Diana, Prințesă de Wales

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Diana, Prințesă de Wales (Diana Frances[1], născută Spencer) (1 iulie
1961 – 31 august 1997) a fost prima soție a lui Charles, Prinț de Wales, Diana
moștenitorul tronului Regatului Unit. Fiii lor, William, Prinț de Wales și Prințesă de Wales; Ducesă de Rothesay
Prințul Henry (Harry), sunt al doilea și al treilea în linia de succesiune la
tronul britanic și a celor cincisprezece state supuse Angliei. De la
căsătoria din 1981 până la divorțul din 1996 a fost numită Her Royal
Highness The Princess of Wales (Alteța Sa Regală Prințesa de Wales),
iar după divorț, Diana, Princess of Wales (Diana, Prințesă de Wales).

Figură publică de la anunțul logodnei sale cu Prințul Charles, Diana a

rămas centrul atenției aproape constante a privirii cercetătoare a
massmediei din Marea Britanie și din întreaga lume atât în timpul
căsniciei sale, cât și după divorț. Moartea ei subită într-un accident de
mașină a fost urmată de o dovadă spontană și prelungită de tristețe
publică. Replicile contemporanilor privind viața și moștenirea lăsată de
Diana au fost diverse, însă ceea ce a rămas este o fascinație remarcabilă a
oamenilor pentru prințesă. Mult așteptata anchetă a medicului legist a
ajuns la concluzia că Diana a fost ucisă în urma unui accident de mașină,
șoferul fiind orbit de blițulpaparazzilor care o urmăreau pe prințesă. Date personale
Nume la
naștere Diana Frances Spencer[1]
Născută 1 iulie 1961
Cuprins Park House, Sandringham,
Norfolk
Începutul vieții Decedată 31 august 1997 (36 de ani)
Pitié-Salpêtrière Hospital,
Descendența regală Paris, France
Educația Înmormântată Althorp, Northamptonshire
Căsătoria Părinți Edward John Spencer, al VIII-
Logodna și nunta lea Conte Spencer
Frances, Vicontesă Althorp
Copiii
Frați și surori Lady Sarah McCorquodale[*]
Neînțelegerile și despărțirea Jane Fellowes, Baroness
Divorțul Fellowes[*]
Charles Spencer, al IX lea
Viața personală după divorț
Conte Spencer
Munca de caritate
Căsătorită cu Charles, Prinț de Wales
Vigilența în ceea ce privește SIDA (1981–1996)
Minele terestre Copii Prințul William de Wales
Moartea Prințul Henry de Wales
Omagiile, funeralii și înmormântarea Cetățenie Regatul Unit
Monumente comemorative Religie Biserica Anglicană
Suvenire Anglicanism[*]
Diana în arta contemporană Ocupație ecologist
filantroapă[*]
Evenimente recente
umanitarist[*]
Teorii asupra unei conspirații socialite[*]
Opiniile contemporanilor Apartenență nobiliară

Titluri ASR Prințesa de Wales

 Titluri, onoruri, și blazoane Titluri ASR Prințesa de Wales
Titluri și stiluri Lady Diana Spencer
Dist. Diana Spencer (detalii)
Onoruri
Familie Casa de Windsor
Blazoane nobiliară
Titluri, onoruri și arme Semnătură
Moștenirea lăsată de Diana
Arbore genealogic
Vezi și
Note Prezență online
Referințe site web oficial
Internet Movie Database
Bibliografie
Modifică date / text
Legături externe

Începutul vieții
Diana a fost cea mai mică dintre fiicele lui John Spencer, Vicontele Althorp, mai târziu al VIII-lea Conte Spencer și a primei lui soții,
Frances, Vicontesa Althorp (fostă Onorabilă Frances Burke Roche și apoi Frances Shand Kydd). La 1 iulie 1961, la 6.45 seara, Diana
Frances Spencer s-a născut la Park House, casa pe care părinții săi au închiriat-o pe moșia de la Sandringham, Anglia, a reginei
Elisabeta a II-a, și a fost botezată în 30 august 1961, la Biserica Sfânta Maria Magdalena, nașul ei fiind John Floyd. Ea a fost cel de-
al patrulea copil al cuplului, având încă patru frați: Lady Sarah Spencer (născută în 1955), Lady Jane Spencer (născută în 1957), John
Spencer (mort în 12 ianuarie 1960) și Charles Spencer (născut în 1964). Ca urmare a divorțului părinților ei, în 1969 (din cauza
legăturii amoroase dintre Lady Althorp și moștenitorul unei averi din vânzarea tapetului, pe nume Peter Shand Kydd), mama Dianei a
luat-o pe ea și pe fratele ei mai mic să locuiască la ea, într-un apartament din Knightsbridge, în Londra, unde Diana a mers la școală.
De acel Crăciun, copiii au mers la tatăl lor de sărbători și el nu le-a mai dat voie să se întoarcă la Londra, la mama lor. Lady Althorp a
cerut la Tribunal custodia copiilor, însă mărturia mamei Lady Althorp contra fiicei sale din timpul procesului a contribuit la decizia
curții de a acorda custodia Dianei și a fratelui ei, tatălui lor
.

În copilărie, i-a avut drept parteneri de joacă pe prințul Andrew și Prințul Edward, fiii mai mici ai reginei. După ce tatăl ei a dobândit
titlul de Conte Spencer în 1975, Diana a devenit cunoscută drept Lady Diana Spencer. După ce și-a terminat studiile, Lady Diana a
devenit educatoare la o grădiniță dintr-o suburbie a Londrei.

În 1976, Lordul Spencer s-a căsătorit cu Raine, Contesă de Dartmouth, singura fiică a romancierei Barbara Cartland, după ce a fost
denumit "celălalt bărbat" în divorțul soților Dartmouth. În acea perioadă, Diana a călătorit prin țară, locuind uneori cu unul, alteori cu
celălalt dintre părinții ei — cu tatăl ei la reședința din Northamptonshire și cu mama ei, care s-a mutat pe Insula Seil, pe coasta de
vest a Scoției. Diana, la fel ca frații ei, nu se înțelegea deloc cu mama ei vitregă.

Descendența regală
Diana s-a născut în familia Spencer. Din partea mamei, Diana avea strămoși de origine engleză, irlandeză, scoțiană, americană și
armeană. Una dintre străbunicile ei din partea mamei era moștenitoarea Frances Work din New York. Ea era și descendenta Ducilor
de Devonshire. Din partea tatălui său, era descendentă a RegeluiCarol al II-lea al Angliei, prin patru fii ilegitimi:

Henry Fitzroy, primul Duce de Grafton, fiul d-nei Barbara Palmer, Ducesă de Cleveland
Charles Lennox, primul Duce de Richmond și Lennox, fiul d-nei Louise de Kérouaille
Charles Beauclerk, primul Duce de St Albans|Charles Beauclerk, fiul lui Nell Gwyn
James Scott, primul Duce de Monmouth|James Crofts- Scott, primul Duce de Monmouth, conducător al unei
cunoscute mișcări de protest, fiul lui Lucy W
alter
Ea a fost și descendanta Regelui Iacob al II-lea al Angliei, printr-o fiică ilegitimă, Henrietta FitzJames. Descendența este după cum
urmează:

Iacob al II-lea al Angliei= Arabella Churchill (metresă regală)

 Henrietta FitzJames (fiica lui Iacob al II-lea) = Henry W
aldegrave, Baron
Waldegrave
James Waldegrave, Conte Waldegrave = Mary Webb
James Waldegrave, al II-lea Conte Waldegrave = Maria Walpole
Lady Anna Horatia Waldegrave = Lord HughSeymour
Colonel Sir Horace Beauchamp Seymour = Elizabeth Malet Palk
Adelaide Horatia Elizabeth Seymour = Vice-Admiral Sir Frederick Spencer, al
IV -lea Conte Spencer
Charles Robert Spencer, al VI -lea Conte Spencer = Hon. Margaret Baring
Albert Edward John Spencer, al VII -lea Conte Spencer = Lady Cynthia Elinor
Beatrix Hamilton
John Spencer, al VIII -lea Conte Spencer = Onorabila Frances Ruth Burke
Roche
Alți strămoși notabili au fost: Robert I al Scoției|Robert Bruce; Henry al IV -lea al Angliei; Barbara Palmer, Ducesă de
Humphrey, Duce de Gloucester; Mary Boleyn; Lady Catherine Grey; Maria de Salinas; John Cleveland, metresa regelui
, al VII -lea Conte de Derby.[2]
Egerton, al II -lea Conte de Bridgewater; și James Stanley Carol al II-lea al Anglieiși
strămoașa Dianei prin fiul
Cei din familia Spencer au fost apropiați familiei regale britanice de secole, fiind favorizați nelegitim Henry FitzRoy, Duce
mai ales din anii 1600. Bunica Dianei din partea mamei, Ruth Burke Roche, Baroană de Grafton.
Fermoy|Ruth, Lady Fermoy, a fost o prietenă pe viață și doamnă de companie pentru
Elisabeta Bowes-Lyon|Regina Elisabeta, Regina Mamă. Tatăl ei a fost ofițer al palatului în
timpul Regelui George al VI -lea și a Reginei Elisabeta a II -a.

În august 2007, Societatea Istorică Genealogică din Noua Anglie a publicat cartea lui
Richard K. Evans "Strămoșii Dianei, Prințesă de W
ales, timp de doisprezece generații".

Educația
Diana a fost educată mai întâi la Silfield School, Kings Lynn, Norfolk, apoi la Riddlesworth
Hall în Norfolk și la Școala de fete West Heath (mai târziu reorganizată ca New School la
West Heath, o școală specială pentru băieți și fete) în Sevenoaks, Kent, unde ea a fost
considerată a fi o studentă slabă, pentru că încercase și picase examenele de nivel 0 de două Arabella Churchill, metresa
ori. Sociabilitatea ei remarcabilă a fost răsplătită cu un premiu la West Heath. În 1977, la 16 regelui Iacob al II-lea al
ani, ea a plecat de la West Heath și a urmat pentru scurt timp cursurile Institutului Alpin Angliei și strămoașa Dianei
Videmanette, o școală particulară din Rougemont, Elveția. În acea perioadă l-a cunoscut pe prin fiica ei nelegitimă
Henrietta FitzJames.
viitorul ei soț, care ieșea cu sora ei, Lady Sarah. Diana se remarca la înot și scufundări și își
dorea să fie balerină. Ea a făcut balet o perioadă de timp, însă având 1,80 m înălțime, era
prea înaltă pentru a deveni balerină profesionistă.

Diana s-a mutat în Londra înainte de a împlini șaptesprezece ani și a locuit în apartamentul mamei sale, căci mama ei locuia în mare
parte a timpului în Scoția. Tatăl ei, Contele Spencer, i-a cumpărat, drept cadou la împlinirea vârstei de 18 ani, un apartament în
valoare de 50.000 de lire sterline, la Coleherne Court, în cartierul Earls Court din regiunea Royal Borough în Kensington și Chelsea
și ea a locuit acolo până în 1981, împreună cu trei colege de apartament.

Stabilindu-se în Londra, ea a urmat un curs de gătit pentru avansați și a muncit mai întâi ca instructor de dans pentru cei mici, până
când un accident de schi a obligat-o să lipsească trei luni de la locul de muncă și i-a lăsat o rană permanentă. Apoi ea s-a angajat ca
educatoare, s-a ocupat de curățenie pentru sora ei Sarah și câțiva dintre prietenii ei și a muncit ca amfitrioană la petreceri.

Căsătoria
Viața amoroasă a Prințului Charles a fost mereu subiect de speculație în presă și el a avut legături cu multe femei fermecătoare și
aristocrate, inclusiv cu sora mai mare a Dianei, Lady Sarah Spencer. Charles a ieșit și cu Davina Sheffield, moștenitoarea scoțiană
Anna Wallace, onorabila Amanda Knatchbull (nepoata Contelui Mountbatten), Susan George (actriță), Lady Jane Wellesley,
moștenitoarea foarte bogată Sabrina Guinness și Camilla Shand, printre altele. Având peste treizeci de ani, se făceau presiuni asupra
lui să se căsătorească. În mod legal, singura cerință era că nu avea voie să se căsătorească cu o romano-catolică, altfel și-ar pierde
locul din ordinea la succesiune; o membră a bisericii anglicane era de preferat. Pentru a avea aprobarea familiei sale și a sfătuitorilor
săi, orice posibilă mireasă trebuia să provină din mediul regal sau aristocratic, să fie vir
gină și să fie protestantă.

Prințul Charles o cunoștea pe Diana de câțiva ani, dar s-a interesat în mod serios de ea ca posibilă mireasă în vara anului 1980, când
au fost invitați amândoi într-un sfârșit de săptămână la țară, unde ea l-a privit cum juca polo. Relația s-a dezvoltat când el a invitat-o
să navigheze, într-un sfârșit de săptămână la Cowes, pe iahtul Britannia. După aceea a invitat-o la Castelul Balmoral, reședința
scoțiană a familiei Windsor, pentru a-i cunoaște familia. Diana a fost primită bine la Balmoral de regina Elisabeta a II-a, de Filip,
Duce de Edinburgh și de Regina Mamă. Apoi cuplul a ieșit de mai multe ori în Londra. Prințul a cerut-o în căsătorie în 6 februarie
1981 și Diana a acceptat, însă logodna lor a fost ținută secret câteva săptămâni.

Logodna și nunta
Logodna lor a devenit oficială în 24 februarie 1981, când moștenitorul tronului i-a dat viitoarei prințese un inel mare cât o nucă, în
valoare de 30.000 £, constituit din 14 diamante înconjurând un safir
. Diana a acceptat cererea imediat.

Tânăra de 20 de ani a devenit Prințesă de Wales când s-a căsătorit cu Prințul Charles în Catedrala St Paul, pentru că avea mai multe
locuri decât Westminster Abbey, care fusese folosită anterior pentru nunțile regale, pe 29 iulie 1981, într-o așa-numită "nuntă de
basm" urmărită la televizor de 750 de milioane de oameni. La altar, Diana a inversat, din greșeală, ordinea numelor lui Charles,
spunând Philip Charles Arthur George. Ea nu a spus nici că "se va supune", ceea ce a provocat senzație la vremea aceea. Nunta a
început la 11:20 A.M. 21 (ora de vară britanică), iar Diana purta o rochie în valoare de 9000 £, cu o trenă lungă de 8 metri și cu cele
mai frumoase broderii.

Copiii
În 5 noiembrie 1981, prima sarcină a Dianei a fost anunțată oficial și ea a discutat deschis în fața presei problema stării sale. În aripa
privată numită Lindo a Spitalului St. Mary, din Paddington, în 21 iunie 1982, Diana a dat naștere primului ei fiu și moștenitor,
William. Au fost câteva discuții controversate în presă când ea a hotărât să îl ia pe William, care era bebeluș, în prima ei vizită peste
Ocean, în Australia și Noua Zeelandă. Al doilea fiu, Prințul Henry de Wales, s-a născut după doi ani, în 15 septembrie 1984. Diana a
fost o mamă devotată și le-a dăruit cu generozitate fiilor săi dragoste, îmbrățișări și afecțiune. Ei erau pe primul loc în viața ei. Ea a
fost cea care alegea școala, hainele lor și planifica excursiile. Ea își aranja îndatoririle publice în jurul orarului .lor

Neînțelegerile și despărțirea
La scurt timp însă, relația cuplului de vis s-a răcit, o experiență cu atât mai dureroasă cu cât s-a produs sub ochii omniprezenți ai
tabloidelor. Paparazzi au transformat-o pe Diana într-una dintre cele mai fotografiate femei din lume. Ea a suferit de bulimie și
depresie. În 1992, Diana și Charles s-au despărțit în mod oficial.

La începutul anilor '90, căsătoria Dianei cu Charles s-a destrămat, eveniment care a fost la început suprimat, apoi a devenit știre de
senzație în mass-media internațională. Se pare ca atât Prințul, cât și Prințesa de Wales au vorbit presei prin intermediul prietenilor,
fiecare din ei învinovățiindu-l pe celălalt de eșecul căsniciei lor. Charles și-a reluat vechea lui relație premaritală cu Camilla, Ducesă
de Cornwall. Când a fost întrebat ce rol a avut Camilla în eșecul căsniciei sale, Diana a spus, într-un interviu la BBC, în cadrul unui
program tv numit Panorama: "Ei bine, erau trei persoane în căsnicia noastră, deci era puțin înghesuială."[3] În timpul interviului la
televiziune, la Panorama, din 20 noiembrie 1995, Diana a confirmat că a avut o relație cu instructorul ei de călărie, James Hewitt.[4]
Charles recunoscuse că a avut o relație extraconjugală cu un an mai devreme, într-un interviu la televiziune cu Jonathan Dimbleby.[5]
Prințul și Prințesa de Wales s-au despărțit în 9 decembrie 1992.[6] Pe când o învinuia pe Camilla Parker-Bowles pentru problemele
din căsnicia sa, în octombrie 1993, Diana îi scria unei prietene că bănuia că soțul ei era acum îndrăgostit de Tiggy Legge-Bourke și
voia să se căsătorească cu ea.[7] În 3 decembrie 1993, Diana și-a anunțat retragerea din viața publică.
[8]
Divorțul
În decembrie 1995, Regina a fost de acord cu "un divorț rapid" al cuplului Charles și Diana.[9] Acest
lucru s-a întâmplat la scurt timp după acuzația, susținută de Diana, că Tiggy Legge-Bourke avortase
copilul lui Charles, dându-i motiv lui Tiggy să îl îndemne pe Peter Carter-Ruck să ceară scuze în
public.[9] Cu două zile înainte ca știrea aceasta să apară, secretarul Dianei, Patrick Jephson, și-a dat
demisia, afirmând după aceea că Diana a "triumfat acuzând-o pe Legge-Bourke că a avortat".[10] În 20
decembrie 1995, Buckingham Palace a anunțat public că Regina le-a trimis scrisori lui Charles și Diana,
sfătuindu-i să divorțeze. Decizia Reginei a fost susținută de Primul Ministru și de seniorii din Consiliul
de Coroană și, după cum a anunțat BBC, a fost luată după două săptămâni de consfătuiri.[11] Prințul
Charles a fost imediat de acord cu această propunere. În februarie 1996, Diana a anunțat că și ea este de Prințesa Diana în
acord. biroul oval de la
Casa Albă, 1985
Divorțul a fost finalizat în 28 august 1996.[8]

Diana a primit suma de circa 17 milioane £ prin hotărâre judecătorească, împreună cu un ordin legal care îi interzicea să dea mai
multe amănunte presei.[12]

Cu câteva zile înainte de hotărârea definitivă de divorț, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a scris scrisori de brevetare a unor
reguli generale pentru a stabili titlurile celor care s-au căsătorit cu un membru al Familiei Regale, după divorț. Potrivit acestor reguli,
deoarece nu mai era căsătorită cu Prințul Charles de Wales și asfel a încetat să mai fie un membru al Familiei Regale prin căsătorie,
Diana și-a pierdut titlul de Alteța Sa Regală și a fost numită numai Diana, Prințesă de Wales. La Palatul Buckingham s-a ținut o
conferință de presă în ziua în care a fost luată hotărârea definitivă de divorț, anunțând schimbarea de titlu a Dianei.

De la Palatul Buckingham s-a anunțat că Diana era totuși în mod oficial membră a Familiei Regale, fiind mama celui de al doilea și
celui de al treilea pretendent, în ordinea succesiunii, la tron. Acest lucru a fost confirmat de reprezentanta Reginei, Baroana Butler-
Sloss, care după o preaudiere, în 8 ianuarie 2007, a susținut: "Sunt mulțumită că după moarte, Diana, Prințesă de Wales a continuat să
fie considerată membră a Familiei Regale."[13] Se pare că acest lucru a fost confirmat în recenzia juridică a Înaltei Curți asupra
chestiunii Al Fayed & Ors contra Butler-Sloss.[14] În cazul acela, trei judecători ai Înaltei Curți au acceptat dovezile că "tocmai
numele de ‘Reprezentant al Familiei Regale’ presupunea parțialitate în contextul anchetei asupra morții a doi oameni, dintre care unul
era membru al Familiei Regale, iar celălalt nu era."[14]

Viața personală după divorț

După divorț, Diana a păstrat apartmentul dinPalatul Kensington, complet redecorat și aceea a fost casa ei până când a murit.

Ea s-a afișat public cu un cardiolog foarte respectat din Pakistan, pe nume Hasnat Khan, care a fost numit "dragostea vieții ei",[15]
timp de aproape doi ani, înainte de încheierea relației, de către Khan, datorită unor deosebiri culturale.[16][17] Curând după aceea, a
început o relație cu Dodi Al-Fayed. Aceste amănunte au fost confirmate de martorii anchetei din noiembrie/decembrie 2007.

După divorț, Diana a muncit în special pentru Crucea Roșie și a dus o campanie asiduă pentru a curăța lumea de mine terestre. Munca
ei a avut un caracter umanitar mai degrabă decât politic. Ea și-a urmat interesele în filantropie, muzică, modă și călătorii— deși avea
totuși nevoie de acordul regal pentru a-și lua copiii cu ea în vacanță sau pentru a reprezenta Marea Britanie în afara granițelor. Fără a
avea o casă de vacanță sau unde să își petreacă sfârșitul de săptămână, Diana și-a petrecut majoritatea timpului în Londra, adeseori
fără fiii săi, care erau fie cu Prințul Charles, fie la internat.

Munca de caritate
Începând cu mijlocul și pânâ la sfârșitul anilor ‘80, Prințesa de Wales a devenit foarte cunoscută pentru susținerea pe care o acorda
mai multor proiecte caritabile. Acest lucru reieșea în mod natural din rolul ei de Prințesă de Wales — toți se așteptau ca ea să viziteze
spitale și să aline suferința celor bolnavi și prin aceasta, își asuma patronajul mai multor organizații caritabile — și se interesa de
anumite boli și de chestiuni în legătură cu sănătatea. Diana era o susținătoare a Campaniei Internaționale pentru Interzicerea Minelor

[18]
 [18]
Terestre, campanie care a câștigat premiul Nobel pentru Pace în 1997.

Vigilența în ceea ce privește SIDA

În aprilie 1987, Prințesa de Wales a fost una dintre primele celebrități marcante care a fost
fotografiată atingând o persoană infectată cu HIV în sediul organizației 'lanțul speranței'.
Contribuția ei la schimbarea opiniei publice în privința bolnavilor de SIDA a fost rezumată în
decembrie 2001 de Bill Clinton la 'Conferința despre SIDA, în amintirea Dianei, Prințesă de
Wales':

“ "În 1987, când atât de mulți încă mai credeau că SIDA se

poate transmite prin atingere, Prințesa Diana a șezut pe
patul unui bolnav de SIDA și l-a ținut de mână. Ea a arătat
Prințul William de Wales,
cel mai mare fiu al
Prințului Charles și al
lumii întregi că bolnavii de SIDA nu merită izolare, ci Dianei
compasiune și bunătate. Lucrul acesta a ajutat la
schimbarea opiniei întregii lumi și le-a adus speranțe
bolnavilor de SIDA." ”
— Bill Clinton

Minele terestre
În ianuarie 1997, fotografii cu Prințesa făcând turul unui teren minat din Angola purtând o cască de
protecție și o haină de protecție au fost răspândite în lumea întreagă. În timpul acelei campanii, câțiva
au acuzat-o pe Prințesă de amestec în politică și au declarat că ea 'se manifesta prea liber'[19] În august
1997, cu câteva zile înainte de moarte, ea a vizitat Bosnia, alături de organizația Supraviețuitorii Prințul Henry de
Minelor Terestre. Interesul ei pentru minele terestre era centrat pe rănile provocate de ele, adeseori Wales, cel mai
având ca victime copiii, la mult timp după ce s-a încheiat conflictul în care au fost minele terestre tânăr fiu al Prințului
Charles și al Dianei
folosite.

Se crede că ea a influențat semnarea, deși numai după moarte, a Tratatului de la Ottawa, care a creat o interzicere internațională
asupra folosirii minelor anti-persoană.[20] În introducerea sa, la Cea de-a Doua Lectură a Legii Contra Minelor de Teren din 1998 în
Camera Britanică a Comunelor, Secretarul însărcinat cu Afacerile Externe, Robin Cook, a adus un tribut muncii depuse de Diana în
ceea ce privește minele de teren:

“ Toți distinșii deputați vor lua în considerare, din corespondența lor, imensa
contribuție adusă de Diana, Prințesă de Wales, la înștiințarea multor membrii în
privința daunelor și victimelor pe care minele de teren le fac. Cel mai bun mod al
nostru de exprimare a aprecierii muncii sale și a muncii organizațiilor non-

”
guvernamentale, care au dus campanii contra minelor de teren, este să aprobăm
Legea și să pavăm drumul spre o interzicere mondială a minelor terestre.[21]
— Robin Cook
Națiunile Unite au făcut apel la națiunile care produceau și aveau depozite numeroase de mine terestre (China, India, Corea de Nord,
Pakistan, Rusia și Statele Unite ale Americii) să semneze Tratatul de la Ottawa, care interzice producerea și folosirea minelor, ceea ce
a urmărit Diana în campaniile sale. Carol Bellamy, Director Executiv al Fondului pentru ajutorarea Copiilor din cadrul Națiunilor
Unite (UNICEF), a precizat că minele de teren au rămas "o atracție mortală pentru copii, a căror curiozitate înnăscută și dorință de
joacă le pun viețile în pericol".[22]

Moartea
La 30 august, Diana și Dodi au zburat din Sardinia spre Paris. Diana intenționa să se întoarcă la Palatul Kensington în dimineața
următoare, după ce va petrece o noapte la vila lui Dodi din Paris. În acea seară, Diana și Dodi au luat cina la restaurantul hotelului
Ritz din Paris, aflat în proprietatea tatălui lui Dodi începând cu anul 1979. Fotografii de senzație au apărut și ei. Spre finalul cinei,
Dodi i-a spus șoferului să ducă mașina înapoi la vila sa, într-o încercare de a-i atrage pe fotografi. Henri Paul, gardă personală la
hotelul Ritz urma să fie noul șofer. Acesta a fost de acord cu această însărcinare, deși băuse și luase și anti-depresive, care nu trebuie
amestecate cu alcool.

În 31 august 1997, Diana a murit într-un accident de mașină în tunelul stradal numit
Pont de l'Alma din Paris, împreună cu Dodi Al-Fayed și cu șeful securității de la
Hotelul Ritz din Paris, Henri Paul, care avusese misiunea de a conduce mașina
Mercedes-Benz închiriată, prin Paris, pentru a se feri de paparazzi.[23] Mașina lor
Mercedes-Benz W140|Mercedes-Benz S280 neagră din 1994 s-a ciocnit de al
treisprezecelea stâlp al tunelului. Tunelul cu două benzi era construit fără bariere
metalice în fața stâlpilor. Niciunul dintre cei patru ocupanți nu avea centura de
siguranță.[N 1] [N 2]
Intrarea în tunelul Pont d'Alma, locul
În timp ce se deplasau prin oraș, erau urmăriți îndeaproape de paparazzi pe accidentului fatal
motociclete. La Place de la Concorde, Henri Paul a apăsat pedala de accelerație
pentru a scăpa de presă. Când au ajuns la un tunel ce trecea pe sub Pont de l'Alma,
șoferul conducea la o viteza estimată la 200 km/h, într-o zonă cu viteza restricționată la 50 km/h. Paul a pierdut controlul mașinii în
momentul în care au intrat în tunel, iar Mercedesul a ricoșat într-un zid și s-a zdrobit literalmente de pilonii care susțineau partea
superioară a tunelului.

Diana, încă în viață, însă cu răni grave la nivelul pieptului, a fost dusă la
spitalul Hôpital de la Salpêtrière, unde a avut un stop cardiac la câteva minute
după ce a fost adusă. Chirurgii nu au reușit să o resusciteze, iar la ora 3
dimineața i-a fost stabilit decesul. Diana era în vârstă de 36 de ani.

Jurnaliștii, care urmăriseră mașina, au sosit la pasajul subteran Alma în etape

diferite. Serge Arnal, Christian Martinez și Stéphane Darmon au ajuns primii,
urmați rapid de Serge Benhamou. Înregistrările oferite de operatorii telefonie
mobilă Itinéris și SFR Serge Arnal susțineau că el a încercat să sune serviciul
de urgență. Filmul luat din aparatele de fotografiat ale lui Christian Martinez și
Serge Arnal au dovedit că ei făceau fotografii mașinii și / sau pasagerilor
aproape imediat după sosirea lor acolo – nu era nicio ambulanță prin apropiere
în fotografiile lor.

Analizele sângelui au dovedit că Henri Paul era în stare de ebrietate mult peste
limita admisă în timp ce conducea. El a condus cu viteză mare pentru a scăpa
Lady D la deschiderea unui centru de jurnaliștii care îi urmăreau. Testele făcute au dovedit că el consumase o
comunitar, Bristol, mai 1987
cantitate de alcool de trei ori peste limita admisă în Franța. Garda personală a
lui Fayed, Trevor Rees-Jones, care era pe locul din dreapta în față, a fost cel
mai aproape de punctul de impact și totuși a fost singurul supraviețuitor al accidentului. Henri Paul și Dodi Fayed au murit pe loc, iar
Diana — fără centură pe locul din spate - a alunecat înainte în timpul impactului și, fiind aruncată cu putere în interiorul mașinii, a
ajuns sub scaunul din fața ei, având răni grave în zona inimii și hemoragie internă.[26] Ea a fost în cele din urmă, după destul de mult
timp, transportată cu ambulanța la Spitalul Pitié-Salpêtrière, făcând de două ori stop cardiac pe drum.[26] În ciuda multor încercări de
resuscitare, incluzând masaj cardiac intern, ea a decedat la ora 4 a.m. ora locală.[27] Înmormântarea ei, în 6 septembrie 1997 a fost
[28]
difuzată la tv și urmărită de aproximativ 2.5 de miliarde de persoane din lumea întreagă.

O anchetă juridică franceză, timp de optsprezece luni, a dus la concluzia, în 1999, că accidentul în care a murit Diana a fost cauzat de
[29]
Paul, care a pierdut controlul asupra mașinii și a condus cu viteză mare fiind în stare de ebrietate.

Începând cu februarie 1999, tatăl lui Dodi, Mohamed Al-Fayed (proprietarul Hotelului Ritz din Paris, pentru care muncea Paul) a
pretins că accidentul a fost rezultatul unei conspirații,[30] și de atunci a susținut că accidentul a fost organizat de Serviciile Secrete,
gh.[31]
urmând instrucțiunile Prințului Philip, Ducele de Edinbur
Pretențiile lui Fayed că accidentul a fost rezultatul unei conspirații au fost respinse de o investigație juridică franceză,[29] și de
[32]
Operațiunea Paget, precum și de cercetările Poliției Metropolitane, care s-au încheiat în 2006.

O anchetă condusă de judecătorul Scott Baker asupra circumstanțelor morții Dianei și a lui Dodi Fayed a început la Curtea Regală de
Justiție, la Londra, în 2 octombrie 2007 și a continuat ancheta începută în 2004.[33] Un juriu a decis în 7 aprilie 2008 că Diana a fost
ucisă din cauza modului negligent de a conduce al șoferului Henri Paul și din cauza fotografilor. În ziua următoare, dl. Fayed a
anunțat că își încheie campania pe care a susținut-o timp de 10 ani, pentru liniștea copiilor Prințesei de ales
W decedate.

Moartea tragică a prințesei Diana a provocat o răbufnire de sentimente naționale din partea britanicilor, nemaivăzută de la
sărbătorirea finalului celui de-al Doilea Război Mondial. Persoane îndoliate au adus peste două milioane de buchete de flori la
palatele regale și au stat la coadă peste 12 ore pentru a se semna în cartea de condoleanțe. Peste 3.500 de linii telefonice au fost
deschise pentru donații într-un fond comemorativ, iar într-un an, fundația caritabilă constituită în memoria prințesei Diana a adunat
133 de milioane de dolari, din care 48 de milioane de dolari au provenit din vânzarea discului lui Elton John Candle in the Wind 1997
și 20 de milioane de dolari, din vânzarea unor suveniruri oficiale cu prințesa de W
ales.

După ce a fost criticată pentru că nu a împărtășit durerea poporului britanic, familia regală a organizat înmormântarea Dianei la
catedrala Westminster, în 6 septembrie. Sicriul Dianei a fost dus de la palatul Kensington până la Westminster Abbey într-o caleașcă
trasă de cai. Aproximativ un milion de oameni au condus-o pe prințesă pe ultimul său drum. Fiii Dianei, William, în vârstă de 15 ani
și Harry, în vârstă de 12 ani, însoțiți de tatăl lor, prințul Charles, de bunicul lor, prințul Philip și de unchiul lor Charles, contele
Spencer, au dus sicriul în ultima parte a ceremoniei.

După ceremonie, trupul neînsuflețit al Dianei a fost dus într-un dric la vechea moșie a familiei sale, situată în apropiere de Althorp.
Într-o ceremonie privată, ea a fost îngropată pe o insuliță, umbrită de arbori, situată în mijlocul unui mic lac și aflată la adăpost de
aparatele de fotografiat.

Omagiile, funeralii și înmormântarea

Funeraliile Dianei au avut locîn Westminster Abbey, pe 6 septembrie 1997. Cu o
zi înainte, după o absență lungă de o săptămână din fața publicului, Regina
Elisabeta a II-a și-a adus omagiile fostei sale nore într-o transmisiune televizată
(transmisiunea a avut un public de peste 2.5 miliarde de oameni din intreaga
lume):

“ "Din momentul în care groaznica veste a

ajuns la noi, duminica trecută, am văzut, în
toată Anglia și în lume, expresia unei
”
Procesiunea funerară trecând prin
copleșitoare tristeți pentru moartea Dianei. Parcul St. James, Londra.
Am încercat cu toții, in diferite moduri, să facem față
acestui fapt. Nu a fost ușor să ne exprimăm sentimentul
pierderii, deoarece șocul inițial este adesea urmat de
un amestec de alte sentimente: neîncredere,
neînțelegere, nemulțumire - și grijă pentru cei care
rămân.

Am fost cu toții emoționați în ultimele zile. Astfel, ceea

ce vă spun acum, ca regină și ca bunică, vă spun din
inimă.

Mai întâi, vreau să aduc omagii Dianei. A fost o

persoană excepțională și înzestrată cu multe calități. În
vremuri bune sau rele, ea nu și-a pierdut niciodată
 capacitatea de a zâmbi și de a râde, nici de a-i inspira
pe ceilalți cu bunătatea și căldura ei.

Am admirat-o și am respectat-o - pentru energia și

imlicarea ei în ajutarea altora, în special pentru
devotamentul ei pentru cei doi fii ai săi.

În această săptămână, la Balmoral, am încercat cu toții

să îi ajutăm pe William și Harry să accepte pierderea
devastatoare pe care au suferit-o.

Niciunul dintre cei care au cunoscut-o pe Diana nu o va

uita. Milioane de oameni care nu au cunoscut-o, dar
simt că o cunosc, își vor aminti de ea.

Eu cred că se pot învăța multe lecții din viața ei și din

reacția extraordinară și emoționantă a oamenilor la
moartea ei.

Cred, la fel ca dumneavoastră, că amintirea ei trebuie

păstrată cu drag.

Aceasta este o ocazie pentru mine, în numele familiei,

în special în numele Prințului Charles, a lui William și
Harry, să vă mulțumesc tuturor celor care ați adus flori,
ați trimis mesaje și ați adus omagii acestei persoane
remarcabile.

Aceste dovezi de bunătate au fost o sursă nesecată de

ajutor și alinare.

Gândurile noastre sunt alături de familia Dianei și de

familiile celor care au murit în același accident. Știu că
și ei au fost nevoiți să găsească forță, după cele
întâmplate, de la sfârșitul săptămânii trecute și până
astăzi, încercând să își vindece durerea și apoi să
înfrunte viitorul în lipsa unei persoane dragi.

Sper că mâine vom reuși cu toții, oriunde am fi, să ne

exprimăm mâhnirea cauzată de pierderea Dianei și
recunoștința pentru viața ei mult prea scurtă.

Este o șansă de a arăta lumii întregi Marea Britanie, ca

națiune unită în mâhnire și considerație.

Fie ca cei care au murit să se odihnească în pace, și fie

ca noi, fiecare dintre noi, să îi mulțumim lui Dumnezeu
pentru o persoană care i-a făcut fericiți pe mulți, mulți
alții."[34]

Moartea neașteptată și surprinzătoare a unei persoane regale foarte populare a adus declarații numeroase din partea unor persoane
publice vârstnice din lumea întreagă și multe omagii din partea membrilor publicului. Ca reacție la vestea morții prințesei, oamenii au
depus ofrande publice de flori, lumânări, cărți poștale și mesaje personale. Până în 10 septembrie, grămada de flori de lângă Grădina
Kensington era înaltă de 1,52 metri în anumite locuri și stratul de la bază începuse să se descompună.[35] În aceeași zi, Fabio Piras,
un turist din Sardinia, a fost condamnat la o săptămână de închisoare pentru că a luat un ursuleț pe care îl lăsase un membru al
publicului printre florile de la Palatul St. James ca ofrandă adusă Dianei (această condamnare a fost redusă la o amendă de 100 £,
reducere care a dus la lovirea lui, primind un pumn de la un membru al publicului, când părăsea tribunalul.)[36] În ziua următoare,
Maria Rigociova, o profesoară de gimnaziu în vârstă de 54 de ani, și Agnesa Sihelska, tehnician în comunicații, în vârstă de 50 de
ani, au primit fiecare câte o condamnare de 28 de zile închisoare pentru că au luat unsprezece ursuleți și mai multe flori din grămada
care se afla în fața Palatului St. James' Palace, în conformitate cu tradițiile funerare slovace.[37] Aceasta a fost, de asemenea, mai
târziu redusă la o amendă (de 200 £ fiecare) după ce ele au petrecut două nopți la închisoare.

Reacția publicului la moartea Dianei a fost criticată la vremea aceea ca fiind "isterică", "naivă" și "irațională",[38] critici care s-au
repetat la cea de-a zecea aniversare, când Jonathan Freedland și-a exprimat opinia că "A ajuns o amintire stânjenitoare, ca o
propoziție insipidă, plină de milă față de sine, a unui adolescent într [38]
-un jurnal... ne plecăm adânc dacă ne gândim la ea."

Înmormântarea Dianei a fost o revărsare universală de mâhnire la moartea ei.[39] La înmormântare au participat toți membrii familiei
regale. Fiii ei, William și Harry, au mers în urma cosciugului împreună cu tatăl lor, Prințul Charles, bunicul lor, Prințul Philip și
fratele Dianei, Earl Spencer. În timpul serviciului, Elton John a cântat o nouă versiune a melodiei "Candle In The Wind 1997",
șlagărul său de succes dedicat inițial Marilynei Monroe. Titlul versiunii refăcute a melodiei a fost schimbat în "Lumânare în bătaia
vântului 1997" și textul se referă la Diana. Înmormântarea a avut loc în particular, mai târziu în aceeași zi. Prințul de Wales, fiii
Dianei, mama ei, frații și surorile, o prietenă apropiată și un preot au fost prezenți. Corpul Dianei era îmbrăcat cu o rochie neagră, cu
mâneci lungi, rochie creată de Catherine Walker, pe care a ales-o în urmă cu câteva săptămâni. I-a fost așezat în mâini un rozariu, un
cadou primit de la Maica Tereza care a murit în aceeași săptămână cu Diana. Mormântul ei este pe o insulă în cadrul teritoriului
Parcului Althorp, unde se află căminul familiei Spencer.[40]

Planul inițial era ca Diana să fie îngropată în cavoul familiei Spencer la biserica locală de lângă Great Brington, însă fratele ei mai
mic, Charles Spencer, al IX lea Conte Spencer, a spus că era îngrijorat în privința siguranței publice, a protecției și a atacurilor
violente ale vizitatorilor care ar copleși Great Brington. El a decis că dorea ca mormântul surorii sale mai mari să se afle undeva în
siguranță, unde să fie îngrijit și unde să poată fi ușor vizitat de fiii ei și de alte rude.

Insula este situată pe un lac ornamental cunoscut ca Ovalul Rotund din cadrul Grădinilor Althorp Park. O potecă mărginită de treizeci
și șase de stejari, marcând fiecare an al vieții ei, duce la Oval. Patru lebede negre înoată pe lac. Pe apă plutesc nuferi, care, alături de
trandafirii albi, erau florile preferate ale Dianei.

La marginea de sud a Ovalului rotund se află Casa de vară, care a fost anterior situată în grădinile Casei Amiralității, Londra, iar
acum adaptată pentru a servi ca loc memorial pentru Diana.[41] Un vechi parc dendrologic se află în apropiere, conținând copaci
plantați de Prințul William de Wales și Prințul Henry de Wales, precum și de alți membrii ai familiei și chiar de însăși Diana.

Monumente comemorative
Imediat după moartea ei, multe locuri din lumea întreagă au devenit pentru scurt
timp și instantaneu locuri memoriale pentru Diana, unde publicul lăsa flori și alte
ofrande. Cel mai mare astfel de loc era la porțile palatului Kensington. Printre
locurile memoriale permanente au fost:

Grădina memorială pentru Diana, Prințesă de W ales din Grădinile

Regent Centre, Kirkintilloch
Fântâna Memorială pentru Diana, Prințesă de W ales din Hyde Park,
Londra|Hyde Park, Londra inaugurată de ReginaElisabeta a II-a.
Locul de Joacă Memorial pentru Diana, Prințesă de W ales din Grădinile
Kensington, Londra. Primul dintre cele două monumente
Parcul Memorial Diana, Prințesă de Wales Memorial Walk, o potecă comemorative pentru Diana, Prințesă
circulară între Kensington Gardens,Green Park, Hyde Park și Parcul St de Wales, și Dodi Al-Fayed la
James, Londra Harrods.
În plus, mai sunt două monumente funerare în magazinul Harrods, care aparține
tatălui lui Dodi Al-Fayed, Mohamed Al-Fayed, din Londra. Primul monument este
constituit din fotografiile celor doi îndărătul unei piramide în care se află paharul de
vin pătat încă de ruj de la ultima cină a Dianei și un inel de 'logodnă' pe care l-a
cumpărat Dodi cu o zi înainte de moartea lor.[42] Al doilea, dezvelit în 2005 și
intitulat "Victime inocente", este o statuetă de bronz statue a celor doi dansând pe o
plajă ocrotiți de aripile unui albatros.[43]

Suvenire
După moartea Dianei, Fundația Comemorativă a Dianei a primit drepturile la
proprietatea intelectuală asupra imaginii Prințesei.[44] În 1998, după ce i s-a refuzat
corporației Franklin Mint licența oficială pentru a produce mărfuri cu marca Dianei,
fundația a dat în judecată compania, acuzând-o că vinde ilegal păpuși Diana, farfurii
și bijuterii.[45] În California, unde a fost judecat cazul inițial, este posibil să fie
susținut un proces care să urmărească păstrarea dreptului la publicitate în numele
unei persoane decedate, însă numai dacă persoana aceea este din California. De
aceea, Fundația Memorială Fund a intentat proces în numele statului și după ce au „Victime nevinovate”, al doilea
pierdut li s-a cerut să plătească corporației Franklin Mint penalități în valoare de 3 monument comemorativ la Harrods.
milioane £, care, în combinație cu alte taxe, au făcut ca Fundația Memorială să
oprească toate donațiile către societățile caritabile.[46]

În 2003, Corporația Franklin Mint i-a dat în judecată dret contra-atac; cazul a fost finalizat în cele din urmă în 2004, când fundația a
acceptat o înțelegere făcută în afara sălii de judecată, cu o sumă care a fost donată unor cauze caritabile cu care au fost de acord
ambele părți implicate.[47]

Acum, ca urmare a acest proces, două companii din California continuă să vândă suveniruri cu Diana fără a avea nevoie de
permisiunea moștenitorilor Dianei: Franklin Mint și Princess Ring LLC.

Diana în arta contemporană

Diana a fost reprezentată de multe ori în arta
contemporană de la moarte până acum.

În iulie 1999, artista britanică Tracey Emin, fiind

faimoasă pentru Premiul Turner primit, a creat
câteva desene de gen monotip inspirate din viața
publică și particulară a Dianei pentru o expoziție
cu lucrări numită Templul Dianei, care a avut loc
la Galeria Albastră din Londra. Lucrări ca Ei
voiau ca tu să fii distrusă (1999)[48] făceau
referire la bulimia Dianei, dereglarea digestiei, pe
când alte desene monotipe includeau texte pline
de afecțiune cum sunt Dragostea era de partea ta
și o descriere a rochiei cu mâneci bufante purtată
de Diana. Alte desene evidențiau Lucrurile pe
care le-ai făcut pentru a-i ajuta pe ceilalți, scris
alături de un portret al Dianei făcut de Emin, Imagini ale prințesei Diana pe o coliță poștală din Republica
Prințesa de Wales fiind îmbrăcată în haine de Moldova
protecție mergând pe un teren minat în Angola. O
altă lucrare era o schiță delicată a unui trandafir desenat alături de fraza E foarte posibil să credem că te-au ucis (cu semnul distinctiv
al lui Emin, adică greșeli de ortografie) referindu-se la teoriile asupra conspirațiilor care s-au făcut în privința morții Dianei. Însăși
Emin și-a descris desenele spunând că "pot fi considerate ca fiind desene alcătuite din rămășițe, proaspete și părând cam naive" și
"Este cam dificil pentru mine să nu desenez despre mine, ci pe altcineva. Dar am avut o mulțime de idei. Cred că sunt chiar
sentimentale și nu au deloc cinism."[49]

Artista britanică Stella Vine a provocat o controversă publică în 2004 când Charles Saatchi a cumpărat Salut, Paul, poți veni aici, mi-
e foarte frică (2003), un tablou făcut de ea Dianei, Prințesa de Wales. Titlul lucrării provine de la textul scris cu litere mari și roșii, de
la un capăt la celălalt al pânzei, o aluzie la majordomul Dianei, Paul Burrell. Vine a pictat 30 de tablouri cu Diana, fiind fascinată de
teoriile asupra conspirației în accidentul tragic al Prințesei pe care le-a citit pe Internet.[50] Vine a distrus multe dintre aceste tablouri
la scurt timp după ce le-a creat.[51] Ea le-a pus într-un vagonet pentru că nu avea destul spațiu pentru a le usca sau a depozita picturile
[50]
umede. Singurul tablou pe care l-a păstrat a fost mai târziu adăugat colecției lui Saatchi.

Vine a spus că era supărată că unor oameni, inclusiv rudelor ei, nu le plăcea imaginea pe care o contura ea pentru Diana, căci ea
credea că nu era o imagine lipsită de respect, ci de fact un autoportret la fel de mult ca și o descriere a Dianei: "Tabloul înfățișează de
fapt două femei. Una care locuia în Kensington Palace. Și cealaltă care locuiește pe strada Whitecross. "Mă uit la tablou," spune
Vine, "și mă văd și pe mine.""[50] În 2005, un nou tablou cu Diana, semnat de Vine, Ucisă, însărcinată și îmbălsămată (2005), a fost
cumpărat de George Michael cu 25,000 £, informa ziarulThe Sun care condamna tabloul pentru că era "macabru".[52]

În 2005 artistul uruguayan Martin Sastre a prezentat în premieră, în timpul Bienalei de la Veneția filmul Diana: Conspirația
Trandafirului, o operă de ficțiune care începe în ziua în care lumea descoperă că Lady Di este vie, bucurându-se de o nouă viață
fericită într-un orășel brazilian sărac și periculos aflat la periferia orașului Montevideo, Uruguay. Filmul a fost filmat într-un cartier
sărac uruguayan cu o Lady Di imitatoare dinSao Paulo, Brazilia și a fost ales printre cele mai bune lucrări de la Bienala Venețiană de
către Asociația Italiană a Criticilor de Artă.[53]

În 2007, Vine a făcut o nouă serie de tablouri cu Diana pentru prima ei expoziție la galeria de Artă Modernă de la Oxford.[54] Vine a
spus că speră că noile tablouri vor evidenția forța și vulnerabilitatea Dianei, ca relația ei strânsă cu cei doi fii, Prințul William de
Wales și Prințul Henry de Wales.[51] Noile tablouri includeau Diana ramificații (2007), Diana picnic în familie (2007), Diana văl
(2007) și Diana cărucior (pentru copii) (2007) care includea sloganul Fac legământ cu tine, țara mea.[55] În septembrie 2007,
Immodesty Blaize a spus că a fost fermecată de tabloul de Vine numit Diana accident (2007) de la Galeria de Artă Modernă de la
Oxford considerându-l "pe rând înfiorător, uimitor și amuzant".[56] Vine a spus în 2007 că a fost întotdeauna atrasă de "frumusețea și
tragedia vieții Dianei".[51]

Evenimente recente
În 13 iulie 2006, revista italiană Chi a publicat fotografii în care prințesei i se așeza masca de oxigen în mașina distrusă în
accident,[57] în ciuda opririi publicării acestor fotografii.[58] Fotografiile au fost făcute la câteva minute după accident și o înfățișează
prăbușită pe scaunul din spate în timp ce un asistent încerca să îi fixeze o mască de oxigen pe față. Editorul de la Chi și-a apărat
decizia spunând că a publicat fotografiile pentru simplul motiv că nu mai fuseseră văzute până atunci și că a crezut că imaginile nu
[58]
dovedesc lipsă de respect pentru comemorarea Prințesei.

O nouă controversă a pornit din cauza apariției fotografiilor

, când au fost difuzate într-un documentar, pe Canalul 4, în iunie 2007.

La 1 iulie 2007, a avut loc un concert organizat de cei doi fii ai ei, cu ocazia aniversării a 46 de ani de la nașterea ei. Concertul a avut
loc pe Stadionul Wembley și a prezentat multe nume celebre pe scenă.

Filmul documentar din 2007, cu titlulDiana: Conspirația trandafirului (film)ne oferă detalii ale ultimelor luni ale vieții ei.

Într-un episod din octombrie 2007 a serialului de televiziune Războiul grupului Chaser cu orice, Andrew Hansen a maimuțărit-o pe
[59]
Diana în "Cântec de laudă", care a creat imediat o controversă în mass-media australiană.

Teorii asupra unei conspirații

Împrejurările morții Dianei au fost subiectul unor numeroase teorii conspirative, unele fiind perpetuate de Mohamed Al-Fayed, al
cărui fiu, Dodi Al-Fayed, a murit în acel accident. Fayed a afirmat că accidentul a fost organizat de MI6 îndemnul Prințulul Filip,
Ducele de Edinburgh.[31] Fayed a acuzat serviciile secrete britanice și franceze, poliția și serviciile medicale, Henri Paul, Tony Blair,
Robin Cook, Lady Sarah McCorquodale, Rosa Monckton, Charles, Prinț de Wales, John Stevens, Baron Stevens of Kirkwhelpington,
Paul Condon, Baron Condon|Lord Condon, Victor Mishcon, Baronul Mishcon|Lordul Mishcon, Robert Fellowes, Baron
Fellowes|Lord Fellowes, Michael Jay, Baron Jay de Ewelme|Sir Michael Jay, și ziarele Daily Mail, The Mail on Sunday, The Daily
[60]
Telegraph și Sunday Telegraph de implicare în acoperirea sau participarea la uciderea ei.

În 2006 rezultatele unei anchete, convocată de Lord Stevens, fost comisar al Poliției Metropolitane, Operațiunea Paget, au fost
publicate și au fost respinse toate afirmațiile conspirației pentru că erau nefondate.

La 2 octombrie 2007, a început o anchetă privind moartea ei, anchetă ce urma să dureze cel puțin șase luni. În concluziile sale din
cadrul acestei anchete, legistul a declarat: „Teoria conspirației promovată de Mohamed Al Fayed a fost examinată amănunțit, și s-a
demonstrat că este fără substanță.”[61] Juriul a hotărât la 7 aprilie 2008 că moartea Dianei a fost cauzată de maniera neglijentă de
[62]
conducere a șoferului Henri Paul și a fotografilor paparazzi.

Opiniile contemporanilor
O prezență iconică în viața publică, Diana a fost remarcată pentru compasiunea
ei[63] stilul, farmecul personal și munca de caritate, dar și pentru faptul că a avut o
căsnicie nefericită alături de Prințul Charles.

Din vremea logodnei sale cu Prințul Charles de Wales, din 1981, până după moartea
ei într-un accident de mașină în 1997, Diana a fost una dintre cele mai cunoscute
femei din lume — o celebritate proeminentă a generației sale. În timpul vieții sale,
ea a fost adesea descrisă ca fiind cea mai des fotografiată femeie din lume. Un
biograf a sugerat că Diana suferea probabil de tulburări de personalitate.[64] Diana a John Travolta și Diana dansând la
recunoscut că se lupta cu deprimarea și cu tulburări ale digestiei (bulimia), care s-au Casa Albă
repetat de-a lungul vieții ei de adult.

Biografa regală Sarah Bradford a spus: "Singura vindecare pentru suferința ei (a Dianei) ar fi fost dragostea Prințului de Wales pe
care și-a dorit-o cu atât de multă pasiune, dar care i-a fost mereu negată. El a fost cel care a refuzat-o; modul în care el a discreditat-o
în mod constant a dus-o la disperare."[65] Diana însăși a spus: "Soțul meu mă făcea să simt că nu eram deloc la înălțimea așteptărilor
[65]
și de fiecare dată când simțeam că prind puțin curaj, el mă descuraja iarăși..."

Titluri, onoruri, și blazoane

Titluri și stiluri
Distinsa Diana Frances Spencer, 1 July 1961 – 9 June 1975
Lady Diana Frances Spencer, 9 June 1975 – 29 July 1981
Alteța Sa Regală Prințesa de Wales, 29 July 1981 – 28 August 1996
Diana, Prințesa de Wales, 28 August 1996 – 31 August 1997
Postum, la fel ca și în timpul vieții sale, toți o numeau "Prințesa Diana", titlu pe care ea nu l-a păstrat.[66] Totuși, ea a fost uneori
numită (conform cu tradiția în privința folosirii numelor de domnișoară după moarte) în mass-media "Lady Diana Spencer", sau doar
"Lady Di". După faimosul discurs al lui Tony Blair ea a fost numită șiPrințesa poporului.[67]

Titlul complet al Dianei, când era căsătorită, era Alteța sa regală prințesa consoarta lui Charles Philip Arthur George, prințesă
de Wales și contesă de Chester, ducesă de Cornwall, ducesă de Rothesay, contesă de Carrick, baroană de Renfrew, Lady a
Insulelor, prințesă de Scoția.[68]
Onoruri
Onoruri britanice

Linia de succesiune la tronul britanica Reginei Elisabeta a II-a

Onoruri din străinătate

Înalt Ofițer, Ordinul Coroanei (Olanda)

Blazoane
Format:Infobox COA wide

Titluri, onoruri și arme

Stema de arme ca Prințesă Stema de arme ca Prințesă Stema de arme ca Lady

de Wales (1981-1996) de Wales (1996-1997) Diana Spencer

Moștenirea lăsată de Diana

Interesul Dianei în susținerea și ajutarea tinerilor a dus la
constituirea Premiului in memoria Dianei, acordat tinerilor care au
dovedit devotament altruist și angajament în cauzele susținute de
prințesă. În 2002, Diana a ocupat locul al III-lea în sondajul opiniei
publice 100 dintre cei mai mari britanici, fiind înaintea reginei
Regina Elisabeta aII-a și a altor monarhi britanici.
În 29 August 2007 fotograful peruvianMario Testino a anunțat că
pe 20 noiembrie el va organiza o licitație pentru fotografia Dianei în
beneficiul victimelor cutremurului din Peru (laLondra de Phillips de
Pury & Co). Fotografia a apărut în ediția din 1997 a revisteiVanity
Fair și o înfățișează pe Diana purtând o rochie neagră. [69]

Terenul de joacă în memoria Dianei, Prințesade Wales a fost

construit în grădina Kensington și a costat 1.7 million £. [70]
Un mesaj de compătimire la Piccadilly
Aleea Dianei, Prințesa de Wales a fost dedicată amintirii Dianei, Circus după moartea ei (cuvântul
Prințesa de Wales, întinzându-se de la Kensington Gardens,
Green Park, Hyde Park până în parcul St James. 'memoriam' fiind scris incorect
"memorium").
În 6 iulie 2004, regina Elisabeta a II-a a inaugurat oficialFântâna în
memoria Dianei, Prințesă de Wales. Este situată în colțul de sud-
vest al parcului Hyde din Londra.
În 1999 Premiul în memoria Dianei, Prințesă de Wales pentru tineri inspirați a fost fondat.

Arbore genealogic
Vezi și
Afacerea Burrell
Concertul pentru Diana
Fundația Memorială Diana, Prințesă de Wales
Squidgygate
Școala cea nouă de la West Heath (Monumentul funerar al d-lui Al-Fayed pentru Diana)
Regina (2006 film)
Stella Vine

Note
1. ^ Operation Paget Raportul, capitolul șase, pagina 421:"constatarea Operațiunii Paget este că niciuna dintre
centurile de siguranță nu era purtată în momentul impactului, inclusiv cea a luirevor
T Rees-Jones. După urmele
găsite pe centura lui de siguranță, sunt puține șanse că ar fi avut intenția să își pună centura în momentul
accidentului."[24]
2. ^ Trevor Rees-Jones, the sole survivor of the crash: "I think I've been told that I wasn't wearing a seat belt. I assume
that's been misreported, that the airbag must have saved me on the initial impact, but then my face and chest hit the
dashboard when the car was pushed around." [25]

Referințe
1. ^ a b As a titled royal, Diana held
no surname, but, when onewas
used, it was Mountbatten-
Windsor
2. ^ genealogics.org: Lady Diana
Spencer (http://www.genealogics.
org/getperson.php?personID=I000
00174&tree=LEO) . Retrieved on
2008-11-22.
3. ^ Bradford, Sarah (2007). Diana.
Penguin Books. p. 294.
ISBN 0143112465.
4. ^ Bradford, 293
5. ^ *Dimbleby, Jonathan (1994).
The Prince of Wales: A Biography.
New York: William Morrow and
Company Inc. Text "ISBN 0-688-
12996-X" ignorat (ajutor), p.395
6. ^ *Dimbleby, Jonathan (1994).
The Prince of Wales: A Biography.
New York: William Morrow and
Company Inc. Text "ISBN 0-688-
12996-X" ignorat (ajutor), p.489
7. ^ Rosalind Ryan and agencies.
„Diana affair over before crash,
inquest told | World news |
guardian.co.uk” (http://www.guardi
an.co.uk/monarchy/story/0,,22367
44,00.html). guardian.co.uk.
Accesat în 13 octombrie 2008.
8. ^ a b „BBC NEWS | UK | Timeline:
Diana, Princess of Wales” (http://n
ews.bbc.co.uk/1/hi/uk/3868403.st
m). News.bbc.co.uk. Last
Updated:. Accesat în 2008-10-13.
Verificați datele pentru: |date=
(ajutor)
9. ^ a b „SPECIAL: PRINCESS
DIANA, 1961-1997” (http://www.ti
me.com/time/daily/special/diana/r
eadingroom/9697/21296.html).
Time.com. Accesat în 13
octombrie 2008.
10. ^ Jephson, P.D. (2001). Shadows
of a Princess: An Intimate
Account by Her Private Secretary
(http://books.google.com/books?id
=5a7BSWKlUbsC&dq=jephson+s
hadows+princess). HarperCollins.
ISBN 0380820463. Accesat în 13
octombrie 2008.
11. ^ „BBC ON THIS DAY | 20 | 1995:
'Divorce': Queen to Charles and
Diana” (http://news.bbc.co.uk/onth
isday/hi/dates/stories/december/2
0/newsid_2538000/2538985.stm).
News.bbc.co.uk. Accesat în 13
octombrie 2008.
12. ^ Brown, Tina (2007). The Diana
Chronicles. New York: Doubleday.
p. 410. ISBN 978-0-385-51708-9.
13. ^ „Inquests into the deaths of
Diana, Princess of Wales and Mr
Dodi Al Fayed: Decisions of 8
January 2007” (http://www.butler-s
loss-inquests.gov.uk/directions_de
cs/decision_08012007.htm).
Butler-sloss-inquests.gov.uk.
Accesat în 13 octombrie 2008.
14. ^ a b „High Court Judgment
Template” (http://www.judiciary.go
v.uk/docs/judgments_guidance/inq
uests_020307.pdf) (PDF). Accesat
în 13 octombrie 2008.
15. ^ BBC, 15 Dec 2007, Today
programme
16. ^ „It's farewell from Diana's loyal
lover | Mail Online” (http://www.dai
lymail.co.uk/pages/live/articles/col
umnists/columnists.html?in_article
_id=487152&in_page_id=1772&in
_author_id=230). Dailymail.co.uk.
Accesat în 13 octombrie 2008.
17. ^ „Diana 'longed for' Muslim heart
surgeon - Breaking News - World
- Breaking News” (http://news.sm
h.com.au/diana-longed-for-muslim
-heart-surgeon/20071217-1hj6.ht
ml). News.smh.com.au. Accesat
în 13 octombrie 2008.
18. ^ „CNN - The 1997 Nobel Prizes”
(http://www.cnn.com/SPECIALS/1
997/nobel.prize/stories/williams.pr
ofile/index.html). Cnn.com.
Accesat în 13 octombrie 2008.
19. ^ „BBC ON THIS DAY | 15 | 1997:
Princess Diana sparks landmines
row” (http://news.bbc.co.uk/onthis
day/hi/dates/stories/january/15/ne
wsid_2530000/2530603.stm).
News.bbc.co.uk. Accesat în 13
octombrie 2008.
20. ^ „july10a” (http://old.icbl.org/medi
a/1998/july10a.html). Old.icbl.org.
Accesat în 13 octombrie 2008.
21. ^ „House of Commons Hansard
Debates for 10 Jul 1998 (pt 1)”(ht
tp://www.parliament.the-stationery
-office.co.uk/pa/cm199798/cmhan
srd/vo980710/debtext/80710-01.ht
m#80710-01_head0).
Parliament.the-stationery-
office.co.uk. Accesat în 13
octombrie 2008.
22. ^ „UNICEF - Press centre -
Landmines pose gravest risk for
children” (http://www.unicef.org/m
edia/media_24360.html).
Unicef.org. Accesat în 13
octombrie 2008.
23. ^ „BBC NEWS | Programmes |
Conspiracy Files | Timeline: How
Diana died” (http://news.bbc.co.u
k/1/hi/uk/6217366.stm).
News.bbc.co.uk. 14 decembrie
2006. Accesat în 13 octombrie
2008.
24. ^ „The Operation Paget inquiry
report into the allegation of
conspiracy to murder” (http://down
loads.bbc.co.uk/news/nol/shared/
bsp/hi/pdfs/14_12_06_diana_repo
rt.pdf) (PDF). Metropolitan Police
Authority. Accesat în 13 octombrie
2008.
25. ^ Rees-Jones, Trevor (2000). The
Bodyguard's Story: Diana, The
Crash, And the Sole Survivor.
Warner Books.
ISBN 0446527750. Citare cu
parametru depășit |coauthors=
(ajutor)
26. ^ a b „CNN - Doctors: Diana's
injuries impossible to survive - 31
August 1997” (http://www.cnn.co
m/WORLD/9708/31/diana.medica
l/index.html). Cnn.com. Accesat în
13 octombrie 2008.
27. ^ „Series of Real-Time Reports
involving the tragic death of
Diana, Princess of Wales” (http:// 38. ^ a b „CTV.ca | Hysteria after
www.emergency.com/dianaded.ht
m). Emergency.com. Accesat în
13 octombrie 2008.
28. ^ „BBC ON THIS DAY | 6 | 1998:
Diana's funeral watched by
millions” (http://news.bbc.co.uk/on
thisday/hi/dates/stories/septembe
r/6/newsid_2502000/2502307.st
m). News.bbc.co.uk. Accesat în
13 octombrie 2008.
29. ^ a b „Diana crash caused by
chauffeur, says report” (http://ww 40. ^ „Diana Returns Home”(http://w
w.telegraph.co.uk/htmlContent.jht
ml?html=/archive/1999/09/04/ndi0
4.html). Telegraph.co.uk. Accesat
în 13 octombrie 2008.
30. ^ „BBC News | UK | Diana crash
was a conspiracy - Al Fayed”(htt
p://news.bbc.co.uk/2/hi/uk_news/5
5800.stm). News.bbc.co.uk.
Accesat în 13 octombrie 2008.
31. ^ a b „BBC NEWS | UK | Point-by-
point: Al Fayed's claims”(http://ne
ws.bbc.co.uk/2/hi/uk_news/72515
68.stm). News.bbc.co.uk. Last
Updated:. Accesat în 2008-10-13.
Verificați datele pentru: |date=
(ajutor)
32. ^ „BBC NEWS | UK | Diana death
a 'tragic accident' ” (http://news.bb
c.co.uk/2/hi/uk_news/6179275.st
m). News.bbc.co.uk. Last
Updated:. Accesat în 2008-10-13.
Verificați datele pentru: |date=
(ajutor)
33. ^ „Inquests into the deaths of
Diana, Princess of Wales and Mr
Dodi Al Fayed: FAQs” (http://www.
scottbaker-
inquests.gov.uk/faq/#1).
Scottbaker-inquests.gov.uk.
Accesat în 13 octombrie 2008.
34. ^ „Memorial Sites > Diana,
Princess of Wales > The Queen's
message” (http://www.royal.gov.u
k/output/page152.asp).
Royal.gov.uk. Accesat în 13
octombrie 2008.
35. ^ The Independent (http://theinde
pendent.co.uk), 10 September
1997 (article not available online)
36. ^ „Punch in face for teddy bear
thief” (http://www.telegraph.co.uk/
htmlContent.jhtml?html=/archive/1
997/09/11/ndi411.html).
Telegraph.co.uk. Accesat în 13
octombrie 2008.
37. ^ „Women jailed for Abbey thefts |
Independent, The (London) | Find
Articles at BNET” (http://findarticle
s.com/p/articles/mi_qn4158/is_19
970912/ai_n14132484/pg_1).
Findarticles.com. Accesat în 13
octombrie 2008.
Diana's death: A myth or reality?”
(http://www.ctv.ca/servlet/ArticleN
ews/story/CTVNews/20070830/di
ana_grieving_070831/20070831/).
Ctv.ca. 31 august 2007. Accesat
în 13 octombrie 2008.
39. ^ „Memorial Sites > Diana,
Princess of Wales” (http://www.roy
al.gov.uk/output/page151.asp).
Royal.gov.uk. Accesat în 13
octombrie 2008.
ww.bbc.co.uk/politics97/diana/alth
orp.html). BBC.co.uk. Accesat în
13 octombrie 2008.
41. ^ „Althorp Park, Home of Princess
Diana” (http://www.britainexpress.
com/counties/northants/houses/Al
thorp.htm). Britainexpress.com.
Accesat în 13 octombrie 2008.
42. ^ Rick Steves. „Rick Steves'
Europe: Getting Up To Snuff In
London” (http://www.ricksteves.co
m/plan/destinations/britain/london.
htm). Ricksteves.com. Accesat în
13 octombrie 2008.
43. ^ „CNN.com - Harrods unveils
Diana, Dodi statue - 1 Sep 2005”
(http://edition.cnn.com/2005/WOR
LD/europe/09/01/diana.dodi.statu
e/index.html). Edition.cnn.com.
Accesat în 13 octombrie 2008.
44. ^ Rajan Datar (Last Updated:).
„BBC NEWS | Business | Diana's
lost millions” (http://news.bbc.co.u
k/2/hi/business/4537799.stm).
News.bbc.co.uk. Accesat în 2008-
10-13. Verificați datele pentru:
|date= (ajutor)
45. ^ „BOND funding guide: Diana,
Princess of Wales Memorial Fund”
(http://www.bond.org.uk/funding/g
uide/diana.htm). Bond.org.uk.
Accesat în 13 octombrie 2008.
46. ^ „Latest news, breaking news,
current news, UK news, world
news, celebrity news, politics
news - Telegraph” (http://www.tele
graph.co.uk/news/main.jhtml?xml
=/news/2003/07/12/ndiana12.xml).
Telegraph.co.uk. Accesat în 13
octombrie 2008.
47. ^ „BBC NEWS | UK | Diana's fund
in legal settlement” (http://news.bb
c.co.uk/2/hi/uk_news/4000867.st
m). News.bbc.co.uk. Last
Updated:. Accesat în 2008-10-13.
Verificați datele pentru: |date=
(ajutor)
48. ^ Work illustrated on page 21 of
Neal Brown's book Tracey Emin
(Tate's Modern Artists Series)
(London: Tate, 2006) ISBN 1-
85437-542-3
49. ^ Video footage and interview with
Emin from The Blue Gallery
exhibition is included in the 1999
documentary Mad Tracey From
Margate ZCZ Films
http://www.zczfilms.com/tracey.html
50. ^ a b c Deveney, Catherine.
"Stripped bare" (http://living.scots
man.com/ViewArticle.aspx?articlei
d=2511343), Scotland on Sunday,
14 March 2004. Retrieved on 17
December 2008.
51. ^ a b c Stella Vine's Latest
Exhibition (http://www.kallaway.co.
uk/pdf/Stella-Vines-Latest-Exhibiti
on.pdf) Modern Art Oxford, 14
July 2007. Retrieved 7 January
2009.
52. ^ Iggulden, Caroline. "George's
sick Di portrait" (http://www.thesu
n.co.uk/sol/homepage/news/articl
e111650.ece), The Sun, 30
August 2008. Retrieved 8
December 2008.
53. ^ Vídeo do artista Martín Sastre
revive Lady Di em favela uruguaia
- 24/08/2005 - Reuters -
Entretenimento (http://diversao.uo
l.com.br/ultnot/2005/08/24/ult26u1
9652.jhtm)
54. ^ "Stella Vine: Paintings" (http://w
ww.modernartoxford.org.uk/Exhibi
tions/Archive/48), Modern Art
Oxford. Retrieved 8 December
2008.
55. ^ Nairne, Andrew and Greer,
Germaine. "Stella Vine:
Paintings", Modern Art Oxford,
2007.
56. ^ Barnett, Laura. "Portrait of the
artist: Immodesty Blaize,
burlesque dancer" (http://www.gua
rdian.co.uk/stage/2007/sep/04/da
nce.theatre), The Guardian, 4
September 2007. Retrieved 16
December 2008.
57. ^ „Photos Of Dying Diana Outrage
Britain, Italian Magazine Printed
Photos Of Princess At Crash Site
In 1997 - CBS News” (http://www.
cbsnews.com/stories/2006/07/14/
world/main1805875.shtml).
Cbsnews.com. Accesat în 13
octombrie 2008.
58. ^ a b „BBC NEWS | UK | Princes'
'sadness' at Diana photo”(http://n
ews.bbc.co.uk/1/hi/uk/5181226.st
m). News.bbc.co.uk. Last
Updated:. Accesat în 2008-10-13.
Verificați datele pentru: |date=
(ajutor)
59. ^ „Chaser's war on dead celebs
angers relatives | PerthNow”(htt
p://web.archive.org/web/2007102
0150804/http://www.news.com.au/
perthnow/story/0,21598,22606845
-5005368,00.html). News.com.au.
18 octombrie 2007. Arhivat din
original (http://www.news.com.au/
perthnow/story/0,21598,22606845
-5005368,00.html) la 20 octombrie
2007. Accesat în 13 octombrie
2008.
60. ^ „Hearing transcripts: 18
February 2008 - Morning session”
(http://www.scottbaker-inquests.g
ov.uk./hearing_transcripts/180208
am.htm). Scottbaker-
inquests.gov.uk. Accesat în 13
octombrie 2008.
61. ^ „Hearing transcripts: 2 April
2008 Morning session”(http://ww
w.scottbaker-inquests.gov.uk/heari
ng_transcripts/020408am.htm).
Scottbaker-inquests.gov.uk.
Accesat în 13 octombrie 2008.
62. ^ „BBC NEWS | UK | Princess
Diana unlawfully killed”(http://new
s.bbc.co.uk/2/hi/uk_news/732875
4.stm). News.bbc.co.uk. 7 aprilie
2008. Accesat în 13 octombrie
2008.
63. ^ Bradford, 307-8
64. ^ Bedell Smith, Sally (1999).
Diana in Search of Herself:
Portrait of a Troubled Princess.
Times Books. ISBN 0812930533.
65. ^ a b Bradford, 189
66. ^ Titlul "Prințesa Diana", deși a
fost adeseori folosit de către
public și mass-media în timpul
vieții sale, a fost întotdeauna
incorect. Cu puține excepții (ca
Prințesa Alice, Ducesă de
Gloucester) numai femeile
născute cu acest titlu (caPrințesa
Ana) îl pot folosi înaintea numelor
de botez. După divorțul din 1996,
Diana a fost numită oficialDiana,
Prințesa de Wales, pierzând titlul
ASR
67. ^ Last Updated: 2:21PM BST 29
Jul 2008. „Tony coined the
'people's princess' - Telegraph” (ht
tp://www.telegraph.co.uk/news/ma
in.jhtml?xml=/news/2007/07/09/nc
bell209.xml). Telegraph.co.uk.
Accesat în 13 octombrie 2008.
68. ^ Robert III. „The Prince of Wales
- Titles” (http://www.princeofwales.
gov.uk/personalprofiles/theprinceo
fwales/abouttheprince/titles).
Princeofwales.gov.uk. Accesat în
13 octombrie 2008.
69. ^ „Diana photo to be auctioned to
help Peru's quake victims -
International Herald Tribune” (htt
p://web.archive.org/web/2007083
1063615/http://www.iht.com/article
s/ap/2007/08/29/europe/EU-GEN-
Britain-Diana-Photograph.php).
Iht.com. Arhivat din original (http://
www.iht.com/articles/ap/2007/08/2
9/europe/EU-GEN-Britain-Diana-P
hotograph.php) la 31 august
2007. Accesat în 13 octombrie
2008.
70. ^ „Diana Memorial Playground”(h
ttp://www.royalparks.org.uk/parks/
kensington_gardens/diana_playgr
ound.cfm). Royalparks.org.uk.
Accesat în 13 octombrie 2008.

Bibliografie
Anderson, Christopher (2001). Diana's Boys: William and Harry and the Mother they loved. United States: William
Morrow; 1st ed edition.ISBN 978-0-688-17204-6.
Bradford, Sarah (2006). Diana. London: Penguin Group.ISBN 978-0-670-91678-8.
Brennan, Kristine (1998). Diana, princess of W ales. Philadelphia: Chelsea House.ISBN 0-7910-4714-8.
Brown, Tina (2007). The Diana Chronicles. New York: Doubleday. ISBN 978-0-385-51708-9.
Burrell, Paul (2003). A Royal Duty. United States: HarperCollins Entertainment.ISBN 9780007252633.
Burrell, Paul (2007). The Way We Were: Remembering Diana. United States: HarperCollins Entertainment.ISBN
978-0-06-113895-9.
Caradec'h, Jean-Michel (2006). Diana. L'enquête criminelle. France: Michel Lafon. ISBN 978-2-7499-0479-5.
Corby, Tom (1997). Diana, Princess of Wales: A Tribute. United States: Benford Books.ISBN 978-1-56649-599-8.
Davies, Jude (2001). Diana, A Cultural History: Gender , Race, Nation, and the People's Princess. Houndmills,
Hampshire; New York, NY: Palgrave. ISBN 0-333-73688-5. OCLC 46565010.
Denney, Colleen (2005). Representing Diana, Princess of Wales: Cultural Memory and Fairy Tales Revisited.
Madison, NJ: Fairleigh Dickinson University Press.ISBN 0-8386-4023-0. OCLC 56490960.
 Dimbleby, Jonathan (1994). The Prince of Wales: A Biography. New York: William Morrow and Company Inc..
Edwards, Anne (2001). Ever After: Diana and the life she led. United States: St Martins Press. ISBN 978-0-312-
25314-1. OCLC 43867312.
Rees-Jones, Trevor (2000). The Bodyguard'sStory: Diana, the Crash, and the Sole Survivor . United States: Little,
Brown. ISBN 978-0-316-85508-2.
Morton, Andrew (2004). Diana: In Pursuit of Love. United States: Michael O'Mara Books. ISBN 978-1-84317-084-6.
Morton, Andrew (1992). Diana Her True Story. United States: Simon & Schuster. ISBN 978-0-671-79363-0.
Taylor, John A. (2000). Diana, Self-Interest, and British National Identity
. Westport, CN: Praeger. ISBN 0-275-96826-
X. OCLC 42935749.
Thomas, James (2002). Diana's Mourning: A People's History . Cardiff: University of Wales Press. ISBN 0-7083-
1753-7. OCLC 50099981.
Turnock, Robert (2000). Interpreting Diana: T elevision Audiences and the Death of a Princess. London, UK: British
Film Institute. ISBN 0-85170-788-2. OCLC 43819614.

Legături externe
Concert for Diana official website
DIANA - The crash investigator and the mystery driver
9th Earl Spencer's Eulogy for Princess DianaText, audio, video
Prince Harry's Memorial Remarks on the 10 Y ear Anniversary of Diana's DeathText, audio, video
Funeral and Eulogies for Princess Diana
Prince Harry's eulogy to Princess Diana delivered on 8/31/07
theworkcontinues.org - Diana, Princess of W ales Memorial Fund official website
Last Will and Testament of Diana, Princess of Wales
Diana Remembered from People Magazine
Diana Spencer Public Contribution Website Memorial
H.M. Coroner of Surrey: The Official Inquest Into The Deaths of Diana, Princess of Wales & Dodi Al Fayed
(Scott Baker) Inquests into the deaths of Diana, Princess of W ales anf Mr Dodi Al Fayed
Lord Stevens' Operation Paget Report Into The Death of Diana, Princess of W ales—published 14 December 2006
The Goddess of Domestic Tribulations by Theodore Dalrymple Essay on the cultural significance of Princess Diana
Public Tribute and Memorial website
Memorial Page on FindaGrave
Ten Years On: Why Princess Diana Mattered (TIME.com)several articles
Lady Di: A Media Consecrated Icon. An essay on how the media has dislocated the legitimate role of religious
institutions in providing traditional forms of religious experience to the masses
BBC mini-site Diana One Year On pictures of Diana, Panorama interview video extracts, coverage of the funeral,
how the UK newspapers reported her death
Diana: timeline
10 ani fără Lady Diana, 26 august 2007, Monica Dumitrescu,Jurnalul Național

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Diana,_Prințesă_de_W
ales&oldid=12227869

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 25 mai 2018, ora 08:40.

Acest text este disponibil sub licențaCreative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice
; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.