Sonet 130 (William Shakespeare) - repostare

Text postat de Radu Stefanescu

My mistress' eyes are nothing like the sun;
Coral is far more red, than her lips red:
If snow be white, why then her breasts are dun;
If hairs be wires, black wires grow on her head.
I have seen roses damasked, red and white,
But no such roses see I in her cheeks;
And in some perfumes is there more delight
Than in the breath that from my mistress reeks.
I love to hear her speak, yet well I know
That music hath a far more pleasing sound:
I grant I never saw a goddess go,
My mistress, when she walks, treads on the ground:
And yet by heaven, I think my love as rare,
As any she belied with false compare.

Nu-i niciun soare-n ochii doamnei mele...

De jar i-e buza - un cărbune stins.
Cosiţa - sârmă, drept e, în inele,
Iar sânii oacheşi, parcă înadins.
În roz şi alb văzut-am roze, sute,
Dar, vai, niciuna în obrajii ei;
M-au desfătat odoruri mai plăcute
Decât respiră dânsa de-obicei...
E dulce glasu-i, totuşi o vioară
Îmi pare că vorbeşte mai frumos,
Şi n-am habar zeiţele cum zboară,
Dar ei, cum văd, pământu-i de folos.
Pe zei, poeţii mint! Atât mai zic:
Ca ea, pe lumea asta nu-i nimic...

Neculai Chirică:

Nu-s ochii Doamnei mele rupţi din soare

Nici roşul de pe buze nu-i mărgean;
Omătu-i alb, dar sînu-i oacheş pare,
Iar negrul păr sîrmos, ca de ţigan.
Ştiu roşii, albe – roze de Damasc,
Dar faţa ei nu are-aşa vopsele;
Dintru-un parfum mai dulci zefiri se nasc
Decît din tot parfumul Doamnei mele.
Îmi place s-o ascult cînd îmi vorbeşte
Dar de un cîntec mult mai mult mă-ncînt:
Nu ştiu cum calcă zîna îngereşte,
Dar Doamna mea păşeşte pe pămînt.
Şi totuşi jur că n-are-asemănare
Cu cele ce se cred rupte din soare!
Gheorghe Tomozei:

Nu-s sori, ochii iubitei, nu scânteie

roşia-i gură ca mărgeanu-n mări
de-i albă neaua, sânul ei de ce e
posomorât, şi-i noapte al ei păr?
Ştiu, din Damasc, albe şi roşii roze
cu care chipul nu-i e logodit,
miresme ştiu, stârnind apoteoze
străine de al Doamnei duh smerit.
Îmi place s-o ascult deşi-i mai scumpă
auzului, o muzică,-i ştiut,
nu le-am văzut zeiţele cum umblă
dar ea, mergând, păşeşte doar, pe lut.
Şi totuşi, jur pe cer, făptura-i rară
cu nimeni şi nimic nu se compară...

Ion Frunzetti:

Nu-s ochii dragei mele stropi de soare

Şi roşul gurii ei nu-i de coral.
De-i albă neaua, sînu-i oacheş pare
Şi negrul păr i-e ca o sîrmă-n val.
Ştiu roze albe, ştiu şi roze roşi,
Dar nu-i socot obrajii trandafiri
Şi-s bălsamuri mai dulci să le miroşi
Decît e boarea întregei sale firi.
Îmi place s-o aud, deşi plăcut
Mai mult mi-e zvonul muzicilor parcă.
Eu mers de zîna încă n-am văzut,
Dar draga mea e clar că-n ţărnă calcă.
Şi totuşi, eu o cred la fel de rară
Cum spun şi cei ce mint cînd o compară.

Cristian Vasiliu:

Sub pleoape nu i se ascunde-un soare,

Mărgeanul de pe buze i-a pălit,
De-i albă neaua, sânul ei îmi pare
Posomorât iar păru-i - de-antracit;
Petala roze-i alb-trandafirie
Şi fragedă, cum nu-i al ei obraz
Şi mult mai multe-arome te îmbie
Decât al respiraţiei talaz;
Ador să o ascult ca-ntâia-oară,
Deşi dintr-ânsa nu răsare-un cânt
Şi chiar de cred zeiţele că zboară,
Iubita mea, ştiu, umblă pe pământ.
Decât iubirea însă n-am să-i fac
Un compliment doar pentru-a-i fi pe plac!
Doamne, fa din suferinta,
Pod de aur, pod înalt,
Fa din lacrima velinta
Ca intr-un pat adânc si cald.

Din lovirile nedrepte

Faguri faca-se si vin.
Din infrângeri, scari si trepte,
Din caderi, urcus alpin.

Din veninul pus in cana

Fa miresme ce nu pier.
Fa din fiecare rana
o cadelnita spre cer;

Si din fiece dezastru

si crepuscul stins în piept,
Doamne, fa lastun albastru
si fa zâmbet întelept.

Radu Gyr - Metanie

"In ziua in care m-am iubit cu adevarat" - poem scris de Charlie Chaplin

”În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că în toate împrejurările, mă aflam la locul
potrivit, în momentul potrivit.
Si atunci, am putut să mă linistesc.
Astăzi, stiu că aceasta se numeste … Stimă de sine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că nelinistea si suferinta mea emotională, nu
erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.
Astăzi, stiu că aceasta se numeste … Autenticitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viată diferită si am început să
înteleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.
Astăzi, stiu că aceasta se numeste … Maturitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greseală să fortez o
situatie sau o persoană, cu singurul scop de a obtine ceea ce doresc, stiind foarte bine că nici
acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiti si că nu este momentul …
Astăzi, stiu că aceasta se numeste … Respect.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic
… Persoane, situatii, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, ratiunea mea numea asta
egoism.
Astăzi, stiu că aceasta se numeste … Amor propriu.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber si am
renuntat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce
este corect, ceea ce îmi place, când îmi place si în ritmul meu.
Astăzi, stiu că aceasta se numește … Simplitate.
 În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi
mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înselat.
Astăzi, am descoperit … Modestia.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de
viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viată. Astăzi trăiesc clipa fiecărei
zile.
Si aceasta se numeste … Plenitudine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că ratiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar
dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios.
şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăiesti cu adevărat.”

Râzând,
Rişti să pari nebun.
Plângând,
Rişti să pari sentimental.
Întinzând o mână cuiva,
Rişti să te implici.
Arătându-ţi sentimentele,
Rişti să te arăţi pe tine însuţi.
Vorbind în faţa mulţimii despre ideile şi visurile tale,
Rişti să pierzi...
Iubind,
Rişti să nu fii iubit la rândul tău.
Trăind,
Rişti sa mori...
Sperând,
Rişti să disperi,
Încercând măcar,
Rişti să dai greş...
Dar dacă nu rişti nimic,
Nu faci nimic,
Nu ai nimic,
Eşti nimic...

(Rudyard Kipling)

"L-am rugat pe Dumnezeu

sa-mi dea putere
dar El m-a facut slab
ca eu sa invat simplitatea si smerenia.
L-am rugat pe Dumnezeu, sa ma ajute
sa fac fapte mari
dar El m-a micsorat
ptr ca eu sa fac fapte bune.
L-am rugat pe Dumnezeu sa-mi dea bogatie
ca sa fiu fericit
dar El m-a facut sarac
ca eu sa fiu intelept.
L-am rugat sa-mi dea toate lucrurile
ca sa pot gusta viata
dar El mi-a dat viata
ca eu sa pot gusta toate lucrurile.
nu am primit nimic
din tot ce am cerut
dar am primit tot
ce a fost mai bun pentru mine,
impotriva dorintelor mele
au fost ascultate rugaciunile mele,
sunt printre oameni
un om binecuvantat. "

Sf Ioan Gura de Aur

The brain is wider than the sky

------------------------
de Emily Dickinson [Emily_Dickinson ]

The brain is wider than the sky,

For, put them side by side,
The one the other will include
With ease, and you beside.

The brain is deeper than the sea,

For, hold them, blue to blue,
The one the other will absorb,
As sponges, buckets do.

The brain is just the weight of God,

For, lift them, pound for pound,
And they will differ, if they do,
As syllable from sound.
Nu ştim ce-nalţi suntem
poezie [ ]
Traducere în limba română de Leon Leviţchi şi Tudor Dorin

-------------------------
de Emily Dickinson [Emily_Dickinson ]

2009-06-27 | | Înscris în bibliotecă de Bot Eugen

Nu ştim ce-nalţi suntem, cât timp

Nu ni se cere-a fi,
Dar ştim că-n zbor plutit ajungem
Cu fruntea în tării-

Firesc ar fi şi Eroismul
Uşor să-l înţelegem-
De nu ne-am micşora chiar noi
Temându-ne-a fi Regi.

Friends in lyrics: Versuri Letras Lyrics Pablo Neruda – Sonet XVII

Nu te iubesc ca si cum ai fi un trandafir sărat, sau topaz,

sau o sageată de garoafe pe care focul o trimite.
Te iubesc cu certitudinea ca lucrurile intunecate sunt menite
între umbră şi suflet, in secret sa fie iubite.

Te iubesc ca planta care nu înfloreşte niciodată

dar păstrează în ea lumina florilor ascunse.
Mulţumesc iubirii tale, solid şi cert parfum
rasarit din pământ şi trăind în întuneric, în trupul meu.

Te iubesc fără să ştiu cum sau când, sau de unde

Te iubesc în mod direct, fără complexe sau mândrie;
Asa ca te iubesc pentru că nu stiu alta cale

Decat aceasta: unde eu nu exist, nici tu ,

atât de apropiati, încât mâna ta pe pieptul meu este mâna mea,
atât de apropiati, încât ochii tai se inchid ca si cum eu as adormi.
I do not love you as if you were salt-rose, or topaz,
or the arrow of carnations the fire shoots off.
I love you as certain dark things are to be loved,
in secret, between the shadow and the soul.

I love you as the plant that never blooms

but carries in itself the light of hidden flowers;
thanks to your love a certain solid fragrance,
risen from the earth, lives darkly in my body.

I love you without knowing how, or when, or from where.

I love you straightforwardly, without complexities or pride;
so I love you because I know no other way

than this: where I does not exist, nor you,

so close that your hand on my chest is my hand,
so close that your eyes close as I fall asleep.

Radu Gyr – Îndemn la luptă

Înfrânt nu ești atunci când sângeri

Și nici când ochii-n lacrimi ți-s,
Cele mai crâncene înfrângeri
Sunt renunțările la vis.

M Sorescu- Ceva ca rugaciunea Nu stiu ce am,

Ca nu dorm cand dorm
Nu stiu ce am,
Ca nu sunt treaz,
Cand stau de veghe.

Nu stiu ce am,
Ca nu ajung nicaieri,
Cand merg.

Nu stiu ce am,
Ca stand pe loc
Sunt, hat , departe.

Doamne, din ce fel de huma

M-ai luat in palmele tale calde
Si cu ce fel de saliva
Ai amestecat si-ai framantat huma-mi?
De nu stiu ce am
Ca exist,
Nu stiu ce am
Ca nu mai am nimic,
Decat pe tine.

catren

Când mâna-mi lunecă pe trupul tău

Tresaltă-n orice loc o hulubiţă,
De parcă... din lut ai fi iubito faurită
Pentru aceste mâini de bun olar.

catren de Pablo Neruda

Sonetul XVII

Nu te iubesc chiar dacă

tu ai fi un trandafir sărat, sau topaz,
sau o sageată de garoafe
pe care focul o trimite.
Te iubesc cu o certitudine întunecată
căci lucrurile sunt create să fie iubite,
în secret, între umbră şi suflet.
Te iubesc ca planta care niciodată nu înfloreşte
care păstrează în sine lumina florilor ascunse.
Mulţumesc iubirii tale, solid şi cert parfum
ce răsare din pământ
şi trăieşte în întuneric, în sufletul meu.
Te iubesc fără să ştiu cum şi când, sau poate unde
Te iubesc în mod direct, fără să retrogradez,
fără complexe sau mândrie;
Deci te iubesc pentru că ştiu,
că aceasta e singura cale:
Unde eu nu exist, nici tu,
atât de aproape, încât mâna ta
pe pieptul meu este mâna mea,
atât de aproape, încât ochii tăi închişi
mă adorm pe mine.
 sonet de Pablo Neruda

Poemul 1 (Trup de femeie)

Trup de femeie, coline albe, coapse albe,

eşti asemenea unei lumi, aşternută în supunere.
Trupul meu aspru, agrest, sapă în tine
şi face o sămânţă să răsară în adâncul pământului.

Am fost singur ca un tunel. Păsările au zburat din mine,

şi noaptea m-a doborât cu invazia ei copleşitoare.
Să pot supravieţui, te-am pătruns ca o armă,
ca o săgeată din arcul meu, sau o piatră din aruncătura mea.

Dar vremea răzbunării a apus, şi te iubesc!

Trup din piele, din muşchi, din lapte însetat şi ferm.
Şi cupele sânilor tăi! Şi ochii tăi plini de absenţă!
Şi rozele pubisului tău! Şi vocea ta tristă şi blajină!

Trupul femeii mele, voi continua să dăinui prin el.

Setea mea, eterna-mi năzuinţă, calea mea schimbătoare.
Ape negre se adună acolo unde setea eternă curge,
şi truda alături de ea, şi durerea fără de ţărm.

poezie de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire şi un cântec de

disperare, traducere de Ionuţ Popa

nscripţie

Te uiţi la mâinile mele

sunt slabe - zici - precum florile

te uiţi la gura mea

prea mică pentru a spune: lume

- mai bine să ne legănăm pe tulpina clipei

să bem vânt
şi să ne uităm cum ne spun ochii
mirosul ofilirii e cel mai minunat
iar forma ruinelor linişteşte

în mine există o flacără care gândeşte

şi vânt pentru incendii şi pânze

nerăbdătoare-mi sunt mâinile

pot modela din aer
capul prietenului

repet un vers pe care aş vrea

să-l traduc în sanscrită
pe piramidă

când vor seca izvoarele stelelor

noi vom lumina prin noapte

vom mişca atmosfera

când va împietri vântul.

poezie de Zbigniew Herbert din Lirică poloneză (1996), traducere de

Valeriu Butulesc

N-aş fi putut!...
Autor: Marcel Iureş | Album: Necunoscut | Tematica: Diverse
Resursa adaugata de Melody in 10/09/2009
12345678910 0/10 X

N-aş fi putut să înţeleg niciodată ce e cântecul

dacă nu Ţi-aş fi cântat Ţie , Doamne.

N-aş fi putut sâ înţeleg niciodată ce e plânsul

Dacă nu aş fi plâns pentru cauza Ta, Doamne!

N-aş fi putut sâ înţeleg niciodată ce e Iubirea,

Dacă nu m-ai fi iubit, Tu, Doamne!

Şi n-aş fi putut sâ înţeleg niciodată ce-nseamnă mângâiere

Dacă nu m-ai fi mângâiat , Tu, Doamne!

Acum e de nespus bucuria mea,

Pentru că le înţeleg pe toate!

Nu pot însă să-nţeleg

De ce mă iubeşti aşa de mult?!...
Mulţumesc, Doamne!

Daca vrei sa fii rege – benone burtescu, recitata de

marcel iures

“Ca sa fii rege peste animale, nu-i cine stie cat.

Trebuie doar sa fii mai puternic decat ele. Si-
atat.

Ca sa fii rege peste pasari este putin mai

greu. Dar frumos.
Trebuie sa zbori mereu mai inalt decat ele
si niciodata mai jos.

Ca sa fii rege peste flori trebuie sa suporti la

hotare maracinii si spinii
si mai ales, trebuie sa inmiresmezi catre
lume mai mult decat crinii.

Ca sa fii rege peste instelare trebuie sa te

asezi printre luceferi – calator spre Orion
si, reprivindu-te de jos, sa fii mai luminos
decat oricare. Si fara truda.

Ca sa fii rege peste ape si vant trebuie sa

inveti osanale ca ingerii si
sa le aduci pe pamint alinare pentru
lacrima corbilor din Valea Plangerii.
 Ca sa fii rege peste oameni este mai greu
decat toate altceva.
Trebuie sa traiesti si sa mori pentru ei,
invatindu-i ce inseamna a iubi,
a ierta…

Dar, cel mai minunat, este sa poti fi rege

peste tine insuti,
atunci cand alegi binele, fie din bucuria
altuia, fie din plansul tau.

Si sa incheiem intelept si frumos. Si, mai ales,

cum se cuvine.
Incoronarea ta o face Hristos cind mergi pe
drumul dinspre rau spre bine.
In clipa aceea, Vesnicia te cumpaneste.

Daca vrei sa fii rege, alege binele!

Hei! Grabeste-te!”

ABSENTA – pablo neruda

Abia te-am parasit

si umbli în mine, cristalina
sau tremurând,
nelinistita
ranita de mine însumi
sau coplesita de dragoste,
ca atunci când ochii tai se închid
peste harul vietii
pe care ti-l darui fara încetare.

Dragostea mea,
ne-am întâlnit
însetosati
si ne-am baut toata apa
Versuri: Adrian Paunescu

1. Iubita mea, ti-am cumparat un munte

Am fost la targ, dar nu l-am luat pe bani
2xAre paduri si rauri si o punte
In varsta de un milion de ani

R: Din marele bazar cu amanunte

Platind cu viata tot ce scump era
2xIubita mea, ti-am cuparat un munte
Pacat ca n-o sa-ncapa-n lumea ta

2. Ti l-am adus in brate pan' la poarta

E minunat si piatra lui e grea
Comertul ambulant cu munti se poarta
Dar unde ai sa-l pui, iubita mea

3. Ce munte colosal, un munte straniu

Cu porci mistreti ce canta-n coruri jir
Iar in adancuri sunt straturi de uraniu
Si-am dat putin pe el, un chilipir

4. Si m-am certat cu fel de fel de lume

Caci toti voiau sa-l ia sa-l dea la nunti
I-am injurat de fapte si de nume
Nu stiu de ce toti oamenii vor munti

5. Iubita mea, gateste marea vale

In care sa-l aduc si sa-l rastorn
S-apoi la nunta regasirii tale
Sa cant ca vanator al lui din corn

6. Iubita mea, ti-am cumparat un munte

Sa faci cu el ce-oi stii si ce vei vrea
Eu ma retrag in pesteri muribunde
Caci am uitat sa-ti mai soptesc ceva:
Am dat pe acest munte viata mea

Luceafarul- o ora de iubire

- "De greul negrei vecinicii,

Părinte, mă dezleagă
Şi lăudat pe veci să fii
Pe-a lumii scară-ntreagă;

O, cere-mi, Doamne, orice preţ,

Dar dă-mi o altă soarte,
Căci tu izvor eşti de vieţi
Şi dătător de moarte;
Reia-mi al nemuririi nimb
Şi focul din privire,
Şi pentru toate dă-mi în schimb
O oră de iubire...

Din chaos, Doamne,-am apărut

Şi m-aş întoarce-n chaos...
Şi din repaos m-am născut.
Mi-e sete de repaos."

- "Hyperion, ce din genuni

Răsai c-o-ntreagă lume,
Nu cere semne şi minuni
Care n-au chip şi nume;

Tu vrei un om să te socoţi,
Cu ei să te asameni?
Dar piară oamenii cu toţi,
S-ar naşte iarăşi oameni.

Ei numai doar durează-n vânt

Deşerte idealuri -
Când valuri află un mormânt,
Răsar în urmă valuri;

Ei doar au stele cu noroc

Şi prigoniri de soarte,
Noi nu avem nici timp, nici loc,
Şi nu cunoaştem moarte.

Din sânul vecinicului ieri

Trăieşte azi ce moare,
Un soare de s-ar stinge-n cer
S-aprinde iarăşi soare;

Părând pe veci a răsări,

Din urmă moartea-l paşte,
Căci toţi se nasc spre a muri
Şi mor spre a se naşte.

Iar tu, Hyperion, rămâi

Oriunde ai apune...
Cere-mi cuvântul meu de-ntâi -
Să-ţi dau înţelepciune?

Vrei să dau glas acelei guri,

Ca dup-a ei cântare
Să se ia munţii cu păduri
Şi insulele-n mare?
Vrei poate-n faptă să arăţi
Dreptate şi tărie?
Ţi-aş da pământul în bucăţi
Să-l faci împărăţie.

Îţi dau catarg lângă catarg,

Oştiri spre a străbate
Pământu-n lung şi marea-n larg,
Dar moartea nu se poate...

Şi pentru cine vrei să mori?

Întoarce-te, te-ndreaptă
Spre-acel pământ rătăcitor
Şi vezi ce te aşteaptă."

Versuri Daca ochii tai

1. Am presarat in jurul tau culori
Ca un copil, o joaca nesfarsita
Am regasit in ea un zambet cald
Mi-am reamintit de-o vraja mult dorita
Si n-ai sa stii ca ochii ti-au zambit
Ca o petala in roua zorilor
Da-mi mana ta usor si-ai sa revii
Prietenie, crezi in vraja viselor

R: Daca ochii tai vreodata vor mai plange

Daca pasii azi ti se intorc din drum
Aminteste-ti tu, prietene, si spune-mi
Un inceput nu e, nu-i un sfarsit de drum

2. Si n-ai sa stii ca ochii ti-au zambit

Ca o petala in roua zorilor
Da-mi mana ta usor si-ai sa revii
Prietenie, crezi in vraja viselor
Sonetul 116 al lui Shakespeare

"Let me not to the marriage of true minds

Admit impediments. Love is not love
Which alters when it alteration finds,
Or bends with the remover to remove:
O no! it is an ever-fixed mark
That looks on tempests and is never shaken;
It is the star to every wandering bark,
Whose worth's unknown, although his height be taken.
Love's not Time's fool, though rosy lips and cheeks
Within his bending sickle's compass come:
Love alters not with his brief hours and weeks,
But bears it out even to the edge of doom.
If this be error and upon me proved,
I never writ, nor no man ever loved."

Şi în limba română:

"Unirea sufletelor mari nu are

Hotar, iubirea nu-i iubire dacă
Se schimbă cînd întâmpină schimbare
Sau când se pleacă celui care pleacă.

O, nu ! Iubirea-i far aprins oricând,

Furtunile şi bezna să le-nfrunte ;
Stea navelor ce rătăcesc, purtând
Comori ce nu se ştiu sub-nalta punte.

Ea nu-i nebunul timpului, chiar dacă

Obraji şi buze roşii-i cad sub coasă.
Prin vreme trece fără ca să treacă,
Oricât i-ar fi ursita de tăioasă.

De nu-i aşa şi totu-i născocire,

Nicicând n-am scris, nicicând n-a fost iubire!"

Traducere Neculai Chirică

Şi în altă traducere (încă nu am reuşit să aflu dacă e vorba de Tomozei sau de

Frunzetti):

"Nu cred în piedici puse de noroc

Unirii sufletelor mari. Iubirea
Iubire nu-i când face silei loc,
Trădării răspunzând cu părăsirea.

Nu, ea e veşnic semn şi far străjer

Ce-ntâmpină furtuna si nu cade.
E steaua fiecărui corăbier,
Al cărei preţ nu-i măsurat în grade.
Iubirea nu-i paiaţa vremii, chiar
De intră sub compasul coasei sale.
N-o schimbă ani, şi n-o clintesc măcar
Tăişurile clipelor fatale.

De spun minciuni, şi pot fi dovedit.

N-am scris nimic, şi nimeni n-a iubit!"

Sunt tânăr, Doamnă

poezie [ ]

-------------------------
de Mircea Dinescu [Mircea_Dinescu ]

Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost

şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,
cum aş putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge.

Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul

ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină dac-aş mânca, sătul
nu m-aş încape în pielea mea de tigru.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos

şi vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,
să-mi crească ceru-n suflet şi stelele în os
şi să dezmint zăpada pierdut în piruetă.

Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă ţin

chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii,
această putrezire mă-mbată ca un vin
căci simt curgând prin dânsa bunicile şi unchii.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,

oricât mi-ai spune, timpul nu-şi ascute gheara
deşi arcaşii ceţii spre mine îşi reped
săgeţile vestirii, sunt tânăr. Bună seara!

Intr-o nu stiu care seara

Intr-o nu stiu care vara
Intr-un nu stiu care sat
Sub un nu stiu care pat...

I:
Mititel cat un cercel
Sta pitit un soricel
Tremurand bietul de el
Fiindca-aflase dintr-o carte
Fiindca-aflase dintr-o carte..

Refren:..

II:
Nici prea mare, dar nici mica
Sta pitita o pisica
Tremurand si ea de frica
Fiindca-aflase dintr-o carte
Fiindca-aflase dintr-o carte...

Refren:..

III:
Terminand de ros un os
Sade-un caine zdrenturos
Tremurand si el fricos
Fiind-ca aflase dintr-o carte
Fiind-ca aflase dintr-o carte

Refren:..

IV:
Fara vreun dinte ros
Sade-un lup foarte nervos
Tremurand si el vartos
Fiind-ca aflase dintr-o carte
Fiind-ca aflase dintr-o carte

Refren:..

V:
Cu piedica pustii trasa
Sade o vanatoreasa
Temurand cu tot cu casa
Fiind-ca aflase dintr-o carte
Fiind-ca aflase dintr-o carte

Refren:..
VI:
Mititel cat un cercel
Sta pitit un sorïcel
Had I the heavens' embroidered cloths,
Inwrought with golden and silver light,
The blue and the dim and the dark cloths
Of night and light and the half light,
I would spread the cloths under your feet:
But I, being poor, have only my dreams;
I have spread my dreams under your feet;
Tread softly because you tread on my dreams.

Mi-aş vrea veşmântul rupt din cerul pur

Mi-aş vrea veşmântul rupt din cerul pur,

Ţesut din aur şi argint şi umbre,
Tivit cu soare, noapte şi azur,
Şi cu paing de raze şi penumbre,
Şi la picioare-aş vrea să ţi-l aştern,
Dar sunt sărac - şi nu am decât vise!
Să calci uşor când visele se cern,
Căci calci pe vise - şi pot fi ucise!

faci din luminita far

din lanterna felinar
din scanteie lumanare
si din stele stropi de soare

ce miracol sa te am

faci din zgomot melodie

din secunde vesnicie
din zambet faci balsam
ce miracol sa te am

faci din luminita far

din lanterna felinar
din scanteie lumanare
si din stele stropi de soare
faci din zgomot melodie
din secunde vesnicie
din zambet faci balsam
ce mïracol sa te am

Spre mine-Lea Goldberg(1911-1970)

"Anii mi-au fardat chipul
in amintirea dragostei,
mi-au impodobit parul,incet,cu fire de-argint,
pana ce am devenit foarte frumoasa.

In ochii mei se oglindesc iar

peisaje multe,
drumurile strabatute candva
mi-au netezit pasii
frumosii,truditii.

Acuma cand ma revezi,

de-abia mai poti zari acel ieri al meu.
acum singura merg inspre mine,
cu chipul pe care l-ai vrut,
cand mergeam catre tine,odata."

Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...

« : 16 Ianuarie, 2006, 06:04:06 pm »
Una dintre poeziile care mie mi-au placut in mod deosebit a fost aceasta si "Stante
pentru Augusta" care pentru mine are o conotatie deosebita...sufleteasca si...am sa
las pe altcineva sa o noteze in acest topic... Insa sunt foarte multe poezii care mi-au
placut, care m-au marcat...si bineinteles ca nu o sa pot sa le scriu toate aici..., dar
astept si poeziile voastre

Iubeste-mi mainile - Elena Farago

Iubeste-mi mainile
Si ochii
Si iarta-le dac-au fost clipe
In care n-au stiut sa-ti spuna,
In care n-au putut sa-ti dea
Atat cat ar fi vrut,
Atat cat poate doru-ti le cerea
In dragostea,
In indoiala,
In deznadejdea unei clipe...

Iubeste-mi mainile
Si ochii
Si iarta-le nevruta vina
Ca prea tarziu venira-n cale-ti
Si prea curand se duc de tot...

Dezleaga-mi sufletul de vina

Ca in curand n-am sa-ti mai pot
Aduce-n maini
Si-n ochi
Durutul,
Tarziul zambet de lumina...

Iubeste-mi mainile
Si ochii,
Si iarta-le daca durerea
Ca ti-au plecat
Va fi mai mare
Decat norocul c-au venit.

Iubeste-mi mainile
Si ochii
Si iarta-le ca n-au puterea
Din moartea lor
Sa-ti creasca vietii
Nestinsul zambet de zenit...

cantecul de dragoste al zoofilului

de Ion Nimerencu

a o a o aoleu
vreau sa zbor prin parul tau
calarind o bicicleta
oarba si analfabeta

sau plutind pe-o caramida

sa las dragostea gravida
in vagonul unui tren
s-o dresez sa-mi zica ben
ce te-as barbieri de ganduri
draga mea, pe-un pat de scanduri
ce ti-as soarbe ochii multi
ochi bruneti si ochi desculti

cu o pofta galopanta,
draga mea de... elefanta

Murind zeii isi lasa

( Lucian Blaga)

Murind zeii isi lasa

in urma lor templele,
precum melcii
casuliile goale.

Pentru mii de ani, pentru vremi fara capat

ei si le lasa,
spre mangaierea
varstei de azi si de-apoi.

Dar nici un vestigiu al erei de aur,

oricare-ar fi chipul lui,
nu-nvinge tristetea noastra
in fata timpului.

Înapoierea cheii - Nichita Stănescu

Mi-e dor să pot

să nu-mi mai fie
dor de tine.

Tristeţea, ea,
nu este gând
ea lucru este.

Mănânc-o, dacă ai cu cine!

Durerea vieţii
e un lucru, -
nu contemplarea lui.

Mi-e dor
să pot să nu-mi mai fie dor
de tine.

Ne ratacim printe senzatii si dorinti ne cautam

Cu ochi deschisi, cu maini fierbinti ne pierdem iar, dar ne aflam la fel mereu
Si nu mai stim daca esti tu sau daca-s eu...

Si ploua cald, si ploua-ncet, tu ma astepti si eu te-astept.

Si ploua rar si ploua alb, ne regasim in celalalt,
Si-ti simt in mine parfumul dulce-amar.
Si seara ne gaseste iar, un singur suflet

Iti spun ceva, tu imi soptesti si da si nu,

Te strang la piept, tu ma atingi, ma strangi si tu, ne pierdem iar,
Dar ne aflam la fel mereu si nu mai stim daca esti tu sau daca-s eu...
Versuri Florin Piersic - Si ploua...
de pe http://www.versuri.ro
Scrisoare de bun ramas

de George Tarnea

Iubito, cata lume intre noi

Numaratori de ploi din doi in doi
Si dintr-un ochi de dor necunoscut,
Cate zapezi pe buze ne-au crescut...
Asculta-ma si lasa-ma sa strig
Mi-e frica de-ntuneric si de frig
Si nu mai vreau sa stiu pana la sfarsit
Cine-a iubit frumos, cine-a gresit
Cine-a facut spre noapte primul pas
Cine-a plecat din joc, cine-a ramas
Cine si-a smuls peretii rand pe rand
Cine s-antors mereu cu ziua-n gand
cine a pierdut si cine a castigat
De toate inlantuit sau dezlegat
Cine-a crezut mai mult in celalalt
Sub cerul prea strain si prea inalt
Cand am sa uit cum suna glasul tau,
Decat tacerea, ce-mi va fi mai rau
Si cum sa pot sub stele innopta
Cand nu mai simt ce-nseamna umbra ta?
Numaratori de ploi din doi in doi
Iubito, cata lume intre noi.

Lucian Blaga Lumina

* LUMINA
Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept când te văd
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi,
din lumina aceea-nsetată adânc de viată?

Nimicul zăcea-n agonie,

când singur plutea-n întuneric şi dat-a
un semn Nepătrunsul:
"Să fie lumină!"

O mare
si-un vifor nebun de lumină
făcutu-s-a-n clipă:
o sete era de păcate, de doruri, de-avânturi, de patimi,
o sete de lume si soare.

Dar unde-a pierit orbitoarea

lumină de-atunci -- cine ştie?

Lumina ce-o simt năvălindu-mi

în piept când te văd -- minunato,
e poate că ultimul strop
din lumina creată în ziua dintâi.
[1919)

Si ploua cald, si ploua-ncet, tu ma astepti si eu te-astept.

Si ploua rar si ploua alb, ne regasim in celalalt,
Si-ti simt in mine parfumul dulce-amar.
Si seara ne gaseste iar, un singur suflet

Si ploua cald, si ploua-ncet, tu ma astepti si eu te-astept.

Si ploua rar si ploua alb, ne regasim in celalalt,
Si-ti simt in mine parfumul dulce-amar.
Si seara ne gaseste iar, un singur suflet

Cad picaturi din cer, ne bat in geam si-apoi noaptea ne patrunde-n casa si ploua si-n noï...
Latino lasciv

Trece timpul, trece timpul, iubirea mea.

El nici nu stie ca sa faca altceva.
Si il laud din cand in cand sa ma pun bine cu el
Ca sa-mi lase cat mai mult timp sa te iubesc.

Si-mi place noaptea sa fiu cu tine, sub ploi...

Imi place noaptea, dansand lasciv noi amandoi.
Imi place toamna cand ploua peste viata mea,
Imi place noaptea atunci cand ploua peste noi.

Treci prin viata cu un aer mai detasat,

Dar cu sperante si cu visuri si imbracat
Pentru ca eu, la randul meu, sa-ti las impresia, draga mea,
Ca pot fi chiar si fericit, oare-i asa? Oare-i asa?
Versuri Florin Piersic - Latino lasciv
de pe http://www.versuri.ro

Si-mi place noaptea sa fiu cu tine, sub ploi...

Imi place noaptea, dansand lasciv noi amandoi.
Imi place toamna cand ploua peste viata mea,
Imi place noaptea atunci cand ploua peste noi.

Si-mi place noaptea sa fiu cu tine, sub ploi...

Imi place noaptea, dansand lasciv noi amandoi.
Imi place toamna cand ploua peste viata mea,
Imi place noaptea atunci cand ploua peste noi.

Imi place noaptea atunci cand ploua peste noi.

Peste noi, peste noï...

Versuri "Florin Piersic - Pe cararile vietii"

Po povesti inca o viata de cate-n lume am vazut, despre iubire si despre oameni pe care-n drum i-
am cunoscut...
Am incercat de toate-n viata, cu doua maini am luat si-am dat,
Cunosc speranta si disperarea, am fost ranit si am iertat..

Am colindat pe cararile vietii cu pasul rar sau mai grabit

Si am strans vise si am strans ganduri si inca nu am obosit...
Am invatat din greselile mele, insa si de taceri si de minciuni m-am lovit,
Dar trecand peste ele, si cu bune si rele,
Am aflat rostu´ vietii si-am trait, si-am iubit...

Am intalnit femei frumoase ce mi-au dat tot ce-aveau mai bun,

Le-am strans in brate, le-am strans in sflet,
Si le-am iubit ca un nebun...
Dar stiu cum suna si tacerea, ii stiu si cantecul amar
Versuri Florin Piersic - Pe cararile vietii
de pe http://www.versuri.ro

Si cum te-alina daca ti-l canta pe strunea lui un lauttar...

Am colindat pe cararile vietii cu pasul rar sau mai grabit

Si am strans vise si am strans ganduri si inca nu am obosit...
Am invatat din greselile mele, insa si de taceri si de minciuni m-am lovit,
Dar trecand peste ele, si cu bune si rele,
Am aflat rostu´ vietii si-am trait, si-am iubit...

Am colindat pe cararile vietii cu pasul rar sau mai grabit

Si am strans vise si am strans ganduri si inca nu am obosit...
Am invatat din greselile mele, insa si de taceri si de minciuni m-am lovit,
Dar trecand peste ele, si cu bune si rele,
Am aflat rostu´ vietii si-am trait, si-am iubit...

Si-am iubït...Mai multe informatii despre Florin Piersic g

Versuri "Florin Piersic - O poveste de o zi"

Am batut cale lunga si de drum obosit,

M-am oprit ca sa beau o cafea.
Intr-un colt din local, de amintiri prafuit,
Un vals lent, gramofonul canta.
M-ai vazut, ne-am privit ochi in ochi amandoi,
Si-am dansat povestind despre noi...

O poveste de-o zi, stii si tu, si eu stiu:

Pentru noi e putin prea tarziu.
Zi-mi tot ce vrei sa imi spui si ca n-as vrea sa te pierd,
Te mai privesc o secunda si plec...

Tu ai vise 1000, catre care alergi,

Eu am multe, prea multe amintiri.
Nu ne spunem pe nume, suntem doi calatori;
Versuri Florin Piersic - O poveste de o zi
de pe http://www.versuri.ro
Ne citim sufletul din priviri.
Nu avem inceput ca sa n-avem sfarsit,
Am fost sinceri si nu ne-am mintit.
O poveste de-o zi, stii si tu, si eu stiu:
Pentru noi e putin prea tarziu.
Zi-mi tot ce vrei sa imi spui si ca n-as vrea sa te pierd,
Te mai privesc o secunda si plec...

O poveste de-o zi, stii si tu, si eu stiu:

Pentru noi e putin prea tarziu.
Zi-mi tot ce vrei sa imi spui si ca n-as vrea sa te pierd,
Te mai privesc o secunda si plec...

Sï plec. Plec...

PABLO NERUDA - de Ingrid la: 19/11/2003 10:54:55

Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un

guru.

Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera

negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa
staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza
sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este

nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru
incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si
permite macar o data in viata sa nu asculte
sfaturile "responsabile".

Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu

citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul
din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu

se lasa ajutat.

Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si

de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte
de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu
se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste
intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna

ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira.

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o

fericire splendida. Totul depinde de cum o traim...

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare

Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale
Daca va fi sa furi, fura o sarutare
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti asta in
fiecare zi...