele cluburi de noapte mai mici. E unul dintre acei
tineri pe placul bâtrînilor ca mine. si vinde macaroane bune din Italia.
Toate restaurantele mele le folosesc.

Facu o pauza si ofta.

- Este întotdeauna un mister cînd este ucis un om mare.

- stii ca ajutorul tau va fi apreciat, spuse Cilke.

- Desigur, recunoscu Portella. F.B.I.-ul joaca întotdeauna cinstit.

stiu ca ajutorul meu va fi apreciat.

Le arunca lui Cilke si lui Boxton un zîmbet cald, care îi descoperi

dintii drepti, aproape perfecti.

Pe drumul de întoarcere la birou, Boxton îi spuse lui Cilke:

- Am citit dosarul tipului. E mare grangur în prostitutie si droguri

si e un criminal. Cum se face ca nu l-am prins cu nimic niciodata?

- Nu-i la fel de rau ca majoritatea celorlalti, spuse Cilke. si o sâ-l

prindem si pe el într-o buna zi.

Kurt Cilke ordona urmarire electronica pentru casa lui Nicole

Aprile si a lui Astorre Viola. Un judecator federal care lucra pentru
F.B.I. emise ordinul. Nu ca Cilke ar fi banuit ceva - voia doar sa fie
sigur. Nicole provoca necazuri prin tot ce facea, iar Astorre parea prea
bun ca sâ fie adevarat. Urmarirea lui Valerius era scoasa din discutie,
caci locuinta lui se afla pe teritoriul academiei West Point.

Cilke aflase ca pasiunea lui Astorre erau caii de pe domeniile lui.

stia ca în fiecare dimineata tesala si îngrijea un armasar, dupa care îl
scotea din grajd. Nu era nimic rau în asta, numai câ tînârul obisnuia sa
calareasca îmbracat în costum de calarie tipic englezesc, cu jacheta
rosie si toate celelalte, inclusiv o sapca neagra de vînatoare din piele de
caprioara.
I se paru greu de crezut ca Astorre era o tinta atît de usoara, încît
trei vagabonzi din Central Park sa se lege de el. Reusise sâ scape de ei,
dupâ cît se parea - dar raportul politiei era foarte vag cu privire la ce se
întîmplase cu vagabonzii.

Doua saptâmîni mai tîrziu, Cilke si Boxton ascultara înregistrarile

facute în casa lui Astorre Viola. Vocile le apartineau lui Nicole, lui
Marcantonio, Valerius si Astorre. Cilke constata ca pe banda acestia
erau umani; lasasera deoparte mastile.

- De ce a trebuit sâ-l ucidâ? întreba Nicole cu un glas frînt de du-

rere.

In vocea ei nu se mai simtea nimic din raceala cu care îl tratase pe

Cilke.

- Trebuie sa existe un motiv, spuse Valerius calm.

Vocea lui era mult mai blîndâ cînd vorbea cu cei din familia lui.
N-am avut nimic de-a face cu afacerile batrînului, asa câ nu ma tem
pentru mine. Dar tu?

Marcantonio vorbi cu dispret; era evident ca nu-l simpatiza pe

fratele lui.

- Val, batrînul te-a bagat la West Point pentru câ erai un papâ-lapte.

A vrut sa facâ un dur din tine. Apoi te-a ajutat sa obtii postul de la ser-
viciile secrete din strainatate. Deci esti implicat pîna peste cap. îi placea
ideea ca ai putea fi comandant. Generalul Aprile - îi placea cum suna.
Cine stie ce sfori a tras.

Vocea lui parea mai energica, mai patimasa pe banda decît în rea-
litate.

Se lasa o tacere lunga, apoi Marcantonio continua:

- si sigur ca m-a ajutat si pe mine sâ pornesc. Mi-a înlesnit îm-

prumutul pentru compania de productie. Agentiile care se ocupau de
marile talente mi-au dat staruri. Ascultati-mâ pe mine, noi nu ne-am
bagat în viata lui, dar el s-a bagat mereu în ale noastre. Nicole, batrînul
te-a salvat de plata taxelor pe zece ani cînd ti-a facut rost de slujba de
la firma de avocatura. si Astorre, cine crezi câ ti-a cumparat spatiul
din supermarket-uri unde sa-ti vinzi macaroanele?

Dintr-o data Nicole se înfurie.

- Poate ca tata m-a ajutat sa deschid niste usi, dar meritul de a fi
reusit în cariera îmi apartine exclusiv. A trebuit sa ma lupt cu rechinii
aia de la firma pentru tot ce-am obtinut. Eu sînt cea care a stat cîte
optzeci de ore pe saptamînâ citind rapoarte.

Facu o pauza si continua cu un glas rece. Acum vorbea cu

Astorre.

- si as vrea sa stiu de ce te-a lasat tata raspunzi de toate bancile lui.

Ce dracu' ai tu de-a face cu asta?

în vocea lui Astorre se simtea neajutorarea si dorinta de a se

scuza.

- Nicole, îti jur ca nu stiu nici eu. N-am cerut nimic. Am afacerea
mea si îmi place sâ cînt si sa calaresc. în afara de asta, e si o parte buna
a lucrurilor pentru voi. Eu trebuie sa fac toata munca, iar profitul se
împarte în mod egal între toti patru.

- Dar detii controlul si nu esti decît varul nostru, spuse Nicole,

adaugind sarcastic: înseamna ca i-a placut foarte mult cum cînti.

Valerius întreba:

- Ai de gînd sa conduci bancile singur?

Vocea lui Astorre raspunse cu falsa oroare:

- Vai, nu. Nicole îmi va da o lista cu nume de candidati.

In glasul lui Nicole se simteau lacrimi de frustrare cînd spuse:

- Tot nu înteleg de ce tata nu m-a ales pe mine. De ce?

- Pentru ca a vrut ca nici unul dintre copiii lui sa nu aiba un ascen-

dent asupra celorlalti, explica Marcantonio.

Astorre spuse calm:

- Poate ca a vrut sa va protejeze pe toti de pericole.

- Ce parere ai de individul ala de la F.B.I. care a venit la noi de

parca eram prieteni de cînd lumea? întreba Nicole. L-a vîhat pe tata ani
de zile. si acum are impresia ca o sa-i dam pe tava toate secretele
familiei noastre. Ce idiot!

Cilke simti cum îi navaleste sîngele în obraji. Nu merita asta.

Valerius spuse:

- îsi face datoria si nu-i o treaba usoara. Cred ca este un om foarte

inteligent. A trimis la închisoare o multime de prieteni de-ai batrînului.
Pentru mult timp.

- Informatori, tradatori, spuse Nicole cu dispret. Legile RICO s-au

aplicat foarte selectiv. Puteau foarte bine sa-i trimita pe jumatate dintre
liderii nostri politici la închisoare conform acelor legi si majoritatea
celor cinci sute de detinatori ai celor mai mari averi.

- Nicole, esti avocata unei corporatii, o linisti Marcantonio. Lasa

porcariile astea.

Astorre spuse gînditor:

- De unde îsi iau agentii F.B.I. costumele alea fantastice? O fi

vreun croitor special "numai pentru F.B.I."?

- E vorba de felul în care le poarta, spuse Marcantonio. Ăsta-i

secretul. Dar la televizor nu putem arata un tip precum Cilke. Absolut
sincer, absolut cinstit, onorabil în toate privintele. Cu toate acestea, nu
poti avea niciodata încredere în el.

- Marc, lasa naibii show-urile tale caraghioase, spuse Valerius. Ne

aflam într-o situatie ostila si avem de analizat doua aspecte semnifica-
tive, care tin de logica. De ce si cine? De ce a fost ucis tata? Apoi, cine
ar fi putut sa o faca? Toata lumea spune ca nu avea dusmani sau ceva
ce sâ-si fi dorit ceilalti.

- Am depus o cerere sa vad dosarul lui tata de la F.B.I., spuse

Nicole. Poate aflam ceva.

- La ce bun? spuse Marcantonio. Oricum, nu putem face nimic.

Tata ar fi vrut sa dam totul uitarii. Sa lasam autoritatile sa rezolve.

Nicole spuse batjocoritor:

- Deci ne doare-n cot cine l-a ucis pe tata? Tu ce crezi, Astorre? Esti
de aceeasi parere?

Vocea lui Astorre era blînda, rezonabila.

- Ce putem face? L-am iubit pe tatal vostru. îi sînt recunoscator ca

a fost atît de generos cu mine în testament. Dar haideti sa asteptam si
sa vedem ce se va întîmpla. De fapt, mie îmi place Cilke. Daca e ceva
de gasit, va gasi. Toti patru avem vietile asigurate, de ce sa ni le
întoarcem pe dos?

Facu o pauza, apoi spuse:

- Auziti, eu trebuie sâ-l sun pe unul dintre furnizorii mei, asa ca o

sa plec. Dar voi puteti sa ramîneti si sa discutati pe îndelete.

Pe banda urma un moment lung de tacere. Cilke nu-si putu retine

un sentiment de bunavointa fata de Astorre si unul de resentiment fata
de ceilalti. Totusi era multumit. Nu erau periculosi; nu aveau sa-i faca
necazuri.

- Eu îl iubesc pe Astorre, se auzi vocea lui Nicole. A fost mai

apropiat de tatal nostru decît oricare dintre noi. Dar e cam tont. Marc,
crezi ca are vreo sansa cu cîntatul ala al lui?

Marcantonio rîse.

- In munca noastra, vedem mii ca el. E ca un mare jucator de fot-

bal care joaca într-un liceu de provincie. E bunicel, dar n-are resurse.
Are însa o afacere prospera si îi place ce face, asa ca ce mai conteaza?

- Ţine sub control banci de miliarde de dolari - toata averea

noastra, si pe el nu-l intereseaza decît cîntatul si calaritul, spuse Nicole.

Valerius zise cu tristete si umor:

- Ca si cum ai merge la teatru pus la patru ace si ai avea loc pe

strapontina.

Nicole interveni:

- Cum a putut tata sa ne facâ una ca asta?

- Se descurca foarte bine în afacerea aia cu macaroane, spuse

Valerius.

- Trebuie sa-l protejam pe Astorre, spuse Nicole. E prea moale ca

sa conduca banci si prea încrezator ca sa aiba de-a face cu Cilke.

Dupa terminarea benzii, Cilke se întoarse catre Boxton.

- Ce parere ai? întreba el.

- Ei bine, la fel ca Astorre, si eu cred ca esti un tip splendid, spuse
Boxton.

Cilke rîse.

- De fapt, voiam sa te întreb daca crezi ca acesti oameni pot fi

socotiti suspecti de crima.

- Nu, raspunse Boxton. In primul rînd, sînt niste copii, în al doilea,

nu au experienta necesara.

- Sînt suficient de inteligenti, replica Cilke. Au pus exact întrebarea

care trebuie. De ce?

- Ei bine, nu-i de competenta noastra, spuse Boxton. E o problema

locala, nu federala. Sau ai vreo pista?

- Banci internationale, spuse Cilke. Dar n-are rost sa mai cheltuim

banii Biroului; anuleaza urmarirea telefoanelor.

Kurt Cilke iubea cîinii pentru ca nu puteau conspira. Nu puteau

sâ-si ascunda ostilitatea si nu erau vicleni. Nu-si pierdeau noptile
planuind cum sâ jefuiasca sau sa ucida alti cîini. Tradarea nu se numara
printre activitatile lor. Avea doi ciobanesti germani care îi pazeau casa
si cu care se plimba noaptea prin paduricea din apropiere, într-o abso-
luta armonie si încredere.

Cînd ajunse acasâ în acea seara, era multumit. Situatia nu prezenta

nici un pericol, cel putin în ceea ce îi privea pe copiii lui Don Aprile.
Nu va avea loc nici o vendetta sîngeroasâ.

Cilke locuia în New Jersey cu sotia lui, pe care o iubea profund, si

cu fiica lui de zece ani, pe care o adora. Casa lui era blindata cu un sis-
tem de securitate excelent pus la punct, la care se adaugau cei doi cîini.
Totul pe banii guvernului. Sotia lui refuzase sa învete sa mînuiasca
arma, iar el se baza pe anonimatul în care traiau. Vecinii credeau ca este
avocat (si acesta era adevarul), asa cum credea si fiica lui. Cilke îsi tinea
pistolul si legitimatia F.B.I. încuiate cînd era acasâ.

Niciodata nu-si lua masina la gara cînd pleca în oras. Cine stie ce
tîlhari marunti îi puteau fura radioul. Cînd se întorcea în New Jersey, o

suna pe sotia lui pe celular si ea venea sâ-l astepte. Drumul pînâ acasa

dura cinci minute.

în aceasta seara, Georgette îl saruta vesela pe gura. Atingerea fu

plina de caldura. Fiica lui, Vanessa, plina de o energie fâra limite, se
repezi sa-l îmbratiseze. Cei doi cîini se gudurara pe lînga ei, dar el îi
linisti. Toti intrara fara probleme în marele Buick.

Cilke pretuia mult aceste momente. Cînd era în mijlocul familiei,

se simtea linistit, la adapost. stia ca sotia lui îl iubeste. Ii admira ca-
racterul, faptul ca îsi facea munca fara ura si înselatorie, cu un simt al
dreptatii fata de semenii lui, indiferent cît de nelegiuiti erau acestia. La
rîndul lui, el îi admira inteligenta si avea destula încredere în ea cît
sa-i povesteasca despre ce facea. Dar bineînteles ca nu-i putea spune
totul. Iar ea era oricum ocupata cu propria munca: scria despre femei
celebre din istorie, preda etica la un colegiu local si lupta pentru

cauzele sociale.

In aceasta seara, Cilke o urmarea pe sotia lui cum pregatea cina. îl

fermecase întotdeauna frumusetea ei. O privea pe Vanessa cum pune
masa, imitîndu-si mama, încercînd chiar sa se miste cu o gratie de
balerina, ca ea. Georgette nu avea încredere în ajutorul de orice fel în
gospodarie. O învatase si pe Vanessa sa se descurce singura. La sase
ani, Vanessa îsi facea patul, îsi facea curat în camera si o ajuta pe mama
ei la gatit. Ca de obicei, Cilke se întreba de ce îl iubea sotia lui si se
simtea binecuvîntat de aceasta iubire.

Mai tîrziu, dupa ce o culcara pe Vanessa (Cilke verifica daca func-

tiona soneria pe care fetita o putea folosi daca avea nevoie de ei),
intrara în dormitorul lor. si, ca întotdeauna, Cilke simti fiorul de ve-
neratie aproape religioasa care îl cuprindea cînd îsi vedea sotia dez-
brâcîndu-se. Atunci ochii ei imensi, cenusii si atît de inteligenti se
încetosau de iubire. si dupa aceea, cînd adormeau, ea îl tinea de mîna
ca sa strabata împreuna lumea viselor.

Cilke o cunoscuse cînd investiga organizatiile radicale din cole-

giile banuite de acte teroriste minore. Ea era activista politica si preda
istoria la un mic colegiu din New Jersey. Investigatiile lui dovedisera
ca era pur si simplu liberala, dar nu avea nici o legatura cu grupul radical extremist. Toate
acestea le scrisese în raport.

Dar cînd o interogase în cadrul investigatiilor, fusese izbit de absoluta ei lipsa de prejudecati
sau ostilitate fata de el ca agent F.B.I. De
fapt, se aratase curioasa fata de munca lui, de parerea lui fata de
aceasta munca, iar el, lucru curios, îi raspunsese cinstit: ca era pur si
simplu unul dintre paznicii unei societati care n-ar fi putut exista fara
legi. Adaugase, pe jumatate în gluma, ca era scutul care statea între
oamenii ca ea si cei care nu s-ar da în laturi s-o devoreze doar pentru
a-si îmbogati palmaresul.
O curtase pentru putin timp. Se casatorisera rapid, pentru ca ra-
tiunea sa nu intre în conflict cu dragostea, deoarece amîndoi recu-
nosteau ca erau caractere opuse aproape în toate privintele. El nu-i
împartasea nici o opinie; în privinta lumii în care traia el, era o naiva.
In mod hotârît, nici ea nu-i împartasea veneratia fata de Birou. Dar îl
asculta cînd se plîngea sau cînd îsi exprima revolta fata de asasinarea
morala a omului considerat un sfînt al F.B.I.-ului, J. Edgar Hoover.

- îl descriu ca pe un homosexual ascuns si un bigot reactionar.

Dar el n-a fost decît un om devotat care n-a reusit sa aiba o
constiinta liberala.

El îi marturisise:

- Scriitorii descriu EB.I.-ul ca pe un fel de Gestapo sau K.G.B. Dar

noi n-am recurs niciodata la tortura si n-am înscenat nimic pentru
nimeni - spre deosebire de N.Y.P.D., de exemplu. N-am fabricat nicio-
data dovezi. Pustii din colegiu si-ar pierde libertatea daca n-am fi noi.
Aripa de dreapta i-ar distruge, asa sînt de nepregatiti politic.

Ea zîmbise înduiosata de patima cu care vorbea.

- Nu te astepta sa ma schimb, îi spuse, zîmbind. Daca ceea ce spui

e adevarat, nu avem de ce sa ne certam.

- Nu vreau sa te schimbi, spusese Cilke. Iar daca EB.I.-ul ne

afecteaza relatia, o sa-mi gasesc alta slujba.

Nu era nevoie sâ-i spunâ ce sacrificiu ar fi însemnat asta pentru el.

Dar cîti oameni pot spune ca sînt absolut fericiti, ca exista o fiinta
omeneasca în care pot avea totala încredere? îl linistea enorm faptul ca
trebuia sa o protejeze si sa ramîna credincios spiritului si trupului ei. Iar
ea simtea grija lui permanenta pentru siguranta si supravietuirea ei.

Lui Cilke îi lipsea enorm sotia lui cînd trebuia sa plece la cursurile
de pregatire. Nu-l tentau niciodata alte femei, pentru ca nu voia sa fie

un conspirator împotriva ei. Traia cu gîndul întoarcerii la ea, la zîmbe-

tul ei încrezator, la trupul ei ispititor, cînd îl astepta în dormitor goala,
vulnerabila, iertîndu-l pentru munca lui, o binecuvîhtare în viata lui.

Dar fericirea îi era umbrita de secretele pe care nu putea sa i le

marturiseasca, de complicatiile grave care apareau în munca lui, de
intrarea într-o lume care colcaia de barbati si femei de ultima speta,
scursori ale societatii, a câror imagine îi bîntuia mintea ca o obsesie.
Daca n-ar fi fost ea, nici n-ar fi meritat sa mai zaboveasca pe acest
pâmînt.

La începuturile casniciei lor, cînd înca mai tremura pentru fericirea

lui, facuse singurul lucru din viata lui de care se rusina cu adevarat.
Pusese microfoane în propria casa si înregistrase tot ce spusese sotia
lui, si apoi ascultase benzile la subsol. Analizase fiecare inflexiune a
vocii ei. Iar ea trecuse testul; nu fusese nici o clipa rautacioasa,
meschina sau tradatoare. Facuse lucrul acesta timp de un an.

Faptul ca îl iubea în ciuda imperfectiunii lui, în ciuda sireteniei lui

fatale, a nevoii de a-si vîna semenii, i se parea lui Cilke un adevarat
miracol. Dar se temea în fiecare secunda ca ea va descoperi adevarata
lui fire si apoi îl va urî. Asa se face ca ajunsese sa fie cît se poate de exi-
gent în munca lui si îsi capatase reputatia de om corect.

Georgette nu se îndoise de el niciodata. îi dovedise asta într-o

seara, cînd erau invitati la cina, la directorul F.B.I., împreuna cu alte
douazeci de persoane, un act semioficial si un semn de onoare.

La un moment dat, directorul prinsese un moment în care ramasese

doar cu Cilke si sotia acestuia. Atunci îi spusese lui Georgette:

- Din cîte stiu, sînteti antrenata în numeroase cauze liberale. Va

respect dreptul de a face acest lucru, fireste. Dar cred ca nu ati înteles
foarte bine ca actiunile dumneavoastra ar putea periclita cariera lui Kurt
în cadrul Biroului.

Georgette îi zîmbise directorului si spusese pe un ton grav:

- Ba stiu foarte bine, si asta ar putea fi greseala si ghinionul Biro-

ului. Desigur ca, daca activitatile mele ar deveni o problema, sotul meu
ar demisiona.

Directorul se întorsese catre Cilke cu o expresie surprinsa.

- E adevarat? îl întrebase el. Ai demisiona?

Cilke nu sovaise.

- Da, e adevarat. îmi prezint cererea de demisie si mîine, daca

doriti.

Directorul rîsese.
- Nu, nu. Nu dam prea des peste oameni ca tine.

Apoi îi aruncase lui Georgette o privire severa, aristocratica.

- Sub papucul nevestei: iata ultimul refugiu al omului cinstit,

spusese el.

Toti rîseserâ la gluma aceea de un gust îndoielnic, pentru a arata ca

erau binevoitori.

Capitolul 4

Timp de cinci luni dupa moartea lui Don Aprile, Astorre se sfatui
cu cîtiva dintre colegii retrasi ai acestuia, luînd masuri de protectie a
copiilor lui si investigînd circumstantele crimei. Cel mai important
lucru era sa gaseasca motivul care dusese la înfaptuirea unui act atît de
îndraznet si de grav. Cine ar fi putut da ordin sâ fie ucis Don Aprile?
Astorre stia ca trebuia sa fie foarte prudent.

Prima întîlnire o avu cu Benito Craxxi din Chicago.

Craxxi se retrasese din toate activitatile ilegale cu zece ani înain-

tea lui Don Aprile. El fusese mare consigliere în însasi Comisia Na-
tionala a Mafiei si cunoscuse toate structurile Familiei din Statele
Unite. Fusese primul care observase slabirea puterii marilor familii si
prevazuse declinul acestora. De aceea se retrasese prudent în lumea
bursei, unde fusese placut surprins sa constate ca putea fura la fel de
multi bani, fara riscul nici unei pedepse legale. Don Aprile îi daduse
lui Astorre numele lui Craxxi, ca fiind unul dintre cei pe care îi putea
consulta daca avea nevoie.

La vîrsta de saptezeci de ani, Craxxi locuia cu doi bodyguarzi, un

sofer si cu o tînârâ italianca ce îi servea drept bucatareasa si menajera,
si despre care se zvonea ca era partenera lui sexuala. Bâtrînul se bucura
de o sanatate perfecta, caci dusese o viata cumpatata; mînca rational si
bea numai la ocazii. La micul dejun, un castron cu fructe si brînza; la
prînz, o omleta sau supa de legume, dar mai ales fasole si escarole; la
cina, un cotlet de vita sau miel gatit simplu si o salata mare de ceapa,
rosii si laptuci. Fuma un singur trabuc pe zi, imediat dupa cina, la o
cafea si un lichior de anason. îsi cheltuia banii cu generozitate si

întelepciune. Era, de asemenea, atent cui dadea sfaturi. Caci un om

care sfatuieste gresit este la fel de urît ca un dusman.
Dar cu Astorre se dovedi generos, caci Craxxi era unul din nume-
rosii oameni care îi datora mult lui Don Aprile. Don Aprile fusese omul
care îl protejase pe Craxxi cînd acesta se retrasese, iar aceasta era o
miscare riscanta în lumea lor.

întîlnirea avu loc la micul dejun. Pe masa erau boluri cu fructe -

pere galbene si lucioase, mere cretesti, un castron cu câpsune aproape
cît lamîile, struguri albi si cirese rosii, coapte. O bucata mare de brînza
statea pe un fund de lemn ca un stei de stîncâ poleit cu aur. Menajera
le servi cafeaua si lichiorul de anason si disparu.

- Deci, tinere, începu Craxxi, tu esti protectorul pe care l-a ales

Don Aprile.

- Da, spuse Astorre.

- stiu ca te-a pregatit pentru aceasta sarcina, spuse Craxxi. Bunul

meu prieten privea întotdeauna în viitor. Ne-am consultat în privinta
asta. stiu ca esti capabil. Dar întrebarea care se pune este, ai vointa
s-o faci?

Zîmbetul lui Astorre era fermecator, iar expresia fetei deschisa.

- Don Aprile mi-a salvat viata si mi-a dat tot ce am, spuse el. El
m-a facut ceea ce sînt. si am jurat ca îi voi proteja familia. Daca
Nicole nu devine asociat la firma de avocatura, daca reteaua de tele-
viziune a lui Marcantonio da faliment, daca Valerius pateste ceva, le
ramîn bancile. Am dus o viata fericita. Regret situatia care ma face sâ
am aceasta sarcina. Dar i-am dat lui Don Aprile cuvîntul meu si tre-
buie sa mi-l tin. Daca nu o voi face, în ce îmi mai ramîne sâ cred tot
restul vietii?

Prin minte îi trecura cîteva momente din copilaria lui, momente de

mare bucurie, pentru care se simtea recunoscator. Scene cu el însusi
copil în Sicilia, plimbîndu-se pe vastul teren muntos împreuna cu
unchiul lui si ascultîndu-i povestile. Pe atunci visa alte vremuri, cînd
legea era respectata, loialitatea era pretuita si faptele marete erau ope-
ra unor oameni buni si puternici. In acel moment îi era dor atît de Don,
cît si de Sicilia.

- Bine, spuse Craxxi, întrerupîndu-i reveria lui Astorre si readu-

cîndu-l în prezent. Ai fost de fata cînd s-a întîmplat. Descrie-mi totul.

Astorre îi povesti.

- si esti sigur ca ambii tragatori erau stîngaci?

- De unul sînt sigur, probabil si de celalalt, spuse Astorre.
Craxxi dadu încet din cap si paru ca se pierde în gînduri. Dupâ

cîteva momente infinit de lungi, îsi atinti privirile asupra lui Astorre

si spuse:

- Cred ca stiu cine sînt cei care au tras. Dar nu trebuie sa ne gra-
bim. Este mai important sa stim cine i-a angajat si de ce. Trebuie sâ fii
foarte prudent. M-am gîndit foarte mult la aceasta chestiune. Cel mai
probabil suspect este Timmona Portella. Dar din ce motive si ca sa-i
facâ pe plac cui? Ce-i drept, Timmona a fost întotdeauna un nesabuit.
Dar uciderea lui Don Aprile era un act foarte riscant. Pînâ si Timmona
se temea de Don, chiar daca se retrasese. Iata deci cine cred eu ca sînt
cei care au tras. Sînt doi frati care traiesc la Los Angeles, cei mai buni
din tara pentru astfel de treburi. Nu vorbesc niciodata. Putini stiu ca
sînt gemeni. si amîndoi sînt stîngaci. Sînt curajosi si luptatori
înnascuti. îi atrage pericolul si sînt sigur ca recompensa a fost mare.
în acelasi timp, sînt convins ca au avut anumite asigurari - ca
autoritatile nu vor investiga cazul cu prea mare convingere. Mi se pare
ciudat ca nu a fost nimeni de la politie în calitate oficiala si ca nu a
existat o supraveghere din partea F.B.I.-ului la ceremonia de confir-
mare de la catedrala. La urma urmelor, Don Aprile înca era o tinta a
F.B.I.-ului, chiar daca se retrasese.

Dar trebuie sâ întelegi ca tot ce am spus e pura teorie. Va trebui sa

cercetezi si sa confirmi. si daca se va dovedi ca am avut dreptate, va
trebui sâ lovesti cu toata forta.

- înca un lucru, spuse Astorre. Copiii lui Don Aprile sînt în

pericol?

Craxxi ridica din umeri. în timp ce decojea cu multa grija o para

aurie, spuse:

- Nu stiu. Dar sa nu fii prea mîndru ca sâ le ceri ajutorul. Tu însuti

esti într-un oarecare pericol. Acum vreau sa-ti dau un ultim sfat.
Cautâ-l pe domnul Pryor de la Londra ca sa-ti conduca bancile. Este
un om extrem de calificat în toate privintele.

- Dar Bianco din Sicilia? întreba Astorre.

- Pe el lasa-l acolo, spuse Craxxi. De îndata ce mai afli ceva, ne

întîlnim din nou.
Craxxi turna lichior de anason în cafeaua lui Astorre. Acesta ofta.

- Mi se pare straniu, spuse el. N-am visat niciodata ca voi actiona

în numele Don-ului. Al marelui Don Aprile.

- Ei da, spuse Craxxi. Viata este cruda si grea pentru cei tineri.

Timp de douazeci de ani, Valerius traise îh lumea serviciilor secrete

militare, nu într-una a fictiunii, ca fratele lui. El parea sa anticipeze tot
ce spunea Astorre si reactiona fara surprindere.

- Am nevoie de ajutorul tau, îi spuse Astorre. S-ar putea sa fie

nevoie sa încâlci cîteva dintre regulile tale stricte de conduita.

Valerius zise rece:

- In fine, îti dai arama pe fata. Ma întrebam cît o sa dureze.

- Nu stiu ce vrei sa spui, rosti Astorre, oarecum uimit. Cred ca

moartea tatalui tau a fost o conspiratie în care au fost implicate politia
din New York si F.B.I.-ul. Poate crezi ca fabulez, dar asta am auzit.

- Nu-i deloc imposibil, spuse Valerius. Dar în munca mea nu am

acces la documente secrete.

- Dar trebuie sa ai prieteni, spuse Astorre. La agentiile de servicii

secrete. Poti sa le pui niste întrebari.

- Nu-i nevoie sa pun nici o întrebare, spuse Valerius, zîmbind.

Bîrfesc ca niste gaite batrîne. Chestia cu "cunostintele limitate" e o
prostie. stii macar ce cauti?

- Orice informatie cu privire la ucigasii tatalui tau, raspunse

Astorre.

Valerius se lasa pe spate în scaun, trâgînd din trabuc, singurul lui

viciu.

- Nu ma duce cu presul, Astorre, spuse el. Vreau sa-ti spun ceva.

Am facut si eu o analiza. Poate fi un act de reglare a conturilor sau
o razbunare din partea unei bande. Batrînul a avut întotdeauna un
plan. Eu mi-l imaginez astfel: Tata a facut din tine pionul principal
al familiei. Ce rezulta de aici? Ca esti pregatit, ca ai fost agentul secret
care urma sa fie activat într-un anumit moment crucial. Exista în viata
ta un gol de unsprezece ani, si acoperirea ta este prea buna ca sa fie

adevarata - cîntaret amator, jockeu? Pîna si colierul de aur pe care îl

porti trezeste banuieli.

Se opri si trase adînc aer în piept, dupa care spuse:

- Ia zi, cum ti se pare analiza mea?

- Foarte buna, spuse Astorre. Sper ca ai pastrat-o pentru tine.

- Bineînteles, raspunse Valerius. Dar concluzia este ca esti un om

periculos. si prin urmare, vei lua o masura extrema. Dar dâ-mi voie
sa-ti dau un sfat: acoperirea ta e subtirica. Nu va trece mult si totul va
exploda. în privinta ajutorului pe care vrei sa ti-l dau, afla ca eu duc
o viata care îmi place foarte mult si sînt împotriva a tot ceea ce cred ca
esti tu. Deci, deocamdata, raspunsul meu este nu. N-o sa te ajut. Daca
lucrurile se schimba, pâstrâm legatura.

O femeie iesi ca sa-l conduca pe Astorre în biroul lui Nicole.

Aceasta îl îmbratisa si îl saruta. înca îi era drag; idila lor din adolescenta
nu lasase cicatrice dureroase.

- Vreau sa vorbesc cu tine între patru ochi, spuse Astorre.

Nicole se întoarse catre garda ei de corp.

- Helene, ne poti lasa singuri? Sînt în siguranta cu el.

Helene îl privi lung pe Astorre. Dori ca imaginea ei sa ramîna

imprimata în memoria lui si reusi. Ca si Cilke, Astorre observa perfecta
ei încredere în sine - acel tip de încredere pe care o are jucatorul de carti
cu un as în mînecâ sau o persoana care tine o arma ascunsa. Se uita
unde putea fi aceasta arma. Pantalonii mulati si jacheta îi conturau
fizicul impresionant - acolo nu putea fi ascunsa nici o arma. Atunci
observa o crapatura în cracul pantalonilor. Avea un toc de glezna, ceea
ce nu era o idee prea buna. îi arunca un zîmbet cuceritor cînd se
îndeparta de el. Ea îl privi peste umar, fara expresie.

- Cine a recrutat-o? întreba Astorre.

- Tata, raspunse Nicole. si bine a fâcut. E uimitor cum se descurca

cu derbedeii si filfizonii.

- Sînt sigur, spuse Astorre. Ai reusit sa faci rost de dosarul bâ-

trînului de la F.B.I.?

- Da, raspunse Nicole. Este cea mai oribila lista de minciuni pe care
am citit-o vreodata. Pur si simplu nu cred nimic si nu vor putea dovedi
niciodata ceva.
Astorre stia ca Don Aprile ar fi vrut ca el sa nege adevarul.

- Vrei sa-mi lasi si mie dosarul cîteva zile?

Nicole îi arunca o privire inexpresiva, de avocat.

- Nu cred ca ar trebui sa~l vezi acum. Vreau sa fac o analiza pe mar-

ginea lui, sa subliniez ce mi se pare mai important si apoi ti-l dau. De
fapt, nu-i nimic în el care ti-ar putea fi de folos. Poate ca tu si fratii mei
n-ar trebui sâ-l vedeti deloc.

Astorre o privi gînditor, iar apoi zîmbi.

- E chiar atît de râu?

- Da-mi voie sa-l studiez, spuse Nicole. Cei de la F.B.I. sînt niste
ticalosi.

- Cum vrei. Dar tine minte, intri în ceva periculos. Ai grija de tine.

- Voi avea, spuse Nicole. O am pe Helene.

- si eu sînt aici, daca ai nevoie de mine.

Astorre îsi puse mîna linistitor pe bratul lui Nicole si o clipa ea îl

privi cu atîta dor, încît se simti stînjenit.

- Nu trebuie decît sa suni.

Nicole zîmbi.

- Asa o sa fac. Dar n-o sa patesc nimic. Te asigur.

De fapt, era nerabdatoare sa-si petreaca seara cu un diplomat incre-

dibil de atragator si plin de farmec.

In apartamentul lui de serviciu sofisticat, dotat cu sase monitoare,

Marcantonio avea o întrunire cu seful celei mai puternice agentii de
publicitate din New York. Richard Harrison era un barbat înalt, cu o
înfatisare aristocratica, perfect pus la punct, cu alura de fost manechin
si o fermitate de soldat din trupele de parasutisti.

Harrison tinea în poala o cutie cu casete video. Cu o siguranta de

sine de invidiat, fara sa ceara permisiunea, se duse la unul dintre tele-
vizoare si introduse o caseta.

- Uitâ-te la asta, spuse el. Nu-i unul dintre clientii mei, dar cred ca
e uimitoare.
Caseta continea o reclama pentru pizza americana, iar eroul ei era
Mihail Gorbaciov, fostul presedinte al Uniunii Sovietice. Gorbaciov
vindea cu o demnitate retinuta, fara sa rosteasca nici un cuvînt,
hranindu-si nepotii cu pizza, în timp ce multimea dadea glas admiratiei.

Marcantonio îi zîmbi lui Harrison.

- înca o victorie pentru lumea libera, spuse el. si ce-i cu asta?

- Fostul lider al Uniunii Sovietice se prosteste acum facînd recla-

ma pentru o companie americana care produce pizza. Nu-i uluitor?
si am auzit ca nu i-au platit decît o jumatate de milion.

- Aha, spuse Marcantonio. Dar de ce?

- De ce ar face cineva un lucru atît de umilitor? Are o nevoie dis-

perata de bani.

Dintr-o data, Marcantonio se gîndi la tatal sau. Don Aprile ar fi

simtit un mare dispret pentru un om care condusese o tara puternica si
nu reusise sa-si asigure financiar familia. Don Aprile l-ar fi considerat
cel mai nesabuit dintre oameni.

- O lectie buna de istorie si psihologie umana, spuse Marcantonio.

Dar te întreb din nou, ce-i cu asta?

Harrison batu cu palma în cutia cu casete.

- Mai am, si ma astept la o oarecare rezistenta. Astea sînt mai de-

licate. Tu si cu mine am facut afaceri mult timp. Vreau sa ma asigur
ca aceste reclame se vor transmite prin reteaua ta. Restul va merge de

la sine.

- Nu pot sa-mi imaginez cum, spuse Marcantonio.

Harrison introduse o alta caseta si explica:

- Am cumparat drepturile de a folosi celebritati decedate în recla-

mele noastre. Este o mare pierdere faptul ca mortii celebri înceteaza sa
aiba un rol în societatea noastra. Vrem sa schimbam chestia asta si sa
le readucem gloria de odinioara.

Caseta începu sa se deruleze. Aparu o succesiune de imagini în care

Maica Tereza îngrijea oameni saraci si bolnavi din Calcutta, cu ves-
mîntul ei de calugarita acoperindu-i pe muribunzi. O alta fotografie o
arata primind Premiul Nobel pentru Pace, cu fata ei modesta stralucind
si cu o simplitate de sfrntâ, care misca profund. Apoi aparu o fotografie
luata pe cînd împartea supa cu polonicul dintr-o oala uriasa saracilor de
pe strada. Toate fotografiile erau alb-negru.

Pe urma, brusc, imaginea se inunda de culoare. Un barbat îmbracat

elegant se îndrepta spre o oala de supa cu o farfurie goala si îi spuse

unei tinere frumoase:

- Pot sa capat si eu niste supa? Am auzit ca este nemaipomenita.

Tînara îi arunca un zîmbet radios si îi turna supa cu polonicul în

farfurie.

Apoi imaginea se muta îhtr-un supermarket si se opri pe un raft plin

cu conserve de supa cu eticheta "Calcutta". O voce din off recita: "Supa
Calcutta da viata saracilor si bogatilor deopotriva. Oricine îsi poate per-
mite una dintre cele douazeci de varietati de supa delicioasa. Reteta
originala a Maicii Tereza."

- Cred ca e de bun-gust, spuse Harrison.

Marcantonio ridica din sprîncene.

Harrison introduse o noua caseta. O fotografie stralucitoare a

printesei Diana în rochie de mireasa umplu ecranul, urmata de alte
fotografii cu ea în Palatul Buckingham. Apoi, dansînd cu Printul
Charles înconjurata de suita sa regala, cu totii miscîndu-se frenetic.

Vocea din off comenta:

- Orice printesa merita un print. Dar .aceasta printesa avea un se-

cret.

Un fotomodel tînar tinea în mînâ o sticla de parfum pe care se citea

clar eticheta.

Comentatorul continua:

- Cu un flacon de parfum Princess, puteti si dumneavoastra pune

mîna pe un print - fara sa va preocupe nici o clipa mirosurile vaginale.

Marcantonio apasa pe un buton de pe biroul lui si ecranul se

înnegri.

Harrison spuse:

- Stai, mai am cîteva.

Marcantonio clatina din cap.
- Richard, sînt uimit de inventivitatea ta - si de lipsa ta de sensi-
bilitate. Aceste reclame nu vor aparea niciodata în reteaua mea.

Harrison protesta.

- Dar o parte din cîstiguri se doneaza în scopuri caritabile - si sînt

de buna calitate. Speram sa conduci tu toata afacerea. Sîntem prieteni
buni, ce Dumnezeu!

- E adevarat, spuse Marcantonio, dar raspunsul ramîne nu.

Harrison clatina din cap si puse casetele la loc în cutie.
Marcantonio întreba zîmbind:

- Apropo, cum a mers spotul cu Gorbaciov?

Harrison ridica din umeri.

- Infect. Bietul ticalos n-a fost în stare nici macar sa vînda pizza.

Marcantonio mai puse la punct unele treburi si se pregati pentru

programul de seara. Astazi trebuia sa participe la decernarea Premiilor
Emmy. Pentru reteaua lui, care avea cîteva nominalizari, erau rezervate
trei mese mari pentru directorii executivi si staruri. Partenera sa din acea
seara era Matilda Johnson, o celebra prezentatoare de stiri.

Biroul lui avea un apartament cu dormitor, baie, dus si un dulap plin

cu haine. Râmînea adeseori peste noapte aici cînd lucra pîhâ tîrziu.

La ceremonie numele lui fu mentionat de cîtiva cîstigâtori din

reteaua sa ca fiind hotârîtor pentru succesul lor. Acest lucru era întot-
deauna placut. Dar în timp ce aplauda si saruta obraji, se gîhdea la toate
ceremoniile cu înmînari de premii si la dineurile la care trebuise sa par-
ticipe în timpul anului: Oscaruri, Premiile Publicului, Premiile AFI si
alte ceremonii speciale în onoarea starurilor în vîrstâ, a producatorilor
si a directorilor. Se simtea ca un profesor care îi premia cu o steluta pen-
tru tema bine efectuata pe elevii din scoala primara, care alergau acasa
sâ le arate mamelor ce primisera. Dar apoi se simti rusinat pret de o
clipa pentru aceasta malitiozitate _ oamenii îsi meritau onorurile, aveau
nevoie de admiratie la fel de mult ca de bani.

Dupa ceremonie, se amuza privindu-i pe actorii cu referinte neîn-

semnate cum încercau sâ-i impresioneze cu calitatile lor pe cei ca el,
care aveau relatii, si pe editoarea unei reviste de succes, care era curta-
ta de cîtiva scriitori neprofesionisti. îi observa expresia circumspecta,
cordialitatea prudenta si rece, de parca ar fi fost Penelopa în asteptarea
unui pretendent mai cunoscut.
Apoi veneau prezentatorii si celebritatile de televiziune, barbati si
femei inteligenti, carismatici si talentati, care se confruntau cu de-
licioasa dilema de a curta staruri carora voiau sa le ia interviuri, descu-
rajîndu-i în acelasi timp pe cei care nu erau îhca suficient de importanti.
Actorii straluceau de speranta si dorinta. Erau deja destul de
cunoscuti ca sa faca saltul de la micul la marele ecran si sâ nu se mai
întoarca niciodata de unde plecasera - asa credeau în acele momente.

La sfîrsit, Marcantonio era extenuat; zîmbetul continuu de entuziasm, tonul încurajator folosit
fata de cei care pierdusera, nota de
exuberanta afisata fata de cîstigâtori îl epuizasera. Matilda îi sopti:

- Vii la mine putin mai tîrziu?

- Sînt obosit, raspunse Marcantonio. Am avut o zi si o seara grea.

- Nici o problema, spuse ea întelegatoare, stiind ca amîndoi aveau

un program încarcat. Sînt în oras înca o saptâmîna.

Erau prieteni buni, pentru ca nu trebuiau sa profite unul de celalalt.

Matilda era pe picioarele ei. Nu avea nevoie de un mentor sau de un
protector. Iar Marcantonio nu lua niciodata parte la negocierile cu ta-
lentele de la stiri; asta era treaba sefului cu problemele de afaceri. Viata
pe care o duceau amîndoi facea imposibil un deznodamînt matrimonial
al relatiei lor. Matilda calatorea foarte mult, iar el lucra cincisprezece
ore pe zi. Dar erau prieteni intimi, care îsi petreceau cîteodatâ noaptea
împreuna. Faceau dragoste, bîrfeau despre afaceri si apareau împreuna
la reuniuni sociale. în rarele cazuri cînd Matilda se îndragostea de
cineva, nu se mai vedeau noaptea. Marcantonio nu se îndragostea nicio-
data, deci pentru el asta nu reprezenta o problema.

în aceasta noapte simtea o oarecare sila fata de lumea în care traia.

Asa ca fu aproape încîntat cînd îl vazu pe Astorre care îl astepta în holul
blocului unde locuia.

- Hei, ma bucur sa te vad, spuse Marcantonio. Unde-ai fost?

- Am avut treaba, raspunse Astorre. Pot sa urc sa bem ceva?

- Sigur, spuse Marcantonio. Dar ce esti asa misterios? De ce n-ai

dat un telefon? Puteai sa astepti aici în hol ore întregi. Urma sa ma duc
la o petrecere.

- Nici o problema, spuse Astorre.

îl tinuse sub observatie pe varul sau toata seara,

în apartament, Marcantonio prepara bauturi pentru amîndoi.
Astorre parea putin stînjenit.

- Ai posibilitatea sa initiezi proiecte la tine în retea, nu-i asa?

- Asta fac tot timpul, spuse Marcantonio.

- Am un proiect pentru tine, spuse Astorre. E legat de uciderea

tatalui tau.

- Nu, spuse Marcantonio.

Era "nu"-ui lui devenit celebru, care, în derularea afacerilor, taia

orice cale de discutii ulterioare. Dar pe Astorre nu-l intimida cîtusi de

putin.

- Nu ma refuza în felul asta, spuse Astorre. Nu am de gînd sa-ti

vînd nimic. E ceva legat de siguranta fratelui si a surorii tale. si a ta.

îi arunca un zîmbet larg.

- si a mea.

- Spune-mi, spuse Marcantonio.

II vedea pe varul lui într-o lumina cu totul noua, uimitoare. Era

posibil sa fie ceva de capul acestui baiat fericit si nepasator?

- Vreau sa faci un documentar despre F.B.I., spuse Astorre. In par-

ticular despre cum a reusit Kurt Cilke sa distruga cea mai mare parte a
Familiilor mafiote. Ar avea o audienta fara precedent, nu-i asa?

Marcantonio dadu din cap.

- Unde vrei sa ajungi?

- Nu reusesc sa adun date despre Cilke, îi marturisi Astorre. Ar fi

prea periculos sa încerc. Dar daca tu faci un documentar, nici o agen-
tie guvernamentala nu va îndrazni sa te calce pe bataturi. Poti sâ-i afli
adresa de acasa, trecutul, cum opereaza si ce loc ocupa în structurile de
putere ale Biroului. Am nevoie de toate aceste informatii.

- F.B.I.-ul si Cilke nu vor coopera niciodata, spuse Marcantonio.

Asta va face ca realizarea emisiunii sa fie foarte dificila.

Facu o pauza.
- Nu-i ca pe vremuri, cînd era Hoover director. Tipii astia noi joa-
ca foarte strîns.

- Poti s-o faci, spuse Astorre. Am nevoie sa o faci. Ai o armata de

producatori si de reporteri de investigatii. Trebuie sa stiu totul despre
el. Totul. Pentru ca sînt convins ca face parte dintr-o conspiratie împo-
triva tatalui tau si a familiei noastre.

- Asta e o teorie cu adevarat nebuneasca, spuse Marcantonio.

- Sigur, recunoscu Astorre. Poate sâ nu fie adevarata. Dar stiu sigur

ca nu a fost o simpla reglare de conturi între bande. si stiu ca Cilke are
un stil foarte ciudat de a cerceta. De parca ar vrea sa stearga urmele, nu

sâ le scoata la iveala.

- Daca te ajut sa capeti informatiile astea, ce o sa faci dupa aceea?

Astorre întinse mîinile si zîmbi.

- Ce as putea sa fac, Marc? Vreau numai sa stiu. Poate ca fac un tîrg

care sa scoata familia din cauza. si va trebui sa ma uit la documente.
N-o sa fac nici o copie. N-o sa te compromit.

Marcantonio se uita lung la el. Mintea lui încerca sa vada dincolo

de fata placuta si plina de farmec a lui Astorre. Ii spuse gîhditor:

- Astorre, sînt curios sa stiu ceva. Batrînul ti-a lasat pe mînâ con-
trolul întregii averi. De ce? Esti doar un importator de macaroane. întot-
deauna te-am considerat un excentric fermecator, cu jacheta ta stacojie
de calarie si mica ta formatie. Dar batrînul nu s-ar fi încrezut niciodata
în omul care pareai sa fii.

- Nu mai cîht, spuse Astorre, zîmbind. si nici nu mai calaresc asa

de mult. Don Aprile a fost întotdeauna un bun cunoscator al oamenilor;
a avut încredere în mine. Ar trebui sa aveti si voi.

Facu o scurta pauza, apoi spuse cu o sinceritate absoluta:

- M-a ales pe mine pentru ca voi, copiii lui, sa nu luati în piept

greutatile. M-a ales si m-a pregatit. Ma iubea, dar de mine se putea lipsi.
E simplu ca buna-ziua.

- Ai puterea sa ripostezi? întreba Marcantonio.

- O, da, spuse Astorre si se lasa pe spate în scaun, aruncîndu-i un

zîmbet varului sau.

Era un zîmbet voit sinistru, pe care un actor de televiziune l-ar fi

folosit ca sa arate cît era de diabolic, dar pe fata lui Astorre se citea atîta
buna dispozitie si atîta umor, încît Marcantonio izbucni în rîs si spuse:

- Asta-i tot ce trebuie sa fac? Nu voi fi implicat mai departe?

- Nici nu ai capacitatea sa mergi mai departe, îl asigura Astorre.

- Pot sa ma gîndesc cîteva zile?

- Nu, spuse Astorre. Daca spui nu, voi fi singur împotriva lor.
Marcantonio dadu din cap.

- îmi placi, Astorre, dar nu pot s-o fac. E prea riscant.

întîlnirea cu Kurt Cilke în biroul lui Nicole se dovedi a fi o surpriza

pentru Astorre. Cilke venise cu Bill Boxton si insistase ca Nicole sa fie
prezenta. Fu foarte direct.

- Am informatii cum ca Timmona Portella încearca sa înfiinteze

un fond de un miliard de dolari în bancile voastre. E adevarat?

- E o informatie privata, spuse Nicole. De ce ti-am oferi-o?

- stiu câ a facut aceeasi propunere pe care i-a fâcut-o si tatalui

vostru. si tatal vostru a refuzat-o.

- De ce F.B.I.-ul e interesat de toate acestea? întreba Nicole pe un ton

iritat, vrihd parca sa spuna:"Ia mai duceti-vâ dracului!"

Cilke refuza sa se enerveze

- Credem câ vrea sâ spele banii obtinuti pe droguri, îi spuse el

lui Astorre. Vrem sa cooperati cu el ca sa putem urmari operatiunea.
Am dori sâ angajati cîtiva contabili federali în anumite functii în
banca voastra.

Deschise mapa.

- Am cîteva hîrtii pe care as vrea sâ le semnati si care vâ vor pro-

teja pe amîndoi.

Nicole îi luâ hîrtiile din mînâ si citi foarte repede cele doua
pagini.
- Nu semna, îl preveni ea pe Astorre. Clientii bancii au dreptul la
intimitate. Daca vor sâ-l cerceteze pe Portella, trebuie sâ aduca un
mandat.

Astorre lua hîrtiile si le citi. Ii zîmbi lui Cilke.

- Am încredere în tine.

Semna hîrtiile si i le înapoie lui Cilke.

- si voi ce oferiti? Cu ce ne alegem în schimbul cooperarii?

- Cu mîndria ca v-ati facut datoria de buni cetateni, spuse Cilke.

O scrisoare de multumire din partea presedintelui si oprirea actiunii de
verificare a bancilor voastre, care v-ar crea destule necazuri daca nu
sînteti absolut curati.

- Ce-ar fi sa ne dati si ceva informatii despre asasinarea unchiului

meu? spuse Astorre.

- Sigur, consimti Cilke. Da-i drumul.

- De ce nu a existat nici o supraveghere din partea politiei la cere-

monia de confirmare? întreba Astorre.

- Asa a decis comandantul detectivilor, Paul Di Benedetto, raspunse

Cilke. si mîna lui dreapta, o femeie pe nume Aspinella Washington.

- si cum se face câ n-a existat nici un observator F.B.I.?

- Ma tem ca asta a fost decizia mea, spuse Cilke. N-am considerat

ca mai era nevoie.

Astorre clatina din cap.

- Nu cred ca pot sa-ti dau imediat raspunsul la propunerea ta.

Am nevoie de cîteva sâptâmîni sa ma gîndesc.

- Dar ai semnat deja hîrtiile, spuse Cilke. Aceste informatii sînt

secrete. Poti fi acuzat daca dezvalui conversatia pe care am purtat-o.

- De ce as face-o? întreba Astorre. Pur si simplu nu vreau sa intru

în afaceri bancare nici cu F.B.I.-ul, nici cu Portella.

- Mai gîndeste-te, îl sfatui Cilke.

Dupa plecarea celor doi agenti F.B.I., Nicole se întoarse furioasa

spre Astorre:

- Cum ai îndraznit sa te opui deciziei mele si sa semnezi hîrtiile?!

A fost o prostie din partea ta.

Astorre îi arunca o privire fioroasa; era pentru prima data cînd

Nicole vedea la el un semn de mînie.

- Se simte în siguranta avînd hîrtia aia semnata de mine, spuse

Astorre. si exact asa vreau sa se simta.

Capitolul 5

Marriano Rubio era un om cu multe ocupatii. Aidoma unui spor-

tiv polivalent care se pregateste pentru mai multe probe, tintea spre
medalia de aur în tot ceea ce facea. Detinea functia de consul general
al statului Peru, desi îsi petrecea cea mai mare parte a timpului în
New York. Era, de asemenea, reprezentantul international al unor
companii importante din America de Sud si din China comunista. Era
prieten intim cu Inzio Tulippa, liderul celui mai important cartel al
drogurilor din Columbia.

Rubio era la fel de rasfatat de soarta în viata personala, ca si în afa-

ceri. La patruzeci si cinci de ani, era un burlac foarte cautat de femei.
Obisnuia sa nu aiba decît o singura amanta, dar care era generos re-
compensata daca era înlocuita cu o frumusete mai proaspata. Era un
barbat chipes, cu o conversatie interesanta si o mare pricepere la dans.
Poseda o pivnita de vinuri de invidiat si un excelent bucatar de la un
restaurant de trei stele.

Dar, ca multi alti oameni pe care nu-i ocoleau succesele, Rubio cre-
dea ca putea forta mîna soartei. îi placea sa se joace cu focul în relatiile
cu oamenii periculosi. Riscul era picatura de picanterie de care avea
nevoie pentru a da gust unei vieti exotice ca a lui. Era implicat în trans-
portul ilegal de tehnologie în China; înfiintase o linie de comunicare la
cel mai înalt nivel pentru baronii drogurilor; tot el era intermediarul care
îi mituia pe oamenii de stiinta americani ca sâ emigreze în America de
Sud. Avea afaceri chiar si cu Timmona Portella, care în felul lui era la
fel de periculos ca Inzio Tulippa.

La fel ca toti cei care jucau la marele risc, Rubio se mîhdrea cu asul
din mîneca. Era la adapost de orice pericol legal datorita imunitatii

diplomatice, dar stia ca existau alte pericole si manifesta prudenta acolo

unde acestea se puteau ivi.
Avea o avere enorma si cheltuia enorm. Simtea voluptatea celui în
stare sa cumpere orice voia, inclusiv iubirea femeilor. Se bucura ca le
putea întretine pe fostele amante, care îi râmîneau prietene bune. Era
un patron generos si pretuia bunavointa celor care depindeau de el.

Acum, în apartamentul lui din New York, care facea parte, într-un
mod foarte avantajos, din consulatul peruvian, Rubio se îmbraca pen-
tru cina pe care urma sa o ia în compania lui Nicole Aprile. Intîlnirea
era, ca de obicei în ceea ce îl privea, în parte de afaceri, în parte de
placere. O cunoscuse pe Nicole la un dineu dat la Washington de unul
dintre prestigiosii ei clienti, proprietar al unei corporatii. Din prima
clipa îl intrigase frumusetea ei neconventionalâ, trasaturile ascutite si
încapatînate ale fetei, gura si ochii inteligenti, corpul ei minion si
voluptuos, dar si faptul ca era fiica marelui cap mafiot Don Ray-
monde Aprile.

Rubio o fermecase, dar nu o facuse sa-si piarda capul, iar el îi era

recunoscator si o aprecia pentru asta. Admira inteligenta romantica la
o femeie. Trebuia sâ-i cîstige respectul prin fapte, nu cu vorbe. Asa ca
trecuse la actiune pe loc, rugînd-o sâ-l reprezinte pe unul dintre clientii
lui într-o afacere foarte banoasa. Aflase ca avea o serie de activitati
benevole în scopul abolirii pedepsei cu moartea si chiar aparase multi
criminali condamnati la pedeapsa capitala, sustinînd anularea acesteia.
Pentru el, ea reprezenta femeia moderna ideala - frumoasa, bine
propulsata în cariera si un om cu suflet bun pe deasupra. Daca nu inter-
venea nici o disfunctie sexuala, putea fi cea mai placuta companie pen-
tru un an, un an si ceva.

Toate acestea fusesera valabile înainte de moartea lui Don

Aprile.

Acum îi facea curte în primul rînd ca sa afle daca Nicole si fratii

ei îsi vor pune bancile la dispozitia lui Portella si Tulippa. Caci alt-
fel n-ar mai fi avut nici un rost sâ-l ucida pe Astorre Viola.

Inzio Tulippa asteptase destul de mult. La mai mult de noua luni

de la uciderea lui Raymonde Aprile, înca nu avea nici un aranjament
cu mostenitorii acestuia. Se cheltuisera sume mari de bani; îi daduse

cîteva milioane lui Timmona Portella ca sâ mituiasca F.B.I.-ul si po-

litia din New York si ca sa obtina serviciile fratilor Sturzo, iar planu-
rile lui se oprisera într-un punct mort.

Tulippa nu era întruchiparea vulgara a unui traficant de droguri pu-

ternic. Provenea dintr-o familie importanta si avuta; jucase chiar polo
pentru tara lui natala, Argentina. In prezent locuia în Costa Rica si
detinea pasaport diplomatic costarican, care îi conferea imunitate di-
plomatica în orice tara din lume. Avea relatii cu cartelurile drogurilor
din Columbia, cultivatorii din Turcia si cu rafinariile din Italia. Rezolvase
toate aranjamentele necesare pentru transport si pentru mituirea ofi-
cialitatilor de la rangul cel mai înalt pîna la cel mai de jos. Avea în plan
introducerea clandestina a unor cantitati uriase de droguri în Statele
Unite. Tot el era cel care ademenea oameni de stiinta americani din
domeniul nuclear în tari din America Latina si furniza banii pentru
cercetarile lor. în toate domeniile era un conducator prudent, capabil,
care adunase o imensa avere.

Dar totodata era si un revolutionar. Apara cu fervoare vînzarea de

droguri. Drogurile erau pentru el salvarea spiritului uman, refugiul celor
condamnati la disperare din cauza saraciei si a alienarii mentale. Ele
erau un calmant pentru cei care sufereau din dragoste, pentru sufletele
pierdute din lumea frustrata spiritual în care traim. în fond, daca nu mai
crezi în Dumnezeu, în societate, în propria ta valoare, ce ar trebui sa
faci? Sâ te sinucizi? Drogurile îi tineau pe oameni în viata într-un tarîm
al visurilor si al sperantei. Nu era nevoie decît de putina cumpatare. La
urma urmei, drogurile ucideau la fel de multi oameni ca alcoolul si
tigarile, saracia si disperarea? Nu. Din punct de vedere moral, Tulippa

avea toate justificarile.

Inzio Tulippa avea o porecla vestita în toata lumea. El era cunoscut

drept "Vaccinatorul". Industriasii strani si investitorii cu holding-wti
enorme în America de Sud - terenuri petrolifere, fabrici de masini sau
terenuri agricole - trebuiau sâ-si trimita directorii executivi acolo. Multi
dintre ei erau din Statele Unite. Problema lor cea mai mare era rapirea
acestor directori pe teritoriu strain, pentru care li se cereau sume de
rascumparare de milioane de dolari.

Inzio Tulippa conducea o companie care îi asigura pe acesti directori împotriva rapirii si în
fiecare an se deplasa în Statele Unite pentru

a negocia contracte cu aceste corporatii. Facea asta nu numai pentru

bani, ci si pentru ca avea nevoie de o parte din resursele industriale si
stiintifice ale companiilor. Pe scurt, el executa un serviciu de "vac-
cinare". si acesta era foarte important pentru el.

Dar Inzio mai avea o excentricitate periculoasa. El considera per-

secutarea internationala a industriei ilegale a drogurilor ca pe un
razboi sfînt dus împotriva lui si era decis sa-si apere imperiul. Asa
ajunsese sa aiba niste ambitii ridicole. Voia sâ detina capacitati nu-
cleare ca pe o pîrghie la care sa recurga în caz de dezastru. Sigur ca
nu avea de gînd sa recurga la aceasta solutie extrema decît ca ultima
posibilitate, dar ea reprezenta o arma eficienta la negocieri. Aceasta
dorinta putea parea ridicola oricui, cu exceptia agentului F.B.I. din
New York, Kurt Cilke.

La un moment dat în timpul carierei sale, Cilke fusese trimis la o

scoala antiterorista a F.B.I.-ului. Alegerea lui pentru cursul de sase
luni fusese un semn de pretuire din partea directorului F.B.I. Cu
aceasta ocazie, el avusese acces (total sau nu, asta nu avea cum sa
stie) la cele mai secrete rapoarte si scenarii asupra posibilitatilor de
utilizare a armelor nucleare pe care le aveau teroristii din tarile mici.
în dosare gasise numele tarilor si ale armelor. Pentru opinia publica,
tarile erau Rusia, Franta si Anglia, posibil India si Pakistanul. Se pre-
supunea ca si Israelul avea capacitati nucleare. Kurt citise fascinat
scenarii care descriau amanuntit cum urma Israelul sa utilizeze arma
nucleara daca ar fi fost invadat de unul dintre blocurile arabe.

Pentru Statele Unite problema nu avea decît doua solutii. Prima

era alierea Statelor Unite cu Israelul în cazul atacarii acestuia, înain-
tea recurgerii la folosirea armei nucleare. Sau, în caz extrem, daca
Israelul nu putea fi salvat, Statele Unite urmau sa distruga capacitatile
nucleare ale Israelului.

Anglia si Franta nu erau privite ca posibile pericole; ele nu ar fî

riscat niciodata un razboi nuclear. India nu avea astfel de ambitii, iar
Pakistanul putea fi distrus imediat.

Pericolul imediat îl constituiau tarile mici, ca Irakul, Iranul si

Libia, ai caror conducatori erau lipsiti de scrupule sau, cel putin, asa
pretindeau scenariile. în acest caz, solutia era aproape unanim accep-

tata. Aceste tari ar fi fost bombardate cu arme nucleare pînâ la ster-

gerea de pe fata pamîntului.

Dar cel mai periculos pentru efectele imediate era faptul ca orga-
nizatiile teroriste finantate si sustinute în secret de o putere straina
puteau introduce clandestin în Statele Unite o arma nucleara pe care sa
o foloseasca într-un oras mare. Probabil Washington sau New York.
Acest lucru era inevitabil. Solutia propusa era formarea unor echipe
speciale de contraspionaj care sa descopere aceste acte de con-
trabanda, si apoi aplicarea celor mai aspre metode punitive împotriva
teroristilor si a fortelor din spatele lor. Aceasta reclama legi speciale
de restrîngere a drepturilor cetatenilor americani. Scenariile recunos-
teau imposibilitatea introducerii unor astfel de legi înainte ca sa
reuseasca cineva sâ arunce în aer o buna parte dintr-o metropola ame-
ricana. Abia atunci aceste legi ar fi fost aprobate fara probleme. Dar
pînâ atunci, asa cum remarca unul dintre scenarii cu nepasare, "totul
era în voia sortii".
Putine scenarii descriau cum puteau fi utilizate aceste arme nucle-
are în scopuri criminale. Acest lucru era aproape trecut cu vederea pe
motiv ca implementarea unei capacitati tehnice, procurarea mate-
rialelor si necesitatea implicarii unui mare numar de oameni ar fi dus
inevitabil la aparitia informatorilor. în acest sens, una dintre solutii
era ca însasi Curtea Suprema sa pronunte pedeapsa cu moartea fara
nici un proces judiciar în cazul unui astfel de complot criminal. Dar
asta era de domeniul fanteziei, considera Cilke. Pure speculatii. Ţara
trebuia sa astepte pînâ cînd avea sâ se întîmple ceva.

Acum însa, dupa multi ani, Cilke îsi dadea seama ce se petrecea.
Inzio Tulippa voia sâ aiba o bomba nucleara a lui. El ademenise oa-
meni de stiinta în America de Sud, le construise laboratoare si platise
cercetarile. Tot el fusese cel care îsi dorise accesul la bancile lui Don
Aprile ca sa-si acumuleze un fond de razboi de un miliard de dolari
pentru cumpararea echipamentelor si a materialelor - asa ca Cilke îsi
continua cercetarile cu hotârîre. Ce avea de facut mai departe?

Va discuta asta în curînd cu directorul în urmatoarea lui calatorie la

sediul din Washington. Dar se îndoia ca se va gasi o solutie la aceasta problema. Inzio Tulippa
nu era omul care sa se dea batut.

Inzio Tulippa sosi în Statele Unite sa se întîlneasca cu Timmona Portella si sa urmareasca luarea
în posesie a bancilor lui Don Aprile.
În acelasi timp, seful coscai Corleonesi din Sicilia, Michael Grazziella,
sosi si el la New York ca sa stabileasca împreuna cu Tulippa si Portella
detaliile distributiei de droguri ilegale în toata lumea. Dar fiecare din-
tre cei doi îsi facu intrarea în New York în mod diferit.

Tulippa ajunse la New York cu avionul personal, cu care calatorira

si cincizeci de acoliti si bodyguarzi. Acestia purtau uniforme speciale:
costume albe, camasi albastre si cravate roz, iar pe cap palarii galbene
cu borul moale. Puteau fi luati drept membri ai unei formatii sud-ame-
ricane de rumba. Tulippa si anturajul lui aveau pasapoarte costaricane;
Tulippa, desigur, avea imunitate diplomatica costaricanâ.

Tulippa si oamenii lui se cazara într-un mic hotel particular detinut

de consulul general în numele Consulatului peruvian. Nu era stilul lui
Tulippa sa se furiseze prin oras ca un traficant obscur de droguri. Doar
era "Vaccinatorul", iar reprezentantii corporatiilor americane se între-
ceau în a-i face sederea cît mai placuta. Participara la premiere pe
Broadway, la spectacole de balet la Lincoln Center si la Metropolitan
Opera, precum si la concerte date de artisti celebri sud-americani.
Aparu chiar si la talk-show-uri în calitatea lui de presedinte al Con-
federatiei Sud-Americane a Fermierilor si se folosi de aceste ocazii
pentru a apara în public folosirea drogurilor ilegale. Unul dintre aceste
interviuri - cel pe care i-l lua Charlie Rose de la PBS - ajunse de no-
torietate publica.

Tulippa pretinse ca lupta Statelor Unite împotriva utilizarii cocainei,

heroinei si marijuanei pe plan mondial era o forma dezonoranta de
colonialism. Supravietuirea muncitorilor agricoli din America de Sud
depindea de recoltele de droguri. Cine putea învinui un om a carui
saracie îi otravea pîna si visele ca îsi cumpara cîteva ore de pace cu
ajutorul drogurilor? Este inuman sâ-l condamni. Dar tutunul si
alcoolul? Nu faceau oare acestea mai mult râu?

La aceste cuvinte, cincizeci de oameni din studio care îsi tineau

palariile de Panama în poala începura sa aplaude furtunos. Cînd
Charlie Rose se interesa de pericolul acestor droguri pentru organismul
uman, Tulippa fu de o sinceritate absoluta. Organizatia lui investea
sume uriase de bani în cercetari care sa duca la modificarea formulei

drogurilor, astfel încît sa nu dauneze sanatatii; pe scurt, va face din ele

droguri recomandate de medici. Programele vor fi conduse de medici
de valoare, nu de pioni ai Asociatiei Medicale Americane, care erau
antitoxicomani absurzi si traiau cu frica de Agentia Americana de
Lupta împotriva Drogurilor. Nu, narcoticele s-ar putea transforma în
urmatoarea mare binecuvîntare pentru umanitate. Cele cincizeci de
palarii galbene de Panama zburara în aer de entuziasm.

În acest timp, seful coscai Corleonesi, Michael Grazziella, îsi fa-

cu o intrare totalmente diferita în Statele Unite. El ajunse acolo fara
vîlva, cu numai doi bodyguarzi. Era un barbat slab si uscat, cu un cap de faun si o cicatrice la
gura provenita de la o rana de cutit. Mergea în baston, caci un glont îi zdrobise piciorul pe cînd
era un tînâr
picciotto la Palermo. Avea reputatia unui om diabolic si viclean - se
zvonea ca pusese la cale asasinarea a doi dintre cei mai mari magistrati anti-Mafia din Sicilia.

Graziella era oaspetele lui Portella la conacul acestuia. Nu se temea

pentru siguranta lui, fiindca toate afacerile legate de droguri ale lui
Portella depindeau de el.

Reuniunea avea drept scop întocmirea unei strategii de preluare

a controlului asupra bancilor lui Aprile. Aceasta era de o importanta
majora pentru spalarea miliardelor de dolari de pe piata neagra
proveniti de pe urma vînzârii de droguri si pentru a cîstiga puterea
în lumea financiara a New York-ului. Pentru Inzio Tulippa era de o
importanta capitala nu numai sa-si spele banii obtinuti din droguri,
ci si sa-si întareasca rolul de "Vaccinator".

Se întîlnira cu totii la consulatul peruvian, care era un loc sigur si

oferea în plus protectia imunitatii diplomatice. Consulul general,
Marriano Rubio, era o gazda generoasa. Deoarece primise un extras cu
toate veniturile oaspetilor lui si cum el însusi era cel care urma sâ se
ocupe de afacerile lor legale în Statele Unite, era firesc sa fie plin de

bunavointa.

Adunati în jurul masutei ovale, formau un tablou interesant.

Graziella arata ca un antreprenor de pompe funebre în costumul

lui negru si lucios, cu camasa alba si cravata neagra, subtirei caci înca
purta doliu pentru mama lui, care murise cu sase luni în urma. Vor-
bea încet, cu un glas trist si cu un accent pronuntat, dar se facea

înteles cu usurinta. Parea un om timid si politicos, si cu greu si-ar fi

putut cineva imagina ca era raspunzator de moartea a o suta de
oameni ai legii sicilieni.

Timmona Portella, singurul dintre cei patru a carui limba materna

era engleza, vorbea cu un glas tunator, de parca toti cei prezenti ar fi
fost surzi. Pînâ si îmbracamintea lui parea ca "tipa": purta un costum
gri si o camasa galbena fosforescenta, iar cravata era de matase albastra
lucioasa. Sacoul cu o croiala perfecta i-ar fi ascuns burta imensa daca
n-ar fi fost descheiat, lâsînd la vedere bretelele albastre.

Inzio Tulippa arata ca un sud-american tipic: avea o camasa alba

de matase lejera si o esarfa purpurie în jurul gîtului. îsi tinea în mîna
cu reverenta palaria galbena de Panama. Vorbea o engleza taraganata
si glasul lui avea muzicalitatea unui tril de ciocîrlie. Dar acum fata lui
ascutita de indian era întunecata de o încruntaturâ care o facea res-
pingatoare; era suparat pe toata lumea.

Marriano Rubio era singurul personaj care parea încîhtat. Afabili-

tatea lui îi fermeca pe toti. Vocea lui avea accente de rafinament
englezesc, iar stilul în care era îmbracat purta un nume pe care el însusi
îl daduse, en pantoufle: pantaloni de casa din matase verde si un halat
verde-închis ca frunzisul de padure. In picioare avea papuci de un cafe-
niu cald, captusiti cu blana alba. în fond, era la el acasa si putea sta
îmbracat comod.

Tulippa deschise discutia, adresîndu-i-se direct lui Portella cu o

politete rece:

- Prietene Timmona, am platit o suma frumoasa ca sa scapam de

Don Aprile, dar înca nu sîntem în posesia bancilor lui. si am asteptat
aproape un an.

Consulul general interveni pe un ton unsuros, linistitor:

- Dragul meu Inzio, am încercat sa cumpar bancile. Dar avem un
obstacol pe care nu l-am prevazut. Acest Astorre Viola, nepotul lui
Don Aprile. El a mostenit controlul asupra bancilor si nu vrea sa vînda.

- si? întreba Inzio. Cum de mai este în viata?

Hohotul de rîs al lui Portella râsuna ca un muget.

- Pentru ca nu-i atît de usor de ucis, spuse el. Am pus patru oameni
sa-i supravegheze casa si au disparut. Acum habar n-am unde naiba este
si umbla cu o haita de bodyguarzi dupa el, oriunde se duce.

- Nimeni nu-i atît de greu de ucis, spuse Tulippa, pronuntînd

cuvintele într-o cadenta placuta, ca pe versurile unui cîntec popular.

Intr-un tîrziu vorbi si Graziella.

- L-am cunoscut pe Astorre în Sicilia, cu multi ani în urma. E un

om foarte norocos, dar în acelasi timp este si extrem de abil. L-am
împuscat în Sicilia si îl credeam mort. Daca încercam din nou, trebuie
sâ fim siguri ca reusim. E un om periculos.

Tulippa se întoarse catre Portella.

- Spuneai ca platesti un om de la F.B.I. Foloseste-l, pentru numele

lui Dumnezeu.

- Nu-i chiar asa de supus, spuse Portella. EB.I.-ul este mai rafinat
decît politia din New York. N-ar lucra atît de la vedere.

- Bun, zise Tulippa, atunci punem mîna pe unul dintre copiii lui
Don Aprile si ne folosim de el ca sa negociem cu Astorre. Marriano, tu
o cunosti pe fiica lui.

Ii facu cu ochiul.

- Poti s-o aranjezi.

Rubio nu era foarte încîntat de propunere. Pufai din trabucul pe care

îl fuma ca de obicei dupa micul dejun si spuse violent, fara politete:

- Nu. îmi place fata. N-am de gînd s-o fac sa treaca prin asa ceva.
si ma opun vehement daca vreunul dintre voi vrea sa faca asta.

Auzind acestea, ceilalti barbati ridicara din sprîncene. Consulul

general le era inferior din punct de vedere al puterii. Acesta observa
reactia lor si le zîmbi, recapatîndu-si obisnuita politete.
- stiu ca am aceasta slabiciune. Ma îndragostesc repede. Dar fa-
ceti-mi acest hatîr. Lucrez într-un domeniu politic puternic si corect.
Inzio, stiu ca râpirile sînt specialitatea ta, dar în America nu prea merg.
Mai ales daca este vorba de o femeie. Daca însâ puneti mîna pe unul
dintre frati si faceti rapid o întelegere cu Astorre, aveti ceva sanse.

- Nu pe Valerius, spuse Portella. E în Serviciile Secrete ale armatei

si are prieteni la C.I.A. Nu vreau sa ne trezim cu cine stie ce pe cap.

- Atunci va trebui sa fie Marcantonio, spuse consulul general. Pot

sâ închei eu tîrgul cu Astorre.

- Fa o propunere generoasa pentru banci, spuse Graziella încet.

Evita actele de violenta. Crede-mâ, am trecut prin asta. Am folosit
armele în locul banilor si m-a costat de fiecare data mai mult.

Toti îl privira cu uimire. Graziella avea o reputatie înfricosatoare de

om violent.

- Michael, spuse consulul general, vorbesti despre miliarde de

dolari. si Astorre tot n-o sa vînda.

Graziella ridica din umeri.

- Daca va trebui sa luam masuri, o vom face. Dar fiti foarte pru-
denti. Daca reusiti sa-l aduceti undeva, în aer liber, în timpul nego-
cierilor, putem scapa de el.

Tulippa le adresa un zîmbet larg.

- Asta voiam sa aud. si Marriano, adauga el, nu te mai îndragosti.

E un viciu periculos.

Marriano Rubio îi convinse pînâ la urma pe Nicole si pe fratii ei sa

se aseze la masa tratativelor cu sindicatul lui si sa discute vînzarea
bancilor. Desigur, trebuia sa fie prezent si Astorre Viola, dar Nicole nu
garanta pentru asta.

înainte de întîlnire, Astorre îi învatase pe Nicole si pe fratii ei ce sa

spuna si cum sa se poarte. Ei îi întelesera strategia: sindicatul trebuia sa
traga concluzia ca era singurul lor oponent.

întrunirea se tinu în una dintre salile de conferinte ale Consulatului

peruvian. Nu se facura pregatiri speciale, dar fu amenajat un bufet si
Rubio însusi le turna vinul. Din cauza diferentelor de programe, întîl-
nirea avu loc la ora zece seara.
Rubio facu prezentarile si conduse sedinta. El îi înmîna lui Nicole
un dosar.

- Aici se gaseste propunerea cu toate detaliile. Dar, ca sa rezumam,

va oferim cu cincizeci la suta mai mult decît pretul pietei. Desi vom
avea control complet, familia Aprile va primi zece la suta din profi-
turile noastre în urmatorii douazeci de ani. Veti fi cu totii bogati si va
veti bucura din plin de acesti bani, fara sa aveti parte de tot stresul pe
care-l implica o astfel de afacere.

Asteptara în timp ce Nicole îsi arunca ochii peste hîrtii. în cele din
urma îsi ridica privirea si spuse:

- Este impresionant, dar lâmuriti-ma, de ce ne faceti o oferta atît de

generoasa?

Rubio îi zîmbi cu afectiune.

- Sinergie, spuse el. Toate afacerile se bazeaza acum pe sinergie: la

fel se întîmpla si în domeniul computerelor si al aviatiei, al cartilor si
al editurilor, al muzicii si al drogurilor, al sporturilor si al televiziunii.
Totul este sinergie. Prin bancile Aprile vom avea sinergie în finantele
internationale, vom detine controlul asupra construirii oraselor si asupra
alegerii guvernelor. Acest sindicat este global si avem nevoie de bancile
voastre, de aceea oferta noastra este generoasa.

Nicole li se adresa celorlalti membri ai organizatiei.

- si dumneavoastra, domnilor, sînteti parteneri egali?

Pe Tulippa îl cucerisera frumusetea întunecata a lui Nicole si mo-

dul ei aspru de a vorbi, asa ca îsi puse în cuvinte tot farmecul atunci
cînd îi raspunse:

- Din punct de vedere legal, sîntem egali în aceasta achizitie, dar

va asigur ca ne onoreaza asocierea cu numele Aprile. L-am admirat pe
tatal dumneavoastra deosebit de mult.

Cu fata împietrita, Valerius i se adresa cu raceala direct lui

Tulippa:

- Nu ma întelegeti gresit. Doresc sa vînd. Dar prefer o vînzare com-

pleta, fara nici un procent. Vreau sâ ies în întregime din aceasta afacere.

- Dar vreti sa vindeti? întreba Tulippa.

- Desigur, raspunse Valerius. Vreau sa scap cît mai repede.
Portella se pregati sa spuna ceva, dar Rubio îi taie vorba:

- Marcantonio, tu ce crezi despre oferta noastrâ? Nu ti se pare

tentanta?

Marcantonio spuse pe un ton resemnat:

- Sînt de parerea lui Val. Sa încheiem afacerea fârâ procente. Dupa

asta putem sa ne luam râmas-bun si sa ne uram succes.

- E-n regula, putem încheia afacerea în acest mod, spuse

Rubio.

Nicole spuse cu raceala:

- în cazul acesta, bineînteles câ va trebui sa mariti pretul. Va puteti

permite?

- Nici o problema, spuse Tulippa si îi arunca un zîmbet cuceritor.

Cu îngrijorarea întiparita pe fata si cu un glas politicos, Grazziella

întreba:

- Dar prietenul nostru, Astorre Viola? Va fi de acord?

Astorre rîse stînjenit.

- stiti, au început sa-mi placa afacerile bancare. si Don Aprile m-a

pus sâ-i promit ca nu voi vinde niciodata. Regret nespus ca sînt
împotriva întregii mele familii, aici de fata, dar sînt nevoit sa spun nu.
Iar eu detin controlul majoritatii voturilor.

- Dar copiii lui Don Aprile au un interes comun, spuse consulul

general. Te pot da în judecata.

Astorre rîse zgomotos. Nicole spuse serioasa:

- N-am face asta niciodata.

Valerius zîmbi sec, iar Marcantonio paru sa gaseasca ideea

amuzanta.

Portella mormai:

- Fir-ar al dracului sa fie!

Dadu sa se ridice ca sa plece, dar Astorre spuse pe un ton re-
conciliant:

- Aveti rabdare. S-ar putea sa ma plictisesc sa fiu bancher. Ne

putem întîlni din nou peste cîteva luni.

- Desigur, spuse Rubio. Dar s-ar putea sa nu avem cum sa

mentinem pachetul financiar atît de mult timp. Riscati sa vi se ofere un
pret mai scazut.

La despartire nu existara strîngeri de mîini.

Dupa plecarea familiei Aprile împreuna cu Astorre, Michael

Grazziella le spuse tovarasilor lui:

- Vrea sa cîstige timp. Nu va vinde niciodata.

Tulippa ofta.

- Un om atît de simpatico. Puteam deveni buni prieteni. Poate ca

ar trebui sa-l invit pe plantatia mea din Costa Rica. L-as face sa se
simta cum nu s-a simtit în viata lui.

Toti rîsera. Portella spuse aspru:

- N-b sa plece în luna de miere cu tine, Inzio. Trebuie sa am grija

de el aici.

- Cu mai mult succes decît înainte, sper, spuse Tulippa.

- L-am subestimat, spuse Portella. De unde sa stiu? Un tip care

cînta pe la nunti? Cu Don Aprile am rezolvat cum trebuie. Nu mi se
poate reprosa nimic.

Cu fata lui frumoasa stralucind de satisfactie, consulul general

spuse:

- Ai facut o treaba magnifica, Timmona. Avem toata încrederea

în tine. Dar noua însarcinare trebuie dusa la bun sfîrsit cît mai rapid
cu putinta.

Dupa ce parasira întrunirea, familia Aprile si Astorre luara cina la

restaurantul Partinico, unde existau sali de mese private si al carui pro-
prietar era un vechi prieten al lui Don Aprile.

- V-ati descurcat cu totii foarte bine, le spuse Astorre. I-ati convins

ca sînteti împotriva mea.

- Asa si e, spuse Valerius.

- De ce trebuie sa jucam jocul asta? întreba Nicole. Nu-mi place

deloc.

- Este posibil ca acesti oameni sa aiba un amestec în moartea tatalui

tau, spuse Astorre. Nu vreau sa creada ca îsi pot rezolva afacerile
facîndu-va rau vreunuia dintre voi.

- si crezi câ poti face fata la orice din partea lor? spuse Marcan-
tonio.

- A, nu, protesta Astorre. Dar pot sa dispar si sa ma ascund fara

sa-mi distrug viata. De exemplu, plec în Dakota si nu vor da de mine

niciodata.

Zîmbetul lui era atît de sincer si de convingator, încît ar fi convins

pe oricine, cu exceptia copiilor lui Don Aprile.

- Bun, continua el, vreau sa ma anuntati daca va contacteaza direct

pe oricare dintre voi.

- Am primit mai multe telefoane de la detectivul Di Benedetto, spuse

Valerius.

Astorre fu surprins.

- De ce naiba te-a mai sunat si asta?

Valerius îi zîmbi.

- Cînd lucram în serviciile secrete, primeam asa-numitele telefoane

"informative". Cineva te suna ca sa-ti ofere, chipurile, informatii sau sa
te ajute într-o investigatie. De fapt, voia sa afle unde ne gaseam noi cu
cercetarile. Deci, Di Benedetto îmi da telefoane de politete ca sa ma

tina la curent cu evolutia investigatiilor, dupa care încearca sa-mi

smulga informatii despre tine, Astorre. îl interesezi foarte mult.

- Ma simt flatat, spuse Astorre, surîzînd. Probabil ca m-a auzit cîft-

tînd undeva.
- Aiurea, spuse sec Marcantonio. Di Bendetto m-a sunat si pe mine
cum ca ar avea o idee pentru un serial politist. La televiziune întot-
deauna exista loc pentru o emisiune cu politisti, asa ca l-am încurajat.
Dar ce mi-a trimis el e o porcarie. Nu-i serios. Nu vrea decît sa ne
urmareasca pas cu pas.

- Bine, spuse Astorre.

- Astorre, vrei sa fii tu tinta lor în locul nostru? întreba Nicole.

Nu-i prea periculos? Tipul ala, Grazziella, îmi da fiori.

- A, îl cunosc, spuse Astorre. E un om foarte rezonabil. Iar consulul

tau general este un adevarat diplomat; îl poate controla pe Tulippa. Sin-
gurul care trebuie sa ma îngrijoreze acum este Portella. Individul este
destul de prost ca sa ne faca necazuri serioase.

Astorre spuse toate acestea ca si cum ar fi fost vorba despre o dis-

puta obisnuita de afaceri.

- Dar cît o sa mai tina toata povestea asta? întreba Nicole.

- Mai lasa-mâ cîteva luni, îi spuse Astorre. îti promit ca vom ajunge
cu totii la o învoiala pîna atunci.

Valerius îi arunca o privire dispretuitoare.

- Astorre, ai fost întotdeauna un optimist. Daca ai fi un ofiter de ser-

vicii secrete sub comanda mea, te-as transfera la infanterie numai ca sa
te aduc cu picioarele pe pamînt.

Cina nu fu vesela. Nicole îl studie tot timpul pe Astorre, de parca

ar fi vrut sa afle un secret, Valerius nu avea în mod evident încredere în
el, iar Marcantonio se arata rezervat. La sfîrsit, Astorre ridica un pahar
de vin si spuse vesel:

- Sînteti o echipa trista, dar nu-mi pasa. O sa avem parte de multa

distractie pe viitor. Sa bem în cinstea tatalui vostru.

- Marele Don Aprile, spuse Nicole ironic.

Astorre h zîmbi si spuse:

- Da, pentru marele Don.

Astorre obisnuia sa calareasca întotdeauna pe înserat. îl relaxa si îi

facea pofta de mîhcare pentru cina. Daca facea curte unei femei, îi cerea
sa îl însoteasca. Daca femeia nu stia sa calareasca, o învata. Daca nu-i
placeau caii, nu mai încerca sa o convinga.

Construise o pista speciala pentru calarie pe mosia lui, care trecea

prin padure. îi placeau ciripitul pasarilor, agitatia animalelor mici,
aparitia ocazionala a cîte unei caprioare. Dar cel mai mult îi placea sa
se îmbrace pentru calarie. Jacheta de un rosu viu, cizmele maro de
calarie, biciul pe care nu-l folosea niciodata, sapca de vînatoare din
antilopa neagra. Zîmbi imaginii din oglinda, închipuindu-si ca era un
lord englez pe mosia lui.

Coborî la grajdurile în care se aflau sase cai si fu încîntat sa vada ca

îngrijitorul, Aldo Monza, îi înseuase deja unul dintre armasari. Urca si
porni încet pe poteca ce ducea spre padure. Struni calul cînd strabatu
un desis zdrentuit de frunze rosii si aurii, care forma o perdea dantelata
în calea razelor soarelui, prin care nu patrundeau decît fîsii subtiri si
aurii ce luminau cararea. Copitele calului loveau ritmic pâmîntul
ridicînd în aer mirosul de frunze în descompunere. Vazu mormanul de
balegar cu miros reavan si dadu pinteni calului ca sa treaca de el, apoi
o lua pe o bifurcatie a potecii, care îl ducea pe o ruta diferita înapoi spre
casa. Lumina aurie disparu.

Trase de frîul calului. în acel moment, doi barbati aparura în fata

lui. Erau îmbracati cu haine lejere de muncitori la ferma. Dar fetele le
erau acoperite de masti si metalul argintiu sclipea în mîinile lor. Astorre
dadu pinteni calului si îsi lasa capul în jos, pe lînga gîtul animalului.
Padurea se umplu de lumina si de zgomotul exploziei gloantelor.
Oamenii erau foarte aproape si Astorre simti cum gloantele îl nimeresc
într-o parte si în spate. Calul intra în panica si începu sa galopeze
salbatic, în timp ce Astorre încerca disperat sa se tina în sa. Galopul
continua pe poteca ce ducea spre casa. Apoi aparura alti doi barbati. Nu
erau nici mascati, nici îaarmati. Astorre îsi pierdu cunostinta si aluneca
de pe cal în bratele lor.

Dupa o ora, Kurt Cilke primi un raport de la echipa de suprave-

ghere care îl salvase pe Astorre Viola. Ceea ce îl surprinse cu adevarat
era faptul ca, pe sub îmbracamintea lui extravaganta, Astorre purta o

vesta antiglont care îi acoperea tot bustul pe toata lungimea jachetei de

calarie. si nu era o vesta obisnuita din Kevlar, ci una speciala, con-
fectionata manual. De ce naiba purta vesta antiglont un tip ca Astorre
Viola? Un importator de macaroane, un cîntâret de club, un calaret de
ocazie. Sigur, împuscaturile îl doborîsera, dar gloantele nu patrunsesera
adînc. Astorre iesise deja din spital.

Cilke începu sa scrie o nota prin care cerea investigarea vietii lui
Astorre, îhcepînd din copilarie. Poate ca el era cheia întregii afaceri. De
un lucru era sigur: stia cine încercase sa-l ucida pe Astorre Viola.
Astorre se întîlni cu verii lui acasa la Valerius. Le povesti despre
atac si despre cum fusese împuscat.

- V-am cerut ajutorul, spuse el. M-ati refuzat si v-am înteles. Dar
acum cred ca ar trebui sa va mai gînditi. Exista o amenintare pentru toti.
Cred ca se poate rezolva prin vînzarea bancilor. Ar fi o situatie avanta-
joasa pentru toate partile. Toti capata ce vor. Dar putem alege si o alta
varianta, în care cîstigâ numai una dintre parti. Pâstram bancile, intram
în lupta si ne distrugem dusmanii, oricare ar fi. Exista si o a treia posi-
bilitate, în care nu cîstigâ nimeni, dar trebuie sa ne ferim sa intram în
aceasta situatie, în care ne luptam cu dusmanii nostri si învingem, dar
cadem în mîinile autoritatilor.

- Alegerea e simpla, spuse Valerius. Vinde bancile. Cîstigâ am-

bele parti.

Marcantonio interveni:

- Nu sîntem sicilieni; doar nu vrem sa aruncam totul pe apa sîm-

betei doar de dragul razbunarii.

- Daca vindem bancile ne distrugem viitorul, spuse calma Nicole.

Marc, poate ca într-o zi o sa vrei sa ai propria ta retea. Val, prin donatii
politice importante ai putea ajunge ambasador sau secretar de stat la
Aparare. Astorre, tu ai putea ajunge sa cîhti cu Rolling Stones. Ma rog,
asta-i mai putin probabil, spuse ea, zîmbindu-i si schimbînd tonul. Hai
sa lasam glumele. Pentru noi nu înseamna nimic uciderea tatalui nos-
tru? Ce sa facem, sâ-i recompensam pentru crima? Eu cred ca trebuie
sâ-l ajutam pe Astorre cît ne sta în putinta.

- îti dai seama ce spui? întreba Valerius.

- Da, zise Nicole linistita.

Astorre le spuse cu blîndete:

- Tatal vostru m-a învatat ca daca îi lasi pe altii sa hotarasca pentru

tine, viata ta nu mai are nici o valoare. Val, nu asta e semnificatia

razboiului?

- Razboiul înseamna o decizie în urma careia nu cîstigâ nimeni,

spuse Nicole aspru.

Valerius nu-si putea ascunde iritarea.

- Orice ar spune liberalii, razboiul este o situatie în care cineva are
de cîstigat. Progresul este garantat pentru învingatori. Pierderea unui
razboi este o oroare inimaginabila.

- Tatal tâu a avut un trecut, spuse Astorre. si acum, trebuie sâ pla-

tim cu totii pentru acest trecut. Prin urmare, va cer din nou ajutorul. Nu
uitati ca ma aflu sub juramîntul facut tatalui vostru si sarcina mea este
sâ asigur protectia familiei, deci sâ pastrez bancile.

Valerius spuse:

- O sâ-ti pot da unele informatii peste o luna.

Astorre întreba:

-Marc?
Marcantonio raspunse:

- Mâ apuc sa lucrez la programul asta chiar acum. Te anunt cam

peste doua-trei luni.

Astorre îsi întoarse privirea câtre Nicole.

- Nicole, ai terminat analiza dosarului întocmit de F.B.I. tatalui tau?

- înca nu, zise ea, pârînd suparata. N-ar trebui sâ-i cerem ajutorul

lui Cilke?

Astorre zîmbi.

- Cilke este unul dintre suspecti, spuse el. Cînd voi avea toate infor-
matiile putem decide ce-i de facut.

Dupâ o luna, Valerius afla unele informatii - neasteptate si de râu

augur. Prin contactele lui din CI.A., descoperi adevarul despre Inzio
Tufippa. Avea legaturi în Sicilia, Turcia, India, Pakistan, Columbia si
în alte tari din America Latina. Avea chiar si o relatie cu familia Cor-
leonesi din Sicilia, cu care trata de pe pozitii de superioritate.

Dupâ informatiile lui Valerius, Tulippa era cel care finanta anumite
laboratoare de cercetari nucleare din America de Sud. El încerca din
rasputeri sa puna bazele unui fond imens în America pentru cumpârarea

de echipamente si materiale. în visurile lui de grandoare, voia sa detina

o arma cumplita de aparare împotriva autoritatilor daca situatia se
înrautatea. Rezulta deci ca Timmona Portella era un pion important
pentru Tulippa. Aceasta era o veste buna pentru Astorre. Avea un nou
jucator, un nou front pe care sa lupte.

- E posibil ca Tulippa sâ-si realizeze planurile? întreba Astorre.

- Asa crede, spuse Valerius. si are protectia autoritatilor guver-

namentale pentru locurile în care si-a amplasat laboratoarele.

- Multumesc, Val, spuse Astorre, bâtîndu-si afectuos varul pe umar.

- Bine, bine, spuse Valerius. Dar sa stii ca asta-i tot ce pot face
pentru tine.

Marcantonio avu nevoie de sase sâptamîni ca sa întocmeasca un

portret complet al lui Kurt Cilke. îi înmîna lui Astorre un dosar imens
plin cu informatii. Astorre îl tinu douazeci si patru de ore, apoi i-l
dadu înapoi.

Nicole însa îl îngrijora. îi împrumutase o copie a dosarului lui Don

Aprile întocmit de F.B.I., dar o întreaga perioada din viata acestuia era
total trecuta sub tacere. Cînd o întreba ce stia despre asta, ea îi raspunse:

- Asa l-am primit.

Astorre studie documentul cu mare atentie. Partea despre care nu

scria nimic era perioada cînd el avea doar doi ani.

- Nu-i nimic, îi zise el lui Nicole. E o perioada prea îndepartata ca

sa aiba vreo importanta.

Acum Astorre nu mai putea amîna. Avea suficiente informatii ca

sa-si declanseze razboiul.

Nicole fusese fermecata de Marriano Rubio si curtea pe care i-o

facea acesta. Nu-si revenise niciodata din socul provocat de tradarea
lui Astorre din perioada adolescentei, cînd acesta renuntase la ea ca
sâ-l asculte pe tatal ei. Desi avusese unele relatii prudente cu oameni
puternici, ramasese la parerea ca barbatii conspirau întotdeauna împo-
triva femeilor.

Dar Rubio parea o exceptie. Nu se supara niciodata cînd programul

ei le împiedica întîlnirile. întelegea ca pentru ea pe primul loc se afla
cariera. si niciodata nu se legana în acea ridicola si jignitoare iluzie pe

care o aveau multi barbati, cum ca manifestarea geloziei ar fi dovada

unei iubiri adevarate.
Contau si darurile lui generoase. Era important si faptul ca îl
considera o companie interesanta si îi placea sa-l asculte vorbind
despre literatura si teatru. Dar cea mai mare virtute a lui era faptul
ca era un amant entuziast, un expert în pat si, în plus, nici nu-i
ocupa prea mult timp.

într-o seara, Rubio o invita pe Nicole la cina la Le Cirque, împreuna

cu cîtiva dintre prietenii lui: un romancier sud-american cunoscut în
toata lumea care o fermeca pe Nicole cu inteligenta lui vicleana si po-
vestirile extravagante cu fantome, un renumit cîntaret de opera, care la
fiecare fel de mîncare fredona o arie si mînca de parca ar fi fost ultima
masa înainte de a fi executat, si un ziarist conservator, recunoscut drept
oracol al lumii afacerilor în The New Yoik Times, care îsi facea un titlu
de glorie din faptul ca era detestat de liberali si conservatori deopotriva.

Dupa masa, Rubio o duse pe Nicole în luxosul lui apartament de la

consulatul peruvian. Acolo facu dragoste cu ea cu o pasiune fizica
întarita de soapte fierbinti. Dupa aceea o ridica în brate goala si dansa
cu ea, recitîndu-i poezii în spaniola. Nicole se simti minunat. Dupa ce
ramasera tacuti, el turna sampanie pentru amîndoi si îi marturisi:

- Te iubesc.

Toate trasaturile lui frumoase radiau sinceritate. Ce neobrazati erau

barbatii! Nicole simti o satisfactie secreta pentru faptul ca îl tradase.
Tatal ei ar fi fost mîndru de ea. Procedase într-un stil cu adevarat
Mafioso.

în calitate de sef al filialei newyorkeze a F.B.I.-ului, Kurt Cilke avea

de rezolvat cazuri mult mai importante decît uciderea lui Don Ray-
monde Aprile. Unul dintre acestea era investigarea de amploare a sase
corporatii-gigant care conspirau sa transporte în China comunista
ansambluri de masini interzise, inclusiv tehnologie informatica. Un
altul era conspiratia celor mai mari companii de prelucrare a tutunului,
care minteau sistematic în fata Comisiei de Cercetari a Congresului. Un
al treilea era emigrarea unor oameni de stiinta de nivel mediu în tari din
America de Sud ca Brazilia, Peru si Columbia. Directorul voia sa fie
informat în aceste cazuri.

în timp ce se aflau în avion, în drum spre Washington, Boxton

spuse:

- I-am prins pe tipii cu tutunul, am pus mîna si pe transporturile

spre China - avem documente si informatori care vor sa-si salveze
pielea. Singurul lucru pe care nu l-am rezolvat e povestea cu oamenii
de stiinta. Dar cred ca dupa toate astea ajungi director-adjunct. Nu-ti
pot nega performantele.
- Depinde de director, spuse Cilke.

stia de ce plecau cercetatorii în America de Sud, dar nu-l corecta

pe Boxton.

în cladirea Hoover, Boxton nu fu primit la sedinta.

Se împlineau unsprezece luni de la asasinarea lui Don Aprile si

Cilke avea pregatite toate notitele. Cazul Aprile era închis, dar avea
vesti mai semnificative cu privire la cazuri mai importante. Iar de data
aceasta avea o sansa reala sa i se ofere una dintre functiile cheie, cea de
director-adjunct al Biroului. îsi rezolvase treburile cu succes si la timp.

Directorul era un barbat înalt si elegant, ai carui stramosi venisera

în America la bordul lui Mayflower. Avea o avere fabuloasa, trans-
misa din generatie în generatie, si intrase în politica pentru ca simtise
ca avea datoria sa o faca. înca de la numirea sa în functie stabilise o
serie de reguli stricte. "Fara mismasuri", spusese el pe un ton de
gluma cu accentul sau nazal tipic yankeu. "Vreau totul ca la carte.
Fara interpretari ale Cartei Drepturilor Omului. Un agent F.B.I. tre-
buie sa fie mereu politicos, mereu cinstit. Trebuie sa aiba o viata par-
ticulara corecta." Orice samîhtâ de scandal - o sotie batuta, o betie, o
relatie prea apropiata cu un oficial din politia locala, o bufonerie cît
de neînsemnata - ajungea ca sa zbori cu coada între picioare, chiar
daca aveai un unchi senator. Acestea erau regulile de zece ani
încoace. De asemenea, daca se scria prea mult despre tine în presa,
chiar si de bine, puteai sa-ti faci bagajele pentru o slujba în Alaska la
supravegherea igluurilor.

Directorul îl invita pe Cilke sa ia loc pe un scaun extrem de inco-

mod, aflat la celalalt capat al biroului sau masiv de stejar.

- Agent Cilke, începu el, te-am convocat din mai multe motive.
Unu: am introdus în dosarul tau personal o mentiune speciala referi-

toare la victoria ta împotriva mafiei din New York. Datorita dumitale,

le-am frînt gîtul. Te felicit.

Se apleca sâ-i strîngâ mîna lui Cilke.

- Nu facem publice aceste rezultate acum, pentru ca Biroul îsi

asuma realizarile individuale. în plus, te-ar putea pune în pericol.

- Numai din partea vreunui nebun, spuse Cilke. Organizatiile cri-

minale au înteles ca nu pot face râu unui agent.
- Vrei sa spui ca Biroul are vendete personale? spuse directorul.

- A, nu, spuse Cilke. Numai ca ar trebui sa fim mai atenti.

Directorul ignora aceasta remarca. Existau niste limite. întotdeauna

virtutea trebuia "sa mearga pe sîrmâ".

- Am hotârît sa nu te numesc adjunctul meu aici, la Washington.

Nu acum. si asta din urmatoarele motive: esti extrem de priceput în
situatiile concrete si înca mai avem de lucru pe teren. Mafia este, daca
ma pot exprima astfel, înca operativa. Doi: oficial, ai un informator al
carui nume refuzi sâ-l divulgi chiar si personalului superior de
supraveghere al Biroului. Neoficial, ne-ai spus. Este strict secret. Deci,
esti în regula neoficial. Trei: relatia dumitale cu un anumit sef al detec-
tivilor din New York este prea personala.

Directorul si Cilke aveau si alte puncte de discutat la aceasta

întîlnire.

- Cum mai merge operatiunea Omerta? întreba directorul. Trebuie

sa avem mare grija sa existe acoperire legala în toate operatiunile.

- Bineînteles, spuse Cilke cu o expresie serioasa.

Directorul stia foarte bine ca trebuia sa închida ochii în multe

privinte.

- Am avut cîteva piedici. Raymonde Aprile a refuzat sa coopereze

cu noi. Dar acum aceasta piedica nu mai exista.

- Asasinarea domnului Aprile a picat foarte bine, spuse sardonic

directorul. Nu te voi insulta întrebîndu-te daca ai stiut dinainte. Poate
prietenul tau, Portella?

- Nu stim, spuse Cilke. Italienii nu apeleaza niciodata la autoritati.

Nu trebuie decît sa asteptam sa apara cadavrele. L-am abordat pe
Astorre Viola, asa cum am discutat. A semnat declaratia de confi-
dentialitate, dar a refuzat sa coopereze. Nu vrea sa faca afaceri cu
Portella si nu vrea sa vînda bancile.

- Atunci ce facem? întreba directorul. stii ce important e totul.

Daca reusim sâ-l punem sub acuzare pe bancher conform legii RICO,
putem sa punem mîna pe banci pentru guvern. si cele zece miliarde ar
fi folosite în lupta împotriva crimei organizate. Biroul ar da lovitura.
si apoi putem sa punem capat asocierii tale cu Portella. Nu vom mai
avea nevoie de el. Kurt, ne aflam într-o situatie foarte delicata. Doar
eu si adjunctii mei stim de cooperarea dintre tine si Portella. Numai
noi stim ca primesti bani de la el si ca te considera partenerul lui. Viata
ta este în pericol.

- N-ar îndrazni sa faca rau unui agent federal. E el nebun, dar nici

chiar asa.

- Ei bine, trebuie sa scapam de Portella prin aceasta operatiune,

spuse directorul. Ce planuri ai?

- Tipul asta, Astorre Viola, nu-i asa nevinovat pe cît se pare, spuse
Cilke. Vreau sa-i verific trecutul. între timp, o sa le cer copiilor lui
Raymonde Aprile sa nu dea curs rugarnintilor lui. Dar sînt îngrijorat,
caci nu stiu daca putem aplica legea RICO retroactiv pe o perioada de
zece ani pentru ceea ce fac ei acum.

- Asta-i treaba procurorului, spuse directorul. Noi nu avem decît sa

punem un picior în usa si o mie de avocati vor analiza tot trecutul.
Trebuie neaparat sa venim cu ceva pe care sa se poata sprijini o hotarîre
judecatoreasca.

- în legatura cu contul meu secret din Cayman, în care depune

Portella, spuse Cilke. Cred ca ar trebui sa scoateti ceva, asa încît
Portella sa creada ca am început sa cheltuiesc.

- O sâ aranjez asta, spuse directorul. Trebuie sa recunosc, Timmona

Portella al tau e mîha larga.

- Crede cu adevarat ca m-am vîndut, spuse Cilke, zîmbind.

- Ai grija, spuse directorul, nu le da posibilitatea sâ faca din tine un

adevarat partener, complice la crima.

- înteleg, spuse Cilke, gîndindu-se ce usor era de spus si ce greu

de realizat.

- si nu risca inutil, adauga directorul. Ţine minte, cei care se ocupa

de droguri în America de Sud si în Sicilia au legaturi cu Portella si nu
au scrupule.

- Sa va tin la curent zilnic oral sau în scris? întreba Cilke.

- Nici una, nici alta, spuse directorul. Am o încredere absoluta în

integritatea ta. în afara de asta, nu vreau sa fiu nevoit sa mint în fata
cine stie carei Comisii a Congresului. Daca vrei sa ajungi unul dintre
adjunctii mei, trebuie sa rezolvi aceste probleme.
Se opri asteptînd un raspuns.

Cilke nu îndraznea sa-si exprime adevaratele sentimente nici macar

în minte, de parca cel din fata lui îi putea citi gîndurile. Totusi, o scîn-
teie de revolta îi fulgera prin minte. Cine naiba se credea directorul,
Uniunea Americana a Drepturilor Omului? Cu memoriile lui în care
afirma cu tarie ca Mafia nu era italiana, musulmanii nu erau teroristi si
negrii nu erau o clasa de criminali. Atunci cine dracu' credea ca
înfâptuia toate crimele de pe strada?

în loc de toate acestea, Cilke spuse linistit:

- Domnule, daca vreti demisia mea, pot sâ va spun ca am anii sufi-

cienti pentru o pensionare înainte de termen.

- Nu, spuse directorul. Râspunde-mi la întrebare. Poti sa-ti faci

curatenie în relatii?

- Am dat Biroului numele tuturor informatorilor mei, spuse Cilke.

în privinta ocolirii legilor, asta e o chestiune de interpretare. Iar în ce
priveste prietenia mea cu lucratori din politia locala, asta e o problema
de relatii publice pentru Birou.

- Rezultatele muncii tale vorbesc de la sine, spuse directorul.

Sa mai încercam un an. Sâ continuam.

Facu o pauza lunga si ofta. Apoi întreba aproape nerabdator:

- Dupa parerea ta, avem destule dovezi de sperjur în cazul directo-

rilor executivi de la companiile de tutun?

- Fara îndoiala, spuse Cilke si se mira ca directorul întrebase.

Avea toate dosarele.

- Dar pot fi parerile lor personale, spuse directorul. Detinem sta-

tistici care arata ca jumatate dintre americani sînt de acord cu ei.

- Asta nu-i relevant pentru caz, spuse Cilke. Oamenii din statistici
nu au comis sperjur prin marturia lor în fata Congresului. Avem înre-
gistrari si documente interne care dovedesc ca directorii executivi din
industria tutunului au mintit cu buna stiinta. Au conspirat.

- Ai dreptate, spuse directorul, oftînd. Dar procurorul a facut o în-

telegere. Fara condamnari, fara închisoare. Vor plati amenzi de miliarde
de dolari. Asa ca poti sa închizi investigatia. Nu mai depinde de noi.

- Foarte bine, domnule, spuse Cilke. îmi pot folosi oamenii la

altceva.

- Bravo, spuse directorul. O sa te fac si mai fericit. Transportul

ilegal de tehnologie în China e o treaba foarte serioasa.

- Nu avem de ales, spuse Cilke. Acele companii au încalcat în mod

deliberat o lege federala pentru cîstiguri financiare si au periclitat secu-
ritatea Statelor Unite. sefii acelor companii au conspirat.

- Avem dovezi împotriva lor, spuse directorul, dar, dupa cum stii,
"conspiratie" este un termen foarte general. Toata lumea conspira. De
aceea si asta este un caz pe care poti sâ-l închizi si sa-ti folosesti
oamenii în alta parte.

Cilke spuse neîncrezator:

- Domnule, vreti sâ spuneti ca si aici s-a facut o întelegere?

Directorul se lasa pe spate în scaun si se încrunta auzind cuvintele

lui Cilke în care se ghicea insolenta, dar fu îngaduitor.

- Cilke, esti cel mai bun om de teren din Birou. Dar nu ai simt
politic. Asculta-ma bine si nu uita ce-ti spun: nu poti trimite la închi-
soare sase miliardari. Intr-o democratie nu se poate întîmpla asa ceva.

- si cu asta, basta? întreba Cilke.

- Sanctiunile financiare vor fi foarte mari, explica directorul. si

acum sa trecem la altceva, la o problema foarte confidentiala. Vrem sâ
schimbam un detinut federal cu unul dintre informatorii nostri care este
tinut ostatic în Columbia, o persoana foarte importanta în razboiul pe
care îl purtam împotriva traficului de droguri. Este un caz pe care îl
cunosti bine.

Se referea la un caz petrecut cu patru ani în urma, în care un trafi-

cant de droguri luase cinci ostatici, o femeie si patru copii, fi ucisese pe
toti, plus un agent federal. Fusese condamnat la închisoare pe viata fâra
drept de eliberare conditionata.

- îmi amintesc ca ai insistat pentru condamnarea la moarte, spuse

directorul. Avem de gînd sa-l eliberam si stiu câ nu vei fi prea fericit.
Nu uita câ toate acestea sînt secrete, dar probabil ca ziarele îsi vor baga
nasul si va iesi o întreaga tevatura. Nici tu si nici sectia ta nu vor
comenta nimic. S-a înteles?
Cilke spuse:

- Nu putem lasa în libertate pe cineva care a omorît un agent de-ai

nostri.

- Aceasta atitudine nu este de acceptat la un ofiter federal, spuse

directorul.

Cilke încerca sa-si retina supararea.

- In acest caz, toti agentii nostri vor fi în pericol, spuse el. Asa se
întîmpla pe strada. Agentul a fost ucis pe cînd încerca sa-i salveze pe
ostatici. A fost o executie cu sînge rece. A-l lâsa în libertate pe ucigas
este o insulta la adresa sacrificiului acelui agent.

- Biroul este incompatibil cu aceasta mentalitate de vendeta, spuse

directorul. Ar însemna câ nu sîntem cu nimic mai buni decît ei. Acum
spune-mi ce ai aflat despre oamenii de stiinta care au emigrat?

în acel moment Cilke îsi dadu seama ca nu mai putea avea

încredere în director.

- Nimic nou, minti el.

Se hotarîse ca de acum încolo sâ nu mai fie partas la compro-

misurile politice ale agentiei. Va lupta pe cont propriu.

- Ei bine, acum ai destui oameni, asa ca n-ai decît sâ treci la

treaba, spuse directorul. si dupâ ce pui mîna pe Timmona Portella,
mi-ar face placere sa te aduc aici în calitate de adjunct al meu.

- Va multumesc, spuse Cilke. Dar am decis ca, dupa ce rezolv

problema cu Portella, sa-mi cer pensionarea.

Directorul ofta adînc.

- Mai gîndeste-te. stiu cît te necajesc toate aceste întelegeri. Dar

tine minte un lucru: Biroul nu raspunde numai de protectia societatii
împotriva celor care încalca legea, ci trebuie sa ia doar acele masuri
care vor fi în cele din urma spre binele societatii în general.

- Am învatat asta la scoala, spuse Cilke. Scopul scuza mijloacele.

Directorul ridica din umeri.

- Cîteodatâ. Oricum, nu te grabi cu pensionarea. O sa-ti pun o

scrisoare de recomandare în dosar. Indiferent daca râmîi sau nu, vei
primi o medalie din partea presedintelui Statelor Unite.

- Va multumesc, domnule, spuse Cilke.

Directorul îi strînse mîna si îl conduse pîna la usa. Acolo îi puse o

ultima întrebare:

- Ce se mai aude cu cazul Aprile? Au trecut mai multe luni si se

pare ca nu s-a mai facut nimic.

- E cazul politiei din New York, nu al nostru, spuse Cilke. Dar

m-am interesat. Pîna acum, nu s-a descoperit nici un motiv. Nu exista
nici un indiciu. As zice ca nu prea sînt sanse sa se rezolve.

în aceeasi seara Cilke lua masa cu Bill Boxton.

- Am vesti bune, îi spuse Cilke. S-au închis cazurile cu directorii

din industria tutunului si cu tehnologia transmisa în China. Procurorul
urmareste sanctiuni financiare, nu judiciare. Asta ne elibereaza o
multime de oameni.

- Nu-i nici o scofala, spuse Boxton. întotdeauna l-am considerat pe

director un tip drept. Un om dintr-o bucata. îsi va da demisia?

- Exista oameni dintr-o bucata si oameni dintr-o bucata mai tocita

pe la colturi, spuse Cilke.

- A mai spus ceva? întreba Boxton.

- Dupa ce pun mîna pe Portella, ma face director-adjunct. Garan-

tat. Dar pîna atunci o sa ma pensionez.

- Da, sigur, spuse Boxton. Poate pui o vorba buna sa ma numeas-

ca pe mine în postul ala.

- Nici o sansa. Directorul stie ca folosesti cuvinte din patru litere.

Scoase un rîset scurt.

- Rahat, spuse Boxton, prefâcîndu-se dezamagit. Sau mai bine

zis caca.

în seara urmatoare, Cilke se întoarse pe jos de la gara. Georgette si

Vanessa erau în Florida, în vizita la mama lui Georgette pentru o
sâptâmîna, iar lui nu-i placea sa ia taxiul. îl surprinse ca nu auzi cîinii
lâtrînd cînd urca pe alee. îi striga, dar nu se întîmplâ nimic. Probabil ca
umblau prin vecini sau hoinareau prin padurea din apropiere.
Le simtea lipsa sotiei si fiicei lui, mai ales cînd lua masa. Mîncase
singur sau cu alti agenti în prea multe orase din America, mereu atent
la tot felul de pericole. îsi prepara o masa simpla, asa cum îl învatase
sotia lui - o leguma, o salata si o friptura mica. Nu bau cafea, ci putin

brandy într-un pahar mic cît un degetar. Apoi urca sa faca un dus si sa
o sune pe sotia lui înainte de a se aseza în pat sa citeasca pîna adormea.
Iubea cartile si îl întrista de fiecare data cînd agentii F.B.I. erau descrisi
ca niste nemernici fara seaman în romanele politiste. Ce stiau ei?

Cînd deschise usa dormitorului, simti imediat mirosul de sînge si

tot creierul îi fu inundat de un talmes-balmes de sentimente haotice;
toate spaimele ascunse din viata lui îl coplesira vertiginos.

Cei doi ciobanesti germani zaceau pe patul lui. Blânile lor albe
cu pete maronii erau împroscate de sînge, picioarele erau legate, iar
boturile înfasurate în tifon. Inimile le fusesera extrase si asezate pe
cutia toracica.

Cilke facu un efort sa se adune. Instinctiv, puse mîna pe telefon si

o suna pe sotia lui ca sa fie sigur câ era bine. Nu-i spuse nimic. Apoi îl
suna pe ofiterul F.B.I. de serviciu ca sa-i trimita o echipa speciala de
medici legisti si o echipa care sa curete locul. Va trebui sa arunce toate
asternuturile, salteaua, covorul. Nu anunta autoritatile locale.

sase ore mai tîrziu, dupa ce echipele F.B.I. îsi terminara treaba, se
apuca sa scrie un raport pentru directorul F.B.I. îsi turna brandy într-un
pahar de dimensiuni normale si încerca sa analizeze situatia.

O clipa se gîndi sa o minta pe Georgette, sa-i spuna ca ambii cîini

fugisera de acasa. Dar trebuia sa explice lipsa covorului si a asternu-
turilor. In afara de asta, nu era cinstit fata de ea. Atunci cînd avusesera
de facut o alegere, ea o facuse. Acum nu l-ar ierta niciodata daca ar
minti-o. Va trebui sâ-i spuna adevarul.

In ziua urmatoare, Cilke pleca mai întîi cu avionul la Washington

ca sa discute cu directorul si apoi în Florida, unde sotia si fiica lui se
aflau în vacanta la socrii lui.

Dupa ce prînzirâ cu totii, o lua pe Georgette la o plimbare pe plaja,

în timp ce priveau suprafata de un albastru sclipitor a apei, îi spuse
despre uciderea celor doi cîini - un vechi avertisment mafiot sicilian,
menit sa intimideze.

- Dupa cum scriu ziarele, tu esti cel care a scapat tara de Mafie,
spuse Georgette meditativa.
- Mai mult sau mai putin, spuse Cilke. Ne-au mai ramas cîteva
organizatii care se ocupa cu traficul de droguri si stiu aproape sigur cine
a facut asta.

- Bietii cîini, spuse Georgette. Cum pot oamenii sa fie atît de cruzi?
Ai vorbit cu directorul?

Cilke se simti cuprins de un val de iritare, vâzînd ca ea se gîndea la

cîini.

- Directorul mi-a dat trei posibilitati, spuse el. Sa demisionez din

Birou si sa ma mut. Am refuzat aceasta posibilitate. A doua era sa-mi
mut familia sub protectia Biroului pîna la închiderea acestui caz. A treia
era sa râmîneti în casa ca si cum nu s-ar fi întîmplat nimic. Am fi
supravegheati douazeci si patru de ore din douazeci si patru de o echipa
de securitate. O agenta ar locui cu voi în casa, iar tu si Vanessa ati fi
însotite de doi bodyguarzi oriunde v-ati duce. în jurul casei s-ar
amplasa posturi de siguranta dotate cu cel mai nou echipament de alar-
mare. Ce zici? în sase luni toate acestea se vor termina.

- Crezi ca este un bluf, nu-i asa? spuse Georgette.

- Da. Nu vor îndrazni sa se atinga de un agent federal sau de familia

lui. Ar fi pura sinucidere din partea lor.

Georgette privi lung apele albastre si linistite ale golfului. Mîna ei

o strînse mai tare pe a lui.

- O sa ramîn, spuse ea. Mi-ai lipsi prea mult si stiu ca nu vei

renunta la acest caz. Esti sigur ca totul se va termina în sase luni?

- Sînt sigur, spuse Cilke.

Georgette clatina din cap.

- Nu-mi place ca esti atît de sigur. Te rog sa nu faci ceva îngro-

zitor. si vreau sa-mi promiti ceva. Ca atunci cînd se va termina cu
acest caz, vei demisiona din Birou. N-ai decît sa practici avocatura
sau sa predai. Nu pot trai astfel tot restul vietii mele.

Era cumplit de serioasa.

Fraza care îi râmase în minte lui Cilke era cea în care spusese ca îi
va lipsi prea mult. si, asa cum se întîmpla adeseori, se întreba cum era
posibil ca o femeie ca ea sa iubeasca un barbat ca el. stiuse dintot-
deauna ca îi va cere asta. Ofta si spuse:
- îti promit.

OMERTA

îsi continuarâ plimbarea de-a lungul tarmului si apoi se asezara

într-un mic adapost înfrunzit, care îi apara de razele soarelui. O briza
racoroasa dinspre golf îi rasfira parul sotiei, facînd-o sa arate foarte
tînarâ si fericita. Cilke stia ca nu va putea sa-si calce promisiunea.
si era mîndru de viclenia cu care îi smulsese aceasta promisiune exact
la momentul oportun, cînd îsi risca viata ca sa ramîna alaturi de el.
în fond, cui i-ar placea sa fie iubit de o femeie lipsita de inteligenta?
în acelasi timp, agentul Cilke stia ca sotia lui ar fi îngrozita si umilita
de ceea ce gîndea el. Viclenia ei era, probabil, nevinovata. Cine era el
ca sa o judece? Ea nu îl judecase niciodata, nu-i banuise niciodata
viclenia aceea nu tocmai nevinovata.

Capitolul 6

Franky si Stace Sturzo aveau un mare magazin de articole sportive

în Los Angeles si o casa în Santa Monica, la numai cinci minute de
plaja Malibu. Amîndoi fusesera însurati, dar casatoriile lor nu rezis-
tasera, asa ca acum traiau împreuna.

Nu le spusesera niciodata prietenilor ca erau gemeni, si ar fi fost

greu de crezut chiar ca erau frati daca n-ar fi avut aceeasi naturala
încredere în sine si aceeasi suplete atletica. Franky era cel mai încîntator
si mai temperamental dintre cei doi. Stace era mai cu picioarele pe
pamînt, putin mai greoi, dar amîndoi se remarcau prin firea lor placuta.

Erau membrii unuia dintre marile cluburi de gimnastica de între-

tinere din Los Angeles, cu sali dotate cu aparate de body-building
manevrate pe computer si televizoare cu ecrane late amplasate pe
pereti, la care sa te poti uita în timp ce lucrezi. Exista un teren de
baschet, o piscina si chiar un ring de box. Personalul era format din
barbati bine facuti, cu staturi sculpturale, si femei frumoase, cu trupuri
excelent întretinute. Cei doi frati veneau la sala ca sa faca miscare si
sa le cunoasca pe femeile care se ocupau de antrenamente. Era un
minunat teren de vînatoare pentru barbatii ca ei; erau înconjurati de
actrite pline de iluzii, care încercau sâ-si mentina în forma trupurile,
plus nevestele plictisite si neglijate ale unor personalitati proeminente
din lumea filmului.

Dar cel mai mult le placea gemenilor sa faca cîte o partida de

baschet. La sala veneau jucatori buni - uneori chiar o rezerva de la L.A.
Lakers. Franky si Stace jucasera împotriva lui si simtisera ca nu fu-
sesera un adversar comod. Le revenisera în memorie amintiri dragi, din
vremea cînd erau vedetele liceului pe toate planurile. Dar nu-si facusera

nici o iluzie ca într-un joc adevarat ar fi avut acelasi noroc. Ei dadusera

totul, în timp ce jucatorul de la Lakers nu facuse decît sa se distreze.

în restaurantul cu mîncare dietetica se împrietenira rapid cu o an-

trenoare si cu membri ai clubului, ba chiar si cu unele celebritati. Se
distrau de minune, dar aceasta nu era decît o mica parte a vietii lor.
Franky antrena echipa de baschet a scolii locale, o slujba pe care o lua
foarte în serios. Spera întotdeauna sa descopere un talent în formare si
comportarea lui binevoitoare, dar severa, îi facea pe copii sâ-l iubeasca.
Avea si o tactica preferata la antrenamente.

- O. K., spunea el, va conduc cu douazeci de puncte si sîntem în

ultimul sfert. Iesiti la atac si marcati primele zece puncte. Asta înseamna
câ i-ati adus unde vreti voi - puteti cîstiga. E nevoie doar de calm si
încredere. Puteti cîstiga. Va vor conduce doar cu zece puncte, apoi cu
cinci, apoi egalati- si atunci puteti sa-i depasiti.

Bineînteles ca nu iesea asa niciodata. Pustii nu erau suficient de dez-

voltati fizic si nici nu aveau destula forta psihica. Nu erau decît niste
copii. Dar Franky stia ca cei cu adevarat talentati nu vor uita niciodata
lectia care le va folosi mai tîrziu.

Stace se ocupa în principal de conducerea magazinului si lua de-

cizia finala în privinta loviturilor. Riscul trebuia sa fie minim si pretul
maxim. Stace credea orbeste în procente si avea un temperament
mohorît. Ceea ce îi avantaja cu adevarat pe cei doi gemeni era câ nu
aveau aproape niciodata pareri opuse. Aveau aceleasi gusturi si aproa-
pe întotdeauna aceleasi abilitati fizice. Cîteodata se înfruntau pe ringul
de box sau jucau în doi partide de baschet.

Acum aveau patruzeci si trei de ani si le convenea modul lor de

viata, desi adeseori discutau despre posibilitatea de a se casatori si de
a-si întemeia propriile lor familii. Franky avea o amanta la San Fran-
cisco, iar Stace o prietena care juca în spectacole la Las Vegas. Nici
una dintre cele doua femei nu se aratase dornica sa se casatoreasca,
iar gemenii simteau ca bat pasul pe loc si sperau sâ se iveasca ceva

mai bun.

Cu firea lor placuta, legau cu usurinta prietenii si aveau o viata

sociala bogata. Cu toate acestea, în anul care urmase uciderii lui
Don Aprile manifestasera o oarecare prudenta. Uciderea unui asemenea om nu putea sa nu
implice pericole.
Aproape de începutul lui noiembrie, Stace îl suna pe Heskow, conform planului, în legatura cu
a doua transa de cinci sute de mii de
dolari. Apelul fu concis si oarecum ambiguu.

- Salut, spuse Stace. Sosim cam peste o luna. E totul în regula?

Heskow paru încîntat sa-l auda.

- Totul e perfect, zise el. Am pregatit ce trebuie. Ai putea fi mai

precis în legatura cu data? N-as vrea sa veniti cînd nu sînt în oras.

Stace rîse si spuse pe un ton degajat:

- Te gasim noi, bine? Cam peste o luna.

Apoi închise.

Colectarea banilor într-o afacere ca aceasta implica întotdeauna un

element-surpriza. Uneori oamenii nu mai voiau sa plateasca pentru ceva
deja înfaptuit. Asta se întîmpla în toate afacerile. Apoi, unii aveau
mania grandorii. Se credeau la fel de buni ca profesionistii. Cu Heskow,
aceste riscuri erau minime - fusese de fiecare data un intermediar de
încredere. Dar cazul Don Aprile era special, ca de altfel si plata. Asa ca
nu voiau ca Heskow sa le stie exact planurile.

Gemenii se apucasera de tenis cu un an în urma, dar se dovedise

singurul sport care le venise de hac. Erau atît de dotati ca atleti, încît nu
puteau accepta aceasta înfrîngere, desi li se explicase ca tenisul era un
sport în care deprinderile se capatau de timpuriu prin antrenament, ca
totul depindea de reflexe, la fel ca învatarea unei limbi straine. Prin
urmare, aranjasera sa urmeze un curs introductiv de trei saptâmîni
într-un cantonament de tenis la o ferma din Scottsdale, Arizona. De
acolo, aveau sa plece la New York pentru înuTnirea cu Heskow. Desigur
ca, în acest rastimp de trei saptâmîni, intentionau sa-si petreaca niste
seri la Las Vegas, care era la mai putin de o ora de zbor de Scottsdale.

Ferma la care se desfasura cantonamentul era mai mult decît

luxoasa. Franky si Stace fura cazati într-o casuta cu doua dormitoare
dotate cu aer conditionat si o sufragerie decorata în stil indian, un sa-
lon cu balcon si o mica bucatarie. Muntii ofereau o panorama superba.
Casuta mai avea un bar interior, un frigider mare si un televizor imens.

Dar sejurul de trei sâptamîni avu un început de rau augur. Unul din-
tre instructori îi fâcu zile amare lui Franky. Franky era în mod evident
cel mai bun din grupa de începatori si se mîndrea mai ales cu serviciul

sau complet neortodox si energic. Dar instructorul, pe nume Leslie, se

arata în mod special iritat tocmai de asta.
într-o dimineata, Franky îi arunca mingea adversarului, care nu
reusi nici macar sa se apropie de ea, si îi spuse mîndru lui Leslie:

- A fost as, nu-i asa?

- Nu, raspunse Leslie cu raceala. A fost greseala de picior. Un deget

de la piciorul tau a depasit linia de serviciu. Serveste înca o data, de data
asta corect. Serviciile tale nimeresc afara.

Franky servi din nou, rapid si exact.

- As, nu-i asa? întreba el.

- Greseala de picior, spuse Leslie raspicat. Iar serviciul a fost ca

dracu'. De ce nu arunci mingea în teren? Esti un jucator destul de bun
pentru un amator. Joaca punctul.

Franky se enervase, dar se controla.

- Pune-ma sa joc cu cineva care nu-i amator, spuse el. Sa vedem

cum ma descurc.

Facu o pauza.

- Ce-ar fi sa joc cu tine?

Leslie îl privi cu dispret.

- Nu joc meciuri cu amatorii, spuse el.

îi arata o femeie tînarâ în jur de treizeci de ani.

- Rosie! o striga el. Joaca un set cu domnul Sturzo.

Fata tocmai sosise pe teren. Din sortul alb ieseau niste picioare fru-
mos bronzate, iar în partea de sus avea un tricou roz cu sigla fermei.
Avea o figura draguta de strengarita, iar parul îl purta strîns la spate
într-o coada de cal.

- Trebuie sâ-mi lasi avantajul unui handicap, spuse Franky cu o

expresie dezarmata. Arati prea bine. Esti instructoare?

- Nu, raspunse Rosie. Am venit aici sa iau cîteva lectii de serviciu.

Leslie e specializat în asta.

- Da-i avans, spuse Leslie. E mult sub nivelul tau la lovituri.

Franky spuse repede:
- Doua ghemuri la fiecare set?

Ar fi acceptat si un avantaj mai mic.

Rosie îi arunca un zîmbet scurt, cuceritor.

- Nu, spuse ea, n-ar avea nici un rost. Pentru tine cel mai potrivit avantaj ar fi de doua puncte
la fiecare ghem. Abia atunci ai avea sanse sa ma bati. si daca ajungem la egalitate, va trebui sa
cîstig cu patru
puncte, nu cu doua.

Franky îi strînse mîna.

- Sa începem, spuse el.

Stateau aproape unul de celalalt, iar el îi simti mirosul placut al cor-

pului. Ea îi sopti:

- Vrei sa fac în asa fel încît sa pierd?

Franky simti ca îl cuprind fiorii.

- Nu, raspunse el. E imposibil sa ma bati cu avansul asta.

Jucara, în timp ce Leslie îi urmarea fara sa mai anunte greselile de

picior. Franky cîstiga primele doua game-uri, dar dupa aceea Rosie îl
coplesi. Serviciile ei erau perfecte, iar ale lui nu-i faceau nici un fel de
probleme. Se aseza întotdeauna acolo unde Franky trebuia sa trimita
mingea si, desi de cîteva ori el reusi sa egaleze, ea îl învinse cu 6-2.

- stii ca esti foarte bun pentru un amator? îl lauda Rosie. Dar te-ai
apucat de tenis dupa douazeci de ani, nu-i asa?

- Asa-i, spuse Franky, pe care începuse sa îl enerveze cuvîntul

"amator".

- Loviturile si serviciile se învata în copilarie, spuse ea.

- Ce vorbesti? o tachina Franky. Ei, afla ca tot o sa te bat pîna plec

de aici.

Rosie îi arunca un zîmbet larg. Avea o gura mare, generoasa pen-

tru o fata atît de mica.

- Da, sigur, spuse ea. Poate în cea mai buna zi din viata ta si în cea
mai proasta din a mea.

Franky rîse.
Aparu si Stace, care se prezenta si apoi spuse:

- Ce-ar fi sa luam masa toti trei disearâ? Franky nu vrea sa te invite

pentru ca l-ai batut, dar o sa vina si el.

- Nu-i adevarat, spuse Rosie. Tocmai voia sa-mi propuna. Ora opt
va convine?

- Perfect, spuse Stace si-l plesni pe Franky cu racheta.

- O sa fiu acolo, spuse Franky.

Luara cina în restaurantul ranch-ului, o încapere imensa, cu tavanul

boltit si pereti de sticla prin care se vedeau desertul si muntii. Rosie se
dovedi o minune de femeie, dupa cum îi spuse mai tîrziu Franky lui
Stace. Flirta cu amîndoi, vorbi mult despre sport, domeniu în care era
o adevarata experta - stia tot, si din trecut, si din prezent - mari cam-
pionate, mari jucatori, momente importante. Dar stia si sa asculte; reusi
sâ-i faca sa vorbeasca. Franky îi povesti chiar si despre faptul ca antrena
copii si ca magazinul lor le furniza acestora cel mai bun echipament,
iar Rosie îl aproba cu caldura:

- Minunat, e pur si simplu minunat.

Apoi cei doi îi spusera ca fusesera cei mai buni jucatori de baschet
din liceu.

Rosie era pofticioasa, ceea ce, dupa parerea lor, era un lucru pozitiv
la o femeie. Mînca tacticos si delicat si obisnuia sa-si încline capul
într-o parte cu timiditate prefacuta atunci cînd vorbea despre ea însasi.
Era doctorand în psihologie la Universitatea din New York. Provenea
dintr-o familie nu exagerat de avuta si calatorise deja prin Europa.
Fusese o speranta a tenisului în liceu. în timp ce spunea toate acestea,
cu un aer de dezaprobare care îi fermeca pe cei doi, le atinse mîinile tot
timpul cît vorbi, ca si cum n-ar fi vrut sa piarda contactul cu ei.

- înca nu stiu ce voi face dupa absolvire, spuse ea. Cu toate

cunostintele mele teoretice, nu cred câ-i pot cunoaste pe oameni cu
adevarat. Uite, de exemplu voi doi. îmi povestiti viata voastra, sînteti
doua pramatii încîntatoare, dar habar n-am care va sînt punctele slabe.

- Stai linistita în privinta asta, spuse Stace. Sîntem exact cum ne

vezi.

- Pe mine sa nu ma întrebi, îi spuse Franky. în momentul de fata

singurul lucru care ma intereseaza este cum sa te bat la tenis.
Dupa cina gemenii o condusera pe Rosie pe aleea acoperita cu
zgura rosie care ducea la casuta ei. Ea îi saruta repede pe obraz, dupa
care îi lasa singuri în aerul desertului. Le ramase în minte ultima ima-
gine a lui Rosie, cu figura ei de strengarita stralucind în lumina lunii.

- Cred ca este exceptionala, spuse Stace.

- Putin zis, îl aproba Franky.

În ultimele doua saptamîni pe care le mai petrecu la ferma, Rosie ajunse prietena nedespartita
a celor doi gemeni. Pe înserat, dupa tenis, jucau golf împreuna. Era buna, dar nu ca ei. Ei
trimiteau mingea
departe cu lovituri puternice si aveau nervi de otel cînd aruncau de
aproape în gaura. Un barbat între doua vîrste de la ferma îi însoti la
cursul de golf în intentia de a juca în patru si insista sa faca echipa cu
Rosie si sa joace la zece dolari gaura, dar, desi era bun, pierdu. Apoi
încerca sa li se alature la cina în aceeasi seara, dar Rosie îl refuza, spre
încîntarea gemenilor.

- încerc sâ-l fac pe unul dintre acesti doi tipi sa ma ceara în casa-
torie, justifica ea.

Stace fu cel care se culca primul cu Rosie la sfîrsitul primei

saptamîni. Franky era plecat la Las Vegas sa-si încerce norocul la jocuri
si ca sâ-i lase cale libera lui Stace. La miezul noptii, cînd se întoarse,
nu-l gasi pe Stace în camera. în dimineata urmatoare, cînd acesta aparu,
Franky îl întreba:

- Cum a fost?

- Exceptional, spuse Stace.

- Te superi daca încerc si eu? întreba Franky.

Se întîmpla ceva neobisnuit. Niciodata nu mai împartisera o femeie;

era un domeniu în care gusturile lor difereau. Stace chibzui. Rosie se
potrivea perfect cu amîndoi. Dar daca Stace avea acest gen de relatie
cu Rosie si Franky, nu mai puteau iesi împreuna toti trei. Doar daca
Franky venea cu propria lui partenera, dar asta ar fi stricat totul.

- In regula, spuse Stace.

Prin urmare, în noaptea urmatoare Stace se duse la Las Vegas si

Franky îsi încerca norocul cu Rosie. Aceasta nu protesta deloc si fu
nemaipomenita la pat - fara artificii, doar plina de dorinta de a se dis-
tra si de a se juca. Nu parea stînjenita de situatie.
Dar în ziua urmatoare, cînd cei trei luara micul dejun, Franky si
Stace nu stiau cum sa se poarte. Erau putin cam prea formali si poli-
ticosi. Plini de respect. Disparuse armonia perfecta de pînâ atunci.
Rosie îsi termina ouale cu sunca si punea prajita, dupa care se rezema
de spatarul scaunului si spuse amuzata:

- O sa-mi faceti necazuri, baieti? si eu, care credeam ca sîntem

prieteni.

Stace spuse cu sinceritate:

- Pur si simplu sîntem amîndoi nebuni dupa tine si nu stim foarte

bine ce sa facem.
Rosie spuse rîzînd:

- Lasati, ca stiu eu. îmi sînteti simpatici amîndoi. Ne distram de mi-

nune împreuna. Nu avem de gînd sa ne casatorim si, dupâ ce plecam
de la ferma, probabil ca nu ne vom mai vedea niciodata. Eu ma întorc
la New York, iar voi la Los Angeles. Asa ca haideti sa nu stricam totul.
Sau poate ca unul dintre voi e genul gelos. In cazul asta renuntam la
partea cu sexul.

Gemenii se relaxara dintr-o data.

- Ce noroc chior, spuse Stace.

Vorbi si Franky:

- Nu sîntem gelosi si sa stii ca tot te bat o data la tenis înainte de a

pleca de aici.

- N-ai serviciu bun, spuse Rosie ferm, dar în acelasi timp întinse

munile ca sa le apuce pe ale lor.

- Hai sa stabilim acum, spuse Franky.

Rosie îsi înclina capul cu timiditate.

- îti dau trei puncte la fiecare ghem, spuse ea. si daca pierzi, sâ
nu-ti mai vad aerele astea de mascul feroce.

Stace spuse:

- Pariez o suta de dolari pe Rosie.

Franky le zîmbi cu o expresie hulpava. Nu avea cum sa piarda în

fata lui Rosie cu un avantaj de trei puncte. îi spuse lui Stace:

- Mai bine pe cinci sute.

Rosie zîmbea malitios.

- Dar daca bat, Stace îsi petrece noaptea cu mine.

Amîndoi rîsera cu pofta. Le placea ca Rosie nu era chiar atît de per-

fecta, ca avea si micile ei rautati.

Pe terenul de tenis, Franky nu avu nici o sansa - nu-i fura de folos

nici serviciul lui furtunos, nici întoarcerile acrobatice, nici avantajul de
trei puncte. Rosie folosi un efect pe care nu îl mai utilizase pînâ atunci
si care îl anihila complet pe Franky. îl batu net cu 6-0. La sfîrsitul setu-
lui, Rosie îl saruta pe obraz pe Franky si îi sopti:

- O sa ma revansez mîine noapte.

Asa cum promisese, se culca cu Stace dupa ce luara cina în trei. În tot restul saptamînii, Rosie
îsi petrecu noptile cînd cu unul, cînd cu celalalt.

În ziua plecarii, gemenii o condusera pe Rosie la aeroport.

- Sa nu uitati sa ma sunati daca ajungeti vreodata la New York, le

spuse ea

Ei îi facusera deja o invitatie permanenta sa stea la ei oricînd

venea la L.A. Apoi le facu o surpriza. Le întinse doua cutiute împa-
chetate frumos.

- Cadouri, explica ea si le zîmbi încîntata.

Gemenii deschisera cutiutele si gasira cîte un inel Navajo cu

piatra albastra.

- Ca sa vâ amintiti mereu de mine.

Dupa cîtva timp, cînd se dusera la cumparaturi în oras, vazura ca

inelele costau trei sute de dolari.

- Putea sâ ne cumpere cîte o cravata sau niste centuri caraghioase

de cow-boy de cincizeci de dolari.

Erau peste masura de încîntati.

Le mai ramasese o sâptamîna de petrecut la ferma, dar nu mai

jucara tenis decît foarte putin. Preferara golful si calatoriile la Las Vegas
seara. Dar stabilira sa nu-si petreaca noptile acolo. Asa se pierdeau
averile - aveai toate sansele sâ iei o bâtaie zdravana la primele ore ale
diminetii, cînd nu mai aveai energie si nu mai judecai cum trebuie.

în timpul cinei vorbira despre Rosie. Nici unul nu avea sâ-i re-
proseze nimic, desi în adîncul sufletului o respectau mai putin pentru
ca se culcase cu amîndoi.

- I-a placut cu adevarat, spuse Franky. Niciodata nu a fost

rautacioasa sau suparata dupâ aceea.

- Asa-i, aproba Stace. A fost exceptionala. Cred ca am gasit

femeia perfecta.

- Dar toate femeile se schimba, spuse Franky.

- O s-o sunam cînd ajungem la New York? întreba Stace.

- Eu o s-o sun, spuse Franky.

La o sâptamîna dupâ ce parasira Scottsdale, cei doi se cazara la

hotelul Sherry-Netherlands din Manhattan. în dimineata urmatoare
închiriarâ o masina si plecarâ spre casa lui John Heskow din Long

Island. Cînd întoarsera pe alee, îl vazura pe Heskow mâturînd stratul

subtire de zapada care se adunase pe terenul de baschet. Le facu cu
mîna. Apoi le facu semn sa duca masina în garajul lipit de casa.
Masina lui era parcata afara. Franky sari din masina înainte ca Stace
sâ intre în garaj ca sâ-i strîngâ mîna lui Heskow si sâ fie aproape de el
daca se întîmpla ceva.

Heskow descuie usa si îi conduse înauntru.

- Totul este pregatit, spuse el.

Ii conduse sus, unde descuie uriasa lada din dormitor. în ea se

gaseau gramezi de bancnote, în teancuri de cîte cincisprezece cen-
timetri, legate cu elastic, si o sacosa de piele pliata, aproape la fel de
mare ca o valiza. Stace arunca teancurile de bancnote pe pat. Apoi
gemenii verificara fiecare teanc ca sa se asigure ca erau doar hîrtii
de o suta, fara falsuri intercalate. Numârara bancnotele dintr-un sin-
gur teanc si înmultira cu o suta. Pe urma introdusera banii în sacosa
de piele. Dupa ce terminara, îsi îndreptara privirile catre Heskow.
Acesta zîmbea.

- Haideti sâ beti o cafea înainte sâ plecati, spuse el. Puteti sâ mergeti

la baie daca vreti.

- Multumesc, spuse Stace. Mai trebuie sâ stim ceva? Sînt

probleme?

- Absolut nici una, zise Heskow. Totul a mers perfect. Numai aveti

grija sa nu dati de banuit cu gologanii.

- Sînt bani strînsi pentru anii batrînetii, spuse Franky si amîndoi

izbucnira în rîs.

- Ce se aude cu prietenii lui? întreba Stace.

- Mortii n-au prieteni, spuse Heskow.

- Dar copiii? întreba Franky. N-au facut galagie?

- Au fost crescuti corect, spuse Heskow. Nu sînt sicilieni. Sînt

oameni cu cariere de succes. Respecta legile. si au noroc ca nu sînt
suspecti.

Gemenii rîserâ si Heskow zîmbi. Era o gluma buna.

- Ei bine, sînt uimit, spuse Stace. Un om atît de important si nu se

agita nimeni.

- Da, a trecut un an si nici o miscare, spuse Heskow.

Gemenii îsi terminara cafeaua si dadura mîna cu Heskow.

- Sa nu va iesiti din forma, le spuse acesta. S-ar putea sa va solicit din nou.

- Asa sa faci, spuse Franky.

Revenind în oras, cei doi frati depozitara banii într-un seif. De fapt,
în doua. Nu-si oprira nimic nici macar pentru cheltuieli curente. Apoi
se întoarsera la hotel si o sunara pe Rosie.

Ea fu surprinsa si încîntata sâ-i auda atît de curînd dupa ce se

despartiserâ. Imediat îi invita nerabdatoare în apartamentul ei. Avea sa
le arate New York-ul, pe banii ei. Asa ca seara se dusera la ea, unde le
servi bauturi înainte sa plece toti trei la cina si apoi la teatru.

Rosie îi duse la Le Cirque, despre care le spuse ca era cel mai bun
restaurant din New York. Mîncarea era excelenta si, desi nu erau în
meniu, la cererea lui Franky, li se gatira spaghete, care fura cele mai
bune din cîte gustasera pînâ atunci. Gemenii nu putura sa nu remarce
faptul ca un restaurant sofisticat ca acela le servise felul de mîncare
favorit. Observara, de asemenea, ca seful restaurantului o trata pe Rosie
într-un mod deosebit si asta îi impresiona. Se simtira excelent, ca de
obicei, în timp ce Rosie îi îndemna sa povesteasca întîmplari din viata
lor. Arata mai frumoasa ca niciodata. Era pentru prima oara cînd o
vedeau îmbracata elegant.

La cafea, gemenii îi oferira lui Rosie cadoul. II cumparasera de la

Tiffany în dupa-amiaza aceea si cerusera sa fie ambalat într-o cutie de
catifea maro. Costase cinci sute de dolari si era un lant de aur simplu,
cu un diamant batut în platina.

- De la mine si Stace, spuse Franky. L-am gravat.

Rosie era coplesita. In ochi începura sâ-i joace lacrimile. îsi puse
lantul, trecîndu-l peste cap, astfel încît pandantivul îi ramase între sîni.
Apoi se apleca si îi saruta pe amîndoi. Era un sarut pe buze simplu si
tandru, cu gust de miere.

Gemenii îi spusesera odata lui Rosie ca nu vazusera niciodata un spec-

tacol pe Broadway, asa ca în seara urmatoare ea îi duse sa vada Les Mise-
rables. Le promise ca avea sâ le placa la nebunie. Asa se întîmplâ, dar cu
unele rezerve. Mai tîrziu, cînd erau în apartament, Franky spuse:

- Nu-mi vine sa cred ca nu l-a ucis pe Javert cînd a avut ocazia sâ

o facâ.

- E un musical, zise Stace. Musicalurile n-au nici o logica, nici în

filme. Nu asta e rostul lor.

Dar Rosie nu era de acord.

- Este vorba despre Jean Valjean, care a devenit un om cu adevarat

bun, spuse ea. si-a rascumparat greselile. Un om care pacatuieste si
fura, dar apoi se reabiliteaza în ochii societatii.

Acum pînâ si Stace era iritat.

- Stai putin, spuse el. Tipul a fost hot la început. si cine este hot o
data, ramîne hot pentru totdeauna. Asa-i, Franky?

Fu rîndul lui Rosie sâ-si piarda calmul.

- Ce stiti voi despre un om ca Jean Valjean?

Asta le închise gura gemenilor. Rosie le arunca zîmbetul ei placut.

- Care dintre voi ramîne la mine în seara asta? întreba ea.

Astepta un raspuns, dar, cum nu-l primi, spuse:

- Nu o fac în grup. Fiecare trebuie sâ-si astepte rîndul.

- Tu cu cine vrei sa râmîi? întreba Franky.

- Nu ma luati asa, îi avertiza Rosie. Sau poate vreti o relatie fru-

moasa ca-n filme. Fârâ sex. Ceea ce mie uneia mi-ar displacea, spuse
ea, zîmbind ca sa risipeasca tensiunea. Va iubesc pe amîndoi.

- Eu plec acasa în seara asta, spuse Franky.

Voia ca ea sa stie ca nu avea nici o putere asupra lui.

Rosie îl saruta pe Franky si îi urâ noapte buna, însotindu-l pîna la
usa. Acolo îi sopti:

- Mîine seara îti pregatesc ceva special.

Petrecurâ sase zile împreuna. Rosie trebuia sâ lucreze la teza ei în

timpul zilei, dar seara era libera.

într-o seara, gemenii o duserâ la un meci al lui Knicks la Garden,

cînd Lakers erau în oras, si fura încîntati sa remarce ca ea aprecia
toate momentele frumoase ale jocului. Dupa meci mîncarâ delicatese
la un restaurant elegant si Rosie le spuse ca în ziua urmatoare, care
preceda ajunul Craciunului, trebuia sâ plece din oras pentru o
saptamîna. Gemenii îsi închipuiserâ ca va petrece Craciunul cu familia. Dar acum observara ca,
pentru prima oara de cînd o cunosteau, parea putin deprimata.

- Nu, o sa petrec Craciunul singura într-o casa pe care o au parintii mei în nordul statului. Am
vrut sa scap de toate prostiile astea de
Craciun, sa învat si sa-mi pun ordine în viata.

- Poti sa renunti si sa-ti petreci Craciunul cu noi, spuse Franky.

Amînâm plecarea la L.A.

- Nu pot, spuse Rosie. Trebuie sa învat, si acolo pot cel mai bine.

- Singura? întreba Stace.

Rosie îsi pleca încet capul.

- Sînt o fraiera, spuse ea.

- Ce-ar fi sa venim si noi cîteva zile? întreba Franky. Plecam în

prima zi dupa Craciun.

- Da, spuse Stace, ne-ar face bine si noua putina liniste si pace.
Fata lui Rosie se lumina.

- Ati face voi asta? spuse fericita. Ar fi nemaipomenit. Putem sa

mergem sa schiem de Craciun. E o statiune la doar treizeci de minute
departare de casa. si o sa pregatesc masa festiva. Facu o pauza, apoi
spuse fara prea multa convingere:

Dar promiteti ca o sa plecati dupa Craciun; chiar trebuie sa lucrez.

- si noi trebuie sa ne întoarcem la L.A, spuse Stace. Trebuie sa ne
ocupam de afaceri.

- Doamne, cît va iubesc, baieti, spuse Rosie.

Stace arunca în treacat:

- Auzi, eu si Franky ne gîndeam ca n-am fost niciodata în Europa

si poate ca în vara asta, dupa ce termini cu scoala, mergem împreuna.
Tu o sa fii ghidul nostru. Alegem tot ce-i mai bun. Doar vreo doua
saptârnîni. Ne-am distra de minune daca ai veni si tu.

- Da, spuse Franky. Nu putem sa plecam singuri.

Rîsera toti trei.

- E o idee excelenta, spuse Rosie. O sa va arat Londra, Parisul si

Roma. si o sa adorati pur si simplu Venetia. N-o sa mai vreti sa plecati.
Dar, fir-ar sa fie, mai este foarte mult pîna la vara, baieti. Dupâ cum va
stiu, pînâ atunci o sa alergati dupa alte femei.

- Noi pe tine te vrem, spuse Franky aproape suparat.

- O sa fiu gata cînd o sa ma anuntati, spuse Rosie.

în dimineata zilei de 23 decembrie, Rosie trase în fata hotelului ca

sâ-i ia pe gemeni. Conducea un Cadillac imens, în al carui portbagaj se

aflau valizele ei mari si cîteva cadouri ambalate în hîrtie vesel colorata,

dar tot mai era loc pentru bagajele lor ceva mai modeste.

Stace îsi alese bancheta din spate, iar Franky urca în fata, linga
Rosie. Radioul mergea si nici unul nu scoase o vorba timp de o orâ.
De aceea era Rosie minunata.

în timp ce o asteptau sa vina sâ-i ia, gemenii avusesera o discutie la

micul dejun. Stace avea impresia ca Franky se simtea stînjenit fata de
el, ceea ce se întîmpla rareori între ei.
- Ia spune, ce-i cu tine? întreba Stace.

- Nu ma întelege gresit, începu Franky. Nu sînt gelos sau altceva

de genul asta. Dar ai putea sa nu te culci cu Rosie cît stam acolo?

- Sigur, spuse Stace. O sâ-i spun ca am luat sifilis la Vegas.

Franky zîmbi.

- Nici chiar asa. Dar mi-ar placea pur si simplu sa încerc sa o am

numai pentru mine. Daca nu vrei, nu ma culc eu cu ea si o pastrezi tu.

- Ce ticalos esti, spuse Stace. O sa strici totul. Asculta, n-am for-

tat-o, n-am mintit-o. Ea vrea sa fie asa. si cred ca ne aranjeaza de
minune si pe noi.

- Dar eu vreau sa încerc singur, repeta Franky. Doar pentru

putin timp.

- Sigur, spuse Stace. în fond, sînt fratele mai mare, trebuie sa

veghez asupra ta.

Era gluma lor preferata, si într-adevar, Stace parea cu cîtiva ani mai
mare decît Franky, nu cu zece minute.

- Dar sa stii câ o sa te ghiceasca în doua secunde, spuse Stace.

Rosie e fata desteapta. O sa-si dea seama ca esti îndragostit de ea.

Franky îl privi pe fratele lui uimit.

- Sînt îndragostit de ea? Asta era? Fir-ar sa fie de treaba.

si izbucnira amîndoi în rîs.

Iesisera din oras si masina rula printre terenurile agricole din

Westchester. Franky rupse tacerea.

- în viata mea n-am vazut atîta zapada. Cum naiba pot trai oa-
menii aici?

- E ieftina viata, explica Rosie.

Stace întreba:

- Cît mai avem?

- Cam o ora si jumatate, spuse Rosie. Vreti sa opresc, baieti?

- Nu, spuse Franky. Hai sa ajungem mai repede.

- Poate ca ai tu nevoie sa opresti, i se adresa Stace lui Rosie.

Rosie clatina din cap. Parea foarte hotarîta, cu mîinile strînse pe volan, fortîndu-si privirea sa
vada printre fulgii care cadeau neîncetat.

Cam dupa o ora, pe cînd treceau printr-un orasel, Rosie le spuse:

- Mai avem cincisprezece minute.

Masina urca o panta abrupta si în vîrful unei coline aparu o casa

cenusie ca un elefant, în mijlocul unei întinderi acoperite de o zapada
de o puritate absoluta, alba si neatinsa, fara urme de pasi sau de cau-
ciucuri de masina.

Rosie opri în fata intrarii principale cu veranda si coborîra. Apoi îi

încarca pe cei doi cu bagajele si cutiile cu cadouri de Craciun.

- Intrati, le spuse ea. Usa e deschisa. Nu încuiem niciodata.

Franky si Stace se opintira pe treptele verandei si deschisera usa.

Intrara într-o sufragerie imensa decorata cu capete de animale împaiate

pe toti peretii. In caminul mare ca o caverna ardea un foc urias.

Deodata, de afara se auzi motorul unui Cadillac si în acelasi

moment din cele doua parti laterale ale casei aparura sase barbati.
Aveau arme în mîini, iar conducatorul lor, un om masiv cu o mustata
bogata, vorbi cu un accent usor:

- Nu miscati. Nu lasati bagajele din mîna.

Apoi gemenii simtira cum armele li se lipesc de corpuri.

Stace întelese pe loc, dar Franky se gîndi cu îngrijorare la Rosie.

Nu-i trebuira decît treizeci de secunde ca sa faca legatura - zgomotul
motorului si absenta lui Rosie. Atunci, cu sentimentul cel mai amar pe
care îl simtise vreodata, întelese adevarul. Rosie fusese momeala.

Capitolul 7

în noaptea dinaintea Ajunului, Astorre se duse la o petrecere data

de Nicole în apartamentul ei. Invitase colegi de breasla si membri ai
grupurilor de aparatori din oficiu din care facea parte, inclusiv din
grupul ei preferat, Campania împotriva Pedepsei cu Moartea.
Lui Astorre îi placeau petrecerile. îi placea sa discute cu oameni
pe care nu avea sâ-i mai vada niciodata si care erau atît de diferiti de
el. Cîteodatâ cunostea femei interesante, cu care avea cîte o scurta
idila. si de fiecare data spera sa se îndragosteasca; îi lipsea aceasta
stare. în aceasta seara, Nicole îi reaminti de idila lor din adolescenta,
fara sa flirteze sau sa faca pe timida, ci cu o fireasca buna dispozitie.

- Mi-ai frînt inima cînd l-ai ascultat pe tata si ai plecat în Europa,

spuse ea.

- Da, sigur, îi raspunse Astorre. Dar asta nu te-a împiedicat sa

cunosti alti baieti.

Dintr-un motiv sau altul, Nicole era foarte tandra cu el în seara

aceea. îl tinea de mîna ca o scolarita, cu intimitate, îl saruta pe buze, se
lipea de el de parca ar fi stiut ca avea sa-i scape din nou.

Astorre era contrariat, pentru ca simtea cum i se trezesc senti-

mentele de odinioara, dar întelegea ca a reîncepe o astfel de relatie cu
Nicole ar fi fost o mare greseala în acest moment de rascruce al vietii
lui. Nu acum, cînd avea de luat anumite decizii. In cele din urma, ea îl
conduse într-un grup de oameni si facu prezentarile.

La petrecerea din aceasta seara cînta o formatie, iar Nicole îl ruga

pe Astorre sâ interpreteze ceva în noul sau stil mai grav, dar cald si
cadentat; el accepta ca de obicei cu plâcere. Interpretara împreuna o
veche balada italiana de dragoste.

în timp ce el îi cînta serenada lui Nicole, ea statea lipita de el si îl

privea în ochi, dorind sa-i citeasca în adîncul sufletului. Apoi, cu un
sarut final plin de regret, îi dadu drumul.

Dupa aceea, Nicole avu o surpriza pentru el. îl conduse la o femeie

de o frumusete calma, cu ochi mari cenusii si inteligenti.

- Astorre, îi spuse ea, ti-o prezint pe Georgette Cilke, presedinta

Campaniei împotriva Pedepsei cu Moartea. Colaboram adeseori.

Georgette îi strînse mîna si îi facu complimente pentru felul cum

cîntase.

- îmi amintesti de Sinatra tînar, îi zise ea.

Astorre fu încîntat.

- Multumesc, spuse el. Sinatra este eroul meu. îi stiu tot repertoriul
pe de rost.
- si sotul meu este un fan al lui, rosti Georgette. îmi place cum
cîntâ, dar nu-mi place cum se poarta cu oamenii.

Astorre ofta, stiind ca acest argument era justificat, dar, ca un sol-

dat credincios cauzei, trebui sa spuna ceva:

- Da, dar e bine sa facem o distinctie între om si artist.

Georgette fu amuzata de diplomatia cu care îsi apara Astorre idolul.

- Chiar trebuie? întreba ea cu o sclipire jucausa în priviri. Eu nu

cred ca ar trebui sa toleram acest tip de insensibilitate si comportament
necioplit, ca sa nu mai vorbim de violenta.

Astorre îsi dadu seama ca Georgette nu avea de gîhd sa renunte la

parerea ei, asa ca se multumi sa cîhte cîteva masuri dintr-un cîntec cele-
bru de dragoste al interpretului, care îi placu în mod deosebit presedin-
tei, fi fixa intens ochii verzi, legânuidu-se în timp ce cînta, si o vazu cum
începe sa zîmbeascâ.

- Bine, bine, spuse ea. Recunosc ca are cîhtece frumoase. Dar tot
nu pot sa-i iert restul.

îl batu usor pe umar si disparu în multime. Astorre îsi petrecu

restul serii urmarind-o. Era o femeie care nu facea nimic ca sâ-si spo-
reasca frumusetea, dar gratia naturala si amabilitatea ei blînda anihi-
lau orice amenintare pe care putea sa o reprezinte frumusetea. Iar
Astorre, la fel ca toti ceilalti din jur, se simti putin îndragostit de ea.
Dar ea parea cu adevarat inconstienta de reactia pe care o stîrnea. Nu
avea nici cel mai mic apetit pentru flirt.

între timp, Astorre citise notitele lui Marcantonio despre Cilke, un

copoi încapatînat aflat pe urmele viciilor omenesti, de o eficienta rece
în tot ceea ce facea. Mai citise ca sotia îl iubea cu adevarat. Acesta era
pentru el un mare mister.

Pe la jumatatea petrecerii, Nicole veni la el si îi sopti ca Aldo

Monza era în hol.

- îmi pare rau, Nicole, dar trebuie sa plec.

- Bine, spuse Nicole. Speram sa o cunosti mai bine pe Georgette.

Este, fara nici o îndoiala, cea mai desteapta si cea mai buna femeie pe
care am cunoscut-o vreodata.

- Da, e frumoasa, spuse Astorre si se gîndi ca în privinta femeilor

ramasese un prost.
Dupa ce abia o cunoscuse, deja începea sa fabuleze pe seama ei.

Cînd intra în hol, Astorre îl gasi pe Aldo Monza stînd incomod

într-unui dintre fotoliile de epoca frumoase, dar fragile ale lui Nicole.
Monza se ridica si îi sopti:

- îi avem pe gemeni. Sînt la dispozitia ta.

Astorre simti un junghi în inima. începea. Va fi din nou pus la

încercare.

- Cît dureaza drumul pînâ acolo?

- Cel putin trei ore. E viscol.

Astorre se uita la ceas. Era zece si jumatate.

- Sa pornim, spuse el.

Cîhd iesira din cladire, aerul era alb din cauza ninsorii, iar masinile
parcate erau pe jumatate îngropate în nameti. Monza avea un Buick
mare care îi astepta.

Monza se aseza la volan, iar Astorre alaturi. Era foarte frig si

Monza puse în functiune radiatorul. Treptat masina se transforma
într-un cuptor în care mirosea a tutun si vin.

- Culcâ-te, îi spuse Monza lui Astorre. Ne asteapta un drum lung

si o noapte de munca.

Astorre îsi lasa trupul sa se relaxeze si mintea sa alunece pe calea

viselor. Ninsoarea estompa totul în jur. îsi aminti de caldura dogoritoare
din Sicilia si de cei unsprezece ani în care Don Aprile îl pregatise pentru îndatorirea lui finala.
si stia ca soarta lui era inevitabila.

Astorre Viola avea saisprezece ani cînd Don Aprile îi ordonase sa

plece la studii la Londra. Astorre nu fusese surprins. Don Aprile îsi
trimisese toti copiii la scoli particulare si acestia crescusera prin
colegii; asta nu numai pentru ca el credea în forta educatiei, ci si pen-
tru a-i tine departe de afacerile si modul lui de viata.

La Londra, Astorre statuse la un cuplu bogat, care emigrase cu

multi ani înainte din Sicilia si ducea o viata foarte confortabila în
Anglia. Erau de vîrstâ mijlocie si nu aveau copii. îsi schimbasera
numele din Priola în Pryor. Pareau englezi din cap pînâ-n picioare,
pielea li se albise din cauza climei din Anglia, iar modul de a se îm-
braca si de a se misca nu amintea cu nimic de obiceiurile siciliene. Cînd
pleca la lucru, domnul Pryor purta gambeta si umbrela strîhsa; doamna
Pryor îsi punea rochii înflorate si bonete largi, ca matroanele lipsite de
gust din Anglia.

în intimitatea caminului, cei doi reveneau la originile lor. Domnul

Pryor purta pantaloni labartati, peticiti, si camasi negre fara guler, în
timp ce doamna Pryor, într-o rochie neagra foarte larga, gatea în vechiul
stil italian. El îi spunea Marizza, iar ea îl striga Zu.

Domnul Pryor era director executiv la o banca particulara, filiala

unei mari banci din Palermo. îl trata pe Astorre ca pe un nepot preferat,
dar pastra distanta. Doamna Pryor îl coplesea cu mîncare si afectiune
ca o bunica.

Domnul Pryor îi daduse lui Astorre o masina si o alocatie fru-

musica. Baiatul fusese deja înscris la o universitate obscura din apro-
pierea Londrei specializata în afaceri si cunostinte bancare, dar cu o
reputatie buna în domeniul artelor. Astorre se încadrase în cerintele pro-
gramei obligatorii, dar interesul lui real îl constituiau cursurile de acto-
rie si muzica. îsi alesese ca materii optionale muzica si istoria. In timpul
sederii sale la Londra, Astorre se îndragostise de ritualul vînâtorii de
vulpi - nu de partea de urmarire si ucidere a vinarului, ci de accesori-
ile necesare -jachetele rosii, cîinii maro, caii negri.

La unul dintre cursurile de actorie Astorre cunoscuse o fata de

vîrsta lui, Rosie Conner. Era extrem de draguta, cu acel aer de inocenta
care putea fi devastator pentru barbatii tineri si provocator pentru cei
mai în vîrstâ. în plus, era talentata si juca în roluri principale în piesele
puse în scena de clasa. în schimb, Astorre era distribuit în roluri mai

mici. Era destul de chipes, dar ceva din personalitatea lui îl împiedica
sa se dezvaluie în fata publicului. Rosie nu avea astfel de probleme.
Parea chiar ca invita publicul sa o seduca.

Participau împreuna si la cursurile de arta vocala, iar Rosie admira

talentul de cîntâret al lui Astorre. Era evident ca profesorul nu îm-
partasea aceasta admiratie; de fapt, îl si sfatuise pe Astorre sa renunte
la cursurile de muzica. Adevarul era ca nu avea decît o voce placuta,
ba chiar mai rau, nu avea simt muzical.

Dupa doua saptamîni Astorre si Rosie devenisera amanti. Fusese

mai mult initiativa ei decît a lui, desi, între timp, Astorre se îndragos-
tise nebuneste de ea - în masura în care putea fi îndragostit nebuneste
un tînar de saisprezece ani. O uitase aproape complet pe Nicole. Rosie
parea mai mult amuzata decît pasionala. Dar era atît de vibranta si plina
de viata, încît îl adora cînd erau împreuna; era patimasa la pat si ge-
neroasa în toate privintele. La o sâptâmînâ dupa ce devenisera amanti,
ea îi cumparase un cadou costisitor: o jacheta rosie de vînatoare, o
sapca neagra din piele de caprioara si un frumos bici de piele. I le
oferise ca si cum ar fi fost o gluma.

Asa cum fac cei ce se iubesc, îsi povestisera reciproc vietile. Rosie
îi spusese ca parintii ei aveau o ferma mare în South Dakota si ca îsi
petrecuse copilaria într-un orasel îngrozitor din Plains. Reusise în cele
din urma sa evadeze de acolo, insistînd sa studieze actoria în Anglia.
Dar copilaria ei nu fusese chiar atît de cumplita. învatase sa calareasca,
sa vîneze si sa schieze, iar în liceu fusese vedeta clubului de actorie si
a terenului de tenis.

si Astorre îsi deschisese inima în fata ei. îi vorbise despre dorinta

lui arzatoare de a ajunge cîntâret, despre cît de mult îi placea modul de
viata englezesc cu vechile lui structuri medievale, elementele lui
aristocratice, meciurile de polo si vînâtoarea de vulpi. Dar nu-i spusese
nimic despre unchiul sau, Don Raymonde Aprile, si despre calatoriile
lui din copilarie în Sicilia.

Ea îl pusese sa se îmbrace cu costumul de vînâtoare si apoi l-a

dezbracat.

- Esti atît de frumos, îi zisese ea. Poate ca într-o viata anterioara ai fost un lord englez.

Aceasta era singura trasatura a ei care îl facea pe Astorre sa nu se

simta în largul lui. Credea cu convingere în reîncarnare. Dar dupa aceea
facuse dragoste cu el, iar el uitase de tot. Parea ca nu mai fusese nicio-
data atît de fericit, cu exceptia perioadei din Sicilia.

Dar la sfîrsitul primului an domnul Pryor îl chemase în biroul lui si

îi daduse o veste proasta. Domnul Pryor era îmbracat cu pantaloni largi
si cu un pulover taranesc împletit, iar pe cap avea o sapca în carouri al
carei cozoroc îi umbrea ochii.

El îi spusese lui Astorre:

- Ne-a facut placere sa stai la noi. Sotiei mele îi place la nebunie

cum cînti. Dar acum regret nespus ca trebuie sa ne luam râmas-bun.
Don Raymonde a dat ordin sa pleci în Sicilia si sa locuiesti cu bunul lui
prieten Bianco. Trebuie sa înveti ceva acolo. Vrea sa cresti ca un
sicilian. stii ce înseamna asta.

Astorre fusese socat de veste, dar niciodata nu pusese supunerea

sub semnul întrebarii. si, desi îsi dorea cu ardoare sa fie din nou în
Sicilia, nu suporta gîndul ca nu avea sa o mai vada pe Rosie niciodata,
îl întreba pe domnul Pryor:
- Daca vin o data pe luna în vizita la Londra, pot sa stau la voi?

- M-as simti jignit daca n-ai face-o, spusese domnul Pryor. Dar care
este motivul?

Astorre îi povesti despre Rosie, îi marturisi iubirea lui pentru ea.

- Ah, spusese domnul Pryor, oftînd de placere. Ce norocos esti ca

te desparti de femeia pe care o iubesti! Ce extaz! Biata fata, cît va
suferi. Dar pleaca, nu-ti face griji. Lasa-mi numele si adresa si voi avea
grija de ea.

Despartirea dintre Astorre si Rosie fusese înlacrimata. El îi jurase

ca va veni la Londra o data pe luna sa o vada. Ea îi jurase ca nu se va
uita niciodata la un alt barbat. Fusesera momente de o rara frumusete.
Astorre era îngrijorat. Corpul ei, felul ei de a fi mereu vesel, zîmbe-
tul ei erau o invitatie la seductie. Tocmai calitatile pentru care o iubea
erau un pericol permanent. Observase de mai multe ori, asa cum
observa de obicei îndragostitii, care cred ca toti barbatii din lume tîn-
jesc dupâ ce au ei, ca si altii erau atrasi de frumusetea, inteligenta si
buna ei dispozitie.

Astorre luase avionul spre Palermo chiar a doua zi. Fusese întîm-
pinat de Bianco. Barbatul cu statura masiva purta acum un costum de
matase si o palarie alba cu boruri late. Era îmbracat conform statutului
sau, caci acum cosca lui Bianco detinea majoritatea lucrarilor de con-
structii din orasul Palermo devastat de razboi. Viata lui era îmbelsugata,
dar mult mai complicata decît pe vremuri. Acum trebuia sa mituiascâ
toate autoritatile orasenesti si ministeriale de la Roma si sâ-si apere
teritoriul împotriva altor cosca rivale, cum erau puternicii Corleonesi.

Octavius Bianco îl îmbratisase pe Astorre si îi amintise de rapirea

din trecut, apoi îi relatase instructiunile lui Don Raymonde. Astorre
urma sa fie pregatit ca bodyguard al lui Bianco si ucenic în problemele
de afaceri. Aceasta va dura cel putin cinci ani, dar la capatul acestei
perioade Astorre va fi un adevarat sicilian si un barbat demn de încre-
derea unchiului sau. începutul era deja de bun augur: datorita calatori-
ilor lui din copilarie în Sicilia, vorbea dialectul sicilian ca un localnic.

Bianco locuia într-o vila enorma chiar la marginea orasului Pa-

lermo, plina de servitori si cu un pluton de pazitori pe tot timpul zilei.
Din cauza bogatiei si puterii lui din prezent, avea legaturi strînse cu
înalta societate din Palermo. în timpul zilei, Astorre învata sa traga
cu arma si sa manevreze explozibili si facea instructie cu frînghia.
Seara, Bianco îl ducea în vizita la prieteni si în restaurante. Uneori
ieseau la dans în societate, unde Bianco era favoritul vaduvelor
bogate si conservatoare, iar Astorre le cînta fiicelor acestora dulci
melodii de dragoste.

Ceea ce îl uimise cel mai mult pe Astorre fusese mituirea pe fata a

autoritatilor cu pozitii importante de la Roma.

Intr-o duminica, ministrul Reconstructiei venise în vizita, si plin de

veselie, si fara urma de rusine, luase o valiza plina cu bani,
multumindu-i exuberant lui Bianco. Explicase aproape scuzîndu-se ca
jumatate din acesti bani vor fi dati însusi primului-ministru al Italiei.
Mai tîrziu, cînd Astorre si Bianco erau din nou acasâ, Astorre întrebase
cum era posibil asa ceva.

Bianco ridicase din umeri.

- Poate nu chiar jumatate, dar sper ca o parte din ei. Este o onoare
sa-i oferi Excelentei Sale ceva bani de buzunar.

în tot anul urmator, Astorre o vizitase pe Rosie la Londra, calatorind cu avionul pentru numai
o zi si o noapte. Acestea fusesera pentru el
nopti binecuvîntate.

Tot în acel an Astorre primise botezul focului. Intre Bianco si cosca

Corleonesi se încheiase un armistitiu. Unul dintre liderii Corleonesi
era un om pe nume Tosci Limona. Un barbat scund, care tusea îngro-
zitor. Limona avea un profil de soim si ochii adînciti în orbite. Pînâ si
Bianco recunostea ca se temea putin de el.

întîlnirea dintre cei doi lideri urma sa se desfasoare pe teren neutru

si în prezenta unuia dintre cei mai importanti magistrati din Sicilia.

Acest judecator, supranumit "Leul din Palermo", se mîndrea cu fap-

tul ca era absolut corupt. Reducea sentintele membrilor Mafiei con-
damnati pentru crima si refuza sa permita acuzarii sa continue
urmarirea în justitie. Nu facea nici un secret din prietenia lui cu cosca
Corleonesi si cu cea a lui Bianco. Avea o mosie mare la cincisprezece
kilometri de Palermo si acolo urma sa aiba loc întîlnirea, pentru a se
asigura ca nu se vor comite acte de violenta.

Celor doi lideri li se permisese sa-si aduca fiecare cîte patru

bodyguarzi. Totodata, platisera fiecare cîte jumatate din onorariul "Leu-
lui" datorat pentru organizarea întâlnirii si prezidarea acesteia si, desigur,
banii pentru închirierea casei.

Cu coama lui uriasa de pâr alb care aproape ca îi acoperea fata, Leul
era întruchiparea jurisprudentei respectabile.
Astorre, care comanda grupul de bodyguarzi ai lui Bianco, fusese
impresionat de afectiunea pe care si-o aratau cei doi barbati. Limona si
Bianco se coplesisera unul pe altul cu îmbratisari, pupaturi pe obraz si
strîngeri energice de mîini. Rîserâ si îsi vorbisera în soapta, în mod
intim, în timpul fastuoasei cine pe care le-o pregatise ,,Leul".

De aceea fusese mai mult decît surprins la sfîrsitul petrecerii, cînd

el si Bianco ramasesera singuri, sa-l auda pe acesta spunîndu-i:

- Trebuie sa avem mare grija. Ticalosul asta de Limona vrea sa ne

omoare pe toti.

si se dovedise ca Bianco avea dreptate.

O sâptamînâ mai tîrziu, un inspector de politie platit de Bianco fu-

sese ucis pe cînd pleca din casa amantei sale. Dupa doua sâptâmîni,

unul dintre grangurii societatii din Palermo, partener cu Bianco în

lucrarile lui de constructii, fusese ucis de un grup de oameni mascati,
care navalisera în casa lui si îl ciuruisera cu gloante.

Ca o reactie la toate acestea, Bianco marise numarul de bodyguarzi

si se straduise în mod special sa asigure protectia vehiculelor cu care
calatorea. Corleonesi erau cunoscuti pentru priceperea lor la explozi-
bili. De asemenea, Bianco evita sa se îndeparteze de vila lui.

Dar într-o zi trebuise sa plece la Palermo ca sâ plateasca doua ofi-

cialitati de rang înalt de la primarie si se hotarîse sa ia masa la restau-
rantul lui favorit. Alesese un Mercedes si un sofer de prima mîna, care
era si bodyguard. Astorre se asezase pe bancheta din spate împreuna cu
Bianco. O masina mergea în fata lor si una în spate, ambele cu cîte doi
oameni înarmati în afara de soferi.

Masinile strabateau un bulevard lat, cînd deodata o motocicleta cu

doi pasageri iesise ca fulgerul de pe o strada laterala. Pasagerul din
spate avea un Kalasnikov si începuse sâ bombardeze cu gloante masina.
Dar Astorre îl trîhtise deja la pamîht pe Bianco si riposta si el cu gloante
în directia motociclistilor care se îndepartasera si disparusera.

Dupa alte trei sâptâmîni, la adapostul întunericului, cinci oameni

fusesera capturati si adusi la vila lui Bianco, unde fusesera legati si
ascunsi în pivnita.

- Sînt Corleonesi, îi spusese Bianco lui Astorre. Hai cu mine în

pivnita.

Oamenii erau legati în vechiul stil al lui Bianco, cu membrele

împletite. Garzile înarmate îi pazeau. Bianco luase o pusca de la un
paznic si, fara sâ spuna o vorba, îi împuscase pe toti cinci în ceafa.

- Aruncâ-i pe strazile din Palermo, ordonase el.

Apoi s-a întors catre Astorre:

- Dupa ce iei hotârîrea sâ ucizi pe cineva, sâ nu-i vorbesti niciodata.

E jenant pentru amîndoi.

- Erau motociclistii? întrebase Astorre.

- Nu, spusese Bianco. Dar mesajul e acelasi.

si chiar fusese. De atunci între cosca din Palermo si Corleonesi domnise pacea.

Astorre nu mai fusese la Londra sa o vada pe Rosie de doua luni.

într-o zi, dis-de-dimineata, primise un telefon de la ea. îi daduse numarul lui si îi spusese sâ-l
foloseasca numai în cazuri urgente.

- Astorre, îi spuse ea pe un ton foarte calm, poti veni aici imediat?

Am necazuri mari.

- Spune-mi despre ce este vorba, îi ceru Astorre.

- Nu pot prin telefon, spuse Rosie. Dar, daca ma iubesti, vino.

Cînd Astorre îi ceru lui Bianco permisiunea sa plece, Bianco

spusese doar atît:

- Aduceti bani.

si îi dadu un teanc imens de lire sterline.

Cînd Astorre sosi la Rosie, ea îi zise repede sa intre si încuie cu

mare grija usa în urma lui. Avea fata alba ca varul si era înfasurata
într-un halat de baie neglijent pe care el nu-l mai vazuse pîna atunci. îl
saruta cu recunostinta.

- O sa te superi pe mine, îi spuse ea cu tristete.

în acel moment, Astorre s-a gîndit ca este însarcinata si-i spusese

repede:

- Iubito, eu nu pot fi suparat pe tine.

Ea îl îmbratisa strîns.

- Ai fost plecat mai mult de un an. Am încercat din rasputeri sa-ti

fiu credincioasa. Dar a fost prea mult timp.

Dintr-o data mintea lui Astorre începu sa lucreze cu luciditate si

raceala. si aici avea de-a face cu o tradare. Dar mai era ceva. De ce îi
ceruse sa vina atît de repede?

- Bun, spuse el. De ce m-ai chemat?

- Trebuie sa ma ajuti, spuse Rosie si îl conduse în dormitor.

în pat se vedea ceva. Astorre dadu la o parte cearsaful si vazu un

barbat între doua vîrste lungit pe spate, complet gol, dar cu o privire
plina de demnitate. Aceasta se datora probabil barbii lui argintii sau
mai degraba trasaturilor fine ale fetei. Trupul îi era uscativ si slab, cu
pieptul acoperit de par des; cel mai ciudat era ca purta ochelari cu
rama aurie la ochii deschisi. Desi capul era prea mare fata de trunchi,
era un barbat chipes. Era mort de-a binelea, în ciuda faptului ca nu se
vedea nici o rana. Ochelarii erau pusi strîmb si Astorre întinse mîna

ca sâ-i îndrepte.

Rosie sopti:

- Faceam dragoste si a intrat în niste spasme oribile. Cred ca a

facut infarct.

- Cînd s-a întîmplat asta? a întrebat Astorre, putin socat.

- Azi-noapte.

- De ce n-ai chemat o ambulanta? întreba Astorre. N-ai fost tu

de vina.

- E casatorit si probabil ca a fost vina mea. A luat amilnitrat. Avea

probleme cu orgasmul. O spunea fara nici o jena.

Astorre fu pur si simplu uluit de stâpînirea ei de sine. Uitîndu-se la

cadavru, avu sentimentul straniu ca trebuia sa-l îmbrace si sâ-i scoata
ochelarii. Era prea batrîn ca sa stea gol, avea cel putin cincizeci de ani
- nu i se parea decent. O întreba pe Rosie fara rautate, ci cu increduli-
tatea tineretii:
- Ce-ai gasit la tipul asta?

- Era profesorul meu de istorie, a raspuns Rosie. Un om foarte

delicat, foarte bun. A fost o chestie de moment. Asta era a doua oara.
Ma simteam foarte singura.

Facu o pauza scurta si apoi îl privi drept în ochi:

- Trebuie sa ma ajuti.

- stie cineva ca venea la tine? o întreba Astorre.

-Nu.

- Eu tot cred ca ar trebui sa chemam politia.

- Nu, refuza Rosie. Daca ti-e teama, rezolv eu singura.

- Imbraca-te, îi zise Astorre cu o privire severa, trâgînd la loc

cearsaful peste cadavru.

O ora mai tîrziu erau în casa domnului Pryor; le raspunse chiar el.
Fara un cuvînt îi conduse în biroul lui si le asculta povestea. îsi ma-
nifesta compatimirea fata de Rosie si o batu pe mînâ în semn de con-
solare, moment în care Rosie izbucni în plîns. Domnul Pryor îsi
scoase sapca si emise un sunet ca un cloncanit prin care îsi manifesta
compasiunea.

- Da-mi cheile de la apartamentul tau, îi spuse lui Rosie. Ramîi aici peste noapte. Mîine te poti
întoarce acolo si totul va fi în ordine.

Prietenul tau nu va mai fi acolo. Dupa asta vei sta aici o saptamîna si apoi te vei întoarce în
America.

Domnul Pryor îi conduse în dormitorul lor, ca si cum ar fi presupus

câ nu se întîmplase nimic care sa le umbreasca povestea de dragoste.
Apoi îsi lua ramas-bun de la ei si se duse sa rezolve problema.

Astorre nu uita niciodata acea noapte. Statu pe pat lîhga Rosie, con-
solînd-o si stergîndu-i lacrimile.

- Era abia a doua oara, îi sopti ea Nu a însemnat nimic pentru mine

si eram doar buni prieteni. îmi lipseai atît de mult. îl admiram pentru
mintea lui si într-o noapte s-a întîmplat pur si simplu. Nu putea sa
ajunga la orgasm si nu-mi face placere sa spun asta despre el, dar nu
putea nici macar sa ramînâ în erectie. Asa câ a luat nitrat.
Parea atît de vulnerabila, de îndurerata, de distrusa de tragedia
prin care trecea, încît Astorre nu putu decît sa o consoleze. Dar nu
reusea sâ-si scoata din minte un singur lucru. Statuse cu un cadavru
în apartamentul ei douazeci si patru de ore pînâ sa soseasca el. Acesta
i se parea un mister si, daca exista un mister, în mod sigur mai erau
si altele. Totusi continua sa-i stearga lacrimile si sâ-i sarute obrajii ca
s-o linisteasca.

- O sa mai vrei sa ma vezi dupâ asta? îl întreba ea, îngropîndu-si

fata în umarul lui si fâcîndu-l sa simta moliciunea trupului ei.

- Bineînteles ca o sa vreau, îi zise Astorre.

Dar în adîncul sufletului nu era chiar atît de sigur.

In dimineata urmatoare, domnul Pryor aparu si îi spuse lui Rosie

ca se putea întoarce în apartamentul ei. Rosie îl îmbratisa cu recunos-
tinta, iar el îi accepta îmbratisarea cu caldura. Pregatise o masina care
o astepta.

Dupa plecarea fetei, domnul Pryor, îmbracat corect cu gambeta si

umbrela, îl conduse pe Astorre la aeroport.

- Nu-ti face griji pentru ea, îi spuse domnul Pryor. O sa ne ocupam

noi de tot.

- Sa ma tineti la curent, zise Astorre.

- Desigur. E o fata minunata, o adevarata femeie Mafioso. Trebuie

sâ-i ierti mica tradare.

Capitolul 8

In toti anii petrecuti în Sicilia, Astorre fusese pregatit pentru a de-

veni un profesionist. Condusese chiar un detasament de sase oameni
din cosca lui Bianco în localitatea Corleone, cu misiunea de a-l executa
pe cel mai mare artilerist al lor, un om care ucisese cu bombe un ge-
neral din armata italiana si doi dintre cei mai abili magistrati anti-Mafia
din Sicilia. Fusese o misiune îndrazneata, care îi consolidase reputatia
la nivelurile superioare ale coscai din Palermo conduse de Bianco.

Astorre ducea de asemenea o viata sociala activa si frecventa ca-

fenelele si cluburile de noapte din Palermo - mai ales ca sa cunoasca
femei frumoase. Palermo era plin de tineri picciotti mafioti, sau soldati
de rînd, apartinîhd diferitelor cosca, toti mîndri de barbatia lor, atenti
sa faca o impresie buna cu costumele lor bine croite, unghiile îngrijite
si parul pieptanat pe spate si lucios. Toti urmareau sa-si lase amprenta
- sa fie temuti si sa fie iubiti. Cei mai tineri erau la vîrsta adolescentei
si îsi lasau mustati frumos tunse, care le accentuau buzele rosii de
nuanta coralului. Nu dadeau înapoi cu nici un pas în fata altui mascul,
iar Astorre îi evita. Erau complet lipsiti de scrupule, nedîndu-se în
laturi de la a-i ucide chiar si pe cei de rang înalt din lumea lor, asi-
gurîndu-si astfel propria condamnare imediata la moarte. Caci uciderea
unui alt membru al Mafiei era, la fel ca seducerea sotiei acestuia,
pedepsita cu moartea. Pentru a le domoli aerele, Astorre le arata aces-
tor picciotti un respect amical. si era popular cu ei. îl avantaja si faptul ca era pe jumatate
îndragostit de o dansatoare de club pe nume Buji, neatragîndu-si astfel antipatia lor pe plan
sentimental.

Astorre fusese mai multi ani mîna dreapta a lui Bianco împotriva coscai Corleonesi. Primea
periodic instructiuni de la Don Aprile, care
renuntase la calatoria lui anuala în Sicilia.

Marul discordiei între Corleonesi si cosca lui Bianco era o proble-

ma de strategie pe termen lung. Cosca Corleonesi decisese sa instituie
un regim al terorii împotriva autoritatilor. Oamenii asasinasera magis-
trati investigatori si ucisesera cu bombe generali trimisi sa suprime
Mafia din Sicilia. Bianco credea ca acest lucru putea deveni periculos
pe viitor, în ciuda beneficiilor imediate. Dar obiectiile lui dusesera la
uciderea propriilor lui prieteni. Bianco ripostase si macelul se întinsese
atît de mult, încît ambele parti se gîndisera la un armistitiu.

în anii petrecuti în Sicilia Astorre îsi facuse un prieten apropiat.

Nello Sparra era cu cinci ani mai în vîrsta decît Astorre si cînta cu o
formatie într-un club din Palermo, unde chelneritele erau foarte dragute
si uneori serveau drept prostituate de lux.

Nello nu avea nevoie de bani - parea sa aiba numeroase surse de

venit. Se îmbraca elegant în stilul mafiotilor din Palermo. Era întot-
deauna bine dispus si gata de aventura, iar fetele de la club îl iubeau
pentru ca le daruia mici atentii de ziua lor si de sarbatori. Dar si pentru
ca banuiau ca era unul dintre proprietarii secreti ai clubului, care era un
loc de munca placut si sigur datorita strictei protectii a coscai din
Palermo, care controla toate localurile din provincie. Fetele erau mai
mult decît îneîntate sâ-i însoteasca pe Nello si pe Astorre la petreceri
private si în excursii la tara.

Buji era o bruneta înalta, izbitor de frumoasa si voluptuoasâ, care

dansa în clubul de noapte al lui Nello Sparra. Era cunoscuta pentru tem-
peramentul ei si pentru independenta cu care îsi alegea iubitii. Nu încu-
raja niciodata un picciotto. Barbatii care îi faceau curte trebuiau sa aiba
bani si putere. Avea un renume de mercenara la modul deschis, tipic
unui mafioso. Avea pretentia sa i se faca daruri scumpe, dar frumusetea
si ardoarea ei îi faceau pe bogatasii din Palermo sâ-i satisfaca dorintele
cu promptitudine.

De-a lungul anilor între Buji si Astorre se înfiripase o legatura la un

pas de a se transforma în dragoste adevarata. Astorre era favoritul lui
Buji, desi nu ezitase nici o clipa sa-l tradeze în schimbul unui week-end

bine platit cu un afacerist bogat din Palermo. Cînd o facuse pentru

prima oara, Astorre încercase sa-i reproseze, dar ea îi închisese gura cu
argumente pline de simt practic.

- Am douazeci si unu de ani, îi zisese ea. Singura mea avere este

frumusetea. La treizeci de ani ori o sa ma transform într-o gospodina
cu o droaie de plozi, ori o sa fiu proprietara bogata si independenta a
unui mic magazin. De acord, ne simtim bine împreuna, dar tu te vei
întoarce în America, unde nu intentionezi sa ma iei. Atunci, hai sa ne
simtim bine în continuare, ca doua fiinte umane libere. si, orice ar fi,
sa fii sigur ca vei avea parte de tot ce pot eu sa dau mai bun înainte sa
ma plictisesc de tine. Asa ca termina cu prostiile astea. Trebuie sa-mi
asigur existenta.

Apoi adaugase cu viclenie:

- în afara de asta, te ocupi de afaceri prea periculoase ca sa pot

conta pe tine.

Nello avea o vila enorma la marginea orasului Palermo, pe malul

marii. Cu cele zece dormitoare, nu era greu sa gazduiasca petreceri cu
multe persoane. Jos se afla o piscina în forma insulei Sicilia si doua
terenuri de tenis cu zgura, care erau rareori folosite.

La sfîrsit de saptamîna, vila se umplea cu numerosii membri ai fa-

miliei lui Nello, care veneau de la tara sa-l viziteze. Copiii care nu stiau
sa înoate erau cantonati pe terenul de tenis cu jucariile lor si cu rachete
vechi cu care loveau mingile de tenis mici si galbene ca pe niste mingi
de fotbal, împrâstiindu-le pe teren ca pe niste pasari galbene.

Astorre era inclus în viata de familie si acceptat ca un nepot drag.

Nello ajunsese sâ-i fie ca un frate. Seara îl invita chiar pe scena clubu-
lui, unde cîntau împreuna balade italiene de dragoste în fata unui pu-
blic care îi aplauda entuziasmat, spre îneîntarea animatoarelor.

,,Leul din Palermo", judecatorul corupt pîna în maduva oaselor, îsi

puse din nou casa si persoana la dispozitie pentru o noua întîlnire între
Bianco si Limona. Din nou li se permise celor doi sa-si aduca fiecare
cîte patru bodyguarzi. Bianco era chiar dispus sa cedeze o mica parte
din imperiul constructiilor din Palermo pentru a asigura pacea.

Astorre prefera sâ nu-si asume nici un risc. El si cele trei garzi de

corp se înarmara pîna în dinti.

Limona si însotitorii lui asteptau în casa magistratului cînd sosira

Bianco, Astorre si garzile. Fusese pregatita o masa cu numeroase feluri.
Nici unul dintre bodyguarzi nu se aseza la masa, ci doar magistratul -
cu coama lui bogata legata la spate cu o panglica roz - Bianco si
Limona. Limona mînca foarte putin, dar fu extrem de amabil si recep-
tiv la dovezile de afectiune ale lui Bianco. Promise ca nu vor mai fi
ucise persoane oficiale, mai ales dintre oamenii platiti de Bianco.

La sfîrsitul cinei, pe cînd se pregateau sa se retraga în salon pentru

o discutie finala,,,Leul" se scuza spunînd ca va reveni în cinci minute.
O facu pe un ton de scuza, lâsînd a se întelege ca raspundea unei nece-
sitati naturale.

Limona desfacu o noua sticla de vin si îi umplu paharul lui Bianco.

Astorre se duse la fereastra si se uita pe aleea uriasa. O masina se afla
acolo în asteptare si, în timp ce el privea, capul mare si alb al "Leului
din Palermo" aparu pe alee. Magistratul urca în masina care pleca
în viteza.

Astorre nu avu nici un moment de sovaiala. Mintea lui facu ime-

diat toate legaturile. Instantaneu, pistolul fu în mîna lui. Limona si
Bianco beau vin cu mîinile îngemanate. Astorre se apropie de ei, ridica
pistolul si trase spre fata lui Limona. Glontul lovi paharul înainte sa
patrunda în gura lui Limona si cioburile de cristal zburara pe masa ca
niste diamante. Imediat dupa asta, Astorre îndrepta arma spre cei patru
bodyguarzi si începu sa traga. si oamenii lui trageau. Trupurile celor
patru se prabusira la pamînt.

Bianco îl privi mut de uimire.

Astorre îi spuse:

- "Leul" a parasit vila.

si Bianco întelese imediat ca întîlnirea fusese o capcana.

- Trebuie sâ ai mare grija, îi zise el lui Astorre, arâtînd spre cadavrul

lui Limona. Prietenii lui te vor vîna.

Un om încapatînat poate fi loial, dar nu îi poate fi la fel de usor sâ

se fereasca de necazuri. Acest lucru se dovedi în cazul lui Pietro
Fissolini. Ca urmare a neobisnuitei dovezi de marinimie a lui Don Ray-
monde fata de el, Fissolini nu îl trada niciodata, dar si-a tradat propria
familie. O seduse pe sotia nepotului sau, Aldo Monza. Aceasta se

întîmplâ la multi ani dupa promisiunea facuta lui Don Aprile, cînd avea
saizeci de ani.

Fu un gest de o extraordinara îndrazneala. Seducînd-o pe sotia

nepotului sau, Fissolini îsi compromisese pozitia de conducator de
cosca. In sectiunile separate ale Mafiei, ca sa-ti mentii puterea, trebuia
sâ pui familia mai presus de orice. Lucrul care facea ca situatia sa fie si
mai periculoasa era ca sotia adultera era nepoata lui Bianco. Bianco
n-ar fi tolerat nici un act de razbunare al sotului asupra nepoatei sale.
Asa ca sotul înselat trebuia în mod inevitabil sâ-l ucida pe Fissolini,
unchiul lui favorit si conducatorul coscai. Doua provincii aveau sa fie
antrenate într-un conflict sîngeros, care avea sâ decimeze regiunea.
Astorre îi trimise vorba lui Don Aprile, cerîndu-i instructiuni.

Raspunsul lui fu: "L-ai salvat o data; trebuie sâ decizi din nou."

Aldo Monza era unul dintre membrii cei mai pretuiti din cosca si
din marea familie. El fusese unul dintre oamenii carora Don Aprile îi
crutase viata cu ani în urma. Cînd Astorre îl convoca în satul lui Don
Aprile, acesta veni de bunavoie. Astorre nu-l lasa pe Bianco sâ participe
la întîlnire, asigurîndu-l ca îi va proteja nepoata.

Monza era înalt pentru un sicilian, avea aproape un metru nouazeci.

Era minunat construit, cu un trup bine legat datorita muncii grele înca
din copilarie. Dar ochii îi erau înfundati în orbite si fata era aproape
descarnata, cu pielea atît de întinsa, încît capul lui semana cu un craniu.
De aceea parea complet neatragâtor si periculos - si, într-o oarecare
masura, tragic. Monza era cel mai inteligent si cel mai educat din cosca
lui Fissolini. Facuse studii de medicina veterinara la Palermo si purta
cu sine întotdeauna trusa. Avea o simpatie naturala fata de animale.
Cu toate acestea era, ca orice târan, un adept înfocat al codului sicilian
al onoarei. Alaturi de Fissolini, era omul cel mai puternic din cosca.

Astorre luase deja o decizie.

- Nu am venit sa pledez pentru viata lui Fissolini. Dupa cum am

înteles, cosca ta a hotârît sa fii razbunat. îti înteleg mîhnirea. Dar sînt
aici ca sa pledez pentru viata mamei copiilor tai.

Monza îl privi lung.

- M-a tradat pe mine si pe copii. N-o pot lasa în viata.

- Ascultâ-mâ, spuse Astorre. Nimeni n-o sa urmareasca razbunarea lui Fissolini. Dar femeia
este nepoata lui Bianco. El îi va razbuna

moartea. Cosca lui este mai puternica decît a ta. Va fi un razboi sîngeros. Gîndeste-te la copiii
tai.

Monza flutura dispretuitor din mînâ.

- Cine stie macar daca sînt ai mei? E o tîrfa.

Facu o pauza.

- si va avea parte de moartea unei tîrfe.

Fata i se ilumina de imaginea mortii. Furia lui era nemasurata. Voia

sa distruga omenirea.

Astorre încerca sa-si imagineze viata acestui om în satul lui, cu o

sotie pierduta, cu demnitatea tradata de unchiul si de sotia lui.

- Asculta-ma cu mare atentie, spuse Astorre. Cu ani în urma Don

Aprile ti-a crutat viata. Acum îti cere aceasta favoare. Razbunâ-te pe
Fissolini, cum stim cu totii ca trebuie sa faci. Dar crut-o pe sotia ta si
Bianco va aranja s-o trimita pe ea si pe copii în Brazilia, la niste rude.
Cît despre tine, iata ce propunere îti fac personal, cu aprobarea lui Don
Aprile. Vino ca asistent si ca prieten al meu. Vei duce o viata
îmbelsugata si interesanta. si vei fi scutit de rusinea de a mai trai în
satul tau. Vei scapa astfel de razbunarea prietenilor lui Fissolini.

Lui Astorre îi placu faptul ca Aldo Monza nu schita nici un gest de

surpriza sau furie. Timp de cinci minute nu spuse nimic si chibzui
adînc. Apoi spuse:

- Vei continua platile catre cosca familiei mele? Fratele meu va

râmîne la conducere.

- Bineînteles, raspunse Astorre. Sînt foarte valorosi pentru noi.

- Atunci, dupa ce îl ucid pe Fissolini, vin cu tine. Nici tu si nici

Bianco nu veti interveni în nici un fel. Sotia mea nu va pleca în Bra-
zilia decît dupa ce va vedea cadavrul unchiului meu.

- S-a facut, spuse Astorre. *

si, amintindu-si de fata vesela si bonoma a lui Fissolini si de zîm-

betul lui poznas, simti o unda de regret.

- Cînd se va întâmpla?
- Duminica, spuse Monza. Iar de luni îti stau la dispozitie. Sa dea
Dumnezeu ca sotia mea si toata Sicilia sa arda în flacarile iadului.

- Ma întorc cu tine în satul tau, spuse Astorre. O voi lua pe sotia ta

sub protectia mea. Ma tem sa nu te ia valul.

Monza ridica din umeri.

- Nu pot sâ las ca soarta sa-mi fie decisa de ce îsi baga o femeie

în vagin.

Cosca Fissolini se întruni duminica dis-de-dimineatâ. Nepotii si

ginerii trebuiau sa decida daca nu era cazul sâ-l ucidâ si pe fratele mai
mic al lui Fissolini, ca sâ evite o razbunare din partea acestuia. Era cert
ca fratele stia de înselaciune si câ, nespunînd nimic, o tolerase. Astorre
nu interveni în nici un fel în acea discutie. El spuse raspicat câ sotia si
copiii nu trebuiau sa pateasca nimic. Dar simti fiori de groaza vâzînd
ferocitatea cu care judecau acei oameni o vina care lui nu i se parea
atît de grava. Acum îsi dâdea seama cît de marinimos fusese Don
Aprile cu el.

întelese ca la mijloc nu era numai o chestiune de ordin sexual. Cînd

o sotie îsi însala sotul luîndu-si un amant, ea introduce un posibil cal
troian în structura politica a coscai. Femeii îi pot scapa secrete care
slabesc sistemul de aparare; astfel, îi pune în mîhâ amantului armele de
lupta împotriva Familiei sotului. Este ca un spion într-un razboi. Iubirea
nu este o scuza pentru o asemenea tradare.

Cosca se aduna duminica dimineata la micul dejun în casa lui

Aldo Monza, dupa care femeile se dusera la slujba cu copiii. Trei
oameni din cosca îl duserâ pe fratele lui Fissolini pe cîmp - unde avea
sa-si gaseasca sfîrsitul. Ceilalti îl ascultara pe Fissolini, care îsi începu
judecata cu restul coscai adunate în jurul lui. Toti rîserâ la glumele
lui, în afara de Aldo Monza. Astorre, ca oaspete de onoare, stâtea
linga Fissolini.

- Aldo, îi spuse Fissolini nepotului lui cu un zîmbet vulgar, ai

devenit la fel de posac precum arati.

Monza îsi privi lung unchiul.

- Nu pot fi la fel de vesel ca tine, unchiule. La urma urmei, eu nu

ma culc cu sotia ta, nu-i asa?

In acelasi moment, trei oameni din cosca îl însfâcarâ pe Fissolini si

îl imobilizara pe scaun. Monza se duse la bucatarie si se întoarse cu
trusa cu instrumente veterinare.

- Unchiule, spuse el, eu predau acum ceea ce ai uitat tu.

Astorre întoarse capul.

Sub razele unui soare stralucitor de duminica, pe drumul de tara

care ducea la cunoscuta biserica Binecuvîntata Fecioara Maria, galopa
încet un cal mare si alb. Pe acest cal se afla Fissolini. Era legat de sa cu
sîrmâ si spatele i se sprijinea de un enorm crucifix de lemn. Parea viu.
Dar pe capul lui, aidoma unei coroane de spini, era un cuib facut din
râmurele si umplut cu o gramajoara de iarba verde, pe care îi erau
asezate testiculele si penisul. Din acestea se prelingeau fire subtiri de
sînge pe fruntea barbatului.

Aldo Monza si frumoasa si tînâra lui sotie priveau de pe treptele

bisericii. Ea dadu sâ-si faca cruce, dar Monza îi tinu în loc bratul si o
forta sâ-si ridice capul ca sa vada. Apoi o împinse în drum, în urma
cadavrului.

Astorre o urma si o conduse la masina lui, care urma sa o duca la

Palermo, unde avea sa fie în siguranta.

Cu fata schimonosita de ura, Monza dadu sa se îndrepte spre el si

femeie, dar Astorre îl privi fara sa scoata un cuvînt si ridica un deget în
semn de avertisment. Monza îi lasa sa plece.

La sase luni dupa uciderea lui Limona, Nello îl invita pe Astorre

sa-si petreaca weekend-ul la vila lui. Planuiau sa joace tenis si sa înoate
în mare. Aveau sa se delecteze cu deliciosul peste din regiune si sa se
bucure de compania a doua dintre cele mai frumoase animatoare de la
club, Buji si Stella. Iar vila nu va mai fi plina de rubedenii, care vor fi
la o nunta mare la tara cu toata familia.

Era o vreme minunata, cum numai în Sicilia putea fi, cu acea

umbra speciala în calea razelor de soare, care facea ca dogoarea sa nu
fie insuportabila, iar cerul sa para un imens si uimitor baldachin dea-
supra capului. Astorre si Nello jucara tenis cu fetele, care nu mai
vazusera în viata lor o racheta, dar loveau viguros minge dupa minge
si le trimiteau peste gard. Pînâ la urma, Nello le recomanda o plimbare
pe plaja si o baie în mare.

Cei patru bodyguarzi se simteau bine la umbra, pe veranda, unde

servitorii le aduceau bauturi si gustari. Dar asta nu le slabea vigilenta.
Mai întîi se distrara uitîndu-se la cele doua femei în costume de baie,
imaginîndu-si care dintre ele era mai buna la pat si conchizînd ca Buji,
cu felul zglobiu în care vorbea si rîdea, era cea mai potrivita sa
trezeasca pasiunea unui barbat. Acum cei patru se pregateau pentru
plimbarea pe plaja si se amuzau ca vor trebui sâ-si suflece pantalonii.
Dar Astorre veni pînâ în dreptul lor si le spuse:

- Râmîneti pe loc. Nu ne departam.

Cele doua perechi coborîrâ pe plaja si începura sa se plimbe în zona

în care nu ajungeau valurile. Astorre si Nello mergeau în fata si cele
doua femei în spatele lor. Dupâ vreo cincizeci de metri, femeile
începura sâ-si scoata costumele de baie. Buji îsi trase în jos bretelele,
dezgolindu-si sînii, pe care îi acoperi cu mîinile ca sa-i fereasca de
razele soarelui.

Sarira cu totii în apa care se încretea în valuri mici. Nello, care era
un înotator excelent, se scufunda sub apa si, cînd ajunse între picioarele
Stellei, se înalta cu ea pe umerii lui. îi striga lui Astorre:

- Hai sa iesim din apa!

Astorre traversa valurile pînâ în zona în care putea înota, cu Buji în

spatele lui. El o împinse sub apâ si o trase dupa el. în loc sa se sperie,
Buji se agata de sortul lui, descoperindu-i posteriorul.

Sub apa, Astorre simti pulsîndu-i ceva în urechi. în acelasi moment,

vazu sînii albi si descoperiti ai femeii atîrnînd în apa verde si fata ei
surîzatoare linga a lui. Apoi pulsatia din urechi se transforma într-un
huruit si iesi la suprafata, cu Buji agatata de soldurile lui dezgolite.

Primul lucru pe care îl vazu fu o barca cu motor care venea ca ful-

gerul catre ei, împroscînd jeturi de apa în jurul ei. Nello si Stella erau
pe plaja. Cum de ajunsesera atît de repede acolo? în departare îi vazu
pe bodyguarzi venind în goana dinspre vila, cu pantalonii suflecati.
O împinse pe Buji sub apa, mai departe de el, si încerca sa înoate spre
plaja. Dar era prea tîrziu. Vazu un barbat care tinea o pusca îndreptata
catre el si tintea cu atentie. Sunetul împuscaturilor fu înabusit de
huruitul motorului.

Primul glont îl rasuci în loc pe Astorre, fâcînd din el o tinta usoa-

ra pentru puscas. Trupul lui tîsni afara din apâ, iar apoi se afunda,
dispârînd de la suprafata. Mai auzi barca depârtîndu-se si o simti pe
Buji prinzîndu-l cu greutate si apoi tîrîndu-l si încercînd sâ-l ridice
pe plaja.

Cînd ajunsera, bodyguarzii îl gasira pe Astorre cu fata în jos în

valuri cu un glont în gît si pe Buji plîngînd lînga el.

Lui Astorre îi trebuira patru luni ca sa-si revina dupa împuscatura.

Bianco îl ascunse la un mic spital particular de linga Palermo unde era
pazit si i se acorda cea mai buna îngrijire. Bianco îl vizita în fiecare zi,
iar Buji venea în zilele în care nu lucra la club.

Spre sfîrsitul perioadei petrecute în spital, Buji îi aduse o banda de

aur de patru centimetri care la mijloc avea atîrnat un disc de aur gravat
cu imaginea Fecioarei Maria. l-l puse în jurul gîtului ca pe un colier si
aranja medalionul deasupra ranii. Acesta era prevazut cu un adeziv care
îl facea sa se lipeasca pe piele. Discul nu era mai mare decît o moneda
de un dolar de argint, dar acoperea rana si parea o podoaba. Cu toate
acestea, nu avea un aspect efeminat.

- Asta rezolva lucrurile, îi zise Buji afectuos. N-as putea suporta sa

mâ uit la rana.

îl saruta usor.

- Trebuie sa speli adezivul o data pe zi, îi zise Bianco.

- O sa-mi taie gîtul cineva pentru aur, spuse Astorre, strîmbîn-

du-se. Chiar trebuie sâ-l port?

- Da, raspunse Bianco. Un om respectat nu trebuie sa-si afiseze o

rana pe care i-a fâcut-o un dusman. si Buji are dreptate. Nu-i deloc
placut sa te uiti la rana asta.

Singurul lucru care îl impresiona pe Astorre fu faptul ca Bianco

îl numi "om respectat". Octavius Bianco, un Mafioso pîna-n maduva
oaselor, îi facuse aceasta onoare. Era surprins si magulit.

Dupa plecarea lui Buji - care îsi petrecea week-end-ul cu cel mai
bogat negustor de vinuri din Palermo - Bianco îi dadu o oglinda lui
Astorre. Colierul de aur era lucrat frumos. Madona, îsi zise Astorre;
nu era loc din Sicilia în care sa n-o vezi, în troitele de la marginea dru-
mului, în masini si case, pe jucariile copiilor.

îl întreba pe Bianco:

- De ce o venereaza sicilienii pe Fecioara mai mult decît pe Iisus?

Bianco ridica din umeri.

- Iisus era barbat, si deci nu este demn de o încredere totala. Dar

lasa asta acum. S-a rezolvat. înainte sa te întorci în America, vei
petrece un an la Londra la domnul Pryor, care te va instrui în

domeniul facerilor bancare. Asa a ordonat unchiul tau. si înca ceva. Nello
trebuie ucis.

Astorre reconstituise totul în minte de mai multe ori si stia ca

Nello era vinovat. Dar care sa fi fost motivul? Fusesera prieteni atîta
timp si prietenia lor fusese reala. Apoi avusese loc uciderea celor din
clanul Corleonesi. Probabil ca Nello se înrudea cu cosca Corleonesi si

nu avusese încotro.

Mai era si faptul ca Nello nu încercase niciodata sâ-l viziteze la spi-

tal. De fapt, disparuse din Palermo. Nu mai cînta nici la club. Totusi
Astorre spera sa se însele.

- Esti sigur ca a fost Nello? întreba Astorre. Era cel mai bun prieten

al meu.

- Pe cine voiai sa foloseasca? spuse Bianco. Pe cel mai înversunat

dusman al tau? Evident ca el a fost, prietene. Oricum, tu va trebui sa-l
pedepsesti, ca un om respectat ce esti. Asa ca fâ-te bine.

La urmatoarea vizita a lui Bianco, Astorre îi zise:

- Nu avem nici o dovada împotriva lui Nello. Lasa treburile asa
cum sînt si încheie pacea cu Corleonesi. împrastie zvonul ca am murit

de pe urma ranilor.

La început Bianco protesta vehement, dar ulterior accepta sfatul

întelept al lui Astorre si îl considera un om inteligent. Putea încheia
pacea cu Corleonesi si scorul va fi egal. Iar Nello nu era decît un pion
si nu merita osteneala de a-l ucide. Pîna una alta.

Aranjamentele durara o saptamîna. Astorre avea sa se întoarca în

Statele Unite prin Londra, unde avea sa fie pus la curent de domnul
Pryor. Bianco îi spuse lui Astorre ca Aldo Monza va fi trimis direct în
America, ca sa stea cu Don Aprile, si ca îl va întîmpina la New York.
Astorre petrecu un an la Londra în preajma domnului Pryor. Se
dovedi o experienta instructiva.

în biroul domnului Pryor, la o cana de vin cu lâmîie, i se spusese ca

planurile în privinta lui erau extraordinare. sederea lui în Sicilia facuse
parte dintr-un plan special al lui Don Aprile, care avea de gînd sa-l
pregateasca pentru un rol extrem de important.

Astorre întreba de Rosie. Nu o uitase nici pe ea, nici gratia, bu-

curia pura de a trai cu care era daruita, generozitatea ei totala pe care
si-o manifesta inclusiv cînd facea dragoste. îi era dor de ea.
Domnul Pryor ridica din sprâncene.

- Fata aceea Mafioso, spuse el. stiam ca nu o vei uita.

- stii unde se afla? întreba Astorre.

- Bineînteles, zise Pryor. La New York.

Astorre spusese sovaitor:

- M-am gîndit la ea. La urma urmei, am fost plecat mult timp si ea

era tînara. Ceea ce s-a întîmplat a fost normal. Speram sa o revad.

- Desigur, zise Pryor. De ce nu? Dupa masa o sa-ti dau toate

informatiile de care ai nevoie.

Prin urmare, în acea seara, tîrziu, în biroul domnului Pryor, Astorre

afla toata povestea lui Rosie. Domnul Pryor îi puse benzile cu convor-
birile telefonice ale lui Rosie, din care reiesea ca se întîlnise cu mai
multi barbati în apartamentul ei. Aceleasi benzi dovedeau ca avuse
legaturi de natura sexuala cu acestia si ca ei îi oferisera daruri scumpe
si bani. Fu un soc pentru Astorre sa-i auda vocea cu acele inflexiuni pe
care credea ca le folosea numai cînd era cu el - rîsul ei cristalin,
glumele pline de inteligenta si dragoste. Erau încîntatoare si niciodata
triviale sau vulgare. Putea sa se comporte ca o scolarita la prima ei îhtîl-
nire. Inocenta ei era o adevarata capodopera de arta dramatica.

Domnul Pryor avea sapca trasa peste ochi, dar îl urmarea atent
pe Astorre.

Astorre întreba:

- E buna, nu-i asa?

- O artista înnascuta, aproba domnul Pryor.

- înregistrarile acestea au fost facute pe cînd eram împreuna? se

interesa Astorre.

Domnul Pryor facu un gest de dezaprobare.

- Da. Era de datoria mea sa te protejez.

- si n-ai spus niciodata nimic? întreba Astorre.

- Erai îndragostit nebuneste de ea. De ce sa-ti stric placerea? Nu

era lacoma. Te-a tratat cum trebuie. Am fost si eu tînar si, crede-ma,
în dragoste adevarul nu are nici o importanta. si, una peste alta, e o
fata minunata.

- O prostituata de înalta clasa, rosti Astorre cu amaraciune.

- Nu tocmai, îl contrazise domnul Pryor. Trebuia sâ-si asigure exis-

tenta. A fugit de acasâ cînd avea paisprezece ani, dar era foarte
inteligenta si voia sa fie educata. Voia în acelasi timp sa fie fericita.
Totul e foarte normal. stia sâ-i faca fericiti pe barbati, un talent rar. Era
corect ca ei sa plateasca pentru asta.

Astorre rîse.

- Esti un sicilian luminat. Dar ce zici de faptul ca si-a petrecut

douazeci si patru de ore în compania cadavrului unui amant?

Domnul Pryor chicoti îhcîntat.

- Bine, dar asta e partea ei cea mai buna. E o adevarata Mafioso.

Are inima calda si mintea rece. Ce combinatie magnifica! Insa este
adevarat ca trebuie sa fii foarte prudent cu ea.

- si amilnitratul? mai întreba Astorre.

- Cu asta nu are nici o vina. Idila ei cu profesorul începuse deja cînd

te-a cunoscut pe tine si el a insistat sa ia drogul. Nu, aici avem de-a face
cu o fata care se gîndeste numai si numai la fericirea ei pînâ la a exclude
tot restul. Nu are inhibitii sociale. Sfatul meu este sa nu pierzi legatura
cu ea. S-ar putea sa fie nevoie sa o folosesti pe plan profesional.

- De acord, zise Astorre.

Era surprins ca nu se simtea deloc suparat pe Rosie. Era suficient

farmecul ei ca sâ-si asigure iertarea. Avea sa-i treaca cu vederea gre-
selile si îi spuse si domnului Pryor acest lucru.

- Bine, îl aproba domnul Pryor. Dupa ce vei sta un an aici, vei pleca
la Don Aprile.

- si ce se va întîmpla cu Bianco? întreba Astorre.

Domnul Pryor clatina din cap si ofta.

- Bianco trebuie sa cedeze. Cosca Corleonesi este prea puternica.

Nu te vor urmari. Don Aprile a încheiat pacea. Adevarul este ca suc-
cesul l-a fâcut pe Bianco prea civilizat.

Astorre îi lua urma lui Rosie. în parte din prudenta, în parte datorita
amintirii placute pe care i-o lasase iubirea vietii lui. stia ca îsi reluase studi-
ile, lucra pentru doctoratul în psihologie la Universitatea din New York si
locuia într-un apartament dintr-o cladire asigurata din apropiere, unde
ajunsese sa aiba relatii constante cu barbati bogati si mai în vîrsta.

Era foarte desteapta. întretinea cîte trei relatii în acelasi timp si îsi
distribuia favorurile în schimbul unor daruri costisitoare, constînd în
bani, bijuterii si vacante în statiunile frecventate de bogatasi - unde
facea noi cunostinte. Nimeni n-ar fi putut s-o considere o dama de
companie profesionista, caci nu cerea niciodata nimic, dar nu refuza
nici un cadou.

Faptul ca acesti barbati se îndragosteau de ea era un lucru de la sine

înteles. Dar niciodata nu acceptase o cerere în casatorie. Insistase sâ
râmînâ prieteni care tineau unul la celalalt, sub motiv ca o casatorie nu
ar fi potrivita nici pentru ea, nici pentru ei. Majoritatea barbatilor accep-
tau aceasta decizie cu o usurare plina de recunostinta. Ea nu era o
"cautatoare de aur"; nu alerga dupa bani si nu daduse nici o dovada de
lacomie. Nu voia decît sâ traiasca în lux, fara alte încurcaturi. Dar
instinctul o îndemna sa puna deoparte bani pentru zile negre. Avea
diferite conturi bancare si doua seifuri de depozit.

La cîteva luni dupa moartea lui Don Aprile, Astorre lua hotarîrea
sa o revada pe Rosie. Era convins ca o facea doar ca sa obtina aju-
torul ei în planurile pe care le pusese la cale. îsi spunea ca acum îi
cunostea secretele si nu îl va putea îmbrobodi din nou. în afara de
asta, îi era datoare, iar el îi stia îngrozitorul secret.

Mai stia ca, într-un anumit sens, era amorala, ca se plasa pe sine si
placerile ei pe un piedestal în jurul caruia gravita totul ca într-o credinta
religioasa. Credea cu toata fiinta ei ca avea dreptul sâ fie fericita si ca
acest lucru era pe primul plan, înainte de orice.

Dar, mai presus de toate, voia s-o vada. Asa cum se întîmpla cu
multi barbati, trecerea timpului diminuase efectul tradarilor ei si îi inten-
sificase farmecul. Acum, pacatele ei pareau mai degraba o neglijenta a
tineretii, nu o dovada ca nu l-ar iubi. îsi amintea cum pe sîni îi apareau
pete rozalii atunci cînd faceau dragoste; cum îsi înclina capul cu sfiala,
îi revenea în minte buna ei dispozitie molipsitoare, umorul ei tandru.
Felul degajat în care îsi misca picioarele lungi atunci cînd umbla si
incredibila caldura degajata de gura ei atunci cînd si-o unea cu a lui.
Cu toate acestea, Astorre se încâpâtîna sa creada ca voia sâ o revada din
motive pur profesionale. Avea de gînd sâ-i dea o însarcinare.

Rosie tocmai se pregatea sa intre în cladirea în care locuia, cînd

el se opri în fata ei, îi zîmbi si o saluta. Ea avea mai multe carti reze-
mate de bratul stîng si la vederea lui le scapa pe toate jos. Fata i se
îmbujora de placere, ochii îi sclipira. îsi arunca bratele de gîtul lui si

îl saruta pe buze.

- stiam ca te voi revedea, spuse ea. stiam ca ma vei ierta.

îl trase dupa ea pînâ la primul etaj, unde se afla apartamentul ei.

Aici umplu doua pahare, unul cu vin pentru ea si celalalt cu brandy

pentru el. Se aseza lînga el pe canapea. Camera era somptuos mobilata,
iar el îsi dadu seama de unde proveneau banii pentru atîta lux.

- De ce ai asteptat atîta? întreba Rosie.

în timp ce vorbea, îsi scotea inelele de pe degete si cerceii din u-

rechi, tragînd de lobi. îsi trase de pe bratul stîng cele trei brâtâri, toate
numai aur si diamante.

- Am fost ocupat, raspunse Astorre. si mi-a trebuit mult ca sâ dau

de tine.

Rosie îi arunca o privire afectuoasa si tandra.

- Mai cînti? Mai calaresti cu costumul ala rosu ridicol?

îl saruta din nou si Astorre îsi simti creierul inundat de o caldura

împotriva careia nu putea lupta.

- Nu, zise el. Rosie, nu mai putem învia trecutul.

Rosie îl trase în picioare.

- A fost perioada cea mai fericita din viata mea, zise ea.

Fârâ sâ stie cum, ajunsera în dormitor si în cîteva secunde erau

amîndoi goi.

Rosie lua o sticla cu parfum de pe noptiera si pulveriza licoarea mai

întîi pe ea, apoi pe el.

- Nu mai avem timp sâ facem baie, spusese ea, rîzînd.

Se lungira pe pat, iar el vâzu cum ei încep sâ îi apara pete rozalii

pe sîni.

Simti câ mintea îi functioneaza separat de nevoile trupesti. Traia

satisfactia sexului, dar nu se putea bucura de Rosie. In minte îi staruia
imaginea ei veghind cadavrul profesorului o noapte si o zi. Oare omul
traise în tot acest timp? Ar fi putut fi ajutat sâ-si revina? Ce facuse Rosie
singura în prezenta mortii si a profesorului?

Lungita pe spate, Rosie întinse mîna ca sa-i atingâ obrazul. îsi

înclina capul si murmura usor:

- Vraja nu mai functioneaza ca odinioara.

Pîna atunci se jucase cu medalionul de aur de la gîtul lui, iar acum,

cînd îi vazu cicatricea, o saruta.
Astorre spuse:

- A fost bine.

Rosie se ridica, râmînînd cu bustul gol si cu sînii atîrnînd provoca-

tor deasupra lui.

- Nu ma poti ierta pentru povestea cu profesorul, pentru ca l-am

lasat sa moara si am stat cu el. Asa-i?

Astorre nu raspunse. Nu-i putea spune ce stia despre ea, despre fap-
tul ca nu se schimbase niciodata.

Rosie coborî din pat si începu sa se îmbrace. El o urma.

- Tu, în schimb, esti o persoana mult mai îngrozitoare, spuse Rosie.

Fiul adoptiv al lui Don Aprile. si prietenul tau de la Londra, care m-a
ajutat sa fac curat în apartament. A facut o treaba de adevarat profe-
sionist pentru un bancher englez, dar nu si cînd stii ca de fapt a emigrat
din Italia. Nu era prea greu sa-ti dai seama cu ce se ocupa.

Se aflau în salon si ea mai pregatise cîte un pahar pentru fiecare,

îl privi în ochi serioasa.

- stiu ce esti. si nu ma deranjeaza. Chiar deloc. Noi doi sîntem

suflete-pereche. Nu-i perfect?

Astorre rîse.

- Ultimul lucru pe care mi-l doresc este sa gasesc un suflet-pere-

che. Dar am venit sa discut afaceri cu tine.

Rosie deveni impasibila. De pe fata ei disparu farmecul. începu

sa-si puna inelele pe degete.

- Tariful meu pentru o partida scurta este cinci sute de dolari, spuse
ea. Primesc si cecuri.

Zîmbi strengareste - fusese o gluma. stia si el ca ea accepta doar

cadouri de sarbatori si la zilele de nastere, iar acestea erau mult mai
substantiale. De fapt, apartamentul în care se aflau era un cadou de ziua
ei de nastere din partea unui admirator.

- Nu, vorbesc serios, spuse Astorre.

Apoi îi povesti despre fratii Sturzo si îi zise ce voia de la ea. în

încheiere îi spuse:

- îti dau douazeci de mii acum pentru cheltuieli si înca o suta de

mii la sfîrsit.
Rosie îl privi, chibzuind adînc.

- si ce se va întîmpla dupa aceea? întreba ea.

- Nu trebuie sa-ti faci griji în legatura cu asta, zise Astorre.

- înteleg, spuse Rosie. si daca spun nu?

Astorre ridica din umeri. Nu voia sa se gîndeascâ la o asemenea

posibilitate.

- Nimic, raspunse el.

- Nu ma vei da pe mîna autoritatilor engleze? întreba ea.

- N-as putea sa fac una ca asta, zise Astorre, iar ea nu se îndoi nici
o clipa de sinceritatea vorbelor lui.

Apoi scoase un oftat.

- Bine.

El îi vazu ochii sclipind. Rosie îi surîse.

- O noua aventura, a spus ea.

Acum, în timp ce strabatea cu masina regiunea Westchester,

Astorre fu trezit din amintiri de Aldo Monza, care îl batea pe picior.

- Mai avem o jumatate de ora, spuse Monza. Trebuie sa te pre-

gatesti pentru fratii Sturzo.

Astorre se uita pe fereastra masinii, la zapada proaspata. La dreap-

ta si la stînga erau înconjurati de un cîmp care era pustiu, în afara unor
copaci înalti si dezgoliti, ale caror crengi sclipeau ca niste baghete de
vrajitor. Patura de zapada fosforescenta facea pietrele acoperite de ea
sa para niste stele stralucitoare. In acel moment, Astorre simti o dezo-
lare rece în suflet. Dupa aceasta noapte lumea lui se va schimba, el
însusi se va schimba si, într-un fel, adevarata lui viata va începe abia
de-acum încolo.

Astorre ajunse la casa-ascunzatoare la ora trei noaptea, în mijlocul

unui peisaj de un alb fantomatic, dominat de nameti uriasi.

înauntru, gemenii Sturzo, cu catuse la mîini si la picioare si cu cor-

purile fixate în camasi de forta speciale, erau lungiti pe jos într-unui
dintre dormitoare, fiind paziti de doi oameni înarmati.

Astorre îi privi cu compatimire.

- Vi s-a facut un compliment, le spuse el. Apreciem cît sînteti de

periculosi.

Cei doi frati aveau atitudini complet diferite. Stace parea calm,
resemnat; în schimb Franky le arunca priviri pline de ura, iar fata lui,
de obicei placuta, era acum schimonosita grotesc.

Astorre se aseza pe pat.

- Cred ca v-ati dat deja seama ce s-a întîmplat, le spuse el.

Stace spuse calm:

- Rosie a fost momeala. A fost foarte buna, nu-i asa, Franky?

- Exceptionala, spuse Franky.

încerca sa-si controleze vocea ca sa nu atinga tonalitati isterice.

- Asta pentru ca v-a placut cu adevarat, baieti, spuse Astorre. Era

nebuna dupa voi, mai ales dupa tine, Franky. I-a fost greu s-o faca.
Foarte greu.

Franky spuse dispretuitor:

- Atunci de ce a fâcut-o?

- Pentru ca i-am dat o gramada de bani, spuse Astorre. O gramada

foarte mare de bani. Doar stii cum e, Franky.

- Nu, nu stiu, spuse Franky.

- Banuiesc ca s-a platit mult ca doi baieti isteti ca voi sa accepte un
contract în care a fost vorba despre viata lui Don Aprile. Cît a fost?
Un milion? Doua?

Stace spuse:

- Ai informatii gresite. Noi nu am avut nimic de-a face cu asta.

Nu sîntem atît de prosti.

- stiu ca voi ati tras, spuse Astorre. Aveti reputatia loviturilor

grase. si v-am verificat. Acum, tot ce vreau de la voi este numele
intermediarului.

- Gresesti, spuse Stace. N-ai cum sa ne pui asta în circa. si de fapt,

cine dracu' esti?

- Sînt nepotul lui Don Aprile, spuse Astorre. Cel care îl va razbuna.
si va urmaresc de aproape sase luni, baieti. Cînd a avut loc asasinatul,
nu erati în Los Angeles. Ati aparut abia peste o saptamînâ si ceva.
Franky, ai lipsit la doua meciuri unde trebuia sa fii prezent ca antrenor.
Stace, n-ai mai trecut pe la magazin ca sa vezi cum merg treburile.
N-ati dat nici un telefon. Spuneti-mi, unde ati fost?

- Eu eram la Vegas, jucam, spuse Franky. si cred ca am discuta

mult mai bine daca ne-ai elibera din fiarele astea. Ce Dumnezeu, doar
nu sîntem scamatori!

Astorre le arunca o privire plina de întelegere.

- înca putin, spuse el. Dar tu, Stace?

- Eu eram cu prietena mea în Tahoe, spuse Stace. Cine naiba sa mai

tina minte toate astea?

Astorre spuse:

- Poate ca o sa am mai mult noroc daca vorbesc cu voi separat.

îi parasi si coborî în bucatarie, unde Monza îi pregatise cafeaua,

îi spuse lui Monza sâ-i duca pe cei doi în camere diferite si sa puna cîte
doi oameni sâ-i pazeasca pe fiecare. Aldo lucra cu o echipa formata din
sase oameni.

- Esti sigur ca ai pus mîna pe cine trebuie? întreba Monza.

- Asa cred, spuse Astorre. Daca n-au fost ei, ghinionul lor. Nu-mi
place ca trebuie sa-ti cer asta, Aldo, dar s-ar putea sa fie nevoie de tine
ca sâ-i faci sâ vorbeasca.

- Asta e, spuse Monza. Oamenii nu vorbesc întotdeauna. E greu de

crezut, dar ai de-a face cu multi încapatînati si astia doi mi se par destul
de tari.

- Nu-mi place deloc ca trebuie sa ma cobor într-atît, spuse Astorre.

Mai zabovi o ora înainte sâ urce în camera unde se afla Franky.

Se lasase întunericul, dar în lumina felinarului de afara se vedeau

fulgii care zburau monoton pe pâmînt. îl gasi pe Franky pe podea,
legat fedeles.

- E foarte simplu, îi spuse Astorre. Dâ-mi numele intermediarului

si pleci de aici viu.

Franky îl privi cu ura.

- N-o sa-ti spun niciodata nimic, nemernicule. Ne-ai adus aici

degeaba. O sa te tin minte si o s-o tin minte si pe Rosie.

- Spui lucruri cu totul nesabuite, îi zise Astorre.

- Ai avut-o si tu? îl întreba Franky. Esti peste?

Astorre întelese. Franky nu va putea ierta niciodata tradarea lui

Rosie. Ce reactie neserioasa la o situatie grava.

- Am impresia câ esti cam prost, spuse Astorre. si eu, care credeam

în reputatia voastra de baieti destepti.

- Nu dau nici o ceapa degerata pe ce crezi tu, spuse Franky. Nu poti

sa faci nimic daca n-ai dovezi.

- Serios? Deci cu tine îmi pierd vremea, spuse Astorre. Ma duc sa

vorbesc cu Stace.

Astorre coborî în bucatarie ca sa mai bea niste cafea înainte sa urce

la Stace. Se gîndi la cît de încrezator parea Franky si cît de sfidator
vorbea, desi se afla sub o asemenea presiune. Ei bine, poate ca avea
mai mult noroc cu Stace. II gasi rezemat incomod în pat.

- Da-i jos camasa de forta, ordona Astorre. Dar lasâ-i catusele la

mîini si la picioare.

- Mi-am închipuit eu, spuse Stace calm. stii ca avem ceva pus
deoparte. Pot sa aranjez sa-ti parvina si sa punem capat la toata pros-
tia asta.

- Tocmai am vorbit cu Franky, spuse Astorre. M-a dezamagit.

stiam despre voi ca sînteti baieti inteligenti. Acum tu îmi vorbesti
despre bani, desi stii foarte bine ca este vorba despre felul cum l-ati ucis
pe Don Aprile.

- N-am fost noi, spuse Stace.

Astorre spuse calm:

- stiu ca tu nu erai la San Francisco si câ Franky nu era la Vegas.

Sînteti singurii care s-ar încumeta sa faca o asemenea treaba la cerere.
Iar puscasii au fost stîngaci, cum sînteti tu si Franky. Deci, singurul
lucru pe care vreau sa-l mai stiu este cine a fost intermediarul?

- De ce ti-as spune? întreba Stace. stiu ca totul s-a sfîrsit. N-ati

purtat masti, ati expus-o pe Rosie, deci tot n-o sa ne lasati sa plecam vii
de aici. Orice mi-ai promite acum.

Astorre ofta.

- N-o sa încerc sa te mint. Cam asa stau lucrurile. Dar mai ai un

lucru de negociat. Usor sau greu. Am cu mine un profesionist si o sa-l
pun la treaba cu Franky.

Cînd spuse acestea, Astorre simti o sfîrsealâ în stomac. îsi aminti

cum se ocupase Aldo Monza de Fissolini.

- îti pierzi timpul, spuse Stace. Franky nu va vorbi.

- Poate ca nu, consimti Astorre. Dar în cazul acesta va fi taiat în

bucati si fiecare bucata îti va fi adusa tie. îmi imaginez câ o sa accepti
sa vorbesti ca sa nu-l faci sa treaca prin asa ceva. Nici nu ar fi nevoie

sa începem. si apoi, Stace, de ce sâ-l protejezi pe intermediarul ala?

Trebuia sa te acopere si n-a fâcut-o.
Stace nu raspunse. Apoi îl întreba:

- De ce nu-l lasi pe Franky sa plece?

Astorre îi raspunse:

- stii foarte bine de ce.

- De unde stii ca n-o sa te mint? întreba Stace.

- De ce naiba s-o faci? Ce-ai avea de cîstigat? Stace, poti sâ-l

feresti pe Franky sa treaca prin ceva cu adevarat înfiorator. Trebuie sa
vezi lucrurile limpede.

- Noi n-am fost decît puscasii, am facut un lucru pentru care am

fost platiti, spuse Stace. Tu îl vrei pe tipul care a comandat totul. De ce
nu ne lasi sa plecam pur si simplu?

Astorre îi explica cu rabdare.

- Stace, tu si fratele tau ati acceptat o slujba: aceea de a ucide un

om mare. O gramada de bani, un motiv sâ fiti mîndri de voi. V-ati
îmbogatit palmaresul. Ati fâcut-o si ati pierdut, iar acum trebuie sa
platiti, altfel ar însemna ca se întoarce lumea cu susul în jos. Asa tre-
buie sâ fie. Acum nu va mai ramîne decît sa alegeti: usor sau greu. De
acum într-o ora s-ar putea sa te uiti la o bucata foarte importanta din
Franky, asezata pe masa de acolo. Crede-mâ, nu vreau sa fac asta.

Stace spuse:

- De unde stiu ca nu mânînci rahat?

- Ia gîndeste-te, Stace. Gîndeste-te cum v-am pus în legatura cu

Rosie. A fost nevoie de mult timp si de multa rabdare. Gîndeste-te
cum te-am adus aici si cum am pus sa va pazeasca opt oameni
înarmati. Cîta cheltuiala si cîtâ osteneala. si totul înainte de ajunul
Craciunului. Sînt un om foarte serios, Stace, cred ca-ti dai seama de
asta. Te las sâ te gîndesti o ora. îti promit câ, daca vorbesti, Franky
n-o sa stie cînd moare.

Astorre coborî din nou în bucatarie. Monza îl astepta.

- Ei? îl întreba Monza.

- Nu stiu, spuse Astorre. Dar mîine trebuie sa fiu la petrecerea de

ajun a lui Nicole, asa câ trebuie sa terminam în noaptea asta.

- N-o sa-mi ia mai mult de o ora, spuse Monza. Dupa asta, ori
vorbeste, ori e mort.

Astorre se relaxa putin lînga focul care trosnea si apoi urca sa vada ce facea Stace. Acesta
parea obosit si resemnat. Se gîndise. stia ca
Franky nu va vorbi, orice ar fi - Franky credea ca mai existau sperante.
Stace era convins ca Astorre pusese toate cartile pe masa. Acum
întelegea ce simteau toti oamenii pe care îi omorîse - teama lor,
sperantele desarte din disperarea ultimelor momente, cînd înca mai
credeau ca va interveni ceva care sâ-i salveze, în ciuda tuturor proba-
bilitatilor. Nu voia ca Franky sa moara bucata cu bucata. Ii studiase fata
lui Astorre. Era severa si implacabila, în ciuda tineretii lui. Avea gra-
vitatea unui mare judecator.

Ninsoarea deasa îmbracase pervazele ferestrelor cu o mantie alba.

în camera lui, Franky se visa în Europa cu Rosie, pe o ninsoare ca
aceasta, care îmbraca în alb un bulevard din Paris sau cadea peste
canalele Venetiei. O ninsoare de poveste. Roma ca o vraja.

Stace statea lungit pe pat, gîndindu-se cu îngrijorare la Franky.

Ţintisera, trasesera si pierdusera. si asa se termina totul. Dar îl putea
face pe Franky sa creada câ aveau doar un handicap de douazeci de
puncte.

- M-am hotârît, spuse Stace. Fa în asa fel încît Franky sa nu stie ce

se întîmpla. Bine?

- îti promit, spuse Astorre. Dar voi sti daca minti.

- Nu, ce rost ar avea? Intermediarul este un tip pe nume Heskow,

care locuieste în Brightwaters, imediat dupa Babylon. E divortat, tra-
ieste singur si are o prajina de baiat care joaca baschet exceptional.
Heskow ne-a mai angajat de cîteva ori în ultimii ani. Ne cunoastem de
mici. Pretul a fost de un milion, dar eu si Franky n-am prea vrut sa ne
angajam la asa ceva. Era o lovitura prea mare. Am acceptat pentru câ
ne-a spus ca nu trebuie sa ne facem griji în privinta F.B.I.-ului, si nici
în privinta politiei. Câ era un aranjament de mare anvergura. Ne-a mai
spus câ Don Aprile nu mai avea nici o legatura periculoasa pentru noi.
Aici s-a înselat în mod evident. Tu esti cea mai buna dovada. A fost o
suma prea mare ca sa refuzam.

- Ai dat o groaza de informatii unui om despre care crezi câ

mânînca rahat, spuse Astorre.

- Vreau sa te conving ca spun adevarul, spuse Stace. M-am gîndit

bine. S-a sfîrsit. Nu vreau ca Franky sa stie.

- Nu-ti face griji, spuse Astorre. Te cred.

Iesi din camera si coborî în bucatarie, unde îi dadu instructiuni lui

Monza. Voia actele lor de identitate, permisele de conducere, cartile de
credit si totul. îsi tinu cuvîntul dat lui Stace: Franky avea sa fie ucis cu
un glont în ceafa, fârâ nici un avertisment. Stace, de asemenea, avea sa
moara fârâ dureri.

Astorre pârasi lociil si porni înapoi spre New York. Ninsoarea se

transformase într-o ploaie care spala zapada de pe cîmpuri.
Rareori se întîmpla ca Aldo Monza sa nesocoteasca un ordin, dar
în calitate de calau considera câ avea dreptul sa se protejeze pe sine si
pe oamenii lui. în locul pistoalelor avea sa foloseasca frînghia.

Mai întîi lua cu el patru gardieni ca sâ-l ajute sâ-l stranguleze pe

Stace. Acesta nici nu încerca sâ se opuna. Dar cu Franky avura mai
mult de lucru. Douazeci de minute s-a zbatut încercînd sa scape de
frînghie. în aceste douazeci de minute cumplite, Franky Sturzo stiu
câ era ucis.

Apoi cele doua cadavre fura înfasurate în cearsafuri si carate cu

greu prin luminisuri, caci ploaia se transformase la loc în ninsoare. Fura
lasate în padurea din spatele casei, într-o groapa sapata într-un desis,
unde aveau sa fie descoperite, în cel mai râu caz, la primavara. Dar
atunci cadavrele aveau sa fie atît de descompuse, încît, spera Monza,
cauza mortii lor nu avea sâ mai poata fi determinata.

Dar nu doar motivele practice îl împinsesera pe Monza sâ neso-

coteasca ordinul sefului sau. Ca si Don Aprile, el credea cu tarie ca
îndurarea nu putea veni decît de la Dumnezeu. Dispretuia ideea
oricarui fel de mila fata de oamenii care se angajau ca ucigasi ai altor
oameni. Iertarea acordata de un om altui om era o dovada de în-
fumurare. Aceasta era datoria lui Dumnezeu. Oamenii care pretindeau
iertare dovedeau o vanitate fara temei si lipsa de respect. El nu dorea
o astfel de îndurare pentru sine.

Capitolul 9

Kurt Cilke credea în puterea legii, a acelor reguli inventate de om

care îi asigurau o viata linistita. încercase întotdeauna sa evite com-
promisurile care subminau o societate cinstita si luptase fara mila
împotriva dusmanilor statului. Dupa douazeci de ani de lupta, îsi pier-
duse o mare parte din credinta.

Doar sotia lui nu îi înselase asteptarile. Politicienii erau niste min-

cinosi, bogatasii erau lipsiti de orice scrupule în goana lor dupa putere,
saracii erau ticalositi. Apoi, mai erau escrocii înnascuti, borfasii, brutele
si criminalii. Cei aflati în slujba legii erau doar putin mai buni, dar el
crezuse întotdeauna din tot sufletul câ Biroul era cel mai bun.

în anul care trecuse avusese un vis repetat. Era copil de doispre-

zece ani si trebuia sa sustina un examen foarte important la scoala,
care avea sa dureze o zi întreaga. Cînd plecase de acasa, mama lui
plîngea, si în vis el stia de ce. Daca nu trecea examenul, nu avea sa o
mai vada niciodata.
în vis întelegea ca crima devenise atît de atotstâpînitoare, încît se
instituisera niste legi cu ajutorul psihiatrilor, conform carora copiii de
doisprezece ani erau supusi unor teste care aratau daca vor deveni
criminali la vîrsta maturitatii. Cei care nu treceau testul dispareau pur
si simplu. Asta pentru câ medicina dovedise câ ucigasii omorau din
placere. Crimele politice, revoltele, terorismul, gelozia si furtul erau
doar niste scuze de suprafata. Prin urmare, era necesar sâ se stîrpeasca
acesti criminali genetici la o vîrsta frageda.

Visul continua cu întoarcerea lui acasa, unde era îmbratisat si sarutat

de mama lui. Unchii si verii lui îi pregatisera o petrecere de pomina.
Apoi se vedea singur în dormitorul lui, tremurînd de frica. stia ca

undeva se strecurase o greseala. N-ar fi trebuit sâ treaca examenul, iar

acum avea sa creasca si sa ajunga un criminal.

Visul se repetase de doua ori, dar nu-i spusese nimic despre el

sotiei lui, pentru ca stia, sau credea câ stie, semnificatia celor visate.

Relatia lui Cilke cu Timmona Portella era veche de sase ani. înce-
puse atunci cînd Portella ucisese un subordonat într-un acces de furie.
Cilke vazuse imediat posibilitatile. Aranjase ca Portella sâ devina infor-
mator în problemele care vizau Mafia în schimbul neurmâririi lui în
justitie pentru crima. Directorul aprobase planul si restul mersese de la
sine. Cu ajutorul lui Portella, Cilke zdrobise Mafia din New York, dar
fusese nevoit sa închida ochii la operatiunile lui Portella, inclusiv sâ
renunte la urmarirea traficului de droguri.

Dar Cilke intentiona, cu aprobarea directorului, sa-l doboare pe

Portella. Acesta era decis sâ puna mîna pe bancile Aprile ca sa spele
banii proveniti din droguri. Dar Don Aprile se dovedise de neclintit.
La una dintre întîlnirile decisive, Portella îl întrebase pe Cilke:

- F.B.I.-ul îl va tine sub observatie pe Don Aprile cînd va asista la

confirmarea nepotului lui?

Cilke întelesese imediat, dar ezitase înainte de a da un raspuns. Apoi

spusese raspicat:

- Garantez ca nu. Dar ce faceti cu politia din New York?

- Cu asta s-a rezolvat, spusese Portella.

si Cilke stiuse atunci câ va fi complice la o crima. Dar nu-si merita

soarta acest Don Aprile? Fusese un criminal nemilos aproape toata
viata. Se retrasese cu o avere imensa, neatins de lege. Pe de alta parte,
iata ce se putea cîstiga: Portella va cadea exact în capcana lui prin
achizitionarea bancilor Aprile. Sigur câ mai era si Inzio, cu visurile
despre arsenalul lui nuclear. Cilke stia ca, daca avea putin noroc, va
reusi sâ combine toate astea si guvernul va putea sa intre în posesia
celor zece miliarde de dolari, cît valorau bancile Aprile, conform legii
RICO, caci nu exista nici o îndoiala ca fiii lui Don Aprile vor vinde
bancile printr-o întelegere cu trimisii secreti ai lui Portella. si astfel, cele
zece sau unsprezece miliarde vor fi o arma puternica de lupta chiar
împotriva crimei organizate.

Georgette l-ar fi dispretuit pentru toate acestea, asa câ nu trebuia sa

stie nimic. în fond, ea traia într-o lume diferita.

Dar acum trebuia sa se întîlneasca din nou cu Portella. Trebuia sa afle cine era în spatele
macelaririi cîinilor lui. Va începe chiar cu
Portella.

Timmona Portella era o raritate în rîndurile întreprinzatorilor ita-

lieni: un burlac la cincizeci de ani. Dar nu era în nici un caz abstinent.
In fiecare vineri îsi petrecea noaptea în compania unei femei frumoase
din serviciile de însotitoare controlate de subordonatii lui. Conform
instructiunilor, fata trebuia sa fie tînâra, nu foarte veche în meserie, fru-
moasa si cu trasaturi delicate. Trebuia, de asemenea, sa fie vesela si
instruita, dar fara sa faca pe desteapta. si sa nu-i propuna obscenitati.
Timmona era un adept al sexului normal. Avea micile lui ciudatenii,
dar acestea erau nevinovate si oarecum parintesti. Una dintre ele era ca
fata trebuia sa aiba un nume simplu si anglo-saxon, ca Jane sau Susan;
nu-l deranja nici Tiffany, sau chiar Merle, dar nu accepta nimic cu
sonoritati etnice discutabile. Rareori se întîmpla sa cheme aceeasi
femeie de doua ori.

Aceste întîlniri aveau loc întotdeauna într-un hotel relativ mic din
East Side, proprietatea uneia dintre companiile lui, unde avea în
folosinta un etaj întreg constînd în doua apartamente unite între ele.
Unul avea o bucatarie complet utilata, caci Portella era un bucatar pri-
ceput în mîncaruri din nordul Italiei, ceea ce era destul de ciudat,
deoarece parintii lui erau nascuti în Sicilia. si îi placea sa gateasca.

In aceasta seara, fata fu adusa în apartament de catre proprietarul

serviciului de însotitoare, care ramase sa bea ceva si apoi disparu. Pe
urma Portella pregati o cina rapida pentru doua persoane, timp în care
statura la taifas si se obisnuira unul cu altul. Ea se numea Janet. Portella
gati rapid si eficient. Pentru acea seara alese specialitatea lui: vitel
milanez, spaghete cu sos si brînzâ Gruyere, cu garnitura de vinete mici,
rumenite, si salata de cruditati cu rosii. La desert mîncarâ fursecuri asor-
tate de la o celebra patiserie frantuzeasca din apropiere.
O servi pe Janet cu un rafinament care îi contrazicea aspectul ex-
terior: era un barbat masiv si paros, cu un cap imens si pielea aspra, dar
care la masa era întotdeauna îmbracat cu camasa, cravata si sacou,
în timp ce mîncau, îi puse lui Janet întrebari despre viata ei cu o deli-
catete neasteptata la un om atît de brutal. O asculta cu atentie în timp
ce ea îi povesti nenorocirile ei, cum fusese tradata de tatal, fratii, iubitii

ei si de oamenii puternici care o dusesera pe calea pacatului prin pre-

siuni economice si sarcini nedorite, ca sa-si scape familia lovita de
saracie. El fu uimit de varietatea de comportamente neonorabile
dovedite de semenii lui si se minuna de propria lui bunatate fata de
femei. Caci era, într-adevar, extrem de generos cu ele, si asta nu numai
prin sumele imense de bani pe care le oferea.

Dupa cina, servi vinul în salon, unde puse în fata fetei sase cutii cu
bijuterii: un ceas de aur, un inel cu rubin, niste cercei cu diamante, un
colier de jad, o bratara batuta cu pietre pretioase si un sirag de perle
absolut veritabile. îi spuse ca îsi putea alege un obiect drept dar. Toate
valorau cîteva mii de dolari - fetele voiau de obicei sa afle pretul.

Cu ani în urma, una dintre echipele lui jefuise un transport de biju-

terii, iar el preferase sa tina la el continutul, în loc sa-l puna la adapost.
Prin urmare, darurile nu-l costau nimic.

în timp ce Janet se gîndea ce sa-si ia, alegînd în final ceasul, el îi

pregati baia, controlîhd cu grija temperatura apei si punîndu-i la îndemînâ
parfumurile si pudrele lui preferate. Abia apoi, dupa ce ea se relaxa, se
vîrîra în pat si facura sex normal, asa cum faceau toate cuplurile cu o
casnicie fericita.

Daca se afla într-o dispozitie amoroasa, putea sa o tina pe fata pînâ

la patru sau cinci dimineata, dar nu se culca niciodata cît timp ea se afla
în apartament. în aceasta seara, o lasa pe Janet sa plece devreme.

Facea toate acestea pentru sanatatea lui. stia ca avea un tempe-

rament vulcanic, care i-ar putea crea probleme. Aceste întîlniri amo-
roase saptâmînale secrete îl calmau. Femeile, în general, aveau un
efect linistitor asupra lui, iar el demonstra eficacitatea acestei strate-
gii vizitîndu-si doctorul în fiecare sîmbâta, ca sa auda cu satisfactie
ca tensiunea îi revenise la normal. Cînd îi explica doctorului, acesta
se multumi sa murmure:

- Foarte interesant.

Portella fu foarte dezamagit.

Aceste aranjamente mai aveau si un alt avantaj. Bodyguarzii lui

Portella erau izolati în fata apartamentului. Dar usa din spate dadea
spre celalalt apartament, a carui intrare se gasea pe un coridor sepa-
rat. Aici avea Portella întîlnirile de care nu voia sa afle consilierii lui
cei mai apropiati. Caci pentru un lider mafiot era foarte periculos sa
se întîlneasca în particular cu un agent special F.B.I. Ar fi însemnat

sa fie banuit ca era informator, iar Cilke ar fi fost suspectat de Birou

ca lua mita.

Portella fusese cel care dezvaluise numerele de telefon care trebuiau

urmarite, daduse numele celor slabi care cedau la presiuni, oferise
indicii despre crimele cu bombe, explicase cum functionau bombele.
si tot Portella rezolvase unele treburi murdare pe care F.B.I.-ul nu le
putea reglementa pe cale legala.

In decursul anilor, stabilisera un cod de fixare a întîlnirilor. Cilke

avea cheia apartamentului vecin, unde putea sa intre fara sa fie obser-
vat de bodyguarzii lui Portella si sa astepte acolo. Portella scapa de
fata si se ducea la întîlnirea cu agentul. în aceasta noapte, Portella îl
astepta pe Cilke.

Cilke era întotdeauna putin agitat la aceste întîlniri. stia ca nici chiar
Portella n-ar îndrazni sâ-i faca vreun rau unui agent F.B.I., dar omul
avea un temperament la limita nebuniei. Cilke era înarmat, dar, pentru
a tine secreta identitatea informatorului, nu-si putea aduce bodyguarzi.

Portella avea un pahar cu vin în mîna si îl întîmpina pe Cilke cu

cuvintele:

- Acum ce mama ma-sii s-a mai întîmplat?

Dar zîmbea bine dispus si aproape ca îl îmbratisa pe Cilke. Abdo-

menul masiv al lui Portella era mascat de un elegant halat chinezesc
tras peste o pijama alba.

Cilke refuza sa bea si spuse calm:

- Acum cîteva sâptâmîni, cînd m-am întors acasa, mi-am gasit cei
doi cîini ciopîrtiti si cu inimile scoase. Ma gîndeam ca poate stii ceva.

îl privi pe Portella îndeaproape.

Surprinderea lui Portella paru sincera. Se asezase pe un fotoliu, dar,

la auzul cuvintelor lui Cilke, sari ca ars. Fata i se umplu de furie. Cilke
nu fu impresionat; stia din experienta ca cei vinovati erau capabili sa
reactioneze cu cea mai pura inocenta. Spuse:
- Daca încerci sa ma avertizezi în vreun fel, de ce nu-mi spui
direct?

Auzind acestea, Portella zise aproape plîngâret:

- Kurt, ai venit aici înarmat, ti-am simtit pistolul. Eu nu sînt înar-

mat. Poti sa ma omori si sâ spui câ am opus rezistenta în timpul
arestarii. Dar eu am încredere în tine. Am depus peste un milion de
dolari în contul tâu din Insulele Cayman. Sîntem parteneri. De ce as

recurge la acest vechi truc sicilian? Cineva încearca sa bage zîzanie

între noi. Trebuie sâ întelegi asta.

- Cine? întreba Cilke.

Portella se gîndi.

- Nu poate fi decît pustiul ala, Astorre. Are iluzia grandorii pentru

ca mi-a scâpat o data. Verifica-l, iar eu aranjez un contract pentru
uciderea lui.

In cele din urma, Cilke se lasa convins.

- Bine, spuse el, dar cred ca trebuie sâ fim foarte atenti. Sa nu-l
subestimezi.

- Nu-ti face griji, spuse Portella. Asculta, ai mîncat? Am niste vitel,

o salata si un vin bun.

Cilke rîse.

- Te cred. Dar n-am timp de masa.

Adevarul era ca nu voia sâ împarta pîinea cu un om pe care avea

sâ-l trimita în scurt timp la închisoare.

Astorre avea acum destule informatii ca sâ întocmeasca un plan de

bataie. Era convins ca F.B.I.-ul avea un amestec în asasinarea lui Don
Aprile si ca Cilke era raspunzator de întreaga operatiune. Acum stia si
cine era intermediarul. stia ca la cererea lui Timmona Portella se
înfâptuise crima. si totusi, mai ramîneau cîteva mistere. Ambasadorul
se oferise, prin intermediul lui Nicole, sa cumpere bancile cu investi-
tori straini. Cilke îi oferise un tîrg ca sâ-l tradeze pe Portella, punîn-
du-l într-o situatie criminala. Acestea erau variante tulburatoare si
periculoase. Decise sa-i ceara sfatul lui Craxxi din Chicago si sâ-l aduca
la el pe domnul Pryor.

Astorre ordonase deja ca domnul Pryor sa vina în America si sâ

conduca bancile Aprile. Domnul Pryor accepta oferta si se transforma
cu o rapiditate uluitoare dintr-un gentleman englez într-un înalt
functionar executiv american. înlocui gambeta cu palaria de fetru cu
bor moale; renunta la umbrela, îsi alese un ziar pe care-l împaturi si-l
fixa la subsuoara, sosind la locul stabilit cu sotia si cu doi nepoti. Sotia
îsi schimba vestimentatia din cea a unei matroane britanice într-una mai
lejera si mai moderna. Cei doi nepoti erau sicilieni care vorbeau engleza
si aveau diplome în contabilitate. Ambii erau vînatori pasionati si îsi

duceau armele si accesoriile în portbagajul unei limuzine conduse de

unul dintre nepoti. De fapt, cei doi erau bodyguarzii sotilor Pryor.

Cuplul Pryor se instala într-o casa din Upper West Side, pazita de
patrule de protectie de la o agentie privata. Nicole, care la început se
opusese întîlnirii, fu imediat vrajita de domnul Pryor, mai ales dupa
ce acesta îi spuse ca erau veri îndepartati. Nu încapea nici o îndoiala
ca domnul Pryor exercita un fel de atractie parinteasca asupra
femeilor; pînâ si Rosie îl adorase. si nu încapea nici o îndoiala ca stia
sa conduca o banca - chiar si Nicole era impresionata de cunostintele
lui în domeniul afacerilor bancare internationale. Numai prin vînzari
de valuta reusise sa mareasca profitul. Astorre stia ca domnul Pryor
fusese prieten apropiat cu Don Aprile. Pryor fusese cel care îl con-
vinsese pe Don Aprile sa cumpere bancile din Italia sau din Anglia
sub conducerea sa unica. Domnul Pryor i-a descris relatia lor:

- I-am spus unchiului tau ca bancile pot acumula mai mult capital
cu un risc mai mic decît afacerea în care era angrenat. Toate acele afa-
ceri de moda veche erau depasite; guvernul este prea puternic si prea
preocupat de ce fac oamenii nostri. Era momentul sa renunte la ele.
Bancile sînt solutia de a face bani daca ai experienta, personal si relatii
politice. Fara sa ma laud, pot spune ca am cîstigat bunavointa politi-
cienilor din Italia cu bani. Toata lumea se îmbogateste si nimeni nu
pateste nimic si nici nu ajunge în închisoare. As putea sa predau la uni-
versitate metodele de a te îmbogati fara sa încâlci legea sau sa recurgi
la violenta. Nu trebuie decît sa te asiguri ca se voteaza legile care tre-
buie. La urma urmei, educatia este cheia catre o civilizatie superioara.

Domnul Pryor glumea, dar o facea cu o anumita seriozitate. Astorre

se simtea foarte atasat de el si îl trata cu o încredere absoluta. Don
Craxxi si domnul Prycr erau oameni pe care se putea baza. Nu numai
din prietenie: amîndoi cîstigau o avere de pe urma celor zece banci pe
care le detinea Don Aprile.

Cînd Astorre si domnul Pryor sosira la casa lui Don Craxxi din
Chicago, Astorre fu surprins sa-i vada pe Pryor si pe Craxxi îmbrâ-
tisîndu-se cu multa caldura. Era evident ca se cunosteau.
Craxxi le oferi fructe si brînza si statu de vorba cu Pryor în timp ce
mîncau. Astorre asista cu o mare curiozitate; îi placea sâ-i asculte pe

cei mai în vîrstâ depanînd amintiri. Craxxi si domnul Pryor cazura de

acord câ vechile metode de a face afaceri erau pline de pericole.

- Toti aveau tensiunea ridicata, toti aveau probleme cu inima, spuse

Craxxi. Era un mod de viata îngrozitor. Iar cei de acum nu au nici un
simt al onoarei. îmi place cînd vad ca sînt eliminati.

- Asa-i, spuse Pryor. Dar cu totii a trebuit sa începem de undeva.

Uite-te la noi acum.

AGeasta turnura a conversatiei îl facu pe Astorre sa ezite sa vor-

beasca despre problemele lui. Ce-si închipuiau mosii astia ca faceau
acum? Domnul Pryor chicoti cînd surprinse privirea lui Astorre.

- Nu te speria, înca n-am devenit sfinti. Ma refer la noi doi. Iar

situatia de acum ne pune la încercare interesele. Hai, spune de ce ai
nevoie. Sîntem gata sa discutam afaceri.

- Am nevoie doar de sfatul vostru, nu de ceva operativ, spuse

Astorre. Asta este treaba mea.

Craxxi spuse:

- Daca este vorba numai de razbunare, te-as sfatui sa te întorci la

muzica ta. Dar mai degraba cred, ca si tine, sper, câ este vorba despre
protectia familiei tale.

- si una, si alta, spuse Astorre. Oricare dintre cele doua motive ar

fi suficient. Dar unchiul meu m-a pregatit tocmai pentru aceasta situatie.
Nu pot sa-l dezamagesc.

- Bine, spuse domnul Pryor. Dar trebuie sa recunosti un lucru: ceea

ce faci îti sta în fire. Ai grija ce riscuri îti asumi. Sa nu te lasi dus de val.

Don Craxxi întreba cu blîndete:

- Eu cum te pot ajuta?

- Ai avut dreptate în legatura cu fratii Sturzo, spuse Astorre. Au

marturisit ca ei au fost faptasii si mi-au spus câ intermediarul a fost
John Heskow, un om de care n-am mai auzit. Acum trebuie sa-l caut.

- si fratii Sturzo? întreba Craxxi.

- Au iesit din joc.

Cei doi vîrstnici tacura. Apoi Craxxi spuse:

- Pe Heskow îl cunosc. Face oficiul de intermediar de douazeci

de ani. Exista niste zvonuri absurde, cum ca ar fi mijlocit unele asa-
sinate politice, dar eu nu cred. Dar fii atent, orice tactica pe care ai
folosit-o ca sâ-i faci pe fratii Sturzo sa vorbeasca nu va mai merge în
cazul lui Heskow. Este un negociator exceptional si îsi va da seama

ca se tîrguieste pentru viata lui. Va sti ca ai nevoie de informatii pe care numai el ti le poate
da.

- Are un fiu pe care îl adora, spuse Astorre. Joaca baschet si e

lumina ochilor lui.

- Ăsta este atuul lui si se va folosi de el, spuse domnul Pryor,

trecînd sub tacere informatii cruciale pentru tine si dîndu-ti informatii
care nu sînt cruciale. Trebuie sa-l întelegi pe Heskow. Toata viata lui
s-a tîrguit cu moartea. Gaseste o alta cale.

- Sînt multe lucruri pe care vreau sa le stiu înainte de a merge mai

departe, rosti Astorre. Cine sta în spatele acestei crime si, mai ales, care
a fost motivul? Iata ce cred eu. La mijloc sînt bancile. Cineva are
nevoie de banci.

- Heskow s-ar putea sa stie mai mult despre asta, spuse Craxxi.

- Ceea ce ma nedumereste, continua Astorre, este ca în ziua con-

firmarii, la catedrala nu a existat nici un fel de supraveghere din partea
politiei sau a F.B.I.-ului. si fratii Sturzo mi-au spus ca li s-a garantat
acest lucru. Pot sa cred ca politia si F.B.I.-ul stiau dinainte de asasinat?
Este posibil?

- Este, spuse Craxxi. si în acest caz trebuie sa fii foarte prudent.

Mai ales cu Heskow.

Domnul Pryor adauga calm:

- Astorre, telul tau principal este sa salvezi bancile si sâ-i protejezi

pe copiii lui Don Aprile. Razbunarea este un scop minor, care poate fi
lasat deoparte.

- stiu si eu? spuse Astorre rezervat. Trebuie sâ ma gîndesc la asta.

Le arunca celor doi un zîmbet sincer.

- Dar vom vedea cum evolueaza lucrurile.

Cei doi nu dadura crezare spuselor lui Astorre nici o clipa. Identi-
ficau la Astorre trasaturile multor tineri pe care îi cunoscusera de-a lun-
gul timpului. Vedeau în el reversul unor mari lideri ai Mafiei din
timpurile de început, care nu ajunsesera pe culmi din cauza lipsei caris-
mei si a vointei, calitati care îi caracterizau numai pe marii oameni:
indivizi respectati care dominasera provincii, sfidasera legile statului
si iesisera triumfatori. Ei recunosteau în Astorre acea vointa, acel
farmec, acea încapâtînare de care el nu era constient. Pîftâ si extrava-
gantele lui, cîhtatul si câlâritul, erau slabiciuni care nu daunau cu nimic

destinului personal. Nu erau decît bucurii ale tineretii, care dovedeau

ca avea o inima buna.

Astorre le povesti despre consulul general Marriano Rubio si des-

pre Inzio Tulippa, care încerca sâ cumpere bancile. Despre Cilke, care
încerca sa se foloseasca de el ca sâ-l înfunde pe Portella. Cei doi bâtrîni
ascultara cu atentie.

- Trimite-i la mine data viitoare, spuse domnul Pryor. Dupa infor-

matiile mele, Rubio este directorul financiar al comertului international
cu droguri.

- Nu voi vinde, spuse Astorre. Asa m-a instruit Don Aprile.

- Sigur câ nu, îl aproba Craxxi. Ele sînt viitorul si pot reprezenta un

scut de protectie pentru tine.

Facu o pauza, apoi continua:

- O sa-ti spun o povestioara. înainte sa ma retrag, aveam un aso-

ciat, un om de afaceri foarte cinstit, un stîlp al societatii. El m-a invitat
sa iau prîhzul cu el în sufrageria apartamentului personal dintr-o cladire
care era a lui. Dupa masa m-a dus prin cladire si mi-a aratat acele
camere imense în care se aflau o mie de computere la care lucrau tineri
si tinere. Mi-a spus atunci: "Aceasta încapere îmi aduce un miliard de
dolari pe an. în aceasta tara traiesc aproape trei sute de milioane de
oameni si scopul muncii noastre este sa-i facem sâ ne cumpere pro-
dusele. Organizam loterii speciale, premii si bonusuri, facem promi-
siuni extravagante, toate cu suport legal, ca sâ-i facem sâ-si cheltuiasca
banii în beneficiul companiilor noastre. si stii care este lucrul cel mai
important? Faptul ca trebuie sâ avem la dispozitie banci care sa cre-
diteze acesti trei sute de milioane de oameni cu banii pe care ei nu îi
au". Bancile sînt cheia, trebuie sâ ai bancile de partea ta.

- Perfect adevarat, interveni domnul Pryor. si ambele parti au de

cîstigat. Desi ratele dobînzilor sînt mari, datoriile îi impulsioneaza pe
oameni, îi fac sâ realizeze mai mult.

Astorre rîse.

- Ma bucur ca ideea de a pastra bancile este inteligenta. Dar nu asta

conteaza. Don Aprile mi-a spus sa nu vînd. Asta ajunge pentru mine.
Iar faptul câ l-au ucis este un argument în plus.

Craxxi îi spuse lui Astorre pe un ton foarte ferm:

- Nu te poti atinge de omul ala, de Cilke. Guvernul este acum prea puternic ca sa initiem o
actiune în instanta. Dar sînt de acord ca el con-
stituie un pericol. Trebuie sa procedezi cu inteligenta.

- Mai întîi trebuie sa te ocupi de Heskow, spuse Pryor. Este un

pion de o importanta cruciala, dar si aici trebuie sa fii foarte precaut.
Nu uita ca poti apela la Don Craxxi pentru sprijin si chiar si eu am
resursele mele. Nu ne-am retras de tot. în plus, avem un procent la
banci, ca sa nu mai vorbim de afectiunea noastra fata de Don Aprile,
odihneasca-se în pace.

- In regula, spuse Astorre. Dupa ce îl vad pe Heskow, ne putem

întîlni din nou.

Astorre era perfect constient de situatia periculoasa în care se gasea.

stia ca nu avansase prea mult, în ciuda pedepsirii asasinilor. Acestia nu
fusesera decît o mica piesa în cadrul misterului care învaluia uciderea
lui Don Aprile. Dar se baza pe infailibila paranoia pe care i-o indu-
sesera nenumaratele tradari la care asistase în timpul pregatirii din
Sicilia. Acum trebuia sa fie mai precaut ca oricînd. Heskow parea o
tinta usoara, dar putea sa cada în capcana prosteste.

îl surprindea un lucru. Se considerase fericit cu viata lui de mic om

de afaceri si cîntaret amator, dar simtea o exaltare pe care n-o mai încer-
case pînâ atunci. Avea sentimentul ca se întorcea în lumea în care îi era
locul. si câ avea o misiune. Sa-i protejeze pe copiii lui Don Aprile, sa
razbune moartea unui om pe care îl iubise. Trebuia pur si simplu sa
frînga vointa dusmanului. Aldo Monza adusese zece oameni de valoare
din satul lui din Sicilia. La ordinele lui Astorre, asigurase existenta
familiilor acestora pe viata, indiferent ce se întîmpla cu ei.

- Nu conta pe recunostinta oamenilor pentru fapte bune din trecut,

îsi aminti el sfatul lui Don Aprile. Trebuie sa-ti atragi recunostinta lor
pentru fapte bune pe care le vei face pentru ei în viitor.

Bancile reprezentau viitorul pentru familia Aprile, pentru Astorre

si pentru armata lui de oameni credinciosi, care se marea tot mai mult.
Era un viitor pentru care merita sa lupti, indiferent de pretul platit.

Don Craxxi îi mai dadu sase oameni pentru care garanta în mod
absolut. Astfel ca Astorre îsi transforma casa într-o fortareata pazita de
acesti oameni si de cele mai moderne aparate de detectare. îsi stabili de

asemenea o ascunzatoare sigura, în care putea sa dispara în caz câ

autoritatile voiau sa punâ mîha pe el dintr-un motiv sau altul.

Nu folosea garzi de corp în preajma lui. Se baza în schimb pe pro-

pria rapiditate si îsi folosea garzile ca avanposturi pe traseele pe care
le strabatea.

Avea sâ-l lase pe Heskow în pace un timp. Astorre se întreba daca

reputatia lui Cilke de om de onoare, cum îl descrisese însusi Don
Aprile, era justificata. "Exista oameni de onoare care se pregatesc toata
viata pentru un act suprem de tradare", îi spusese Pryor. Cu toate aces-
tea, Astorre se simtea încrezator. Tot ce avea de fâcut era sa râmînâ în
viata pînâ cînd piesele caleidoscopului aveau sa se aranjeze.

Adevarata încercare avea sa fie în cazul unor oameni ca Heskow,

Portella, Tulippa si Cilke. Va trebui sâ-si mai mînjeasca înca o data
mîinile cu sînge.

Astorre se gîndi timp de o luna cum sâ-l abordeze pe John Heskow.

Avea sâ fie mspairnîntator, viclean, usor de ucis, dar greu sa stoarca de
informatii de la el. Era periculos sâ se foloseasca de fiul lui ca de o
pîrghie - asta l-ar forta pe Heskow sa comploteze împotriva lui,
prefacîndu-se ca e de acord sâ coopereze. Se hotarî sâ nu-l lase pe Hes-
kow sa afle ca fratii Sturzo îi spusesera ca el fusese soferul în timpul
asasinatului. L-ar fî speriat prea tare.

între timp, aduna informatii despre obiceiurile zilnice ale lui

Heskow. Parea un om cumpatat, a carui mare dragoste era gradinaritul
si vînzarea florilor angro la florarii sau chiar personal, într-un magazin
din Hamptons. Singura lui distractie era sâ asiste la meciurile de baschet
ale echipei în care juca fiul lui. Urmarea programul echipei de baschet
Villanova cu religiozitate.

într-o seara de sîmbâtâ de ianuarie, Heskow se duse la meciul Vil-

lanova-Temple care se disputa la Madison Square Garden, în New York.
Cînd iesi din casa, puse în functiune complicatul sistem de alarma.
Era foarte atent cu detaliile vietii de zi cu zi, convins întotdeauna ca
si-a luat toate precautiile posibile împotriva oricarui accident. Tocmai
aceasta încredere dorea Astorre sa o zdruncine chiar de la începutul
întîlnirilor.
John Heskow conduse pîna în oras, unde lua cina singur într-un
restaurant chinezesc de lîngâ Garden. întotdeauna consuma mîncare
chinezeasca atunci cînd lua masa în oras, pentru ca era singurul lucru
pe care nu-l putea gati mai bine acasa. îi placeau capacele argintii cu
care era acoperit fiecare fel, ca si cum dedesubt s-ar fi aflat o surpriza
delicioasa. îi placeau chinezii. îsi vedeau de treaba lor, nu se simteau
nevoiti sâ-i faca conversatie si nici nu se dedau la familiaritati
suparatoare. si niciodata, dar absolut niciodata, nu gasise vreo greseala
în nota de plata, pe care o verifica de fiecare data cu atentie, pentru ca
obisnuia sa comande multe feluri.

în aceasta seara se rasfata. îi placea în mod deosebit rata a la Pekin

si langusta cu sos cantonez de homar. Lua si un orez alb special prajit
si, desigur, cîteva galuste prajite si antricoate condimentate. încheie cu
înghetata de ceai verde, o specialitate careia îi prinsese gustul de curînd,
dar care dovedea pasiunea lui pentru mîncarea orientala.

Cînd ajunse la Garden, sala era numai pe jumatate plina, desi

Temple avea o echipa foarte bine cotata. Heskow îsi gasi locul care era
jos si la jumatatea terenului - avea bilete de favoare date de fiul lui.
Se simti mîndru de Jocko.

Jocul nu fu palpitant. Temple învinsese net Villanova, dar Jocko

fu principalul scorer. Dupa meci, Heskow se duse la vestiare.

Fiul lui îl îmbratisa.

- Hei, tata, ce bine-mi pare ca ai venit. Vrei sa manînci cu noi

în oras?

Heskow era extrem de satisfacut. Fiul lui era un adevarat gentle-

man. Dar copiii acestia nu voiau sa aiba pe cap un bâtrîn zaharisit pe
care sa-l tîrascâ dupa ei prin oras. Ei voiau sa se îmbete, sa se distreze
si puteau sa aiba o aventura.

- Multumesc, spuse Heskow, dar tocmai am mîncat si am de con-

dus mult pîna acasa. Ai jucat excelent astâ-seara. Sînt mîndru de tine.
Acum du-te si distreaza-te.

îi dadu fiului sâu un sarut de despartire si se întreba cum se fâcea

ca era atît de norocos. în sfîrsit, baiatul avea o mama buna, desi ca sotie
fusese îngrozitoare.

Heskow facu numai o orâ pînâ acasâ, în Brightwaters - soselele

din Long Island erau aproape pustii la ora aceea. Drumul îl obosise,
dar înainte sa intre în casa nu uita sa verifice temperatura si umiditatea
din sera.

în lumina lunii care se reflecta prin tavanul de sticla al serei, florile

aveau o frumusete salbatica, de cosmar; cele rosii capatasera o tenta de
negru, iar cele albe erau înconjurate de un halo vaporos, fantomatic,
îi placea sa priveasca florile, mai ales înainte de culcare.

Strabatu aleea cu pietris care ducea la intrare si descuie usa.

înauntru apasa repede pe butoanele de pe panou care împiedicau alarma
sa se opreasca, iar apoi intra în salon.

Inima îi tresari cu putere. Doi oameni îl asteptau acolo; îl recunoscu

pe Astorre. stia prea mult despre moarte ca sa n-o recunoasca dintr-o
privire. Acestia erau solii ei.

Dar reactiona mînat de un mecanism de aparare perfect pus la

punct.

- Cum naiba ati intrat aici si ce dracu' vreti?

- Nu te panica, spuse Astorre si se prezenta, adaugind ca era ne-

potul raposatului Don Aprile.

Heskow facu un efort sa se calmeze. Mai fusese în situatii limita si,

dupa primul val de adrenalina, totul fusese în regula. Se aseza pe cana-
pea astfel încît mîna lui sa se odihneasca pe bratele de lemn si sa ajunga
la pistolul din ascunzatoare.

- S-aud, ce vreti?

Astorre avea o expresie amuzata, care îl irita pe Heskow, care

intentionase sa astepte un moment prielnic. Acest moment sosise, iar
el deschise capacul ascunzatorii si cauta pistolul. Ascunzatoarea era
goala.

în acel moment, trei masini aparura pe alee, cu farurile aprinse,

astfel încît sa lumineze încaperea. Alti doi barbati intrara în casa.

Astorre spuse pe un ton amical:

- Nu te-am subestimat, John. Am perchezitionat casa. Am gasit un

pistol ascuns într-o cafetierâ, altul lipit sub patul tâu, înca unul în falsa
cutie de scrisori si, în sfîrsit, un altul în baie, lipit pe dosul rezervorului.
Ne-a scapat vreunul?

Heskow nu raspunse. Inima începu din nou sâ-i bata cu putere,

îi simtea bataile în gît.
- Ce Dumnezeu cresti în serele alea? întreba Astorre, rîzînd.
Diamante, cînepâ, coca sau ce? Credeam ca nu mai intri în casa.
Apropo, ai cam multe arme pentru cineva care cultiva azalee.

- Termina cu întepaturile, spuse Heskow linistit.

Astorre se aseza pe un scaun în fata lui Heskow si arunca pe ma-

suta dintre ei doua portvizituri Gucci - unul auriu, celalalt maro.

- Uitâ-te înauntru, spuse el.

Heskow le lua si le deschise. Primele lucruri pe care le vazu fura

permisele de conducere ale fratilor Sturzo, cu fotografiile lor tip. îi veni
un gust amar în gura si aproape ca vomita.

- Te-au turnat, spuse Astorre. Au marturisit ca tu ai fost interme-

diarul în uciderea lui Don Aprile. Au mai spus si ca le-ai garantat ca nu
va exista nici o supraveghere din partea F.B.I.-ului sau a politiei din
New York la biserica în timpul ceremoniei.

Heskow îsi dadu imediat seama ce se întîmplase. Nu-i omorîsera

pur si simplu, desi era clar câ fratii Sturzo murisera. Simti o unda de
dezamagire pentru tradarea acestora. Dar Astorre nu parea sa stie câ el
fusese soferul. Avea sa fie o negociere, cea mai importanta din viata lui.

Heskow ridica din umeri.

- Nu stiu ce vrei sa spui.

Aldo Monza ascultase vigilent, cu ochii pe Heskow. Se duse în

bucatarie si se întoarse cu doua cesti de cafea neagra, una pentru
Astorre si una pentru Heskow. Spuse:

- Hei, ai cafea italieneasca, excelent!

Heskow îi arunca o privire plina de dispret.

Astorre îsi bau cafeaua si apoi îi spuse lui Heskow încet si raspicat:

- Am auzit ca esti un om inteligent, acesta este si motivul pentru

care n-ai murit. Asculta-ma bine si judeca. Sînt omul care îl razbuna pe
Don Aprile. Am toate resursele pe care le avea el înainte sa se retraga.
L-ai cunoscut, asa câ stii ce înseamna asta. N-ai fi îndraznit niciodata
sa mijlocesti omorîrea lui daca nu ar fi fost retras din afaceri. Asa este?

Heskow nu spuse nimic, multumindu-se sâ-l priveasca pe Astorre

si încercînd sâ-l evalueze.
- Fratii Sturzo sfrit morti, continua Astorre. Poti sa-i urmezi. Dar eu
am o propunere si aici trebuie sa fii foarte atent. în urmatoarele treizeci
de minute trebuie sa ma convingi câ esti de partea mea si câ vei actiona
în calitate de agent al meu. Daca nu, vei fi îngropat sub florile din sera.

Acum îti voi da vesti mai bune. Nu-l voi implica niciodata pe fiul tau
în aceasta afacere. Nu fac astfel de lucruri si, în plus, o asemenea
masura ar face din tine dusmanul meu, gata oricînd sa ma tradeze. Dar
trebuie sâ-ti dai seama câ eu sînt cel care are în mînâ viata fiului tau.
Dusmanii mei îmi vor moartea. Daca reusesc, prietenii mei nu-l vor
cruta pe fiul tâu. Soarta lui depinde de a mea.

- si ce vrei? întreba Heskow.

- Vreau informatii, spuse Astorre. Prin urmare, vorbeste. Daca sînt

multumit, batem palma. Daca nu, esti mort. Pînâ una-alta, problema ta
imediata este sâ ramîi în viata în noaptea asta.

Heskow nu spuse nimic timp de cel putin cinci minute. Mai întîi îl
evalua pe Astorre - un baiat foarte dragut, deloc brutal, care aparent nu
parea sâ inspire teroare. Dar fratii Sturzo erau morti- Apoi se gîndi la
felul în care sparsese sistemul de securitate din casa lui si la gasirea
armelor. Dar cel mai amenintator i se paruse Astorre cînd îl lasase sa
întinda mîna dupa un pistol inexistent. Deci nu era un bluf din partea
lui Astorre si nici el nu-si putea permite cacealmale. Cînd îsi termina
cafeaua, hotârîrea lui era luata, cu anumite rezerve.

- Sînt nevoit sa merg cu tine, îi spuse el lui Astorre. Trebuie sâ am

încredere câ vei face ce trebuie. Omul care m-a angajat sâ mijlocesc
crima si mi-a dat banii este Timmona Portella. Eu am platit pentru lipsa
de supraveghere din partea N.Y.P.D. Am fost trezorierul lui Portella si
i-am dat sefului detectivilor, Di Benedetto, cincizeci de mii si adjunctei
lui, Aspinella Washington, douazeci si cinci de mii. în privinta
F.B.I.-ului, Portella mi-a garantat personal. Am insistat sa-mi dea
referinte si mi-a spus câ îl are în buzunar pe tipul âla, Cilke, seful
Biroului din New York. Cilke a fost cel care a dat unda verde pentru
omorîrea lui Don Aprile.

- Ai mai lucrat pentru Portella si înainte?

- A, da, spuse Heskow. Conduce afacerile cu droguri din New

York, asa ca are de dat multe lovituri. Dar n-a fost nimeni din clanul lui
Don Aprile. De aceea nu am facut legaturile. Asta-i tot.

- Bine, spuse Astorre.

Expresia de pe fata lui era sincera.
- Acum vreau sa fii foarte atent. Spre binele tâu. Mai ai ceva
sa-mi spui?

Dintr-o data, Heskow stiu ca se afla la cîteva secunde de moarte.

Ca nu reusise sa-l convinga pe Astorre. Avea încredere în instinctele
sale. îi arunca lui Astorre un zîmbet slab.

- Mai este ceva, adauga el, vorbind rar. Am un contract cu Portella

chiar acum. Tu esti cel vizat. Trebuie sâ le platesc celor doi detectivi o
jumatate de milion ca sa te lichideze. Vin sâ te aresteze, tu te opui
arestarii si ei te împusca.

Astorre pâra putin uimit.

- De ce atît de complicat si de scump? întreba el. De ce nu tocmeste

pur si simplu un criminal platit?

Heskow clatina din cap.

- Te socotesc prea important pentru asa ceva. Iar dupa Don Aprile,
o crima platita ar atrage prea mult atentia. Esti nepotul lui. Presa ar face
galagie. Asa exista o acoperire.

- Ai apucat sa le dai banii? întreba Astorre.

- Nu, spuse Heskow. Trebuie sa ne întîlnim.

- Bun, spuse Astorre. Fixeaza întîlnirea într-un loc fara circulatie.

Da -mi detaliile înainte. înca ceva. Dupa întîlnire, nu pleca împreuna
cu ei.

- Fir-ar sa fie, spuse Heskow. Asta ai de gînd? O sa fie mare

tambâlâu.

Astorre se lasa pe spate.

- Asa facem, spuse el.

Se ridica de pe scaun si îl îmbratisa grabit pe Heskow în semn

de prietenie.

- Nu uita, trebuie sa avem grija unul de viata celuilalt.

- Pot sa-mi opresc o parte din bani? întreba Heskow.

- Nu. Aici e partea frumoasa. Cum vor explica politistii jumatatea

de milion gasita asupra lor?

- Macar douazeci, insista Heskow.

- Bine, spuse Astorre bine dispus. Dar nu mai mult. Doar asa, ca sa
te îndulcesti.

Acum pentru Astorre era esential sâ aiba o noua întîlnire cu Don

Craxxi si cu domnul Pryor, ca sâ le ceara sfatul în privinta planului
general de operatiuni.

Dar circumstantele se schimbasera. Domnul Pryor insista sâ-si

aduca cei doi nepoti la Chicago ca sa serveasca drept bodyguarzi.
Cînd ajunsera la periferia orasului Chicago, constatara ca micul do-
meniu al lui Don Craxxi se transformase într-o fortareata. Aleea care
ducea spre intrarea casei fusese închisa cu niste mici colibe în care
stateau de paza niste tineri cu un aspect foarte dur. O duba de
depanare era parcata în livada. Iar la intrarea în casa stateau trei tineri
care raspundeau la usa si la telefoane si verificau actele de identitate
ale vizitatorilor lui Don Craxxi.

Nepotii domnului Pryor, Erice si Roberto, erau supli si atletici,

experti în arme de foc si îsi adorau în mod evident unchiul. Ei pareau
de asemenea sâ stie despre sederea lui Astorre în Sicilia si îl tratau pe
acesta cu un respect enorm, facîndu-i pîha si cele mai mici servicii per-
sonale, îi cararâ bagajele la avion. îi turnara vin la masa, îl scuturara de
praf cu propriile lor servetele; platira bacsisurile în locul lui si îi
deschisera usa ori de cîte ori era nevoie, aratînd clar ca îl considerau un
om mare. Amuzat, Astorre încerca sa-i facâ sa se simta în largul lor, dar
ei nu îsi permiteau nici o familiaritate.

Oamenii care îl pazeau pe Don Craxxi nu erau la fel de politicosi.

Erau niste oameni de cincizeci de ani, manierati, dar rigizi, reci, total
concentrati asupra misiunii lor. si toti erau înarmati.

în acea seara, dupa ce Don Craxxi, domnul Pryor si Astorre termi-

nara cina si ajunsera la fructe si desert, Astorre îl întreba pe Don Craxxi:

- Care-i rostul acestei securitati?

- Doar o masura de precautie, îi raspunse calm gazda lui. Am aflat

niste vesti care m-au nelinistit. Un vechi dusman al meu, Inzio Tulippa,
a sosit în America. Este un om foarte impulsiv si foarte lacom, asa ca
e mai bine sa fiu pregatit. Are întîlnire cu Timmona Portella al nostru,
îsi împart profiturile din droguri si îsi lichideaza dusmanii. Este mai
întelept sa fim în alerta. Dar mai bine spune-mi ce ai de gînd, dragul
meu Astorre?
Astorre le aduse la cunostinta noile informatii pe care le detinea si
felul cum îl descoperise pe Heskow. Le vorbi despre aranjamentul lui
Portella cu Cilke si cu cei doi detectivi.

- Acum trebuie sa trec la fapte, spuse el. Am nevoie de un baiat priceput la explozibili si de cel
putin înca zece oameni de încredere. stiu

ca voi doi îmi puteti face rost de ei, ca puteti face apel la vechii prieteni
ai lui Don Aprile.

începu sa cojeasca meticulos para verde-galbuie pe care o mînca.

- întelegeti ce pericol presupun toate astea si de aceea nu vreau sa

fiu implicat prea îndeaproape.

- Prostii, spuse nerabdator domnul Pryor. îi datoram destinul nos-

tru lui Don Aprile. Bineînteles ca o sa te ajutam. Dar aminteste-ti ca nu
este vorba despre razbunare. Este autoaparare. Deci, nu te poti atinge
de Cilke. Guvernul federal ne-ar face viata imposibila.

- Dar omul asta trebuie neutralizat, spuse Don Craxxi. Va fi în-

totdeauna un pericol. Mai gîndeste-te si la asta: daca vinzi bancile, toti
vor fi fericiti.

- Toti, cu exceptia mea si a verilor mei, spuse Astorre.

- Este si asta o posibilitate, spuse domnul Pryor. Sînt dispus sa-mi

sacrific procentul pe care îl am în banci împreuna cu Don Craxxi, desi
stiu ca reprezinta o adevarata avere. Dar, desigur, o viata linistita
cîntareste foarte mult.

- Nu vreau sa vînd bancile, spuse Astorre. L-au ucis pe unchiul

meu si va trebui sa plateasca pentru asta, nu sâ-si atinga scopurile. Iar
eu nu pot sa traiesc cu ideea ca locul meu în aceasta lume depinde de
mila lor. Don Aprile m-a învatat asta.

Astorre fu surprins sa vada ca Don Craxxi si domnul Pryor pareau

usurati ca luase aceasta decizie. încercara sa-si ascunda zîmbetele
fugare. Astorre îsi dadu seama ca acesti doi bâtrîni, desi puternici, îi
purtau un mare respect si vedeau în el ceea ce ei însisi nu putusera
realiza niciodata.

Craxxi spuse:

- Ne cunoastem datoria fata de Don Aprile, odihneasca-se în pace.

si ne cunoastem si datoria fata de tine. Dar te avertizam sa fii prudent.
Daca esti nesabuit si patesti ceva, vom fi obligati sa vindem bancile.

- Da, adauga si domnul Pryor, fii prudent.

Astorre rîse.

- Nu va temeti. Daca e sa cad, nu mai râmîne nimeni în urma me

îsi terminara perele si piersicile. Don Craxxi parea adîncit în g"

duri. în cele din urma, el zise:

- Tulippa este pilonul principal în lumea internationala a drogurilor.

Portella este partenerul lui american. Este sigur ca vor bancile ca sa
spele banii din droguri.

- si atunci, ce cauta Cilke în toata combinatia asta? întreba

Astorre.

- Nu stiu, spuse Craxxi. Dar nu îl poti ataca pe Cilke.

- Ar fi un dezastru, spuse domnul Pryor.

- Voi tine minte, spuse Astorre.

Dar daca Cilke era vinovat, ce putea face?

Detectivul Aspinella Washington avu grija ca fiica ei de opt ani sa

mânînce bine la cina, sa-si faca temele si sâ-si spuna rugaciunile înainte
de a se duce la culcare. O adora pe fetita, dar îl alungase din viata ei pe
tatal acesteia cu mult timp în urma. Doica, fiica adolescenta a unui
politist din fortele active, sosi la ora opt seara. Aspinella o instrui cu
privire la medicamentele pe care trebuia sa i le dea fetitei si spuse ca se
va întoarce înainte de miezul noptii.

Soneria interfonului suna si Aspinella coborî pe scari. Nu folosea

niciodata liftul. Paul Di Benedetto astepta în Chevroletul lui maro neîn-
registrat. Urca sprintena în masina si îsi puse centura. Paul era un sofer
îngrozitor pe timp de noapte.

Di Benedetto fuma un trabuc lung, asa ca Aspinella deschise

geamul.

- Avem de mers cam o ora, spuse el. Trebuie sa ne gîndim ce

facem. stia ca este un pas important pentru amîndoi. Una era sa iei
mita si bani de pe urma drogurilor, si alta sa participi la o lovitura.

- Ce mai e de gîndit? întreba Aspinella. Luam o jumatate de milion

ca sa-l lichidam pe un tip care ar trebui sa fie condamnat la moarte. stii
cîte se pot face cu un sfert de milion?

- Nu, spuse Di Benedetto. Dar stiu cîte pot sa fac eu. Sa-mi cum-
par un apartament super în Miami pentru cînd ies la pensie. Nu uita ca
vom avea asta pe constiinta toata viata.

- Sa iei mita de pe urma afacerilor cu droguri e deja o chestie

fumata. Da-i dracului pe toti.

- Ca bine zici, spuse Di Benedetto. Mai bine sa ne asiguram ca

Heskow ala vine cu banii si nu ne duce cu presul.

- întotdeauna a fost de încredere, spuse Aspinella. E Mos Craciunul

meu. si daca nu face bine sa vina cu sacul plin în seara asta, va fi un
Mos Craciun mort.

Di Benedetto rîse.

- Asa te vreau. L-ai tinut în vizor pe tipul ala, Astorre, ca sa putem

scapa de el imediat?

- Da, l-am pus sub supraveghere. stiu exact unde sa punem mîna
pe el - la depozitul lui de macaroane. Lucreaza pîna tîrziu aproape în
fiecare seara.

- Ai dovada care trebuie gasita asupra lui? întreba Di Benedetto.

- Evident, spuse Aspinella. O înscenare nu face nici cît o ceapa

degerata daca nu exista dovada.

Timp de zece minute nici unul nu scoase o vorba. Apoi, Di Bene-

detto spuse pe un ton voit calm, fara emotie:

- si cine va trage?

Aspinella îi arunca o privire amuzata.

- Paul, spuse ea, în ultimii zece ani ai stat mai mult la birou.
Ai vazut mai mult sos de rosii decît sînge. O sa trag eu.

Observa ca el parea usurat. Barbatii astia - erau toti niste pa-

pâ-lapte.

Tacura din nou, ca si cum s-ar fi gîndit amîndoi cum ajunsesera la

asta. Di Benedetto intrase în politie în tinerete, cu peste treizeci de ani
în urma. Ajunsese corupt treptat, dar fusese inevitabil. începuse cu iluzii
de marire - ca avea sa fie admirat si respectat pentru ca îsi risca viata
pentru a o apara pe a celorlalti. Dar anii sterseserâ aceasta imagine,
începuse prin sperturi luate de la vînzâtorii de strada si pravaliile mici.
Apoi venise marturia falsa care îl scapase pe un ticalos de o con-
damnare pentru crima. Nu mai fusese decît un pas pîna la luarea de
mita de la traficantii de droguri de calibru. Astfel ajunsese la Heskow
care, era evident, lucra pentru Portella, cel mai mare sef mafiot din
New York care scapase neprins.

Desigur, exista întotdeauna cîte o scuza. Mintea putea inventa orice

pentru a avea un cuget împâcat. îi vazuse pe ofiterii de rang înalt
îmbogatindu-se de pe urma mitelor primite ca sa închida ochii la trafi-
cul de droguri, iar cei de rang inferior erau si mai corupti. si apoi, avea
trei copii de trimis la colegiu. Dar, mai presus de orice, îl deranja ingra-
titudinea celor pe care îi apara. Grupurile de aparare a drepturilor civile

care protestau împotriva violentei politiei daca pocneai un golan negru.

Presa care facea cu ou si cu otet politia de cîte ori avea ocazia. Cetateni
care dadeau în judecata politisti. Politisti care erau concediati dupa ani
de activitate, fara pensie, ba chiar ajungînd la închisoare. El însusi
aparuse în fata comisiei de disciplina sub acuzatia ca-i persecuta pe
infractorii negri, desi stia ca nu avea prejudecati rasiale. Era vina lui ca
majoritatea delincventilor din New York erau negri? Ce ar trebui sa
faci? Sa le dai un permis de furt în semn de aprobare a activitatii? Pro-
movase politisti negri. Fusese mentorul Aspinellei în cadrul departa-
mentului si o promovase pe baza modului în care îi teroriza pe aceiasi
delincventi negri. Iar pe ea nu o puteai acuza de rasism. într-un cuvînt,
societatea facea ceva pe politistii care o protejau. In afara cazului în care
erau ucisi în exercitiul functiunii. Atunci apareau alte rahaturi. Con-
cluzia? Nu renta sa fii politist cinstit. si totusi - si totusi, nu se gîndise
niciodata ca se va ajunge la crima. Dar, pîna la urma, era invulnerabil;
nu existau riscuri; la mijloc erau o groaza de bani; si victima era un
criminal. Cu toate acestea...

La rîndul ei, si Aspinella se întreba cum ajunsese viata ei într-un

asemenea impas. Dumnezeu stia ca luptase împotriva lumii crimei
organizate cu o patima si o înversunare care facura din ea o legenda vie
a New York-ului. Sigur, luase si ea mita si închisese ochii la încalcari
ale legii. Ea începuse mai tîrziu, cînd Di Benedetto o convinsese sa ia
bani pentru traficul de droguri. El fusese mentorul ei ani de zile si pen-
tru cîteva luni si iubitul ei - nu fusese rau, era ca un urs care folosea
sexul ca parte a impulsului de hibernare.

Dar coruperea ei începuse din prima zi de munca dupa promovarea

în functia de detectiv. In sala de recreere a postului de politie, un politist
alb arogant pe nume Gangee o tachinase într-o maniera usuratica.

- Auzi, Aspinella, spusese el, cu pasarica ta si cu daravela mea o sa

dam gata toata delincventa din lumea civilizata.

Politistii, printre care se numarau si cîtiva negri, rîsesera.

Aspinella îl privise cu raceala si îi raspunsese:

- N-o sa fii niciodata partenerul meu. Un om care insulta o femeie

e un las cu ouâ mici.

Gangee încercase sâ continue în aceeasi nota amicala.

- Ouale mele mici pot face echipa cu pasarica ta oricînd vrei sa încerci. Oricum aveam chef de
o schimbare.

Aspinella îsi întorsese privirea rece catre el.

- Negrul e mai frumos decît galbenul, spusese ea. Du-te si sterge-te la fund, tembelule.

Toti din camera încremenisera surprinsi. Fusese rîndul lui Gangee sa se înroseasca de furie. Un
asemenea act virulent de dispret nu putea fi tolerat fara lupta. Pornise spre ea, iar în jurul
trupului lui masiv se facuse loc.

Aspinella era echipata ca pentru plecarea în misiune. îsi scosese pistolul, dar nu tinti.

- încearca si îti zbor ouale, spusese ea si nimeni din acea camera nu se îndoia ca avea sa apese
pe tragaci. Gangee se oprise si clatinase din cap dezgustat.

Incidentul fusese, bineînteles, raportat. Era o ofensa grava din par-

tea Aspinellei. Dar Di Benedetto fusese destul de viclean sâ-si dea
seama ca un proces în cadrul departamentului ar fi însemnat un dezas-
tru politic pentru politia din New York. Aplanase întreaga afacere, dar
fusese atît de impresionat de Aspinella, încît o adusese în echipa lui
personala si devenise mentorul ei.

Cel mai mult o afectase pe Aspinella faptul ca în camera fusesera

prezenti patru politisti negri si nici unul nu-i luase apararea. De fapt,
chiar rîsesera la glumele politistului alb. Solidaritatea de sex fusese mai
puternica decît cea rasiala.

Dupa aceasta, cariera ei justificase reputatia de cel mai bun politist

din divizie. Era nemiloasa cu traficantii de droguri, tîlharii si spar-
gatorii, îi trata fara pic de îndurare, indiferent ca erau albi sau negri.
Ii împusca, îi batea, îi umilea. Fusese tinta mai multor reclamatii, dar
niciodata nu se dovedise nimic, iar actele ei de bravura vorbeau de la
sine. Dar acuzatiile îi trezeau furia fata de societate. Cum îndrazneau
sa se îndoiasca de ea cînd îi proteja de cele mai odioase lepre din oras?
Di Benedetto o sprijinise de fiecare data.
Existase si o situatie mai delicata, cînd împuscase mortal doi ado-
lescenti care încercasera sa o jefuiasca pe o strada din Harlem lumi-
nata ca ziua, chiar în dreptul apartamentului ei. Unul dintre baieti îi
daduse un pumn în fata, iar celalalt îi însfacase poseta. Aspinella
scoase pistolul si cei doi înghetasera. îi împuscase pe loc pe amîndoi.
Nu numai pentru pumnul în fata, ci si ca un avertisment ca în cartierul
ei nu puteau avea loc jafuri. Grupurile de aparare a drepturilor civile

organizasera un mars de protest, dar departamentul decisese ca folo-

sise forta în mod justificat. Dar ea fusese constienta ca de data aceea
fusese vinovata.

Di Benedetto fusese cel care o convinsese sa ia prima mita într-o

afacere cu droguri foarte importanta. îi vorbise ca un unchi iubitor.

- Aspinella, îi zisese el, în ziua de azi un politist nu trebuie sa se

teama prea mult de gloante. Acesta nu este decît un aspect al proble-
mei. El trebuie sâ se teama de grupurile de aparare a drepturilor civile,
de cetatenii si de delincventii care îi dau în judecata pentru plata
daunelor. De sefii politici din departament, care pot sâ te bage la zdup
ca sâ primeasca voturi. Mai ales pe cineva ca tine. Esti o victima prin
natura ta si vei ajunge ca toti amârîtii aia de drogati de pe strada care
sînt violati, tîlhariti si ucisi. N-ai de gînd sa-ti iei niste masuri de pre-
cautie? Asculta-ma pe mine. O sâ primesti mai multa protectie din
partea acelor elemente din departament care sînt deja vîndute. Peste
cinci sau sase ani te poti retrage cu ceva pus deoparte. si nu va mai tre-
bui sâ te temi ca vei fi închisa pentru câ ai ciufulit cine stie ce golan.

Asa câ pînâ la urma cedase. si încet, încet, începuse sâ-i placa sa

îndese banii de mita în conturi bancare camuflate. Dar asta nu însemna
ca încetase vînâtoarea de delincventi.

De data aceasta însa era ceva diferit. Era o conspiratie în vederea

comiterii unei crime, desi acest Astorre era un grangure mafiot pe care
va fi o placere sâ-l vada lichidat. Printr-o ironie a sortii, nu-si va face
decît datoria. Dar argumentul decisiv fusese riscul foarte redus si suma
uriasa. Un sfert de milion.

Di Benedetto parasi soseaua din Southern State si dupa cîteva

minute intra în parcarea unui mall mic cu doua etaje. Toate magazinele,
în jur de douasprezece, erau închise, pînâ si pizzeria în vitrina careia se
afla o reclama luminoasa rosie. Coborira din masina.

- Este pentru prima data cînd vad o pizzerie care închide asa
devreme, spuse Di Benedetto.

Era abia ora 22.00.

O conduse pe Aspinella spre o usa laterala a pizzeriei. Usa era descuiata. Urcara scara pîna la
primul etaj. Acolo se aflau un apartament de doua camere la stînga si o camera la dreapta. îi
facu un semn Aspinellei si aceasta cerceta apartamentul de la stînga, în

timp ce el statea de paza. Apoi intrara amîndoi în camera din dreapta.

Heskow îi astepta.

Statea în capul unei mese lungi de lemn, cu patru scaune de lemn

împletit în jurul ei. Pe masa se gasea o sacosa de vinilin de marimea
unui sac de box, care parea ca plesneste de plina ce era. Heskow dâdu
mîna cu Di Benedetto si înclina din cap spre Aspinella. Ea se gîndi ca
nu vazuse niciodata un alb care sâ fie atît de palid. Fata si gîtul lui
pareau golite de orice culoare.

Camera avea un singur bec chior si nici o fereastra. Se asezara

în jurul mesei. Di Benedetto întinse mîna si batu cu ea în sacosa.

- E toata suma aici? întreba el.

- Sigur ca da, spuse Heskow cu un glas tremurat.

E adevarat, un om care cara dupa el o sacosa de vinilin cu 500 000 de

dolari are dreptul sa fie nervos, îsi zise Aspinella. Cu toate acestea, îsi
roti ochii prin camera sa vada daca nu erau urmariti.

- Sa aruncam o privire, spuse Di Benedetto.

Heskow desfacu sfoara de la gîtul sacosei si varsa aproape tot

continutul. In jur de douazeci de teancuri de bancnote se rostogolira pe
masa. Cele mai multe erau formate din bancnote de o suta, nici unul
din bancnote de cincizeci, si doua din bancnote de douâzeci.

Di Benedetto ofta.

- Bancnote de douâzeci, futu-i, spuse el. Bine, bagâ-le la loc.

Heskow îngramadi teancurile în sacosa si lega din nou sfoara.

- Clientul meu vrea sâ aiba loc cît mai curînd, spuse el.

- în urmatoarele doua saptâmîni, spuse Di Benedetto.

- Bine, accepta Heskow.

Aspinella ridica geanta de vinilin si o puse pe umar. Nu cîntareste

prea mult, îsi zise ea. Pentru o jumatate de milion, nu era prea grea.
Vâzu cum Di Benedetto da mîna cu Heskow si simti o nerabdare
circumspecta. Voia sâ iasâ odata de acolo. O porni pe scari în jos, tinînd
geanta pe umar cu o mînâ, pentru ca pe cealalta sa o aiba libera, daca
va fi nevoie sâ scoata pistolul. îl auzi pe Di Benedetto în spatele ei.

Iesira în noaptea racoroasa. Erau amîndoi leoarca de sudoare.

- Pune geanta în portbagaj, spuse Di Benedetto.

Se aseza la volan si îsi aprinse un trabuc. Aspinella urca pe locul de

alaturi.

- Unde ne despartim? întreba Di Benedetto.

- In nici un caz în fata casei mele. E doica acasa.

- Nici la mine. E sotia acasâ. Ce-ai zice sâ luam o camera la motel?

Aspinella se strîmba si Di Benedetto spuse zîmbind:

- Hai în biroul meu.

Incuiem usa. Rîserâ amîndoi.

- Mai verifica o data portbagajul. Vezi sa fie bine închis.

Aspinella nu protesta. Coborî, deschise portbagajul si scoase geanta

de vinilin. In clipa aceea, Paul rasuci cheia în contact.

Explozia arunca un jet de cioburi pe deasupra magazinului. Ploua

cu cioburi. Masina zbura în aer, pârînd ca pluteste, si cazu la loc
într-un morman de fiare care zdrobi trupul lui Paul Di Benedetto.
Aspinella Washington fu aruncata la aproape douâzeci de metri, cu
un brat si un picior rupte, dar durerea din ochiul zdrobit o facu sa-si
piarda cunostinta.

Heskow, care iesi prin spatele pizzeriei, îsi simti corpul tintuit de
zidul cladirii de jetul de aer. Apoi sari în masina si dupâ douazeci de
minute ajunse la casa lui din Brightwaters. Dadu pe gît ceva tare si
verifica cele doua teancuri de bancnote de o suta pe care le luase din
sacosa. Patruzeci de mii - un premiu frumusel. Ii va da pustiului cîteva
mii de cheltuiala. Ba nu, doar o mie. Restul îl va pune deoparte.

Urmari stirile noptii, care se deschisera cu o relatare despre ex-

plozie. Un detectiv ucis si un altul grav ranit. Iar la locul crimei fuse-
se gasita o sacosa cu o imensa suma de bani. Prezentatorul nu
preciza suma.

Dupa doua zile, cînd Aspinella Washington redeveni constienta, nu

o surprinse faptul ca i se lua un interogatoriu la sînge cu privire la bani
si la motivul pentru care lipseau exact patruzeci de mii dintr-o jumatate
de milion. Nega ca ar sti ceva despre acesti bani. O întrebara ce cautau
seful detectivilor si adjuncta lui împreuna. Refuza sa raspunda, sub pre-
textul câ era o problema personala. Dar o supara faptul ca i se lua un
interogatoriu cînd se afla în mod evident într-o stare grava. Departa-
mentul nu dadea nici o ceapa degerata pe pielea ei. Nu tinura seama de
realizarile ei anterioare. Dar se termina cu bine. Departamentul nu o
puse sub urmarire si facu în asa fel încît cercetarile cu privire la bani sa nu aiba nici un rezultat.

în a doua saptamâna de convalescenta, Aspinella îsi dadu seama ce se întîmplase. Li se

întinsese o cursa. si singurul care o putea face era
Heskow. Iar faptul ca lipseau patruzeci de mii din mita însemna ca acel
animal lacom nu se putuse abtine sâ-i fure chiar si pe ai lui. Ei bine, îmi
revin si ma-ntîlnesc cu Heskow, îsi zise ea.

Capitolul 10

Astorre era acum foarte atent la miscarile sale. Nu numai ca sa nu

fie ucis, dar si ca sa nu fie arestat din cine stie ce motiv. Nu se îndeparta
de casa lui bine pazita de echipe permanente de cîte cinci oameni.
Plasase senzori în padurile si pe terenurile din preajma casei si lumina
infrarosie pentru supravegherea de noapte. Cînd pleca de acasa, nu o
facea decît însotit de sase bodyguarzi, în trei echipe de cîte doi oameni.
Uneori calatorea singur, contînd pe elementul-surpriza si pe încrederea
în propriile forte daca s-ar fi întîmplat sâ-l întîlneasca pe unul dintre cei
doi asasini. Aruncarea în aer a celor doi detectivi fusese necesara, dar
facuse prea multa vîlvâ. Cînd avea sâ-si revina, Aspinella Washington
avea sâ-si dea seama ca Heskow fusese cel care a trâdat-o. si daca
Heskow vorbea, ea avea sâ-l vizeze direct pe Astorre.

Dar acum stia deja cît de grea era situatia lui. Cunostea numele
tuturor celor vinovati de moartea lui Don Aprile si gravitatea pro-
blemelor care îi stateau în fata. In primul rînd, Kurt Cilke, esential-
mente de neatins; apoi Timmona Portella, care comandase crima; în
fine, Inzio Tulippa, Graziella si consulul general din Peru. Singurii pe
care reusise sâ-i pedepseasca fusesera fratii Sturzo, dar acestia fusesera
niste simpli pioni.

Toate informatiile venisera de la John Heskow, domnul Pryor, Don

Craxxi si Octavius Bianco din Sicilia. Daca era posibil, trebuia sâ-i
adune pe toti dusmanii lui într-un singur loc, în acelasi moment. Sâ-i
lichideze pe rînd era în mod sigur imposibil. Iar domnul Pryor si Craxxi
îl prevenisera câ nu se putea atinge de Cilke.
Apoi, mai era si consulul general din Peru, Marriano Rubio,
prietenul lui Nicole. Pîna unde mergea loialitatea ei fata de el? Ce

dosise din dosarul F.B.I. al lui Don Aprile si nu voia sa stie Astorre?
Ce-i ascundea?

In momentele lui libere, Astorre visa la femeile pe care le iubise.

Mai întîi fusese Nicole, atît de tînâra si atît de încapatînata, cu trupul
ei mic si delicat atît de arzator, încît practic îl obligase sâ o iubeasca.
si ce schimbata era acum; cum fusese înghitita pasiunea ei de politica
si cariera.

îsi amintea de Buji din Sicilia, care nu era ceea ce se întelegea de

obicei printr-o prostituata, ci o fiinta foarte apropiata, si totusi, cu acea
bunatate impulsiva care se putea transforma într-o clipa în furie. îsi
amintea de patul ei minunat, de noptile siciliene blînde, cînd înotau si
mîncau masline din butoaiele umplute cu ulei. Amintirea cea mai draga
era faptul ca ea nu mintea niciodata; vorbea cu o sinceritate absoluta
despre viata ei, despre alti barbati. si tinea minte loialitatea ei cînd fu-
sese împuscat, cum îl trasese afara din apa marii cu sîngele siroindu-i
din gît si pâtîndu-i trupul. Apoi colierul de aur pe care i-l daruise, cu
medalionul care ascundea cicatricea urîta.

Apoi îsi amintea de Rosie, Rosie a lui cea tradatoare, atît de dulce,
atît de frumoasa, atît de sentimentala, care pretindea întotdeauna ca îl
iubeste, chiar în timp ce îl însela. si totusi îl facea fericit ori de cîte ori
erau împreuna. îsi dorise sa-si înabuse acest sentiment pentru ea,
folosind-o împotriva fratilor Sturzo, si fusese surprins sâ constate ca ei
îi placuse rolul, foarte potrivit cu viata ei plina de himere.

si apoi, în minte îi aparea, fugar ca o fantoma, imaginea sotiei

lui Cilke, Georgette. Ce prostie! îsi pierduse o noapte urmarind-o,
ascultîhd niste prostii în care el nu credea, despre valoarea nepretuita
a fiecarui suflet omenesc. Cu toate acestea, n-o putea uita. Cum
naiba ajunsese sâ-l ia de barbat pe Kurt Cilke?

în unele seri, Astorre ajungea în cartierul lui Rosie si o suna de pe

telefonul din masina. Era de fiecare data libera, ceea ce îl surprinse, dar
ea îi spunea ca era prea ocupata cu învatatul ca sa mai iasa în oras. Lui
îi convenea perfect, caci era destul de periculos sa ia masa în oras sau
sâ mearga cu ea la un film. In schimb, se oprea la Zabar în East Side si
cumpara niste delicatese care o faceau pe Rosie sâ zîmbeascâ de
placere. In tot acest timp, Monza astepta în masina.

Rosie aseza masa si deschidea o sticla de vin. In timp ce mîncau,

îsi aseza picioarele în poala lui într-o maniera camaradereasca si fata îi
stralucea de fericirea de a fi cu el. Parea ca îi aproba fiecare cuvînt cu
un zîmbet încîntat. Acesta era darul ei, desi Astorre stia ca asa se purta
cu toti barbatii. Dar nu conta.

Apoi se duceau în pat, unde era patimasa, dar totodata blînda si

devotata. îi atingea fata peste tot, îl saruta si îi spunea:

- Sîntem cu adevarat suflete-pereche.

Aceste cuvinte îl înfiorau pe Astorre. Nu voia ca ea sâ fie un

suflet-pereche cu un om ca el. în acele clipe tînjea dupa virtutile cla-
sice, dar nu-si putea înfriha dorinta de a o vedea.

Râmînea de obicei cinci sau sase ore. La trei noaptea pleca. Une-
ori, daca ea dormea, o privea si vedea în relaxarea muschilor de pe fata
ei o vulnerabilitate trista si o lupta, ca si cum demonii care salasluiau
în adîncul sufletului ei se zbateau sa se elibereze.

într-o noapte pleca devreme de la Rosie. Cînd urca în masina care

îl astepta ca de obicei, Monza îi spuse câ primise un mesaj urgent sâ-l
sune pe un anume domn Juice. Era numele de cod pe care îl foloseau
el si Heskow, asa câ Astorre puse imediat mîna pe telefonul din masina.

Vocea lui Heskow era precipitata.

- Nu pot vorbi la telefon. Trebuie sa ne întîlnim imediat.

- Unde? întreba Astorre.

- O sa fiu chiar la intrarea în Madison Square Garden, spuse

Heskow. Ia-mâ în drum. Peste o ora.

Cînd Astorre trecu pe lîngâ Garden, îl vazu pe Heskow stînd pe tro-

tuar. Monza avea arma în poala cînd opri masina în dreptul lui Heskow.
Astorre trînti în laturi usa si Heskow sari înauntru pe bancheta din fata,
lîngâ ei. Frigul îi brazdase fata cu urme umede. îi spuse lui Astorre:

- Ai necazuri mari.
Astorre simti fiori reci.

- Verii mei? întreba el.

Heskow dadu din cap.

- Portella a pus mîna pe varul tau Marcantonio si l-a dus într-un

loc secret. Nu stiu unde. Mîine te invita la o întîlnire. Vrea sâ negociati
eliberarea ostaticului. Dar, daca nu ai grija, are o echipa de atac de
patru oameni cu ochii pe tine. îsi foloseste propriii oameni. A încercat
sa ma foloseasca pe mine, dar l-am refuzat.
Ajunsesera pe o strada întunecoasa.

- Multumesc, spuse Astorre. Unde sa te las?

- Aici e bine. Masina mea e la o strada mai încolo.

Astorre întelese. Heskow era îngrijorat ca avea sa fie vazut cu el.

- înca ceva, spuse Heskow. stii de apartamentul lui Portella din

hotelul lui personal? Fratele lui, Bruno, e acolo în seara asta cu o
femeie. Fara bodyguarzi.

- îti multumesc înca o data, spuse Astorre.

Deschise portiera masinii si Heskow disparu în noapte.

Marcantonio Aprile avea ultima sedinta a zilei si dorea sa o scurteze

pe cît posibil. Era ora sapte si la noua lua cina cu cineva.

sedinta era cu producatorul sau favorit si cel mai bun prieten al lui
din industria filmului, Steve Brody, care nu depasea niciodata buge-
tul, avea simtul subiectelor dramatice si de multe ori îi prezenta lui
Marcantonio tinere actrite în devenire, care aveau nevoie de putin spri-
jin în cariera.

Dar în aceasta seara erau în tabere opuse. Brody venise cu unul

dintre cei mai puternici agenti din bransa, un om pe nume Matt
Glazier, care era extrem de loial clientilor lui. Venise ca sa pledeze
cauza unui romancier a carui ultima carte fusese ecranizata îhtr-un se-
rial TV de opt ore. Acum Glazier voia sa vînda si cele trei romane
anterioare ale scriitorului.

- Marcantonio, spuse Glazier, celelalte trei carti suit excelente, dar

nu s-au vîndut. stii cum sînt editorii - n-ar fi în stare sa vînda nici un
borcan de icre negre cu doi centi. Brody este de acord sa le ecranizeze.
Cît despre tine, ai scos un munte de bani din ultima lui carte; fii generos
si hai sa facem afacerea.

- stiu si eu? facu Marcantonio. Cartile sînt vechi. N-au fost nicio-
data best-seller-uri. si acum nici nu se mai gasesc.

- Nu conteaza, spuse Glazier cu încrederea precipitata a tuturor

agentilor. Imediat dupa ce încheiem afacerea, editorii vor reîncepe sa
le publice.

Marcantonio auzise acest argument de nenumarate ori. Era adeva-

rat, editorii aveau sa reediteze cartile, dar asta nu însemna mare lucru
pentru lansarea pe micul ecran. Ecranizarea era cea care îi ajuta pe edi-
tori, nu invers. Era un argument cu ochi si cu sprîncene.

- Lâsînd la o parte toate acestea, spuse Marcantonio, am citit car-

tile. N-au nimic tentant pentru noi. Sînt prea literare. Limbajul este
cel care le face interesante, nu subiectul. Desi mie mi-au placut. Nu
spun ca n-ar merge, ci doar ca nu merita riscul si efortul, care nu-i
de neglijat.

- Nu-mi vinde chestii de-astea, spuse Glazier. Ai citit recenziile.

Tu te ocupi de programe, n-ai timp sa citesti.

Marcantonio rîse.

- Gresesti. îmi place sa citesc si mi-au placut aceste carti. Dar nu

sînt bune pentru televiziune.

Tonul lui era cald si prietenos.

- îmi pare râu, dar raspunsul este nu. Oricum, nu ne ocoli pe viitor.
Ne-ar face placere sa lucram împreuna.

Dupa plecarea celor doi, Marcantonio facu dus în baia din apar-
tamentul de la birou si se schimba pentru întîlnirea de la cina. îi spuse
noapte buna secretarei si lua liftul pînâ în holul cladirii.

întîlnirea avea loc la Four Seasons, la numai cîteva strazi distanta,

asa ca o lua pe jos. Spre deosebire de majoritatea directorilor executivi,
nu avea o masina de serviciu cu sofer numai pentru el, ci comanda una
doar cînd era necesar. Se mîndrea cu spiritul lui economic si stia ca-l
deprinsese de la tatal sau, care avea un mare dispret pentru cheltuielile
pe nimicuri.

Cînd pasi pe trotuar, simti un vînt rece si avu un fior. O limuzina

neagra trase în dreptul lui, iar soferul coborî din masina si îi deschise
portiera. îi comandase secretara o masina? soferul era înalt, voinic, iar
sapca îi statea ciudat pe cap, de parca ar fi fost cu o masura mai mica.
Se înclina si spuse:

- Domnul Aprile?

- Da, raspunse Marcantonio. N-am nevoie de tine în seara asta.

- Ba, da, aveti, spuse soferul cu un zîmbet voios. Urcati în masina

daca nu vreti sa fiti împuscat.

Brusc, Marcantonio îsi dadu seama ca trei barbati stateau în spatele

lui. Avu o ezitare. soferul spuse:

- Nu va fie teama, un prieten vrea sa stea de vorba cu dumneavoastra.

Marcantonio urca în spate si cei trei se înghesuirâ lînga el.

Dupa ce trecura de o strada sau doua, unul dintre barbati îi dadu lui
Marcantonio o pereche de ochelari negri si îi spuse sa si-i puna.

Marcantonio se conforma si i se paru ca orbeste. Ochelarii erau atît de

întunecosi, încît barau aproape complet trecerea luminii. Se gîndi ca era
o idee inteligenta si ca va trebui sa o foloseasca într-un scenariu. Era un
semn bun. Daca nu voiau sa stie unde îl duceau, însemna ca nu aveau
de gînd sa-I omoare. si totusi, era ceva ireal, ca într-un serial de tele-
viziune. Deodata se gîndi la tatal sau. Pînâ la urma ajunsese în lumea
tatalui sau, în a carei existenta nu crezuse niciodata în totalitate.

Dupa aproape o ora, masina se opri, iar el fu ajutat de doi paznici

sa coboare. Simti sub picioare o alee pietruita, dupa care urca patru
trepte si ajunse într-o casa. Mai urca niste scari, intra într-o camera si
auzi usa trîntindu-se în spatele lui. Abia atunci i se scoasera ochelarii.
Se afla într-un mic dormitor cu draperii groase la ferestre. Unul din-
tre paznici statea pe un scaun, lînga pat.

- Lungeste-te si încearca sa tragi un pui de somn. Te asteapta o

zi grea.

Marcantonio se uita la ceas. Era aproape miezul noptii.

La putin timp dupa ora patru, cînd umbrele zgîrie-norilor înce-

peau sa se contureze în întuneric, Astorre si Aldo Monza fura lasati
în fata hotelului Lyceum; soferul ramase sa astepte în fata intrarii.
Monza îsi zornâi inelul cu chei în timp ce urcau amîndoi cele trei
siruri de trepte pînâ la usa apartamentului lui Portella.

Monza deschise usa cu cheile lui si cei doi intrara în sufragerie.

Vazura masa plina de ambalaje de mîncare chinezeasca, pahare goale
si sticle de vin si whisky. în mijloc se afla un tort enorm cu frisca pe
jumatate mîncat, cu o tigara stinsa în vîrf, care îl împodobea ca o
luminare de aniversare. Intrara în dormitor si Astorre aprinse lumina de
la întrerupatorul de pe perete. Astfel îl vazura pe pat, îmbracat doar în
chiloti, pe Bruno Portella.

Aerul era plin de un parfum greu, dar Bruno era singur în pat.
Nu oferea privirii o imagine prea placuta. Fata lui, greoaie si trîndava,
lucea de sudoarea acumulata peste noapte, iar din gura îi iesea un miros
statut de peste. Pieptul enorm îl facea sa semene cu un urs, mai ales ca
si fata lui avea o expresie de dragalasenie de ursulet de plus, dupa cum
i se paru lui Astorre. La piciorul patului era o sticla deschisa de vin rosu
care îsi râspîndea propria aroma cruda. Lui Astorre i se paru ca era
pacat sâ-l trezeasca brusc, asa ca îl batu usor pe frunte.

Bruno deschise un ochi, apoi si pe celalalt. Nu parea speriat, nici

macar mirat.

- Ce dracu' faci aici?

Vocea lui era ragusita de somn.

- Nu-ti face probleme, Bruno, spuse Astorre încet. Unde-i fata?

Bruno se ridica si rîse.

- A trebuit sa plece acasa devreme ca sa-si duca plodul la scoala.

I-o trasesem deja de trei ori, asa ca am lasat-o sa plece.

Spuse toate acestea cu mîndrie, atît pentru virilitatea sa, cît si pen-
tru cît de întelegator era fata de problemele unei fete care munceste,
întinse mîna ca din întîmplare spre noptiera, dar Astorre i-o prinse fara
bruschete, iar Monza deschise sertarul si extrase un pistol.

- Asculta, Bruno, începu Astorre pe un ton linistitor. Nu se va

întîmpla nimic rau. stiu ca fratele tau n-are încredere în tine, dar azi-
noapte l-a rapit pe varul meu, Marc. Asa ca va trebui sa te iau pe tine
ca sa facem un schimb. Fratele tau te iubeste, Bruno. Va accepta tîrgul.
Esti sigur de asta, nu-i asa?

- Sigur, spuse Bruno, parînd usurat.

- Doar sa nu faci vreo prostie. Acum îmbraca-te.

Cînd Bruno termina de îmbracat, paru ca avea probleme cu legatul

sireturilor.

- Ce s-a întîmplat? întreba Astorre.

- E prima data cînd îmi pun pantofii astia, spuse Bruno. De obi-
cei, port fara siret.

- Nu stii sa-ti legi sireturile? întreba Astorre.

- Sîht primii mei pantofi cu sireturi.

Astorre izbucni în rîs.

- Doamne, Dumnezeule! Bine, ti-i leg eu.

si îl lasa pe Bruno sâ-si puna piciorul în poala lui.
Dupa ce termina, Astorre îi puse lui Bruno în mînâ telefonul de
pe noptiera.

- Sunâ-l pe fratele tau, îi spuse el.

- La cinci dimineata? se înspâimîntâ Bruno. Timmona o sa ma

omoare.

Astorre îsi dadu seama ca nu somnul îi încetosase mintea lui Bruno;

baiatul era cu adevarat greu de cap.

- Spune-i doar ca esti în mîinile mele, spuse Astorre. Dupa aceea

da-mi-l mie.

Bruno lua telefonul si spuse pe un ton plîngâret:

- Timmona, m-ai bagat în belea, de-aia te sun asa de devreme.

Astorre auzi niste urlete în receptor, dupa care Bruno spuse pe

nerasuflate:

- Sînt în mîinile lui Astorre Viola si vrea stea de vorba cu tine.

Apoi îi dadu repede telefonul lui Astorre. Acesta spuse:

- Timmona, îmi pare râu ca te trezesc din somn. Dar a trebuit sâ-l
iau prizonier pe Bruno, pentru ca l-ai rapit pe varul meu.

Vocea lui Portella se auzi din nou urlînd în telefon:

- Nu stiu nimic despre toate astea. Ce dracu' vrei?

Bruno auzi si tipa:

- Tu m-ai bagat în asta, dobitocule! Acum tu sa ma scoti.

Astorre spuse calm:

- Timmona, accepta schimbul si apoi putem vorbi despre afacerea

pe care vrei s-o facem. stiu ca ma consideri im catîr, dar cînd ne întîl-
nim o sa-ti spun motivul si o sa-ti dai seama ca ti-am facut o favoare.

Vocea lui Portella parea calma acum.

- Bine, spuse el. Sa fixam o întîlnire.

- Ne întîlnim la restaurantul Paladin la amiaza, spuse Astorre. Am

acolo un separeu. Eu îl aduc pe Bruno, tu vii cu Marc. Poti sa-ti aduci
si bodyguarzii daca vrei sa faci pe grozavul, dar nici unul din noi nu
vrea sâ provoace o baie de sînge într-un loc public. Mai bine discutam
si facem schimbul.

Urma o lunga pauza, dupa care Portella spuse:

- Vin, dar sa nu încerci vreo smecherie.

- N-ai nici o grija, spuse Astorre vesel. Dupa întîlnire vom fi

prieteni la catarama.

Astorre si Monza îl asezara pe Bruno între ei, Astorre luîndu-l de

brat prieteneste pe ostatic. Coborîrâ scarile pîna în strada. Aici asteptau
înca doua masini cu oamenii lui Astorre.

- Ia-l pe Bruno în masina ta, îi spuse Astorre lui Monza. Sâ vii cu

el la Paladin la amiaza. Ne întîlnim acolo.

- si ce dracu' fac cu el pîna atunci? întreba Monza. Mai sînt nu stiu

cîte ore.

- Du-l undeva sa ia micul dejun, spuse Astorre. îi place sa manînce.

Asta o sâ va ia vreo doua ore. Dupa aceea, du-l la plimbare prin
Central Park. Duceti-va la Gradina Zoologica. Eu o sa iau o masina si
un sofer. Daca încearca sa fuga, nu-l omorî. Doar prinde-l.

- O sâ fii singur, observa Monza. Crezi ca este întelept?

- N-o sa patesc nimic.

In masina, Astorre suna de pe telefonul celular la numarul de acasa

al lui Nicole. Se facuse aproape sase si în lumina diminetii orasul se
profila în linii alungite de piatra.

Vocea lui Nicole era somnoroasa cînd raspunse. Astorre îsi aminti
ca asa era înca de pe vremea cînd erau tineri si se iubeau.

- Nicole, trezeste-te, spuse el. stii cine-i la telefon?

întrebarea o irita în mod evident.

- Bineînteles ca stiu cine e. Cine m-ar mai suna la ora asta?

- Asculta cu atentie, spuse Astorre. Nu pune nici o întrebare. Do-

cumentul âla pe care îl pastrezi pentru mine, cel pe care l-am semnat
pentru Cilke, îti amintesti ca mi-ai spus sa nu semnez?

- Da, spuse Nicole taios, sigur ca-mi amintesc.

- II ai la tine acasa sau în seiful de la birou? întreba Astorre.

- La birou, normal, raspunse Nicole.

- Bine, spuse Astorre. Sînt la tine în treizeci de minute. O sa sun la

sonerie. Sâ fii gata si sâ cobori. Ia cu tine toate cheile. Mergem la tine
la birou.

Cînd Astorre suna la soneria lui Nicole, ea coborî imediat. Era

îmbracata cu o haina de piele albastra si ducea cu ea o geanta mare.
îl saruta pe obraz, dar nu îndrazni sa scoata nici o vorba pîna urca în
masina si îi dadu soferului instructiuni unde sâ mearga. Apoi se cufunda
din nou în tacere pîna cînd ajunsera în apartamentul ei de la birou.

- Acum spune-mi de ce vrei documentul âla, spuse ea.

- Nu trebuie sâ stii, spuse Astorre.

Observa ca o înfuriase raspunsul lui, dar se duse la seiful care era

încorporat în birou si scoase din el un dosar.

- Nu închide seiful, spuse Astorre. Vreau înregistrarea pe care ai

facut-o la întîlnirea mea cu Cilke.

Nicole îi întinse dosarul.

- Este dreptul tau sa ai aceste documente, spuse ea. Dar n-ai dreptul sa-mi ceri nici o
înregistrare, chiar presupunînd ca ea ar exista.

- Cu mult timp în urma mi-ai spus ca ai înregistrat toate întîlnirile din biroul tau, Nicole, spuse
Astorre. si m-am uitat la tine în timpul
întîlnirii. Erai cam prea multumita de tine.

Nicole rîse cu o afectiune zeflemitoare.

- Te-ai schimbat, spuse ea înainte nu erai ca toti nemernicii aia care

cred ca pot citi gîndurile oamenilor.

Astorre îi arunca un zîmbet trist si spuse pe un ton de scuza:

- Credeam ca înca ma mai placi. De aceea nu te-am întrebat ce ai

scos din dosarul tatalui tau înainte sa mi-l arati.

- N-am scos nimic, spuse Nicole cu raceala. si nu-ti dau înre-

gistrarea pîna cînd nu-mi spui despre ce este vorba.

Astorre tacu cîteva clipe, apoi spuse:

- Bine, acum esti fetita mare.

Rîse cînd vazu cît era de furioasa, cum îi scaparau ochii si i se

strîngeau buzele de dispret. îi amintea de cea de odinioara, care îl
înfruntase pe el si pe tatal ei.

- Ma rog, ai vrut întotdeauna sa te joci cu baietii mai mari, spuse

Astorre. si asta faci si acum. Ca avocat, ai speriat aproape tot atîtia
oameni ca si tatal tau.

- N-a fost atît de rau pe cît l-au descris presa si F.B.I.-ul, spuse
Nicole furioasa.

- Bine, spuse Astorre ca sa o calmeze. Marc a fost rapit azi-noapte

de Timmona Portella. Dar n-ai de ce sa-ti faci griji. Am pus mîna pe
fratele lui, pe Bruno. Acum putem negocia.

- Ai comis o rapire? întreba Nicole, nevenindu-i sa creada.

- si ei au comis una, spuse Astorre. Vor cu tot dinadinsul sa le vin-

dem bancile.

Nicole aproape ca tipa:

- Atunci dâ-le afurisitele alea de banci!

- Nu întelegi, spuse Astorre. N-o sa le dam nimic. îl avem pe

Bruno. Daca Marc pateste ceva, acelasi lucru îl va pati si Bruno.

Nicole îl privi îngrozita. Astorre îi întoarse privirea calm si cu dege-

tul de la o mîna atinse colierul de aur de la gît.

- Da, spuse el, va trebui sa-l omor.

Grimasa de durere îi umplu fata lui Nicole de riduri.

- Nu se poate, Astorre, nu si tu.

- Acum stii, spuse Astorre. Nu sînt omul care sa vînda bancile

dupa ce l-au ucis pe tatal tau si pe unchiul meu. Dar am nevoie de înre-
gistrare si de document ca sa fac tîrgul si sâ-l scap pe Marc fara varsare
de sînge.

- Vinde-le bancile, îi sopti Nicole. O sa fim bogati. Ce mai con-

teaza?
- Conteaza pentru mine, spuse Astorre. A contat si pentru Don
Aprile.

în tacere, Nicole cauta în seif si scoase un pachet mic, pe care îl

puse deasupra dosarului.

- Pune-mi înregistrarea acum, spuse Astorre.

Nicole scoase din birou un casetofon mic si îl ascultara împreuna

pe Cilke, care dezvaluia planul lui de prindere a lui Portella. Apoi
Astorre baga totul în buzunar si spuse:

- îti voi aduce totul astazi, mai tîrziu. si pe Marc. Nu-ti face pro-
bleme. Nu se va întîmpla nimic. Iar daca se va întîmpla, va fi mai râu
pentru ei decît pentru noi.

La putin timp dupa ora amiezii, Astorre, Aldo Monza si Bruno

Portella stateau la o masa, în unul dintre separeurile restaurantului
Paladin din East Sixties.

Bruno nu parea deloc îngrijorat de situatia sa de ostatic. Palavragea

voios cu Astorre.

- Am trait toata viata în New York si habar n-aveam ca în Central

Park exista o gradina zoologica. Ar trebui sa stie toata lumea si sa se
duca s-o vada.

- Deci te-ai distrat, spuse Astorre cu o voce amuzata, gîndindu-se,

ca daca lucrurile aveau sa mearga râu, Bruno va avea macar o amintire
frumoasa înainte sa moara.

Usa separeului se trînti de perete si patronul restaurantului aparu cu

Timmona Portella si cu Marcantonio în spatele lui. Silueta latâreata a
lui Portella învesmîhtatâ într-un costum bine croit aproape ca îl acope-
rea pe Marcantonio, care se afla în spatele lui. Bruno se arunca în
bratele lui Timmona si îl saruta pe amîndoi obrajii, iar Astorre fu uimit
sa constate expresia de iubire si satisfactie de pe fata lui Timmona.

- Ce frate am! exclama Bruno tare. Ce frate am!

În schimb, Astorre si Marcantonio îsi strînsera mîinile, apoi Astorre

îl îmbratisa retinut pe varul sau si spuse:

- Totul e în ordine, Marc.

Marcantonio îi întoarse spatele si se aseza. Picioarele i se înmu-

iasera, în parte de usurare ca era în siguranta si în parte din cauza
aparitiei lui Astorre. Baiatul tînâr caruia îi placea sâ cînte, pustiul atît
de sentimental si totusi atît de vesel, fara griji si afectuos, aparea acum
în adevarata lui lumina de înger al Mortii. II domina prin forta prezentei
lui pe Portella cel matahalos si scandalagiu.

Astorre se aseza lîngâ Marcantonio si îl batu pe genunchi. Zîmbea ca

de obicei afabil, de parca s-ar fi aflat la o masa amicala.

- Esti teafar? întreba el.

Marcantonio îl privi drept în ochi. Nu observase pîna atunci cît erau

de limpezi si nemilosi. Se uita la Bruno, oniul care ar fi platit cu viata
pentru viata lui. Acesta îi bolborosea fratelui lui ceva despre gradina
zoologica din Central Park.

Astorre îi spuse lui Portella:

- Avem de discutat.

- Bine, spuse Portella. Bruno, iesi naibii de aici. Te asteapta o

masina. Vorbim cînd ajung acasa.

Monza intra în separeu.

- Du-l pe Marcantonio la el acasa, îi spuse Astorre. Marc, asteap-

ta-ma acolo.

Portella si Astorre erau acum singuri la masa, fata în fata. Portella

deschise o sticla de vin si îsi umplu paharul. Nu-i oferi un pahar si lui
Astorre.

Astorre cauta în buzunar, scoase un plic cafeniu si îl goli pe masa.

Din el iesira documentul confidential pe care îl semnase pentru Cilke,
cel în care i se cerea sâ-l tradeze pe Portella, si micul casetofon cu
caseta înauntru.

Portella se uita la documentul care purta antetul F.B.I. -ului si îl citi.

Apoi îl întoarse cu fata în jos.

- Poate fi un fals, spuse el. si de ce sâ fii atît de neghiob sâ-l

semnezi?

Drept raspuns, Astorre apasa pe butonul casetofonului si imediat

se auzi vocea lui Cilke cerîndu-i lui Astorre sâ coopereze pentru

prinderea în capcana â lui Portella. Portella asculta si încerca sâ-si

ascunda surprinderea si furia care puneau stâpînire pe el, dar fata i se
înrosi intens si buzele începura sâ-i murmure înjuraturi pe tacute.
Astorre opri casetofonul.

- stiam ca ai lucrat cu Cilke în ultimii sase ani, spuse Astorre. L-ai

ajutat sa anihileze Familiile din New York. si stiu ca pentru asta Cilke
ti-a garantat imunitatea. Dar acum te vîneazâ. Tipii aia cu insigne nu
sînt niciodata satisfacuti. Vor totul. Ai crezut ca este prietenul tau.
Ai încalcat omerta pentru el. L-ai facut celebru, iar acum vrea sâ te
trimitâ la închisoare. Nu mai are nevoie de tine. O sâ te înhate imediat
dupa ce cumperi bancile. De aceea n-am putut sa închei afacerea cu
tine. Eu nu încalc omerta.

Portella tacu îndelung, apoi paru sâ se hotarasca.

- Daca rezolv problema Cilke, ce afacere îmi propui în privinta

bancilor?

Astorre puse totul la loc în servieta lui diplomat.

- Vînzare completa, spuse el. Cu exceptia partii mele - eu îmi

pastrez cinci la suta.

Portella pâru sâ-si revina din soc.

- OK, spuse el. Putem finaliza totul dupa rezolvarea problemei,

îsi dadura mîinile si Portella pleca primul. Astorre îsi dadu seama

ca îi era foarte foame si comanda o friptura în sînge. O problema rezol-

vata, îsi zise el.

La miezul noptii, Portella se întîlni cu Marriano Rubio, Inzio

Tulippa si Michael Grazziella la consulatul peruvian.

Rubio fusese o gazda excelenta pentru Tulippa si Grazziella. îi

însotise la teatru, la opera si la un spectacol de balet, si le facuse
cunostinta cu cîteva tinere frumoase si discrete care îsi cîstigaserâ o
oarecare faima în lumea artelor si a muzicii. Tulippa si Grazziella se
simteau minunat si regretau câ trebuia sâ se întoarca în mediile lor
naturale mult mai putin stimulatoare. Erau ca niste regi vasali curtati
de un împarat atotstapînitor, care facea totul ca sâ le fie pe plac.

în aceasta noapte, consulul general se întrecu pe sine în ospitalitate. Masa de conferinte era
întesata de feluri exotice, fructe, brînzeturi si enorme bomboane de ciocolata; lînga fiecare
scaun trona cîte o sticla de sampanie în frapiera. Mici si elegante fursecuri se odihneau pe

scarite delicate de zahar cubic. O imensa cafetiera aburea, iar cîteva

cutii de havane de toate felurile, maduros, cafenii si verzi erau îm-
prastiate neglijent pe toata masa.

Consulul deschise sedinta, adresîndu-i-se lui Portella:

- Ei bine, ce-i atît de important ca sa ne faca sa ne anulam tot pro-

gramul pentru aceasta sedinta?

In pofida curtoaziei lui nemasurate, în glas i se simtea o usoara con-

descendenta care îl înfurie pe Portella. stia ca imaginea lui în fata lor
va avea de suferit cînd vor afla de duplicitatea lui Cilke. Le spuse
întreaga poveste.

Tulippa mînca o bomboana cînd spuse:

- Vrei sa spui ca l-ai avut pe varul lui, Marcantonio Aprile, si ai

încheiat un tîrg ca sâ-l salvezi pe fratele tau fara sa ne consulti.

Glasul lui era plin de dispret.

- Nu-mi puteam lasa fratele sa moara, spuse Portella. în plus, daca

n-as fi facut tîrgul, am fi cazut în capcana lui Cilke.

- Corect, spuse Tulippa. Dar nu tu trebuia sa iei hotârîrea.

- Aha, sigur, spuse Portella. Atunci cine...

- Noi toti! se rasti Tulippa. Sîntem partenerii tai.

Portella se uita la el si se întreba ce-l tinea sa nu-l omoare pe

ticalosul asta unsuros. Apoi îsi aminti de cele cincizeci de palarii de
Panama zburînd în aer.

Consulul general parea sa-i fi citit gîndurile. îi spuse, vrînd sâ-l

potoleasca:

- Venim cu totii din culturi diferite si avem diferite sisteme de va-

lori. Trebuie sa ne obisnuim unii cu altii. Timmona este american, deci
este sentimental.

- Fratele lui este un prostovan de tot rahatul, spuse Tulippa.

Rubio ridica un deget la Tulippa.

- Inzio, nu mai provoca scandal doar de dragul de a o face. Cu totii

avem dreptul sa decidem în problemele noastre personale.

Grazziella arunca un zîmbet subtire, amuzat.

- E adevarat. Tu, Inzio, nu ne-ai încredintat niciodata laboratoarele
tale secrete. Dorinta de a avea propriul tau armament. O idee nebu-
neasca. Crezi oare ca guvernul va admite o asemenea amenintare? Vor
schimba toate legile care acum ne protejeaza si ne permit sa prosperam.

Tulippa rîse. îi placea aceasta sedinta.

- Eu sînt patriot, spuse el. Vreau ca America de Sud sa fie în stare

sa se apere împotriva unor tari ca Israelul, India si Irakul.

Rubio îi zîmbi binevoitor.

- N-am stiut niciodata ca esti nationalist.

Portella nu era deloc amuzat.

- Eu am venit cu o problema importanta. Am crezut ca Cilke îmi

este prieten. Am investit multi bani în el. si acum vrea nu doar capul
meu, ci si pe ale voastre.

Graziella vorbi raspicat si apasat:

- Trebuie sa abandonam întregul proiect. Trebuie sa ne multumim

sa traim cu mai putin.

Nu mai era omul placut pe care îl stiau.

- Trebuie sa gasim o alta solutie. Lasati-i pe Kurt Cilke si Astorre

Viola. Sînt prea periculosi ca dusmani. Nu trebuie sa mergem pe o cale
care ne-ar distruge pe toti.

- Asta nu va rezolva problema mea, spuse Portella. Cilke o sa ma

urmareasca în continuare.

Tulippa lasa si el deoparte masca amabilitatii. îi spuse lui

Grazziella:

- Faptul ca sustii o asemenea solutie pacifista contrazice tot ce stim

despre tine. Ai omorît politisti si magistrati în Sicilia. L-ai asasinat pe
guvernator si pe sotia lui. Tu si cosca ta Corleonesi l-au omorît pe gen-
eralul de armata care a fost trimis sa-ti distruga organizatia. si totusi,
ne spui sa abandonam un proiect care ne-ar aduce miliarde de dolari.
si sa-l parasim la nevoie pe prietenul nostru Portella.

- O sa scap de Cilke, spuse Portella. Indiferent ce spui.

- Este o cale foarte periculoasa, spuse consulul general. F.B.I.-ul va

declara vendeta. îsi vor folosi toate resursele ca sa-l prinda pe ucigas.
- Sînt de acord cu Timmona, spuse Tulippa. F.B.I.-ul opereaza sub
constrîngerea legii si ne putem descurca cu ei. Voi face rost de o echipa
de asalt si la numai cîteva ore dupa operatiune vor fi în avion spre
America de Sud.

Portella spuse:

- stiu ca este periculos, dar este singurul lucru de facut.

- Sînt de acord, spuse Tulippa. Pentru cîteva miliarde de dolari, tre-

buie sa-ti asumi niste riscuri. Daca nu, atunci de ce mai facem afaceri?

Rubio îi spuse lui Inzio:

- Tu si cu mine riscam cel mai putin, pentru ca avem statut diplomatic. Michael, te întorci
deocamdata în Sicilia. Timmona, tu vei fi cel
care va duce tot greul în ceea ce va urma.

- Daca treburile merg rau, spuse Tulippa, te pot ascunde în

America de Sud.

Portella îsi ridica mîinile în aer într-un gest de neputinta.

- Eu am de ales, spuse el. Dar vreau sprijinul vostru. Michael, esti

de acord?

Fata lui Grazziella era lipsita de expresie.

- Da, sînt de acord, spuse el. Dar eu în locul vostru, mi-as face mai
multe griji în privinta lui Astorre Viola decît a lui Kurt Cilke.

Capitolul 11

Cînd Astorre primi mesajul urgent codificat ca Heskow voia o

întîlnire, îsi lua toate precautiile. întotdeauna exista pericolul ca
Heskow sa se întoarca împotriva lui. Asa ca, în loc sa raspunda
mesajului, aparu pe nepusa masa acasa la Heskow în Brightwaters
la miezul noptii. îl lua cu el pe Aldo Monza si înca o masina cu patru
oameni. în plus, îsi puse vesta antiglont. îl suna pe Heskow de pe
sosea ca sâ-i deschida usa.

Heskow nu paru surprins. Pregati cafea si turna în cesti pentru

amîndoi. Apoi îi zîmbi lui Astorre si spuse:
- Am vesti bune si vesti proaste. Cu care sâ-ncep?

- Cu care vrei, spuse Astorre.

- Vestea proasta este câ trebuie sa plec din tara pentru totdeauna, si

asta din cauza vestii bune. Vreau sa-ti cer sa-ti tii promisiunea ca baiatul
meu nu va pati nimic chiar daca nu mai lucrez pentru tine.

- Ai cuvîntul meu, spuse Astorre. si acum spune-mi de ce trebuie

sa parasesti tara?

Heskow clatina din cap, cu un gest comic de îndurerare.

- Pentru ca dobitocul ala fara minte de Portella întinde coarda.

Are de gînd sa-l lichideze pe Cilke, tipul de la F.B.I. si vrea ca eu sa
fiu seful operativ al echipei.

- si nu poti sa refuzi pur si simplu? întreba Astorre.

- Nu pot, raspunse Heskow. Lovitura este comandata de tot sin-

dicatul lui si, daca refuz, s-a terminat cu mine si poate câ si cu fiul meu.
Asa ca o sâ organizez lovitura, dar n-o sa iau parte la ea. Cînd va avea
loc, voi fi plecat. Iar dupa caderea lui Cilke, F.B.I.-ul va împînzi orasul
cu o suta de oameni ca sa rezolve cazul. Le-am spus asta, dar nu se

sinchisesc. Cilke i-a tras pe sfoara sau ceva de genul asta. Ei cred ca o sa-l poata mînji suficient
ca sa nu se faca mare caz.

Astorre încerca sa-si ascunda satisfactia. Asta dorise si el. Cilke va

muri si el nu va avea nici un amestec. Iar cu putin noroc, F.B.I.-ul se va
descotorosi si de Portella.

îi spuse lui Heskow:

- Vrei sa-mi lasi vreo adresa?

Heskow îi zîmbi aproape sarcastic, cu neîncredere.

- Nu cred, spuse el. Nu ca n-as avea încredere în tine. Dar putem

oricînd sa luam legatura.

- Bun, multumesc ca m-ai anuntat, spuse Astorre, dar de fapt cine

a luat aceasta hotarîre?

- Timmona Portella, spuse Heskow. Dar Inzio Tulippa si consulul

general si-au dat acordul. Tipul ala, Grazziella, din cosca lui Corleonesi,
s-a spalat pe mîini. Nu ia parte la operatiune. Cred ca pleaca în Sicilia.
Ceea ce este cam ciudat, pentru ca i-a omorît practic pe toti de-acolo.

- Ei nu prea înteleg cum merg treburile în America, iar Portella este

pur si simplu prost. Cica credea ca el si Cilke erau prieteni cu adevarat.

- si tu ai de gînd sa conduci echipa de asalt, spuse Astorre. Nu-i

prea inteligent.

- Nu, ti-am spus ca, atunci cînd vor ataca locuinta, eu voi fi de-
parte.

- Locuinta? spuse Astorre si în acel moment îl înfricosa ceea ce

avea sa auda.

- Da, spuse Heskow. O mare echipa de asalt va ataca si apoi va

pleca imediat în America de Sud.

- Foarte profesionist, spuse Astorre. Cînd vor avea loc toate astea?

- Peste doua nopti. Tu nu trebuie decît sa stai deoparte si sa-i lasi

pe ei sa-ti rezolve toate problemele. Asta-i vestea buna.

- Chiar asa, spuse Astorre.

Fata îi ramase inexpresiva, dar în minte îi aparu imaginea lui

Georgette Cilke, a frumusetii si a bunatatii ei.

- Am considerat ca e bine sa stii despre asta, ca sa-ti faci un alibi

bun, spuse Heskow. Ai o datorie fata de mine, si îti cer sa ai grija de
pustiul meu.

- Ai perfecta dreptate, spuse Astorre. Sa n-ai nici o grija în pri-

vinta lui.

Ii strînse mîna lui Heskow înainte sa plece.

- Cred ca faci bine câ parasesti tara. Dupa asta se vor deschide

portile iadului.

- stiu, spuse Heskow.

O clipa, Astorre se gîndi la ce va face cu Heskow. La urma urmei,

omul condusese masina cînd fusese omorît Don Aprile. Trebuia sa
plateasca pentru asta, cu tot ajutorul lui. Dar energia lui Astorre
cunoscuse o oarecare scadere cînd aflase ca sotia si copilul lui Cilke
aveau sa moara împreuna cu el. îl las sa plece, îsi zise el. Ar putea fi
folositor mai tîrziu. Avea destul timp sâ-l ucida. Apoi se uita la fata
zîmbitoare a lui Heskow si îi surîse si el.

- Esti un om foarte inteligent, îi zise el lui Heskow.

Fata lui Heskow se îmbujora de placere.

- stiu, spuse el. Asta m-a tinut în viata.

în ziua urmatoare, la 11.00 dimineata, Astorre sosi la sediul F.B.I.

însotit de Nicole Aprile, care aranjase o întflnire.

Se gîndise toata noaptea la cum sa procedeze. Planuise totul astfel

încît Portella sâ-l ucida pe Cilke. Dar stia câ nu putea lasa sa fie ucise
Georgette sau fiica ei. stia, de asemenea, ca Don Aprile nu s-ar fi pus în
calea sortii în aceasta situatie. Dar apoi îsi aminti o poveste despre Don
care îl facu sa sovaie.

într-o noapte, pe cînd Astorre avea doisprezece ani si era în Sicilia

cu unchiul sau în vizita lor anuala, cina le fusese servita de Caterina în
pavilionul din gradina. Cu inocenta lui specifica, Astorre îi întrebase
brusc:

- Cum v-ati cunoscut? Ati crescut împreuna?

Don Aprile si Caterina schimbasera o privire si apoi rîserâ de

seriozitatea profunda cu care baiatul îsi manifesta interesul.
Don Aprile îsi pusese degetele pe buze si soptise în derîdere:

- Omerta. E secret.

Caterina îl batuse usor pe mînâ pe Astorre cu lingura de lemn.

- Asta nu-i treaba ta, drâcusorule, spusese ea. în afara de asta, nu-i
ceva cu care sa ma mîndresc.

Don Aprile se uitase la Astorre cu drag.

- De ce sa nu afle? E sicilian pîhâ-n maduva oaselor. Spune-i.

- Nu, zisese Caterina. Dar spune-i tu daca vrei.

Dupa cina, Don Aprile îsi aprinsese havana, îsi umpluse paharul cu
lichior de anason si îi spusese lui Astorre povestea.
- Acum zece ani, cel mai important om din oras era un anume
parinte Sigusmundo, un om foarte periculos si totusi placut. Cînd eram
în Sicilia, venea adeseori la mine acasa sa joace carti cu prietenii mei.
Pe atunci aveam o alta menajera.

Dar parintele Sigusmundo nu era un om lipsit de credinta. Era un

preot pios si muncitor. îi mustra pe oameni daca nu veneau la slujba si
o data chiar s-a batut cu pumnii cu un ateu enervant. Era mai ales
faimos pentru ca le facea ultima slujba victimelor Mafiei cînd erau pe
moarte; îi absolvea de pacate si le pregatea sufletele pentru calatoria
spre rai. Era venerat pentru asta, dar se întîmpla prea des si oamenii au
început sa susoteasca, spunînd ca motivul pentru care se afla întot-
deauna în preajma acestor victime era ca facea parte dintre calai, ca
trada secretele confesionalului pentru propriile lui interese.

în acea perioada, sotul Caterinei era un politist care lupta din ras-
puteri împotriva Mafiei. Continuase chiar cercetarile la un caz de crima
dupa ce fusese avertizat de un sef provincial al Mafiei, un act de sfidare
nemaiîntîlnit pe atunci. La o sâptamîna dupa amenintare, sotul Cate-
rinei a fost prins într-o ambuscada si a murit pe o alee dosnica din
Palermo. si s-a întîmplat ca parintele Sigusmundo sa fie pe aproape si
sa-i dea ultima împartasanie. Crima nu a fost rezolvata niciodata.

Caterina, vaduva îndurerata, a tinut doliu si s-a devotat bisericii

timp de un an. Dar într-o sîmbâtâ s-a dus la spovedanie la parintele
Sigusmundo. Cînd preotul a iesit din confesional, Caterina l-a în-
junghiat drept în inima cu pumnalul sotului ei.

Politia a aruncat-o în închisoare, dar asta n-a fost totul. seful Mafiei
a declarat ca o condamna la moarte.

Astorre se holbase uimit la Caterina.

- Chiar ai facut asta, matusa Caterina?

Caterina îl privise amuzata. Dadea pe afara de curiozitate si nu avea

nici o teama.

- Dar trebuie sa întelegi de ce. Nu pentru ca l-a ucis pe sotul meu.

Barbatii sînt omorîti la tot pasul aici, în Sicilia. Dar parintele Sigis-
mundo era un preot fals, un ucigas nespovedit. Nu avea dreptul sâ dea
ultima spovedanie. Dumnezeu nu-l asculta. Prin urmare, sotul meu nu
numai ca a fost ucis, dar i s-a refuzat si intrarea în rai si a ajuns în iad.

Oamenii nu stiu cînd sâ se opreasca. Sînt lucruri pe care nu le poti face.

De aceea l-am omorît pe preot.
- si cum se face ca ai ajuns aici? a întrebat Astorre.

- Don Aprile s-a interesat de toata povestea, spusese Caterina.

Astfel, lucrurile s-au aranjat, bineînteles.

Don Aprile îl privise grav pe Astorre.

- Aveam o pozitie în oras, eram respectat. Autoritatilor li s-a

închis gura usor, iar biserica nu voia ca atentia credinciosilor sâ se
îndrepte spre un preot corupt. seful Mafiei nu era însa la fel de sensi-
bil si a refuzat sa anuleze condamnarea la moarte. A fost gasit în ci-
mitirul în care a fost îngropat sotul Caterinei, cu gîtul taiat, iar cosca
lui a fost distrusa si si-a pierdut orice putere. în acea vreme ajunsesem
s-o îndragesc pe Caterina si i-am dat pe mîna toata gospodaria mea.
si de noua ani încoace, lunile de vara pe care le petrec în Sicilia sînt
placerea vietii mele.

Pentru Astorre toate acestea erau de domeniul fabulosului. Mîncase

un pumn de masline si scuipase sîmburii.

- Caterina este iubita ta? întrebase el.

- Desigur, raspunsese Caterina. Esti baiat mare acum, ai doi-

sprezece ani si poti întelege. Traiesc sub protectia lui, ca si cum i-as fi
sotie, si îmi îndeplinesc toate îndatoririle de sotie.

Pentru prima data Astorre îl vedea pe Don Aprile putin jenat. între-
base imediat:

- Atunci de ce nu vâ casatoriti?

- N-as parasi Sicilia pentru nimic în lume. Traiesc ca o regina aici

si unchiul tau este generos. Aici sînt toti prietenii mei, familia mea,
surorile mele, fratii si verii mei. Iar unchiul tau n-ar putea trai în
Sicilia. Asa ca facem si noi ce putem.

Astorre îi spusese lui Don Aprile:

- Unchiule, poti sa te casatoresti cu Caterina si sa traiesti aici. O sâ

stau cu tine. Eu nu vreau sâ plec din Sicilia niciodata.

Amîndoi rîsera auzindu-l.

- Ascultâ-ma, zisese Don Aprile. Am avut mult de lucru ca sa pun

capat vendetei împotriva ei. Daca ne-am casatori, ar reaparea comploturi si uneltiri. Ei pot
accepta faptul ca este amanta mea, dar n-ar accepta sa-mi fie sotie. În felul asta sîntem
amîndoi fericiti si liberi. în

afara de asta, eu nu vreau o sotie care refuza sa-mi accepte deciziile si,
daca refuza sa paraseasca Sicilia, nu sînt un sot adevarat.

- si as fi o infamita, spusese Caterina. îsi înclinase usor capul, apoi

îsi întorsese privirile catre cerul sicilian întunecat si începuse sa plîngâ.

Astorre era uluit. Pentru el lucrurile nu aveau nici o noima.

- Bine, dar de ce? De ce?

Don Aprile a oftat. A tras din havana si a sorbit din lichior.

- Trebuie sa întelegi, spusese el. Parintele Sigusmundo era fratele meu.

Astorre îsi amintea acum ca explicatia nu-l multumise. Cu încapatînarea unui copil romantic,
el credea câ pentru doi oameni care se
iubesc se acorda orice dispensa posibila. Abia acum întelegea ce decizie
cumplita luasera unchiul si matusa lui. Daca Don Aprile se casatorea
cu Caterina, toate rudele lui de sînge aveau sa-i devina dusmani. Sigur
ca toti stiau câ parintele fusese un ticalos. Dar le era frate si asta îi scuza
toate pacatele. Un om ca Don Aprile nu se putea casatori cu ucigasa
fratelui sau. Caterina nu-i putea cere un asemenea sacrificiu. si apoi, ce
daca si Caterina credea câ Don Aprile fusese în vreun fel implicat în
omorîrea sotului ei? Ce test de credinta era acesta pentru amîndoi si ce
tradare posibila a convingerilor proprii de catre fiecare în parte!

Dar acum era în America, nu în Sicilia. In noaptea de veghe,

Astorre se hotarî. Dimineata o suna pe Nicole.

- Vin sa te iau la micul dejun, îi spuse el. Apoi mergem amîndoi sa-i facem o vizita lui Cilke la
F.B.I.

Nicole îl întreba:

- E ceva grav, nu-i asa?

- Da, îti spun la masa.

- Ai întîlnire cu el? se interesa Nicole.

- Nu, asta-i treaba ta.

O ora mai tîrziu, cei doi veri luau micul dejun împreuna la un hotel
luxos, cu mesele aflate la distante mari una de alta pentru pastrarea
intimitatii, pentru ca aici se întîlneau dimineata devreme agentii de
bursa cei mai importanti din oras.

Nicole era adepta unui mic dejun copios, care sâ-i asigure energia
pe parcursul unei zile de munca de douasprezece ore. Astorre se mul-

tumi cu un suc de portocale si o cafea care, împreuna cu un cos cu

rulouri, îl costara douazeci de dolari.

- Ce snapani, îi spuse el lui Nicole, ricanînd.

Nicole se enerva.

- Platesti atmosfera, spuse ea. Lenjeria de masa din import, tacî-

murile. Acum ce naiba te nemultumeste?

- îmi fac datoria de cetatean, spuse Astorre. Am informatii dintr-o

sursa de netagaduit cum câ agentul Kurt Cilke si familia lui vor fi
ucisi mîine noapte. Vreau sâ-l avertizez. Vreau sâ obtin un avantaj din
faptul câ îl avertizez. Va dori sâ stie sursa informatiei, iar eu nu pot
sa i-o dezvalui.

Nicole îsi împinse farfuria deoparte si se lasa pe spate.

- Cine dracu' este atît de idiot? îi spuse ea lui Astorre. Dumnezeule,

sper ca nu esti implicat în asta.

- De ce crezi asa ceva? întreba Astorre.

- Nu stiu, spuse Nicole. Mi-a venit pur si simplu. De ce nu-i

trimiti o anonima?

- Vreau sâ mi se recunoasca faptele bune. Am sentimentul ca nu

prea sînt iubit zilele astea, zise el si zîmbi.

- Eu te iubesc, spuse Nicole, aplecîndu-se catre el. Bun, uite ce o

sâ spunem. Cîhd am intrat în hotel, un tip ciudat ne-a oprit si ne-a soptit informatia la ureche.
Era îmbracat cu un costum gri cu dungi, camasa
alba si cravata neagra. Era de înaltime potrivita, cu pielea maslinie,
putea fi italian sau hispanic. Dupâ asta putem sa batem cîmpii. Eu voi
fi martora ta si stie ca nu poate face fite cu mine.

Astorre rîse. Rîsul lui era întotdeauna dezarmant; avea voiosia

dezlantuita a rîsului de copil.

- Deci îi este mai frica de tine decît de mine, spuse el.

Nicole zîmbi.
- îl cunosc pe directorul F.B.I. E un animal politic, si asa si trebuie
sa fie. îl sun pe Cilke si îi spun sa ne astepte.

îsi scoase telefonul din poseta si forma numarul.

- Domnule Cilke, spuse ea, sînt Nicole Aprile. Sînt cu varul meu,
Astorre Viola, care are niste informatii importante pe care doreste sa vi
le dezvaluie.

Dupa o pauza, spuse:

- E prea tîrziu. Vom fi acolo peste o ora.

închise înainte ca sa mai apuce sa spuna ceva Cilke.

Dupa o ora, Astorre si Nicole fura condusi în biroul lui Cilke. Era
o încapere mare, de colt, cu ferestre Polaroid antiglont prin care nu se vedea nimic.

Cilke îi astepta la un birou urias. în fata biroului lui se aflau trei

scaune negre de piele. în spate se gasea, lucru destul de ciudat, o
tabla de scoala. Pe unul dintre scaune statea Bill Boxton, care nu le
întinse mîna.

- O sa înregistrezi întrevederea? întreba Nicole.

- Evident, spuse Cilke.

Boxton adauga ca pe o scuza:

- Trebuie sa înregistram totul, pîna si comenzile pentru cafea si

gogosi pe care le facem. si îi înregistram pe toti cei pe care credem ca
va trebui sa-i bagam la închisoare.

- Esti un tip al naibii de ciudat, spuse Nicole fara nici o expresie.

Doar n-o sa ma bagi la închisoare în cea mai buna zi din viata ta.
Priveste altfel lucrurile. Clientul meu, Astorre Viola, vine la tine de
bunavoie ca sa-ti dea o informatie importanta. Sînt aici ca sa-l apar de
orice abuz dupa ce va face asta.

Kurt Cilke nu mai era la fel de fermecator ca la întîlnirea precedenta. Le facu semn cu mîna sa
se aseze si, la rîndul lui, lua loc la
birou.

- Bine, spuse el. Sa auzim.

Astorre simti ostilitatea barbatului, ca si cum atunci cînd se afla pe

terenul lui nu mai era nevoie sâ-si manifeste camaraderia de oameni de
afaceri. Oare cum avea sa reactioneze? îl privi pe Cilke drept în ochi
si îi spuse:

- Am primit informatia ca va avea loc un masiv atac armat la tine

acasa mîine noapte. Tîrziu. Scopul este sa fii ucis dintr-un anumit motiv.

Cilke nu raspunse. încremenise pe scaun, dar Boxton sari si se posta

în spatele lui Astorre. Lui Cilke îi spuse:

- Kurt, pastreaza-ti calmul.

Cilke se ridica. Tot trupul lui parea gata sa explodeze de mînie.

- Este un vechi truc mafiot, spuse el. El însusi organizeaza întreaga

operatiune, iar apoi o saboteaza. si crede ca o sâ-i fiu recunoscator.
Cine dracu' ti-a dat informatia asta?

Astorre îi spuse întreaga poveste pe care o pregatisera el si Nicole.

Cilke se întoarse catre Nicole si întreba:

- Ai fost martora la acest incident?

- Da, confirma Nicole, dar n-am auzit ce spusese omul.

Cilke i se adresa lui Astorre:

- în acest moment esti arestat.

- Pentru ce? întreba Nicole.

- Pentru amenintarea unui ofiter federal, spuse Cilke.

- Cred ca ai face bine sa-l suni pe directorul tau, spuse Nicole.

- Este decizia mea, îi riposta Cilke.

Nicole se uita la ceas. Cilke adauga usor:

- Din ordinul executiv al presedintelui, sînt autorizat sa va retin pe tine si pe clientul tau fara
consimtamînt legal, pe motiv de amenintare
la adresa securitatii nationale.

Astorre era uluit. Fâcînd ochii mari în felul lui copilaros, spuse:

- Serios? Chiar poti face asta?

Parea realmente impresionat ca avea atîta putere. Se întoarse catre

Nicole si spuse vesel:
- Vezi tu, începe sa semene din ce în ce mai mult cu Sicilia.

- Daca faci asta, EB.I.-ul va fi tîrît prin tribunale în urmatorii zece ani, iar de tine se va alege
praful, îi spuse Nicole lui Cilke. Ai timp sa-ti pui familia la adapost si sâ-ti faci planul de
surprindere a atacatorilor. Nu vor sti ca ai fost informat despre atac. Daca prinzi vreo cîtiva,
poti sa-i interoghezi. Noi nu vom vorbi. Nici nu-i vom avertiza.

Cilke paru sa cîntareasca aceasta posibilitate. Apoi îi spuse lui

Astorre cu dispret:

- Cel putin pe unchiul tau l-am respectat. El n-ar fi vorbit

niciodata.

Astorre îi arunca un zîmbet jenat.

- Erau alte vremuri si tara era altfel. De altminteri, nici tu nu esti prea departe, cu ordinele tale
executive secrete.

Se întreba ce ar zice Cilke daca i-ar spune adevaratul motiv. Ca îl

crutase pe om pur si simplu pentru câ îsi petrecuse o seara în prezenta
sotiei lui si ca nutrea fata de imaginea ei o dragoste romantica si inutila.

- Nu cred povestea ta idioata, dar o sa cercetam si vom vedea daca

va avea loc într-adevar un atac mîine noapte. Daca se întîmpla ceva, te închid si pe tine si poate
si pe doamna avocat. Dar de ce mi-ai spus?

Astorre zîmbi.

- Pentru ca îmi placi, spuse el.

- Iesi dracului de aici, spuse Cilke si se întoarse catre Boxton:

Cheama-l pe comandantul fortelor tactice speciale si spune-i secretarei sa-mi faca legatura cu
directorul.

Mai fura retinuti înca doua ore, ca sa îi interogheze si echipa lui Cilke. În acest timp, din biroul
lui, Cilke vorbi cu directorul la Washington, la telefonul direct.

- Nu-i aresta în nici un caz, îi spuse directorul. Totul se va afla în presa si o sa fim de rîsul lumii.
si nu te juca cu Nicole Aprile daca n-ai dovezi serioase împotriva ei. Pastreaza totul strict secret
si vom vedea ce se întîmpla mîine noapte. Paza de la tine de acasa a fost pusa în alerta si acum,
în timp ce vorbim, familia ta este deja în curs de parasire a locuintei. Acum da-mi-l pe Bill. El
va conduce operatiunea de interceptare.

- Domnule, asta ar trebui sa fie treaba mea, protesta Cilke.

-Tu vei fi de folos la întocmirea planului, spuse directorul, dar sub nici o forma nu vei lua parte
la vreo operatiune tactica. Biroul opereaza conform unor reguli foarte stricte, pentru a se evita
orice violenta
inutila. Vei fi suspectat daca lucrurile merg râu. Ma întelegi?

- Da, domnule.
Cilke întelesese perfect.

Capitolul 12

Dupa o luna petrecuta în spital, Aspinella Washington iesi în sfîrsit,

dar mai era nevoie de înca mult timp de recuperare pîna sa i se poata insera un ochi artificial.
Trupul ei splendid construit parea ca se reasambleaza încet-încet o data cu vindecarea ranilor.
E adevarat, înca îsi
tragea putin piciorul stîng si orbita goala arata hidos. Dar îsi pusese un
petic verde, nu negru, peste ea si verdele-închis accentua frumusetea pielii ei cafenii. Se
prezenta din nou la lucru într-un costum-pantalon de culoare neagra, o camasa verde si o
haina de piele de aceeasi culoare. Cînd se privi în oglinda, se gîndi ca este socanta.

Desi era în concediu medical, se mai ducea cîteodata la sediul Biroului si ajuta la interogatorii.
Ranile îi dadeau un sentiment de eliberare - simtea ca putea face orice si ca puterea ei
crescuse.

La primul interogatoriu avu doi suspecti, o pereche neobisnuita, în

sensul ca unul era alb si celalalt negru. Suspectul alb, în jur de treizeci
de ani, fu imediat înspaimîntat de prezenta ei. în schimb, cel negru era
încîntat de femeia frumoasa si înalta cu peticul verde pe ochi si cu
privirea aceea rece. Era dura surioara.

- Maiculita, Doamne! striga el cu fata plina de fericire.

Era la prima abatere, nu avea antecedente si nu stia ca era într-o

situatie cu adevarat grava. El si partenerul lui intrasera prin efractie
într-o casa, îi legasera pe sot si pe sotie si apoi prâdaserâ casa. Fusesera
prinsi din cauza unui informator. Pustiul negru înca mai purta la mînâ
ceasul Rolex al proprietarului casei. îi spuse Aspinellei vesel, fara
malitiozitate, cu un glas plin de admiratie:

- Hei, capitane Kidd, o sa ne pui sa mergem pe scîndura?

Ceilalti detectivi din camera se strîmbara la nesabuinta baiatului.

Dar Aspinella nu raspunse. Pustiul avea catuse si nu putea sa se fereasca de loviturile ei. Se
întoarse ca un sarpe si îl izbi cu bastonul peste fata, spargîndu-i nasul si despicîndu-i un
pomete. Nu cazu. Genunchii i se încovoiara si îi arunca o privire plina de repros. Fata lui era o
masa însîngerata. Apoi, picioarele i se împleticira si se pravali la pamînt.
În urmatoarele zece minute, Aspinella îl batu fara mila. Ca dintr-un
izvor primavara, sîngele începu sa-i siroiasca baiatului din urechi.
- Iisuse, spuse unul dintre detectivi, acum cum naiba îl mai interogam?

- Nici nu voiam sa stau de vorba cu el, spuse Aspinella. Eu cu asta vreau sa vorbesc.

Arata cu bastonul spre suspectul alb.

- Zeke, nu-i asa? Vreau sa vorbesc cu tine, Zeke.

Îl apuca fara menajamente de umar si îl arunca pe un scaun din fata biroului ei. El o privea
înfricosat. Ea îsi dadu seama ca peticul verde îi alunecase într-o parte si Zeke se holba la orbita
goala. îsi aranja peticul astfel încît sa-i acopere orbita.

- Zeke, spuse ea. Te rog sa ma asculti cu mare atentie. N-am chef

sa pierdem timpul. Vreau sa stiu cum l-ai bagat pe pustiul asta în toata
povestea asta. Cum ai ajuns aici. S-a înteles? Ai de gînd sa cooperezi?

Zeke palise cumplit. Nu avu nici o sovaiala.

- Da, doamna, spuse el. Va spun totul.

- Foarte bine.

Aspinella îi spuse unui alt detectiv:

- Du-l pe pustiul asta la cabinetul medical si trimite-i pe cei de la video sa-i ia marturia lui Zeke
pe care o da de bunavoie.

Dupa ce fura montate monitoarele, Aspinella îi spuse lui Zeke:

- Cine v-a ascuns prada? Cine v-a dat informatii asupra obiectivului? Sa-mi dai detaliile exacte
ale jafului. Partenerul tau este în mod evident un baiat cuminte. N-are antecedente si nici nu-
i prea istet. De asta l-am luat mai usor. Dar tu, Zeke, ai niste antecedente de toata frumusetea,
asa ca îmi închipui ca tu l-ai bagat în beleaua asta. Asa ca poti
sa începi sa repeti pentru înregistrarea video.

Cînd Aspinella parasi sediul politiei, se încadra pe autostrada Southern State Parkway spre
Brightwaters, Long Island.

În mod ciudat, gasea ca era destul de placut sa conduci masina cu un singur ochi. Peisajul era
mai interesant pentru ca era concentrat, asa cum unele picturi futuriste se dizolva în vis la
margini. Era ca si cum
lumea, globul pamîhtesc însusi, s-ar fi taiat în doua si jumatatea pe care
o putea vedea necesita mai multa atentie.

In cele din urma ajunse la Brightwaters si trecu pe lînga casa lui

John Heskow. Ii vazu masina pe alee si un om care cara o azalee uriasa din sera în casa. Apoi
un altul iesi din sera, ducînd o cutie plina cu flori
galbene. Interesant, îsi zise. Goleau sera.

Pe cînd se afla în spital, facuse cercetari despre John Heskow.

Cautase în listele cu numerele de înregistrare ale masinilor din starul
New York si îi gasise adresa. Apoi verificase toate bazele de date ale
crimei organizate si constatase ca John Heskow era în realitate Louis
Ricci; nemernicul era italian, desi arata ca o budinca germana. Dar
antecedentele lui penale erau clare. Avea la activ mai multe arestari pentru extorcare si atac,
dar nu fusese niciodata condamnat. Sera nu-i putea
aduce sumele de bani necesare pentru stilul lui de viata.

Aspinella facuse toate aceste investigatii pentru ca îsi imaginase ca

singurul care se putea atinge de ea si de Di Benedetto era Heskow.
Unicul lucru care o punea în încurcatura era faptul ca le daduse banii.
Acei bani îi adusesera pe cap toata comisia de disciplina, dar scapase
rapid de ancheta lor entuziasta, caci tipii fusesera fericiti sa-si ia banii
pentru ei. Acum se pregatea sa scape si de Heskow.

Cu douazeci si patru de ore înainte de atacul prevazut a avea loc la

locuinta lui Cilke, Heskow conducea spre aeroportul Kennedy de unde
avea sa zboare spre Mexico City, dispârînd din lumea civilizata cu niste
pasapoarte false pe care le pregatise cu ani în urma.

Avusese grija de detaliile marunte. Serele fusesera golite; fosta lui

sotie avea sa se ocupe de vînzarea casei si avea sa depunâ banii la banca
pentru cheltuielile de colegiu ale fiului lor. Heskow îi spusese ca va fi
plecat doi ani. Aceeasi poveste i-o spusese si fiului sau la cina pe care
o luasera la Shun Lee.

Ajunse la aeroport pe înserat. înregistra la vama doar doua valize.

Era tot ce îi trebuia, cu exceptia celor o suta de mii de dolari în bancnote de o suta, lipiti pe
toata suprafata corpului lui în pungute mici. Era
tapetat cu bani pentru cheltuielile imediate si mai avea un cont secret

în Insulele Cayman în care erau depusi aproape cinci milioane de

dolari. Slava Domnului, în nici un caz nu se putea înscrie pentru ajutor
social. Era mîndru ca dusese o viata cumpatata si ca nu aruncase cu
bani în dreapta si în stînga pe jocuri de noroc, femei sau pe alte prostii.

Heskow îsi arata biletul de zbor si tichetul de loc. Acum nu mai

avea cu el decît o mapa cu actele de identitate false si pasapoartele. îsi
lasase masina la parcarea permanenta; fosta lui sotie avea s-o ia de
acolo si s-o pastreze în grija.

Mai era aproape o ora pînâ la decolarea avionului. Se simtea putin

nelinistit pentru ca era neînarmat, dar trebuia sa treaca de detectoare ca
sa ajunga la avion; apoi putea sa faca rost de cîte arme voia de la
cunostintele lui din Mexico City.

Ca sa-si omoare timpul, cumpara niste reviste de la un stand si se duse la cafeneaua

terminalului. îsi umplu o tava cu prajituri si cafea si se aseza la una dintre masute. Rasfoi
revistele si îsi mînca prajitura, o
tarta cu capsune, acoperita cu frisca la tub. Dintr-o data îsi dadu seama
ca mai era cineva cu el la masa. Ridica privirea si vazu pe detectivul
Aspinella Washington. Ca toata lumea, fu hipnotizat de peticul verde
care îi acoperea ochiul. îi provoca fiori de panica. Arata mai frumoasa
decît si-o amintea.

- Buna, John, spuse ea. N-ai venit niciodata sa ma vizitezi la spital.

Era atît de tulburat încît o lua în serios.

- stii doar ca nu puteam face asta. Dar mi-a parut rau sa aud de nefericita întîmplare.

Aspinella îi arunca un zîmbet larg.

- Glumeam, John. Dar am vrut într-adevar sa am o vorba cu tine înainte sa-ti iei zborul.

- Sigur, spuse Heskow.

Se astepta ca va trebui sa dea mita, asa ca avea zece mii de dolari

pregatiti în mapa pentru asemenea surprize.

- Ma bucur sa vad ca arati atît de bine. Eram îngrijorat pentru tine.

- N-am patit mare lucru, spuse Aspinella, cu singurul ei ochi sclipind ca al unui vultur. Pacat de
Paul. Eram buni prieteni, stii doar, în afara faptului ca îmi era sef.

- Chiar ca e pacat, spuse Heskow si scoase un oftat de regret care o facu pe Aspinella sa
zîmbeasca.

- Cred ca nu trebuie sa-ti arat insigna, spuse Aspinella. Da?

Facu o pauza. Vreau sa vii cu mine într-o mica încapere pe care o

avem aici, la terminal, pentru interogatorii. îmi dai cîteva raspunsuri
interesante si îti poti prinde avionul.

- Bine, spuse Heskow.

Se ridica în picioare, tinînd strîns mapa.

- si fara tertipuri, ca te împusc pe loc. Ce chestie ciudata, ochesc

mai bine cu un singur ochi.

Se ridica si îl lua de brat, conducîndu-l pe o scara la mezanin, unde

se aflau birourile administrative ale liniilor aeriene. îl duse pe un coridor lung si descuie usa
unui birou. Heskow fu surprins nu numai de marimea camerei, dar si de numarul mare de
monitoare de pe pereti,
cel putin douazeci de ecrane, la care lucrau doi oameni care stateau
asezati pe fotolii moi si îi studiau, în timp ce mîncau sandvisuri si beau
cafea. Unul dintre ei se ridica si spuse:

- Hei, Aspinella, ce s-a întîmplat?

- Vreau sa discut ceva în particular cu individul asta în camera de

interogatorii. încuie-ne.

- Sigur, spuse omul. Vrei sa vina unul dintre noi cu tine acolo?

- A, nu. E doar o discutie amicala.

- Aha, una dintre discutiile tale amicale, spuse omul si rîse.

îl privi pe Heskow mai de aproape.

- Te-am vazut pe ecran la capatul terminalului. Tarta cu capsuni, ai?

îi conduse pîna la o usa din spatele camerei si o descuie. Dupa ce

Aspinella si Heskow intrara în camera de interogatorii, omul încuie usa
pe dinafara.

Heskow se simtea mai linistit acum, stiind ca mai erau si alti

oameni implicati. Camera de interogatorii era dezarmanta. Continea o
canapea, un birou si trei scaune cu un aspect confortabil. Intr-un colt se
aflau un racitor de apa si cîteva pahare de hîrtie. Peretii roz erau
decorati cu fotografii si picturi reprezentînd masini de zbor.

Aspinella îl obliga pe Heskow sa se aseze pe un scaun din fata

biroului, iar ea se instala chiar pe birou si se uita în jos la el.

- Putem sa terminam mai repede? întreba Heskow. Este foarte

important sa prind avionul.

Aspinella nu raspunse. întinse mîna si lua mapa lui Heskow din

poala acestuia. Heskow se crispa. Ea o deschise si îi frunzari

continutul, inclusiv bancnotele de o suta de dolari. Studie unul dintre pasapoartele false, apoi
puse totul înapoi în mapa si i-o înapoie.

- Esti un om foarte destept, spuse ea. stiai ca e timpul sa-ti iei

talpasita. Cine ti-a spus ca te urmaresc?

- De ce sa ma urmaresti? întreba Heskow.

Era mai încrezator acum, ca îsi primise înapoi mapa.

Aspinella îsi ridica peticul de pe ochi, astfel încît el sa poata vedea

oribila gaura. Dar lui Heskow nu i se clinti un muschi; vazuse si lucruri
mai urîte la viata lui.

- M-ai costat acest ochi, spuse ea. Numai tu puteai sâ-i informezi
si sa ne întinzi cursa mie si lui Paul.

Heskow vorbi cu cea mai mare sinceritate, atitudine care reprezentase una dintre armele cele
mai eficiente în profesiunea lui.

- Te înseli amarnic. Daca as fi facut asta, as fi pastrat banii - îti dai

si tu seama de asta. Asculta, chiar trebuie sa prind avionul ala.

îsi descheie camasa si sfîsie o bucata de banda adeziva. Doua teancuri de bancnote aparura
pe masa. Sînt ai tai, plus banii din mapa. Asta
înseamna treizeci de mii.

- Mama! se mira Aspinella. Treizeci de mii. Ce de bani doar pentru un ochi. Bine. Dar trebuie
sa-mi spui numele tipului care a platit ca
sa fim prinsi.

Heskow se hotarî. Singura lui sansa era sa prinda avionul. stia ca

Aspinella nu blufeaza. Avusese de-a face cu destui maniaci de la Omucideri în munca lui ca sa
o judece gresit.

- Asculta, trebuie sa ma crezi. Nici nu mi-a trecut prin cap ca tipul

avea de gînd sa atace doi politisti cu functie înalta. Am facut doar un
tîrg cu Astorre Viola ca sa poata disparea. Habar n-aveam ca va face
una ca asta.

- Bine, spuse Aspinella. Acum, cine te-a platit ca sâ-l omori?

- Paul stia, spuse Heskow. Nu ti-a spus? Timmona Portella.

Auzind acestea, Aspinella simti ca o cuprinde un val de furie. Grasanul ala de partener al ei nu
fusese numai un idiot în pat, ci si un nemernic mincinos.

- Ridica-te, îi spuse ea lui Heskow.

Dintr-o data, în mîna ei aparu un pistol.

Heskow se îngrozi. Mai vazuse aceasta privire, numai ca nu el

fusese victima. O clipa se gîndi la cele cinci milioane de dolari care
aveau sa moara o data cu el, necerute de nimeni, iar banii aceia parura o fiinta însufletita. Ce
tragedie!

- Nu, striga el si îsi îngramadi corpul mai adînc în scaun.

Aspinella îl însfaca de pâr cu mîna libera si îl trase în picioare,

îndrepta arma spre gîtul lui si trase. Heskow paru câ zboara din
înclestarea ei si se pravali la pâmînt. Ea îngenunche lînga trupul lui.
Apoi îsi scoase pistolul de rezerva din tocul de la glezna si îl puse în
mîna lui Heskow si se ridica. Auzi cum se descuie usa si cei doi oameni
de la monitoare navalira înauntru cu pistoalele în mîini.

- A trebuit sa-l ucid, spuse ea. A încercat sa mâ mituiasca si a scos

pistolul. Cheama ambulanta aeroportului, iar eu o sa sun la politie.
Nu atingeti nimic si fiti cu ochii pe mine.

în seara urmatoare Portella lansa atacul. Sotia si fiica lui Cilke

fusesera duse deja în graba într-un post F.B.I. bine pazit din California.
La ordinul directorului, Cilke era la sediul F.B.I. din New York cu toata
echipa lui de serviciu. Bill Boxton primise comanda echipei speciale
care avea sa-i prinda în cursa pe atacatorii casei lui Cilke. Totusi regulile de actiune erau stricte.
Biroul nu voia sa se produca o baie de sînge care sa atraga protestele grupurilor liberale.
Echipa F.B.I. nu
tragea decît daca ceilalti trageau primii. Aveau sa se depuna toate eforturile pentru a-i
determina pe atacatori sa se predea.

Ca ofiter adjunct al operatiunilor tactice, Kurt Cilke avu o întîlnire

cu Boxton si cu comandantul fortelor speciale, un om relativ tînar de
treizeci si cinci de ani pe a carui figura se imprimase rigiditatea
autoritatii. Dar pielea lui era cenusie si avea o alunita nefericit asezata
pe barbie. Numele lui era Sestak si accentul cu care vorbea era de
Harvard suta la suta. Se întîlnirâ în biroul lui Cilke.

- Sper sa comunicam permanent în timpul operatiunii, spuse

Cilke. Regulile de actiune în lupta vor fi respectate cu strictete.

- Nu-ti face griji, spuse Boxton. Avem o suta de oameni bine

înarmati, care îi depasesc cu mult pe ai lor. Se vor preda.

Sestak spuse cu o voce moale:

- Am si eu o suta de oameni care vor marca perimetrul de lupta,

îi vom lasa sa intre, dar nu si sa iasa.

- Bun, spuse Cilke. Dupa ce îi capturati, trirniteti-i imediat la centrul nostru de interogatorii de
la New York. Nu am voie sa particip la
interogatoriu, dar vreau informatii cît mai curînd cu putinta.
- Dar daca ceva merge prost si sîntem nevoiti sa-i omorîm pe
cîtiva? întreba Sestak.

- Atunci va fi o ancheta interna si directorul va fi foarte nemultumit.

Bun, iata care este realitatea: vor fi arestati pentru conspiratie la crima
si vor iesi pe cautiune. Apoi vor disparea în America Latina. Asa ca nu
avem decît cîteva zile ca sâ-i interogâm.

Boxton se uita la Cilke cu un zîmbet abia schitat. Sestak îi spuse lui

Cilke pe tonul lui cultivat:

- Cred ca asta v-ar nemultumi profund.

- Sigur, ma deranjeaza, spuse Cilke. Dar directorul trebuie sa se

gîndeasca la complicatiile politice. Acuzatia de conspiratie este întotdeauna o chestie
spinoasa.

- înteleg, spuse Sestak. Deci, ai mîinile legate.

- Exact, spuse Cilke.

Boxton spuse încet:

- E al naibii de rusinos ca încearca sa ucida un ofiter federal si

scapa cu fata curata.

Sestak îi privi pe amîndoi cu un zîmbet amuzat. Pielea lui cenusie

capata o nuanta rosiatica.

- Vorbesti cu peretii, spuse el. Oricum, operatiunile astea dau gres

de fiecare data. Baietii care au pusti cred întotdeauna ca nu pot fi
împuscati. O caracteristica foarte ciudata a firii umane.

În acea noapte, Boxton îl însoti pe Sestak în zona operativa din jurul casei lui Cilke din New
Jersey. Luminile fusesera lasate aprinse în
casa, ca sa dea impresia ca era cineva acasa. De asemenea, trei masini
erau parcate pe alee, ca sa se creada ca garzile erau înauntru. Masinile
aveau explozibili camuflati, astfel încît la pornire sa sara în aer. în afara
de asta, Boxton nu mai vazu nimic.

- Unde naiba sînt cei o suta de oameni ai tai? îl întreba Boxton pe Sestak.

Sestak îi arunca un rînjet larg.

- Buna treaba, este? Sînt peste tot si nici chiar tu nu-i vezi. Au ocupat deja pozitii de tragere.
Cînd vor veni atacatorii, drumul va fi blocat
în spatele lor. O sa-i prindem pe toti ca pe niste sobolani.
Boxton ramase lîngâ Sestak într-un post de comanda aflat la nici
cincizeci de metri de casa. împreuna cu ei era o echipa de comunicatii
formata din patru oameni care purtau costume de camuflaj de aceeasi
culoare cu peticul de padure pe care îl foloseau ca acoperire. Sestak si
echipa lui erau înarmati cu pusti, dar Boxton avea numai pistolul din
dotare.

- Nu vreau sa intri si tu în lupta, îi spuse Sestak lui Boxton. In afara

de asta, arma aia a ta nu-ti este de nici un folos aici.

- De ce? spuse Boxton. Toata viata mi-am dorit sa-i împusc pe

baietii rai.

Sestak rîse.

- Ei bine, azi n-o s-o faci. Echipa mea este protejata prin ordin executiv împotriva oricaror
anchete juridice sau acuzatii. Tu, nu.

- Dar sînt la comanda, spuse Boxton.

- Nu si în timpul operatiunilor, îi replica Sestak calm. Atunci, eu

sînt unicul comandant. Iau toate deciziile. Nici chiar directorul nu-i
deasupra mea.

Asteptara împreuna în întuneric. Boxton se uita la ceas. Mai erau

zece minute pîna la miezul noptii. Cineva din echipa de comunicatii îi
sopti lui Sestak:

- Cinci masini pline de oameni se apropie de casa. Drumul a fost blocat în spatele lor. Timpul
estimat de sosire este de cinci minute.

Sestak purta ochelari cu infrarosii, care îi permiteau vederea pe timp de noapte.

- Bine, spuse el. Transmite mai departe. Nu trageti decît daca se

trage asupra voastra sau la ordinul meu.

Asteptara. Deodata, cinci masini aparura în viteza pe alee si oamenii

coborîra în graba. Unul dintre ei arunca imediat o bomba în casa lui
Cilke, spargînd un geam si lansînd o flacara subtire si rosie în încapere.

Apoi brusc întreaga zona fu inundata de lumina tare a reflectoarelor, care facu sa înghete
grupul de atacatori. în acelasi timp, un elicopter
hurui deasupra capetelor lor cu luminile aprinse. Portavocele îsi strigara mesajul în noapte:

- Sîntem de la F.B.I.! Aruncati armele si lungiti-va la pamînt!

Nauciti de lumina si de elicoptere, oamenii prinsi în cursa încremenira. Boxton observa cu
usurare ca îsi pierdusera orice vointa de a se opune.

De aceea fu surprins cînd Sestak ridica pusca si trase în grupul de

atacatori. Imediat grupul de atac începu sâ riposteze. Atunci Boxton fu asurzit de rapaitul
gloantelor care maturau aleea si-i secerau pe atacatori. Una dintre masinile cu explozibil sari
în aer. Parea ca un uragan
de plumb devastase complet aleea. Geamurile se sfarîmara si cazura pe pamînt ca o ploaie de
argint. Celelalte masini pareau ca se scufunda în pamînt, atît de ciuruite de gloante erau, încît
caroseriile lor nu mai aveau nici o culoare. Din alee parca tîsnea un izvor de sînge, care
curgea si baltea în jurul masinilor. Din cei douazeci de atacatori nu mai ramasesera decît
gramezi de zdrente sîngerînde, care aratau ca niste saci cu rufarie de dus la gunoi.

Boxton era socat.

- Ai tras fara sa-i lasi sa se predea, îi spuse el acuzator lui Sestak.

O sa scriu asta în raport.

- Nu cred, spuse Sestak cu un rînjet. O data ce au aruncat bomba în casa, se cheama ca au

comis un atentat. Nu puteam pune în pericol viata oamenilor mei. Asta o sa scriu eu în raport.
si câ ei au tras primii.

- Ei bine, în raportul meu va scrie altceva, spuse Boxton.

- Ce vorbesti? facu Sestak. Crezi ca directorul are nevoie de raportul tau? O sâ fii pe lista lui
neagra. Pentru totdeauna.

- O sa vrea pielea ta pe bat pentru ca ai nesocotit ordinul, spuse

Boxton. O sa fim împreuna pe lista aia.

- Foarte bine, spuse Sestak. Dar eu sînt comandantul tactic. Peste

cuvîntul meu nu se poate trece. O data ce sînt chemat, asta este. Nu
vreau ca acei criminali sa creada ca pot ataca un ofiter federal. Asta este realitatea, iar tu si
directorul puteti sa ma pupati în fund.

- Douazeci de oameni morti, spuse Boxton.

- si ati scapat de ei, spuse Sestak. Tu si Cilke voiati sâ le dau naibii de ordine, dar n-ati avut
curajul s-o spuneti pe fata.

Dintr-o data Boxton îsi dadu seama ca asa era.

Kurt Cilke se pregatea pentru o noua sedinta cu directorul de la Washington. îsi notase ce
trebuia sa spuna si avea un raport asupra tuturor conditiilor atacului asupra casei sale.

Ca de obicei, Bill Boxton avea sa-l însoteasca, dar de data aceasta era la cererea expresa a
directorului.
Cilke si Boxton erau în biroul directorului, unde un rînd de monitoare aratau activitatile sectiei
locale a F.B.I.-ului. Directorul, ca întotdeauna politicos, dadu mîna cu amîndoi si îi invita sa ia
loc, desi lui Boxton îi arunca o privire rece, ca de peste. Doi dintre adjunctii lui asistau.

- Domnilor, spuse el, adresîndu-se întregului grup, trebuie sa punem la punct toata
harababura asta. Nu ne putem permite sa lasam un asemenea act fara un raspuns ferm. Cilke,
vrei sa ramîi în activitate sau te retragi?

- Ramîn, spuse Cilke.

Directorul se întoarse spre Boxton cu o expresie severa pe fata lui slaba si aristocratica.

- Tu ai fost responsabil cu toata operatiunea. Cum se face ca toti atacatorii au fost omorîti si
nu mai avem pe cine sa interogam? Cine a dat ordinul de deschidere a focului? Tu? si din ce
motive?

Boxton lua o pozitie teapana în scaun.

- Domnule, spuse el, atacatorii au aruncat o bomba în casa si au deschis focul. N-am avut de
ales.

Directorul ofta. Unul dintre adjunctii lui mormai o remarca dispretuitoare.

- Capitanul Sestak este unul dintre oamenii nostri cei mai capabili, spuse directorul. A încercat
sâ ia macar un prizonier?

- Domnule, totul s-a terminat în doua minute, spuse Boxton. Capitanul Sestak este un tactician
foarte eficient pe cîmpul de lupta.

- Ma rog, macar nu s-a facut caz în presa sau în opinia publica, spuse directorul. Dar trebuie sa
spun ca eu consider asta o baie de sîhge.

- Asta a si fost, interveni unul dintre adjuncti.

- Ei bine, n-am avut încotro, spuse directorul. Cilke, ai adus planul operativ?

Cilke simti o împunsatura de furie din cauza criticilor lor, dar raspunse calm:

- Vreau o suta de oameni care sa lucreze în cadrul biroului meu. Mai vreau sa cereti o evaluare
completa a bancilor Aprile. Ţin sa-i anchetez la sînge pe toti cei implicati în afacerea asta.

Directorul spuse:

- Nu te consideri în nici un fel îndatorat acestui Astorre Viola pentru câ te-a salvat cu tot cu
familie?
- Nu, spuse Cilke. Trebuie sa-i cunosti pe oamenii acestia. Mai întîi te baga într-un bucluc, apoi
te ajuta sa iesi din el.

Directorul spuse:

- Nu uita ca unul dintre interesele noastre majore este sa ne însusim bancile Aprile. Nu numai
pentru ca vom profita de ele, dar si pentru ca aceste banei au menirea unui centru al spalarii
banilor de pe droguri.
Prin ele îi vom prinde pe Portella si pe Tulippa. Trebuie sa privim lucrurile global. Astorre Viola
refuza sa vînda bancile si sindicatul
încearca sa-l elimine. Pîna acum n-au reusit. Am aflat ca cei doi ucigasi platiti ca sa-l împuste
pe Don Aprile au disparut. Doi detectivi din N.Y.P.D. au fost victime ale unei bombe.

- Astorre este viclean si derutant si nu este implicat în nici o lovitura, le spuse Cilke, asa ca nu-
l putem acuza de nimic. Sindicatul ar putea reusi sa scape de el, iar copiii lui Don Aprile le vor
vinde bancile.
si atunci sînt sigur ca în cîtiva ani cei din sindicat vor face un pas gresit.

Nu era un lucru neobisnuit ca autoritatile guvernamentale de aparare a legii sa intre în joc,

mai ales cînd era vorba de traficantii de droguri. Dar, ca sa poata face asta, trebuia sa permita
comiterea unor crime.

- Am intrat în joc mai demult, spuse directorul. Dar asta nu înseamna sa-i dai mîna libera lui
Portella.

- Bineînteles, spuse Cilke, care stia ca toata lumea vorbea "oficial".

- O sa-ti dau cincizeci de oameni, spuse directorul. si o sa cer o ancheta completa a bancilor,
ca sâ punem lucrurile în miscare.

Unul dintre adjuncti spuse:

- Le-am mai anchetat si n-am gasit nimic.

- Nu se stie niciodata, spuse Cilke. Astorre nu este bancher si s-ar putea sa fi facut greseli.

- Da, spuse directorul. Procurorul nu are nevoie decît de o mica scapare.

întors la New York, Cilke se întîlni cu Boxton si cu Sestak ca sa organizeze campania.

- Primim înca cincizeci de oameni care vor ancheta atacul asupra casei mele, le spuse el.
Trebuie sa avem mare grija. Vreau tot ce poti obtine despre Astorre Viola. Vreau informatii
despre bomba din masina detectivilor. Vreau sa stiu tot ce se poate despre disparitia fratilor
Sturzo si toate informatiile despre sindicat. Atentie maxima
la Astorre Viola si la detectivul Washington. Se spune ca primeste mita, si în toata povestea
pe care o spune despre explozie si despre banii de la locul faptei e ceva necurat.
- si Tulippa? întreba Boxton. Poate parasi tara oricînd.

- Tulippa umbla prin tara, tine discursuri despre legalizarea drogurilor si îsi colecteaza banii de
pe urma santajului asupra unor mari companii.

- Nu-l putem agata cu asta? întreba Sestak.

- Nu, Sestak, spuse Cilke. Are o companie si le vinde asigurari. S-ar putea sa construim un caz,
dar oamenii de afaceri se opun. si-au rezolvat problema sigurantei personalului lor din
America de Sud.
si Portella nu are unde sa plece.

Sestak îi zîmbi rece.

- Aici care sînt regulile de actiune?

Cilke raspunse linistit:

- Directorul a ordonat sa nu mai aiba loc masacre, dar asigura-ti protectia. În special împotriva
lui Astorre.

- Cu alte cuvinte, pe Astorre îl putem ucide, spuse Sestak.

Cilke paru adîncit în gînduri o clipa. Apoi raspunse:

- Daca este nevoie.

Abia dupa o saptamîna inspectorii federali începura sa roiasca în jurul dosarelor bancilor
Aprile, iar Cilke veni personal sa-l vada pe domnul Pryor în biroul acestuia.

îi strînse mîna si spuse cordial:

- îmi place întotdeauna sa-i cunosc personal pe cei pe care s-ar putea sa-i trimit la închisoare.
Acum, ne puteti ajuta în vreun fel sa facem putina lumina pîna nu e prea tîrziu?

Domnul Pryor îl privi pe tînar cu o îngrijorare binevoitoare.

- Serios? se mira el. Dar sînteti pe o pista complet gresita, va asigur. Conduc aceste banci
impecabil, conform legilor nationale si internationale.

- Ei bine, nu voiam decît sa stiti ca va analizez trecutul, dumneavoastra si tuturor celorlalti,

spuse Cilke. si sper ca sînteti cu totii curati. Mai ales fratii Sturzo.

Domnul Pryor îi zîmbi.

- Sîntem imaculati.

Dupa plecarea lui Cilke, domnul Pryor se lasa pe spate în scaun. Situatia devenea alarmanta.
Daca aflau de Rosie? Ofta. Ce pacat. Trebuia sa faca ceva pentru ea.
Cînd Cilke o anunta pe Nicole ca voia sa se vada cu ea si cu clientul ei în biroul lui în ziua
urmatoare, înca nu avea o imagine exacta asupra caracterului lui Astorre; si nici nu-si dorea sa
aiba. Nu simtea
fata de el decît dispretul pe care îl avea fata de toti cei care încalcau legea. înca nu întelegea
hotarîrea unui adevarat Mafioso.

Astorre credea în vechile traditii. Oamenii lui îl iubeau nu numai datorita carismei lui, dar mai
ales pentru ca pretuia onoarea mai presus de orice.

Un adevarat Mafioso avea o vointa destul de puternica de a razbuna orice insulta la adresa lui
sau a coscai lui. Nu se putea supune niciodata vointei unei alte persoane sau a unei agentii
guvernamentale. În asta
consta puterea lui. Vointa lui era suprema; dreptatea era ceea ce decreta el ca trebuia sa fie.
Salvarea lui Cilke si a familiei lui era o slabiciune de caracter. Totusi se duse la biroul lui Cilke
avînd speranta vaga ca va primi multumiri sau macar ca ostilitatea lui Cilke va cunoaste o
scadere.

Era evident ca se facusera pregatiri speciale pentru primirea lor. Doi agenti de paza îi
perchezitionara pe Astorre si pe Nicole înainte sa patrunda în biroul lui Cilke. Acesta statea la
birou si le arunca priviri
fioroase. Fara a se arata cîtusi de putin prietenos, le facu semn sa ia loc.
Unul dintre agentii de paza îi încuie pe dinafara si ramase de cealalta parte a usii.

- Se înregistreaza? întreba Nicole.

- Da, spuse Cilke. Audio si video. Nu vreau sa existe interpretari gresite ale acestei întîlniri.

Facu o mica pauza.

Vreau sa întelegeti ca nu s-a schimbat nimic. Va consider niste gunoaie carora nu le voi permite
sa traiasca în aceasta tara. Nu cred o iota din toata aiureala aia cu Don Aprile. Nu cred nici
povestea cu

informatorul. Cred ca ai nascocit toate astea împreuna cu el si apoi l-ati tradat pe conspiratorul
vostru ca sa obtineti un tratament mai indulgent din partea mea. Dispretuiesc astfel de trucuri.

Astorre era uimit ca Cilke ajunsese atît de aproape de adevar. Se uita la el cu mai mult respect.
Totusi sentimentele lui erau ranite. Individul nu avea nici un pic de recunostinta, nici un pic de
respect pentru
un om care îl salvase pe el si pe familia lui. Zîmbi la gîndul contradictiilor din firea lui.

- Ţi se pare comic, una dintre glumele tale de mafiot, spuse Cilke. O sa-ti sterg eu zîmbetul ala
de pe fata în doua secunde.

Se întoarse spre Nicole.

- în primul rînd, Biroul cere sa ne spuneti adevaratele conditii în care ati obtinut aceste
informatii. Nu tîmpenia aia pe care mi-a servit-o varul tau. Ma surprinzi, domnisoara avocat.
Ma gîndesc sa te acuz de complicitate la conspiratie.

Nicole spuse calma:

- Puteti încerca, dar va sfatuiesc sa vorbiti mai întîi cu directorul dumneavoastra.

- Cine v-a spus de atacul asupra casei mele? întreba Cilke. Vrem numele adevaratului
informator.

Astorre ridica din umeri.

- Ori credeti ce v-am spus, ori alta varianta nu mai avem, spuse el. Alegeti.

- Nici una, nici alta, spuse Cilke rece. Sa lamurim lucrurile. si tu esti tot un nemernic. Un ucigas.
stiu ca tu ai pus bomba în masina lui Di Benedetto la Washington. Cercetam disparitia fratilor
Sturzo din Los Angeles. I-ai omorît pe trei dintre paznicii lui Portella si ai luat parte la o rapire.
O sa te prindem pîna la urma. si atunci n-o sa fii decît un alt gunoi.

Pentru prima oara, Astorre paru sa-si piarda ceva din stapînirea de sine proverbiala, iar masca
lui de amabilitate disparu. O surprinse pe Nicole, privindu-l cu un fel de mila amestecata cu
groaza. Asa ca lasa sa-i scape o parte din furia care îl stapînea.

- Nu ma astept la favoruri de la tine, îi spuse el lui Cilke. Nici macar nu stii ce-i aia onoare. Am
salvat vietile sotiei si fiicei tale. Puteau fi acum sub pamînt daca nu eram eu. si acum ma chemi
aici ca

sa ma jignesti. Fiica si sotia ta traiesc datorita mie. Arata-mi cel putin respect pentru asta.
Cilke se holba la el.

- N-o sa-ti arat nimic, spuse el si simti o furie teribila la gîndul ca îi era îndatorat lui Astorre.

Astorre se ridica, vrînd sa paraseasca biroul, dar un agent de paza îl împinse înapoi.

- O sa-ti fac viata iad, spuse Cilke.

Astorre ridica din umeri.

- Fa ce vrei. Dar da-mi voie sa-ti spun un lucru. stiu ca ai dat o mîna de ajutor ca sa i se faca
felul lui Don Aprile. si asta numai pentru ca tu si Biroul vreti sa puneti mîna pe banci.

La aceste cuvinte, cei doi agenti de paza înaintara spre el, dar Cilke le facu semn sa se opreasca.

- stiu ca ai posibilitatea sa opresti orice atac asupra familiei mele, spuse el. Acum îti spun ca
voi considera asta ca fiind raspunderea ta.

Din celalalt capat al camerei, Bill Boxton se uita la Astorre si îi spuse cu un glas taraganat:
- Ameninti un ofiter federal?
Nicole interveni:

- Bineînteles ca nu, nu face decît sa-i ceara ajutorul.

Cilke parea acum mai calm.

- si toate astea pentru iubitul tau Don. Ei bine, e clar ca nu ai citit dosarul pe care i l-am dat lui
Nicole. Iubitul tau Don este omul care ti-a omorît tatal cînd tu aveai numai trei ani.

Astorre tresari si se uita la Nicole.

- Asta era partea pe care ai încercat sa o stergi?

Nicole dadu din cap.

- Nu am crezut niciodata ca partea aia era adevarata, si chiar daca era, nu am considerat ca
trebuie sa stii. N-ar fi facut decît sa te raneasca.

Astorre simti ca se învîrteste camera cu el, dar îsi pastra stapînirea de sine.

- Asta nu schimba cu nimic lucrurile.

Nicole i se adresa lui Cilke:

- Acum ca s-a lamurit totul, putem pleca?

Cilke avea o statura masiva si, cînd se apropie din spatele biroului, îi dadu în joaca lui Astorre
o palma dupa ceafa. Gestul îl surprinse pe

Cilke la fel de mult ca si pe Astorre, caci nu-l mai facuse niciodata pîna atunci. Era o lovitura
data în intentia de a-si arata dispretul, care masca o ura autentica. îsi dadea seama ca nu va
putea niciodata sa uite ca
Astorre îi salvase familia. La rîndul lui, Astorre îl privi fix pe Cilke. întelegea perfect ce simtea.

Nicole si Astorre se întoarsera în apartamentul lui Nicole, iar ea încerca sa-i arate compasiune
pentru umilinta suferita, dar asta paru sa-l înfurie si mai mult. îi pregati un prînz usor si apoi îl
convinse sa
doarma putin. În timpul somnului, deveni la un moment dat constient de prezenta lui Nicole
în pat, lînga el, si de îmbratisarea ei. O împinse la o parte.

- Ai auzit ce a spus Cilke despre mine, spuse el. Vrei sa te încurci cu unul ca mine?

- Nu cred ce spune el sau ce spun rapoartele lui, spuse Nicole. Astorre, cred cu adevarat ca
înca te mai iubesc.

- Nu putem întoarce trecutul înapoi, spuse Astorre cu blîndete. Nu sînt acelasi om si nici tu nu
esti. Vrem doar sa fim din nou copii.
Ramasera îmbratisati. Apoi Astorre spuse somnoros:

- Crezi ca e adevarat ce spun ei, ca Don Aprile l-a ucis pe tatal meu?

În ziua urmatoare, Astorre zbura la Chicago cu domnul Pryor si se consulta cu Benito Craxxi. îi
puse la curent si apoi întreba:

- Este adevarat ca Don Aprile l-a omorît pe tatal meu?

Craxxi ignora întrebarea si îl întreba pe Astorre:

- Ai vreun amestec în atacul asupra familiei lui Cilke?

- Nu, minti Astorre. Le ascunse adevarul pentru ca nu voia sa stie nimeni cît era de diabolic. si
stia ca ei l-ar fi dezaprobat.

- si totusi i-ai salvat, spuse Don Craxxi. De ce?

Astorre fu nevoit din nou sa minta. Nu putea sa-i lase pe aliatii lui sa stie ca era capabil de
sentimentalisme, ca nu putuse suporta ideea ca sotia si fiica lui Cilke aveau sa fie ucise.

- Ai facut bine, spuse Craxxi.

Astorre spuse:

- Nu mi-ai raspuns la întrebare.

- Pentru ca este complicat, spuse Craxxi. Erai copilul nou-nascut al unui mare sef al Mafiei din
Sicilia, un barbat de optzeci de ani si capul unei cosca foarte puternice. Mama ta era foarte
tînara si a murit la nastere. Batrînul Don era pe moarte si ne-a chemat pe mine, pe Don Aprile
si pe Bianco la patul lui. întreaga lui cosca avea sa se prabuseasca dupa moartea lui si era
îngrijorat pentru viitorul tau. Ne-a pus sa-i promitem ca vom avea grija de tine si l-a ales pe
Don Aprile sa te ia cu el în America. Aici, deoarece sotia lui era pe moarte si voia sa te scuteasca
sa asisti la înca o suferinta, te-a încredintat familiei Viola, ceea ce a fost o greseala, pentru ca
tatal tau adoptiv s-a dovedit a fi un tradator si a trebuit sa fie executat. Don Aprile te-a luat la
el imediat dupa ce necazurile au luat sfîrsit. Avea un simt al umorului macabru, asa ca a facut
în asa fel încît moartea lui Viola sa fie etichetata drept sinucidere în portbagajul unei masini.
Apoi, cînd ai crescut, ai început sa ai caracterul adevaratului tau tata, marele Don Zeno. De
aceea, Don Aprile a luat hotarîrea sa fii aparatorul familiei lui. în acest scop te-a trimis în Sicilia,
ca sa fii pregatit acolo.

Astorre nu era în întregime surprins. Undeva, într-un colt al memoriei, îi aparu imaginea unui
om foarte batrîn si o calatorie într-un car funerar.

- Da, spuse Astorre încet, si sînt pregatit, stiu cum sa pornesc ofensiva. Totusi Portella si
Tulippa sînt bine aparati. si trebuie sa ma gîndesc serios si la Grazziella. Singurul pe care pot
sa-l ucid este consulul general, Marriano Rubio. între timp, Cilke este pe urmele mele ca un
copoi. Nici nu stiu de unde sa încep.
- Nu trebuie sa te atingi cu nici un pret de Cilke, spuse Don Craxxi.

- Da, confirma domnul Pryor. Ar fi dezastruos.

Astorre le zîmbi linistitor.

- De acord, spuse el.

- Avem si vesti bune, îi spuse Craxxi. Grazziella din Corleone i-a cerut lui Bianco din Palermo sa
aranjeze o întîlnire cu tine. Bianco îti va trimite vorba sa vii într-o luna. S-ar putea sa fie el cheia
pe care o cauti.

Tulippa, Portella si Rubio se întîlnira în sala de conferinte a consulatului peruan. Din Sicilia,
Michael Grazziella îsi exprima cel mai profund regret ca nu putea sa participe.

Inzio deschise sedinta fara sarmul lui sud-american obisnuit. Era nerabdator.

- Trebuie sa rezolvam chestiunea: Avem bancile sau nu? Am investit milioane de dolari si sînt
foarte dezamagit de rezultate.

- Astorre e ca o fantoma, spuse Portella. Nu putem ajunge la el. Nu vrea sa ia mai multi bani.
Va trebui sa-l omorîm. Apoi, ceilalti vor vinde.

Inzio se întoarse spre Rubio:

- Esti sigur ca iubitica ta va accepta?

- O s-o conving, spuse Rubio.

- si cei doi frati? întreba Inzio.

- Nu-i intereseaza vendeta, spuse Rubio. Nicole m-a asigurat de asta.

- Exista o singura cale, spuse Portella. O rapim pe Nicole si-l momim pe Astorre sa vina s-o
salveze.

Rubio protesta.

- De ce nu pe unul dintre frati?

- Pentru ca acum Marcantonio este foarte bine pazit, spuse Portella. si nu ne putem lega de
Valerius, pentru ca serviciile secrete ale armatei or sa navaleasca peste noi si astia sînt o gasca
de tipi rai.

Tulippa se întoarse spre Rubio:

- Nu mai ascult nici un cuvînt din toate tîmpeniile astea. De ce sa riscam miliarde de dolari
doar ca sa fim draguti cu iubita ta?
- Voiam sa spun doar ca am mai încercat schema asta si înainte, se scuza Rubio. si nu uitati ca
are bodyguard.

Rubio vorbea cu multa precautie. Ar fi fost dezastruos sa-si atraga mînia lui Tulippa.

- Bodyguardul nu este o problema, spuse Portella.

- Bine, merg pe mîna voastra, atîta timp cît Nicole nu pateste nimic, spuse Rubio.

Marriano Rubio demara lucrurile, invitînd-o pe Nicole la balul peruan anual de la consulat. în
dupa-amiaza balului, Astorre veni s-o viziteze si sa-i spuna ca pleaca în Sicilia într-o scurta
calatorie. în timp
ce Nicole facea baie si se îmbraca, Astorre puse mîna pe chitara pe care Nicole o pastra pentru
el si fredona cîteva cîntece de dragoste italiene cu vocea lui ragusita, dar placuta.

Cînd Nicole iesi din baie, era complet goala, cu exceptia halatului
pe care îl tinea pe brat. Astorre fu aproape coplesit de frumusetea ei,
care râmînea ascunsa sub hainele de zi. Cînd ajunse în dreptul lui, îi lua
halatul si îl înfasura în jurul ei.

Ea se misca în bratele lui si ofta.

- Nu ma mai iubesti.

- Nu stii cine sînt cu adevarat, spuse Astorre, rîzînd. Nu mai sîn-

tem copii.

- Dar stiu ca esti bun, spuse Nicole. L-ai salvat pe Cilke si familia
lui. Cine este informatorul tau?

Astorre rîse din nou.

- Nu te priveste.

Apoi se duse în salon ca sa evite alte întrebari.

în acea noapte, Nicole participa la bal însotita de Helene, care se

distra mai bine decît ea. întelegea ca Rubio, în calitate de gazda,
nu-i putea acorda atentie numai ei. Totusi chemase o limuzina pentru
acea noapte.

Dupa bal, limuzina o duse pînâ în fata blocului ei. Helene coborî
prima. Dar, înainte sa intre în cladire, patru oameni le înconjurara.
Helene se apleca spre arma de la glezna, dar fu prea tîrziu. Unul dintre
oameni îi trase un glont în cap, umplîndu-i de sînge coronita de flori.
în acel moment, un alt grup de barbati iesi din umbra. Trei dintre
atacatori fugira si Astorre, care o urmarise discret pe Nicole la bal, o
trase în spatele lui. Cel care o împuscase pe Helene fusese dezarmat.

- Du-o de aici, îi spuse Astorre unuia dintre barbati. Amenintîn-

du-l pe ucigas cu pistolul, întreba:

- Spune, cine te-a trimis?

Ucigasul parea ca nu se teme.

- Du-te dracului, spuse el.

Nicole vazu cum expresia lui Astorre devine rece ca otelul înainte
sâ-i traga omului un glont în piept. Facu cîtiva pasi mari pînâ la el si îl
apuca de pâr în timp ce cadea, apoi îi mai trase un glont în cap. In acel
moment, ea avu în fata ochilor imaginea a ceea ce trebuie sa fi fost tatal
ei. Vomita peste cadavrul lui Helene. Astorre se întoarse cu fata la ea
cu un zîmbet plin de regret pe buze. Nicole nu se putu uita la el.

Astorre o conduse pînâ în apartament. O instrui ce sâ spuna politiei,

ca lesinase dupa ce fusese ucisa Helene si nu vazuse nimic. Dupa ce
pleca el, Nicole suna la politie.

In ziua urmatoare, dupa ce angaja un bodyguard permanent pentru

Nicole, Astorre zbura în Sicilia sa se vada cu Grazziella si Bianco la
Palermo. îsi urma traseul obisnuit, mai întîi pînâ în Mexic si de acolo,
cu un avion particular, la Palermo, astfel încît sâ nu existe nici o înre-
gistrare oficiala a calatoriei lui.

La Palermo, fu întîmpinat de Octavius Bianco, acum atît de spilcuit

si elegant, în stilul barbatilor din Palermo, încît era greu sa-ti mai
amintesti de el ca fiind banditul barbos si feroce de pe vremuri. Bianco
fu încîntat sâ-l vada pe Astorre si îl îmbratisa cu afectiune. Masina îi
duse la vila lui Bianco de pe malul marii.

- Deci ai necazuri în America, spuse Bianco în curtea vilei, care era

decorata cu statui din vechiul Imperiu Roman. Dar am vesti bune pen-
tru tine.

Schimba vorba, îhtrebînd:

- Te mai supara rana?

Astorre atinse lantul de aur.

- Nu, spuse el. Doar câ mi-a distrus vocea. Acum croncanesc ca un

corb în loc sa cînt ca un tenor.
- Mai bine bariton decît soprana, spuse Bianco, rîzînd. Oricum,
Italia are destui tenori. Unul mai putin nu conteaza. Esti un adevarat
Mafioso si de asta avem nevoie.

Astorre zîmbi si îsi aduse aminte de acea zi îndepartata, cînd se

dusese sa înoate. Acum, în locul sentimentului amar al tradarii, nu-si
mai amintea decît cum se simtise cînd se trezise. Atinse amuleta de
la gît si întreba:

- Care este vestea buna?

- Am facut pace cu cei din Corleonesi si cu Grazziella, spuse

Bianco. El nu a fost niciodata implicat în omorîrea lui Don Aprile.
A intrat în sindicat dupa aceea. Dar acum nu-i mai plac Portella si
Tulippa. îi considera prea necugetati si pe deasupra crede câ fac lucruri
de mîntuialâ. Dezaproba atentatul asupra agentului federal. si are un
enorm respect pentru tine. Te stie de cînd lucrai pentru mine. Te vede

ca pe un om extrem de greu de ucis. Acum vrea sa renunte la orice

vendeta si sa te ajute.

Astorre se simti usurat. Sarcina lui era mai usoara daca nu trebuia
sâ-si faca griji în privinta lui Grazziella.

- Vino mîine sa ne întîlnim toti aici, la vila, spuse Bianco.

- Are atîta încredere în tine? întreba Astorre.

- Trebuie sa aiba, spuse Bianco. Pentru ca fara mine aici, în

Palermo, nu poate conduce Sicilia. si azi sîntem mai civilizati decît
cînd ai fost tu ultima oara aici.

în dupa-amiaza urmatoare, Michael Grazziella sosi la vila si Astorre

observa ca era îmbracat dupa moda ultrarespectabila a unui politician
roman - costum închis la culoare, camasa alba si cravata închisa. Era
însotit de doi bodyguarzi costumati la fel. Grazziella era un om scund,
curtenitor, care vorbea foarte încet - nu s-ar fi zis ca era raspunzator de
omorîrea unor magistrati anti-Mafia de rang înalt. îi strînse mîna lui
Astorre si spuse:

- Am venit sa te ajut în semn de profunda stima pentru prietenul

nostru Bianco. Te rog sa uiti trecutul. Trebuie sa o luam de la început.

- Multumesc, spuse Astorre. Sînt onorat.

Grazziella le facu semn bodyguarzilor care o luara spre plaja.

- Prin urmare, Michael, începu Bianco, ce poti face ca sa ne ajuti?
Grazziella spuse:

- Portella si Tulippa sînt prea lipsiti de scrupule pentru gustul

meu. Iar Marriano Rubio este prea necinstit. In schimb, pe tine te con-
sider un om inteligent si bine pregatit. Totodata, Nello este nepotul
meu si am aflat ca l-ai crutat, ceea ce nu-i putin lucru. Acestea sînt
motivele mele.

Astorre dadu din cap. în spatele lui Grazziella, vazu valurile de un

verde închis ale marii siciliene si, sclipind dincolo de ele, razele
ucigatoare si molatice ale soarelui sicilian. Simti o brusca nostalgie si
o unda de regret pentru ca trebuia sa plece. Toate acestea îi erau fami-
liare într-un fel în care America nu-i putea deveni niciodata. Ducea
dorul strazilor din Palermo, al sunetului glasurilor italiene, al limbii lui
natale, pe care i se parea mai normal sa o vorbeasca decît engleza,
îsi concentra atentia asupra lui Grazziella.

- si ce îmi poti spune?

- Sindicatul vrea sa ma întîlnesc cu ei în America, spuse Graz-

ziella. Te pot informa asupra împrejurimilor si a securitatii. Daca iei
masuri drastice, te poti refugia în Sicilia, la mine, iar daca încearca sa
te extradeze, am prieteni la Roma care pot opri procesul.

- Ai atîta putere? se mira Astorre.

- Sigur, spuse Grazziella, ridicînd usor din umeri. Altfel, cum am

putea exista? Dar nu trebuie sa fii necugetat.

Astorre stiu ca se refera la Cilke. îi zîmbi lui Grazziella.

- N-o sa fac niciodata ceva necugetat.

Grazziella zîmbi politicos si spuse:

- Dusmanii tai sînt dusmanii mei si ma raliez cauzei tale.

- Presupun ca nu vei fi prezent la întîlnire, spuse Astorre.

Grazziella îi zîmbi din nou si spuse:

- Voi fi retinut în ultimul moment; nu voi fi prezent.

- si cînd va fi asta? întreba Astorre.

- Pînâ într-o luna, spuse Grazziella.

Dupa plecarea lui Grazziella, Astorre îl întreba pe Bianco:

- Acum spune-mi, de ce face asta de fapt?
Bianco îi zîmbi admirativ.

- Cît de bine întelegi Sicilia. Toate motivele pe care ti le-a spus sînt
valabile. Dar exista un motiv principal pe care nu ti l-a spus.

Avu o ezitare.

- Tulippa si Portella l-au înselat cu partea lui din banii de droguri

si oricum va trebui în curînd sa porneasca razboiul împotriva lor din
cauza asta. Nu poate tolera asa ceva. Te admira mult si ar fi perfect daca
i-ai lichida inamicii si ai deveni aliatul lui. Este un om foarte destept
acest Grazziella.

în seara aceea, Astorre se plimba pe malul marii si se gîndi ce sa

faca. Sfîrsitul razboiului se apropia.

Domnul Pryor nu-si facea griji pentru conducerea bancilor Apri-

le si apararea lor împotriva autoritatilor. Dar cînd F.B.I.-ul asalta
New York-ul, ca urmare a atentatului asupra lui Cilke, începu sa fie
nitel preocupat de ceea ce ar fi putut sa afle acestia. Mai ales dupa
vizita lui Cilke.

În prima tinerete, domnul Pryor fusese unul dintre cei mai cautati
asasini ai Mafiei din Palermo. Dar ulterior renuntase la aceste activitati
si intrase în afaceri bancare, unde farmecul lui personal, inteligenta si
legaturile cu crima organizata îi asigurasera succesul. în esenta, a
devenit un bancher al Mafiei în toata lumea. A devenit în curînd expert
în fluctuatiile ratelor de schimb si în spalarea banilor murdari. A ajuns
de asemenea sâ fie foarte priceput la cumpararea de afaceri legale cu
preturi bune. în cele din urma, a emigrat în Anglia, pentru ca celebra
corectitudine a sistemului bancar englez îi putea proteja mai bine averea
decît mita în Italia.

Totusi, legaturile lui ramasesera în continuare extinse pînâ la

Palermo si în Statele Unite. Era cel dintîi bancher pentru cosca lui
Bianco, detinînd controlul asupra activitatilor de constructii din Sicilia.
Facea de asemenea legatura între bancile Aprile si Europa.

Acum, cînd politia îsi intensificase cercetarile, îsi aminti de un posi-

bil punct periculos: Rosie. Prin ea se putea face legatura dintre Astorre
si fratii Sturzo. Totodata, domnul Pryor stia ca Astorre avea o slabiciune
pentru fata si înca simtea o atractie fata de farmecele ei. Asta nu-l facea
pe Astorre mai putin demn de respectul lui; aceasta slabiciune a
barbatilor existase de cînd lumea. Iar Rosie era o femeie Mafioso în
toata regula Cine i-ar fi putut rezista? Dar, oricît ar fi admirat-o pe fata,
nu considera ca era întelept sâ fie prin preajma.

Asa ca decise sâ se implice în aceasta problema, asa cum mai

facuse odinioara la Londra. stia câ nu va avea aprobarea lui Astorre
pentru aceasta masura - îi cunostea caracterul si nu subestima pericolul
pe care îl reprezenta. Dar Astorre fusese întotdeauna un om rezonabil.
Pryor avea sâ-l convinga dupa aceea, iar Astorre avea sâ recunoasca
întelepciunea faptei dupa comiterea ei.

Dar trebuia s-o faca. Prin urmare, domnul Pryor o chema într-o
seara pe Rosie. Ea fu îneîntata sa-l auda, mai ales cînd îi spuse ca avea
vesti bune pentru ea. Dupa ce închise telefonul, lasa sa-i scape un oftat
de regret.

îi lua cu el pe cei doi nepoti, ca sofer si bodyguard. Pe unul îl lasa

de paza în masina, iar pe celalalt îl duse cu el în apartamentul lui Rosie.

Rosie îi saluta, aruneîndu-se în bratele domnului Pryor, ceea ce îl

sperie pe nepot, care îsi duse mîna la haina.

Fâcu cafea si le servi fursecuri importate, dupâ spusele ei, direct de

la Napoli. Dar gustul lor nu confirma nici pe departe acest lucru, iar
domnul Pryor se considera un expert în materie.

- Ce fata dulce esti, spuse domnul Pryor, adresîndu-i-se apoi nepo-

tului sau: Ia încearcâ-le pe astea.

Dar nepotul se retrasese într-un colt al camerei si se asezase pe un

scaun de unde urmarea aceasta mica comedie pe care o juca unchiul lui.

Rosie lovi usor palaria de fetru a domnului Pryor, care statea lîhgâ
el, si spuse pe un ton strengaresc:

- îmi placea mai mult gambeta englezeasca. Pe atunci nu erai

asa încrezut.

- A, spuse domnul Pryor foarte bine dispus, cînd îti schimbi tara,
trebuie sa-ti schimbi si palaria. Draga mea Rosie, am venit sâ-ti cer o
mare favoare.

Observa usoara ei ezitare înainte sa bata din palme voioasa.

- Sigur câ da, accept, spuse ea. îti datorez atît de mult.

Domnul Pryor se înduiosa vâzîndu-i dragalasenia, dar trebuia sa

faca ce era necesar.

- Rosie, spuse el, vreau sa-ti aranjezi treburile astfel încît mîine sa
poti pleca în Sicilia, dar numai pentru scurt timp. Astorre te asteapta
acolo si trebuie sa-i duci niste hîrtii din partea mea cu cea mai mare
confidentialitate. îi este dor de tine si vrea sâ-ti arate Sicilia.

Rosie se îmbujora.

- Chiar vrea sa ma vada?

- Sigur ca da, spuse domnul Pryor.

Adevarul era ca Astorre tocmai se întorcea din Sicilia si ajungea la

New York în noaptea urmatoare. El si Rosie aveau sa traverseze
Atlanticul în directii si în avioane diferite.

Rosie deveni pragmatica în felul ei sfios, care o caracteriza.

- Nu pot pleca atît de repede, spuse ea. Trebuie sâ fac rezervare, sâ

merg la banca si o mie de alte lucruri marunte.

- Sa nu ma consideri încrezut, spuse domnul Pryor. Dar am aran-

jat totul.

Scoase un plic alb si lung din buzunarul hainei.

- Aici este biletul tau de avion, spuse el. Clasa întîi. si zece mii de
dolari pentru cumparaturi de ultima orâ si cheltuieli de calatorie. Nepotul meu, care sta acolo,
în colt, uluit, te va conduce cu limuzina mîine

dimineata. La Palermo, vei fi întîmpinatâ de Astorre sau de unul dintre

prietenii lui.

- Trebuie sâ ma întorc peste o sâptâmînâ, spuse Rosie. Am de dat

niste teste pentru doctorat.

- Nu-ti face nici o grija, spuse domnul Pryor. Nu vei lipsi la teste,
îti promit. Te-am mintit eu vreodata?

Vocea lui era de o blîndete parinteasca. Dar în timpul acesta îsi

spunea: "Ce pacat ca Rosie nu va mai vedea America niciodata".

îsi baura cafelele si mîncarâ fursecurile. Nepotul refuza înca o data

racoritoarele, desi Rosie insista cu dragalasenie. Conversatia le fu între-
rupta de soneria telefonului. Rosie îl ridica.

- A, Astorre, spuse ea Suni din Sicilia? Domnul Pryor mi-a spus. E

chiar aici, bem o cafea împreuna.
Domnul Pryor continua sa soarba din cafea calm. Nepotul lui se
ridica de pe scaun, dar se aseza la loc cînd domnul Pryor îi arunca o
privire ferma.

Rosie tacea. Ii arunca o privire întrebatoare domnului Pryor, care

dadu din cap linistitor.

- Da, tocmai aranjase sa ma întîlnesc cu tine în Sicilia pentru o

saptâmîna, spuse Rosie.

Facu o pauza ca sâ asculte.

- Da, sigur câ sînt dezamagita. îmi pare rau ca a trebuit sa te

întorci pe neasteptate. Deci vrei sâ vorbesc cu el? Nu? Bine, o sa-i spun.

închise telefonul.

- Ce pacat, îi spuse ea domnului Pry or. A trebuit sa se întoarca mai

devreme. Dar vrea sa-l astepti aici. A spus ca vine cam într-o jumatate
de ora.

Domnul Pryor întinse mîna dupa un fursec.

- Sigur câ da, spuse el.

- O sa explice totul cîhd ajunge aici, spuse Rosie. Cafea?

Domnul Pryor dadu din cap, apoi ofta.

- Ţi-ar fi placut atît de mult în Sicilia! Ce pacat!

îsi imagina cum ar fi fost înmormîntarea ei într-un cimitir sicilian,

cît de trista ar fi fost.

- Du-te jos si asteaptâ-mâ în masina, îi spuse el nepotului.

Tînârul se ridica fârâ prea multa tragere de inima, dar domnul Pryor
facu gestul ca trage cu pistolul. Rosie îi deschise usa. Apoi Pryor îi
arunca un zîmbet plin de grija si o întreba:

- Ai fost fericita în acesti ultimi ani?

Astorre sosise cu o zi mai devreme si fusese asteptat de Aldo

Monza la un aeroport particular din New Jersey. Calatorise, bineînte-
les, cu un avion particular si cu un pasaport fals. O sunase pe Rosie
dintr-un impuls, din dorinta de a o vedea si de a petrece o noapte rela-
xanta alaturi de ea. Cînd Rosie îi spusese câ domnul Pryor era la ea în
apartament, simturile lui adulmecara prezenta pericolului. Cînd auzise
de calatoria ei în Sicilia, întelesese imediat planurile domnului Pryor.
încercase sa-si stapîneasca mînia. Domnul Pryor se straduise sâ faca ce
trebuia, dupâ experienta lui. Dar era un pret prea scump de platit în
schimbul sigurantei lor.

Cînd Rosie deschise usa, i se arunca în brate. Domnul Pryor se

ridica de pe scaun, iar Astorre se îndrepta spre el si îl îmbratisa.
Domnul Pryor îsi ascunse surprinderea - Astorre nu era de obicei atît
de afectuos.

Apoi, spre uimirea domnului Pryor, Astorre îi spuse lui Rosie:

- Pleaca mîine în Sicilia asa cum am stabilit si o sa vin si eu peste

cîteva zile. O sâ ne distram de minune.

- Excelent, spuse Rosie. N-am fost niciodata în Sicilia.

Astorre îi spuse domnului Pryor:

- Multumesc câ ai aranjat totul.

Apoi se întoarse din nou catre Rosie.

- Nu pot sa râmîn, spuse el. Ne vedem în Sicilia. în seara asta am

treburi importante cu domnul Pryor. Dar pregâteste-te pentru cala-
torie. si nu-ti lua prea multe haine. Putem sa facem cumparaturi de
la Palermo.

- O.K., spuse Rosie.

îl saruta pe domnul Pryor pe obraz si îl îmbratisa lung pe Astorre,

sârutîndu-l languros. Apoi le deschise usa amîndurora.

Cînd cei doi barbati ajunsera în strada, Astorre îi spuse domnu-

lui Pryor:

- Vino în masina mea. Spune-le nepotilor tai sâ se duca acasa - nu

mai ai nevoie de ei în seara asta.

Abia atunci domnul Pryor începu sa se simta nitel nelinistit.

- O faceam spre binele tau, îi spuse el lui Astorre.

Pe bancheta din spate a masinii lui Astorre conduse de Aldo

Monza, Astorre se întoarse catre domnul Pryor:

- Nimeni nu te apreciaza mai mult decît mine, spuse el. Dar sînt sau
nu seful?
- Fara discutie, spuse domnul Pryor.

- Era o problema pe care intentionam s-o rezolv, spuse Astorre.

Recunosc câ este un pericol si sînt bucuros ca m-ai facut sa actionez.
Dar am nevoie de ea. Ne putem asuma unele riscuri. Deci, iata instruc-
tiunile mele: în SicDia dâ-i o casa luxoasa cu servitori. Se poate înscrie
la Universitatea din Palermo. Va avea o alocatie foarte generoasa si
Bianco o va prezenta în cercurile cele mai distinse ale societatii
siciliene. O s-o facem fericita acolo si Bianco poate controla orice pro-
blema s-ar ivi. stiu ca nu esti de acord cu afectiunea mea pentru ea, dar
n-am ce face. Contez pe faptul ca greselile ei o vor ajuta sa fie fericita
la Palermo. Are o slabiciune pentru bani si placeri, dar cine nu are? Asa
câ acum te fac raspunzator de siguranta ei. Fara accidente.

- si mie îmi place fata, dupa cum stii, spuse domnul Pryor. O ade-
varata femeie Mafioso. Te întorci în Sicilia?

- Nu, spuse Astorre. Avem treburi mai importante.

Capitolul 13

Dupa ce îi dadu comanda chelnerului, Nicole se concentra intens

asupra lui Marriano Rubio. Trebuia sa transmita doua mesaje im-
portante în acea zi si voia sa se asigure ca amîndouâ aveau sa fi trans-
mise corect.

Rubio alesese restaurantul, un bistrou frantuzesc distins, în care

chelnerii se agitau de colo-colo, cu solnite înalte emailate si cosuri lungi
de pai cu pîine proaspata, crocanta. Lui Rubio nu-i placea mîncarea,
dar îl cunostea pe seful restaurantului, asa câ primira o masa buna
într-un colt linistit. Venea adeseori cu femei acolo.

- Esti mai tacuta decît de obicei, remarca el, întinzînd mîha peste
masa dupa a ei.

Nicole simti ca o trec fiorii. îsi dadu seama câ îl ura pentru ca avea
aceasta putere asupra ei si îsi trase mîna într-o parte.

- Te simti bine? întreba el.

- Am avut o zi grea, spuse ea.

- A, spuse el cu un oftat, pretul pe care îl platesti pentru ca lucrezi

cu serpii. Rubio nu avea nici urma de consideratie pentru firma de
avocati la care lucra Nicole.

- De ce îi suporti? De ce nu mâ lasi sa am eu grija de tine?

Nicole se întreba cîte femei cazusera în aceasta plasa si îsi ratasera

cariera doar ca sa fie cu el.

- Nu ma ispiti, spuse ea, flirtînd.

Rubio ramase surprins, caci stia cît era de devotata Nicole carierei
sale. Dar asta si sperase.

- Da-mi voie sa am grija de tine, repeta el. în fond, cîte corporatii

mai poti da în judecata?

Unul dintre chelneri deschise o sticla rece de vin alb si îi oferi dopul lui Rubio sa-l miroasa,
dupa care turna putin într-un elegant pahar de
cristal. Rubio îl gusta si dadu din cap. Apoi se întoarse catre Nicole.

- Mi-as da demisia chiar acum, dar am niste cazuri pro bono pe care
vreau sa le duc la bun sfîrsit, zise ea si sorbi din vin. în ultima vreme
m-am gîndit mult la afacerile bancare.

Ochii lui Rubio se îngustara.

- Ei bine, ai noroc ca exista banci în familie.

- Da, spuse Nicole, dar din pacate tatal meu nu le considera pe

femei capabile sa conduca o afacere. Asa ca trebuie sa stau deoparte si
sa vad cum neghiobul de vâru-meu strica toate lucrurile.

îsi ridica privirea ca sa se uite la el si adauga: Apropo, Astorre crede

ca te pregatesti sa-i faci de petrecanie.
Rubio încerca sa para amuzat.

- Serios? si cum as putea sa fac asta?

- Ei, nu stiu, spuse Nicole enervata. Nu uita ca tipul traieste din

comertul cu macaroane. Are faina în creier. Spune ca vrei sa folosesti
bancile la spalarea banilor si alte prostii. Chiar a încercat sa ma
convinga ca ai de gînd sa ma rapesti.

Nicole stia ca trebuia sa fie foarte prudenta în acest punct.

- Dar eu nu pot crede asta. Cred ca Astorre e pe dinafara râu de tot.

stie ca eu si fratii mei vrem sa controlam banca, asa ca încearca sa ne
scoata de paranoici. Dar ne-am saturat sa-l tot ascultam.
Rubio studie fata lui Nicole. Era mîndru de talentul lui de a separa
adevarul de fictiune. In anii în care fusese diplomat fusese mintit de cei
mai respectati oameni de stat din lume. Dar acum, cînd o privea pe
Nicole adînc în ochi, era ferm convins ca îi spunea adevarul gol-golut.

- De fapt, cît de mult v-ati saturat? întreba el.

- Pînâ peste cap, spuse Nicole.

Mai multi ospatari îsi facura aparitia si se agitara în jurul lor timp
de cîteva minute, ca sa serveasca felul principal. Dupa ce acestia se
retrasera în sfîrsit, Nicole se apleca spre Rubio si îi spuse:

- Aproape în fiecare seara varul meu lucreaza pîna tîrziu la el la

depozit.

- Ce vrei sa insinuezi? întreba Rubio.

Nicole ridica cutitul si începu sâ taie felul principal, medalioane

negre de rata care înotau într-un sos portocaliu sclipitor.

- Nu insinuez nimic, spuse ea. Dar de ce îsi petrece principalul

actionar al unei banci internationale tot timpul într-un depozit de
macaroane? Daca as detine eu controlul, as sta tot timpul la banca si
m-as asigura ca partenerii mei se aleg cu un profit mai bun pentru
investitiile lor.

Spunînd acestea, Nicole gusta din rata. îi zîmbi lui Rubio.

- Delicios, spuse ea.

în afara altor calitati, Georgette Cilke era o femeie foarte organi-

zata, în fiecare marti dupâ-amiaza lucra ca voluntar exact doua ore la
sediul national al Campaniei împotriva Pedepsei cu Moartea, unde
raspundea la telefon si revedea pledoariile sustinute de avocatii
detinutilor condamnati la moarte. Asa câ Nicole stia exact unde sâ
duca cel de-al doilea mesaj al acelei zile.

Cînd Georgette o vazu intrînd în birou, fata i se lumina. Se ridica

sâ-si îmbratiseze prietena.

- Slava Domnului, spuse ea. Ziua de azi a fost îngrozitoare. Ma

bucur câ ai venit. Poate îmi oferi suport moral.

- Nu stiu cît îti voi fi de folos, spuse Nicole. Am o problema care

nu-mi da pace si pe care vreau s-o discut cu tine.
în anii în care lucrasera împreuna, Nicole nu-i facuse niciodata con-
fidente lui Georgette, desi aveau o relatie profesionala cordiala. Geor-
gette nu discuta despre munca sotului ei cu nimeni. Iar Nicole nu
considerase câ avea vreun rost sa discute despre iubitii ei cu femeile
maritate, care se credeau întotdeauna nevoite sa dea sfaturi despre
cum sa duci un barbat la altar, ceea ce ea nu dorea. Nicole prefera sâ
vorbeasca despre sexul tare, dar observase ca asta le facea pe majori-
tatea femeilor maritate sa se simta prost. Nicole se gîndea câ poate nu
voiau sa auda ce pierdeau.

Georgette o întreba pe Nicole daca voia sâ discute între patru ochi

si, cînd Nicole dâdu din cap, gasira un mic birou gol.

- N-am discutat cu nimeni despre asta, începu Nicole. Dar trebuie

sâ stii câ tatal meu a fost Raymonde Aprile - cunoscut sub numele de
Don Aprile. Ai auzit de el?

Georgette se ridica si spuse:

- Nu cred ca ar trebui sa am aceasta conversatie cu tine.

- Te rog, stai jos, o întrerupse Nicole. Trebuie sa auzi asta.

Georgette nu paru sa se împace cu ideea, dar facu asa cum îi ceruse Nicole. Adevarul era ca
fusese întotdeauna curioasa cu privire la
familia ei, dar stia ca nu putea aduce vorba despre asta. Ca multi altii,
Georgette presupunea ca Nicole, prin munca ei de aparatoare din ofi-
ciu, încerca sa ispaseasca pacatele tatalui ei. Ce copilarie înspâi-
mîntâtoare trebuie sa fi avut, crescuta la umbra crimelor. si ce rusine
trebuie sa fi simtit. Georgette se gîndi la propria ei fiica, jenata daca
era vazuta în public cu oricare dintre parintii ei. Se întreba cum
supravietuise Nicole acelor ani.

Nicole stia ca Georgette nu l-ar trada în nici un fel pe sotul ei, dar
mai stia si ca era o femeie plina de compasiune si cu o minte deschisa.
Un om care îsi petrecea timpul liber ca avocat al criminalilor con-
damnati. Nicole o tintui cu privirea si îi spuse:

- Tatal meu a fost omorît de niste oameni care au relatii strînse cu

sotul tau. Eu si fratii mei avem dovezi ca sotul tau a primit mita de la
acesti oameni.

Prima reactie a lui Georgette fu una de soc, apoi de respingere. Nu

spuse nimic. Dar, dupa numai cîteva secunde, simti primul val de furie.

- Cum îndraznesti? sopti ea, privind-o fix pe Nicole. Sotul meu mai
degraba ar muri decît sa încalce legea.

Pe Nicole o surprinse vehementa raspunsului lui Georgette.

Acum îsi dadu seama ca Georgette credea cu adevarat în sotul ei.
Totusi continua:

- Sotul tau nu este ce pare a fi. si stiu cum te simti. Tocmai am

citit dosarul F.B.I. al tatalui meu, dar, oricît l-as fi iubit, stiu ca a avut
secrete fata de mine. La fel cum Kurt are secrete fata de tine.

Apoi Nicole îi spuse lui Georgette despre milionul de dolari pe care

îl depusese Portella în contul lui Cilke si despre afacerile lui Portella cu
marii traficanti de droguri si criminali platiti, care nu si-ar fi putut face
treaba fara acordul tacit al sotului ei.

- Nu ma astept sa ma crezi, spuse Nicole. Tot ce sper este ca îl vei

întreba pe sotul tau daca ti-am spus adevarul. Daca este omul care spui
ca este, nu te va minti.

Georgette nu trada nimic din tumultul interior prin care trecea.

- De ce îmi spui toate astea?

- Pentru ca sotul tau are o vendeta împotriva familiei mele. Are de

gînd sâ-si lase asociatii sâ-l ucida pe varul meu Astorre si sa preia con-

trolul asupra afacerilor bancare ale familiei noastre. Asta se va întîm-

pla mîine noapte, în depozitul de macaroane al varului meu.
La auzul cuvîntului "macaroane", Georgette rîse si spuse:

- Nu te cred.

Apoi se ridica sa plece.

- îmi pare rau, Nicole, spuse ea. stiu ca esti necajita, dar nu mai
avem ce sa ne spunem.

în acea seara, în dormitorul modest mobilat al casei de tara în care

se mutasera, Cilke se confrunta cu propriul lui cosmar. El si sotia lui
terminasera cina si stateau la masa fata în fata, citind. Deodata, Geor-
gette puse cartea jos si spuse:

- Trebuie sa vorbim despre Nicole Aprile.

în toti anii de cînd erau împreuna, Georgette nu-i ceruse niciodata

sa discute despre munca lui. Nu voia sa se împovareze cu respon-
sabilitatea pastrarii unor secrete federale. si stia ca aceasta era o parte
a vietii lui pe care Cilke simtea nevoia sa o pastreze numai pentru el.
în unele nopti, cînd statea lînga el în pat, se întreba cum îsi exercita
meseria - ce tactica folosea ca sa obtina informatii, la ce presiuni îsi
supunea suspectii. Dar în mintea ei si-l înfatisa ca pe agentul federal
desavîrsit, îmbracat în costume îngrijite, cu un exemplar rasfoit al Cons-
titutiei în buzunarul de la spate. Era destul de inteligenta pentru ca în
sufletul ei sa stie ca aceasta era o fantezie. Sotul ei era un om hotârît.
Mergea pînâ în pîhzele albe ca sâ-si învinga dusmanii. Dar aceasta era
o realitate pe care nu dorise niciodata sa o examineze cu adevarat.

Cilke citea un roman politist - al treilea volum dintr-o serie despre

un criminal care îsi crestea copilul ca sâ devina preot. Cînd Georgette
îi puse întrebarea, închise cartea imediat.

- Te ascult, spuse el.

- Nicole mi-a spus unele lucruri astazi - despre tine si ancheta pe

care o conduci, spuse Georgette. stiu ca nu-ti place sâ vorbesti despre
munca ta, dar ti-a adus acuzatii grave.

Cilke simti cum îl cuprinde o mînie care în curînd se transforma în

furie oarba. Mai întîi îi omorîsera cîinii. Apoi îi distrusesera casa. Iar
acum întinau cea mai pura relatie pe care o avea. In cele din urma, cînd
bataile inimii i se mai potolira, îi ceru lui Georgette pe tonul cel mai
calm de care era capabil, sa-i povesteasca exact ce se întîmplase.

Georgette îi repeta întreaga conversatie pe care o avusese cu Nicole

si urmari atenta expresia de pe fata sotului ei, în timp ce acesta asimila
informatiile. Fata lui nu trada nici un semn de surprindere sau jignire.
Dupa ce termina, Cilke spuse:

- Multumesc, iubito. Sînt sigur ca ti-a fost foarte greu sa-mi po-
vestesti. si îmi pare rau ca a trebuit s-o faci.

Se ridica de pe scaun si se îndrepta spre usa de la intrare.

- Unde pleci? întreba Georgette.

- Simt nevoia sa iau aer, spuse Cilke. Trebuie sa ma gîhdesc.

- Kurt? Iubitule?

Vocea lui Georgette era întrebatoare, ca si cum i-ar fi cerut s-o

linisteasca.

Cilke jurase ca nu o va minti niciodata pe sotia lui. Daca ea insista

sa-i spuna adevarul, va trebui sa i-l spuna si s-o lase sa suporte con-
secintele. Spera ca ea va întelege si ca se va preface ca aceste secrete
nu existau.

- E ceva ce poti sa-mi spui? întreba ea.

El clatina din cap.

- Nu, spuse el. As face orice pentru tine. stii asta, nu-i asa?

- Da. Dar trebuie sa stiu. Pentru noi si pentru fiica noastra.

Cilke vazu ca nu mai avea nici o scapare. îsi dadu seama ca ea nu

îl va mai privi niciodata la fel daca îi va spune adevarul. în acel

moment ar fi vrut sâ-i zdrobeasca teasta lui Astorre Viola. Se gîndi ce
ar putea sâ-i spuna sotiei lui: Am acceptat nufnai mita pe care-mi spu-
sese F.B.I.-ul sa o accept? Am trecut cu vederea crimele mai putin
importante si ne-am concentrat atentia asupra celor care contau mai
mult? Am încalcat niste legi ca sa le putem aplica pe cele mai impor-
tante? stia ca aceste raspunsuri n-ar fi facut decît sa o înfurie, iar el o
iubea si o respecta prea mult ca sa faca asa ceva.

Cilke iesi din casa, fara sa spuna un cuvînt. Cînd se întoarse, sotia
lui se prefacea ca doarme. Atunci lua o hotârîre. în noaptea urmatoare,
va da ochii cu Astorre Viola si îi va arata ce credea despre dreptate.

Aspinella Washington nu-i ura pe toti barbatii, dar era tot timpul
surprinsa cît de multi o dezamageau. Toti erau atît de... inutili.

Dupa ce se ocupase de Heskow, fusese interogata sumar de doi

ofiteri din serviciile de securitate ale aeroportului, care erau fie prea

prosti, fie prea intimidati ca sa puna sub semnul întrebarii versiunea

ei. Cîhd politistii gasisera 100 000 de dolari lipiti cu banda adeziva de
corpul lui Heskow, dedusesera ca motivul era clar. Decisera ca se
cuvenea sa se autorasplateascâ printr-un mic onorariu pentru faptul ca
facusera curatenie pînâ la sosirea ambulantei. îi dadusera si Aspinellei
un teanc de bancnote murdare de sînge, pe care ea le pusese alaturi de
cei 30 000 de dolari pe care îi primise deja de la Heskow.

Acesti bani urmau sa aiba doar doua utilizari. Puse tot, în afara de
30 000 de dolari, în seiful ei. îi lasase instructiuni mamei ei ce sa faca
cu banii daca i se întîmpla ceva: toti banii - peste 300 000 de dolari
din mita - aveau sa fie depusi într-un cont pe numele fiicei ei. Cu cei
30 000 de dolari la ea, lua un taxi pînâ pe Fifth Avenue, Strada 52,
unde intra în cel mai bun magazin de pielarie din oras si lua liftul pînâ
la un apartament aflat la etajul trei.

O femeie cu ochelari de designer si un costum marinaresc cu dungi

îi luâ banii si o conduse pînâ în capatul holului, unde facu o baie într-o
apa parfumata cu uleiurile cele mai înmiresmate importate din China.
Ramase în cada aproape douazeci de minute, ascultînd un CD cu
cîntece gregoriene lente si asteptîndu-l pe Rodolfo, un terapeut spe-
cializat în masajul sexual.

Rodolfo primi 3 000 de dolari pentru o sedinta de doua ore, ceea

ce, dupa cum sublinia încîntat în fata clientelor lui foarte satisfacute,
era mai mult decît primeau cei mai celebri avocati pe ora.

- Diferenta, spunea el cu un accent bavarez si un rînjet viclean, este

ca ei te reguleaza pur si simplu, eu te regulez pînâ în al noualea cer.

Aspinella auzise de Rodolfo în timpul unei anchete de moravuri pe

care o condusese sub acoperire în hotelurile de elita din oras. Un por-
tar era îngrijorat ca i se va cere sa depuna marturie, asa ca, pentru a nu
fi citat, îi vînduse pontul cu Rodolfo. Aspinella se gîndise sa-l toarne,
dar, dupa ce-l întîlnise pe Rodolfo si cunoscuse experienta masajului
sau, pricepuse ca ar fi fost o crima si mai mare daca le-ar fi lipsit pe
femei de placerea oferita de extraordinarele lui talente.

Dupa cîteva minute, el batu la usa si întreba:

- Pot sa intru?

- Abia astept, iubire, spuse ea.

El intra si o examina din cap pîna-n picioare.

- Ce bucatica buna, spuse el.

La prima sedinta, Aspinella fusese surprinsa cînd îl vazuse pe Rodolfo intrînd dezbracat, dar el
îi explicase:

- La ce bun sa te mai deranjezi sa te îmbraci doar ca sa ai ce scoate?

- Era un exemplar extraordinar, înalt si suplu, cu un tigru tatuat pe bicepsul drept si o blana
de par blond si matasos pe piept. Ei îi placea mai ales parul de pe piept, care îl deosebea pe
Rodolfo de manechinele din reviste, care erau tunse, rase si unse atît de bine, încît nu mai stiai
daca erau barbati sau femei.

- Ce-ai mai facut? întreba el.

- Mai bine sa nu stii, spuse Aspinella. Tot ce trebuie sa stii este ca am nevoie de putina alinare
sexuala.
Rodolfo începu cu spatele, apasînd adînc si insistînd în punctele în care muschii erau încordati.
Apoi îi masa usor gîtul, dupa care o întoarse cu fata în sus si începu sa-i maseze încet sînii si
abdomenul. Cînd ajunse cu mîngîierile la zona dintre picioare, ea era deja umeda si respira
greu.

- De ce nu-mi pot face asta si alti barbati? spuse Aspinella, oftînd în extaz.

Rodolfo se pregatea sa înceapa partea cea mai spectaculoasa a serviciilor sale, masajul cu
limba, pe care îl executa cu o îndemînare de expert si cu mult zel. Dar se opri, izbit de
întrebarea ei, pe care o mai auzise de multe ori. De fiecare data ramînea uimit. îi dadea
impresia ca orasul gemea de femei subnutrite sexual.

- Este un mister si pentru mine de ce nu o pot face si alti barbati, spuse el. Tu ce crezi?

Nu-i placea ca trebuia sa-si întrerupa reveria sexuala, dar stia ca Rodolfo avea nevoie de
conversatie înainte de marea finala.

- Barbatii sînt slabi, spuse ea. Noi sîntem cele care luam deciziile importante. Cînd sa ne
casatorim. Cînd sa avem copii. Îi punem în jug si îi facem raspunzatori de lucrurile pe care le
fac.

Rodolfo zîmbi politicos.

- si ce legatura are asta cu sexul?

Aspinella voia ca el sa treaca din nou la treaba.

- Nu stiu, spuse ea. Este doar o teorie.

Rodolfo începu sa o maseze din nou - încet, constant, ritmic. Nu parea sa oboseasca niciodata.
si, de fiecare data cînd o aducea pe culmile placerii, ea îsi imagina cumplitele tenebre ale
durerii în care

îi va cufunda pe Astorre Viola si pe banda lui de nemernici în noaptea urmatoare.

Viola Macaroni Company era situata într-un depozit mare de caramida din capatul Cartierului
de Est al Manhattan-ului. Mai mult de o suta de oameni lucrau aici, descarcînd saci gigantici
de macaroane, importate din Italia, pe o banda rulanta care le sorta si le ambala automat.

Cu un an în urma, inspirîndu-se dintr-un articol al unei reviste în care se arata cum îsi
îmbunatateau micile întreprinderi operatiunile, Astorre angajase un consultant direct de la
Harvard Business School ca sa-i recomande ce schimbari sa faca. Tînarul îi spusese lui Astorre
sa dubleze preturile, sa schimbe numele macaroanelor în "Paste de casa Unchiul Vito" si sa
concedieze jumatate din angajati, care puteau fi înlocuiti prin ajutoare temporare la jumatate
de pret. La aceasta sugestie, Astorre îl concediase pe consultant.

Biroul lui Astorre era la primul etaj, care avea cam dimensiunile unui teren de fotbal si era
dotat cu masini lucioase de otel inoxidabil pe ambele laturi. Usile din spate ale depozitului
dadeau spre un doc de încarcare. în fata intrarilor si în interiorul fabricii erau camere video, ca
sa-i dea posibilitatea sa-i vada pe vizitatori si sa monitorizeze productia de la el din birou. în
mod normal, depozitul se închidea la ora 18.00, dar în aceasta seara Astorre îi retinuse peste
program pe cinci dintre cei mai buni angajati si pe Aldo Monza. Astepta.

Cu o noapte în urma, cînd Astorre îi descrisese lui Nicole planul la ea în apartament, ea se

opusese vehement. Clatinase din cap cu violenta.

- în primul rînd, n-o sa mearga. si în al doilea, nu vreau sa fiu complice la crima.

- Ţi-au omorît asistenta si au încercat sa te rapeasca, spusese linistit Astorre. Sîntem cu totii în
pericol daca nu iau masuri.

Nicole se gîndise la Helene si apoi îsi amintise de numeroasele ei certuri pe care le avea cu
tatal ei, care s-ar fi razbunat fara nici o îndoiala. I-ar fi spus, probabil, ca datora asta memoriei
prietenei ei si i-ar fi amintit ca era drept si necesar sa ia masuri de precautie pentru a-si proteja
familia.

- De ce nu ne adresam autoritatilor? întrebase ea.

Raspunsul lui Astorre fusese scurt:

- E prea tîrziu pentru asta.

Acum Astorre statea în biroul lui pe post de momeala. Multumita lui Grazziella, stia ca Portella
si Tulippa erau în oras, la o sedinta a sindicatului. Nu putea fi sigur ca informatia "scapata" de
Nicole catre Rubio avea sa-l convinga sa îi faca o vizita, dar spera ca aveau sa încerce pentru
ultima data sa-l convinga sa vînda bancile înainte de a recurge la violenta. Presupunea ca
aveau sa-l controleze daca avea arme, asa ca nu se înarma deloc, cu exceptia unui stilet pe
care îl ascunse într-un buzunar special cusut într-o mîneca a camasii.

Astorre urmarea cu atentie ecranul monitorului, cînd vazu sase oameni intrînd prin spatele
cladirii si venind dinspre docul de încarcare.
Le daduse oamenilor lui instructiuni sa se ascunda si sa nu traga decît cînd le dadea el
semnalul.

Privi ecranul si îi recunoscu pe Portella si pe Tulippa printre cei sase. Apoi, cînd disparura de
pe monitor, auzi zgomotul pasilor care se apropiau de biroul lui. Daca se hotarîsera deja sa-l
omoare, Monza si echipa lui erau pregatiti sa-l salveze.

Dar chiar atunci se auzi vocea lui Portella strigîndu-l.

Nu raspunse.

Dupa cîteva secunde, Portella si Tulippa se oprira în fata usii.

- Intrati, spuse Astorre cu un zîmbet cordial.

Se ridica în picioare ca sa le strînga mîinile.

- Ce surpriza! Nu prea primesc musafiri la ora asta. Pot face ceva pentru voi?

- Da, spuse Portella cu glas ragusit. Avem un mare ospat si am ramas fara macaroane.

Astorre îsi flutura mîinile într-un gest de marinimie.

- Macaroanele mele sînt macaroanele voastre.

- Dar bancile? întreba Tulippa amenintator.

Astorre era pregatit pentru asta.

- A sosit timpul sa vorbim serios. A sosit timpul sa facem afaceri. Dar mai întîi as vrea sa va arat
fabrica mea. Sînt foarte mîndru de ea.

Tulippa si Portella schimbara priviri nedumerite. Fura circumspecti.

- Bine, dar sa nu dureze mult, spuse Tulippa, întrebîndu-se cum reusise clovnul asta sa
supravietuiasca atît de mult.

Astorre îi conduse la parter. Cei patru oameni care venisera cu ei stateau pe aproape. Astorre
îi saluta calduros, dadu mîna cu fiecare din-
tre ei si le facu complimente pentru îmbrâcâminte.

Oamenii lui Astorre îl urmareau cu atentie, asteptîndu-i ordinul de

atac. Monza postase trei tragatori la mezanin, de unde aveau vizibilitate
asupra parterului, dar nu erau vazuti. Ceilalti se desfasurasera pe partile
laterale ale depozitului.

Timp de cîteva minute lungi, Astorre îsi plimba oaspetii prin

depozit. Intr-un tîrziu, Portella spuse:

- E clar câ aici este inima ta. De ce nu ne lasi pe noi sa con-

ducem bancile? O sa-ti mai facem o oferta si o sa-ti propunem si un
alt procent.

Astorre se pregatea sa le dea oamenilor lui semnalul sa traga. Dar

deodata auzi focuri de arma si vazu cum trei dintre oamenii lui ate-
rizeaza de la mezanin cu fata în jos pe pardoseala de beton din fata lui.
Se strecura repede în spatele unei masini uriase de ambalat, cautîndu-l
din priviri pe Monza prin tot depozitul.

Din locul în care era vazu o negresa cu un petic verde la ochi

alergînd spre ei si însfâcîndu-l pe Monza de guler. îl lovi în abdo-
menul lui voluminos cu pusca, apoi scoase un revolver si arunca
pusca pe pâmînt.
- Haideti, spuse Aspinella. Aruncati toti armele. Acum.

Cum nimeni nu facea nici o miscare, ea nu sovai nici o clipa. II

apuca pe Portella de guler, îl întoarse cu fata la ea si îi trase doua
gloante în stomac. Cînd acesta se îndoi de spate, ea îl lovi cu revolverul
în cap si îi dadu un picior în gura.

Apoi îl însfaca pe Tulippa si spuse:

- Urmezi tu daca nu fac toti ce spun eu. E ochi pentru ochi, ti-
calosule.

Portella stia câ, daca nu primea ajutor, nu mai avea de trait decît
cîteva minute. Privirea începuse deja sa i se împaienjeneasca. Era întins
pe jos, respira greu si camasa lui înflorata era îmbibata de sînge. Vor-
bea anevoie.

- Faceti ce va spune, gemu el cu o voce stinsa.

Oamenii lui Portella ascultara.

Auzise ca cea mai dureroasa moarte era prin împuscare în stomac.

Acum întelegea de ce. De cîte ori respira adînc, simtea ca i se înfige un

pumnal în inima. îsi pierduse controlul vezicii si urina facuse o pata întunecata pe pantalonii
lui albastri noi. încerca sa-si concentreze privi-
rile asupra femeii care tragea, o negresa musculoasa pe care nu o
cunostea. încerca sa îngaime cuvintele "Cine esti?", dar i se taie res-
piratia. Ultimul lui gînd fu, în mod ciudat, unul sentimental. Se întreba
cine avea sa-i spuna fratelui sau, Bruno, ca murise.

Lui Astorre nu-i trebui decît un moment ca sa-si dea seama ce se

întîmplase. N-o vazuse niciodata pe detectiv Aspinella Washington, în
afara de fotografiile din ziare si de la stirile TV. Dar stia ca, daca
ajunsese la el, mai întîi se întîlnise cu Heskow. Iar Heskow era acum
sigur mort. Lui Astorre nu-i parea rau de acel intermediar alunecos.
Heskow avea marea slabiciune ca ar fi spus si ar fi facut orice pentru
a-si salva viata. Mai bine ca era acum sub pamînt, cu florile lui.

Tulippa habar n-avea de ce tinea cateaua aceea furioasa pistolul lipit

de gîtul lui. Avusese încredere în Portella ca sâ-l lase sa se ocupe de
securitate si le daduse liber peste noapte bodyguarzilor. O greseala stu-
pida. Ce tara ciudata este America, îsi spuse el. Nu stii niciodata de
unde vine urmatorul act de violenta.

In timp ce Aspinella înfigea teava pistolului tot mai adînc îii carnea
lui, Tulippa îsi promise siesi ca, daca scapa cu viata si se putea întoarce
în America de Sud, avea sa accelereze productia arsenalului sau
nuclear. Va face tot ce-i va sta în putinta ca sa arunce în aer tot ce putea
din America, în special Washington D.C., capitala aroganta a huli-
ganilor care trândaveau în fotolii, si New York City, unde se parea ca se
nasteau nebuni cum era cateaua asta cu un ochi.

- Foarte bine, îi spuse Aspinella lui Tulippa. Ne-ai oferit o juma-

tate de milion ca sa avem grija de tipul asta.

Arata spre Astorre.

- Va fi o placere pentru mine sa accept misiunea, dar, de cînd cu

accidentul asta, mi-am dublat onorariul. Cu un singur ochi trebuie sa
ma concentrez de doua ori mai mult.

Kurt Cilke pîndise în zona depozitului toata ziua. în Chevroletul

lui albastru, doar cu un pachet de guma de mestecat si un exemplar din
Newsweek, îl astepta pe Astorre sa faca prima miscare.

Venise singur, nevrînd sa amestece alti agenti federali într-o afacere

care credea el ca avea sa-i marcheze sfîrsitul carierei. Cînd îi vazu pe

Portella si pe Tulippa Wrînd în cladire, simti un junghi în stomac. îsi

dadu seama ce dusman periculos era Astorre. Daca, dupa cum banuia
Cilke, Portella si Tulippa îl atacau pe Astorre, Cilke va avea datoria
legala sa-l apere. Astorre va fi liber si va râmîne cu numele nepatat, fara
sa fie nevoit sa rupâ tacerea. Iar Cilke va arunca la gunoi ani întregi de
munca încrîncenata.

Dar, cînd Cilke o vazu pe Aspinella Washington dînd buzna în

cladire înarmata cu o pusca de asalt, simti cu totul altceva - un fior rece
de frica. Auzise de rolul Aspinellei în omorul de la aeroport. I se paruse
ca ceva nu era în regula. Ceva nu se potrivea.

Verifica munitia din revolver si avu o speranta vaga ca ar putea con-

ta pe ajutorul ei. înainte de a coborî din masina, Cilke hotarî câ era tim-
pul sa informeze Biroul. îl suna pe Boxton de pe telefonul celular.

- Sînt în fata depozitului lui Astorre Viola, îi spuse Cilke.

Apoi auzi focuri de arma rapide.

- Acum o sâ intru si daca mi se întîmpla ceva, vreau sa-i spui direc-

torului câ actionam independent. înregistrezi ce vorbim acum?

Boxton nu raspunse imediat, nestiind daca Cilke va aprecia faptul

ca era înregistrat. Dar de cînd Cilke devenise o tinta, toate convorbirile
lui erau monitorizate.
- Da, spuse Boxton.

- Foarte bine, aproba Cilke. Ca sâ se stie, nici tu si nici altcineva

din F.B.I. nu este raspunzator de ceea ce voi face acum. Ma pre-
gatesc sa intru într-o situatie ostila, în care sînt implicati trei repre-
zentanti importanti ai crimei organizate si o politista revoltata din
N.Y.P.D., bine înarmata.

Boxton îl întrerupse pe Cilke.

- Kurt, asteapta întariri.

- Nu mai este timp, spuse Cilke. si de fapt eu trebuie sâ fac curat

în toata porcaria asta.

Se gîndi sâ-i lase un mesaj lui Georgette, dar i se paru prea morbid
si autocompâtimitor. Mai bine sâ lase faptele sa vorbeasca de la sine.
închise telefonul fara sâ mai adauge altceva. Cînd iesi din masina,
observa câ parcase ilegal.

Primul lucru pe care îl vazu Cilke cînd intra fu pistolul Aspinellei

Washington înfipt în gîtul lui Tulippa. Toti cei din încapere taceau. Nimeni nu misca.

- Sînt ofiter federal, anunta Cilke, agitîndu-si pistolul. Puneti armele jos.

Aspinella se întoarse catre Cilke si vorbi cu dispret:

- stiu cine esti. Asta e rafuiala mea. Du-te si înfunda ceva contabili

sau agenti de bursa sau dupa ce umblati voi, mama voastra de con-

topisti! Asta-i treaba de N.Y.P.D.

- Detectiv Washington, spuse Cilke calm, pune arma jos acum.

Daca nu, voi folosi forta. Am motive sa cred ca esti implicata într-un
caz de conspiratie criminala.

Aspinella nu se asteptase la asta. Fermitatea cu care vorbise îi

spunea câ nu va da înapoi. Dar nici ea nu avea de gînd sa cedeze atîta
timp cît avea o arma în mîna. Probabil ca Cilke nu mai trasese în cineva
de ani de zile.

- Crezi ca fac parte dintr-o conspiratie? tipa ea. Ei bine, eu cred ca

tu faci parte dintr-o conspiratie. Cred câ iei mita de la rahatul asta de
ani de zile.

II împunse din nou pe Tulippa cu pistolul.

- Nu-i asa, senor?

La început, Tulippa nu spuse nimic, dar cînd Aspinella îl izbi cu

genunchiul în testicule, el se îndoi si dadu din cap.

- Cît? îl întreba Aspinella.

- Peste un milion de dolari, spuse Tulippa cu rasuflarea taiata.

Cilke îsi stâpîni furia si spuse:

- F.B.I.-ul stie de fiecare dolar pe care l-au depus în contul meu.

Aceasta este o ancheta federala, detectiv Washington.

Respira adînc si numara pîna la zece înainte sâ-i spuna:

- Te avertizez pentru ultima oara. Pune arma jos sau trag.

Astorre îi privea cu raceala. Aldo Monza statea neobservat în

spatele altei masini. Astorre vazu o grimasa pe fata Aspinellei. Apoi,

ca într-un film facut cu încetinitorul, o vazu trecînd în spatele lui
Tulippa si trâgînd în Cilke. Dar, cînd începu sa traga, Tulippa se elibera
si se trîhti la pamînt, dezechilibrînd-o.

Cilke fusese nimerit în piept. Dar mai apuca sa traga o data în

Aspinella si sa o vada clâtinîndu-se, cu sîngele tîsnindu-i de sub
umarul drept. Nici unul dintre ei nu trasese ca sa ucida. Ţintisera
portiunile largi ale corpului, asa cum învatasera la antrenamente. Dar
cînd Aspinella simti durerea ascutita provocata de glont si îsi vazu

rana, stiu ca sosise clipa sa uite de regulamente. Ţinti între ochii lui
Cilke. Trase de doua ori. Ambele gloante lovira drept la tinta, pîna
cînd din nasul lui Cilke nu mai râmase decît o zdreanta moale de car-
tilagiu, iar ea vazu bucati din creierul lui împroscate pe ceea ce mai
râmasese din fruntea lui.

Tulippa vâzu câ Aspinella era ranita si ametita. O înhata si o lovi

cu cotul în fata, punînd-o la pamînt. Dar, înainte sa aiba timp sâ-i ia
arma, Astorre iesi din spatele masinii si o trimise cu o lovitura de
picior în coltul celalalt al încaperii. Apoi se apleca peste Tulippa si îi
oferi mîna galant.

Tulippa o accepta si Astorre îl trase în picioare. între timp, Monza

si membrii echipei lui care supravietuisera îi înconjurara pe oamenii lui
Portella si îi legara de stîlpii de sustinere de otel ai depozitului. Nimeni
nu se atinse de Cilke si Portella.
- Prin urmare, spuse Astorre, cred câ ne-a ramas o afacere de
încheiat.

Tulippa era pus în încurcatura. Astorre era un amestec de con-

tradictii - un adversar prietenos, un asasin cîntaret. Puteai avea
încredere într-un asemenea individ periculos?

Astorre se îndrepta spre centrul depozitului si îi facu semn lui

Tulippa sâ-l urmeze. Cînd ajunse într-un spatiu deschis, se opri si se
întoarse cu fata la sud-american.

- L-ai ucis pe unchiul meu si ai încercat sa ne furi bancile. N-ar tre-

bui sa-mi pierd nici o secunda din timpul meu cu tine.

Scoase stiletul a carui lama argintie sclipea în lumina si i-l arata

lui Tulippa.

- Ar trebui sa-ti tai gîtul si sa termin cu tine. Dar esti slab si nu-i
nici o onoare sa macelaresti un batrîn. Asa ca îti ofer sansa sa lupti.

Cu aceste cuvinte si cu un imperceptibil semn din cap spre Monza,

Astorre îsi ridica amîndouâ mîinile, ca si cum s-ar fi predat, lasa sâ-i
cada cutitul si facu cîtiva pasi în spate. Tulippa era mai batrîn si mai
voluminos decît Astorre, dar vârsase valuri de sînge la viata lui. Era un
profesionist extrem de periculos al luptei cu cutitul. Dar nu se putea
pune cu Astorre.

Tulippa ridica stiletul si se îndrepta spre Astorre.

- Esti un prost care nu gîndeste, spuse el. Era gata sa te accept ca

partener.

Se repezi la Astorre de cîteva ori, dar acesta fu mai rapid si îl evita.

Cînd Tulippa se opri o clipa ca sâ-si traga sufletul, Astorre îsi scoase
medalionul de la gît si îl arunca, expunîndu-si cicatricea purpurie.

- Vreau ca asta sa fie ultimul lucru pe care îl vezi înainte sa mori.

Tulippa era hipnotizat de rana, care era de un purpuriu cum nu mai

vazuse niciodata. înainte sa-si dea seama, Astorre dadu cu piciorul în
stilet, îl lovi pe Tulippa cu genunchiul în spate, îi imobiliza capul si îi
suci gîtul. Toti auzira pîrîitul.

Fara sa se opreasca sa-si priveasca victima, Astorre îsi culese me-

dalionul, îl puse la loc pe gît si iesi din cladire.

Cinci minute mai tîrziu, o divizie de masini F.B.I. sosi la Viola

Macaroni Company. Aspinella Washington, înca în viata, fu dusa la spi-
tal, direct la sectia de terapie intensiva.

Dupa ce ofiterii F.B.I. terminara de studiat caseta video fara sonor

înregistrata de camerele video pe care le manevrase Monza, decisesera
ca Astorre, care îsi ridicase mîinile si aruncase cutitul, actionase în
legitima aparare.

Epilog

Nicole trînti telefonul si îi striga secretarei:

- M-am saturat sâ tot aud ce slab este eurodolarul. Vezi daca dai de
domnul Pryor. Probabil ca a ajuns la a noua gaura pe terenul de golf.

Trecusera doi ani si Nicole preluase conducerea bancilor Aprile.

Cînd domnul Pryor îsi anuntase retragerea, insistase ca ea era cea mai
indicata pentru aceasta functie. Era o luptatoare apriga pentru drepturile
corporatiilor, care nu dadea înapoi în fata inspectorilor bancari si a
clientilor pretentiosi.

Astazi, Nicole încerca din rasputeri sa-si faca ordine pe birou. In

aceeasi noapte, ea si fratii ei urmau sâ ia avionul spre Sicilia pentru o
sarbatoare de familie la Astorre. Dar, înainte sa plece, trebuia sâ o
vada pe Aspinella Washington, care astepta sâ auda daca Nicole avea
sâ o reprezinte într-un recurs la condamnarea ei la moarte. Numai gîn-
dul o umplea de groaza, si asta nu numai pentru ca acum avea o
slujba permanenta.

La început, cînd Nicole se oferise sa conduca bancile, Astorre ezi-

tase, amintindu-si de ultima dorinta a lui Don Aprile. Dar domnul
Pryor îl convinsese câ Nicole era fiica tatalui ei. De cîte ori era vorba
de un mare împrumut, banca putea conta pe ea câ avea sâ punâ în joc
o combinatie eficienta de discurs mieros si intimidare mascata. stia
cum sâ-si atinga scopurile.

Interfonul lui Nicole suna si domnul Pryor o saluta în maniera lui

curtenitoare:

- Ce pot face pentru tine, draga mea?

- Ne omoara ratele astea de schimb, spuse ea. Ce-ai zice sâ trecem

masiv pe marci germane?

- Cred ca este o idee excelenta, spuse domnul Pryor.

- stii, spuse Nicole, tot comertul asta cu valuta este aproape la fel
de logic cum e sa pleci la Vegas si sa joci baccara toata ziua.

Domnul Pryor rîse.

- S-ar putea sa fie asa, numai ca pierderile la baccara nu sînt garan-

tate de Rezerva Federala.

Dupa ce închise, Nicole râmase o clipa pe gînduri, reflecnhd la pro-

gresele facute de banca. De cînd preluase conducerea, mai cumparase
sase banci în tari prospere si dublase profiturile corporatiei. Dar si mai
tare o încînta faptul ca banca oferea împrumuturi mai mari noilor afa-
ceri din tarile în curs de dezvoltare.

Zîmbi în sinea ei cînd îsi aminti de prima ei zi.

Imediat dupa ce primise hîrtiile cu noul antet, Nicole schitase o

scrisoare catre ministrul finantelor din Peru, prin care cerea returna-
rea tuturor împrumuturilor guvernamentale cu termen depasit. Dupa
cum se asteptase, aceasta provocase o criza economica în tara, care
dusese la framîntâri politice si la schimbarea guvernului. Noul partid
de guvernamînt ceruse demisia consulului general al Peruului în
Statele Unite, Marriano Rubio.

în lunile care urmasera, Nicole citise cu satisfactie ca Rubio îsi

declarase falimentul personal. El fusese de asemenea implicat într-o
serie de procese complicate cu investitorii peruvieni care sponsorizasera
unul dintre numeroasele lui proiecte fanteziste esuate - un parc tematic.
Rubio declarase ca va deveni "Disneyland-ul sud-american", dar nu
reusise sa ridice decît o roata uriasa si un chiosc de racoritore.

Cazul, denumit în presa Masacrul Macaroanelor, devenise un inci-

dent international. Imediat dupa ce îsi revenise dupa rana provocata de
pistolul lui Cilke - un plâmîn strapuns - Aspinella Washington facuse o
serie de declaratii în presa. In asteptarea procesului, ea se descrisese ca o
martira de talia Ioanei d'Arc. Daduse în judecata F.B.I.-ul pentru tenta-
tiva de ucidere, calomnie si violarea drepturilor ei civile. Daduse, de
asemenea, în judecata Departamentul de Politie al orasului New York,
cerihdu-i sa-i plateasca perioada cînd fusese suspendata.

In ciuda protestelor ei, juriul nu avusese nevoie decît de trei ore de

deliberare ca sa o condamne. Cînd se anuntase verdictul de vinovatie,
Aspinella îsi concediase avocatii si facuse o petitie catre Campania
împotriva Pedepsei cu Moartea ca sa fie reprezentata. Dînd dovada în

continuare de talent în a-si face publicitate, ea ceruse ca Nicole Aprile

sa-i preia cazul. Din celula în care astepta executarea sentintei,
Aspinella spusese presei:å

- Varul ei m-a bagat în chestia asta, acum ea ma poate scoate.

La început, Nicole refuzase sa se întîlneascâ cu Aspinella, spunînd

ca orice avocat bun se putea recuza în fata unui asemenea evident con-
flict de interese. Dar Aspinella o acuzase de rasism, iar Nicole - care
nu voia sa se puna rau cu cei din rândurile minoritatilor care cereau
împrumuturi - fusese de acord sa discute cu ea.

In ziua întîlnirii, Nicole trebui sa astepte douazeci de minute pîna

cînd Aspinella termina întrevederea cu un mic grup de demnitari straini.
Ei o aclamau pe Aspinella ca pe o brava luptatoare împotriva barbaru-
lui cod penal american. Intr-un tîrziu, Aspinella îi facu semn lui Nicole
sa se apropie de geamul prin care aveau sa discute. Acum purta pe ochi
un petic galben pe care era cusut cuvîntul LIBERTATE.

Nicole îi expuse toate motivele care o determinau sa refuze cazul si

conchise insistînd pe faptul ca îl reprezentase pe Astorre cînd depusese
marturie împotriva ei.

Aspinella o asculta cu atentie, învîrtind pe degete noile ei

amulete.

- Te-am ascultat, spuse ea, dar sînt multe lucruri pe care nu le stii.
Astorre a avut dreptate; sînt vinovata de crimele pentru care am fost
condamnata si îmi voi petrece tot restul vietii ispasindu-le. Dar te rog,
ajuta-mâ sa traiesc destul de mult ca sa ajung la izbavire.

La început, Nicole îsi imagina ca era înca un truc de-al Aspinellei

menit sâ cîstige simpatie, dar era ceva în glasul ei care o misca. înca
mai credea ca nici o fiinta umana nu avea dreptul sa o condamne pe
alta la moarte. înca mai credea în pocainta. Simtea ca Aspinella merita
sa fie aparata, asa cum merita orice condamnat la moarte. Doar câ îsi
dorea sâ nu trebuiasca sa o faca ea.

înainte sa poata lua o decizie finala, stia de asemenea ca mai exista o persoana cu care trebuie
sa dea ochii.

Dupa înmormîntarea lui Cilke, facuta ca pentru un erou, Georgette

ceru o întrevedere cu directorul.

Cînd intra în biroul directorului, el o cuprinse în brate si îi promise

ca Biroul va face tot ce era necesar sa o ajute pe ea si pe fiica ei sa faca
fata pierderii suferite.
- Multumesc, spuse Georgette. Dar nu de aceea am venit. Vreau sa
stiu de ce a fost ucis sotul meu.

Directorul facu o pauza destul de lunga înainte sa vorbeasca. stia

ca auzise unele zvonuri. si acele zvonuri puteau pune în pericol ima-
ginea Biroului. Trebuia sa o linisteasca. Intr-un tîrziu, a spus:

- Mi-e jena sa recunosc ca a trebuit sa întreprindem o ancheta. Sotul

tau a fost un exemplu a ceea ce trebuie sâ fie un ofiter F.B.I. Era devotat
muncii sale si a respectat cu sfintenie toate legile. stiu ca n-ar fi facut
niciodata nimic care sa compromita Biroul sau familia.

Directorul recita discursul pe care îl repetase cu oamenii lui înainte

de sedinta.

- Sotul tau a fost un mare anchetator. si-a cîstigat dreptul de a urma

pistele pe care le considera potrivite si i s-a respectat acest drept. Nu
credem câ a luat mita sau ca a încalcat legea cu Portella sau cu oricine
altcineva. Rezultatele lui vorbesc cu prisosinta. El este omul care a dis-
trus Mafia.

Cînd parasi biroul, Georgette constata ca nu îl credea pe director.

stia ca, pentru a-si gasi linistea, va trebui sa creada adevarul pe care îl
simtea în inima ei: ca sotul ei, în ciuda zelului, fusese cel mai bun om
pe care îl cunoscuse vreodata.

Dupa uciderea sotului ei, Georgette Cilke continua sa lucreze ca

voluntar la sediul din New York al Campaniei împotriva Pedepsei cu
Moartea, dar Nicole n-o mai vazuse de la discutia lor fatala. Din cauza
responsabilitatilor de la banca, Nicole anuntase câ era prea ocupata ca
sâ se mai ocupe si de campanie. Adevarul era câ nu putea suporta gîn-
dul de a da ochii cu Georgette.

Cu toate acestea, cînd Nicole intra pe usa, Georgette o întîmpinâ cu

o îmbratisare calda.

- Mi-a fost dor de tine, spuse ea.

- îmi pare râu ca n-am mai tinut legatura, raspunse Nicole. Am în-
cercat sa-ti scriu o scrisoare de condoleante, dar n-am gasit cuvintele.

Georgette dadu din cap si spuse:

- înteleg.

- Nu, spuse Nicole, simtind câ i se opresc cuvintele în gît, nu

întelegi. Port o parte de vina pentru ceea ce s-a întîrnplat cu sotul tau.
Daca n-as fi vorbit cu tine în acea dupâ-amiaza...

- Tot s-ar fi întîrnplat, o întrerupse Georgette. Daca n-ar fi fost varul

tau, ar fi fost altcineva. Oricum s-ar fi întîrnplat ceva de felul acesta mai
devreme sau mai tîrziu. si Kurt, si eu o stiam.

Georgette avu o scurta ezitare înainte sâ spuna:

- Lucrul cel mai important acum este sâ ne amintim de bunatatea

lui. Asa ca hai sâ nu mai vorbim despre trecut. Sînt sigura câ toti
avem regrete.

Nicole si-ar fi dorit sâ fie atît de usor. Trase aer în piept.

- Mai e ceva. Aspinella Washington vrea s-o reprezint.

Desi Georgette încerca sâ nu lase sâ se observe, Nicole sesiza

tresârirea de repulsie la auzul numelui Aspinellei. Georgette nu era o
femeie religioasa, dar în acel moment era convinsa câ Dumnezeu îi
punea la încercare forta convingerilor.

- Foarte bine, spuse ea, muscîndu-si buzele.

- Foarte bine? repeta Nicole surprinsa.

Sperase ca Georgette va protesta, va interzice acest lucru si Nicole

va putea sa o refuze pe Aspinella din motive de loialitate fata de pri-
etena ei. Parca îl auzea pe tatal ei spunîndu-i: "O asemenea loialitate te
umple de onoare".

- Da, spuse Georgette, închizînd ochii. Trebuie s-o aperi.

Nicole era uluita.

- Nu trebuie sâ fac asta. Toti vor întelege.

- Ar fi o ipocrizie, spuse Georgette. O viata ori este sacra, ori nu

este. Nu putem sâ schimbam ce credem doar pentru ca ne provoaca
durere.

Georgette tacu si îi întinse mîna lui Nicole, luîndu-si râmas-bun.

De data aceasta nu se mai îmbratisara.

Dupâ ce relua în gînd conversatia, Nicole îi telefona în cele din

urma Aspinellei si, fara tragere de inima, accepta cazul. Peste o ora,
Nicole avea sa plece spre Sicilia.

In sâptâmîna urmatoare, Georgette trimise o nota coordonatorului

Campaniei împotriva Pedepsei cu Moartea. îi scrise ca ea si fiica ei se

mutau în alt oras, unde va începe o viata noua, si le dorea tuturor

numai bine. Nu lasa nici o adresa.

Astorre îsi tinuse cuvîntul dat lui Don Aprile ca va salva bancile
si va asigura bunastarea familiei sale. In sinea lui, era acum liber de
orice obligatie.

La o sâptâmîna dupa ce fusese declarat în afara oricarei culpe în

asasinatele de la depozit, se întîlni cu Don Craxxi si cu Octavius
Bianco în biroul lui de la depozit si le spuse ca dorea sa se întoarca în
Sicilia. Le explica ce dor simtea pentru acel pamînt care i se furisa în
visuri de multi ani încoace. Avea multe amintiri fericite din copilaria
petrecuta la Villa Grazia - refugiul lui Don Aprile, unde sperase din-
totdeauna sa se întoarca. Acolo viata era mai simpla, dar mai bogata
în multe privinte.

Atunci Bianco îi spuse:

- Nu-i nevoie sa te întorci la Villa Grazia. Exista în Sicilia o vasta

proprietate care îti apartine. Tot satul Castellammare del Golfo.

Astorre era mirat.

- Cum adica?

Benito Craxxi îi povesti despre ziua în care marele sef al Mafiei,

Don Zeno, îsi chemase cei trei prieteni la patul lui de moarte.

- Esti copilul drag al sufletului lui, spuse el. Iar acum ai ramas sin-
gurul lui mostenitor în viata. Satul ti-a fost lasat prin testament de catre
tatal tau natural. Este dreptul tau prin nastere. Cînd Don Aprile te-a dus
în America, Don Zeno le-a dat pensii tuturor celor din sat pîna în ziua
în care vei prelua totul. Am asigurat protectia satului dupa moartea
tatalui tau, dupa cum i-a fost dorinta lui. Cînd agricultorii au avut un
sezon prost, le-am oferit mijloacele cu care si-au cumparat fructe si
seminte de plantat - le-am dat o mînâ de ajutor.

- De ce nu mi-ati spus pîna acum? întreba Astorre.

- Don Aprile ne-a pus sa juram ca vom pastra secretul, spuse

Bianco. Tatal tau a vrut sa fii în siguranta si Don Aprile a vrut sa faci
parte din familia lui. Totodata, avea nevoie de tine ca sa-i protejezi
copiii. De fapt, ai avut doi tati. Esti un om binecuvîntat.

Astorre ateriza în Sicilia într-o zi frumoasa si însorita. Doi dintre

bodyguarzii lui Michael Grazziella îl întâmpinara la aeroport si îl escor-
tara pîna la un Mercedes albastru-închis.

în timp ce trecea cu masina prin Palermo, Astorre se minuna de

frumusetea orasului: coloanele de marmura si sculpturile ornamen-
tale reprezentînd figuri mitice faceau din unele cladiri temple
grecesti, iar din altele catedrale spaniole, cu sfinti si îngeri ciopliti
adînc în piatra cenusie. Le trebuira mai mult de doua ore ca sa co-
boare pînâ în satul Castellammare del Golfo, pe un drum pietros cu
un singur sens. Pentru Astorre, ca de obicei, cea mai impresionanta
trasatura a Siciliei era frumusetea peisajului de la tara, cu privelistea
fascinanta a Marii Mediterane.

Satul, amplasat într-o vale adînca înconjurata de munti, era un la-

birint de case de piatra cu stucatura marunta la etaj. Astorre observa mai
multi oameni privindu-l pe furis prin crapaturile obloanelor vopsite în
alb, care stateau închise în calea soarelui pîrjolitor al amiezii.

Fu salutat de primarul orasului, un om scund, îmbracat cu haine ta-

ranesti, care se prezenta ca fiind Leo DiMarco si se înclina respectuos.

- IlPadrone, spuse el. Fiti bine venit.

Jenat, Astorre zîmbi si întreba în siciliana:

- Vrei, te rog, sâ-mi arati satul?

Trecura pe lînga cîtiva oameni care jucau carti pe banci de lemn. La

celalalt capat al pietei, se gasea o impunatoare biserica catolica. In
aceasta biserica, a Sfîntului Sebastian, îl duse mai întîi primarul pe
Astorre, care nu se mai rugase cum se cuvine de la uciderea lui Don
Aprile. Astorre îngenunche cu capul plecat, spre a fi binecuvîntat de
parintele Del Vecchio, preotul satului.

Apoi primarul DiMarco îl duse pe Astorre la casa mica în care

avea sa stea. Pe drum, Astorre observa mai multi carabinieri, mem-
bri ai Politiei Nationale Italiene, sprijiniti de zidurile caselor cu pus-
tile la îndemînâ.

- La caderea noptii este mai sigur sa ramîneti în sat. Dar în timpul

zilei este o placere sa iesi pe cîmp.

în urmatoarele zile, Astorre facu plimbari lungi prin satul înmi-

resmat de mirosul proaspat al livezilor de lamîi si portocali. Principalul
lui scop era sa-i cunoasca pe sateni si sa exploreze vechile case cioplite

în stînca si cladite ca niste vile romane. Voia sa gaseasca una în care

sa-si aseze caminul.

în a treia zi deja stia ca va fi fericit aici. Satenii, de obicei precauti

si solemni, îl salutau pe strada, iar cînd se aseza la o masa la cafeneaua
din piata, batrînii si copiii îl tachinau în joaca.

Mai avea de facut doar doua lucruri.

în dimineata urmatoare, Astorre îl ruga pe primar sa-i arate drumul

spre cimitirul satului.

- Dar pentru ce? întreba DiMarco.

- Vreau sa ma reculeg la mormintele mamei si tatalui meu.

DiMarco dadu din cap si lua repede o cheie mare de fier de pe

peretele biroului.

- Cît de bine l-ai cunoscut pe tatal meu?

DiMarco îsi facu repede semnul crucii.

- Cine nu l-a cunoscut pe Don Zeno? Lui îi datoram cu totii viata.

Ne-a salvat copiii, aducînd medicamente scumpe de la Palermo. Ne-a aparat satul împotriva
pradatorilor si a banditilor.

- Dar cum era ca om? întreba Astorre.

DiMarco ridica din umeri.

- Au ramas prea putini oameni care sâ-l fi cunoscut în acest fel si înca si mai putini care îti vor
vorbi despre el. A devenit o legenda. Asa ca cine sa mai vrea sa stie cum era omul în carne si
oase?

Eu as vrea, gîndi Astorre.

Traversara satul si apoi urcara un deal abrupt, cu DiMarco oprindu-se din cînd în cînd sa-si
traga rasuflarea. într-un tîrziu, Astorre vazu cimitirul. Dar, în locul pietrelor funerare, erau niste
siruri de mici cladiri de piatra. Mausolee, toate împrejmuite printr-un gard înalt de fier care
avea o poarta încuiata. Inscriptia de deasupra spunea:

DINCOLO DE ACEASTA POARTA, TOŢI SÎNT NEVINOVAŢI.

Primarul descuie poarta si îl conduse pe Astorre la mausoleul de marmura cenusie al tatalui

sau, care purta epitaful VINCENZO ZENO: UN OM BUN SI GENEROS. Astorre intra în cladire si
studie fotografia tatalui lui de pe altar. Vedea pentru prima data o fotografie cu el si era uimit
de cît de familiara i se parea figura lui.
DiMarco îl duse apoi pe Astorre la o alta cladire micuta, aflata la cîteva rînduri departare.
Aceasta era din marmura alba, singura pata de culoare fiind data de straiele de un albastru
deschis ale Fecioarei Maria care era sculptata în arcada de la intrare. Astorre intra si privi
fotografia.

Fata nu avea mai mult de douazeci si doi de ani, dar ochii ei mari si verzi si zîmbetul radios îi
încalzira inima.

Afara îi spuse lui DiMarco:

- Cînd eram copil, visam mereu o femeie ca ea, dar credeam ca este un înger. DiMarco dadu
din cap.

- Era o frumusete de fata. Mi-o amintesc de la biserica. si ai dreptate. Cînta într-adevar ca un

înger.

Astorre calari fara sa prin tot tinutul, oprindu-se doar cît sa manîhce brînza proaspata de capra
si pîinea coapta pe care i-o împachetase o femeie din sat.

în sfîrsit ajunse la Corleone. Nu mai putea sa amîne vizita la Michael Grazziella. îi datora acestui
om cel putin un act de politete.

Astorre era bronzat de cît timp petrecuse în aer liber, iar Grazziella îl saluta cu bratele deschise
si cu o îmbratisare de urs, care îi zdrobi oasele.

- Soarele Siciliei ti-a prins bine, spuse el.

Astorre îsi exprima gratitudinea, asa cum se cuvenea.

- îti multumesc pentru tot. Mai ales pentru ajutorul pe care mi l-ai dat.

Grazziella merse alaturi de el în directia vilei sale.

- si ce te aduce la Corleone?

- Cred ca stii de ce am venit, raspunse Astorre.

Grazziella zîmbi.

- Un tînâr zdravan ca tine? Bineînteles. Te duc la ea imediat. E o bucurie s-o privesti pe aceasta
Rosie a ta. si le-a oferit placere tuturor celor care au cunoscut-o.

Cunoscînd apetitul sexual al lui Rosie, Astorre se întreba o clipa daca Grazziella insinua ceva.
Dar se linisti imediat. Grazziella era mult prea corect pentru asa ceva si prea sicilian ca sa
permita ca o asemenea necuviinta sa se petreaca sub ochii lui vigilenti.

Vila ei se afla la numai cîteva minute departare. Cînd ajunsera, Grazziella striga:
- Rosie, draga mea, ai un musafir.

Era îmbracata cu o rochie de plaja albastra simpla, iar parul ei blond era legat la spate.
Nefardata, parea mai tînara si mai inocenta decît si-o amintea.

Cînd îl vazu, se opri surprinsa. Dar apoi striga:

- Astorre!

Alerga la el, îl saruta si începu sa vorbeasca entuziasmata:

- Am învatat sa vorbesc fluent dialectul sicilian. si am mai învatat si niste retete cunoscute. îti
plac gnocchi cu spanac?

O duse la Castellammare del Golfo si îsi petrecu saptamîna care urma aratîndu-i satul si
regiunea. în fiecare zi înotau, palavrageau ore întregi si faceau dragoste cu calmul pe care
numai timpul îl putea aduce.

Astorre o studia atent pe Rosie, ca sa vada daca se plictisea de el sau de viata simpla pe care
o duceau. Dar ea parea realmente linistita. Se întreba daca, dupa tot ceea ce traisera
împreuna, putea avea cu adevarat încredere în ea. si apoi îsi punea întrebarea daca era
întelept sa iubesti atît de mult o femeie, încît sa ai deplina încredere în ea. El si Rosie aveau
cîteva secrete de aparat - lucruri de care el nu voia sa-si mai aminteasca si pe care nu voia sa
le împartaseasca nimanui. Dar Rosie îl cunostea si tot îl iubea. Aveau sa-si pastreze secretele
unul altuia.

Un singur lucru îl nelinistea. Rosie avea o slabiciune pentru bani si pentru darurile scumpe.
Astorre se întreba daca va fi vreodata multumita cu ceea ce îi putea oferi un singur barbat.
Trebuia sa stie.

în ultima lor zi împreuna în Corleone, Astorre si Rosie calarira pe dealuri, zburînd peste cîmpuri
pîna la caderea amurgului. Apoi se oprira într-o vie, unde culesera struguri si si-i daruira unul
celuilalt.

- Nu-mi vine sa cred ca am stat asa de mult, spuse Rosie, în timp ce se odihneau în iarba.

Ochii lui Astorre stralucira intens.

- Crezi ca ai putea sa stai un pic mai mult?

Rosie paru surprinsa.

- Ce-ti trece prin cap?

Astorre se ridica într-un genunchi si întinse mîna.

- Vreo cincizeci sau saizeci de ani, spuse el cu un zîmbet sincer, în palma tinea un inel simplu
de bronz.
- Vrei sa fii sotia mea?

Astorre cauta un semn de ezitare în ochii lui Rosie, o dezamagire cît de slaba fata de calitatea
inelului, dar raspunsul ei fu prompt. Îsi arunca bratele în jurul gîtului lui si îl coplesi cu sarutari.
Apoi se pravalira pe pamînt si se rostogolira la vale.

O luna mai tîrziu, Astorre si Rosie se casatorira în mijlocul unei livezi de lamîi. Parintele Del
Vecchio oficie ceremonia. Venira toti cei din sat. Dealul era acoperit cu un covor de Visteria
purpuriu, iar mirosul lamîilor si al portocalilor înmiresma aerul. Astorre era îmbracat cu un
costum alb taranesc, iar Rosie purta o rochie de matase roz.

Un porc la protap sfîrîia deasupra unor taciuni aprinsi si rosiile coapte, culese direct de pe
cîmp, împodobeau masa. Se servi pîine calda si brînza proaspat preparata. Vinul de casa
curgea în pahare.

Dupa ce lua sfîrsit ceremonia si cei doi îsi pronuntara juramintele, Astorre îi cînta miresei sale
din baladele lui preferate. Se bau si se dansa atît de mult, încît petrecerea se prelungi pîna la
rasaritul soarelui.

în dimineata urmatoare, cînd Rosie se trezi, îl vazu pe Astorre pregatind caii.

- Calaresti cu mine? o întreba el.

Hoinarira toata ziua, pîna cînd Astorre gasi ce cauta - Villa Grazia.

- Paradisul secret al unchiului meu. Mi-am petrecut aici cele mai fericite clipe pe cînd eram
copil.

O lua pe lînga casa pîna în gradina, cu Rosie urmîndu-l. în cele din urma ajunsera la maslinul
lui care crescuse din sîmburele plantat pe cînd era copil. Copacul era cît el de înalt si trunchiul
era destul de gros.
Scoase un cutit din buzunar si apuca o ramura. Apoi o taie din copac.

- O s-o plantam în gradina noastra. Cînd vom avea copii, vom avea si noi amintiri frumoase.

Dupa un an, Astorre si Rosie sarbatorira nasterea primului lor copil, Raymonde Zeno. si cînd
sosi vremea sa-l boteze, invitara toata familia lui Astorre la biserica Sfîntul Sebastian.

Dupa ce parintele Del Vecchio termina slujba, Valerius, cel mai mare dintre copiii lui Don
Aprile, ridica un pahar de vin si toasta:

- Fie sâ aveti cu totii o viata îmbelsugata si fericita. si fie ca fiul

vostru sa creasca mare cu pasiunea Siciliei si romantismul Americii în suflet.

Marcantonio ridica paharul si adauga:

- Iar daca va vrea vreodata sa apara într-un sitcom, stiti la cine sa apelati.

Acum, cînd bancile Aprile erau atît de profitabile, Marcantonio înfiintase o linie de credit de
douazeci de milioane de dolari pentru a-si dezvolta proprietatile personale de film. El si
Valerius lucrau împreuna la un proiect bazat pe dosarele F.B.I. ale tatalui lor. Nicole considera
ideea mizerabila, dar cu totii fura de acord ca Don Aprile ar fi fost de acord sa primeasca sume
mari de bani de pe urma dramatizarii legendei crimelor lui.

- Asa-ziselor lui crime, adauga Nicole.

Astorre se întreba daca îi mai pasa cuiva. Vechea Mafie era moarta.
Marii Doni îsi atinsesera scopurile si se integrasera armonios în societate, asa cum fac
întotdeauna cei mai isteti delincventi. Putinii care se mai pretindeau mafioti erau un amestec
jalnic de infractori obscuri, de mîna a doua, si de asasini neputinciosi. De ce sa se mai
osteneasca cineva sa dea lovituri sîngeroase, cînd era atît de simplu sâ furi milioane pornindu-
ti propria afacere si vînzînd actiuni publicului?

- Asculta, Astorre, crezi ca ai putea sa fii consultantul nostru spe-

cial pentru film? întreba Marcantonio. Vrem sa-l facem cît mai autentic cu putinta.

- Sigur, spuse Astorre, zîmbind. O sâ-mi trimit agentul la voi.

în aceasi seara, ceva mai tîrziu, Rosie îl întreba pe Astorre:

- Crezi ca vei dori vreodata sa te întorci?

- Unde? întreba Astorre. La New York? In America?

- stii tu, spuse Rosie ezitanta. La vechiul tau mod de viata.

- Locul meu este aici, cu tine.

- Bine, spuse Rosie. Dar copilul? N-ar trebui sa aiba sansa sa cunoasca tot ce are de oferit
America?

Astorre si-l imagina pe Raymonde alergînd pe dealurile din tinut, mîncînd masline din butoaie
si ascultînd povesti despre marii Doni si despre Sicilia de odinioara. Abia astepta sa-i spuna
toate aceste
povesti. Dar stia ca numai miturile acelea nu erau îndeajuns.

Într-o zi, fiul lui avea sâ plece în America, târîmul razbunarii, al

îndurarii si al marilor posibilitati.

Cuprins
Prolog........................................................ 9

Capitolul 1.................................................. 13

Capitolul 2.................................................. 21

Capitolul 3 ................................................. 59

Capitolul 4................................................. 81

Capitolul 5.................................................. 95

Capitolul 6..................................................124

Capitolul 7..................................................139

Capitolul 8..................................................151

Capitolul 9..................................................174

Capitolul 10..................................................201

Capitolul 11..................................................217

Capitolul 12..................................................227

Capitolul 13..................................................255

Epilog........................................................271

Uită de ciupercă din a doua zi! Doar aplică asta pentru 30 de minute…
Uită de ciupercă din a doua zi! Doar aplică asta pentru 30 de minute…
Amânarea tratării ciupercii poate duce la afecțiuni COMPLICATE, precum...
Amânarea tratării ciupercii poate duce la afecțiuni COMPLICATE, precum...
Vezi cât de puternic am devenit în 14 zile! Vrei să fii la fel? Trebuie...
Vezi cât de puternic am devenit în 14 zile! Vrei să fii la fel? Trebuie...
Care este secretul frumoaselor asiatice? De ce multe dintre ele arată cu 20 de..
Care este secretul frumoaselor asiatice? De ce multe dintre ele arată cu 20 de..
Ce trebuie să faci în cazul unei INFECȚII FUNGICE LA PICIOR? Imediat trebuie să.
Ce trebuie să faci în cazul unei INFECȚII FUNGICE LA PICIOR? Imediat trebuie să.
Cum sa renunti la fumat? Eu am reusit asta…»»
Cum sa renunti la fumat? Eu am reusit asta…»»
Document Info

Accesari: 4371
Apreciat:

Comenteaza documentul:
Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta

Creaza cont nou

A fost util?
Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2018 )