Coperta de : STEFAN BRADICEANU

i lillfl 18-2
OREAT EXPECTATIONS
BY CHARLM DICKENS
II MII) TAIM II
charles dickens
marile sperante
în româneste de VERA CALIN
îngrijirea editiei de î VALERIU CÎMPEANU
EDITURA TRIBUNA
CRAIOVA
199 2
723172
Din numele de familie al tatalui meu, PJrrip, si din numele meu de botez, Philip
, limba mea de topii n-a izbutit sa scoata alt cuvînt mai lung si mai lamurit decît
Pip. Si fiindca eu îmi spuneam Pip, Pip a ramas.
Sustin ca Pirrip «st« numele de familie al tatalu. meu bizuindu-ma pe autoritatea pi
etrei de pe mormîntul lui si pt spusele surorii mele, doamna Joe Gargery, sotia fi
erarului, întrucît nu mi-a fost harazit sa-mi vad vreodata parintii si fiindca nu mi
-a da^ut i.idodata în mîna vre-un portret <te-ai icp (caci au trait amîndoi cu mult înai
nte de epoca fotografiilor), primele imagini despre ei mi le-am plasmuit, în ehip
nelogie, dupa pietrele de pe mormîntul lor. E ciudat ea forma literelor de pe piat
ra tatii ma facea sa vad un om ©aches, scurt si îndesat cu parul cret si negru. Iar
trasaturile si caracterul inscriptiei i De asemenea, si Georgiana, sotia celui de
mai Sus", ma dusera la concluzia copilaroasa ca mama era pistruiata si bolnavic
ioasa. Cît despre eele cinci miei romburi de piatra, lungi fiecare de eîte un picior
1 sl Jumatate, care se însirau frumos alaturi de mormîntul parintilor, în amintirea ee
lev cinei fratiori ai mei, care au renuntat foarte de timpuriu sa-si mai croiasc
a drum prin viata asta de lupta, lor le datorez eonvin-gerea, pastrata cu religi
ozitate, ca bietii copii s-au nascut eu totii culcati pe spate si cu mîinile înfunda
te în buzunarele pantalonilor si ca nu si-au scos mîinile din buzunare eît timp au tra
it.
1
Unitate de mâsura avînd lungimea de aproximativ o treime dintr-uri metru, folos
ita înainte da adoptarea sistemului metric,
Locuiam într-un tinut mlastinos, linga cotitura cea mai din Vllo a fluviului, la d
ouazeci de mile departare de mare. ,i cea mai vie si cea mai puternica impresie
pe care IIilnlca mea o pastreaza despre identitatea lucrurilor am dobân¬di t-o în amur
gul unei zile mohorîte, zi care a ramas nestearsa din amintirea mea. In ziua de ca
re vorbesc, m-am încredintat ca locul acela, posomorit si napadit de urzici, e cim
itirul: ca raposatul Philip Pirrip, decedat în aceasta parohie, si Geor¬giana, sotia
celui de mai sus", sînt morti de-a binelea si îngropati ; ca Alexander, Bartholomew,
Abraham, Tobias si Roger, copiii celor mai sus pomeniti, sînt morti si ei si îngro¬pa
ti ; ca întinderea aceea de dincolo de cimitir, unde pasteau cirezi, întunecata, sal
batica, plina de gropi si presarata cu movile si garduri, e tara mlastinilor ; i
ar suvita plumburie de (jos, din capatul ei, e fluviul; ca locul îndepartat si sal
batio de unde navaleste vîntul e m|trea si ca pumnuletul asta de om,
io, înfricosat de tot ce vede, e Pip.
I1' ira I striga o voce înspaimîntatoare,
[Intre morminte, Ungfl usa care dadea în 'i ni, dlavole, i .1 de nu, Hi (rîng gîtul!
purta M haina grosolana, cenu¬sa de fier la picior. Palarie nu avea, ip era legat
cu o basma zdrentuita. ni ..in iesit din apa, care se tîrîse prin .noroi si fusese l
<»vii || I,IUI t|c pietre. întepat de urzici si sfîsiat de maracini ; schiopata, trem
ura, se holba la mine si mormaia tot timpul ; dintii îi clantaneau cînd ma apuca de
barbie
Va rog, domnule, sa nu mi frîngeti qîtul, îl implorai
eu, îngrozit. Va rog frumos...
Cum te cheama ? întreba omul. Spune iute !
Pip, domnule.
înca o data, si se holba la mine. Ia zi !
Pip Pip. domnule.
Unde locuiesti ? Arata-mi cu degetul !
Dupa ce ma privi timp de o clipa, omul ma întoarse cu capul în ios si cu picioarele în
sus si-mi goli buzunarele. Dar. în afara de o bucata de pîine. nu gasi nimic. Cînd bi
se¬rica se întoarse din nou în picioare caci omul era atît de iute în miscari si atît de
ernic, încît rasuci biserica cu susul în jos. în fata mea. si ma facu sa vad clopotnita
la picioarele mele cum spun, cînd biserica se întoarse din nou în picioare, eu sedeam,
tremurînd. cocotat pe o piatra înalta de mormînt, în timp ce el înfuleca pîinea cu lacomie
Jl
* Mai pustiule, facu omul, lingîndu-sî buzele, dar dol»-1 fani obraji mai ai!
Cred ca, liîtr-adevar, aveam &braji dolofani, desi pe atunci eram eam mititel si n
u prea voinio pentru vîrsta mea.
Sa fiu al naibii daea nu i-as mînea I spuse omul,
clatinînd amenintator din eap. Zau daca n-as face-o!
îmi exprimai eu gravitate dorinta ca acest lucru sa nu
se întlmple si ma înclestai cu putere de piatra pe care ma
asezase omul, întîi ea sa ma tin mai bine, si apoi ea nu cumva
sa încep sa plîng.
Ia spune-mi, facu omul, unde ti-e mama ?
Acol© ! raspunsei eu.
Omul trsari, ea si cum ar fi vrut s-o ia la goana, apoi se opri si se uita în urma
.
Acola, explicai eu serios. De asemenea, si Georgiana",
aia-i mama.
AI facu el, întorcîndu-se. Si ala de alaturi de ea
e tat-tau ?
Da, domnule, spusei eu, chiar el. Raposat în aceasta
parohie".
Aha i bodogani emul, gîinditor. Si acum tu pe lîngâ
cine traiesti, asta daca cumva te mai las eu cu zile. lucru 14
care înca nu m-am hotarît.
Cu sora-mea, doamna Gargery, nevasta lui Joe Gar-
gery, fierarul, domnuule. >
Fierarul, aha ! facu el. Si-si privi piciorul.
Dupa ce-si plimba de cîteva ori privirea întunecata de la picior la mine. se apropie
de piatra pe care sedeam eu, ma apuca de amîndoua mîinile si ma împinse îndarat, tinîndu-
ma cît putea mai departe de el ; ochii lui ma sfredeleau, si eu îl priveam cu deznad
ejde
Mai baietas, ma întreb daca sa te las cu zile. Stii ce-i
aia o pila ?
Stîu, domnule.
Dar haleala stii ce-i ?
Stiu.
Dupa fiecare întrebare, ma înghiontea mai tare, ca sa ma faca sa ma simt mai slafi s
i ca sa ma înfricoseze mai rau.
Ai sa-mi aduc o pila. Ma smuci din nou : Si ai sa-mi
aduci haleala. Si iar ma.smuci : Sa mi le aduci pe amîndoua.
Daca nu, îti scot maruntaiele ! si ma mai zgîltîi putin.
Eram atît de îngrozit si de ametit, încît ma agatai de el cu amîndoua mîinile.
Dac-ati fi atît de bun si m-atî lasa sa stau drept,
domnule, poate ca n-as mai fi atît de ametit si as întelege
mai bine, îndraznii eu.
îmi dadu un ghiont zdravan, ma rasuci din nou,.si biserica sari iarasi deasupra mo
ristii de vînt din vîrf. Apoi ma tinu în pozitie de drepti, pe vîrf ui pietrei de mormînt,
 si îmi spuse a;este cuvinte înspaimîntatoare ;
Mîine, dis-de-dimineata, ai sa-mi aduci pila si ceva
haleala. Mi le aduci la fortificatii, vezi? Colo ! Asa ai sa faci,
si nu curftva sa îndraznesti sa sufli o vorba sau sa faci un
semn cum ca ai vazut pe unu] ca mine sau pe oricine în
felul asta, poate te las cu zile, Daca-ti dai în petio si sufli
macar & vorbulita. cît o fi ea de mica. îti scot inima si ficatii
si-i manînG fripti. Acu sa stii ca eu nu-s singur cum ti- ei fi
închipuind tu. Mai e un baiat ascuns eu mine Doamne, ce
om! Pe lînga el. eu sînt un înger! Baiatul asta aude tni ce
spun eu acum Face el ce face cu pustii si le scotea inima si
ficatii. Degeaba încerci sa le ascunzi de el. Poti sa zavorast»
usa. sa te ascunzi în pat. sa te ghemuiesti, sa-ti tragi asux-
nutul peste cap. dar eînd ti e lumea mai draga si crezi c ai
scapat de el. se furiseaza baiatul. îti spinteca burta si-ti scoate
maruntaiele. Acu. sa stii ca abia abîa î! tin în Frîu ca sa nu
se repeada la tine Cu greu ii tin ca el vrea mortis .sa ti
scoata maruntaiele Ei ce spui ?
I-ara spus ca am sa-i aduc pilu si ee-oi gasi d%ale gurii, si ca a- dona A. rlis
-de-dimi-neata. o sa vin cu lucrurile la fortificatii
¦ Spune : Sa ma trasneasca Dumnezeu de n-oi face asa ! se rasti omul.
Am spus dupa el si omul m a dat jus de pe piatra
Si «ti, mai spuse el, sa te tii de fagadui al a si sâ nu
uiti de baiatul ala Cara-te acasa !
Buna seara, domnule, am bîiguit eu.
N-ar, strica sa fie buna. spuse el. aruneînd o privire
în jurul lui. peste cîmpia rece si umeda Mai bine as fi broasca
sau tipar 1
Si omul îsi încrucisa bratele, cuprînzîndu-si trupul, care tremura ; se strînse de parca i
-ar fi fost teama sa nu se desfaca în doua bucati si o pornii sontîc-sontîc, spre zidu
l jos al bisericii. Ma uitam dupa el cum îsi croia drum printre urzicile si maraci
nii care cresteau în (junii movilitelor, sî ochilor mei de copil li se parea ca omul
da la o parte mîinile
mortilor, care se întindeau încet din morminte ca s*i-T );> ;¦ ¦¦'¦! de glezna si sa-1 tra
ntru.
Cînd ajunse la zidul jos al bisericii, îl sari cu picioarele lui amortite si tepene,
apoi se întoarse dupa mine. Cînd îl vazui întorcîndu-se, ma îndreptai cu fata spre casa si
o luai la sanatoasa. Dar, dupa eîteva clipe ma uitai în urma si-1 vazui înaintînd spre f
luviu, strîngîndu-si trupul cu mîinile ca si mai înainte si calcînd cu picioarele lui juli
te pe pietroaiele presa¬rate prin mlastini, ca sa se foloseasca trecatorii de ele
cînd începeau ploile mari, sau în timpul fluxului.
în timp ce stateam si ma uitam dupa el, baltile mi se pareau întocmai ca o dunga nea
gra si dreapta, fluviul o alta dunga orizontala, mai îngusta si mai luminoasa decît
aceea a baltilor, iar cerul o tesatura de dungulite dese si miscatoare*, rosii s
i negre. Izbutii tu greu sa,deslusesc, la malul fluviului, singurele doua lucrur
i negre dft\ tot peisajul, care pareau ca stau în picioare : unul din ele era faru
l, care folosea marina¬rilor la cîrmit: semana cu un butoi fara doage, în vîrful unei pr
ajini, si arata tare urît cînd îl vedeai de aproape ; celalalt era o spînzuratoare cu ni
ste lanturi agatate de ea ; acolo atîr-nase nu demult un pirat. Omul se îndrepta sch
iopatînd spre spînzuratoare, ca si cum ar fi fost însusi piratul, care ar fi înviat si a
r fi coborît din streang, iar acum s-ar fi dus sa se spînzure din nou. Gîndul acesta îmi
dadu fiori. Si cînd vazui ca vitele din cireada îsi înalta capetele si se uita dupa e
l, ma întrebai <l.n;a nu cumva se gîndesc si ele la acelasi lucru. Ma uitai in jurul
meu, ca sa-1 vad pe baiatul cel înfricosator, dar nu se vedea nici tipenie de om.
Apoi ma cuprinse iarasi frica si am început "a goni din nou spre casa, fara sa ma
mai opresc.
CA PI TOLUL 2
Sora-mea, doamna Joe Gargery, era cu peste douazeci de ani mai în vîrsta decît mine si
se bucura de un renume grozav în mintea ei si a vecinilor pentru ca ma crescuse ca
-n palme". încercam pe vremea aceea sa-mi dau singur seama de întelesul acestor cuvi
nte si, fiindca stiam ca avea o mîna grea, pe care avea obiceiul s-o abata deopotr
iva asupra sotului ei si asupra mea, am presupus ca Joe Gargery si cu mine fuses
em amîndoi crescuti pa-n palme".
Nu prea aratoasa sora-mea si, nu stiu de ce, mi se parea ca tot cu palmele trebu
ie sa-1 fi hotârît pe Joe s-o ia de ne¬vasta. Joe era un barbat frumos; fata lui neted
a era înconju¬rata de par balai, si albastrul irisilor lui era atît de deschis, de par
ca s-ar fi amestecat cu albul ochilor. Era blînd, duios, împaciuitor si prostut, sar
manul de el, un fel de Hercule în putere, dar si în slabiciune.
Sora-mea avea parul si echii negri si pielea atît de rosie, Incît uneori ma întrebam d
aca nu cumva se freca cu o râza¬toare în loc sa se frece cu sapun. Era înalta, ciolanoas
a si purta întotdeauna un sort grosolan, prins la spate cu doua noduri, si un neli
psit pieptaras, pe care erau prinse mii de ace de cusut si cu gamalie. I se pare
a o cinste nemaipomenita pentru ea, si o mare rusine pentru Joe, ca era silita s
a poarte tot timpul sortul acesta. Desi, zau ca nu-mi dau seama de ce era silita
' sa-1 poarte, sau de ce nu-1 scotea ori de cîte ori voia.
Fieraria lui Joe era lipita de casa noastra, o casa de lemn, cum erau în vremea ac
eea mai toate locuintele din tinut. Cînd ma întorsei în goana de la cimitir, fieraria
era închisa si Joa statea singur în bucatarie. Cum eram tovarasi de suferinta si, în a
ceasta, calitate,' ne faceam unul altuia nenumarate destai¬nuiri, Joe îmi împartasi ce
va în clipa în care ridicai zavorul si-mi aruncai privirea spre vatra din fata usii,
unde sedea el.
Doamna Joe a iesit din casa de zece ori pîna acum
ca sa te e,aute. Pip. Si, culmea culmilor, adineauri s-a mai dus
înca o data.
Adevarat ?
Da, Pip. spuse Joe. Si. din pacate, a luat cu ea si
gîdiliciul".
La aceasta veste dureroasa, îmi atintii plin de. deznadejde ochii asupra focului s
i începui sa mi rasucesc singurul nasture care îmi mai ramasese .Gîdiliciul" era un ba
l cu capatul de ceara, lustruit de -liîtea atingeri cu sarmana mea faptura
Ba se aseza ba se scula, ma lamuri Joe. Pe urma,
a pus mîna pe ,,gîdiliH" si H tîsnit afara Asa a fost faru.Joe,
scormonind tacticos cu vair.iiul focul de pe gratar si privindu-1
tinta : A tîsnit afara.
A plecat de mult. Joe V ti tratam pe Joe ca pe un
copil mai mare si ca pe un tovaras.
Stiu eu. Pip. spuse Joe, uitîndu se la ceasornicul olan¬
dez din perete ; e plecata de vreo cinci minute Pip. vine !
Ascunde-te în dosul usii, baiete, si pune prosopul între tine
si usa !
10
î-am urmat sfatul. Sorâ-mea deschise usa mare si dîndu -sl seama ca exista undeva o pi
edica, ghici îndata pricina si îsi urma cercetarile eu ajutorul gîdiliciului". Sfîrsitul
a fost ca m-a aruncat spre Joe (s^ folosea adesea de mine ca de un proiectil con
jugal). Joe, fericit "sa ma primeasca în orice con¬ditii, ma vîrî în vatra si, cu piciorul
lui mare, îmi facu linistit zid de aparare.
Unde ai fost pîna acum, maimutoiule ? întreba doamna
Joe, batînd cu piciorul în podea. Sa-mi spui numaidecît ce-ai
facut, si de ce-mi scoti sufletul si-mi amarasti viata, ca de nu,
te scot din eoltul ala chiar de-ai fi tu de cincizeci de ori Pip,
si el, de cinci sute de ori Gargery I
N-am fost decît pîna la cimitir, bîigui eu de pe scau-
nasul pe care sedeam, plîngînd si frecîndu-mi pielea.
La cimitir ! repeta sora-mea. Daca n-as fi fost eu, de
mult ti-ar fi putrezit oasele acolo. Gine te-a erescut ca-n palme ?
Dumneata, spusei eu.
Si de ce, ma rog ? tipa sora-mea.
 Nu stiu, scâncii eu.
Nici eu ! spuse sora-mea. N-as mai face-o a doua oara,
Atîta stiu. Pot sa spun ca. de cînd te-ai nascut tu, nu mi-am
scos sortul nici macar o zi. Ca si cum n-ar fi fost de ajuns sa
tiu nevasta de fierar si înca nevasta lui Gargery ! mai
[i fiu si tie mama !
Ma uitam cu jale la foc, si gîndurile mi se departara de la Intlmplârlli acestea. Ca
ci din jarul razbunator rasarira si prin-
<hip în fata mea fugarul din tara mlastinilor, cu piciorul încatusat, baiatul acela
misterios, pila, mîncarea si fagaduiala înspaimîntatoare pe care o facusem, ca voi pra
da casa care ma adapostea,
Sigur, facu doamna Joe, agatînd gîdiliciul" la locul
lui. Sigur, la cimitir ! Usor va vine la amîndoi sa spuneti la
cimitir". De fapt. Joe nici macar nu pomenise de asa ceva*
Voi doi o sa ma duceti pe mine într-o buna zi la cimitir, si
frumoasa pereche o sa mai fiti fara mine !
în timp ce sora-mea pregatea cestile de ceai. Joe se uita la mine, ca si cum, în min
tea lui, si-ar fi facut socoteala ce fel de pereche am fi noi doi în împrejurarile d
ureroase pe care le schita nevasta-sa. Apoi, îsi mîngîie mustata si buclele blonde din
dreapta capului, urmarind-o prin odaie cu ochi} lui albastri pe doamna Joe, asa
cum facea de obicei cînd se dezlantuia vijelia.
îl
Sora-mea avea un fel foarle Koîârît sî mereu acelasi da taia pîinea pentru noi si de a o u
nga eu unt. Mad întîl, pingea cu mîna stinga bucata de pîine în pieptarasul sortu-
si, uneori, se prindea în ea eîte un bold sau un aa de cusut,
care, dupa aceea, îl descopeream în gura. Pe urma, lua tin unt (nu prea mult) pe vîrfu
l cutitului si-1 întindea pe ne, asemenea unui farmadst care prepara o alifie, între
-intînd, repezita si îndemînatica, ammdoua partile cutitului, ratind sî potrivind untul în
Jurul cojii. Apoi, avînta cu în-mînare eutitul sî reteza o felie, eu e miscare de fiera
strau} cele din urma, înainte de a desparti felia de bucata de pîine, taia în doua jum
atati, din care Joe capata una, si eu, alta. De data aceasta, desi mi-era foame,
nu îndrazneam sa inîno felia mea. Simteam câ trebuie sa pastrez ceva pentru iul acela
înfiorator si pentru aliatul lui, baiatul acela si mai Wcosator. Stiam eu ei doam
na, floe este o gospodina foarte mpatata si ea, în eotrobaiala mea hoteasca, s-ar
fi putut sâ i gasesc nimic în camara. De aceea, hotarîi sa ascund felia
pîine cu unt în pantaloni. Curajul de care aveam nevoie ntru înfaptuirea acestei Hotârîri
ml se parea îngrozitor. Era
si cum mi-as fi pus în gînd sa ma azvîrl din vîrful unei se înalte, sau sa sar în valurile
nei ape adînci. Si hotarîrea i se paru si mai greu de îndeplinit din pricina nestiutor
ului e. Ca doi buni prieteni si tovarasi de suferinta, legati între printr-un fel
de francmasoneriel, datorita bunatatii lui fata i mine, despre care am maî vorbit,
stabilisem obiceiul ca.
fiecare seara. în timp ee mîncam pîinea, sâ ne luam la trecere, ridicînd din eînd în cînd î
e feliile, ceea ce ne nplea de admiratie reciproca si ne dadea imboldul de a 2rg
e mai departe. în seara aceea, Joe ma îmbie de rfteva ori
încep întrecerea nsastra prieteneasca, aratîndu-mi felia lui; re scadea vazînd cu ochii;
dar. de fiecare data. ma vedea , cana galbena de ceaî pe un genunchi sî cu felia de
pîine cu ii neatinsa, pe celalalt. In cele din urma, cuprins de dezna-¦jde, îmi dadui
seama ca ceea ce planuisem trebuie îndeplinit'
ca ar fi mai bine sa ma apue de treaba în chip eît mai reso, atît cît îmi îngaduiau împreju
ile. H-am folosit asa«*| ir de un moment cînd Joe sî-a întors eapul si am vîrît felia' i pî
în pantaloni.
Asociatie internationala secreta, cu principii p^litlr-e reactionar* st
CM ritualuri oculte, ai carei membri, oijjjimuii in eiupe, se *us>io rec1j>r'-o.
¦> '

Era vadit ca Joe se necajea, închipuindu-si ca-mi lipseste pofta de mîncare. asa ca
musca amarît din felia lui; nu-i prea tihnea mîncarea. îsi molfai mai mult îmbucatura, d
us pe gin* duri, ca de obicei, si, în cele din urma, o înghiti ca pe o pilula; Era g
ata sa muste din nou si tocmai îsi aplecase capul într-o parte, ca sa masoare mai bi
ne pîiriea, cînd, aruncîndu-si pri¬virea spre mine, vazu ca felia mea de pîine cu unt disp
aruse.
Mirarea si nedumerirea cu care se opri o clipa înainte de a musca, holbîndu-se la mi
ne, erau prea izbitoare ca sora-vnea sa nu ia aminte
Ce s-a întîmplat ? întreba ea cu vioiciune, punînd
ceasca pe masa.
Zau. Pip ! murmura Joe, clatinînd din cap cu un aer
plin de dojana. Mai baiete, o sa ti se aplece ! O sa ti sa
opreasca-n gît. Nici n-ai avut timp sa mesteci. Pip-
Ei, ce s-a mai întîmplat ? reppta sofa-mea mai aspru
ca înainte.
Ar fi mai bine dac-ai putea -sa tusesti si s-o scuipi,
Pip. Asculta sfatul meu, spuse Joe, înspaimîntat. E drept ca
nu-i frumos, dar sanatatea-i sanatate
între timp, sora-mii îi sarise mustarul ; se napusti la Joe, îl apuca de favoriti si-1
lovi cu capul de peretele din spate ! iar eu sateam în colt, privind la cele ce s
e petreceau cu un aer vinovat
Asa poate ai sâ spui ce s-a întîmplat, spuse sora-mea
glftlnd ; si nu te mai holba la mine
Jot § Uita la ea neputincios ; apoi musca deznadâiduit din pline cu ochii la mine.
Stii Pip. începu el solemn, cu obrajii umflati de ultima
îmbucatura si vorbind tainic, ca si cum am fi fost singuri,
noi doi am fost întotdeauna prieteni iar eu as fi ultimul mu
care sa te vorbeasca de rau. dar .. si Joe îsi misca scaunul,
cu ochii în podea, apoi îsi ridica privirea spre mine, dar n-am
mai auzit sa înfulece cineva în halul asta !
Ce. a înfulecat mîncar.ex) ? striga sora-mea.
Stii mâi baiete, urma Joe. fara sa si fi înghitit îmbu¬
catura si uitîndti se la mine. nu la nevasta sa. si eu înfulecam
adeseori cînd eram de vîrsta ta ; pe vremea aceea, eram printra
cei mai priceputi la treaba asta ; dar n am mai pomenit sâ
înfulece cineva ca tine. Pip. Slava Domnului ca n-ai muriti
Dintr-o saritura, sora-mea fu Unga mine, ma însfaca d9
pâr si rosti doar aceste cuvinte înspaimîntatoare : ¦' ¦
Vino sa te doftoricesc.
In vremea aceea, niste pacatosi de medici reînviasera moda apel de eatran, si doam
na Joe avea întotdeauna în dula provizii mari din acest medicament; credea ca pe cît e
ra de gretos, pe atît era de* folositor. Uneori îmi dadea cantitati atît de mari din a
cetsta bautura mîntuitoare, pe care 0 socotea un întaritor fara seaman, încît mi se pare
a ca miros ca un gard proaspat vopsit. In seara de care vorbesc, dat fiind ca fa
cusem un lucru neobisnuit, fu nevoie de 0 jumatate de litru din vesti¬tul amestec,
pe care sora-meâ mi-1 turna pe gît, spre marea mea usurare, tinîndu-mi capul la subsu
oara ; aratam întocmai ca o cizma într-o tragatoare de cizme. Joe scapa numai cu un
sfert de litru ; pe acesta trebui sa~l înghita (spre durerea bietului om, care mes
teca încet si gînditor în fata focului) pentru ca îl rascolise si pe el". Judecind dupa m
ine, as spune ca, daca nu-1 rascolise cumva înainte de a lua apa de catran, cu sig
uranta ca dupa aceea 1-a rascolit zdravan.
Groaznic lucru e sa ai mustrari de constiinta ; dar cînd un biet baiat, în afara de
acea neliniste tainica a cugetului, mai e chinuit si de o apasare, care se exerc
ita asupra cracului de pantalon, va pot spune ca zbuciumul e de nedescris. Gîndul
vinovat ca trebuie s-o prad pe doamna Joe nici o clipa nu-mi trecea prin gînd c-am
sa-1 fur pe Joe, fiindca socoteam ca nici ujiul din lucrurile gospodariei nu er
a al lui - - acest gînd, unit cu necesitatea de a sprijini necontenit cu mîna bucata d
e pîine cu unt, fie ca sedeam, fie ca eram trimis în bucatarie ca sa aduc ceva de ac
olo, ma scotea din minti. Si, uneori, cînd vîn'tul sufla dinspre balti, în timp ce atîta
m focul, mi se parea ca aud afara glasul omului cu piciorul în catusa, glasul omul
ui care ma pusese sa jur ca voi pastra taina si care îmi spusese ca nu poate si nu
vrea sa flamînzeasca pîna a doua zi si ca trebuie sa manînce acum. Alteori gîndeam : Si
daca baiatul, care cu greu poate fi tinut în frîu ca sa nu-si înfiga mîinele în maruntaiel
e mele, se lasa tîrît de o nerabdare fireasca sau greseste si crede ca are drept la
inima si ficatii mei astazi în loc: de mîine ? !". Daca e adevarat ca parul ti se fa
ce maciuca de spaima, atunci. în seara aceea, asa trebuie sa se fi facut parul meu
. Dar poate ca nu i s-a facut nimanui vreodata parul maciuca de spaima.
Era în .ajunul Craciunului, între 7 si 8 seara, dupa cea-sornicul olandez, si eu tre
buia sa învîrtesc la budinca pentru a doua zi cu un facalet de arama. încercai sa ma a
puc da treaba, în timp ce felia de pîine ma ftpasa pe picior (ceea ce îmi aduse iar am
inte de chipul omului cu piciorul In catusa),
14
dar îmi dadui seama ca încercarea de a scoate felia de pîina cu unt pe la glezna era m
enita sa dea gres. Avui însa norocul sa mâ pot furisa afara din odaie si sa-mi ascun
d o parte din constiinta vinovata în odaita mea din pod.
Ia asculta ! facui eu dupa ce sfîrsii cu - învîrtitul Ma
încalzeam putin la vatra, înainte de a fi trimis la culcare.
Astea-s tunuri, Joe. nu-i asa ?
Aha ! facu Joe. Iar a evadat un puscarias !
Ce înseamna asta, Joe ? întrebai eu
Doamna Joe. care dadea întotdeauna lamuriri, spuse artagoasa :
Evadat, evadat ! -
Dadea definitii asa cum îmi turna pe gît apa de catran, în timp -ce doamna Joe statea
aplecata deasupra lucrului de mîna.eu îmi tuguiai buzele, ca sa-i soptesc lui Joe :
Ce-i asa puscarie,?
Joe îsi tuguie si el buzele, ca sa-mi dea un raspuns mes~ tesugit, dar eu nu prins
ei decît o singura vorba : Pip".
Ieri seara a scapat un puscaria, spuse Joe cu glas tare ;
dupa apusul soarelui, au tras cu tunul, ca sa înstiinteze lumea.
Acum cica înstiinteaza lumea pentru un altul.
Cine trage cu tunul ? întrebai eu.
Da-1 încolo de baiat ! se amesteca sora-mea, încrun-
tîndu-se la mine peste lucrul de mîna. Toata ziua pune între-
bftri. Nu pune întrebari si n-o sa ti se raspunda cu minciuni.
Mi se paru nepoliticos din partea ei sa mi dea de înteles ar fi fost în stare sa-mi
raspunda cu o minciuna, chiar data IU i-as fi pus întrebari Dar ea nu era politico
asa decît atunci i'Ind avea musafiri.
în clipa aceea, Joe îmi atîta si mai mult curiozitatea, caci Îsi dadea osteneala sa sufl
e, cu gura larg deschisa o vorba care
mi se parea ca este toane". De aceea, aratai cu o miscare fireasca spre doamna Jo
e si-mi tuguiai buzele, ca sa întreb Ea ?" dar Joe, care nici nu voia sa auda ce-i
suflam eu, deschise din nou gura mare si mi arunca un cuvînt de neîn¬teles, însa eu tot
nu pricepui nimic.
Doamna Joe, spusei eu, neîntrezarind alta solutie, data
im te superi, de unde se trage cu tunul ?
Dumnezeu sa te binecuvînteze ! exclama sora-mea cu
nu qlas de parca n-ar fi vrut sa spuna asta, ci tocmai cqntra-
¦ >nl. De la galere.
O l facui eu cu ochii la Joe. Galere ?
'Joe tusi cu un aer de repros ca si cum ar fi spus : Doar ti am soptit.'"1.
Si, daca nu te superi, ce-i aia galere ? întrebai eu.
~ Asa-i cu baiatul asta! se înfurie sora-mea, aratînd .spre mine cu acul de cusut în c
are bagase ata si clatinînd din cap Nici nu i-ai raspuns bine la o întrebare, ca el ît
i si pune alte douazeci. Galerele sînt niste corabii pentru puscariasi, stii acolo
, dincolp de baltoase. (La noi în tinut asa se spunea la mlastini).
' - Cine sta oare în corabiile astea de puscariasi si de ce i-o fi bâgînd acolo? spuse
i eu asa, ca din întîmplare si cu o deznadejde calma în glas.
întrecusem masura, si doamna Joe se scula numaidecît de pe scaun.
M/ii baiete,, sa-ti spun ceva, începu ea. Sa stii ca nu te am crescut ca-n palme c
a sa-mi «coti sufletul. Daca te-as fi crescut asa, as merita ocari, nu laude. Oame
nii care ucid, care fura, înseala oamenii si fac tot soiul de pacatosenii, pen¬tru c
are, pîna la urma, sînt trimisi la ocna, oamenii astia, cînd sînt mici, omoara lumea cu în
trebari. Si acum du-te la culcare !
N-aveam voie sa iau luminarea cu mine ca sa-mi lumineze drumul cînd ma duceam la c
ulcare ; în timp ce urcam scarile în bezna si capul îmi vîjîia caci doamna Joe îsi întova
e ultimele cuvinte batînd toba cu degetaruJ în capul meu ma simteam foarte zguduit d
e faptul ca eram atît de aproape de galere. Fara nici o îndoiala, eram pe drumul car
e duce la ocna. începusem prin a omorî lumea cu întrebari si aveam de gînd s-o prad pe d
oamna Joe.
Din vremea aceea atît de îndepartata si pîna acum, m-am gîndit de multe ori ca putini oa
meni stiu cît de tainice sînt spaimele celor mici. Eram cumplit de înspaimîntat de baiat
ul care voia sa-mi scoata inima si ficatii; cumplit de înspaimîntat de omul cu catus
a la picior; si cumplit de înspaimîntat de mine însumi, caci cineva îmi smulsese o fagad
uiala îngrozi-toare ; nu trageam nicidecum nadejde ca as putea sa scop eu ajutorul
sora-mii, care respingea toate încercarile mele. pi-era teama sa ma gîndesc la cîte a
S fi fost în stare sa fac, daca mi s-ar fi cerut, în singuratatea spaimei mele.
Daca am atipit cumva în noaptea aceea, a fost numai pen-tru a ma vedea plutind în jo
sul fluviului, spre galere, dus de
In limba engleza, galerele sînt numite hulks. De aceea, In timp ce Joe U toptest
e cuvlntuj, baiatul Întelege sulks In limba engleza : toane.
16
lluviul vijelios al primaverii; vedeam apoi stafia unui pirat, care, în timp ce tr
eceam prin fata spînzuratorii, îmi striga, printr-un cornet acustic; ca ar fi mai bi
ne sa vin la mal si sa ma las spîrrzuraf pe loc decît sa mai amîn. Mi-era frica sâ adorm
, chiar daea ma ademenea somnul, fiindca stiam ca, odata cu primele licariri ale
diminetii, trebuia sa prad ca¬mara. Nu puteam sa fac treaba aceasta în timpul nopti
i, fiindca pe atunci nu puteam sa-mi fac rost de lumina printr-o miscare lesnici
oasa de frecare ; pentru aceasta ar fi trebuit^sa ma fo¬losesc de cremene si as fi
facut un zgomot asemanator cu zflnganhul pe care-1 faceau lanturile piratului.
De îndata ce pe giulgiul negru al noptii aparura pete ce¬nusii, m-am sculat si am co
borît scarile ; fiecare seîndura si flecare crapatura de pe trepte striga în urma mea
: Opriti hotul ! Scoala-te, doamna Joe !". Camara era mai plina ca de obicei, fii
ndca era Craciunul. Un iepure, care atîrna cu capul In jos, ma sperie, fiindca mi
se parea ca-mi facea cu ochiul ori de cîte ori ma întorceam cu spatele. N-aveam timp
sa ma conving daca era într-adevar asa, nici sa aleg, nici nimic alt-Ceva, fiindc
a n-aveam nici o clipa de pierdut. Am furat niste pline, niste brînza, o jumatate
de oala de carne tocata (pe care am legat-o în batista, împreuna cu felia de pîine din
ajun) si i r.ire brandy dintr-un ulcior de piatra (pe aceasta am turnat-o II li
O sticla în care faceam licoare de Spania la mine, în odaie, stirea nimanui ; apoi
ara subtiat-o pe cea ramasa în Ulcior cu continutul unei cani, pe care o gasisem în
dulapul din bucatarie); am mai furat un os cu foarte putina carne !»¦ el si o placin
ta rotunda cu carne de porc. Eram gata sa fara placinta, dar ma simteam ispitit
sa ma urc pe un raft, t vad ce era ascuns cu atîta grija în farfuria de pamînt «lin colt
, si asa am descoperit placinta. Am luat-o cu speranta Ol nu fusese facuta ca sa
fie mîncata în zilele acelea si ca va MI.ii trece timp pîna i se va descoperi lipsa.
In bucatarie era o usa care dadea în atelier ; am descuiat-o,
RK1 ridicat zavorul si am luat pila din gramada de unelte a lui
fM Apoi am încuiat, am tras din nou zavorul si am deschis
pe care intrasem în ajun, cînd ma întorsesem în goana
i cimitir, am închis-o si pe aceasta si am luat-o la fuga
iprt mlastinile cufundate în ceata.
?7
CAPTTOTTTb 3
Era o dimineata batuta de bruma si foarte umeda. Pica-turile de apa stateau anin
ate de fereastra, ca si cum un spiri-dus ar fi plîns toata noaptea si s-ar fi folo
sit de fereastra mea în loc de batista. Vedeam bruma pe tufisurile dezgolite si pe
iarba rara, ca o pînza groasa de paianjen ; picaturile se întin¬deau de la o ramurica
la alta, de la un fir de iarba la celalalt. Gardurile si portile erau lipicioas
e de umezeala, si ceata care acoperea mlastinile era atît de deasa, încît degetul de l
emn de pe indicatorul care îndrepta lumea catre satul nostru si de care oamenii ni
ci nu voiau sa stie, fiindca niciodata nu se abateau pe la noi nu l-am putut ved
ea decît atunci cînd am ajuns sub el. Iar cînd m-am uitat în sus, la deget si la apa car
e curgea siroaie din el, constiinta mea cea vinovata crezu ca vede o aratare, ca
re ma îndrepta spre ocna.
Cînd am ajuns la mlastina, ceata se îngrosase mai tare, asa încît în loc sa ma reped eu sp
re lucrurile din jurul meu, se repezeau ele la mine, ceea ce era foarte neplacut
pentru un cuget vinovat. Barierele, gropile si malurile fluviului se na¬pusteau l
a mine prin ceata, ca si cum ar fi strigat cu glas limpede : Vine un baiat care a
furat p placinta din carne de por«. Opriti-1 !". Cirezile se repezeau si el* la m
ine, iar beii se holbau si scoteau aburi pe nas : Hotomanul? !". Un bou negru cu
cravata alba, caruia cugetul meu rascolit mai ea-i gasea asemanare cu un preot,
ma privi atît de patrunzator si cu -'itite încapatînare. apoi, în timp sa eu îl ocoleam, îs
rasuci capul învinuindu ma într-o asemenea masura încît, bietul de mine, izbucnii : N am
avut încotro, domnule ! N-am luat pentru mine !". Atunci, boul îsi lasa carn! în jos.
scoase o suvita de aburi pe nas si, dupa ce lovi cu piciorul dinapoi în pamînt si-s
i undui coada, se facu nevazut
Iar eu înaintam spre fluviu ; dar oricît de repede fugeam, nu izbuteam sa-mi încalzesc
picioarele. în care patrunsese ume¬zeala, asa cum patrunsese catusa în piciorul omulu
i pe care trebuia sai întîlnesc. Cunosteam destul de bine drumul spre fortificatii,
fiindca coborîsem acolo, duminica, cu Joe: Joa sedea pe un tun vechi si-mi vorbea
de strengariile pe care le vor- face cînd eu voi fi ucenicul lui. Un ucenio adevar
at. Cu toa J acestea, din pricina pîclei, ma îndreptai prea mult spre dreapta si fui
nevoit sa ma întorc pe malul noroios, presarat
'18
cu pietre si cu tarusi care masurau înaltimea fluxului înain¬tam grabit, dupa ce trecu
sem o groapa despre care stiam ca se afla foarte aproape de fortificatii, si toc
mai ma catarasem pe dîmbul deasupra gropii, cînd omul rasari în fata mea. Statea cu sp
atele la mine. cu bratele încrucisate si clatina din cap, ametit de somn.
Ma gîndeam ca i-as face mai multa placere daca as rasari pe neasteptate în fata lui,
cu mîncarea în mîna, asa ca înaintai tiptil si 1 atinsei pe umar Omul sari în sus, dar nu
ra omul meu, ci un altul !
Totusi, si omul acesta purta o haina cenusie si grosolana si-ayea o greutate mar
e legata de picior, si el era schiop, ra¬gusit si zgribulit, întocmai ca si celalalt
. Doar fata îi era deo¬sebita, si apoi purta o palarie moale si turtita, cu boruri l
argi. Toate acestea le-am zarit într-o clipa, caci doar o clipa l~am vazut; pe urm
a, omul ma înjura zdravan si ridica pumnul, ca sa ma loveasca ; dar lovitura era p
rea slaba si nu nimeri, ba omul se si împiedica si era gata sa cada ; apoi o lua l
a goana prin ceata, poticnindu-se de doua ori, si pieri din ochii
mei,
Asta-i baiatul !" gîndeam eu. Inima-mi batea, fiindca-1 loscusem. Cred ca as fi
simtit si o durere în ficat, daca i stiu! unde se afla ficatul.
Ai fortificatii, si acolo se afla omul pe care-1 cau-
umbla ghemuit, schlopatlnd si cu bratele încrucisate
ibdntor sa ma vada sosind. Era înghetat de tot.
Apronpe r;i m.'i asteptam sa-1 vad prabusindu-se în fata mea,
mori U Irig. Avea niste ochi atît de lihniti, încît, cînd îi întinsei
I ii li, pe care el o puse pe iarba, mi se paru ca, daca n-ar fi
izut legaturica cu mîncare, ar fi încercat sa manînce unealta.
llta aceasta nu ma rasuci cu capul în jos si cu picioarele
In tus, ca sa-mi goleasca buzunarele, ci ma lasa sa stau în
picioare, în timp ce eu desfaceam legaturica si scoteam tot ce
*venm în buzunar. *
Ce-i în sticla, baiete ? întreba el.
Braildy, raspunsei eu.
Începu sa arunce tocatura în gîtlej într-un chip foarte eludat arata mai curînd ca un om
are punea în mare graba deoparte niste provizii decît ca un om care manînca ; se. opri
, totusi, ca sa traga o dusca din bautura, dar dîrdîia atît de rau, «.1 de-abia putea sa
tina gîtul sticlei între dinti fara sa-1 muste.
Cred ca aveti friguri, spusei eu.
Sînt cu totul de parerea ta, raspunse el.
E rau pe aici, îl lamurii eu. Ati stat tot timpul prin
baltoace, si-s pline de friguri si de reumatism.
N-avea grija ca apuo eu sa halesc înainte de rtsa ia
dracu, spuse omul. As hali chiar dac-as sti ca, dupa aia, ma
agata colo. pe spînzuratoare Vin eu de hac frigurilor, n-avea
grija !
înfuleca piinea. carnea tocata, carnea de pe os, brînza si placinta, în acelasi timp,
privind mereu banuitor prin ceata si oprindu-se din cînd în cînd din mestecat, ca sa a
sculte. Cîte un sunet adevarat sau închipuit, cîte un clipocit care venea dinspre fluv
iu, sau rasuflarea vreunui- bou, care umbla prin mlastini, îl faceau sa tresara. D
eodata îmi spuse :
Nu mn tradezi mai drace? N-ai adus pe nimeni cu
tine?
Nu. zau nu, domnule !
Si nici n-ai lasat vorba sa te urmareasca ?
Nu.
Rine. facu el. te cred Ai fi un cîine afurisit dara la
vîrsta ta, ai pune sa urmareasca un biet nenorocit, pp care si
asa copoii îl urmaresc pîna-n pînzele albe
Din gîtlejul lui iesi un sunet ciudat, ca si cum omul ar fi avut în el un ceasornic
care trebuia sa bata Se sterse la ochi cu mînt'ca lui zdrentuita de postav aspru
Ma cuprinse mila si îndraznii sa spun. în timp ce el îsi vedea de placinta :
îmi pare bine ca va place
Ai spus ceva ?
Am spus ca mi pare bine ca va place.
Sâ traiesti, baiete ! îmi place
Ma uitasem de multe ori la dinele nostru cînd mînca j si ma izbi o asemanare desavîrsi
ta între felul cum mînca dulaul nostru si cum mînca omul Ca si cîinele omul meu se repez
ea la mîncare. .Apoi înghitea sau. mai bine zis. strivea grabit mîn-carea în gura si. în t
imp ce mînca. tragea cu ochiul în jurul lui, ca si cum Iar fi amenintat primejdia ca
cineva sa i smulga placinta. Cred ca era prea tulburat ca sa se bucure în tihna d
e mîncare sau ca sa lase pe cineva sa manînce alaturi de el, fara sa -l sfîsie cu dint
ii, în toate aceste amanunte, semana leit cu un cîine.
Mi e teama ca n-o sâ-i mai lasati nimic începui ?u
sfios;- dupa o tacere sovaielnica, fiindca nu stiam daca obser¬
vatia mea era politicoasa.
Nu mai aveam da unde sa Iau placinta. Certîfudînps «-cestui fapt ma silise sa fao aluz
ia.
r Sa-i las ? Cui sa-i las ? întreba omul, eprindu-se din rontait.
Baiatului de care-ati vorbit. Care era ascuns cu dum¬
neavoastra.
A ! raspunse omul, rîzînd ragusit. Lui ? Da, da ! Lui
nu-i trebuie haleala.
Ba arata ca si cum ar fi avut si el nevoie, spusei eu.
Omul se opri din mestecat, privindu-ma patrunzator sl
nespus de mirat.
Cînd arata ?
Adineauri.
Unde 7
Colo, aratai eu, acolo, l-am gasit motaind si credeam
ca sînteti dumneavoastra.
Omul ma apuca de guler si se holba la mine într-un chip atît de înfricosator, încît îmi înc
ui? ca în el se nascuse din. nou dorinta de a-mi frînge gîtul,
Era îmbracat ca dumneavoastra, stiti cum, doar cu
pfllarie, explicai eu tremurînd ; si, cum sa va spun ma ©ste¬
rn fim sa explic totul în chip foarte delicat ar fi avut si el
nevoie sa împrumute o pila. N-ati auzit tunul aseara ?
Va sa zica, au tras cu tunul ! spuse ca si eînd ar fi
iii pentru sine însusi
MA mir cfl va mol îndoiti, spusei eu Noi t-am auzit di- icmfl de la noi. sl noi st
am departe, si ferestrele erau Inel"
Vezi cfl un om singur, în pustietatea asta, începu el,
un «m cu creierul gol sl cu burta goala, care se prapadeste de
frlR si de alto lipsuri, nici nu mai aude noaptea altceva decît
bubuituri de tun si strigate Si nu numai atî-t. Vede cum îl
înconjoara soldati îmbracati în uniforme rosii si luminati de
Pflriiilp din fata lor îl aude cum striga numarul lui. eum îl
strica pe el, aude zanganitul armelor si ordinele : Gata !
Acum înconjurati-] !" iar oamenii pun mînâ pe tine si. cînd
colo, nu i nimic Daca n am vazut aseara 9 suta de soldati,
c/ire tropaiau si mergpau aliniati, n-am vazut nici unul Ce sa
mai vorbim de tras! Ziua namiaza maro nud cum se cutre¬
muri ceatfl de bubuituri Dar omul asta...
Vorbise ca si cum ar fi uitat de mine; apoi ma întreba J
Dar omul ala, n ai bagat nimic de scama la el ?
21
» Era plin de vînatai pe obraz, spusei eu, amintindu-ml de lucruri despre eare niei n
u banuiam ea le stiu.
Aici ? facu omul lovindu-si fara mila obrazul stîng cu
podul palmei.
Da, acolo I
Unde e ? Omul îsi ascunse la piept, în surtucul eenu-
siu, picul de mîneare eare-i mai ramasese. Arata-mi drumul
pe care a luat-o el. O sa-1 dobor ea pe un eopoi. Fir-ar sa fie
fierul asta, care-mi roade piciorul! Fa-te-ncoa eu pila, baiete !
îi aratai locul unde celalalt pierise, învaluit în ceata, si omul se uita într-acolo tim
p de o clipa. Apoi se aseza pe iarba deasa si uda si începu sa-si pileasca fierul
catusei ea un nebun, fara sa-i pese de mine, fara sa se uite la piciorul lui zgîri
at, care sîngera. Avea miscari atît de brutale, de parca bietul lui picior n-ar fi f
ost mai simtitor decît pila. Si iar mi se facu frica de el, fiindca-1 vedeam atît de
grabit si de mînios si, afara de asta, mi-era si teama sa mai lipsesc de acasa. I
i spusei ca trebuie sa plec, dar nu ma lua în seama ; am socotit ca cel mai cumint
e lucru e s-a iau din loo. Ma uitai o data la el si-1 vazui cu capul aplecat pes
te genunchi, muncind din greu la catusa lui si bolborosind repezit blesteme la a
dresa ei si a piciorului. Ma oprii ÎIT ceata, si ultimul sunet pe care-1 mai auzii
dinspre locul unde-1 lasasem fu hîrsîitul pilei.
CAPITOLUL 4
Eram sigur ca în bucatarie voi gasi un comisar, gata sa ma ridice. Nu gasii însa nic
i urma de comisar, iar hotia mea nici nu fusese înca descoperita. Doamna Joe era n
espus de prinsa cu pregatirile; orînduia casa pentru ziua cea mare, si Joe fusese
asezat în usa bucatariei, ca sa nu stea în calea farasului, un obiect spre care dest
inul îl împingea întotdeauna, mai devreme sau mai tîrziu, ori de cîte ori sora-mea matura
cu energie podelele locuintei sale.
Unde naiba ai fost ? fu urarea de Craciun a doamnei Joe cînd eu, împreuna cu cugetul
meu vinovat, ne facuram aparitia.
Raspunsei ca fusesem jos în sat, ca sa aud cîntecele de Craciun.
22
Bine. facu doamna Joe. Bine ca n-ai facut ceva mai
rau.
Nici vorba", gîndeam eu.
Daca n-as fi nevasta de fierar si daca n-as robi toata
ziua cu sortul pe mine ceea ce e cam acelasi lucru poata
m-as învrednici si eu sa ma duc sa ascult cîntecele, spusa
doamna Joe. Tare-mi plac cîntecele de Craciun, si tocmai de
aceea nu mi-e dat sa le aud niciodata.
Joe, pare se aventurase în bucatarie în urma mea, dupa retragerea farasului, îsi trecu
podul palmei peste nas, cu un aer împaciuitor, în clipa în care doamna Joe îl fulgera c
u pri¬virea ; iar cînd sora-mea îsi întoarse privirile într-alta parte, Joe îsi încrucisa p
uris aratatoarele si le ridica la vedere, în semn ca doamna Joe are toane. Toanele
faceau parte într-atîta din felul ei obisnuit de a fi, încît, saptamîni de-a rîndul, Joe s
cu mine umblam cu degetele ca niste adevarati cruciati.
Ne astepta o masa minunata, cu picior de porc afumat, cu legume si pui la frigar
e. O minunata placinta cu carne fusese pregatita din ajun (de aceea nici nu se s
imtise lipsa carnii tocate), si budinca se cocea. Din pricina acestor pre¬gatiri d
eosebite, Joe si cu mine furam lipsiti, fara prea multe fasoane, de obisnuita gu
stare de dimineata : Ca doar n-o sa ma apuc sa robotesc acum, sa va înfund cu mîncare
si sa spal (îmi .im atîtea pe cap, spuse doamna Joe, puteti sa fiti siguri d« tata !"
.
Asa Câ Joe sl cu mi no capataram doua felii de pîine. ca si cum am fi fost o trupa d
e doua mii de oameni în mars fortat, s! nu un om sl un copil, care se aflau în casa
lor ; bauram si cîtev.i înghitituri dn lapte cu apa din niste cani de pe bufet, cerînd
tot tImpui scuze cu privirile. Intre timp, doamna Joe perdele albe si curate la
ferestre, batu în cuie un volan înflorai de a lungul vetrei largi, în locul celui vec
hi, si desshise salonasul din partea cealalta a salitei, salonas sare statea tot
timpul închis si petrecea restul i anului într-un înutneri» racoros, aparat de o hîrtie a
rgintie,* care acoperea pîna si cei patru câtfM albi de portelan cu nasul negru si c
u un cosulet de flori în bot. asezati doi cîte doi pe camin si semanînd leit unul cu a
ltul, Doamna Joe era o gospodina de o curatenie exemplara: dar avea un talent de
osebit de a face curatenia ei mal neplacuta si mai respingatoare decît murdaria însa
si. Cu-rfltenia e tovarasa buna cu cuviosenia. si unii oameni fac la fel ca doam
na Joe în ceea ce priveste religia.
23
Deoarece doamna Joe avea atîta treaba, se ducea la biserica prin delegatie, adica
Joe si cu mine ne duceam în locul ei. Cînd era îmbracat în haina de lucru, Joe arata ca
un adevarat fierar, bine eladit; în hainele de duminica, însa, semana, în eel mai bun
eaz, eu o sperietoare de eiori. Nimic din eeea ce purta duminica nu i se potrive
a si nu parea sa fie al lui, si totul îl zgîria. în acea împrejurare deosebita rasari di
n odaia lui în clipa în care clopotele de sarbatoare începura sâ bata i parea o adevarat
a întruchipare a mizeriei în costum de peni¬tenta duminicala. Cît despre mine, cred ca în
mintea sora-mii trebuie sa fi existat gîndul nelamurit ca eram un mio infractor, p
e care i-1 adusese un politist (în ziua nasterii mele), si ca-i fusesem dat în seama
pentru a fi tratat conform cu majesta-tea~sa legea, pe eare o încalcasem. Se purt
a totdeauna eu mine ca si cum m-as fi. încapatînat sa ma nasc împotriva cerintelor întel
epciunii, religiei si moralei' si împotriva parerii celor mai buni prieteni, care
ma sfatuisera sa nu vin pe lume. Chiar sî atunci cînd s-a hotarît sa-mi comande un rînd
de haine, croi¬torul a primit ordin sa mi le faca strimte ca niste haine de puscar
ias, ca nu cumva sa-mi pot misca în voie mîinile si picioarele.
Cred ca înfatisarea pe care o aveam Joe si cu mine, în timp ce ne îndreptam spre biser
ica, putea sa miste infamie miloase. Si, totusi, suferintele mele trupesti nu înse
mnau ni mio fata de ceea ce se petrecea în sufletul meu. Spaima care ma cuprindea
ori de cîte ori doamna Joe se apropia de camara, sau iesea din casa. nu se putea a
semana decît cu remuscarile care-mi chinuiau sufletul cînd ma gîndeam la fapta pe care
o savîrsisem cu mîinile mele. Apasat de povara acestei taine pacatoase, ma întrebam d
aca biserica va avea puterea sa ma apere de razbunarea baiatului aceluia înspaimînta
tor în cazul cînd mi-as marturisi pacatul în sfîntu] lacas. Ma gîndeam ca, atunci cînd past
rul începe sa citeasca numele celor ce se casa¬toresc si spune : Si acum marturiseste
", ar fi momentul po¬trivit sa ma scol si sa-i propun o convorbire secreta în sacris
iie. Ma gîndesc ca mica noastra adunare ar fi fost coplesita de mirare daca m-as f
i folosit de acest mijloc deznadajduit, caci era zi de Craciun, si nu duminica.
Domnul Wopsle, paracliserul, avea sa ia masa la noi, îm-preuna cu domnul Hubble, r
otarul, si cu doamna Hubble ; de asemenea, si unchiul Pumblechook (unchiul lui J
oe, pe care doamna Joe si-1 însusise însa), negustor de grîne din orasul vecin, om cu
stare si cu brisca proprie. Ora mesei era unu,si
'24
jumatate. Cînd Joe si cu mine ajunseram acasa, masa era pusa, iar doamna Joe, gata
îmbracata, pregatea prînzul. Usa de Ia intrare era descuiata (cum nu se întîmpla în nici
o alta îm-prejurare), ca sa intre musafirii. Totul era minunat, si nimeni nu rosti
nici o vorba despre hotia mea.
Veni si era la care trebuiau sa soseasca musafirii, dai? aceasta nu adusa vreo u
surare constiintei mele. în afara da nasul lui roman si de capul lui mare, ehei si
lucios, domnul Wopsle avea si o voGe groasa, de care era nespus de mîndru j era l
ucru stiut printre cunostintele lui sa, daca ar fi fost lasat sa faca ceea ce ar
fi vrut, ar fi putut sa citeasca itît de bine. îneît sa-1 faca pe pastor sa turbeze d
e ciuda ; el însusi marturisea ca, daca biserica ar fi larg deschisa" voia sa spuna
pentru eoncursuri" si-ar croi el drum, fara nici » îndoiala Fiindca biserica nu era în
sa larg deschisa", bietul om nu ajunsese, dupa cum am spus. decît paracliser. Da» ama
rnic se mai razbuna cînd spunea Amini'; iar cînd cînta psalmul, cînta întotdeauna versul î
regime, dupa ee-si arunca mai întîi privirile asupra adunarii, ca si cum ar fi spus
s L-ati auzit pe amicul de sus ? Acum cinstiti-ma cu parerea dumneavoastra asupra
stilului meu !"
Eu deschideam usa musafirilor, fadndu-i sa creada eâ asta
(ia pentru noi un lucru obisnuit O deschisei mai întîi pentru
domnul Wopsle apoi pentru domnul si doamna Flubble. si în
(« le din »rn tni unchiul Pumblechook (N. B Erara
nmenlntnl ru pele rnal ttroznv* pedepse daca îi spuneam na-chluli
I )M,I!IIII,I .ii.( tpxim unchiul Pumblechook. un om î^tr« ul'Ia greu si se misca înce
t, cu » gurfs ea de pesle u Qchl holbati s\ fara viata si <u un par de tuloarea ni
sipului, par* ii statea tepos în vîrful capului ; arata ca si imn cineva ir li încerca
t sai strînga de gît. si el tocmai si ar fi venit în fire v am adus, în clar de sarbator
i. 9 sticla de visinata si v-am mai adus si o sticla de Porto.
De fiecare Craciun îsi faeea aparitia eu aceleasi cuvinte
pa care le rostea ca si «um ar fi spus o mare nautate si cu
doua sticle pe care le purta ca pe doua greutati. De fiecare
Craciun, doamna Joe îi raspundea, cum îi raspundea si arum i
»,O. un-chiul Pum ble-chooR 1 Ce dragut f* si de fiecare Cra-
Jun el raspundea, cum raspundea si acum Asa precum
rnerilati Sînteti sanatosi cu totii ? Si ce mal face flecustetul ?"
Ala eram eu. '
In asemenea împrejurari, luam masa în bucatarie, 1ar nucile, portocalele si merele l
e mîncam în salonas ; schimbarea aceasta semana cu schimbarea pe care suferea (Joe eîn
d îsi îmbraca straiele de duminica. Sora-mea era neobisnuit da vioaie si, în general,
pot spune ea era mai dragalasa în socie¬tatea doamnei Hubble decît în orice alta societa
te. Mi-aminteso ca doamna Hubble, o femeie maruntica, ascutita, cu parul buclat
si care se îmbraca în rochii de culoarea cerului, se bucura de renumele ca era foart
e tînara, pentru ca. nu stiu în ce timpuri îndepartate, se casatorise eu domnul Hubble
, care era mult mai în vîrsta decît ea. Iar despre domnul Hubble mi-aminteso ca era un
batrîn zdravan, spatos, putin adus, ca mirosea a rumegus de lemn si ca umbla întotd
eauna cu picioa-rele foarte departate unul de altul; cînd eram mic, vedeam mile într
egi de teren printre picioarele lui cînd îl întâlneam urcînd poteca.
In mijlocul acestei societati alese nu m-as fi simtit la locul meu nici daca n-a
s fi pradat camara. Nu pentru ca stateam înghesuit într-un colt al fetei de masa, eu
masa în piept si cotul lui Pumblechook în ochi, si nici n-aveam chef -sa vor¬besc (de
altfel, nici n-aveam chef sa vorbesc), si nici. fiiindcâ eram ospatat cu marginil
e solzoase ale picioarelor de gaina si cu acele colturi nestiute ale porcului, d
e care bistul animal, cînd era în viata, n-ar fi avut de ce sa fie mîn-dru. Nu, toate
acestea nu m-ar fi suparat daca aa menii m-ar fi lasat în pace. Dar ei nu voiau sa
ma lase în pace. Li se parea ca-si pierd timpul daca uita cumva sa îndrepte con¬versa
tia mereu spre mine si sa ma întepe cînd si cînd. Ma simteam ca un biet tauras într-o ar
ena din Spania, alît de tare ma dureau întepaturile lor.
începura sa ma încolteasca chiar de la începutul mesei. Domnul Wopsle spuse rugaciunea
 cu un ton teatral astazi rugaciunea aceea mi se pare un fel de amestec religios
între cuvintele stafiei din Hamlet1 si ale lui Richard al (II-lea2 si încheie expri
mîndu-si dorinta de a ne vedea pe toti reeu-ru scatori. La aceste cuvinte, sora-me
a se uita tinta la mine si spuse cu o vope joasa si plina de repros :
1 Referire la actul I din Hamlet de Shakespeare : pe meterezele castelului Elsen
eur, Hamlet, print al Danemnrcei. vede. aparînd spectrul tatalui sau, raposatul re
ge al Danemarcei, care-i marturiseste ca a fost ucis de fratele sau, Claudius,
acesta rapindu-i tronul si sotia.
Referire la monologul luj Richard al III-lea, din actul I al piesei cu acelasi n
ume de Shakespeare.
26

Ai auzit ? Sa fii recunoscator.

Mai ales, baiete, interveni domnul Pumblechook, sa fii
recunoscator fata de aceia care te-au crescut ca-n palme.
Doamna Hubble clatina din cap si, masurîndu-ma de parca ar fi avut o jalnica presi
mtire cum ca n-o sa sfîrseso bine, Inlrcba :
De ce tinerii nu sînt niciodata recunoscatori ?
Acest mister moral paru prea adînc pentru societatea noas-
lii. asa ca domnul Hubble îl dezlega scurt, spunînd :
Viciosi din natura.
Toata lumea murmura : Adevarat !" si ma privira cu totii într-un chip deosebit de n
eplacut si plin de înteles.
Gînd aveam musafiri, pozitia si influenta lui Joe erau oarecum mai proaste (daca a
sa ceva mai era cu putinta) decît nlunci cînd eram singuri. Dar. de cîte ori putea, ma
ajuta si mbarbata în felul lui si, de obicei, în timpul mesei, îsi manifesta simpatia
, servindu-ma mereu cu sos, daca era sos ii masa. Deoarece în ziua aceea pe masa s
e afla sos din belsug, In momentul de care vorbesc, Joe îmi puse în farfurie earn
in sfert de litru.
Ceva mai tîrziu, tot în timpul mesei, domnul Wopsle facu,
irecare asprime, critica predicii din ziua aceea si dadu sa
> ¦ înteleaga cam ce fel de predica ar tine el, fireste în cazul
irul usile bisericii ar fi larg deschise". Dupa ce .insti musa¬
firii cu enumerarea cîtorva idei din predica pe care ar fi tinut-»
: nise ca socotea subiectul predicii pfost ales pentru ziua ¦ ceea ce este de neie
rtat, adauga el. de vreme ce subiecte iscsr pe toate drumurile".
Chiar asa. facu unchiul Pumblechook. ai pus degetul
i ¦¦ II nn i Roiesc subiectele pe toate drumurile pentru cei care
tMii sfi puna mîna pe ele De asta avem nevoie !, Nu trebuie
inul sA alerge prea mult dnpa un subiect daca umbla eu ochii
ilsi Apoi dupa cîteva clipe de gîndire, domnul Pumbleo-adauga : Uita te numai
la friptura a"sta de pore. Si aici ti un subiect ! Uita te la friptura daca ai
nevoie de un lubltcj I
Asa e. Ce învatatura pentru cei tineri ! spuse domnul
Io (stiam ca acum trebuie sa pomeneasca de mine). Ce
Wnl învatatura se poate scoate din predica asta ! .
Aii2i ce spune ? interveni sora-mea, deschizînd . paran-
severa.
Joe îmi mai dadu putin sos.
27
Porcii, urma domnul Wepsle, cu glasul cel mai adîna
s; ara tind eu furculita spre obrajii mei stacojii1, ea si cum ar ti
rostit numele meu de botez, poreii au fost dintotdeauna tova¬
rasii celor risipitori. Lacomia porcului ne este Înfatisata ca un
exemplu pentru cei tineri. ( Frumos îi sta, gîndeam eu, sa
spuie asta, cînd adineauri a laudat porcul fiindca e gras si
fraged"). Ceea ce este urît la poro este si mai urît la un baiat.
- Sau fata, sugera domnul Hubble.
Sau fata, încuviinta damnul Wopsle, cam enervat. Dar
nu vad nici o fata pe aici.
Afara de asta, spuse domnul Pumblechook, întorcîn-
du-se brusc spre mine, gîndeste-te de ce trebuie sa fii recu¬
noscator. Daca te-ai fi nascut purcel ?
Ba chiar asa s-a si nascut, daca se poate spune asta
despre un copil, zise sora-mea cu glas apasat.
Joe îmi mai dadu putin sos.
Bine, dar eu vorbesc de un purcel eu patru 1«be, spuse
domnul Pumblechook. Daca te-ai fi nascut cum spun, ai fi
fost oare aici la masa ? Nu...
Poate sub forma asta. interveni domnul Wopste, arâ-
tînd eu capul spre farfurie.
Nu. nu ma gîndeam la forma asta, domnule. îi ras¬
punse domnul Pumblechook, caruia nu-i placea deloc sâ fia
întrerupt. Voiam sa spun ca n ar fi putut sâ se bucure împre¬
una cu cei mai mari si mai buni decît el, ca n-ar fi putut sa
traga folos de pe urma vorbelor lor si sa se lafâiascâ în belsug.
Ar fi putut ? Nu, har fi putut ! Si care i-ar fi fost soarta ?
Se întoarse din nou spre mine : Ai fi fost vîndut pentru atîtia
si atîtia silingi ', dupâ pretul pietei, si Dunstable, macelarul,
ar fi venit spre cotetul tau de paie, te-ar li luat la subsuoara
stîngâ, si cu mîna dreapta sar fi cautat prin buzunarul de la
piept al sortului, ca sâ si gaseasca cutitul, si asa s-ar fi sfîrsit
viata ta. Te-ar mai fi crescut cineva ca-n palme? Nici gînd !
Joe îmi mai oferi niste sos, dar mie mi era teama sâ mai iau.
Ai avut bataie de cap cu el, doamna Gargery, nu-i
asa ? întreba doamna Hubble cu compatimire.
Bataie de cap? îngîna sora-mea. Bataie de cap? si
urma o lista îngrozitoare a tuturor bolilor de care ma facusem
vinovat, a tuturor noptilor si zilelor cînd refuzasem sa dorm,
a tuturor locurilor înalte de unde cazusem si a tuturor tncu-
' Moneda divizionara engleza, vatoiind a douâzetea paile <linur <o
lirî terlinâ.
r'J«r Vite» în care cazusem, o enumerare a tuturor julîturilor pe uu, MU le facusem si a
tuturor ocaziilor cînd sora-mea ma blestemase sa intru în mormînt, iar eu ma împotrivis
em cu încâpatînare.
Cred ca tare mîniosi trebuie sa fi fost romanii unii pe altii din pricina nasurilo
r1. Poate ca de aceea au si ajuns un popor atît de neastîmparat. In ©rice eaz, nasul r
oman al dom¬nului Wopsle ma înfurie atît de rau, în timp ce sora-mea facea pomelnicul tu
turor neleguirilor mele, îneît as fi avut pofta sa trag de el pîna ce domnul Wopsle ar
fi început sa urle. Dar tot ce îndurasem pîna acum nu era nimic fata de simtamintele
inspaimîntatoare care ma cuprinsera în pauza care urma dupa expunerea sora-mii, timp
în care se uitara eu totii la mine Cu indignare si groaza, ceea ce ma duru nespus
de mult.
Totusi, spuse domnul Pumblechook, îndreptînd frumu-
ti'l conversatia spre tema de .unde pornise, si porcul e bun
l;i ceva cînd e fript, nu-i asa?
Serveste-te cu brqndy, unchiule, spuse sora-mea.
Doamne, va sa zica tot s-a întîmplat ! O sa descopere
efl brandy-ul e slab si o sa spuna ca e slab : eram pierdut! îmi înclestai amîndoua mîin
ile de piciorul mesei, pe sub fata Ir masa, asteptîndu-mi soarta.
Sora-mea Se duse dupa ulciorul de piatra, se întoarse cu el ti umplu CU brandy pah
arul unchiului Pumblechobk, fiindca nimeni nltcinevii nu bea *isa ceva. Nenoroci
tul începu sa se Joaca eu paharul, ii ridici se uita la el, masurîndu-l transpa¬rentii
, $! I puie Joi, prelungindu mi i>roaza. In timpul acesta, (iii.iinii.i :im- |J I
M.- itrtngeau Iute masa ra sn serveasca plâ-< Inia si budinca
Nu 1 slabeam din ochi. Cu mîinile si picioarele înclestate
«li piciorul mesei, îl vedeam pe nenorocitul de Pumblechook
Juclndu H CU paharul, ridicîndu-1, zîmbind, aruncîndu-sl capul
pi spate si dînd brcmdy-ul pe gît. O clipa dupa aceea, toti
IRUialiril îniTomcnira, caci domnul Pumblechook sari în pi-
ire, se rasuci de cîteva cri, ca si cum ar fi fost cuprins de o
Iii de tuse magareasca, si tîsni afara pe usa ; apoi îl zari-
rAm prin fereastra cum se zguduia si scuipa, strîmbîndu-se
înfloritor, de parca si-ar fi iesit de-a binelea din minti.
Eu ma tineam înclestat de coltul mesei, iar doamna Joe
J
l loe alergara afara. Nu-ml dadeam seama cum se întîmplase. Iar eram sigur ca-1 omorîs
em. In aceasia situatie îngrozitoare.
llrlrriie la nasul roman" lung ti drept.
ma simtii usurat cînd fu adus înapoi si, aruncînd o privire asupra tuturor musafirilor
, ca si cum el ar fi fost de vina, se lasa pe scaun, gîfîind :
Catran !
Umplusetti sticla cu continutul canii cu apa de catran. Stiam ca îndata o sa-i fie
si mai rau. Cu puterea strînsorii mele nevazute, miscai masa ca un mediu din zile
le noastre Ia o sedinta de spiritism.
Catran ! striga sora-mea. înmarmurita Cum putea sa
ajunga catranul acolo ?
Dar unchiul Pumblechook, care era atotputernic în buca-taria sora-mii, nu voia sa
auda de nimiG ; facu un gest autori¬tar cu mîna, ca si cum ar fi maturat subiectul,
si ceru sa i se dea gin fierbinte cu apa. Sora-mea, care cazuse în mod în-fricosator
pe gînduri, fu nevoita sa aduca ginul, apa fierbinte, zaharul si coaja de lamîie si
sa le amestece. Eram salvat, cel putin pentru moment. Tot mai stateam cu mîinile în
clestate de piciorul mesei, dar, de data aceasta. îl strîngeam cu zelul recunostinte
i.
. încetul cu încetul, m-am linisiti, am dat drumul la piciorul mesei si am început si
eu sa manînc budinca. Domnul Pum-blechook mînca si el budinca, Apoi, domnul Pumblech
ootj începu sa straluceasca, datorita influentei binefacatoare a ginu¬lui cu apa. înce
pusem sa cred .ca o sa scap basma curata, cînd sora mea îi spuse lui Joe :
Farfurii curate pentru desert
Ma înclestai din nou de piciorul mesei si -l st rinsei la piept, «a si cum ar fi fos
t tovarasul copilariei mele, prietenul scump al sufletului meu. Prevedeam ce ave
a sa urmeze si simteam ca, de data aceasta, se sfîrsise cu mine.
Trebuie sa gustati, spuse sora-mea, adresîndu-se oaspe¬
tilor cu un surîs dragalas, trebuie sa gustati, înainte de a va
ridica de la masa, din darul minunat si delicios pe care l-a
trimis urichiul Pumblechook.
Parca trebuiau neaparat sa guste ! Nu prea era nadejde sa guste ceva !
Trebuie sa stiti, mai spuse sora-mea sculîndu-se, ca â
vorba de o placinta gustoasa cu carne.
Musafirii murmurara admirativ. Unchiul PumblechooR, mîndru de a fi meritat
cinstea semenilor sai, spuse foarte vesel, mai ales fata de tot ce se întîmplase i
Bine, doamna Joe, o sa ne dam osteneala; hai sa gus¬
tam din placinta.
m
Sora-mea iesi ca s-o aduca. Ii auzeam pasii îndreptîndu se spre camara îl vazui pe unc
hiul Pumbleehook jucîndu se eu cutitul. Vazui cum se desteapta pofta de mîncare în nar
ile romane ale domnului Wopsle si o auzii pe doamna HubbJe spunînd :
O bucatica de placinta gustoasa n-are pereche în lume,
asa ceva nu strica niciodata.
Ai sa capeti si tu placinta, Pip.
N-am sa stiu cu deplina siguranta daca tipatul meu ascutit de spaima a rasunat n
umai în mintea mea, sau si în urechile trupesti ale musafirilor. Simteam ca nu mai p
ot îndura, ca trebuie sa fug. Dadui drumul piciorului mesei si o luai Ia ¦anatoasa.
Dar nu ajunsei decît pîna la usa ; si aproape ca intrai (u capul într-un grup de solda
ti înarmati, dintre care unul îmi întinse o pereche de catuse, spunînd :
L-am gasit, atentie, baieti !
CAPITOLUL 5
La aparitia sirului de soldati lovind cu patul pustii încar-cute în pragul usii, se
sculara cu totii, speriati, de la masa, iar lu.iinii.i .Inc, c.ue tocmai se întorc
ea cu mîinile goale din bucatarie, se opri, ca trasnita, din jelania ei, plina de
nedu-merire :
Sergentul si cu mine eram în bucatarie, cînd doamna Jde i.i- opri cu ochii holbati, în
timp ce eu tocmai începusem sa-mi vin putin în fire. Sergentul era acela care îmi vor
bise ; acum ¦ uita pe rînd la oamenii din odaie; în mîna dreapta tinea catusele, întinse î
etor spre ei, iar stînga si-o rezemase pe umarul meu.
Sa-mi fie cu iertare, doamnelor si domnilar, spuse
¦trgentul, dar, dupa cum am spus de la usa acestui domnisor
f«Tches (de fapt nu spusese nimic), urmareso pe cineva în
J ii unele regelui si am nevoie de fierar.
Si, ma rog, ce treaba ai cu el ? se repezi sora-mea,
« mia nu-i placea faptul ca cineva avea nevoie de Joe.
Doamna, spuse politicos sergentul, dac-ar fi dupa mine,
a? raspunde ca cinstea si placerea de a cunoaste pe sotia lui
31'
ma aduo aici, dar fiindca vorbesc în numele regelui, spu-am o trebusoara cu el.
Aceste cuvinte ale sergentului sunau foarte placu; isa îneît domnul Pumblechook stri
ga, ca sa auda cu totii :
Frumos, frumos !
. Uite despre ce este vorba, fierarule, spuse sergentul, care ii descoperise pe
Joe cu privirea. Am avut un mic acci¬dent cu draciile astea; vad ea încheietaarea as
teia nu merga, sl catusele nu se îmbina cum trebuie. Vrei. te rog, sa vezi ca s-a în
tîmplat ? ea am chiar acum nevoie de ele i
Joe îsi arunca ochii la catuse si anunta ca pentru treaba asta e nevoie sa aprinda
focul în fierarie si ca lucrul i-ar cera vreo doua ore de munca.
-~ Adevarat ? Atunci, vrei sa te apuci numaidecît ? spusa grabit sergentul Ca doar
sîntem în serviciul majestatif-sale. Si daca oamenii mei îti pot fi de folos, or sa t
e ajute.
Apoi îsi striga oamenii, care intrara în bucatarie unul dupa altul si-si îngramadira a
rmele într-un colt. Stateau ca niste adevarati soldati, cu mîinile împreunate în fata, s
au rezemîndu-si cînd un picior, cînd un umar ; uneori mai dadeau drumul Ta centiroane
sau cartusiere, alteori deschideau usa sl scuipau peste seile cailor, în curte.
Toate acestea le vedeam fara sa-mi dau seama ca le vad, caci eram aproape mort d
e spaima. Dar, pîna la urma, înte-legînd ca nu pentru mine erau catusele si ca soldati
i erau cu mult mai interesanti decît placinta, de vreme ce o lasasera* în umbra, încep
ui sa-mi adun gîndurile.
Vrei sa-mi spui, te rog, cît e ceasul ? întreba sergentul,
adresîndu-se domnului Pumblechoolî ca unui om a carui pu¬
tere de judecata îndreptatea parerea ca el si timpul erau unul'
si acelasi lucru.
- E trecut de doua si jumatate.
Nu-i rau, facu sergentul, dus pe gînduri; ehiar dacS
sîntem siliti sa stam aici'doua ore, tot iesim la socoteala. Cam
ce departare sa fie de aici pîna la mlastini? Dupa socoteala
mea, nu e mai mult de a mila.
Exact, o mila. spuse doamna Joe,
Foarte bine. O sâ-i încereuim cînd se întuneca. Ba,
ehiar putin mai înainte, asa am dat ordin.
~ Puscariasi, domnule sergent? întreba domnul Wopsl» cu un glas nepasator.
~- întocmai! raspunse sergentul. Doi. Se stia sigur eS mai sînt înca prin mlastini sl
cred ca n-or sa încerce s-e stearga
de acolo înuipu- de se lasa scara. Ati mai vazut oameni din astia ?
în afara de mine, toata lumea raspunse cu convingere. Dar nimeni nu se sinchisea d
e mine.
Bine, facu sergentul. Cad ei în cursa cînd le-o fi lumea
mai draga! Hai, domnule fierar! Daca dumneata esti gata,
apoi si regele este gata.
Joe îsi scoase haina, vesta si cravata si îsi pusese sortul tic piele. Apoi intra în f
ierarie. Unul dintre soldati deschise obloanele de lemn, un altul aprinse focul,
iar un al treilea Invîrtea la foaie, în timp ce ceilalti stateau în jurul'focului, i
arc, în curînd, începu sa duduie. Pe urma, Joe începu sa cio¬caneasca si sa izbeasca cu ci
ocanul, si apoi din nou sa cioca¬neasca si sa izbeasca, în vreme ce noi ne uitam la
el.
Tnteresul pentru urmarirea care trebuia sa aiba loc nu iminai ca absorbi atentia
generala, dar o facu pe sora-moa ci.II inimoasa. Scoase din bu,toi un ulcior cu
bere pentru soldati fjl-1 pofti pe sergent la un paharel cu brand?/ Dar domnul
l'mnbleehook spuse asupru :
Mai bine da-i vin. Pun ramasag ca vinul n-are catran.
gentuî îi multumi si spuse ca deoarece prefera bautu-
rlle Eara catran, i-ar face mai multa placere sa bea vin, daca Cînd i se aduse bau
tura, bau în sanatatea majestatii-U urnii de Craciun, sorbi tot vinul dintr-o înghit
itura al din I
Buna i î domnule sergent V întreba domnul
Purnbleehook.
S ntul BAiuresc ca
dumn< ata tri facut rost de ea
Dorn nul Purnbleehook raspunse, rîzînd satisfacut :
Ei, na ! De ce ?
Pentru ca dumneata, spuse sergentul, batîndu-l pe umar,
i un om care stie ce-i bun.
¦ Crezi ? facu domnul Pumblechook, rîz'md ca adineauri.
Mai boa un paharel ! -
Dar bei si dumneata ! Ciocnim, spuse sergentul. Vîrful irului meu la piciorul pah
arului dumitale, piciorul paha¬rului dumitale la vîrful paharului meu. Ciocnim o d
ata, de i ori... Frumos suna paharele astea ! In sanatatea dumi» lalo I O mie de
ani sa traiesti si sa nu fii niciodata un judeca¬tor mai putin bun decît ai fost as
tazi, si asta din soiul celor ¦ luini.
Wnrilo sperante
33
Sergentul goli paharul ; parea gata sa mai bea înca unul. 3agai de seama ca, în exce
sul lui de ospitalitate, domnul Pum-olechook parca uitase ca daduse vinul în dar,
pentru ca lua sticla de la doamna Joe si, într-o revarsare de voiosie, ospata oe t
oata lumea cu vin. Pîna si eu capatai putin. Si era atît de darnic domnul Pumblechoo
k. incit mai ceru o sticla, si cînd prima se termina, o goli si pe aceasta, cu ace
easi marinimie.
în timp ce ma uitam la ei, cum stateau ciorchine în jurul focului, petrecînd atît de min
unat, ma gîndeam ca prietenul meu, fugarul din mlastini, fusese acela care însufleti
se ospatul. Nu petrecusera nici pe sfert atît de bine înainte de a-i fi înrâLzit emotia
produsa de povestea fugarului Si acum, cînd asteptau cu totii, plini de însufletire,
ca cei doi tîlhari" sa fie prinsi; în timp ce foalele parca urlau si focul pîlpîia pentr
u ei doi, iar fumul parea ca iese pe cos ca sa-i urmareasca, acum. cînd Joe ciocan
ea si lovea catusele ce le erau sortite, si toate um¬brele nelamurite de pe pereti
se x'latinau amenintîndu i, în timp ce vîlvataia se înalta si cobora, iar scînteile aprin
se cadeau si se stingeau, mintea mea de copil, plina de compatimire, îsi spunea ca
si dupa-amiaza cenusie palise tot din pricina lor, sarmani nenorociti,
In cele din urma, Joe îsi termina treaba, iar zgomotul si vuietul se oprira în timp
ce-si punea haina, Joe îsi facu curaj si spuse ca n-ar fi rau sa porneasca si cîtiva
din noi împreuna cu soldatii, ca sa vada cum decurge urmarirea. Domnul Pum¬blechook
 si domnul Hubble se împotrivira, invocînd dorinta de a-si fuma pipele si de a ramîne în
societatea doamnelor, dar domnul Wopsle spuse ca el ar merge daca merge si Joe
; acesta spuse ca se duce si ca, daca doamna Joe îmi da voie, ma ia si pe mine Sînt
sigur ca niciodata n-am fi capatat învoiala de a ne duce daca doamna Joe n ar fi f
ost curioasa sa stie ce o sa se mai întîmple si cum o sa se sfîrseasca; povestea. Dar.
de data aceasta sora-mea spuse doar atît:
Daca aduci baiatul înapoi cu capul spart, sa nu-ti în-chipui c-am sa i-1 dreg eu,
Sergentul dadu politicos buna ziua doamnelor si se des-parti de domnul Pumblecho
ok ca de un camarad, desi ma în-doiesc ca-si dadea la fel de bine seama de meritel
e acestui gentleman în stare de uscaciune, cum i le cunastea cînd avea gîtlejul umezit
de bautura. Oamenii îsi luara armele si se în-colonara. Domnul Wopsle, Joe si cu mi
ne primiram ordinul strict de a ramîne în spatele lor si de a nu scoate nici o vorba
dupa ce vom ajunge la mlastini. Afara, în aerul rece, în timp
34
ce ne îndreptam cu hotarîre spre tinta noastra, eu îi soptii lui Jt> cu un glas de trad
ator :
Zau, Joe, mai bine nu-i gasim.
Si Joe îmi sopti :
Sa stii, Pip, ca dau un siling dac-au iesit din mlastini
|| au luat-o la sanatoasa.
Nici o haimana din sal nu se lua dupa noi, fiindca vremea
tra rece si amenintatoare, drumul pustiu, si terenul, nesigur ;
«fara de asta, se lasa întunericul, si oamenii se încalzeau acasa
La Inc si sarbatareau Craciunul. Cîteva fete curioase aparura
¦amurile luminate si se uitara dupa noi, dar nimeni nu
din casa. Trecuram pe lînga stîlpul cu degetul de lemn
t| o I naram drept înainte, spre cimitir. Acolo, sergentul ne opri
CU un semn din mîna, si doi sau trei oameni se împrastiara
re morminte, ba chiar cercetara si usa bisericii. Se în-
¦ ra fara nici un rezultat, si dupa aceea iesiram prin poarta
ala a cimitirului si porniram cu totii spre mlastinile ne-
Ite. Vîntul de rasarit ne sufla mazarichea rece în obraz,
sl Joe ma lua în spinare.
Acum, cînd ajunsesem în pustietatea aceea neagra, unde
eni nu banuia ca ma aflasem cu mai putin de opt sau noua
ore înainte si ca-i vazusem ascunsi pe cei doi fugari, de-abia
Bcum ma întrebam cu groaza, pentru întîia oara, daca nu
i iimva, în caz ca-i gasim, puscariasul meu se va gîndi ca eu îi
csem pe soldati. Doar ma întrebase daca nu sînt un drao
îl tradeaza si-mi spuse ca as si fi un cîine afurisit si
illos dac-as asmuti oamenii asupra lui. Oare n-o sa creada
mt într-adevar un drac si un cîine prefacut si ca l-am
lat?
De asta data nu mai avea rost sa-mi pun întrebari de felul
ta. Eram cocotat pe spinarea lui Joe,-si Joe era sub mine,
ii santurile ca un vînator si îmbiindu-1 pe domnul Wopsle
iu cada drept în nasul lui roman, ci sa tie pasul. Soldatii
mergeau în fata noastra, împrastiati pe o distanta mare si
irtati unul de altul. Umblau pe drumul pe care pornisem
i, la început, si pe care-1 pierdusem prin ceata. Negura
i nu se lasase înca, sau poate ca o împrastiase vîntul.
sub lucirea apropiata si rosiatica a apusului de soare, farul,
boarea, dîmbul de la fortificatii si celalalt mal al flu-
ii se vedeau limpede desi aveau o culoare apoasa si plum-
¦
Stateam cocotat pe umarul larg al lui Joe, si inima îmi . cu furie: ma uitam în t
oate partile, ca sa vad vreo
urma de puscarias, Nu vedeam nimic, nu auzeam nimic. Dom-nul Wopsle ma speriase
de cîteva ori, fiindca gîfîia si rasuna zgomottos; dar acum cunosteam sunetele acestea
si le deose-beam usor de ceea ce cautam eu. Tresarii îngrozitor la un moment dat,
caci mi se paru ca aud hîrsîitul pilei ; nu era însa decît clopotelul unei oi. Oile car
e pasteau se oprira locului si ne privira sfioase ; iar boii îsi ferira capetele d
e vînt si de mazariche si se holbara urît la noi, ca si cum ne-ar fi socotit raspunz
atori pentru aceasta pacoste ; dar, în afara de aceste lucruri si de fiorul zilei
care se stingea în fiecare firicel de iarba, nimic nu tulbura linistea de groaza c
are domnea în tara mlastinilor.
Soldatii mergeau mai departe, în directia vechilor fortifi-catii, si noi înaintam cîte
putin în urma lor. cînd deodata ne opriram cu totii, caci un tipat prelung, adus de
vînt si de ploaie, ne lovise auzul, Apoi se auzi un alt tipat. Venea de departe,
dinspre rasarit, dar era prelung si puternic. Ba, jude¬cind dupa amestecul sunetel
or, pareau sa fie chiar doua sau mai multe glasuri, care strigau împreuna.
Din pricina asta, sergentul si oamenii de lînga el vorbeau în soapta cînd Joe si cu mi
ne' ne apropiaram. Dupa o clipa de ascultare, Joe (care era un bun interpret al
sunetelor) si dom¬nul Wopsle (care nu era) fura de aceeasi parere. Sergentul, un o
m hotarît, porunci ca nimeni sa nu raspunda strigatului ; ordona oamenilor sa schi
mbe drumul si sa porneasca într-acolo în pas alergator". Asa ca începuram sa coborîm spre
dreapta (acolo era rasaritul), si Joe o lua la picior cu atîta iuteala, îneît trebuia
sa ma tin bine ca sa nu alunec de pe umerii lui.
Acum goneam de-a binelea ; o adevarata depanatoare", se exprima Joe, si acestea f
ura singurele cuvinte pe care le rosti în tot timpul urmaririi. Urcam si coboram dîm
buri, sa¬ream peste bariere, intram în noroiul din santuri si ne croiam drum prin ha
tisuri pline de spini ; nimeni nu se întreba încotro mergem. Cu cît ne apropiam mai mu
lt de locul de unde veneau tipetele, cu atît ne dadeam mai bine seama ca nu se nu/
.ea nici un sunet, si atunci soldatii se opreau. Cînd tipetele reîn-.cepeau, soldati
i iuteau pasul, si noi, dupa ei. Dupa cîtva timp ne apropiasem atît de tare, îneît auzir
am o voce care striga s Ucigasule !" si o alta : Puscariasi ! Fugari ! Santinela !
Aici sînt evadatii !". Apoi, amîndoua glasurile pareau înabusite de focul unei lupte,
si pe urma izbucneau din nou. Atunci soldatii o luara la'goana ca niste cerbi,
si Joe, dupa ei;
86 ' . ¦'
Sergentul era în cap eînd ajunseram la locul de unde veneau strigatele, si doi din o
amenii lui îl ajunsera numaidecît din urma. Aveau armele încarcate si gata sa traga, cîn
d ne apropiaram si noi.
Aici sînt amîndoi, gîfîi sergentul, si se lupta în fundul
unei gropi. Predati-va, fiare blestemate ! Despartiti-va odata !
Apa ne stropea, noroiul zbura prin aer, se auzeau înjura¬
turi si lovituri de pumni. Cîtiva oameni coborîra în sant ca
sa-i ajute sergentului si-i trasera afara, unul dupa altul, pe
fugarul meu si pe celalalt. Amîndoi erau plini de sînge, gîfîiau,
blestemau si se smuceau ; îi recunoscusem pe amîndoi din prima
clipa. «,
Bagati de seama 1 spuse puscariasul meu, stergîndu-si
sîngele de pe obraji cu mîneca lui zdrentuita si dezlipindu-sl
de pe degete smocuri de par smulse. Eu l-am prins ! Eu vi-1
predau ! Sa nu uitati asta.
Nu merita sa ne atragi atentia, spuse sergentul. N-o sa-ti
ajute mare lucru, mai omule. Ca doar esti în aceeasi situatie
cu el, Dati-mi catusele!
Nici nu ma astept sa-mi ajute mare lucru. Nici nu vreau
sa mâ simt mai bine decîf ma simt acum, spuse omul meu,
rîzînd cu pofta, L-am prins. Si el stie. Asta-mi ajunge.
Celalalt puscarias era galben la fata si, în afara de julitu-rllt m.ii vechi de pe
obrazul stîng, era zgîriat si sfîsiat din cap pinfl în picioare. Nu izbuti sa,-si traga
rasuflarea si sa vor-beusc;i |IIM;'I i înd sergentul nu-i prinse pe amîndoi în catuse
; se sprijinea de un soldat, ca sa nu cada.
BagA do teama, soldat, a încercat sa ma omoare, aees-
tea fura primele lui cuvinte.
 Am încercat sa-1 omor ? spuse fugarul meu dispretui¬
tor. Credeti c-am încercat si nu mi-a mers ? L-am prins ca.
I predau ; asta am facut. Nu numai ca nu l-am lasat s o la le sanatoasa din mlas
tini, dar l-am tîrît pîna aici, l-am tîrît i inâ aici ca sa-1 aduc înapoi E boier pacatosul
ta !.Si acum, multumita mie, boierul asta o sa intre iar în ocna Sa-1 omor? Nu fac
ea sa 1 omor cînd puteam sa-i fac una rhai buna si sa-1 lihnit înapoi la ocna !
Celalalt tot mai gîi'îia :
A... încercat... sa ma omoare.... fiti... fiti martori.
Ia te uita ! facu primul, uitîndu-se la sergent. Singur
.mi fugit de pe galera ; am dat o lovii ura si am fugit. As fi
putut s-o tulesc si din pustiul asta blestemat si înghetat;
uitati-vâ la piciorul meu ; asa-i ca nu-i nici urma de fiare pe
87
el ? ! Daca n-as fi aflat ca e si el aici, as fi luat-o la sanatoasa. Dar sa-1 l
as pe asta s-o ia^iin loc? Sa-1 las sa se foloseasca de descoperirea mea ? Sa-1
las sa faca iarasi din mine o unealta ? Înca o data ? Nu, nu ! Sa stiu de bine ca în
santul asta îmi putrezesc oasele ! si arata santul, rotindu-si mîinile încatusate. Le
gat sa fi fost, si tot l-as fi tinut, numai sa nu scape din ghearele mele pîna ven
eati voi.
Celalalt fugar, pe a carui fata se vedea bine ca-i era groaza de tovarasul lui,
repeta mereu :
A încercat sa ma omoare ! As fi fost omorît daca n-ati
fi venit voi.
¦ Minte ! facu puscariasul meu cu <? energie salbatica. Mincinos s-a nascut, si min
cinos a sa moara ! Uitati-va la mutra lui; se vede cît de colo ; ia sa se uite în oc
hii mei! Sa vedem, îndrazneste ?
Celalalt se stradui sa zîmbeasca batjocoritor, dar nu izbuti sa dea buzelor lui, c
are zvîcne'au, o expresie potolita ; se uita la soldati, se uita în jurul lui, la ce
r si la mlastini, numai la celalalt nu se uita.
îl vedeti ? urma puscariasul meu. Vedeti ce ticalos e ?
Vedeti cum îsi roteste ochii ? Asa se uita si la proces, cînd
ne judecau pe amîndoi. Nu voia sa se uite la mine.
Celalalt îsi tot musca si-si rasucea buzele uscate, rotin¬du-si privirile speriate cîn
d ici, cînd colo"; în cele din urma, îsi îndrepta pentru, o clipa privirea spre omul meu
si spuse î
Nici n-am ce vedea la tine ! apoi privi, pe jumatate
ironic, spre mîinile lui încatusate.
Cînd auzi aceste cuvinte, puscariasul meu se mînie atît de sincer, încît. daca soldatii nu
l-ar fi oprit; s-ar fi napustit asupra lui.
Nu v-am spus eu, sari celalalt, ca dac-ar putea, mi-ar
face seama? Se vedea ca tremura de frica, si,o spuma alba,
foarte ciudata, ca niste fulgi mici de zapada. îi aparuse pe
buze.
¦ Gata cu discutia, spuse sergentul Ia aprindeti facliile !
în timp ce unul din soldati, cel care purta un cos în loc de arma, se lasa în genunchi
, ca sa deschida cosul, fugarul meu se uita pentru prima oara în jurul lui si ma v
azu. Cu putin înainte, coborîsem' de pe spinarea lui Joe, si acum sta¬team pe marginea
santului, de unde nu ma miscasem de cînd sosisem. îi aruncai o privire curioasa cînd
se uita -la mine, miscai usurel mîna si dadui din cap, Asteptam de mult sa se uite
la mine, ca sa-1 pot asigura de nevinovatia mea. Nu prea
38
1
eram sigur ca stie ce urmaresc, caci îmi arunca o privire care -pentru mine era de
neînteles. Nu ma privi decît o clipa, dar daca m-ar fi privit timp de o ora, sau de
o zi întreaga, fata lui nu mi s-ar fi parut mai atenta decît în clipa aceea.
Apoi, soldatul care purta cosul aprinse o luminita si dadu foc la trei sau patru
faclii; una si-o lua el, iar pe celelalte le împarti soldatilor. Pîna atunci era ap
roape întuneric, dar acum se întuneca de-a binelea, si, nu mult dupa aceea, fu întuner
ic bezna. înainte de a parasi locul acela, patru soldati se asezara jn cerc si tra
sera cîte doua focuri în aer. îndata dupa aceea vazuram alte faclii aprinzîndu-se undeva
în spa¬tele nostru si altele care pîlpîiau prin mlastini, pe celalalt mal al fluviului.
Bine, facu sergentul. Înainte, mars !
înaintaram putin si, deodata, auziram înaintea noastra trei bubuituri de tun, al car
or sunet mi se paru ca izbucnise chiar din urechea mea.
Sînteti asteptati pe bord? vorbi sergentul catre omul
meu Au aflat ca veniti. Nu te departa» mai omule. Stai frumos
aici.
Cei doi ocnasi erau tinuti la distanta unul de altul si fie¬care umbla înconjurat de
o garda de soldati. Eu ma agatasem da mm,i lui Joe, care purta o faclie. Domnul
Wopsle era de ne întoarcem acasa, dar Joe voia sa vada ce se în-ttmplâ pini la urma,
asa câ ani mers mai departe. Acum um-hiuii pe o poteca destul de buna, care serpui
a de-a lungul fluviului sl cotea din loc în loc cînd întîlnea cîte un sant; în drum vazuram
o moara mica de vînt si un stavilar plin de noroi, Cînd mâ uitam în jurul meu, vedeam lu
minile care veneau în urma, Facliile noastre lasau pe poteca pete mari de i ic, pe
care le vedeam pîlpîind si fumegînd încolo nu vedeam nimic decît o bezna deasa. Luminile
noastre încalzeau aerul din jur cu vîlvataia lor de smoala, si cei doi prizonieri pa
reau câ se simt bine,-în timp ce înaintau schiopatînd printre arme. Din cauza ca schiopa
tau nu puteam sa mergem mai repede î erau amîndoi atît de sfîrsiti, îneît a trebuit sa ne o
rim de doua sau trei ori, ca sa-i lasam sa se odihneasca.
Dupa vreo ora de drum, ajunseram la o -cabana âmarîta de lemn, în fata careia se afla
un debarcader, înauntrul ca-i inei erau niste pazitori, care întrebara cine vine ; s
ergentul le raspunse. Apoi intraram în cocioaba unde mirosea a tutun
spoiala ; în odaie ardea un foc bun, iar pe masa lumina u lampa ; vazuram un sir
de arme, o toba si o lavita io isâ de
9*

lemn, ca o storcatoare "de rufe fara motor, pe care puteau sa doarma pîna la doisp
rezece soldati. Vreo trei sau patru soldati stateau întinsi cu mantalele pe ei si
nu prea pareau a se sinchisi de venirea noastra ; îsi ridicara doar capetele, ne p
rivira som-norosi si apoi se culcara din nou, Sergentul dadu un fel de raport, îns
emna ceva într-un registru si apoi puscariasul pe care eu îl numesc- - celalalt" fu tr
imis, împreuna cu un pazitor, pe vas.
Puscariasul meu nu s-a uitat la mine decît o singura data. Nu se miscase din fata
focului; avea o privire gînditoare si-si încalzea pe gratar cînd un picior, cînd celalal
t, uitîndu-se la picioarele lui ca si cum le-ar fi compatimit pentru ultimele lor
patanii. Deodata, se întoarse spre sergent si spuse :
Vreau sa-ti spun ceva despre evadarea asta, ca nu cumva sa fie banuiti anumiti oa
meni împreuna cu mine.
Poti sa spui orice-ti place, dar nu aici, raspunse ser¬
gentul, privindu-1 cu raceala si stînd cu bratele încrucisate.
Ai sa ai tot timpul sa vorbesti si sa azui vorbindu-se despre
asta înainte de a se încheia* povestea. Stii doar
Stiu, dar asta-i altceva, alta poveste Un om nu pliata
sa crape de foame ; eu, cel putin, nu pot. Am luat niste ha¬
leala de sus, din sat. stii salul de lînga biserica, dincolo de
mlastini
Vrei sa spui e-ai furat, spuse sergentul.
Si-am sa-ti spun si de unde. De la fieraria satului.
I-auzi ! facu sergentul, uitîndu se la Joe.
I-auzi, Pip î facu Joe, uitîndu-se la mine,
Nu prea era mare lucru, niste resturi, o picatura de
hrandy si o placinta.
Ati bagat cumva de seama ca vâ lipseste o placinta,
domnule fierar? întreba sergentul cu glas tainic.
Nevasta-mea a bagat de seama chiar în clipa cînd ati
intrat pe usa. Ti amintesti. Pip?.
~- Va sa zica-, spuse ocnasul meu, întoreîndu si posomorit ochii spre Joe, fara sa s
e uite macar la mine, va sa zica, dum-neata esti fierarul ! Atunci, nu te supara
, dor eu ti-am mîncat placinia.
Sa ti ffe de bine. asta în ceea ce ma priveste, raspunse
.lut, aminlindu-si în ultima clipa de doamna Joe, Nu stiu ce
vina n> dumneata, dar,, orice-ai fi fauit/nu te as lasa sa mori
di foame din cauza asta, ca doar esti un biet nenorocit. Nu-i
asa. Pip ?
Auzii ca si înainte o hîrîiala în gîtlejul omului, eare ne întoarse spatele. Vasul era din
ou la tarm si patrula era gata, asa ca îl întovarasiram pîna la debarcaderul facut din
pietre si tarusi ciopliti grosolan ; vazuram eum îl suira pe vas. Niste ocnasi, c
are semanau cu el, vîsleau. Nimeni nu parea mirat sa-1 vada, sau curios sa stie ci
ne e, nimeni nu parea bucuros sau amarît; nimeni nu-i spuse o vorba, doar cineva b
odogani, ca si cum s-ar fi adresat unor dini :
Dati-i drumul!
Odata cu acest semnal, vîslele se cufundara in apa. ha lumina facliilor, nu depart
e de noroiul malurilor, vazuram
f
alera neagra, ca o arca a lui Noe peste care plutea blestemul, n ochii mei de co
pil, corabia închisa, zavorita si legata cu lanturi ruginite, corabia-închisoare, pa
rea asemanatoare cu pri¬zonierii însisi. Vasul pluti, de-a lungul malului, coti si d
isparu. Apoi, capetele facliilor fura aruncate în apa, sfîrîira si se stin¬sera, ca si c
um totul s-ar fi sfîrsit.
CAPITOLUL 6
"i sufleteasca, iscata do hotia de care fusesem Uezvlnuv itit pe neasteptate, nu
ma împinse de fel la o martu-risire sincera ; dar nadajduiesc ea în adîncul cugetului
meu existau sl resturi de sentimente-,, rnal bune,
Nu-ml amintesc sa fi simtit vreo pornire de duiosie fata fie doamna Joe în clipa în
care teama de a fi descoperit se spulbera, Dar pe Joe îl iubeam. Poate ca asta se în
tîmpla nu¬mai si numai din pricina ca în acele zile de demult dragai de el ma lasa sa-
1 iubesc, dar si. pentru ca în ceea ce-1 privea pe Joe. fiinta mea launtrica nu se
simtea chiar atît de bine. Aveam de pînd (mai ales cînd îl vazui prima oara cautîndu-si p
ila) sa-i spun adevarul adevarat, Si totusi, nu i l-am spus, numai si numai fiin
dca îmi era teama ca, daca va afla, ma va socoti mai pacatos decît eram de fapt Fric
a de a pierde in *<-derea lui Joe si de a sta de acum înainte seara de seara singu
r In coltul de Unga vatra, privind trist spre prietenul si tova¬rasul pierdut pe v
ecie, îmi lega limba. Imaginatia mea bolna¬vicioasa ma facea sa-mi închipui ca daca Jo
e ar sti, n as mai putea niciodata sa ma uit la el cum îsi tnîngîie mustata balaie, stîn
d lînga camin, fara sa cred ca se gîndeste la fapta mea.
41
îmi închipuiam ca daca Joe ar sti, n-as mai putea sa-1 vad uitîndu-se chiar si asa, di
n întâmplare, la carnea sau budinca din ajun, asezate pe masa în ziua urmatoare, fara
sa ma gîndeso ca bietul om se întreaba daca nu.cumva n-am trecut si eu prin camara. Îm
i închipuiam ca daca Joe ar stii si ar spuna vreodata în cursul vietii noastre de fa
milie ca berea e prea groasa, ori prea subtire, convingerea ca el ar crede c-am
pus catran în ea mi-ar împinge tot sîngele în obraz. într-un cuvînt, eram prea las ca sa fa
- ceea ce stiam ca e drept, asa precum fusesem prea las ca sa nu fac ceea ce sti
am ca nu e drept. Nu avusesem de-a face cu lumea pîna atunci si nu imitam pe nici
unul din numerosii ei locuitori care se poarta în felul acesta. Ara facut singur d
escoperirea acestui fel de a se purta, ca un adevarat geniu neînvatat.
Fiindca mi se facu somn de îndata ce ne îndepartaram de corabie, Joe ma lua din nou în
spinare si ma duse acasa. Drumul acesta trebuie sa fi fost grozav de obositor,
fiindca domnul Wopsle, care era sleit de puteri, avea o mutra atît de îmbufnata, încît,
daca portile bisericii ar fi fost ,,larg des¬chise", cred ca ar fi excomunicat toa
ta expeditia, în frunte cu Joe si cu mine. Dar, nefiind decît un laic, se încapatîna sa
stea jos pe iarba umeda, cu o înversunare atît de nesanatoasa, încît, cînd îsi scoase haina
ca sa o usuce la focul din bucatarie, dovada de pe pantaloni l-ar fi putut duce
la spînzuratoare, daca fapta aceasta* ar fi fost socotita o crima capitala.
In timpul acesta, eu ma balabaneam ca un betiv prin buca-tarie, fiindca nu era m
ult de cînd Joe ma lasase jos, fiindca dormisem tun în spinarea lui si fiindca ma tr
ezisem în eal-dura, în lumina si în sunet de glasuri, Dupa ce mi-am venit în fire (cu aj
utorul unui ghiont zdravan între umeri si al a-cestor cuvinte întaritoare : asa copil
n-am mai vazut !" rostite de sora rnea), am înteles ca Joe le povestea despre mar
turisi¬rea ocnasului si ca musafirii sugerau diferite cai prin care acesta ar fi p
utut patrunde în camara Dupa ce inspecta cu grija locuinta, domnul Pumblechook des
coperi ca omul se urcase mai întîi pe acoperisul fierariei, de unde ajunsese pe acop
erisul casei, si ca se coborîsp prin cosul bucatariei cu aju¬torul unei frînghii facut
e clin fîsii de asternut; si fiindca domnul Pumblcehook era un om foarte sigur de
el si avi a brisca lui, toata lumea spune ca el are dreptate, si nu ceilalti. To
tusi, domnul Wopsle striga : Nu !" cu o furie salh. îka si cu rautatea neputincioas
a a omului ostenit; dar, denarree el n-avea nici o teorie speciala si nici haina
pe el n-aveu, pâ-
'42
.
rerea lui fu nesocotita în unanimitate. Unde mai pui ca panta-lonii îi fumegau, fiin
dca statuse cu spatele la soba ca sa-i usuce, ceea ce nu era de natura sa inspir
e încredere.
Atît am auzit în seara aceea^ înainte de a ma fi însfacat sora-mea, pentru ca eram necuv
iincios de somnoros, si înainte de a ma fi dus la culcare cu o mîna atît de grea, încît mi
se parea ca port cincizeci de perechi de ghete, care se I»ves8 mereu de marginea
treptelor. Starea sufleteasca despre eare am vorbit începu de-abia a doua zi, înaint
e de a ma fi sculat, si dura mult timp dupa ce povestea cu fugarul fu data uitar
i! si nu mai fu pomenita decît în împrejurari neobisnuite.
CAPITOLUL 7
Pe vremea cînd îmi petreceam zilele prin cimitir, citind pietrele de pe mormintele a
lor mei, aveam doar atîta stiinta de carte încît sa pot silabisi. Nici macar întelesul s
implu al acestor inscriptii nu-1 prindeam caci cuvintele sotia celui de mai sus"
mi se pareau o dovada despre nazuintele tatalui meu catre o lumea mai buna ; si
daca despre vreuna din raposatele mela nu ir s-ar fi spus a celui de jos", sînt sig
ur e-as fi avut 0 |i.inif proasta despre acel membru al familiei noastre. Cît
ic notiunile mele cu privire la adevarurile teologice de
mi liga catehismul, nici ele nu erau prea precise; caci
îmi amlntMC bine cfl declaratii mea cum ca voi calca toata
cale" o socoteam drept obligatia de a trece
totdeauna satul, pornind de la casa noastra într-o directie a-
numita si de a nu schimba acest drum, ocolind pe la rotaria
latului sau pe la moara.
Mai tîrziu. eram sortit sa devin ucenicul lui Joe. si pîna la îndeplinirea acestei mis
iuni, n-aveam voie, cu nici un chip, sa fiu alinat", cum spunea sora-mea sau .ali
ntat", cum as spune eu. Prin urmare, nu numai ca eram baiat la toate în fierarie,
dar daca vreun vecin avea nevoie de un baiat ca sa-i alunge pasarile de pe ogoar
e, sau ca sa adune pietre sau pen¬tru orice alta treaba de felul acesta,--mie mi e
ra harazita cinstea de a îndeplini aceste munci Totusi, ca nu cumva situatia înalta
sa sufere vreo stirbire, pe raftul din bucatarie statea o pusculita în care, dupa
cum fusesem anuntat în chip public, N aruncau toti banii pe care îi cîstigam eu. Mi se
parea uneori Ca acesti bani vor fi varsati întru lichidarea datoriei nationale.
ndca nu trageam nici un fel de nadejde sa am si eu parte aceasta comoara.
Matusa domnului Wopsie tinea o scoala serala în sat; ta însemna ca era o batrîna carag
hioasa, cu mijloace restrînse nenumarate betesuguri, care îsi facea somnul, în fiecare
ara, de la 6 la 7, în tovarasia unor tineri, care plateau fiecare te doi penny *
pe saptamîna pentru placerea foarte folosi-are de a o vedea dormind. Batrîna- închiria
se o casuta; dom-i\ Wopsie avea o odaie sus, si noi, elevii, îl auzeam regulat tin
d cu glas tare, foarte demn si chiar înspaimîntator. ba leori auzeam si cîte o lovitur
a zdravana în tavan. Exista si genda ca domnul Wopsie examina" scolarii o data pe t
ri-estru. în aceasta împrejurare, domnul Wopsie îsi ridica man¬tele, îsi ciufulea parul si
ne tinea cuvîntarea pe care a tinut-o tarc-Antoniu lînga trupul neînsufletit al lui C
ezar2
Apoi urma întotdeauna Oda lui Collins despre pasiuni *, eu îl stimam pe domnul Wopsi
e mai cu seama pentru felul im declama Razbunarea4, aruncîndu-si mînios sabia însîn-?rat
a si apucînd, cu o privire nimicitoare, trompeta vestitoare p razboi, Pe atunci nu
cazusem înca prada pasiunilor pe care ¦ aveam sa le cunosc mai tîrziu si pe care avea
m sa le asemui i vorbele lui Collins si ale lui Wapsle. spre neajunsul ambilor :
>mni
în afara de aceasta institutie educativa, matusa domnului i'opsle mai tinea si un
mic bazar. în aceeasi odaie. Habar avea ce marfa se afla în pravalie sau cît costa fie
care lucru, ar. în sertar, pastra un mic registru soios, care servea drept atalog
de preturi, si cu ajutorul acestui oracol Biddy descurca rarizaetiile comerciale
. Riddv era nepoata domnului Wopsie j larturisesc ca nu ma simt în stare sa descop
ar ce fel ie ruda ra cu domnul Wopsie. Era orfana, ea si mine ; si, ca si mine,
usese crescuta ,,ca n palme". Era demna de luat în seami, vedeam eu. din pricina e
xtremitatilor ei caci parul îi era otdeauna nepîeplanat. mîinile nespalate si ghetelpT
upte. Dcs-irierea de mai sus nu i se potrivea numai într o singura zi
valnrtnd a drmâ<;prp7f»cpa parte clintr 'in
Moneda divizionara siling,
Referire la cunoscuta scena din tragedia Jutius Cezai de Shakesp«are t lîngâ trupul neîn
sufletit al lui Cezar, dupa asasinarea acestuia de câ>'e conjuratii condusi de Bru
tus, ger.pralu] roman Marc-Antoniu («3 '0 î. e, o.) rostffst? ruvjnt* calde de adio,
în rare fsrc Hoglul reinl disparut. Willlam Cnllins (1721 1759), poet tlrk englex;
principala sa ip»r§ ssip o culegere de ode (1747). printre cate se numâia oda închinaU» pa
siuni'<r, Odâ ««
din saptamâna. Duminica, cind se ducea la bis riel Biddy pra foarie îngrijita.
Datorita atît fapturii mele neajutorate, cit mai ales aju-torului lui Biddy, mai m
ult decît al matusii domnului Wopsle, am iesit învingator din lupta cu alfabetul, ca
dintr-un hatis da spini : plictisit si zgîriat de fiecare litera în parte. Dupa ast
a, m-am trezit printre hotii aceia, cele noua cifre, care îAre»u sa nascoceasca, în fi
ecare seara, cîte ceva nou ca sa se ascunda si sa ma zapaceasca. Dar, în cele din ur
ma, bîjbîind si pe di¬buite, am început sa scriu, sa citesc si sa socotesc, dar fara sa
ma omor cu firea.
într-o noapte sedeam în coltul caminului cu tablita în fata si ma osteneam din raspute
ri sa compun o scrisoare adre¬sata lui Joe Cred ca se împlinise anul de la urmarirea
din mlastini, caci trecuse mult timp de atunci si era iarna si un ger cumplit. în
tr-o ora sau doua am izbutit sa mîzgalesc cu litere de tipar aceasta epistola, fol
osin'du-ma de- alfabetul care statea pe vatra, la picioarele mele :
dRaga JO ere d ca SCRiu BinE si creD ca sa Pot sa i E INvat pe Tine Jo O sa ne
Par a Bine si canD o Sati fiu' Ucenic " Sa Radem mult. Pip".
Nu aveam neaparat nevoie sa comunic cu Joe prin ;cri-
soare, caci el sedea alaturi de mine si eram singuri. Dar îi
inmîi ii comunicare scrisa (cu tablita cu tot) lui Joe,
i pe o minune de eruditie
i Pip, ni.ii bHetel striga Joe, deschizînd mari ochii >1 i MI esti un învatat,
zau efl esti !
As vrea ii fiu, spusei eu, tragînd cu ochii la tablita
ire atinea el în mîna ; vedeam eu c/i scrisul meu era cam
leit.
Uite un J, facu Joe. si un O în toata legea ! Uite J
li O, Pip, adica Joe !
Nu-l auzisem niciodata pe Joe citind cu glas tare un cuvînt mai lung decît aceast
a monosilaba si. duminica, la biserica,
sem de seama ca, desi, întîmplator. tinea cartea de fuga-
11 ini pe dos, acest lucru nu-1 supara cîtu.si de putin, ca si
cum totul ar fi fost asa cum se cuvine Dorind sa ma folosesc
de acest prilej, pentru a afla daca. în caz ca as fi profesor sil
lui Joe, ar trebui sa încep chiar de la început, spusei s
Bine ! Dar 'iteste si restul. Joe !
Si restul. Pip? întreba Joe, uitîndu -se tacticos si cu ochi cercetatori la cele scri
se. Unul, doi. trei. Pai sînt irei J-uri sl trei O-uri si trei J-O, adica Joe Pip
!
Ma aplecai peste umarul lui Joe si, cu ajutorul aratator, ii citii toata epistol
a,
Grozav ! facu Joe, la sfîrsit. Dar sa stii ca esti îm ht;'t,
nu gluma !
Joe, cum se scrie Gargery ? întrebai eu cu un aert
de modestie protectoare.
Eu nu-1 scriu în nici un fel. raspunse Joe.
Bine. dar gîndeste-te ca l-ai scrie.
Nu pot sa ma gîndesc, spuse Joe. Macar ca si mie îmi
place grozav sa citesc !
Iti place, Joe ?
Grozav ! Da-mi o carte buna sau un ziar bun si asa-
za-ma în fata unui foc strasnic, si nici nu-mi trebuie altceva !,
Doamne, urma el, dupa ce-si freca nitel genunchii cu mîinile,
cînd dai de un J si un O si-ti spui : In sfîrsit, am.dat de
0 si O Joe'. tare-i interesant sa citesti !
Din ultimele cuvinte, întelesei ca învatatura lui Joe. ca si forta aburilor, era înca
la primele începuturi îmi urmai gîndul si-1 întrebai :
Te-ai dus vreodata la scoala cînd erai mic ca tune î
Nu, Pip, nu m-am dus.
De ce nu te-ai dus niciodata la scoala, Joe, cînd erai
mic ?
Pai, sa-ti spun, Pip, raspunse Joe, punînd mîna pe
vatrai si aplecîndu-se sa scormoneasca încet focul, pe gratar,
cum facea totdeauna cînd se lasa dus de gînduri, lui taica-meu,
. Pip, îi cam placea bautura, si cînd era beat, o batea fara mila pe mama încolo, nu f
acea nici o treaba, doar, c(in cînd în cînd, ma mai batea si pe mine. Si ma batea cu o
putere cu care nu batea niciodata în nicovala lui. întelegi ce spun. nu-i as
a?
Sigur,-Joe.
Asa ca maiea-rnea si cu mine ne-am luat de cîteva ori
lumea-n cap ; si mama se ducea sa lucreze cu ziua si-mi
spunea : Acu, Joe, slava Domnului, ai sa te duci si tu la
scoala". Dar taica-meu avea inima asa de buna, ca nu putea
sa traiasca fara noi. saracul. Si venea cu o gloata dupa el si
facea atîta galagie la casele unde lucra mama, ca oamenii
n-aveau încotro si ne dadeau afara. Si iar ne lua tata acasa,
si iar ne batea. Si d-aia, vezi tu, Pip, spuse Joe, oprindu-se
gînditor din scormonit, d-aia n-am învatat eu carte.
Saracu de tine !
46
Dar sa stii, Pip, spuse Joe atingînd usor gratarul cu
vatraiul, ce-i al lui e-al lui, si, ca sa spun drept, ca de la
barbat la barbat, taica-meu avea inima buna, îti dai seama ?
Nu-mi dadeam seama, dar n-am spus nimic.
Vezi, urma Joe, cineva trebuie sa aiba grija de casa,
ca altfel se duce totul de rîpa. Stii doar !
Asta stiam si am încuviintat.
Asa ca taica-meu nu se împotrivea ca eu sa ma apuo
de lucru ; si m-am apucat de meseria mea, care ar fi fost si
meseria tatii daca s-ar fi tinut de ea, si am lucrat, nu gluma,
zau asa, Pip. Si, cu timpul, l-am tinut eu pe tata, pîna s-a
prapadit saracul, de boala copiilor. Si chiar ma gîndeam sa
pun sa scrie pe mormîntul lui : De-a fost urîta a lui purtare,
avut-a totusi suflet mare".
Joe recita aceste versuri cu o mîndrie atît de vadita si atît de limpede, încît îl întrebai
ca el le facuse.
Eu le-am facut, xspuse Joe, chiar eu. într-o clipa le-am
ticluit; ca atunci cînd, dintr-o singura lovitura, scoti o pot-
COBVa. Niciodata, în viata mea, n-am fost atît de mirat, caci
nu-mi venea sa cred, îti spun drept, nu-mi venea sa cred ca eu
Ir facusem. Cum îti spuneam, Pip, gîndul meu era sa pun sa
Ciopleasca cuvintele astea pe mormîntul lui ; dar poeziile astea
costa bani, oricum le-ai ciopli, mari sau mici, si m-am lasat
mai zic de ciocli ! Toti banii pe care i-am
:.ii in licliuil in inaroa. Nu-i prea mergea bine cu sana-
i iMi.i i Dar n a mai Facut mult timp umbra pamîa-Inliii sl u Închis ochii, sarmana
de ea!
Ochi >i ai lui Joc se facusera cam aposi; îsi cre a
mi ii II hi, sj apoi pe celalalt, într-un fel foarte ciudat si
ni Indemlnatlc, cu mîncrui vatraiului.
Pe urma mi-a fost urît sa traiesc singur aici, spuse
Joi , si atunci am cunoscut-o pe sora-ta. Stii, Pip Joe se
Uita drept în ochii mei, ca si cum ar fi stiut ca voi fi de alta
parere sora ta e o femeie frumoasa.
Eu ma uitam în foc, îndoindu-ma vadit.
Orice-ar zice neamurile sau lumea. Pip Joe ciocanea ( II vatraiul în gratar la fie
care cuvînt sa stii ca sora-ta i (i femeie frumoasa.
Nu-mi veni nimic mai potrivit în minte decît:
îmi pare bine. Joe, ca zici asa.
Si mie-mi pare bine, spuse Joe, întarind spusele mele.
Tini pare bine ca gîndesti asa Putina roseata pe fata, s<u nitel
prea multe oase, asta nu ma supara pe mine. j
47
îi spusei cu istetime ea daca pe el nu-1 supSWî. nwp8 pe cine sa supere,
Sigur ! încuviinta Joe, Chiar asa, ai dreptate, baiete !
Cînd am cunoscut-o pe sora-ta, se vorbea prin sat ca te creste
pe tine ca-n palme, Foarte frumos din partea ei", zicea lumea,
si eu spuneam Ia fel. Si daca tu ti-ai fi dat seama ce mic, ce
prapadit si ce urît erai, urma Joe, fa cînd o strîmbaturâ ca sj "
cum ar fi vazut ceva foarte scîrbos. Doamne, ai fi avut o parere
foarte proasta despre tine !
Fara ca vorbele lui sa mi faca prea multa placere, spusei :
Lasa, Joe, nu te mai sinchisi de mine.
¦ Dar m-am sinchisit de tine, Pip, spuse el cu o simpli-tate dragastoasa Cînd am ceru
t mina surorii tale, ca s-o duo la altar,-dupa ce se hotarîse si ea sa traiasca cu
mine aici la fierarie, i-am spus : ,,Si ada si copilasul ala, Dumnezeu sa-1 bin
ecuvânteze pe sarmanul micut!". Si i-am mai spus ; ,.Are si el loc la fierarie !".
Eu izbucnii în plîns, îi cerui iertare lui Joe si-1 luai de gît ; el lâsâ vatraiul din mîna
a sa ma strînga în brate, si mi spuse
** O sa fim întotdeauna cei mai buni prieteni, nu i asa, Pip ? Hai, nu mai plînge,
baiete !.
Dupa aceasta mica întrerupere, Joe vorbi mai departe :
Vezi tu, Pip, asta-i povestea ! Vezi si tu uncie am
ajuns. Acu. daca vrei tu sa te îngrijesti de învatatura mea
dar îti spun dinainte ca~s tare greu de cap, tare greu doamna
Joc nu trebuie sa vada ce facem noi. Trebuie sa facem totul,
cum sa-ti spun. pe furis Ai sa ma întrebi de ce pe furis ?
Stai sa ti spun de ce. Pip,
Luase din nou vatraiul în mîna, caci altfel nici nu cred ca ar fi putut sa~si urmeze
demonstratia,
Sorata e cu conducerea.
Cu conducerea, Joe ! Eram nedumerit, caei îmi trecu
prin minte (si trebuie sa adaug ca eram plin de nadejdi) ca
Joe se despartise de ea în favoarea vreunui ministru al ma¬
rinei sau a unui ministru de finante.
E cu conducerea, lamuri Joe Vreau sa spun ca-i place
sa ne conduca pe tine si pe mine
A !
Si nu s-ar bucura prea tare dac-ar avea doi învatati
în casa, urma Joe, si, mai cu seama, nu s-ar bucura daca m-as
face învatat, de frica sa nu ma rascol. Stii, ca un razvratit,
întelegi ?
'48
Eram gata-sa-i raspund printr-o întrebare si apucasem sa rostesc cuvîntul : De ce",
cînd Joe ma opri :
Stai puttin, Stiu ce vrei sa spui, Pip. Ai rabdare ! Eu
Ic ca sora-ta n-o face pe împaratul cu noi din cînd în cînd.
Nu zic ca nu ne pune bete-n roate si ca nu ne apasa uneori. a seama cînd o apuca t
oanele... Joe începu sa vorbeasca în soapta, cu privirile îndreptate spre usa : îti
spun cinstit Pip, trebuie sa recunosc ca-i mînioasa din fire,
Joe rosti acest cuvînt ea si cum ar fi început cu cel putin M-uri.
De ce nu ma rascol ? Asta-i întrebarea pe care nu
i n lasat s-o pui.» nu-i asa. Pip ?
Da, Joe.
Pai, sa vezi... spuse Joe, trecînd vatraiul în mîna stinga,
i . i-si poata mîngîia mustata cu dreapta, si de cîte ori îl
im prins de aceasta pasnica îndeletnicire, stiam ca nu mai [ci o nadejde. Sora-ta
e fire de stapîn !
Ce înseamna aia fire de stapîn ? întrebai eu. cu na-
i ca-1 voi aduce la o dezlegare.
Dar Joe avea raspunsul mai bine pregatit decît m-as £i "lat si-mi închise pe deplin gu
ra, cu un gest rotund al miinii si cu o privire fixa ;
Uite, ea e ! Eu nu sînt fire de stapîn, urma Joe, luîn-
> privirea de la mine si ducîndu-si niîna înapoi la mustata.
ii cu-seama, Pip, de data asta îti vorbesc serios, baiete,
ajuns s-o vad pe sarmana maica-mea, o biata femeie
muncea si robea toata ziua de-i iesea sufletul si n-a avut
de liniste cît a trait ! Tare mi-e frica sa nu pacatuiesc
u si sa ma port urît fata de femeia mea ; mai bine sa
Lulesc în celalalt fel si sa n-o duc eu chiar asa bine. Parca
i as vrea sa fiu singurul tap ispasitor, mai Pip? Parca
vrea sa n-ai parte de gîdilici", mai baiete ? Toate le-as
ini nsupra mea, dar asa-i viata, Pip, si nadajduiesc c-ai sa treci
rea toate necazurile.
Macar ca eram mic, cred ca, în seara aceea, îl priveam pe.
u mai multa admiratie. De atunci încolo am fost mereu
i'Hiill, cum .fusesem si pîna atunci, dar, din seara aceea, ori
de < Fio ori, în clipe de liniste, ma uitam la Joe sau ma gîndeam
i. simteam ca îl port în inima mea.
l'ina una-alta, spuse Joe, ridieîndu-se ca sa mai arunce im li-iiui în foc, acum sun
a ceasul opt si nu s-a întors înca.
49
Sper ca iapa unchiului Pumblprhnok n-a cainat pe un ochi de gheata si s-a dat la
fund .
în zilele de tîrg, doamna Joe pleca uneori la oras cu dom-nul Pumblechook, ca sa-i a
jute la cumpararea acelor obiecte gospodaresti care cereau ^si parerea unei feme
i ; caci unchiul Pumblechook era burlac si n-avea încredere în slugi. în ziua aceea er
a zi de tîrg, si doamna Joe plecase într-una din aceste expeditii. .
Joe facu focul, matura vatra si apoi ne duseram amîndoi la usa ca sa auzim cînd vine
brisca. Era o noapte rece si uscata, vîntul sufla amarnic si chiciura era alba si
tare, Daca ar ramîne cineva azi-noapte afara, în mlastini, ar muri de frig", ma gîndea
m eu. Apoi, îmi îndreptai ochii spre stele, gîndin-du-ma ce groaznic trebuie sa fie pe
ntru un om degerat sa SG uite la ele si sa nu gaseasca nici ajutor si nici mila în
lumina lor sclipitoare
Uite câ vine iapa. spuse Joe. Auzi cum suna ca niste
clopotei ?
Sunetul potcoavelor pe drumul înghetat era cît se poate de muzical Trapul iepei era
mai iute ca de obicei. Pregatiram un scaun pentru clipa cînd doamna Joe va descind
e, atîtaram focul pentru ca fereastra sa fie luminata si aruncaram o ultima privir
e prin bucatarie, ca sa vedem daca fiecare lucru e la locul lui. Dupa ce ispravi
ram cu aceste pregatiri, sosira si ei, încotosmanati pîna-n Ochi. Mai întîi coborî doamna
Joe, si apoi si unchiul Pumblechook, care acoperi iapa cu o patura Pe urma intra
ram cu totii în bucatarie, aducînd cu noi o boare de aer atît de rece, încît focul parc
a-si pierduse toata caldura.
Ei, facu doamna Joe, dezbracîndu-se grabita si emo¬
tionata ; apoi, aruncîndu-si boneta pe umar, o lasa sa atîrne
de panglici. Daca nici asta-seara baiatul asta nu ne este recu¬
noscator, atunci sa stii ca nu mai e niciodata.
Ma aratai cît se poate mai recunoscator, atît cît poate sa se arate de recunoscator un
baiat care nu stie înca de ce tre¬buie sa ia mutra aceasta.
Nadajduiesc, spuse sora-mea, ca n-o sa-1 alinte. Dar
tare mi-e teama.
Nu-i în felul ei, spuse domnul Pumblechook. Las', ca
stie ea
Ea ? Ma uitai la Joe, miscînd din buze si înaltîndu-mi sprîncenele. Ea ? Joe se uita la
mine, miscînd si el din buze si înaltîndu si sprîncenele. Ea ? Deoarece sora-mea îl prin
sa
50
asupra faptului, Joe îsi trecu mîna peste nas, cu- aerul acela împaciuitor pe care-1 a
dopta în asemenea împrejurari, si se uita la ea.
Ei ? facu sora-mea artagoasa. Ce va holbati ? A luat
foc casa ?
A vorbit cineva adineauri, îndrazni Joe cu un ton
politicos, despre ea.
Ea e ea, spuse sora-mea. Doar daca vrei sa spui ca dom¬
nisoara Havisham e el. Si nu-mi închipui s-ai sa îndraznesti.
Domnisoara Havisham din partea de sus a orasului ?
întreba Joe.
Exista vreo domnisoara Havisham în partea de jos a
orasului ? spuse sora-mea. Zice c-ar vrea ca baiatul sa se duca
sa se joace acolo. Si sigur c-o sa se duca. Si bine-ar face sa se
ijoace acolo, spuse sora-mea, clatinînd din cap catre mine. ca
sâ ma încurajeze sa fiu vesel si jucaus, ca altfel e vai de el !
Auzisem de domnisoara Havisham din partea de sus a orasului. Toata lumea, pe o r
aza de cîteva mile, auzise de ea,
i'ra o domnisoara foarte bogata si înspaimîntatoare, care Io uia într-o casa mare si înf
ioratoare, se zavora de teama banditilor si traia o viata de pustnica.
Pe cinstea mea ! facu Joe înmarmurit. Ma întreb de
unde 1 cunoaste pe Pip !
Neghiobule ! striga sora-mea. Cine ti-a spus ca-1
I MM
A spus cineva adineauri, îndrazni Joe din nou, cu un
ton politicos, cum ca vrea ca Pip sa se joace acolo.
Si nu putea sa-1 întrebe pe unchiul Pumblechook daca
nu cunoaste vreun baiat care ar vrea sa se joace acolo ? Nu
II putea ca unchiul Pumblechook sa fie vreun chirias-de al
J sl sa se duca uneori, nu zic trimestrial, sau de doua ori pe
nn asta ar fi sa cer prea mult de la tine dar din cînd în
CÎnd, ca sa-si plateasca chiria? Si atunci n-ar putea sa-1 în-
pe unchiul Pumblechook daca nu cumva cunoaste vreun
b Hat care ar vrea sa se joace acolo ? Si n-ar putea oare un-
¦ Inul Pumblechook, care este atît de îndatoritor si se gîndeste
totdeauna la noi, desi tu, Joseph, poate ca nu esti de parerea
«sta spuse ea pe un ton de adînca imputare, ca si cum Joe
nr fi fost cel mai nesimtit dintre nepoti n-ar putea oare
unchiul Pumblechook sa pomeneasca de baiatul asta, care o
pe grozavul aici (ceea ce eu declar sus si tare ca nu
(Icean) si pentru care am robit de bunavoie ? ,
51
Foarte bine ! striga unghiul Pumblechook. Bine ds !
Frumos expus ! Foarte bine ! Ei, Joseph, acum stii cum stau
lucrurile ?
Nu. Joseph, spuse sora-mea cu imputare, în timp ce
Joe îsi trecea mereu mina peste nas în chip de scuza, nu stii
însa cum stau lucrurile, desi poate crezi ca stii. Poti sa cred
ca stii, dar nu stii, Joseph ! Pentru ca nu stii ca unchiul Pum¬
blechook, orice am spune noi dîndu-si seama ca viitorul a-
cestui copil poate sa atîrne de o vizita la domnisoara Havisham
s-a oferit sa-1 ia la oras, în noaptea asta, în brisca lui, sa-1
.culce la ei si sa-1 duca chiar dînsul la domnisoara Havisham mîine dimineata Si, Do
amne-Dumnezeule, striga sora-mea, aruneîndu-si boneta cu o deznadejde brusca, stau
si-mi bat gura cu viteii astia, si unchiul Pumblechook asteapta, iapa o sa race
asca la usa. si baiatul e murdar de jeg si noroi din r-ap pîna-n picioare !
Cum a rostit vorbele acestea, s-a si napustit la mine. ca un vultur asupra unui
miel. si mi-a bagat fata într-o putina de lemn, mi-a pus capul sub cismea, m-a sap
unit, m-a framîntat, m-a frecat, m-a înghiontit si m-a scarmanat pîna ce n-am mai fost
eu însumi (E locul sa spun aici ca eu cunosc mai bine decît orice faptura din lume
efectul unei verighete care trece dusmanos peste fata unui om).
Dupa ce.sfîrsi cvi spalatul, sora-mea m-a îmbracat cu rufe curate, cele mai tepene p
e care le-a gasit ; ma simteam ca un
puscarias în pînza de sac ; apoi m-a întolit cu hainele mele cele mai strimte si mai c
hinuitoare. în aceasta stare am fost predat domnului Pumblechook, care ma primi so
lemn, ca un serif, si ma blagoslovi cu un discurs, pe care stiu ca de-abia astep
ta prilejul sa 1 rosteasca ¦
Baiete, sa fii recunoscator tuturor prietenilor tai, dar,
mai cu seama, celor care te-au crescut ca-n palme,
La revedere, Joe !
- Dumnezeu sa ti ajute. Pip. baiete !
Nu ma despartisem niciodata de el pîna atunci, si. atît din pricina celor ce simteam
, cît si din cauza sapunului, nu vazui la început din brisca nici o stea Apoi, una cît
e una. stelele începura sa sclipeasca fara sa ma lamureasca de ce ma du¬ceam &a ma j
oc la domnisoara Havi&ham si de-a ce tieb ' sa ma joc.

C APTTDÎ UTJ 8
Locuinta domnului Pumblechook de pe strada principala «'i tîrgului amintea de piper
si de faina, asa cum se si cuvine vi arate casa unui negustor de grîne si seminte.
Mi se parea ca un om care are în pravalia lui atîtea sertarase trebuie sa J'ic într-a
devar foarte fericit si, uitîndu-ma într-unui sau doua dintre acestea, aflate în drept
ul raftului de jos. unde vazui niste pachetele cafenii legate cu sfoara, ma întreb
am daca se¬mintele de flori si bulbii asteptau doar o zi frumoasa ca sa lasa din c
ustile lor si sa înfloreasca.
Acest gînd îmi veni în minte a doua zi dupa sosirea mia, dis-de-dimineata. Cu o seara în
ainte fusesem trimis la culcare
0 mansarda cu un tavan oblic, care, în coltul unde <?e afla
patul, se lasa atît de jos. încît îmi faceam socoteala ca de !a
iprînc'enele mele si pîna la tiglele de pe acoperis era o dis-
tânta mai mica de un picior. Tot în dimineata aceea descoperii
" afinitate ciudata între semintele grînelor si pînza de doc.
Domnul Pumblechook era îmbracat în doc. si vînza torul lui,
1 : si nu stiu. parca dneul aven un aer si un miros care
iinteau de seminte dupa cum semintele aveau un aer si
un miros cuc aduceau a doc. asa încît nici nu le mai deose-
Toi cu jiiilijul «cesta bagai de seama ca domnul Pum-
Ucili i< rrca privind tot timpul spre selar,
nii Nun ',|it< ,'iti'liinil unde se fabricau trasuri,
¦ nl;i stînd roi mîinile în buzunare
¦ i 'ii oohll le brutai cnr< la rfndul Iul satea cu mîinile încru-
¦ i'ii.i In IM'.IM CUC slatea în pragul usii si casca
di' plict'se'.'il.'i nilîmhi se la farmacist Ceasornicarul, stînd
pupitrul lui m lupa la ochi sub privirile unei
Ol !'¦ dfl <M" ni Inii i.lenti în blir/e taranesti care se Uitau la el
Jirln vitrina pareri slnqun.il om de pp strada principala absorbit
rla lui.
Domnul Pumblechook si cu mine luaram gustare» de di-
itfl la ora "8, în odaita din spatele pravaliei în timp ce
Inrul Isl I ea n ii si î?i nrîînca pîirjfa cu unt pe un
Ic mnzaro, în priiV?ilMj Domnul Pumblpehnok mi se pafoa
UI tovarfls de rmisfi tare nesuferit în afara de faptul ca ara de
i 0 sora mii. i are spunea ca trebuie sa manînc atît cît
| tin zilele, în chip de pedeapsa si lasînd deoparte faptul
i dadea pîfne multa si unt putin si ca turna apa calda în
11 fir fi fost mai sincer din -partea lui sa renunta cu
lotul I i luplc, conversatia lui era alcatuita numai din probleme
de aritmetica. Cînd îi spusei politicos ! Buna dimineata", mâ întreba solemn : Cît fac sa
ori noua, mai baiete ?" si cum era sa-i raspund eu, cînd ma lua asa repede, într-o
casa necu-noscuta si pe stomacul gol ? Mi-era foame, dar n-ap» i sa înghit nici o îngh
ititura, si domnul Pumblechook începu o adu¬nare nesfîrsita, care nu înceta în tot timpul
mesei : Sapte c\i patru ? Si cu opt ? Si cu sase ? Si cu doi ? Si cu zece ?". Si
asa mai departe. Dupa fiecare raspuns, n-apucam sa iau mai mult decît o îmbucatura,
sau o .sorbitura, si urma alta între¬bare, în timp ce el îsi vedea linistit de treaba si
mînca slanini cu chifle calde, înfulecînd si îndopîndu-se (daca-mi este în¬gaduit sa spun
).
De aceea, ma aratai foarte bucuros cînd se facu ora 10 si plecaram spre domnisoara
Havisham, desi ma simteam cam -stingherit, fiindca nu stiam cum o sa ma port în c
asa acestei domnisoare. Dupa un drum de un sfert de ora, ajunseram la locuinta d
omnisoarei Havisham. o casa sinistra de caramida veche, cu multe zabrele de fier
. Unele din ferestre fusesera zidite; ferestrele nezidite aveau zabrele ruginite
; în fata casei se afla o curte înconjurata de un gard de fier, cu o poarta zavorita
; asa ca, dupa ce sunaram, furam nevoiti sa asteptam la poarta, eu trageam cu o
chiul înauntru (pîna si aici domnul Pumblechook îmi spuse Si cu patrusprezece ?" dar eu
ma facui ca nu-1 aud) si vazui câ la marginea casei se afla o fa¬brica mare de bere
. înauntru nu lucra nimeni si se vedea ca de mult nu mai facuse nimeni bere pe aco
lo
O fereastra se deschise, si o voce limpede întreba Cine1 e ?". Si însotitorul
meu raspunse : Pumblechook" Vocea spuse : Foarte bine" Fereastra se înc
hise la loc, si o domni¬soara trecu curtea cu niste chei în mîna.
Asta. spuse domnul Pumblechook. e Pip
Âsta-i Pip ? întreba domnisoara, care era foarte dra¬
guta si parea foarte mîndra Intra, Pip.
Domnul Pumblechook dadu sa intre si el. dar ea îl opri cu poarta.
A ! facu ea Doresti s-o vezi pe domnisoara Havisham ?
Daca domnisoara Havisham doreste sa ma vada... ras¬
punse domnul Pumblechook, cam încurcat.
A, facu fata, dar vezi ca nu doreste !
Aceste cuvinte fura rostite cu atîta hotarîre si într-un fel care nu admitea discutie,
încît domnul Pumblechook, desi se simtea destul de jignit în demnitatea lui, nu putu
sa protes¬teze, în schimb, ma masura eu o prviire aspra ca si cum eu
54
l-as fi facut ceva si pleca, rostind aceste cuvinte pline de Imputare :
Baiete, ai grija ca purtarea ta sa fie spre cinstea ace¬
lora care te-au crescut ca-n palme !
Mi-era cam teama ca se va întoarce si ma va întreba prin poarta : Si cu saisprezece
?". Dar nu se întîmpla asa.
Tînara mea calauza încuie poarta si porniram împreuna prin curte. Era o curte pavata s
i-ngrijita, dar iarba crestea prin toate crapaturile. Curtea si fabrica de bere
erau unite printr-o poteca ; portita de lemn din capatul potecii era des¬chisa, fa
brica era deschisa si ea si se vedea pîna departe, spre zidul înalt, care marginea p
roprietatea ; totul era gol si pustiu. VîntUl care sufla parea mai rece aici decît a
fara, în strada } Intra si iesea vîjîind prin usile deschise ale fabricii de bere, tlt
fnd un zgomot ascutit, ca si cum ar fi batut în pînzele unei
il>ii aflate pe mare.
Fata vazu ca ma uit la fabrica de bere si-mi spuse :
Ai putea sa bei linistit toata berea care se fabrica
¦Cum aici, mai baiete. N
Si eu cred, domnisoara, spusei eu sfios.
Mai bine nici sa nu se faca bere aici, fiindca ar iesi
', ce crezi ?
Cam asa, domnisoara.
Nu ca i W fi trecut cuiva prin gînd sa încerce, adauga
ista s-a terminat, asn pustie o sa ramîna pîna l>,imînt Si bere avem destula în pivnita,
ca sa
.im toi / i-.iciui" !
Asta-I numele casei, domnisoara?
Unul din numelo casei.
Arc mal multe nume, domnisoara?
Mai are unul. îi spune Satis ; un nume grecesc, sau
sau ebraic, sau din partea mea, toate trei la un loo, ' înseamna destul",
Casa Destul" ! spusei eu. Ce nume ciudat, domnisoara.
Da, spuse ea. Dar înseamna mai mult decît ai crede.
Pe vremuri, cînd au botezat casa, numele ei voia sa spuna ea
Oficine ar stapîni casa asta nu mai poate dori altceva Se vede
cl\. pv vremea aceea, oamenii se multumeau cu putin. Stai*
R-0 lua razna, baiete !
Desi îmi spunea atît de des ,,baiete", si asta cu o nepasare
ml se parea prea magulitoare, era de vîrsta mea E ade-
I d parea mai mare decît mine. fiindca era fata si era
h umoasâ si stia sa se stapîneasca ; si se purta cu mine într-un
fel atît de dispretuitor, de parca ar fi avut 21 de ani si ar fi fost regina
Intraram în casa printr-o usa laturalnica usa cea mare de la intrare avea doua lan
turi de-a curmezisul si primul lucru care ma izbi fu întunericul de pe coridoare ;
fata lasase o luminare aprinsa pe coridor. Acum lua luminarea si trecuram împreun
a prin mai multe sali apoi urcaram o scara; era întuneric bezna peste tot, doar lu
minarea ne lumina drumul.
în cele din urma. ajunseram la o usa, si fata spuse :
Intra
îi raspusei mai mult din timiditate decît din politete ;
Dupa dumneata, domnisoara.
Fata îmi spuse :
Nu fii caraghios, baiete, eu nu intru.
Apoi se departa» plina de dispret, si, ceea ce era mai.rau, lua cu ea si luminarea
.
Nu prea ma simteam bine si mi-era teama. Totusi, deoa-. rece nu-mi ramînea altceva
de facut decît sa bat la usa, baiui, si un glas dinauntru îmi spuse sa intru, Intra
i si ma vazui într-o odaie destul de mare, bine luminata cu luminari da ceara. Nic
i o raza de soare nu patrundea în odaia aceasta. Dupa mobila, parea sa fie un iata
c, desi pe atunci nu întele¬geam înfatisarea si rostul multor lucruri care se aflau ai
ci. Dar ceea ce ma izbi din cale-afara fu o masa cu o oglinda aurita; la prima
vedere, mi se paru ca e o masa de toaleta.
N-as putea spune ca as fi fost în stare sa dau de rostul acestui obiect daca o doa
mna frumoasa n-ar fi fost asezata în fata mesei Sedea într-un fotoliu cu cotul sprij
init de masa si cu capul în mîna ; era cea mai stranie faptura pe care o vazusem pîna
atunci sau pe care o voi vedea vreodata,
Era îmbracata în stofe bogate în atlaz, matase si dan-tele. Tot ce purta pe ea era alb
Sî pantofii ei tot albi erau. Un val alb si lung îi acoperea capul, si-n par avea fl
ori de lamîita, iar parul îi era tot alb. Pe gît si pe mîini sclipeau giuvaeruri scînteiet
oare, si pe masa scînteiau altele. Prin toata odaia erau împrastiate rochii nu chiar
atît de minunate ca aceea pe care o purta si cufere pe jumatate pline Pesemne ca
nu sfîrsise înca cu îmbracatul, fiindca n-avea decît un singur pantof în picior ; celalalt
era pe masa, alaturi de mîna ei ; valul nu era bine potrivit, ceasul cu lant nu s
i-1 pusese înca, iar alaturi de giuvaerurile de pe masa se vedeau niste dantele, c
are trebuiau sa-i împodobeasca rochia, o carte de rugaciuni.
56
0 batista, niste manusi sl cîteva flori, toate îngrfWVîte dezor¬
donat lînga oglinda.
Toate acestea nu le-am vazut de la început, desi, din pri¬mele clipe, am vazut mai m
ult decît îsi poate cineva închipui. Dar vazui ca tot ceea ce ar fi trebuit sa fie alb
în jurul meu fusese alb odata, demult, si îsi pierduse stralucirea, iar acum era of
ilit si galben. Vazui ca mireasa, îmbracata de nunta, se ofilise si ea, ca si roch
ia, ca si florile, si ca singura stralucire care îi mai ramasese era stralucirea o
chilor ei dusi în fundul capului. Vazui ca rochia fusese pusa o data pe trupul împli
nit al unei femei tinere, si ca acest trup, pe care acum toate atîr-ii.-in, se sbîrc
ise pîna nu mai ramasese decît pielea si oasele. Mi-amintesc ca, o data, la tîrg, am v
azut niste figuri de ceara, îngrozitoare, înfatisînd nu stiu ce personaj închipuit care îs
i dadea sufletul, înconjurat de mare alai, Alta data m-au luat li una din vechile
biserici din tara mlastinilor, ca sa vad niste ie îmbracate într-o pulbere de vesmin
te bogate, care toc¬mai fusesera dezgropate dintr-un cavou al bisericii: Acum l'lg
ura de ceara si moastele pareau însufletite de niste ochi negri, care se miscau si
se uitau la mine, As fi tipat, dac-as fi îndraznit.
Cino-i ? întreba doamna de la masa.
Pip, doamna.
Pipi ?
-- B;vii;ilul | I Q adus domnii Pumblechook. Am
- Vino i te vad. Vino aproape.
De abia cînd ma oprii în fata mesei, ferindu-ma de pri-
1 Irlle ii, vazui cu de-amanuntul toate lucrurile de lînga oglinda
i "I ( rvai ca ceasul se oprise la noua fara douazeci de minute
i ceasornicul din perete se oprise si el toi la noua fara I di' minute.
Uita te la mine. spuse domnisoara Havisham Nu ti-e le.imfl de o femeie care n
-a vazut lumina zilei de cînd te-ai ut tu 7
Din pacate, trebuie sa recunosc ca nu mi-a fost teii ma sa ¦puii uriasa minciuna c
uprinsa în raspunsul : Nu".
Stii ce ating eu în clipa asta? întreba ea, punmdu-si
infinita una peste alta în partea stinga a pieptului.
Da, doamna (ma gîndeam la baiatul acela necrutator).
Ce ating ?
Inima.
E zdrobita!
Rosti aceste cuvinte foarte apasat, cu o privire arzatoare si cu un zîmbet ciudat,
în care se oglindea si putina mîndrie. Dupa ce statu cîteva clipe cu mîimle pe inima, l
e lasa încet în ijos, ca si cum ar fi fost prea grele.
Sînt obosita, spuse domnisoara Havisham. Vreau sa
ma distrez si m-am plictisit de oameni mari. Joaca-te !
Cred ca cei mai neînduplecati cititori vor recunoaste ca în lumea întreaga n-ar fi uso
r de gasit ceva pe care un baiat l-ar putea îndeplini mai greu în .împrejurarile despr
e care am vorbit
Cîteodata am trasnai bolnavicioase, urma ea, si acum
mi-a trasnit prin cap ca vreau sa vad pe cineva jucîndu-se.
Hai, hai ! spuse ea cu o miscare nerabdatoare a degetelor de la
mîna dreapta. Joaca-te ! Joaca-te! Joaca-te!
în clipa aceea, de frica sora-mii, îmi trecu prin.minte ideea deznadajduita de a por
ni la plimbare în jurul odaii, irnitînd brisca domnului Pumblechook. Dar nu ma simte
am în stare sa duc la bun sfîrsit aceasta reprezentatie, asa ca ma lasai pagubas 5 s
tateam în picioare si ma uitam la domnisoara Havisham cu o privire pe care îmi închipu
i ca o gasea încapatînata, caci, dupa ce ne priviram cîtva timp unul pe altul, ma întreb
a :
Esti ursuz si îndaratnic ?
Nu, doamna. îmi pare asa de rau pentru dumneavoastra !
îmi pare tare rau ca nuTmi vine sa ma joc. Daca va plîngeti
de mine, o sa am de furca cu sora-mea, asa ca, vedeti, daca
as putea, m-as juca, dar tot ce-i aici e atît de nou pentru mine,
asa de ciudat, asa de frumos si de trist !
Ma oprii, de frica sa nu spun prea mult, speriat ca am si spus mai mult decît voia
m, apoi, din nou, ne uitaram unul la altul.
înainte de a vorbi, domnisoara Havisham îsi întoarse pri-virea de la mine spre rochia
pe care o purta, spre masa de toaleta si, în sfîrsit, spre imaginea ei din oglinda.
Atît de nou pentru el, murmura ea, si atît de vechi
pentru mine ! Atît de ciudat pentru el, si atît de obisnuit
pentru mine ! Si atît de trist pentru amîndoi. Cheam-o pe
Estella !
Deoarece tot se mai uita la chipul ei din oglinda, mi-am închipuit ca vorbeste mai
departe cu ea însasi si nu m-am miscat.
Cheam-o pe Estella ! repeta ea, fulgerîndu-ma cu Q
privire. Asta poti s-o faci. Cheam-e pe Estella ! De la usa.
58
Îmi venea la fel de greu sa stau în bezna într-un coridor Întunecos al unei case necunos
cute si sa zbier dupa o fata înfumurata, care nici nu se arata si nici nu raspunde
a, simtind totodata ca e o îndrazneala fara seaman sa urlu dupa ea astfel ; toate
acestea mi se pareau la fel de grele ca si încercarea de a ma juca la comanda. Dar
fata raspunse în cele din urma, sl lumînarea purtata de ea se apropie ca o stea pri
n coridorul negru.
Domnisoara Havisham îi facu semn sa se apropie, lua o bijuterie de pe masa si îi încer
ca efectul, punînd-o pe pieptul iiiifir si frumos al fetei si în parul ei castaniu.
A ta sa fie, într-o zi, draguto, si s-o porti cu placere.
Vreau sa te vad jucînd carti cu baiatul asta,
Cu baiatul asta ? Dar e un baiat de taran !
Mi se paru cu aud raspunsul domnisoarei Havisham, nu¬ni, ii ca vorbele ei sunau atît
de ciudat :
Ei si ? Poti sa-i zdrobesti inima.
Ce stii sa joci, baiete ? ma întreba Estella cu mare
dispret
Doar saraceste-ti vecinul", domnisoara.
Ei,1 saraceste-1, îi spuse Estellei domnisoara Havisham,
.1 Incepurarn sa jucam carti,
1' lunci începeam sa înteleg ca, în odaia aceea,
lotul u mult timp în urmav ca si ceasornicul si pen-
iliil.i ira Havisham pune bijuteria pe.
ai pe lo( ni de unde o luase, în timp ce Estella impar--
irtlle, eu mâ uitai din nou spre masa de toaleta si vazui
care fuseso odata alb si acum îngalbenise, nu
urtai niciodata îmi aruncai privirile spre piciorul
iltat si vazui ca' ciorapul de matase, care fusese odata
llb i num înalbenise, era zdrentuit de atîta purtat, Daca
li fost aceasta întepenire a lucrurilor, aceasta oprire
O a atîtor obiecte palide si ^mbatrînite, rochia ofilita de
mireasa de pe trupul gîrbovit n-ar fi semanat atît de mult cu
un lintoliu si nici valul n ar fi fost asemanator cu un giulgiu.
Si domnisoara statea ca o moarta si se uita cum jucam
II fi: dantelele s| podoabele de pe rochia de mireasa
i erau facute din hîrtie arsa. Pe atunci nu auzisem înca
morti stravechi, dezgropati din întîmplare, care se trans-
i în pulbere în-clipa în care sînt scosi la lumina; dai?
uite ori de atunci m-am gîndit ca domnisoara Havisham
o faptura pe care razele soarelui ar preschimba-o în
puii
Baiatul asta spune valetilor flacai", zise Estella bat¬
jocoritoare, înainte de sfîrsitul primului joc. Si ce mîini aspro
are ! Si ce degete grosolane !
l'inâ atunci nu mi trecuse niciodata prin gînd ca trebuie sâ mi fie rusine de mîinile me
le ; dar acum începeam sa le socotesc destul de urîte. Dispretul ei pentru mine era
atît de puternic, incît ma molipsii si eu
Estella cîstiga jocul, si acum eu eram acela care trebuia sâ dea cartile, Bineînteles
ca le dadui gresit, fiiijdca stiam ca Estella de abia asteapta sa gresesc ; si e
a ma pîrî domnisoarei Havisham, spunînd ca sînt un taran prost si neîndemînatia.
Tu nu spui nimic despre ea ? întreba domnisoara
Havisham în timp ce privea. Ea îti spune atîtea lucruri jigni¬
toare, si tu nu spui nimic Ce parere ai despre ea ?
Nu vreau sâ spun. bîlbîî eu
Spune-mi la ureche, spuse domnisoara Havisham.
.aplecîndu-ae.
Cred cai foarte mîndra. soptii eu.
Altceva ?
Cred ca i draguta
Altceva ?
Cred ca-i place sa jigneasca (tocmai atunci Estella se
uita la mine eu o expresie de neînchipuita scîrba).
Altceva ?
Cred c as vrea sa ma duc acasa
- Si sa n o mai vezi niciodata, macar ca-i asa draguta ?
Nu spun ca n as mai vrea s-o vad niciodata, dar acum
as vrea sa ma duc acasa.
Ai sa te duci indatâ, spuse domnisoara Havisham cu
gkis tare. Acum, tefminâ-ti jocul,
As fi putut sa jur ca fata domnisoarei Havisham nu erqi în stare sa zîmbeasea decît cu
zimbetul acela ciudat de la în-J ceput. Caci chipul îi înghetase într-o expresi
e încordata sfT gindiloare ; aceasta se întîmplase, poate, atunci cînd întepeni¬sera to
te lucrurile din jurul ei, si acum fiinta ei arata de parcaj nimic n-ar fi putut
s-o destinda din nou Trupul i se îndoisjH si statea încovoiat ; glasul parea ca s
e prabusise, si acum dom-: nisoara vorbea încet, împrastiind în jurul ei un
somn de moarte; în totul, domnisoara Havisham parea ca se prabusise; odata, d
emult, pe dinauntru si pe dinafara, sub apasarea unei] lovituri cumplite.
60
Jurai pîna la sfîrsit, si Estella ma saraci. Dupa ce mi lua toate cartile, le arunca
pe masa ca si cum le ar fi dispretuit, pentru .â le cîstigase de la mine
Cînd sa te mai chem ? spuse domnisoara Havisham.
Stai sa ma gîndesc.
Tocmai începusem sa-i reamintesc ca azi e miercuri, dar ea ma opri cu miscarea ace
ea nerabdatoare a degetelor de la ini na dreapta pe care o facuse si la început.
Ai rabdare! Eu habar n-am de zilele saptamînii; nici
de saptamînile anului Vino dupa sase zile. Ai înteles ?
Da, doamna.
Estella du-1 jos. Da-i ceva de mîneare si lasa-l sa se
plimbe si sa priveasca cît manîncâ Du-te, Pip
Am coborît scarile în urma luminarii, asa cum le urca- '¦iii, si Estella lasa luminarea
acolo unde o gasisem. Pîna cînd
lise usa laterala, mi se paru ca afara trebuie sa fie noapte* Lumina brusca ma a
meti, ca si cum as fi petrecut multe cea¬iuri în întunecimea acelei odai ciudate
¦ Asteapta aici, baiete, spuse Estella. si disparu, inehi-xnul usa,
M-am folosit de timpul cit am ramas singur în curte ca
Sâ ma uit la mîinile mele aspre si la ghetele mele grosolane.
Acum nu mal aveam nici cu o parere prea buna despre aceste
'iii l'iiM atunci nu ma stingherira niciodata, dar acum
mfl stinghereau ca niste lucruri vulgare Ma notarii sa-1 întreb
pe .Im- ilc ce ma învat.; imn atvlor poze flacai", de
trebuia Sâ Ic spun ,,valeti" Ce bine ar fi fost daca
r fi fost mai bine crescut, caci atunci as li fost si eu mai putin iHviopiit.
Estella se întoarse cu niste piine, putina carne si o canita CU bere. Puse cana jo
s, pe pietrele din curte, si-mi întinse plinea sl carnea, fara sâ se uite la mine, p
urtlndu-se atît de 11:¦ 111tor, de parca as fi fost uri dine cazut în dizgratie. IVTa
llmteam atît de ranit, atît de umilit, suparat, îndurerat si ne-cAjli nu gasesc cuvîntul
potrivit pentru durerea mea ustu-i -iin.ire îneît îmi dadura lacrimile în clipa aceea f
ata se ui ia la mine cu o bucurie nebuna, fiindca ea era pricina aces¬tor lacrimi,
ceea ce îmi dadu putere sa le stapînesc si sa ma ml In ochii ei ; dadu ironic din c
ap de parca ar fi vrut sa puna ca era sigura ca ma ranise îndeajuns si ma parasi.
Dupa plecarea ei, am cautat un loc unde sa-mi ascund fata ti m-am dus în spatele p
ortitei din fundul potecii ; m-am ipi'ljlnlt cu cotul de zid mi-am înfundat capul în
mîneca si am
61
început sa plîng. în timp ce plîngeam, ma izbeam cu capul de zid si-mi smulgeam parul di
n cap ; simtamintele mele erau atît de amare, iar durerea mea fara nume atît de ascu
tita, încît simteam nevoia sa ma împotrivesc.
Cresterea pe care mi-o daduse sora-mea ma facuse sim-titor, în lumea cea mica a co
piilor, a tuturor copiilor, oricine i-ar creste, nimic nu pare mai tragic si nu
e resimtit mai dureros decît nedreptatea ; dar Copilul e mic si lumea lui e mica s
i ea ; pastrînd proportiile, calul lui de lemn i se pare la fel de mare ca un cal
de vînatoare islandez. în sufletul meu s-a dat, din cea mai frageda copilarie, o lup
ta neîntrerupta cu nedreptatea. Din vremea cînd de-abia puteam sa vorbesc, stiam ca
sora-mea, în tirania ei aspra si capricioasa, e nedreapta cu mine, si nu ma puteam
obisnui cu gîndul ca faptul ds a ma fi crescut ,,ca-n palme" îi dadea dreptul sa ma
creasca în ghionti. Aceasta idee m-a urmarit în timpul pedepselor, dizgratiilor, po
sturilor, veghilor si tuturor celorlalte forme de penitenta, si banuiesc ca eram
atît de sfios si de simtitor tocmai din pricina ca, în tot timpul copilariei mele s
inguratice si lipsite de aparare, eram atît de patruns' de aceasta convingere.
Pîna una-alta, m-am descotorosit de sentimentele mele jignite izbindu-le de zidul
berariei si smulgîndu-le odata cu parul Dupa aceea mi-am sters fata cu mîneca si am
iesit de dupa gard. Pîinea si carnea erau destul de bune, iar berea ma încalzea si m
a întepa, asa încît în curînd m-am simtit în stare sa privesc în jurul meu.
Fara doar si poate ca locul care se-ntindea pîna la po-rumbarul din curtea fabrici
i era pustiu. Porumbarul fusese îndoit cu prajina cu tot de vreun vînt cumplit, si d
aca s-ar fi aflat pe atunci vreun porumbel înauntru, s-ar fi simtit ca pe mare. Da
r în porumbar nu se vedea nici un porumbel, dupa cum nu era nici cal în grajd, nici
porc în cotet, nici orz \a hambar si nici miros de graunte sau de bere în cladirile
si în butoaiele din fabrica. Pesemne ca toate Testurile si mirosul fabricii se împra
stiasera în aer o data cu ultimul nor de fum. într-o curticica alaturata se aflau o
gramada de butoaie goale, ; al caror miros acru amintea de zile mai bune ; ba er
a chiar prea acru ca sa mai aminteasca de berea de altadata, si apoi butoaiele a
celea singuratice nu se deosebeau de celelalte.
în fund de tot, dincolo de fabrica, se întindea o gradina paraginita, înconjurata de u
n zid vechi ; zidul nu era înalt, asa ca ma catarai pe el si izbutii sa stau agata
t destul ca sa vad ca gradina cea paraginita era gradina casei si ca era na-
62
p de buruieni, dar ca pe potecile ei galbene si verzi se
vedeau urme, ca si cum cineva s-ar fi plimbat din cînd în cind pe acolo ; si mai vaz
ui ca Estella tocmai se îndeparta de mine, umblînd pe poteca. Dar Estella parea sa f
ie pretutindeni. Caci atunci cînd, lâsîndu-ma ispitit de butoaie, începui sa umblu print
re ele, o vazui si pe ea facînd acelasi lucru, la celalalt capat al curtii. Era cu
spatele la mine si îsi tinea cu amîndoua manile parul castaniu si rasfirat ; nu se în
toarse deloc spre mine, si, deodata, se facu nevazuta. La fel si-n fabrica, vrea
u sa spun în locul acela înalt si pardosit unde pe vremuri se facea bere si unde se
mai vedeau si acum unelte. Cînd om intrat prima oara în fabrica si, cam speriat de înt
unericul ¦ dinauntru, m-am oprit lînga usa, uitîndu-ma în jurul meu, ana vazut-o din n
ou, trecînd printre focurile stinse si urcînd o
i usoara si luminoasa de fier, Pe urma a aparut într un coridor de sus, deasupra c
apului, ca si ccum s-ar fi pregatit Sil se ridice încet în vazduh.
în clipa aceea si-n locul acela, cu închipuirea mea se pe¬
trecu ceva ciudat. Si atunci lucrul acesta mi s-a parut ciudat,
dar, mai tîrziu, mi s-a parut si mai ciudat. îmi îndreptai ochii,
putin ametiti de lumina aceea alba, spre o grinda mare de lemn
dintr-un colt al fabricii, si în dreapta, lînga mine, vazui p
silueta de femeie atîrnata de gît. Era îmbracata în albrgalbul
i încaltata cu un singur pantof ; podoabele ofilite de pe
rochi i ca de hlrtle arsa, si fata era a domnisoarei Tîa-
vlniham ; obrajii K miscau ca si cum domnisoara Havisham ¦ II- li iniiiv.ii s,i II
I.I strige îngrozit de .chipul acela, care, cu o i llpâ înainte, nu se aflase acolo, o
luai mai întîi la fuga, apoi
ipropia) de trupul spînzurat. Si spaima mea crescu cînd în loi ni acela nu mai gasii n
imic.
Lumina înghetata si vie de afara, cerul luminos, oamenii
ne-i vedeam trecînd dincolo de zabrelele portii si influenta binefacatoare a berii
si a mîncarii care mai ramasese m-ar mai fi putut linisti putin. Dar cred ca nici
cu ajutorul lor nu ni as fi venit în fire atît de curînd daca n-as fi vazut-o pe Este
lla, se apropia cu cheile în mîna, ca sa-mi deschida poarta. Ai li avut de ce.sa m
a dispretuiasca, îmi ziceam, daca m-ar
i/ut speriat ; si nu voiam sa-i dau prilejul.
Cînd trecu pe lînga mine, îmi arunca o privire triumf a-
e, ca si cum s-ar fi bucurat ca aveam mîini atît de aspre ti tfhete atît de grosolane,
apoi îmi deschise poarta si o tinu di ichtsâ, ca sa trec. Am iesit fara sa ma uit l
a ea, dar ea m-a ¦tins, batjocoritoare, cu mîna.
63
De ce nu plîngi ? . Fiindca nu vreau.
Vrei, spuse ea. Ai plîns pîna ti s-au umflat ochii ; si acum îti mai vine sa plîngi.
Rîse dispretuitor, ma împinse afara si încuie poarta în urma mea Ma dusei de-a dreptul l
a domnul Pumblechook si, spre marea mea usurare, nu-1 gasii acasa. Asa ca lasai
vorba vînzatorului în ce zi eram din nou asteptat la domnisoara Havisham si pornii h
otarît sa bat pe jos cale de patru mile pîna la fierarie ; si, în timp ce umblam, cuge
tam la cele va¬zute si-mi spuneam mereu ca eram un taran de rînd, cu mîini aspre si gh
ete grosolane, ca aveam obiceiul, demn. de dispret, de a numi valetii flacai", ca
eram mult. mai nestiutor decît ma credeam în ajun si ca drumul pe care apucasem nu
puica duce decît la o viata proasta si amarîta..
CAPITOLUL 9
Cînd am ajuns acasa, sora-mea, care era foarte curioasa sa afle de toate despre ca
sa domnisoarei Havisham, îmi pusa o multime de întrebari, Asadar, ma trezii cu niste
ghionti pu¬ternici în ceafa si în sale si cu. fata izbita de peretele bucata¬riei, în sem
n de ocara pentru ca nu raspundeam destul de amanuntit la întrebarile ei.
Daca în sufletul altor copii teama ascunsa de a nu fi în¬telesi se afla la fel de adînc în
radacinata cum se afla în sufletul meu si cred ca asa e, caci n-am nici un motiv s
a cred 'a am fost un monstru - atunci în acest fapt trebuie cautata cheia ' multor
ascunzisuri. Eram sigur ca daca i-as descrie sora inii casa domnisoarei Havisham
asa cum o vazusera ochii mei, n-as-fi fost înteles. Nu numai atît. Eram convins ca
domnisem; a .Havisham n-ar fi fost înteleasa ; desi si pentru mine ea -era o fiint
a cu totul ciudata, ml se parea o tradare si o grosolanie s-o fi tîrît asa cum era (
de Estella" nici nu mai verbese) în fata ochilor doamnei Joe. De aceea, am spus cît
am putut n.ai putin si m-am trezit cu fata busita de peretele bucatariei.
Culmea a fost, însa, ca Pumblechook, laudarosul acclu trîn, ros de curiozitatea de a
Stii tot ce vazusem si tot ce auzisem, pica si el cu brisca lui la ora ceaiulu
i, ca sa afle tsa-e amanuntele. Si doar vazînd curiozitatea,care 1 chinuia, ochi
lui de peste si gura lui deschisa, parui spalacit, zburlit de nerabdare, si pîntec
ele umflat, devenii mai aprig în hotarîrea de a nu dezvalui nimic.
Ei, baiete, începu unchiul Pumblechook, de îndata oo
1 st oferi jiltul de lînga foc. Cum te-ai descurcat în orasul da
sus?
Eu raspunsei :
Destul de bine, domnule, si sora-mea îmi arata pumnul.
Destul de bine ! repeta domnul Pumblechook. Asta
nu-i un raspuns. Spune-ne ce întelegi prin destul de bine',
baiete.
Poate ca tencuiala lipita de frunte da creierului o încli¬nare spre încapatînare. Atîta
stiu, ca încapatînare-a mea se oteli de îndata ce tencuiala mi se lipi de frunte.
Timp de cîteva clipe ramasei pe gînduri, apoi raspunsei, ca si cum as fi dos-opiTit
ceva nou :
Vreau sa spun, destui de bine.
Sora-mea scoase o exclamatie de nerabdare si era gata si se napusteasca asupra m
ea sarmanul de mine, eram lipsit
i parare, caci Joe avea treaba în fierarie cînd domnul l'nmblcchook interveni :
Nu. Nu te Înfuria. Las', ca ma descurc eu cu pustiul,
Apoi, domnul Pumblechook ma întoarse spra
are de parca ar fi vrut sa-mi taie parul si spuse :
iulil, cn sfl-tl limpezesti g!ndurile, cît fac patruzeci si
penny ?
Socotii în gînd care ar El urmflrlle unul raspuns ca : patru
ite de lire, si vazînd ca n-ar fi prielnice pentru mine, încercai
na apropii pe cît puteam da raspunsul adevarat, care era
ca opt penny mai putin decît raspunsul pe care-1 dadui
eu, Atunci, domnul Pumblechook ma puse sa repet tot sistemul
monetar, începînd cu doisprezece penny fac un siling" pînâ
iatruzeci de penny fac trei silingi si patru penny". si apoi
întreba triumfator, ca si cum ar fi muncit el :
- Ei, si acum, cît fac patruzeci si trei de penny ? Si eu raspunsei, dupa o lunga
gîndire :
Nu stiu.
Si într-adevar eram atît de scos din fire, îneît ma îndoiesc, i stiam.
Domnul Pumblechook facu un gest de" surub cu capul, ca ii scoata raspunsul din c
reier, si spuse :
tnte c. 3
65
De pilda, patruzeci sî trei de penny fac trei farthlng'1 sl sase penny 2.
Da ! spusei eu. Si, desi sora-mea ma trase în elipa
aceea de urechi, îmi facu o placere nespusa sa vad ca raspunsul
meu stricase gluma lui si-1 adusese la un punct mort.
Baiete ! cum arata domnisoara Havisham ? reîneepu
domnul Pumblechook, dupa ce-si reveni; îsi încrucisase strîns
inîiniîe pe piept si-si misca capul în chip de surub.
 Foarte înalta si oachesa, spusei eu.
Asa-i, unchiule ? întreba sora-mea.
Domnul Pumblechook clipi afirmativ din ochi. Si eu în-telesei ca n-o vazuse niciod
ata pe domnisoara Havisham, earo nu arata de fel asa.
Bine ! facu domnul Pumblechook cu îngîmfare Vezi,
asa trebuie sa-1 iei ! Asa-i ca stiu sa umblu cu el ?
Eram sigura, unchiule, raspunse doamna Joe. L-as lasa
tot timpul cu dumneata ; te pricepi asa de bine sa umbli eu el l
Mai departe, baiete ! Ce facea, azi, cînd ai intrat la
ea ? întreba domnul Pumblechook.
Sedea, raspunsei eu, într-o trasurica de catifea neagra.
Domnul Pumblechook si doamna Joe se zgîira unul la
altul cred si eu ! si repetara amîndoi :
într-o trasurica de catifea neagra ?
Da, spusei eu. Si domnisoara Estella, stiti, nepoata ei,
îi dadea cozonac si vin prin fereastra trasurii, pe o farfurie
de aur. Si m-am dus si eu în spatele trasurii, sa manînc portia
mea, fiindca asa mi-a .spus.
Mai era cineva pe acolo ? întreba domnul Pumblec¬
hook. i
Patru cîini, raspunsei eu.
Mari, sau mici ? 1
Uriasi, spusei eu. Si se luptau pentru niste costite da
vitel, care stateau într-un cosulet de argint.
Domnul Pumblechook si doamna Joe se uitara din nou unul la altul, cu totul uluit
i. înnebunisem de-a binelea eram ca un martor torturat ca sa spuna adevarul si le-
as fi spus orice mi-ar fi trecut prin cap.
Unde era trasura asta, pentru numele lui Dumnezeu 7,
întreba sora-mea.
în odaia domnisoarei Havisham.
1 Moneda marunta* engleza, a patra parte dintr-un penny. 8 întrebarea es
te pusa cu intentia de a-1 încurca pe copil. In realitate, patruzeci si trei d
e penny = 3 silingi si 7 penny.
66
Si iar se holbara unul la altul.
Dar n-avea cal, adaugai aceasta întregire salvatoare In
clipa în care înlaturai din mintea mea patru armasari gat'ti,
ale caror hamuri îmi trezeau gînduri salbatice.
E cu putinta, unchiule ? întreba doamna Joe. Ce tot
spune baiatul asta ?
Sa-ti spun eu ce-i, raspunse domnul Pumblechook. Eu
cred ca era o litiera *. Stii, e cam ciudata, foarte ciudata, destul
de ciudata ca sa-i placa sa-si petreaca ziua într-o litiera.
Ai vazut-o vreodata sezînd în litiera, unchiule ? în-
ntreba doamna Joe.
Cum era s-o vad, raspunse el, nevoit sa marturiseasca,
cînd n-am vazut-o în viata mea ? ! Nici n-am dat ochii cu ea !
Doamne, unchiule ! Si atunci cum ai vorbit cu ea ?
Nu întelegi ? spuse domnul Pumblechook. Cînd am
fost acolo, m-am dus pîna la usa ei, si usa era deschisa, si asa
mi-a vorbit. Cum nu-ntelegi ? Doar baiatul s-a dus sa sa
joace. De ce te-ai jucat, baiete ?
Ne-am jucat cu stegulete, spusei eu. (Va rog sa ma
credeti ca sînt înmarmurit de cîte ori îmi amintesc de minciu¬
nile pe care le-am spus în seara aceea).
Stegulete ! glasul sora-mii rasuna ca un ecou.
Da, spusei eu. Estella flutura un steag albastru, si eu
unul I domnisoara Havisham unul presarat cu stelute
prin fereastra trâsurlcii. Si, dupa aceea, am fluturat cu am strigat : Ura".
»eta sorâ-mca. De unde ati luat sabii ?
Din dulap, spusei eu. Si am vazut în dulap pistoale,
sl dulceata, si pilule. Si soarele nu intra în odaie, era luminata
cu Luminari.
_Asta-i adevarat, spuse domnul Pumblechook, dînd din
cap cu greutate. Asa stau lucrurile, asta am vazut si eu. Si
doi se holbara la mine, si eu ma uitam la ei cu un aer firesc de nepasare voita,
cuprinzîndu-m ipiciorui drept cu mîna dreapta.
Daca mi-ar mai fi pus si alte întrebari, cu siguranta ca rn-asi fi tradat, caci er
am gata sa spun ca în curte se afla nn bulon si m-as fi aventurat în aceasta afirmat
ie daca închipuirea mea n-ar fi fost împartita între acest fenomen si un urs, care ee
ascundea în fabrica de bere. Dar ei erau atît de prinsi cu
Un fel de pat sau de scaun, purtat de cai sau de oameni, Întrebuintat în antichitate
a romana si tn evul mediu, iar In unele tari si astazi ca mijloc de locomotie.
comentarea minunilor pe care le auzisera, încît scapai. Nu Încetasera înca sa comenteze
acest subiect, cînd Joe se întoarse de la lucru, ca sa bea o ceasca de ceai. Sora-me
a, mai mult ea sa-si usureze mintea împovarata decît sa-i faca lui placere ii povest
i asa-zisele mele experiente.
Cînd l-am vazut pe Joe deschizînd mari ochii lui albastri si uitîndu-se uluit si neput
incios prin bucatarie, m-am simtit coplesit de remuscari, dar numai în ceea ce-1 p
rivea pe «1, si nicidecum fata de ceilalti doi. Numai si numai fata de Joe ma soco
team un mic monstru, în timp ce ei dezbateau problema foloaselor cu care ma voi al
ege eu în urma cunostintei cu domnisoara Havisham si multumita protectiei ei. Nici
nu se îndoiau ca domnisoara Havisham va face ceva" pentru mîne 5 îndoielile lor privea
u numai forma acelui ceva". Sora-mea sa gîndea la ceva avere1'. Domnul Pumbleehook înc
lina spre un premiu frumos, cu ajutorul caruia sa devin ucenic într-o mese¬rie mai d
e soi; de pilda, comertul cu grîne si seminte. Joe 51 nemultumi adînc pe amîndoi. Caci
lui îi trasni prin «ap kleea minunata ca as putea primi în dar unul din cei patru din
i care se bateau pentru costitele de vitel.
Si un cap de prost poate sa dea o parere mai buna,
spuse sora-mea. Daca mai ai ceva de lucru, vezi-ti de treaba.
Si Joe pleca.
Dupa plecarea domnului Pumbleehook, în timp ce sora-mea spala vasele, ma furisai în
fieraria lui Joe si ramasei acolo pîna ce-si ispravi el treaba. Apoi îi spusei :
Joe, înainte de a se stinge focul, as vrea sa-ti spun ceva.
Adevarat, Pip ? spuse Joe, tragîndu-si lînga foc scau¬
nelul lui de potcovar. Atunci, spune. Ce s-a întîmplat, Pip ?
Joe, începui eu, apucînd mîneca suflecata a camasii
lui si rasucind-o între degete. îti amintesti de tot ce-am spus
de domnisoara Havisham ?
Daca mi-amintesc ? spuse Joe. Te cred ! E minunat !
E groaznic, Joe ; nu-i adevarat.
Ce tot spui, Pip ? striga Joe, lasîndu-se uluit pe spate.
Doar n-ai sa spui ca...
Ba da, Joe ; sînt minciuni.
Dar nu tot ce-ai spus ! Doar n-ai sa spui ca nu era
nici o trasurica de catifea neagra ! zise el în timp ce eu da¬
deam negativ din cap. Dar cel putin cîinii, Pip ! Zau, Pip,
spuse Joe. convingator, daca costitele nu erau, dar macar cîinii...
Nu, Joe.
Nici un cîine ? întreba Joe. Un catelus ? Hai, spune-ml!'
68
Nu, Joe, nimio. ;. ,
In timp ce eu îl priveam cu deznadejde, Joe se uita deza¬magit la mine.
Pip, mai baiete ! Nu merge asa ! Unde ai sa ajungi ?
E groaznic, Joe, nu-i asa 1
Groaznic ? striga Joe. E de neînchipuit 1 Ce te-a
apucat ?
 Nu stiu ce m-a apucat, Joe, raspunsei eu, lasîndu-i
mîneca si asezîndu-ma jos, în cenusa, la picioarele Iul, eu capul
ridicat, dar tare-as fi vrut ca tu sa ma fi învatat sa nu spun
valetilor din jocul de carti flacai", tare-as vrea sa n-am ghete
asa grosolane si mîini asa aspre.
Apoi i-am marturisit lui Joe cît eram de nenorocit si ca-ml era cu neputinta sa le
spun toate astea doamnei Joe si dom¬nului Pumblechook, care se purtau atît de aspru
cu mine, si ca la domnisoara Havisham locuia o domnisoara foarte frumoasa si qr
ozav de mîndra, care spusese ca sînt necioplit si ea stiam si eu ca sînt necioplit si
ca tare-as fi vrut sa nu mai fiu >pllt si ca de aceea turnasem atîtea minciuni, n
ici eu nu i cum.'
Cazul meu era metafizic, si dezlegarea lui prezenta pentru ffoe cel putin tot atît
ea greutati ca si pentru mine. Dar Jee scoase cazul de pe tarîmul metafizicii si, în
felul acesta, îl lega.
Un lucru e sigur, Pip, spuse Joe, dupa ce rumega cîtva
ilmp problema minciuna tot minciuna ramîne. Oricare ar fi
pricina pentru care ai mintit, n-ar fi trebuit sa faci asta j
minciunile vin de la parintele minciunilor, si tot acolo se duo.
Sa nu mai minti, Pip ! In felul asta, n-o sa ajungi sa nu mai fii
necioplit mai baiete. Si nici n-am priceput eu prea bine ee-i
tu neciopleala ta. Nu stii chiar totul, dar esti înca mic Si apoi
isti învatat cum nu sînt multi.
Nu, sînt un prost si un înapoiat, Joe !
Ce tot spui ?! Si scrisoarea pe care mi-ai scris-s
aseara ? Ba chiar cu litere de tipar !. Am mai vazut eu scri¬
nuri ! Si înca de la boi'eri mari! Si, pe cinstea mea, ca nu
*rau cu litere de tipar ! spuse Joe.
N-am învatat mai nimio pînâ acum, Joe. Ai tu m pa¬
rere buna despre mine. Asta-i tot,
Bine, Pip, spuse Joe. Sa zicem ca-i as§. Dar înainte
!
e a fi un învatat cioplit trebuie 8a fii mai întîi necioplit, cu ta cred. Nici regele
care sta pe tron si poarta o coroana pe mp nu poate scrie cu litere de tlpar nic
i un act daca na în-
vatat alfabetul în timp cît era print mostenitor. Da, adauga ffoe clatinînd cu întelepci
une din cap si daca n-a început de la A si nu a muncit pîna a ajuns la Z. Si eu stiu
ce în¬seamna toate astea, macar ca n-as putea spune ca am trecut si eu prin ele.
întelepciunea lui Joe ma umplea de nadejde si-mi dadea putin curaj,
Si apoi cred ca cei neciopliti ma gîndesc la cîstigul
si la mestesugul lor ar fi mai de folos daca ar ramîne cu tei
neciopliti, în loo sa se duca sa se joace cu cei ciopliti. Dar ia
spune, ca mi-am adus aminte, steguletele erau ?
Nu, Joe.
Pacat ca nu erau, Pip. Fie ca este sau nu asa, e mai
bine sa nu vorbim acum, ca o mîniem pe sora-ta si n-avem
voie sa facem asta cu buna-stire. Asculta, Pip, la ce-ti spuna
un prieten adevarat ! Daca nu izbutesti sa te cioplesti" mer-
gînd pe drumul cel drept, apoi decît sa umbli pe un drum
strîmb, mai bine lasa-te pagubas ! Asa ca nu te mai gîndi la
asta si ai sa traiesti multumit si ai sa mori linistit.
Nu esti suparat pe mine, Joe ?
Nu, baiete. Ma tot gîndesc ca minciunile tale au fost
tare îndraznete si aiurite ; stii, cînd ai spus de dini care sa
bateau pentru carnea aceea de vitel! Ti-o spune un om care ti
vrea binele din toate inima : scoate-ti toate astea din cap, mâi
Pip, te rog din tot sufletul, acum, cînd te duci sa te culci.
Asta-i tot, baiete, si sa nu mai faci asta niciodata.
în odaita mea, în timp ce-mi faceam rugaciunea, mi-adusei aminte de sfaturile Jui Jo
e ; si, totusi, mintea mea de copil era atît de tulburata si de nemultumita, încît, mu
lt timp dupa ce m- am bagat în pat, am continuat sa ma gîndesc ca tare mecioplit l-a
r socoti Estella pe Joe, un biet fierar, cu mîini aspre si bocanci grosolani. Ma gîn
deam ca Joe si sora-mea sta¬teau în bucatarie, ca eu ma urcasem în odaita mea venind t
ot de-acolo, ca domnisoara Havisham si Estella nu stateau nici¬odata în bucatarie si
ca erau cu mult mai presus de aceste lucruri de rînd. Am adormit cu gîndul la cum îmi
petreseam timpul" la domnisoara Havisham, ca si cum as fi locuit acolo saptamîni s
i luni în sir, nu cîteva ore, ca si cum vizita mea acolo ar fi fost o amintire de de
mult, nu ceva care se întîm-plase în aceeasi zi.
Ziua aceea a fost pentru mine o zi de neuitat, eâ*i ea a adus mari schimbari în sufl
etul meu. Dar asa se întîmpla în viata oricarui om. Inchipuiti-va ca o anumita zi n-ar
fi existat
70
si gînditi-va ce deosebit ar fi fost drumul vietii voastre. V«I, care cititi rîndurile
acestea, opriti-va o clipa si gînditi-va la lantul lung de fier sau de aur, de sp
ini sau de flori care nu v-ar fi legat niciodata daca prima veriga nu ar fi fost
faurita în ziua aceea neuitata.
CAPITOLUL; io
0 zi sau doua mai tîrziu, într-o dimineata, cum deschisei
ochii, îmi trecu prin minte fericita idee ca cel mai bun lucru
pe care-1 aveam de facut ca sa nu mai fiu atît de necioplit era
s-o storo pe Biddy de toata stiinta ei. Ca urmare a aeestei
inspiratii luminoase, cînd ma dusei seara la matusa domnului
Wopsle, îi spusei lui Biddy ca aveam motivele mele pentru
care doream sa ajung ceva în viata si ca ia-s fi foarte recu¬
noscator daca mi-ar împartasi toata stiinta ei. Biddy, care era
fata cea mai inimoasa din lume, primi propunerea mea si,
într-adevar, chiar dupa cinci minute, începu sa puna în apli¬
care ceea ce fagaduise.
Planul de educatie, sau cursul", orînduit de matusa dom¬nului Wopsle, ar putea fi rez
umat în urmatoarele cuvinta i Elevii mlncau mere si îsi înfundau paie în haina, pe la sp
ate, > nul mfituta domnului Wopsle îsi aduna puterile si sa ea la toti, pocnin
du'-i, fara alegere, cu o nuia. Dupa ce-si primeau pedeapsa, rîzînd si batîndu-si joc
de batrîna, elevii se asezau într-un sir si-si treceau, din mîna în mîna, bîzîind, o carte
entuita. Pe foile cartii se aflau, sau, mai bine zis, se aflasera' odata un alfa
bet, cîteva exercitii de silabisire, cîteva cifre si tabele. De îndata ce acest volum în
cepea sa circule, ni.'ilusa domnului Wopsle cadea într-o stare de letargie, fin dl
rt 'Cauza somnului, fie din pricina reumatismului. Atunci elevii
1 >eau sa-si examineze unul altuia ghetele, cu scopul de A
afla cine era în stare sa calce mai vîrtos pe gheata celuilalt.
Arest exercitiu mintal tinea pîna cînd Biddy se repezea si la
împartea trei Biblii desfigurate (care aratau ca si cum un ora
neîndemîriatic le-ar fi taiat cu barda dintr-un butuc), cu mul!
mal nocitet tiparite decît toate curioziatile literare pe car$
le un vazut vreodata, stropite cu pete de rugina si continînd
di'crite specimene din lumea insectelor strivite între foi. A*
i parte a cursului era de obicei însufletita de mai multa lupte corp la corp între B
iddy si scolarii neascultatori. Dupâ
71
ce îupiele se sfirseau, Biddy ne spune la ce pagina sa deschi-dem si apoi citeam c
u totii cu glas târe, într-un cor înspabmn-tator, '-:eea ce întelegeam, sau, mai bine zi
s, ceea ce nu întele-geam ; Biddy ne întovarasea cu vecea ei ascutita si monotona, s
i nici unul din noi n-avea habar de ce eitea sl nici respect fata de text. Harma
laia asta tinea cîtva timp, pîna ce o trezea pe matusa domnului Wopsle, care, clatinîn
du-se, se napustea asupra unui baiat ales la întîmplare sl-1 tragea de urechi. Atunc
i întelegeam cu totii ca lectia de seara luase sfîrsit si saream în sus cu strigate de
victorie intelectuala. Trebuie ¦sa fiu sincer si sa spun ca nu era interzis ca el
evii sa se înde¬letniceasca cu scrisul pe tablita si chiar cu cerneala (atunci cînd se
 gasea), dar în timpul iernii era greu sa urmezi acea parte a cursului, din pricin
a ca pravalioara, în care se adunau elevii si care servea matusii domnului Wopsle
drept salonas si dormitor, era foarte slab luminata cu ajutorul unor luminari de
seu anemice si fumegînde. iar foarfece de taiat fitilul nu rta. t
îmi dadui seama ca, în astfel de împrejurari, va fi nevoie de mult timp ca sa ma ciopl
eso; totusi, m-am hotarît sa încep, si, chiar în seara aceea, Biddy, în urma întelegerii n
oastre, mi-a împartasit cîteva informatii, din lista de preturi, si anume din rubric
a zahar rafinat, ba chiar mi-a împrumutat un D mare englezesc, pe care-1 imitase d
upa un titlu de ziar, ca sa I co¬piez acasa si pe care eu. pîna ce Biddy m-a lamurit
. îl fundam cu un model de catarama
Desigur, în sat exista si o circiuma, si lui Joe îi pi acea sa se duca uneori acolo,
ca sa si fumeze luleaua. în seara aceea primisem ordine severe de la sora mea ca
la întoarcerea de ia scoala sa-1 iau pe Joe de la ..Barcagiii veseli" si sa-1 aduo
ftciisa cu orice pret, Asa ca-mi îndreptai pasii spre Barcagiii veseli".
La Barcagiii veseli", pe perete, linga usa, se întindea un raboj care te nelinistea
de lung ce era, cu multe semne de-creta pentru niste datorii care, dupa cum mi
se parea mie, nu se plateau niciodata. Semnele acelea se aflau acolo de eînd ma st
iam, si rabojul erescuse mai repede decît mine. Dar tinutul nostru era foarte boga
t în creta si poate ca oamenii nu dadeau cu piciorul la nici un prilej de a o folo
si.
Deoarece era sîmbata seara, îl gasii pe cîrciumar uitîn-du-sc ram înnegurat la raboj, dar
fiindca eu aveam treaba cu Joe. nu cu el, îi dadui buna seara si intrai în odaia din
fundul coridnruM, unde ardea un foc zdravan si unde iloa îsi funia înlemni în tovaras
ia domnului Wopsle si a unui strain.
ffoe ma saluta, ca de obicei, cu vorbele s Sa traiesti, Pip, mai baiete !" si, în o
daita aceea, strainul îsi întoarce capul si se uita la mine.
Era un om ciudat, pe care nu-1 vazusem niciodata. Tinea capul într-o parte si un o
chi pe jumatate închis, ea si eum ar fi tintit ceva cu o pusca nevazuta. Avea o lu
lea în gura, p© care o scoase, si, dupa ce dadu încet .afara tot fumul, clatina din ca
p, uitîndu-se tinta la mine. Dadui si eu din cap, iar strainul mai dadu o data din
cap si îmi facu îoe pe banca, lînga el, ca sa ma pot aseza.
Dar fiindca eram obisnuit sa stau lînga Joe de cîte ori veneam la cîrciuma, îi spusei : N
u, multumesc, domnule", yi ma furisai pe locul pe care Joe mi-1 oferi pe banca d
in fata. Strainul se uita la Joe si, vazînd ca el se gîndea la altceva, îmi facu din n
ou semn cu capul si apoi îsi freca piciorul în chip caraghios ; cel putin asa mi se
parea mie.
Spuneai, zise strainul. întorcîndu-se spre Joe, ca esti
[ierar
Da. asa am spus, raspunse Joe.
Ce vrei sa bei, domnule ?... Stii ca nu mi-ai spus cura te cheama.
Joc îl lamuri, si omul îi spuse pe nume.
Ce viei sa bei, domnule Gargery ? Fac eu cinste. Stii,
¦eara de azi \\ Bpun drepl spuse .Toe, nu prea sînt învatat sa
învatat ? Nu, facu strainul, dar din cînd în cînd, într o scara, se poate. Hai I spune ce
vrei, domnule Gargery.
Mu vreau sa fac pe batosul, spuse Joe. rom.
Rom, repeta strainul. Si poate ar vrea si domnul sa-si
ili'.i cu parerea'?
Rom. facu domnul Wopsle.
De trei ori rom ! striga strainul catre cîrciumar. Adu
paharele !
Domnul asta. lamuri Joe. ca. sa-1 prezinte pe domnul
Wopsle, e un domn pe care ti-ar placea sa-1 auzi E paracliser
la biserica.
Aha ! facu strainul, cu ochiul la mine Biseriq^ aceea
llnguratiea. dincolo de mlastini, eu mormintele de jur-împtejur.
Chiar asa, spuse Joe.
Strainul mormai ceva cu satisfactie, în timp ce-si fuma
na, si îsi întinse picioarele pe banca pe care sedea. Puna
ilarie de drum, cu boruri largi, si pe dedesubt avea capul
;gat cu o basma în chip de gluga, asa încît nu i se vedea nici n fir de par. Statea cu
privirile atintite asupra focului, si mia ni se parea ca vad pe fata lui o expr
esie sireata si un rîa tapînit.
Nepot ? întreba strainul.
Cum sa-ti spun ?... raspunse Joe, cu acelasi aer da
tdînca gîndire. Ca sa-ti spun drept, nu mi-e nici nepot..
Ce naiba e atunci ? întreba strainul,
întrebarea lui mi se paru prea apasata.
La aceste cuvinte, domnul Wopsle se amesteca în discutie, :a unul ce stia tot ce s
e putea sti despre rude, deoarece me-teria lui îl silea sa tina minte cu care din
rudele femeiesti nu i voie sa te însori. El lamuri legaturile de rudenie care exis
tau ntre mine si Joe. Fiindca tot apucase sa vorbeasca, domnul Wopsle încheie cu u
n pasaj scrîsnit si înspaimîntator din Richard al IlI-lea, si i se paru ca este de aju
ns sa deelare i ,Dupa cum spune poetul", ca sa lamureasca lumea cu privire a res
tul acestei recitari.
Si trebuie sa mai adaug ca, în timp ce pomenea de mine, domnul Wopsle socoti ca, p
entru a-si desavîrsi raportul, e ne-cesar sa-mi ciufuleasca parul si sa mi-l bage în
ochi. Nu pricep de ce toti oamenii de teapa lui, care veneau la noi, îmi pro-duce
au în împrejurari asemanatoare aceeasi senzatie nepla¬cuta. Nu-mi amintesc sa fi fost
vreodata, în copilarie, subiectul de discutie al familiei si al prietenilor famili
ei fara ea vreo persoana cu mîna mare sa nu fi recurs. în semn de ocrotire, la acest
e mijloace cu influente imediate asupra ochilor mei.
în tot acest timp, strainul nu se uita decît la mine, si se uita ca si cum ar fi fos
t hotarît ca pîna la urma sa ma împuste, sa ma doboare la pamînt. Dar dupa întrebarea acee
a cu ..ce naiba", nu mai scoase nici o vorba pîna ce se adusera paha¬rele ; si atunc
i trase cu pusca, si a fost o împuscatura de pomina !
Nu facu nici o observatie cu glas tare, ci juca o scena muta, care îmi era adresat
a mie. îsi amesteca romul cu apa, uitîndu-se la mine si-1 gusta, cu ochii atintiti t
ot asupra mea. Asadar, * fi amesteca si-1 gusta ; dar nu-1 amesteca cu lingura p
e care io aduse cîrdumarul, ci cu o pila.
Facu asa ca nimeni sa nu vada pila în afara <1« mine j s\. dupa ce sfîrsi, o sterse si
o puse în buzunarul de la piept. Recunoscui pila lui Joe si, din clipa în care vazu
i unealta, întelesei câ 1 cunoaste pe fugarul meu. Ma uitam tinta la el,
74
ca vrajit. Dar el se aseza mai bine pe banca si, fara" sâ-î pese de mine, începu sa vo
rbeasca despre gulii.
Sîmbata seara, la noi în sat, simtea fiecare om ca se pri-meneste de toate relele si
ca are © clipa de ragaz înainte de a începe din nou viata de toate zilele, ceea ce îi d
adu si lui Joe curajul de a îndrazni ca sîmbata sa stea la circiuma eu o ju-matate d
e ora mai tîrziu decît în alte zile. Dar jumatatea de ora, ca si romul, se sfîrsise, si
Joe se pregati de plecare, luîn-du-ma de mîna.
Mai stai o clipa, domnule Gargery, spuse strainul. Cred
ca am pe undeva, prin buzunar, un siling nou si stralucitor,
si daca-1 gasesc, e al baiatului.
Alese silingul dintr-o gramajoara de bani marunti, îl îm-pacheta într~o hîrtie mototolit
a si mi-1 dadu mie.
E al tau, spuse el. Baga de seama, numai al tau !
li multumii holbîndu-ma la el într-un chip care depasea cu mult marginile bunei-cuvi
inte si tinîndu-1 pe Joe strîns de mîna. Omul îi dadu buna seara lui Joe si dadu buna se
ara si domnului Wopsle (care pleca o data cu noi), iar mie îmi arunca doar o privi
re cu ochiul lui de tintas, de fapt nici nu era © privire, caci îsi închise ochiul, da
r ce minuni nu se pot fac» cu un ochi pe care-1 ascunzi !
Daca pe drumul spre casa as fi avut chef de vorba, n-as i bit decît eu. caci domnu
l Wopsle se despartise de noi la usa drciumil, Iar Joe umbla tot drumul cu gura
cascata, pentru ca aerul sa-1 scoata pe cît se putea mirosul de rom. Dar eu i>ram în
marmurit de aceasta reîntoarcere a vechiului mau pacat sl a povestii cu fugarul si
nu ma puteam gîndi la nimio altceva,
Sora-mea nu era în toane rele cînd ne facuram aparitia în bucatarie, si Joe, încurajat d
e aceasta împrejurare neobis¬nuita, îi povesti întîmplarea cu silingul.
O fi unul fals, pun mîna în foc, spuse doamna Joa
triumfatoare, ca altfel cum i l-ar fi dat baiatului ? ! Ia sa ma
uit la el!
Scosei moneda din hîrtie si se dovedi ca nu era falsa.
Dar ce-i asta ? spuse doamna Joe, aruncînd silingul
\.i culegînd hîrtia de pe jos. Doua hîrtii de cîte o livra ? !
Nu erau, nici mai mult, nici mai putin, decît doua hîrtii oioase si umede de cîte o liv
ra, care pareau sa fi trecut prin toate tîrgurile de vite din tinut. Joe îsi lua pal
aria si alerga cu hîrtiile la Barcagii veseli", ca sa le înapoieze posesorului. In ti
mp ce el era plecat, eu sedeam pe scaunelul pe care sedea
75
de obicei si cascara gura la sora-mea cu un aer absent} sm sigur ca omul n-o sS
mai fie la circiuma.
In curînd, Joe se întoarse, spunînd ca omul plecase, dac
el, Joe, lasase vorba la Barcagii veseli" despre hîrtiile da
livra. Apoi sora-mea le împacheta în hîrtie, le sigila si la
sza sub niste petale useate de trandafiri, într-un ceainic- cate
Stea de frumusete sus pe dulapul din salonul de musafiri.
acola un ramas multe zile si multe nopti, ca un adevarat
smar pentru mine.
Cînd m-am dus sa ma -culc, somnul îmi trecuse de malt ma gîndeam la strainul ce ma tin
tea cu pusca nevazuta si la t- eram de pacatos sl de necioplit fiindca avusesem
legaturi inspirative cu puscariasii; uitasem de mult aceasta întîm-iare din primii a
ni ai copilariei mele. Si apoi ma urmarea Ha. Ma cuprinse spaima ca pila va reap
area eînd ma voi ;tepta mai putin. Ma îmbiam la somn, gîndindu-ma la miercu-:a viitoar
e, pe eare aveam s-o petrec la domnisoara Havis-am ; si, în somn, vazul pila cum îna
inteaza spre mine, iesind e dupa a usa, fara sa pot vedea cine o tine. M-am trez
it pînd.
CAPITOLUL 11
în ziua hotarîta m-am întors la domnisoara Havisham, si unetul sovaielnic al clopotelu
lui a adus-o pe Estella la poarta ncuie poarta dupa ee ma lasa sa intru, ca si rîn
dul trecut, spoi porni înainte spre coridorul întunecos, unde astepta umînarea. Nu-mi
arunca nici macar o privire. Dupa ce îuâ umînarea în mîna, îmi spuse cu dispret, vorbindu-m
este imar :
Astazi ai sa vii pe aici. si ma duse în cu totul alta >arte a casei.
Coridorul era lung si parea ca strabate tot subsolul patrat ii castelului. Totus
i, nu trecuram decît printr-o aripa st, la :apatul coridorului, Estella se opri, p
use (Jos luminarea si des-chise o usa. Aici vazui din nou lumina zilei, caci ma
aflam /str o curticica pavata 5 la capatul acesteia se vedea o casa zoîata, care p
area sa fi apartinut pa vremuri directorului sau administratorului raposatei fab
rici de bere. Pe peretele exte-rior al casei se afla un orologiu. Ca si eeasorni
cul din odaia
76
domnisoarei Havisham, ca si ceasul de pe masa el de toaleta, orologiul acesta se
oprise si el la noua fara douazeci de minute.
Intraram pe usa deschisa, la parter, într-o odaie întune-coasa si joasa din spatele
casei. Era lume în odaie, si Estelîa îmi spuse, îndreptîndu-se spre musafiri :
Tu du-te si stai acolo, baiete, pîna e nevoie de tina.
Acolo" era fereastra ; ma îndreptai deci spre fereastra si statui acolo" privind afa
ra, într-o stare sufleteasca foarte neplacuta.
Fereastra era foarte joasa si dadea într-un colt urît al gradinii parasite ; se vede
au niste coceni de varza si o tufa da merisor, care pe vremuri fusese rotunjita
cu foarfecele în chip de budinca, si acum avea în vîrf frunze, a caror culoare si form
a erau deosebite de ale celor vechi, ca si cum partea aceea a budincii s-ar fi l
ipit de fundul cratitei si s-ar fi ara. Acesta gînduri foarte simple îmi treceau pri
n minte pe cînd ma uitam îa tufa de merisor. în timpul noptii cazuse putina zapada, sî p
arca, dupa cîte stiam eu, se si topise; dar aici, în coltul umbrit al gradinii, nu s
e topise înca, si vîntul o ridica în vîr-tejur! mici si o arunca pe fereastra, ca sî cum m
-ar fi pedepsit fiindca venisem acolo.
Am ghicit ca sosirea mea oprise discutia si ca oamenii clin odaie ia uitau La mi
ne. Nu puteam sa vad nimic din ca-
I in afarfl iK> lucirea focului în geamul ferestrei, dar ma Întepenii din toate închei
eturile, fiindca ma simteam masurat de aproape.
în odaie se aflau trei doamne si un domn. Nu trecusera nici cinci minute de cînd sta
team la fereastra si, nu stiu de ee, dnr stiam ca erau cu totii niste lingusitor
i sl niste sarlatani, flecare dintre ei, însa, prefacîndu-se ca nu stie acest lucru
despre ceilalti. Daca ar fi recunoscut aceasta, s-ar fi tradat ei însisi ca niste
lingusitori si sarlatani.
Aveau cu totii un aer plictisit si posomorit, de parea asteptarea lor ar fi facu
t placere cuiva, si cea mai vorbareata dintre doamne era nevoita sa vorbeasca ct
f gura înclestata ca HA nu caste. Aceasta doamna, pe care o chema Camilla, aducea
foarte mult cu sora-mea, doar ca era mai în vîrsta (dupa cum am descoperit cînd am vaz
ut-o mai de aproape), si avea tra¬saturile mai grosolane. într-adevar, dupa ce am cu
noscuta mal bine, mi-am spus ca era o fericire ca avea totusi trasaturi, oricum
ar fi aratat ele, atît de gol si de opao era zidul mort al fetei ei.
Sarmanul de el! spuse doamna aceasta, repezindu se în vorba, asa cum facea sora-^ne
a îsi este lui însusi dusman.
E mai bine sa fii dusmanul altuia, spuse domnul. B
mult mai firesc.
Vere Raymond, interveni o alta doamna, trebuie sa
ne iubim aproapele.
Sarah Pocket raspunse varul Raymond, daca omul
nu-si este lui însusi aproape, atunci cine îi este ?
Domnisoara Pocket rîse, si Camilla rîse si ea si spuse (stapînindu-si un cascat) :
Ce idee !
Dar cred ca li se parea tuturor o idee destul de buna. Cealata doamna, care nu r
ostise înca nici o vorba, spuse grav si apasat :
Foarte adevarat! .-. ¦
Sarmanul de el ! urma Camilla (eu stiam ca în tot
acest timp se uitau cu totii la mine). E un om atît de ciudat!
Cine ar crede ca la moartea nevestei lui Tom n-a izbutit
nimeni sa-1 faca sa vada cît e de important ca hainele copiilor
sa aiba panglici de doliu ! Doamne ! Camilla, îmi spunea el,
ce importanta mai are, de vreme ce bietii orfani tot sînt îm¬
bracati în negru ?". IS^imai lui Matthew putea sa-i dea prin
gînd asa ceva. Ce idee !
Asta-i o trasatura frumoasa, tare frumoasa, spuse
varul Raymond. Sa ma fereasca Dumnezeu sa spun ca n-are
nici o trasatura frumoasa, dar n-a avut si nici nu va avea
vreodata simtul proprietatii.
Stii, spuse Camilla, c-am fost silita sa fiu aspra. Am
spus :¦- Nu e cu putinta, e în joc onoarea familiei", I-am spus
ca e o rusine pentru familie ca hainele copiilor sa n-aiba pan¬
glica de doliu, Âm zbierat de dimineata pîna la prînz. Mi-a
facut rau la stomac. Si, în cele din urma, a izbucnit stii felt
e el de mînios si mi-a spus : Fa ce vrei !". Slava Dom¬
nului, ma simt cu constiinta împacata ! Cînd ma gîndesc ca
am iesit numaidecît pe o ploaie torentiala si am cumparat tot
ce trebaîa !
El a platit, nu-i asa ? întreba Estella.
Nu intereseaza cine a platit, draga mea, raspunse Ca¬
milla.¦ F.u le ara cumparat. Si, cîteodata, cînd ma trezesc noap-
tea din somn, îmi pare atît de bine !
Sunetul unui clopotel îndepartat, împreuna cu ecoul unui strigat sau al unei chemari
, care venea de pe coridorul pd care trecusem si eu, oprira conversatia, si Este
lla îmi spuse j
78
J
Hai, baiete !". Cînd ma întorsei, îi vazui pe toti uitîndu-sa batjocoritor la mine si, du
pa ce închisei usa, auzii glasul Sarei Pocket : Ce sa-ti spun ! Ma întreb si eu ce-o
sa mai ur¬meze !" si Camilla adauga, cu indignare : O asemenea tras-naie ! Ce ide
e !".
în timp ce mergeam cu luminarea de-a lungul coridoru¬lui întunecos, Estella se opri de
odata si, întorcîndu-se, spusa batjocoritor, apropiindu-si obrazul de mine :
Ei?
Da, miss, raspunsei eu ; eram gata sa ma poticnesa
si sa cad peste ea, dar ma oprii la timp.
Ea se uita la mine si bineînteles ca eu ma uitam la ea.
Sînt- draguta ?
Da, cred ca esti foarte draguta.
Te jignesc ?
Nu asa mult ca rîndul trecut, raspunsei eu.
Nu asa mult ?
Nu.
Punîndu-mi ultima întrebare, ma fulgera cu privirea si, dupa ce-i dadui raspunsul, m
a lovi peste obraz cu toata puterea.
Si acum ? spuse ea. Monstru necioplit ce esti, acum
ce c pre mine ?
Nn vreau Bfl-tl spun.
Fiindca ai de gîrîd sa-mi spui sus. De-aia?
Nu raspunsei eu, nu de-aia !
De ce nu mai plîngi putin, nenorocitule ?
Nici n-am sa mai plîng din cauza dumitale, spusei eu,
ceea ce cred ca era cea mai mincinoasa declaratie din via;a
rnea, fiindca si în clipa aceea în sufletul meu plîngeam din
cauza ei si stiu cîta durere mi-a pricinuit Estella mai tîrziu.
Dupa acest episod, merseram mai departe si, în timp ce urcam scara, întîlniram un domn
care' cobora, bîjbîind.
Cine e ? întreba domnul, oprindu-se si uitîndu-se ia
mine.
Un baiat, raspunse Estella.
Era un om voinic si foarte oaches, cu un cap foarte mare ti o mîna tot asa de mare
. îmi apuca barbia cu mîna lui mara si-mi suci fata spre flacara luminarii, ca sa. m
a vada mai bine. Era plesuv de timpuriu si avea niste sprîncene stufoase si negre,
care nu stateau la locul lor, ci se zburleau mereu. Ochii Ii erau foarte înfundat
i si neplacut de ageri si de banuitori. Avea un lant mare de ceas, iar în locul un
de ar fi trebuit sa
fie barba si mustatile, obrazul îi era presarat cu niste pun-^e negre, N-aveam nic
i în clin, nici în mîneca cu el si nu puteam sa prevad pe atunci ca, într-o zi, voi avea
de-a face cu omul acesta, dar, întîmplator, avui prilejul sa-1 masor din cap pîna-n p
icioare.
Esti din vecini, asa~i ? întreba el.
Da, domnule, raspunsei eu
Cum ai ajuns pe-aiei ?
A trimis dupa mine domnisoara Havisham, domnule,
îl lamurii eu.
Bine ! Poarta-te frumos. Eu am avut mult de-a face
cu baieti ca tine si stiu ca nu prea sînteti usi de biserica. Baga
de seama, spuse el muscîndu-si degetul aratator, în timp ce se
încrunta la mine. Poarta-te frumos i
Dupa aceste cuvinte, îmi dadu drumul, spre bucuria mea, caci mina îi mirosea, a sapu
n parfumat, si coborî scarile." Ma întrebam daca nu cumva era medicul ; dar nu se po
ate, ma gîndeam eu ; daca ar fi doctor, ar vorbi mai linistit si mai parinteste. D
ar n-avui prea mult timp sa analizez aceasta problema, caci ajunseram îndata în odai
a domnisoarei Ha¬visham. Sl domnisoara, si toate celelalte lucruri din odaie erau în
tocmai cum le lasasem Estella ma lasa în picioare lînga usa si statui acolo pîna ce do
mnisoara Havisham îsi ridica ochii de pe masa de toaleta si se uita la mine.
Asa, spuse ea fara mirare, au si trecut zilele!
Da, doamna, Azi e...
Taci, taci, taci ! spuse ea cu miscarea aceea nerabda¬
toare a degetelor. Nu vreau sa stiu. Esti gata de joaca ? /
Ma vazui silit sa raspund cam încurcat :
Nu prea sînt.
Nu vrei sa joci carti ? întreba ea cu o privire cer¬
cetatoare.
- Da. as putea, dac-ar fi nevoie.
Deoarece casa asta ti se pare veche si mohorîta, ba¬
iete, spuse domnisoara Havisham nerabdatoare, si fiindca nu
vrei sa te joci, n-ai vrea mai bine sa lucrezi ?
La întrebarea aceasta puteam sa raspund din toata inima, mai curînd decît la cealalta.
Si i-am raspuns ca sînt foarte doritor.
Atunci du-te în odaia din fata, spuse- ea, aratînd eu
' mina ei ofilita spre usa din spatele meu, si asteapta acelo
pînâ vin si eu.
00
'Am trecut în partea cealalta a scarii si am intrat în edrra pe care mi-o aratase ea
. Nici aici nu patrundeau razele soare¬lui si domnea un mir»s închis si apasator. în cam
inul umed si demodat tusese zu-demult aprins un foc care acum parea ca are de gînd
sa se stinga ; fumul suparator care umplea odaia parea mai rece decît aerul curat
, întocmai ca si «eeata din mlastinile noastre. Cîteva luminari albe, asezate pe cami¬nu
l înalt, luminau slab odaia, sau ar fi mai potrivit sa spun ca-i tulburau slab bez
na. Camera era marc ba as putea spune ca pe vremuri fusese chiar frumoasa, dar t
oate lucrurile care se zareau erau acoperite cu praf si mucegai si se desfaceau în
bucati. Obiectul cel mai însemnat era o masa lunga, aco¬perita cu o fata de masa, c
a si curo ar fi fost pregatit un ospat în clipa în care casa si ceasornicele se opri
sera din mers în mijlocul mesei se vedea ceva rotund, dar era atît de acoperit cu pînz
e de paianjen, ca nici nu se putea zari ce era. Si TB timp ce ma uitam la supraf
ata galbena, din care mi-aminteso cum obiectul parea ca se înalta ca o ciuperca ne
agra, vazui paianjeni cu picioarele pestrite si cu trupul patat, care misu¬nau în pr
eajma acestuia ca si cum vestea despre o întîmplare de mare însemnatate publica ar fi
ajuns pîna în lumea lor.
Apoi auzii soarecii chitaind în spatele lemnariei cu care
i peretii, ca si cum aceste întîmplari i-ar fi privit
sl pe ei. Doar gîndacii nu se sinchiseau de agitatia din ea-
i vedeau de drum prin camin, cu mersul lor cumpatat
sl batrînosc, ca sl cum ar fi fost miopi si tari de ureche si
n-ar fi avut nici o legatura unH cu altii.
Aceste faturi tîrîtoare ma fascinau si ma uitam la ele de la distanta, cînd domnisoara
Havisham îmi puse mîna pe umar. în cealalta mîna tinea un baston cocîrjat, în care se spri
inea de parca ar fi fost vrajitoarea casei.
Aici, spuse ea, aratînd cu bastonul spre masa cea lunga,
aici ma vor întinde cînd voi fi moarta. Vor veni cu totii aici
ca sa ma vada.
Ma cuprinse o teama nelamurita c-ar putea sa se întinda pe masa chiar atunci si sa
moara pe loc, refacînd astfel scena îngrozitoare de la muzeul cu figuri de ceara ;
ra-am chircit >ub apasarea mîinii ei.
Ce crezi ca-i asta ? întreba ea, aratînd tot cu basto¬
nul. Acolo, unde vezi pînzele de paianjeni ?
Nu pot sa ghicesc.
| E o prajitura mare. O prajitura de nunta. Nunta mea I
81
Se uita cu ochii sticlosi prin odaie, si apoi spuse, spriji-idu-se de mine, în tim
p ce cu mîna îmi zgîltîia umarul i
Hai, hai, hai ! Plimba~ma, plimba-ma !
întelesei ca treaba pe care trebuia s-o fac era s-o plimb domnisoara Havisham de j
ur-împrejurul odaii. Prin urmare, mii numaidecît, si ea se propti de umarul meu ; me
rgean un pas care ar fi putut sa aminteasca de brisca domnului imblechook (poate
ca prima pornire pe care o avusesem în sa aceea îmi daduse aceasta idee).
Nu prea era voinica domnisoara Havisham si dupa cîteva nute. îmi spuse :
Mai încet!
Totusi, merseram mai departe, schimbînd mereu iuteala, timp ce mîna ei îmi tot zgîltîia um
arul ; îsi strîmba gura i se parea ca merg prea repede, pentru ca si gîndurile ei se
mau cu repeziciune. Dupa cîtva timp îmi spuse :
Cheam-o pe Estella !
Si eu am iesit în capul scarii si am strigat numele fetei, im facusem si rîndul trec
ut. Cînd lumina aparu, ma întorsei : domnisoara Havisham si porniram din nou de jur-îm
pre-irul odaii.
Daca Estella ar fi fost singura spectatoare a acestei scene, înca m-as fi simtit d
estul de încurcat ; dar Estella le aduse x ea pe cele trei doamne si pe domnul pe
care-l vazusem jcs, sa ca eu nu mai stiam ce sa fac. Din politete, dadui sa ma p
rese, dar domnisoara Havisham îmi zgîltîi umarul si p®r-iram mai departe ; ma simteam ru
sinat la gîndul ca ei ar utea sa creada ca eu fusesem initiatorul acestui Joc.
Draga domnisoara Havisham, spuse domnisoara Sarah
'ocket. ce bine arati !
Nu-i adevarat, raspunse domnisoara Havisham, sînt
umai piele si oase.
Camine se lumina cînd auzi ca încercarile domnisoarei 3ocket fusesera respinse si mu
rmura, uitîndu-se cu jale la lomnisoara Havisham :
Sarmana de ea ! Cum "ar putea sa arate bine ? Ce idee !
Si dumneata ce faci ? o întreba domnisoara Havisham
>e Camilla.
Deoarece eram chiar lînga Camilla, mi se paru fireso sa ie oprim ; dar domnisoara
Havisham nu.voia. Trecuram mai îeparte, si eu îmi dadeam seama ea pentru Camilla era
m o liinta de nesuferit.
B2
Multumesc, domnisoara Havisham, raspunse ea. O -îuo
sl eu cum pot,
Dar ce s-a întimplat cu dumneata ? întreba domni¬
soara Havisham, aspru.
Niei nu merita sa vorbesc, raspunse Cârmlla. Nu-mi
place sa vorbesc despre ceea ce simt, dar azi-noapte m-am
gîndit mai mult ca de obicei.
Alat data sa nu te mai gîndesti la mine, spuse dom¬
nisoara Havisham.
Usor de spus ! facu Camilla, stapînindu-si cu delica¬
tete un hohot de plîns ; buza de sus începu sa-i tremure, si
lacrimile prinsera a-i curge. Raymond e martor cît ienibahar
si cîte saruri trebuie sa iau în cursul noptii. Raymond e martor
ce zvîcnituri nervoase am în picior. Dar sughiturile si tresa¬
ririle nervoase nu înseamna nimio fata de ceea ce simt oînd
rna gîndeso cu îngrijorare la cei pe care-i iubesc. Dac-as putea
sa fiu mai putin dragastoasa si simtitoare, n-as mai suferi da
etomac si as avea niste nervi de fier. Zau c-as vrea sa fiu asa !
Dar sa nu ma gîndesc la dumneata în timpul noptii, ce idee !
si aci izbucni în hohote.
întelesei ca Raymond, despre care vorbea ea, era domnul de fata si 'ea dînsul era dom
nul Camilla". în clipa aceea, nond îl veni în ajutor, spunînd cu o voce dulce si mîn-¦
 Camilla druga, doar stie toata lumea ca sentimentele
tale familiale te sapa în asa hal, încît ti-au scurtat un picior.
Nu cred ca, daca te gîndesti la un om, trebuie sa al
pretentii de la el, draga mea, interveni doamna cea grava, al
carei glas nu-1 auzisem decît o data.
Domnisoara Sarah Pocket, pe care acum o vazui ca era e femeie batrîna, zbîrcitâ si usc
ata, cu o fata închircita, de parca era facuta din coji de alune, si cu o gura mar
e, ca de pisica, atîta ca nu avea mustati, întari cuvintele doamnei, ipunlnd :
Sigur ca da, draga mea. Hm !
Nu-i asa de greu sa te gîndesti, spuse doamna cea grava.
Parca exista ceva mai usor ? consimti domnisoara
>h Pocket.
Da, da ! striga Camilla, ale carei sentimente clocoti¬
toare pareau ca se înalta din picioare pîna la piept. E foarte
adevarat I E o slabiciune sa fii atît de dragastos, dar n-am
N face. Desigur ca as duce-o mai bine cu sanatatea dac-as fi
lifel, dar chiar dac-as putea, nu mi-as schimba felul de-a fL
83
Îmi pricinuieste multa suferinta, dar e o mare mîngiiere, noap-tea cînd ma scol din se
mn, sa stiu ca sînt asa. Si urma o notiâ izbucnire de simtaminte.
în tot timpul acesta, domnisoara Havisham si cu mine nu ne oprisem nici o clipa si
no plimbam fara încetare de jur-împrejurul odaii, ba atingînd din mers fustele doamne
lor, ba tîrîndu-le dupa noi pe toata lungimea adâil întunecate si triste.
De pilda, Matthew ! spuse Camilla. Nu se amesteca
niciodata în treburile familiei, nu vine niciodata s-o vada «pe
domnisoara Havisham! îft timp ce eu stau întinsa trei ora
în sir pe canapea, cu sireturile de la corset desfacute, fara
cunostinta, cu capul cazut într-o parte, cu parul atfrnat, <'U
picioarele nu stiu unde,.,
Mult mai sus decît capul, iubita mea, spuse domnul
Camilla".
Asa am staj. ore în sir din pricina purtarii ciudate $1
de neînteles a lui Matthew, si nimeni nu mi-a multumit.
Cred si eu ca nu ti-a multumit! îsi dadu cu parerea
doamna cea grava.
Vezi, draga, adauga domnisoara Sarah Pocket (9 fap¬
tura de o rautate foarte blajina), trebuie sa-ti pui întrebarea i
de la cine astepti multumiri, draga mea ? '
Fara sa astept nici un fel de multumire, relua Camilîa.
am zacut ore în sir în starea aceasta, si Raymond e martoi?
ca m-am înecat si ca ienibaharul nu mi-a folosit la nimio 5
bietii copii de peste drum, copiii acordorulul de piane, au cre¬
zut câ gungureste un porumbel, asa de râu ma înecam. Si
acum sa mi se spuna mie... Aici Camilla îsi duse mîna la gît
si începu sa schmbe fete-fete, ca un rezultat al combinatiilor
chimice care se petreceau în gîtlejul ei.
Gînd numele lui Matthew fu rostit, domnisoara Havisham ma opri si se opri si ea, u
itîndu-se la cea care vorbea. Aeeastt schimbare de atitudine puse capat reactiunil
or chimice ala Camillei.
Va veni s1 Matthew sa ma vada în cele din urma, spuse
eu - severitate domnisoara Havisham, cînd voi fi întinsa pa
masa aceasta. Acolo va sta, spuse ea, lovind cu bastonul în
masa, la capatîiul meu ! Si dumneata vei sta acolo, si barbat" ii
dumitale, aici! Locul Sarel Pocket va fi aici! Si al ¦Geor^a-
nel, acolo ! Acum stiti cu totii care va sînt locurile cînd veti
veni sa ma sarbatoriti. Si acum duceti-va!
De cîte ori rostea cîte un nume. izbea masa cu bastonul în locul de care vorbea. Apoi îm
i spuse s
84
I
I
' Plimba-ma, plimba -ma '. Si o porniram din nou.
Cred ca nu-i nimic de facut, exclama CamiHa, decât
sa ne supunem si sa mergem ! Mie îmi ajunge ca am vazut,
chiar si pentru un timp atît de scurt, fiinta care mi-e draga
si pe care o respect. Ma voi gîndi cu o multumire melancolica
la clipele acestea, noaptea, cînd ma voi trezi din somn I a?
dori si lui Matthew aceasta mîngîiere, dar el o dispretuieste.
Sînt hotarîta sa nu dau în vileag simtamintele mele, dar a
dureros sa ti se spuna ca vrei sa sarbatoresti pe 0 ruda care
a murit ca si cum as fi un -capcaun si apoi sa ti se arata
usa. Ce idee fara rest!
Domnul Camilla" interveni în clipa în care doamna Ca-
milla îsi duse gîfîind mîna la piept, iar doamna cu pricina
dovedi o tarie de caracter neobisnuita, caci banuiesc ca voia
¦ ate ca avea de gînd sa se prabuseasca si sa se înece da
îndata ce va iesi din odaie ; izbuti însa sa-i trimita o bezea
domnisoarei Havisham, dupa care fu dusa afara. Sarah Pocket
si Georgiana se luptau care sa ramîna ultima ; dar Sarah era
prea priceputa ca sa poata fi învinsa si se tot suci în jurul
toanei cu sprinteneala ei, pîna ce aceasta din urma îu
ita sa plece prima. Atunci, Sarah Pocket produse un efect
1 de al celorlalti, despartindu-se cu cuvintele : Dumnezeu sa te blnecuvînteze, dra
ga domnisoara Ha-vllham I si un rimbet Iertator si indulgent pentru slabiciune
a ctlorlitl 11 lumini fata tacuta din coji de alune.
Tn timp co EtttUa îi petrecea cu luminarea pîna jos, dem¬na Havisham umbla mai departo
cu mîna pe umarul meu. dar din ce în ce mai încet. în cele din urma, se opri în fata focu
lui si spuse, dupa ce bolborosi ceva cu ochii la jar :
Azi e ziua mea de nastere. Pip.
Eram gata sa-î spun la multi ani. dar ea îsi ridica bastonul-
Nu pot sa sufar cînd se vorbeste despre asta. Nu pot
sfl-i sufar pe toti cei care au fost aici si nu-mi place ca cineva
afl-ml pomeneasca despre ziua mea Au venit la mine fiindca
o ziua mea, dar n-au îndraznit sa sufle nici 6*vorba despre asta.
Bineînteles ca n-am mai pomenit nici eu niraio.
în ziua asta, cu mult înainte de a te fi nascut tu, toata
gramada asta de boarfe, spuse ea, îndreptînd bastonul spr»
pînzele de paianjen de pe masa, fara sa le atinga, au fost adusa
aici. Boarfele astea si eu mine ne-am efilit împreuna, Pa ela
le-au ros soarecii, pe mine mau rost niste dinti mai ascutiti
decît dintii de soareci.
85
Statea cu capatul bastonului în dreptul inimii si se uita la masa. Ea purtase odat
a o rochie alba, care acum se îngal¬benise si-si pierduse stralucirea ; iar fata de
masa fusese si ea pe vremuri alba si acum era galbena si fara stralucire; tot ce
se afla în jurul nostru parea ca se va preface în pulbere la cea mai mica atingere.
Cînd totul o sa se prabuseasca, spuse ea cu o privire
înspaimântatoare, si cînd ma vor întinde moarta în rochia de
mireasa pe masa de nunta fiindca asa o sa se întîmple,
si atunci blestemul va cadea asupra lui cu atît mai bine
daca aceasta va fi de ziua mea 1
Se uita la masa ca si cum si-ar fi vazut trupul întins acolo. Eu nici nu ma miscam
. Estella se întoarse si statu si ea locu¬lui, nemiscata. Mi se paru ca staturâm asa m
ult timp în aerul apasator al odaii si în întunericul care patrunsese în toate colturile
, ma cuprinse teama ca si Estella si cu mine vom începe sa ne ofilim.
Domnisoara Havisham îsi reveni pe neasteptate, nu trep-tat-treptat, din aceasta s
tare jalnica si spuse :
Hai sa va vad jucînd carti ; de ce nu începeti ?
Si ne întoarseram în odaia ei, ne asezaram ca rîndul trecut si, tot ca si rînduJ trecut,
Estella ma saraci, iar domnisoara Havisham se uita necontenit la noi ; îmi atrage
a atentia cu privire la frumusetea Estellei si, ca s-o vad mai bine. încerca din n
ou giuvaerurile din parul ei pe pieptul Estellei.
Iar Estella se purta cu mine ca si înainte, doar ca nu mi facea cinstea sa-mi vorb
easca. Dupa ce jucaram vreo sase jocuri, domnisoara Havisham hotarî o zi cînd trebui
a sa vin iarasi, si Estella ma duse jos în curte, unde din nou îmi dadu de mîncare ca
unui cîine. Si, din nou, fui lasat sa ma plimb încoase si încolo, dupa plac.
N-are nici o importanta daca poarta din zidul gradinii pe care ma catarasem rîndul
trecut, ca sa ma uit înauntru, era acum deschisa sau nu. E de ajuns sa spun ca în z
iua aceea nu vazusem nici o portita si ca de data aceasta zidul avea una. Fiindc
a era deschisa si fiindca stiam ca musafirii plecasera, deoarece Estella se întors
ese cu cheile în mîna, intrai în gra¬dina si începui sa ma plimb. Gradina era paraginitâ si
presa¬rata cu coji de castraveti si de pepeni, care pareau ca au dat nastere unei
recolte spontane de palarii si de ghete vechi t asemenea unor strachini gaurite
cu mladite de buruieni în vîrf.
Dupa ce mi-am sfîrsit plimbarea prin gradina si prin sera In care nu se afla nimic
altceva decît niste tulpinite de vita
86
cazute pe jos si cîteva sticle, m-am trezit în coltul acela jalnio pe care-1 vazusem
prin fereastra. Fara sa-mi pun nici o clipa întrebarea daca nu cumva era cineva în
casa, ma uitai îna¬untru, printr-o. alta fereastra, si ma pomenii, spre marea mea mi
rare, nas în nas cu un tînar palid, care avea pleoapele rosii si parul spalacit.
Tînarul acesta palid se facu repede nevazut si rasari deo-data lînga mine. Statea cu
nasul în carti cînd ma uitasem eu pe fereastra, si acum vazui ca e plin de cerneala
.
Salutare, baiete ! facu el.
Salutare" e un salut la care cel mai bun raspuns, dupa cum observasem eu, era tot
salutare". Asa ca raspunsei i
Salutare ! lasînd la o parte baiete", din politete.
Gine te-a lasat sa intri? întreba el.
Domnisoara Estella.
Cine ti-a dat^ voie sa dai tîrcoale pe aici ?
Domnisoara" Estella.
Hai sa ne batem, spuse tînarul cel palid.
Ce altceva puteam sa fac decît sa-i accept invitatia ? Mai tîrziu, mi-am pus adesea
aceasta întrebare. Ce altceva puteam face ? Purtarea lui era atît de hotarîta si eu er
am atît de uluit, încît îl urmai ca si cum as fi fost vrajit.
Stai putin, spuse el dupa cîtiva pasi, rasucindu-se pe
\r trebui sa-ti ofer un motiv pentru care sa ne batem.
Uliu! fj li.iiu numaidecît din palme într-un fel suparator, îsî «Tunel cu depanta un picio
r spre spate, apoi ma trase de par, mal batu o data din palme, îsi apleca capul si
se repezi cu el în stomacul meu.
Acest procedeu de taur, în afara de faptul ca trebuia neaparat privit ca o îndraznea
la, era deosebit de neplacut too-mol Jupa ce mîncasem pîine cu unt. Prin urmare. îi da
dui si ' II un pumn si ma pregateam sa-i mai dau unul. cînd tînarul ¦puse :
Aha ! asa faci ? si începu sa topaie înainte si înapoi
Intr un chip cu totul nou pentru experienta mea marginita.
Aslea-s regulile jocului, spuse el, sarind de pe piciorul stîng
pe ce) drept Reguli severe ! Si sari de pe piciorul drept pe eel
stîng. I.asa-te jos si executa preliminariile ! Si topai înainte
ti înapoi, facînd tot soiul de mofturi, în timp ce eu ma uitam
neputincios la el.
De fapt. mi-era cam teama de el, fiindca îl vedeam atît de îndemînatie; dar în ceea ce pri
veste capul lui balai si usurel, ma simteam convins ca, atît pe tarîm fizie, cît si mo
ral,
87
n-avea ce cauta în stomacul* meu si ca aveam dreptul sa soco-tesc jignitor acest f
el de a se impune atentiei mele. Pi in urmare, îl întovarasii în tacere pîna într-un colt
retras al urâ-dinii, marginit de doua ziduri care se întîlneau si aparat de restul gra
dinii prin niste gramezi de gunoaie. Cînd ma întreba daca eram multumit de teren, îi r
aspunsei ca da, si el îmi eeru voie sa lipseasca o clipa, apoi se întoarse cu © sticla
de apa si cu un burete înmuiat în otet.
E spre folosul ambilor, spuse el, punînd lucrurile lînga zid.
Si apoi începu sa lepede nu numai haina si vesta d-t pe el, ci si camasa, cu un ae
r care era în acelasi timp nepasator. preocupat si însetat de sînge.
Macar ca nu parea prea voinic avea pistrui pe obraji si o spuzeala pe gura ma si
mtii aproape înspaimîntat de aceste pregatiri îngrozitoare. Parea de vîrsta mea, dai era
mult mai înalt si avea un fel de a se rasuci care facea im¬presie, încolo, era un tînar
în haine cenusii (cînd nu era goj/ în vederea luptei), cu coatele, genunchii, încheietu
rile inimi¬lor si caldiele mult prea mari fata de restul trupului.
Mi se facu inima ^ît un purice cînd îl vazui înfigîndu se în pamînt în fata mea, facînd tot
de demonstratii Je agilitate si masurîndu-ma ca sa vada cum eram construit, ea si
cum si-ar fi ales cu de-amanuntul osul în care voia sa !8-veasca. Niciodata în viata
mea n-am fost atît de mirai a atunci cînd am dat drumul primei lovituri si l-am vaz
ut pe tînarul meu întins pe spate, ridicînd spre mine un nas îns"n-gerat si o fata cam s
chimonosita.
Dar într-o clipa se ridica în picioare si, dupa ce se sters-.1 iute cu buretele, facîn
d mare caz de îndemînarea lui, se îniipse din nou în pamînt. A doua mare surpriza din viat
a mea a fost cînd l-am vazut din nou întins pe jos si privindu ma cu un ochi negru.
Vioiciunea lui ma umplea de mare respect. Parea lipsit de putere ; nici o singur
a data nu m-a lovit cu foc si mereu îl trînteam pe jos ; dar se ridica într-o clipa, s
e stergea cu buretele, lua o înghititura de apa din sticla, foarte mul¬tumit ca-si d
a lui însusi ajutor dupa toate regulile artei, si apoi se îndrepta spre mine cu un a
er si o îndrazneala care ma facea sa cred ca, pîna la urma, tot o sa ma doboare. Ave
a vînatai grozave, saracul, caci îmi amintesc cu durere ca, pe masura ce-1 loveam ma
i des, îl loveam mai tare ; dar el se ridica mereu, pîna cînd, la urma, cazu foarte ra
u si se lovi cu capul de zid. Dar, chiar sl dupa aceasta întîmplare, se ridica
88
sl se învîrti de cîteva ori, ametit, fiindca nu stia unde ma uflam eu ; în cele din urma
, se lasa în genunchi, îsi sters» fata, îsi arunca buretele în sus si spuse gîfîind :
Asta înseamna ca ai cîstigat. .
Parea atît de viteaz si de nevinovat, încît, desi nu eu propusesem lupta, nu ma bucura
m prea mult de victoria mea. Merg chiar atît de departa încît cred ca, în timp ce ma îm-br
acam, ma socoteam un soi de pui de lup, sau cine stie ce alta fiara. Totusi, ma îm
bracai posomorit, stergîndu-mi din cînd în cînd fata însîngerata si întrebînd :
Pot sa-ti fiu de folos ?
Si el spuse :
Nu, multumesc.
Sanatate, spusei eu.
Si el raspunse : *
Multumesc.
Cînd ajunsei în curte, o gasii pe Estclia asteptîndu-ma cu clicile în mîna. Dar nici nu ma
întreba unde fusesem si nici de ce o facusem sa astepte : fata îi era tare îmbujorata
, ca si cum s-ar fi întîmplat ceva care i-ar fi facut mare placere. în loc sa se duca
de-a dreptul la poarta, intra în coridor si mi semn cu mîna.
Vino-ncoa ! Daca vrei, poti sa ma saruti.
O sarutai pe obrazul pe care mi-1 întinse. Cred ca mi ar ii plflcut sa o sarut de
mai multe ori. Dar simteam ca acest iflrui er> dat unui balai ncciopllt, ca o p
omana, si ca nu în-
a nimic.
Cît cu mu it cu .|ueul de carti si cu bataia, vizita
mea durase atiia, încît, cînd ma apropiai de masa, lumina ce
cadea pe limba de nisip de dincolo de mlastini lucea pe cerul
negru al noptii, si cuptorul lui Joe arunca pe drum o suvita
l'oo.
CAPITOLUL 12
Ma simteam foarte nelinistit de cîte ori ma gindeam Ia un.irul acela palid. Cu cit
ma gîndeam mai des la lupta noas¬tra si-1 revedeam pe bietul baiat cazut pe spate,
cu rasuflarea taiata si obrajii însîngerati, cu atît eram mai sigur ca o sa mi se întîmple
ceva. Simteam cum sîngele acelui tînar palid «pfisa asupra mea si-mi spuneam ca legea
îl va razbuna. Fara
6a stiu precis ce pedeapsa ma astepta, simteam totusi ca nu se poate ca baietii
de la tara sa hoinareasca prin tinut, navalind prin casele oamenilor cu stare si
napustindu-se asupra tine¬retului studios fara sa fie aspru pedepsiti. Timp de cîte
va zila nici n-am iesit din casa si ma uitam grijuliu si înfricosat prin usa bucat
ariei, înainte de a face vreun drum, ca nu cumva gardienii închisorii din tinut sa p
una mîna pe mine. Sîngele care cursese din nasul tînarului îmi patase pantalonii, si în înt
nericul noptii, am încercat sa spal marturia vinovatiei mele. fl înarul ma muscase d
e genunchi, si acum îmi suceam mintea în fel si chip, nascocind motive de necrezut p
entru cazul eînd ar fi trebuit sa dau socoteala de aceasta dovada compromita¬toare în
fata judecatorilor.
Cînd veni ziua în care trebuia sa ma întorc la locul unde se ptrecuse scena aceea de c
ruzime, groaza mea ajunse la culme. Oare oameni ai justitiei, veniti anume din L
ondra, mâ vor pîndi dupa poarta ? Oameni trimisi anume ? Sau poata domnisoara Havish
am, dorind sa se razbune chiar ea pentru o nelegiuire înfaptuita în casa ei, se va r
idica în hainele de înmormîntare, va scoate un pistol si ma va împusca ? Sau poate niste
baieti o ceata mare de baieti platiti anume pen¬tru asta se vor repezi la mine, în
fabrica de bere, si ma VOP omorî în lovituri ? O dovada a marii încrederi pe caro mi-O
inspirase tînarul cel palid e faptul ca nu-1 vedeam delog amestecat în aceste acte
de razbunare ; îmi închipuiam ca ele veneau din partea unor rude lipsite de întelepciu
ne, împinse la razbunare de haluf în care se afla baiatul si de solidaritatea indign
ata cu trasaturile familiei, care fusesera desfigurate.,
Totusi, trebuia sa ma duc la domnisoara Havîsha;n, si m-am dus. Si, închipuiti-vâ ! nu
se întîmpla nimic din pricina luptei de rîndul trecut. Nimeni nu pomeni nimic, iar pr
in casa nu se vedea nici urma de tînarul cel palid. Poarta era des¬chisa ; am inspec
tat gradina, ba chiar m-am uitat pe fereastra casei retrase din fund ; dar obloa
nele erau trase si totul parea mort. Doar în coltul unde avusese loc bataia am put
ut desco¬peri unele urme de sînge, pe care eu le-am ascuns de orice privire omeneasc
a, acoperindu-le cu gunoi din gradina.
Pe scara, între odaia domnisoarei Havisham si cealalta odaie, în care era asternuta
masa, am vazut un scaun de gra¬dina, un scaun usor, pus pe rotite, pe care-1 putea
i împinga din spate. îl pusese cineva acolo, dupa ultima mea vizita, sl, din ziua ac
eea, ocupatia mea a fost sa o împing pe domnisoara Havisham în jurul odaii si pîna din
colo, în cealalta camera,
90
dupa ce ostenea de atîta umblat cu mîna pe umarul nv»u« Mereu, mereu, aceleasi plimbari,
si uneori acestea tineau eîte-trei ore în sir. Vorbeso de aceste plimbari în general,
pentru ca ele erau foarte numeroase, gaci fusese hotarît, o data pen-* tru totdea
una, ca trebuia sa vin în acest scop la domnisoara Havisham o data la doua zile, l
a prînz, si fiindca perioada pe care o rezum acum a durat cel putin opt sau zece l
uni.
Pe masura ce ne obisnuiam unul cu altul, domnisoara Havisham vorbea mai mult cu
mine si ma* întreba ce înva¬tasem pîna atunci si ce meserie voiam sa-mi aleg. I-am spus
ca voi deveni ucenicul lui Joe cel putin asa credeam si am staruit asupra faptul
ui ca eram foarte nestiutor si ca as fi vrut sa stiu de toate; îi spuneam toate ac
estea cu nadejdea ca poate ma va ajuta ea întru atingerea acestui scop mult dorit.
Dar nu se întîmpla asa ; dimpotriva, mi se parea ca ea prefera sa ma stie nestiutor
. Nici nu-mi dadea vreodata bani, sau alte lucruri, în afara de masa de prînz, si ni
ci macar nu pomenea ca voi fi platit pentru treaba pe care o faceam.
Estella era mereu acolo ; ea îmi deschidea totdeauna
poarta cînd veneam si cînd plecam. Dar niciodata nu mi-a mâi
ia ca pot s-o sarut. Uneori rabda prezenta mea cu raceala,
alteori îmi arata bunavointa ; uneori se purta familiar cu
Miori spunea cu tarie ca ma uraste. Domnisoara Ha-
vlsham [ml soptea adesea la ureche sau ma întreba cînd eram
ni cu ea : Asa-i ca se face din ce în ce mai frumoasa, l'ip?" Si oînd raspundenm
da (fiindca era adevarat), parea
se înveseleste nespus, Cînd jucam carti, domnisoara Ha-visham ne privea, bucurîndu"-se
de toate toanele Estellei ca un zgîrcit de comoara lui. Si uneori, cînd toanele ei
erau atît de numeroase si de contradictorii, încît nu mai-stiam ce sa fao sl ce sa spu
n, domnisoara Havisham o îmbratisa cu o dragoste nemarginita si-i soptea ceva la u
reche, care suna cam asa j Zdrobeste-le inimile, mîndria mea. nadejdea mea ! Zdrobe
s¬ti' Ic inimile, fara mila !",
Cînd lucra în fierarie, Joe avea obiceiul sa îngîne un cîn-teo, al carui refren suna : Bat
ul Clem". Erarun fel cam neceremonios de a aduce omagiu unui sfînt, si înca unui sfînt
patron, caci cred ca batrînul Clem se bucura de aceasta cinste In lumea fierarilo
r. Cînteeul imita bataia ciocanului si era doar un pretext lirio pentru a rosti nu
mele preacinstit al batrînuluî Clem : Asa sa loviti, baieti, batrînul Clem ! Bateti, ba
trînul Clem ! Si bere beti, bâtrînul Clem ! Fierul sa-1 lovim, fierul aa-1 lovim, batrîn
ul Clem! Si apoi bere sa ciocnim, batrînul
91
Clem !". într-o zi, curînd dupa aparitia scaunului, domnisoara Havisham îmi spuse deod
ata, miscînd nerabdatoare dm de-geie ; Hai. cîntâ ceva !" si, spre mirarea mea, începui «a
* îngin cîntecul acesta, în timp ce împingeam scaunul prin ea* mera. Nu stiu cum se facu
ca-i placu, fiindca, dupa aceea, începu sa cînte si ea, cu o voace joasa si molcoma
, ca si eura ar fi cîntat prin somn. Si asa a ramas obiceiul sa cîntam cîn¬tecul acesta,
în timp ce ne plimbam prin odaie, si, uneori, Estella cînta.si ea ; dar cîntecul era
atît de potolit chiar atumi cînd cîntam toti trei, încît facea mai putm zgomot în casa acee
veche si înfioratoare decît cea mai slaba adiere de vînt.
Ce se petrecea cu mine în lumea aceasta noua ? Cum ar fi fost cu putinta ca firea
mea sa nu fie înrîurita de cele ce vedeam ? E oare de mirare ca, atunci cînd ieseam la
lumina eilei din odaile galbene si pline de umbre, gîndurile îmi erau aiurite, iar
ochii orbiti ?
Poate ca i-as fi vorbit lui Joe despre tânarul acela palid daca nu l-as fi amagit
pe vremuri cu inventiile mele nastrus¬nice. Dar dupa cum stateau lucrurile, simtea
m ca Joe va vedea cu siguranta în tînarul cel palid un calator potrivit pentru trasu
rica de catifea neagra ; asa ca nu i-am povestit nimic. Si apoi, pe masura ce tr
ecea timpul, acea teama de a vorbi despre domnisoara -Havisham si Estella, care
ma cuprinsese din prima zi, se facea din ce în ce mai puternica. Nu aveam încredere
desavîrsita decît în Biddy, si sarmanei Biddy îi spuneam totul. De ce mi se parea firesc
sa fac asa si de ce pe Biddy o interesa tot ce-i spuneam, nu stiam pe vremea ac
eea ; dar acum cred ca stiu.
Intre timp, acasa, în bucatarie, se tineau sfaturi, care ma scoteau din sarite. Ma
garul acela de Pumblechook venea ade-seori seara, sâ stea de vorba cu sora-mea des
pre planurile hiele ; si cred într-adevar (pîna în ziua de azi si cu mai putine remusc
ari decît s-ar cuveni) ca daca mîinile mele ar fi putut fâ scoata cuiul din osia trasu
rii lui, as fi facut-o. Pacatosul acela avea un cap atît de nerod si de marginit, în
cît nu era |n staro sa vorbeasca de planurile mele de viitor decît atunsi tind eram
eu de fata, asta pesemne fiindca voia sa ma înrîu-fr'easca. Ma ridica de pe scaunelu
l pe care stateam linistit în colt (de obicei de guler) si, asezîndu-ma în fata foculu
i, ca si cum ar fi vrut sa faca din mine friptura, începea : Vezi dum¬neata, doamna J
oe, aici e baiatul nostru ! Aici e baiatul pe care l-ai crescut ca-n palme. Ridi
ca-ti capul, baiete, si fii de-$ pururi recunoscator acelor care s-au purtat asa
cu tine. Ei,
92
sî acum, cu privire la atest baiat!...". Si începea sa-mi ciufu-leasca parul lucru p
e care, dupa cum am mai spus, in ad; >cul sufletului meu nu l-am îngaduit de cînd ma
stiu ni:i mei fapturi omenesti apoi ma apuca de mîneea. Aratam atit de neghiob în p
ozitia aceasta, îneît numai faptura domnului Pum¬blechook se putea masura cu mine în neg
hiobie.
Dupa aceea, el si cu sora-mea începeau sa se inire_iia in speculatii nesabuite asu
pra domnisoarei Havisham si asupra color ce avea ea de gînd sa faca cu mine si pen
tru mine, isa îneît ma cuprindea o dorinta dureroasa de a izbucni în lacrimi, de a ma
repezi la domnul Pumblechook si de a-1 lua la pumni. Ori de eîte ori mi se adresa
mie, sora-mea vorbea ca si cum mi-ar fi smuls cîte un dinte la fiecare cuvînt, în timp
ce do;n-nul Pumblechook, care se decretase el însusi patronul meu, ma privea de s
us cu un aer dispretuitor, ca un adevarat arhi¬tect al destinului meu, nemultumit
de a se fi încurcat intr-o tfacere foarte prost platita.
în aceste convorbiri, Joe nu avea nici un amestec. Dar doamna Joe si domnul Pumble
chook i se adresau destul de des, pe masura ce discutiile înaintau, deoarece sora-
mea bagase de seamnâ nemultumirea lui Joe la gîndul ca eu v-oi parasi fieraria. Acum
eram destul de mare ca sa devin uce-nlcul lui Joe ; si cînd Joe sedea cu
vatraiul pe genunchi,
illnd glndltor oenusa de la marginea vetrei, sora-mea tai¬nici iIM fel de îndoiala a
ceasta fapta nevinovata ci o (lov.nl.i de împotrivire fata de vorbele ei, si de ac
eea se napustea asupra lui, îl zglltlia, smulgea vatraiul din mîinile lui li I arunc
a, âfîrsituî acestor dezbateri ora totdeauna furtunos. Pe neasteptate, fara nici o leg
atura cu ce se vorbise, sora-mea 1..1 oprea în mijlocul unui cascat si, dînd cu ochi
i de mine, ea din întîmplare, se repezea.asupra mea, spunînd : Hai, destul 8 a vorbit d
e tine ! Sa te duci numaidecît la culcare. Cred c/l ne-ui împuiat destul capul cu al
e tale pentru -ziua de azi !".
Ca si cum eu le-as fi cerut hatîrul de a-mi scoate sufletul !
1-ucrurile au mers asa multa vreme si pare-se ca ar fi mers toi asa cine stie cît
daca, într-o buna zi, domnisoara Havishara nu ; ar fi oprit deodata, în timp ce ne pl
imbam, sprijinindu-se <l«- umarul meu si spunînd suparata :
Ai crescut mare, Pip !
Socotii ca cel mai nimerit lucru e sa-i dau a întelege, cu ajutorul unei priviri gîn
ditoare, ca acest lucru poate fi pus pe teama unor împrejurari asupra carora n-ave
am nici e putere.
93
Ea tacu, dar, dupa putin timp, se opri din nou, uitîndu-sa la nine ; si apoi din n
oua ; dupa aceea, fu toata ziua încrun¬tata si îmbufnata. în ziua urmatoare, cînd, dupa pl
imbarea noastra obisnuita, am dus-o pîna la masa de toaleta, ea rna opri cu o misc
are nerabdatoare din degete :
Ia mai spune-mi o data, cum îl cheama pe fierarul tau 7
Joe Gargery, domnisoara.
Asta-i mesterul la care trebuie sa fii tu ucenic ?
Da, domnisoara.
Ar fi bine sa intri ucenic la el cît mai curînd. Crezi
ca Gargery ar vrea sa vina aici cu tine si sa aduca contractul
cu el ?
îi dadui sa înteleaga ca nici nu ma îndoiam ca Joe va socoti aceasta invitatie drept o
mare cinste.
Atunci, spune-i sa vina !
Cam pe cînd, domnisoara Havisham ?
Ei asta-i ! Oricînd, cît mai curînd ! Si vino si tu cu el.
Cînd am ajuns seara acasa si i-am dat lui Joe aceasta
veste, sora-mea a sarit în sus" într-un chip nelinistitor decît alta data. Ne întreba pe
mine si pe Joe daca credem ca ea esta o zdreanta buna sa fie calcata în picioare s
i care este socie¬tatea pentru care o socoteam potrivita si cum îndraznim sa na purt
am asa fata de dînsa. Dupa ce sfîrsi acest torent de în¬trebari, arunca cu un sfesnic- în
Joe, izbucni în hohote de plîns, scoase farasul ceea ce nu prevestea niciodata nimic
bun îsi puse sortul ei cel grosolan si începu sa mature casa, plina de naduf. Nemult
umita cu aceasta curatenie uscata, lua o ga¬leata cu apa si o perie de frecat pode
lele si ne dadu afara, asa ca furam nevoiti sa dîrdîim de frig în curticica din spatel
e casei. Era "trecut de ora 10 seara cînd îndrazniram sa ne furi¬sam în casa, si ea îl într
ba pe Joe de ce nu se casatorise cu o negresa. Cu o roaba înnascuta. Joe nu raspun
se, sarmanul de el, ci îsi tot fringea mustata si se uita jalnic la mine, ca si cu
m s-ar fi gîndit ca într-adevar casatoria cu o negresa ar fi fost o socoteala mai bu
na.
CAPITOLUL 13
A fost o grea încercare pentru mine sa-1 vad pe Joe, a treia zi, gatindu-se cu hai
nele lui de duminica, pentru ca sa ma însoteasca la domnisoara Havisham. Si deoare
ce el socotea
94
câ e cazul sa-si puna hainele de gala pentru aceasta ceremo¬nie, nu era treaba mea s
a-i spun ca-i statea mult mai bina in hainele de lucru ; cu atît mai mult cu cît sti
am ca bietul em se misca atît de greoi numai si numai din pricina mea si ca tot pe
ntru mine îsi ridicase gulerul la spate atît de sus, încît parul din crestetul capului îi
statea zbîrlit, ca un smoo de pene.
La gustarea de dimineata sora-mea ne înstiinta ca voia sâ vina cu noi la oras si sa
fie lasata la unchiul Pumblechook, de unde trebuia s-o luam dupa ce vom fi sfîrsit
treaba cu doamnele noastre cele elegante", un fel de a vorbi care îl facu pe Joe s
a se astepte la tot ce se poate mai rau. Joe închise fieraria pentru toata ziua si
"scrise cu creta pe usa (cum avea el obiceiul sa scrie în ocaziile, foarte rare d
e altfel, cînd nu lucra) monosilaba DUS, urmata de o sageata, care, pare-se, zbura
în directia în care pleca si el.
Porniram spre oras cu sora-mea în frunte ; purta pe cap o caciulita foarte încapatoa
re de blana de castor, tinea cu gra¬vitate în mîna un cosulet de paie, de,parca ar fi
purtat pecetea tarii în ambalaj de nuiele, era încaltata cu saboti de lemn, pe umeri
purta un sal de zile mari si mai avea si o umbrela, desi era o zi frumoasa si îns
orita. Nu sînt cu totul sigur daca luase cu ea aceste obiecte din îngîmfare sau ca sa
se pedep-i pa ea însasi ; dar cred mai curînd ca voia sa le dea In vileag ca pe nist
e obiecte care îi apartineau, asa cum Cleo-patra, sau orice alta regina nabadaioas
a, îsi arata bogatiile la defilari sau procesiuni.
Cînd ajunseram la casa domnului Pumblechook, sora-mea se repezi înauntru si ne lasa
afara. Deoarece era aproape ora prînzului, Joe si cu mine o porniram de-a dreptul
spre casa ¦ loinnisoarei Havisham. Estella deschise poarta, ca de obicei, sl în clip
a în care o vazu, Joe îsi scoase palaria si-o întinse cu borurile pe amîndoua manile, ca
si cum ar fi cîntarit-o si n ar fi vrut sa se însele nici macar cu un sfert de unci
e K
Estella nu ne lua în seama pe nici unul din noi, ci na nrata drumul, pe care eu îl c
unosteam atît de bine. Eu mergeam In urma ei, si Joe era ultimul. Cînd m-am uitat înap
oi spre Joe, In coridorul cel lung, am vazut ca tot îsi mai cîntaresta grijuliu pala
ria si ca ne urmeaza cu pasi mari si în vîrful j) Ici oarelor.
Unde veche unitate din sistemul englez de greutati; o uncie = aproxi¬
mativ 35 de grame. . j
Estella îmi spuse ca trebuie sa intram amîndoi, asa ca îl luai pe Joe de mîneca si-1 dus
ei la domnisoara Havisharn. Ea sedea la masa de toaleta si^-si întoarse numaidecît p
rivirile Spre noi.
¦ A ! îi spuse ca lui Joe. Dumneata esti barbatul surorii
acestui baiat ? .
Nu mi-as fi putut închipui niciodata ca dragul de Joe ar putea sa arate atît de deos
ebit de cum era de obicei si atît da asemanator cu o pasare ciudata ; statea fara
sa scoata o vorba, cu smocul de pene din vîrful capului zburlit si cu gura cascata
, de parca ar fi vrut sa înghita un vierme.
- Esti barbatul surorii acestui baiat ? repeta domnisoara Havîsham.
Era foarte suparator felul în care, în tot timpul acestei întrevederi, Joe se încapatîna s
i vorbi cu mine în loc sa- vor-beasca cu domnisoara Havisham.
Da,-Pip, înce'pu Joe cu un ton de argumentare puter¬
nica, foarte tainic si foarte politicos în acelasi timp. Adica
m-am casatorit cu soru-ta fiindca pe atunci eram, vorba ceea,
burlac.
Bine ! facu domnisoara Havisham. Si ai crescut baia¬
tul cu gîndul sa-1 iei ucenic, asa-i domnule Gargery ?
Doar stii, Pip, raspunse Joe. ca noi doi am fost întot¬
deauna prieteni si ca planuiarn între noi 'sa facem strengarii.
Si chiar daca ai spus ca nu-ti place meseria fiindca te mur¬
daresti cu negreala si funingine, sa stii ca tot am fi petrecut
de minune. Pip !
A avut baiatul vreodata ceva împotriva ? -întreba dom¬
nisoara Havisham. îi place mestesugul ?
Stii prea bine, Pip, raspunse Joe, întarind amestecul
de argumentare, taina si politete, ca asta a fost dorinta ta eea
mare. (Deodata îmi dadui seama ca înainte de a apuca sa vor¬
beasca mai departe, Joe avea de gînd sa foloseasca în aceasta
împrejurare epitaful compus de el). Si am înteles dorinta ta
prin cuvinte si purtare !
In zadar ma osteneam sa-1 fac sa înteleaga ca ar trebui sa vorbeasca cu -domnisoa
ra Havisham. Cu cît faceam mal multe gesturi si strîmbaturi ca sa-1 conving, cu
atît îmi vOr-_ bea mai tainjc, mai argumentativ si mai politicos.
Ai adus contractul cu dumneata ? întreba domni¬
soara Havisham.
96
Doar stii, Pip, raspunse Joe, ca si cum întrebarea ar
11 fost de prisos, ca tu singur mi 1- ai pus în palarie si stii
bine ca-i acolo.
Cu aceste cuvinte, scoase contractul si mi-1 întinse mie, tn loc sa-1 dea domnisoa
rei Havisham. Ma tem ca mi-era cam rusine de purtarea bietului om. Stiam bine ca
rni-e rusine de el în clipa în. care o vazui pe Estella în spatele scaunului domnisoa
rei Havisham si-i citii în ochi un rîs rautacios. Luai contractul din mîna lui Joe si-
1 întinsei domnisoarei Havisham,
Nu te-ai asteptat sa primesti plata pentru ucenicia
baiatului ? spuse ea cu ochii la contract.
Joe ! spusei eu dojenitor, caci el nu raspunse deloc-.
De ce nu raspunzi ?...
Pip! raspunse Joe, taindu-mi vorba,,.ca si cum s-ar
fi simtit jignit. Nu s-a pus niciodata întrp noi o întrebare <a
asta, care sa aiba nevoie de raspuns, si doar stii bine ca ras¬
punsul meu e : Nu ! Stii bine ca nu, Pip, atunci ce sa mai
spun si eu?
Domnisoara Havisham îi arunca o privire ca si cum ar ii înteles mai bine decît as fi c
rezut eu ce fel de om este Joe, fiindca vedea cum se purta ; apoi lua o punga de
lînga ea, de pe masa.
- Asta-i rasplata lui Pip, spuse ea, uite-o. în punga asta
douazeci sl cinci de lire. Da-le stapînului tau, Pip !
Ca sl cum ar fi fost scos din minti de mirarea pe care fapturi din fata lui si
odaia aceea ciudata o stirneau în el,
< iii se adresa tot mie si de data aceasta :
Asta-i foarte frumos din pârlea ta, Pip, si de aceea
ilarul tau e binevenit, desi niciodata nu l-am asteptat, nici
acum, nici alta data. Si acum, baiete, spuse Joe, în timp ce
pe mine ma lua cu frig si cald, fiindca mi se parea ca expresia
aceea familiara era adresata domnisoarei Havisham, si acum,
baleto, sa ne facem datoria ! Fie ca tu si cu mine sa ne facem
datoria, amîndoi si fiecare cu ajutorul celuilalt, si ceea ce ne
va aduce darul tau marinimos sa fie spre multumirea acelora...
care niciodata... Aici Joe se poticni, caci ajunsese la un punct
nespus de greu, pîna ce se salva triumfator cu cuvintele : Si
ileparte sa fie toate acestea de mine I Aceste cuvinte îi sunara
ntft de frumos si de convingator, îneît le rosti de doua ori.
Du-te sanatos, Pip! spuse domnisoara Havisham.
i 'ondu-i, Estella.
Sa mai vin si alta data, domnisoara ilavisham? în¬
trebai eu.
II llc sperante ;. -l
*~, Nu, 'Acum Gargery e stapînul tau. Gargery! O vorba ea-ti mai spun.
Eu iesii pe* usa si auzii spunîndu-i cu glas deslusit si apa-sat lui Joe, pe care-
1 chemase înapoi:
Baiatul s-a purtat bine aici, si asta-i rasplata lui. Na¬
dajduiesc ca dumneata, ca am cinstit, n-ai sa mai ceri nimio
altceva.
Cum a iesit Joe din odaie nu m-am lamurit niciodata j dar stiu ca, dupa ce a ies
it, urca mereu scarile în !OG sa la coboare si ca se dovedi surd la toate mustrari
le mele, pîna cînd ma apropiai de el si-1 apucai de mîna. într-o clipa iesirant pe poart
a, care fu încuiata în urma noastra, si Estella disparu* Cînd se vazu din nou la lumin
a zilei, Joe se sprijini cu spa¬tele de zid si îmi spuse : Grozav !", Si ramase atîta t
imp nemiscat, repetînd x Grozav", încît începui sa ma tem ca n-o sa-si mai vina în fire. î
ele din urma, îsi lungi exclamatia, spunînd : Pip, îti spun eu ca e grozav !". Si asa, în
cetul cu încetul, îsi recapata graiul si fu în stare sa porneasca mai departe.
Am motivele mele sa cred ca mintea lui Joe a iesit mai ascutita din aceasta întîlnir
e, caci, în drum spre casa lui Pum-blechook nascoci un plan iscusit si adînc. Motive
le mele se bizuie pe cele ce se petrecura în salonasul domnului Pum-blechook : la
intrarea noastra, sora-mea statea de vorba cu nesuferitul acela de negustor de g
rîne.
Ei ! facu sora-mea catre noi doi. Dar cu voi ce s-a
întîmplat ? Ma mir ca mai binevoiti sa va întoarceti în socie¬
tatea unor bieti oameni de rînd !...
Domnisoara Havisham, spuse Joe, uitîndu-se tinta la
mine, ca si cum s-ar fi caznit sa-si aminteasca de ceva, a
staruit mult sa dam... cum a spus, complimente sau salutari.
Pip?
Complimente, spusei eu.
Asa mi-amintesc si eu spuse Joe. Complimentele el
doamnei Gargery.
Mult o sa-mi foloseasca ! facu sorâ-mea, dar era des¬
tul de magulita.
Si, urma Joe, privindu-ma iar tinta, ca si cum s-ar fi
caznit din nou sa-si aminteasca ceva, a mai spus ca ar dori
ca sanatatea sa-i îngaduie... nu-i asa, Pip ? i;
Placerea... adaugai eu.
De a sta de vorba cu doamnele din tinut, spuse Joe,
tragînd aer în piept.
98
Bine ! striga sora-mea, cu o privire mai dulce spra
domnul Pumblechook. Ar fi putut sa aiba buna-crestere de a
trimite vorba de la început, dar mai bine mai tîrziu decît
niciodata. Si ce i-a dat zapacitului astuia ?
Nu i-a dat nimic, spuse Joe.
Doamna Joe era gata sa izbucneasca, dar Joe vorbi mai departe :
Tot ce da, da prietenilor lui. Si prin prieteni, asa ne-a spus dumneaei, înteleg pe
sora lui, doamna J. Gargery". Astea au fost cuvintele ei : Doamna J. Gargery". N
-o fi stiut, adauga Joe, cu un aer gînditor, daca-i Joe sau Jorge.
Sora mea se uita la Pumblechook; acesta mîngîia bratele jiltului de lemn si dadea di
n cap catre sora-mea si spre foo, ca si cum ar fi stiut toate acestea dinainte.
Si cît ti-a dat ? întreba sora-mea, rîzînd în toata legea.
Ce-ar spunea lumea de fata daca ar fi zece livre ? în¬
treba Joe.
Ar spune, se repezi sora-mea, destul de bine. Nu gro¬
zav, dar destul de bine.
Aflati ca-i mai nmlt decît atît, spuse Joe.
Sarlatanul de Pumblechook dadu numaidecît din cap sl
spuse, frecîndu-si bratele de scaun :
 E mai mult decît atît, doamna.
Ce doar n-ai sa spui... începu sora-mea.
Ba da, spun, doamna, spuse Pumblechook; dar ai
rabdare, ZI înainte, Joseph. Bravo tie ! Zi înainte !
Ce-ar spunq lumea de fata de douazeci de livre ? urma
Joe.
Frumos, asta ar fi cuvîntul potrivit ! raspunse sora-mea.
Bine, facu Joe. Aflati ca-i mai mult decît atît.
Fatarnicul de Pumblechook dadu din nou din cap si spuse,
rîzînd ocrotitor :
E mai mult decît atît, doamna. Bine. Zi mai departe,
Joseph ?
' Ei, ca sa încheiem, spuse Joe, încîntat, întinzînd su¬rorii mele punga, sînt douazeci
inci de livre.
Douazeci sl cinci de livre ! rasuna ca un ecou glasul
celui mai josnic dintre sarlatani, si Pumblechook se scula, ea
Ba strînga mîna surorii mele. Si nu e -mai mult decît meriti
dumneata (dupa cum am si spus cînd mi s-a cerut parerea),
sl îti doresc sa te bucuri de acesti bani!
Daca pacatosul s-ar fi oprit aici, tot ar fi fost destul de urît din partea lui, d
ar greseala lui se îngroasa si mai tara
99
cînd propuse sa ma ia sub paza lui, cu drept de protectie asu¬pra mea, l'apta care l
asa în umbra toate ticalosiile lui din trecut.
Vedeti voi, tu.^Joseph, si sotia ta, spuse domnul Pum-
blechook, strîngindu-mi bratul deasupra cotului, eu sînt un
om caruia ii place sa duca la bun sfîrsit ceea ce a început.
Baiatul asta trebuie scos la lumina. Lasati-1 în grija mea. 11
scot eu la lumina.
Numai Dumnezeu stie, unchiule Pumblechook, spuse
sora-mea (strîngînd cu putere banii în mînâ), cît îti sîntem
de îndatorati !
Nu te mai gîndi la asta, doamna, raspunse diavolescul
negustor de grîne. Placerea-i placere. Dar baiatul asta, stiti,
trebuie sa-1 scoatem la lumina. Cînd am spus ca voi avea cu
grija de asta, arn spus adevarul !
Judecatoria era alaturi, lîngâ Primarie, si o porniram într-acolo, pentru ca intrarea
mea ca ucenic la Joe sa fie legalizata de un judecator. Spun ca o porniram ; ade
varul e ci Pumblechook mâ împinse pîna acolo ca si cum m-ar fi prins chiar atunci cotr
obaind prin buzunarele vreunui trecator sau dînd foc la o claie de fin, si. de fap
t, toata curtea avea im¬presia ca fusesem prins cu ocaua mica, .fiindca, în vreme <a
Pumblechook ma împingea de la spate, prin multime, auzeam glasuri care spuneau : A
sta ce-a facut ?" si altfel : E tînâr, dar are o mutra tare pacatoasa, nu-i asa ?". B
a un om foarte blînd si binevoitor îmi întinse chiar o carticica împodobita cu o gravura
de lemn, care reprezenta un tînar fioros înfasurat în lanturi grele, asemanatoare cu
niste cîrnati ; cartea era intitulata : A se citi în celula.
Judecatoria mi se paru un loc ciudat, cu strane mai înalte decît cele din biserica,
cu oameni care se înghesuiau în strane si priveau si cu judecatori aratosi (unul ave
a capul pudrat), tare stateau în jilturi, cu bratele încrucisate, sau trageau tutun
pe nari, sau dormeau, sau scriau, sau citeau ziarele. Pe pereti se mai vedeau si
chipuri stralucitoare si întunecate, pe care ochiuî meu neartistic le privea ca pe
un amestec de aluat întarit si de lipici. într-un colt, hîrtiile mele fura semnate dup
a ioj.>c si atestate, si astfel intrai ucenip" ; în tot timpul acesta, domnul Pumbl
echook ma tinea de parca pregatea dru¬mul meu spre .esafod si se îngrijea ca totul s
a fie în regula.
Dupa ce iesiram si scaparam de baîetii care se Infierbîn-tasera asteptînd cu emotie sa
asiste la torturarea mea în pu¬blic si se simtira foarte dezamagiti cînd vazura ca er
am în-
100
conjurat de prieteni, ne întoarseram îa casa domnului Pum-blechook. Sora-mea se înflac
arase asa de strasnio cu privire la cele douazeci sl cinci de livre, încît voia cu o
rice pret sa sarbatorim norocul cel .nare la Ktistretul albastru" si sa-1 trimita
pe domnul I^umblechoolî sa aduca familia tîubble si pe domnul Wopsle, cu brisca.
Zis si facut; si ce zi trista am petrecut eu ! Fiindca, lucru de neînteles pentru
mine în mintea tuturor era lim¬pede ca eu eram de prisos la aceasta petrecere. Si, c
ulmea i din cînd în cînd, sau mai bine zis cînd n-aveau altceva mai bun de facut, ma între
bau de ce nu ma înveselesc si eu. Si ce altceva puteam face decît sa mâ înveselesc chiar
atunci cînd nu ma simteam vesel ?
Oricum, însa, ei erau oameni mari, aveau felul lor de a se purta si faceau si ei t
ot ce puteau ca sa se înveseleasca. Sarlatanul de Pumblechook se întrecea pe sine în r
olul bine-facatorului si al initiatorului întregii solemnitati, drept care se asez
a în capul mesei; si cînd vorbi adunarii despre uce-nicia mea dupa ce se bucurase dr
aceste de faptul ca puteam ii închis daca eram prins jucînd carti, bînd bauturi tari,
stînd jSeara tîrziu în tovarasia unor oameni nerespectabili sau la-Bîndu-ma ispitit de a
lte asemenea rataciri, care în contractul meu erau privite ca aproape de neînlaturat
ma aseza pe un fim un lînfia el, ca sa-si poata însufleti toate observatiile cu gea
ti
Tn afara de aceasta, tot ceea ce tin minte despre petre-cerea" din seara aceea e
faptul ca oamenii nu ma lasau sa adorm si ca, de cîte ori vedeau ca ma prinde somn
ul, ma trezeau si-mi spuneau sa ma înveselesc. Mai tin minte- cum ¦eara, tîrzia, domnu
l Wopsle ne cinstl-cu Oda lui Cs>Uins si si munca cu atîta putere la pamînt sabia însîng
erata, încît un chelner veni si spuse : Negustorii de jos va felicita, dar spun ca nu
sînteti un buh scamator". îmi mai amintesc ca, în drum spre casa, erau cu totii foart
e veseli si cîntau O frumoasa ilnamna ! Domnul Wopsle cînta basul si (drept raspuns
na¬taraului aceluia care dirijeaza acest cîntee în chipul cel mai nerusinat din lume)
afirma cu o voce nespus de puternica ca e] era omul cu pletele albe în vînt, ca el e
ra calatorul cel mal slab de pe pamînt.
Tn sfîrsit, mi-amintesc ca, intrînd în odaita mea, mâ sim-
i nenorocit de-a binelea, deoarece credeam cu tarie ca mestesugul lui Joe n-o sa
-mi placa niciodata. îmi placuse Odata, dar odata" nu era acum.
iot
CAPITOL, UE> 14
Nu exista un lucru mai dureros decît acela de a-ti fi rusine de casa ta. Simtamîntul
acesta e plin de o neagra ne-recunostinta si poate ca pedeapsa e necesara si bi
nemeritata, dar pot dovedi ca e un lucru foarte dureros.
Casa în care traiam nu fusese niciodata un loc foarte placut pentru mine din prici
na firii surorii mele. Dar Joa sfintise casa, si eu eram legat de ea. Socoteam s
alonasul de musafiri drept cel mai elegant salon din lume; asemuiam usa de la in
trare cu portalul tainic al unui templu, care nu se deschide decît cu pretul unei
jertfe de pui la frigare ; bu¬cataria mi se parea un lacas fara maretie, dar cast,
iar fieraria drumul stralucitor care duce la barbatie si neatîrnare. într-un singur
an, totul se schimbase. Acum totul era grosolan si obisnuit, si pentru nimic în l
ume n-as fi vrut ca domnisoara Havisham si Estella sa vada toate acestea.
Cît de mult din aceasta neplacuta stare sufleteasca se datora greselii mele, cît dom
nisoarei Havisham si cît surorii mele.-n-are rost sa ne întrebam acum. Schimbarea av
usesa loo ; lucrul se întîmplase. Bun sau rau, de iertat sau de ne¬iertat, se întîmplase.
Odata, demult, mi se parea ca în ziua în care voi intra în fierarie si-mi voi sufleca
mînecile camasii, eu, ucenicul lui ffoe, voi finobilsi fericit. Acum, cînd înfaptuirea
acestui lucru stateau în puterile mele, simteam doar ca eram murdar de praf de ca
rbuni si ca asupra cugetului meu apasa zilnic o greutate fata de care nicovala e
ra usoara ca un fulg. Mai tîrziu, în viata mea (ca si în viata oricarui om, banuiesc)
aii existat adesea clipe în "care am simtit cum se lasa o perdea groasa, acoperind
, pentru un timp, orice interes si orice far¬mec si nelasînd sa patrunda pîna la mine
decît o suferinta fara margini, Niciodata însa aceasta perdea n-a cazut cu atîta greut
ate si nepasare ca atunci cînd calea pe care trebuia sa o urmez se întindea dreapta în
fata mea, o data cu hotarîrea pe care o luasem de a fi ucenicul Uri Joa.
Mi-aminteso ca, ceva mai tîrziu. tot în vremea" aceea, obisnuiam sa stau duminica sea
ra, cînd se întuneca, în preaj¬ma cimitirului, asemuind sperantele mele de viitor cu mla
sti¬nile batute de vînt si gîndindu-ma ca si unele, si altele, la fel de netede si joa
se erau strabatute de- drumuri necunoscuti
102
si erau acoperite de ceata întunecoasa care se ridica din mare* Eram la fel de aba
tut în prima zi a uceniciei mele ca si mal tîrziu ; dar ma bucur la gîndul ca n-am suf
lat nici o v»rba lui Joe despre durerea mea tot timpul cît a durat contractul nostru
. Este, cred, singurul lucru bun pe care l-am facut în vremea aceea si de care ma
bucur.
Fiindca, desi anii aceia cuprind si întîmplarie pe care vreau sa le povestesc, merit
ul acelor întîmplari îi revine Iul Joe. Nu pentru ca eu eram credincios, ci pentru ca
Joe era credincios, nu mi-am luat lumea în cap si nu m-am facut soldat sau marinar
. Si nu pentru ca eram patruns de valoarea harniciei, ci pentru ca Joe era patru
ns de acest lucru, mun¬ceam în sila. E greu de stiut cît de departe merge înrîurirea unui
om de treaba, cinstit si înzestrat eu simtul datoriei; dar e usor de stiut cît de mu
lt te-a înrîurit pe tine' omul din apro¬pierea ta, si stiu prea bine ca putinele lucru
ri bune care s-au prins de mine în timpul uceniciei mi-au venit de la inima cinsti
ta si multumita a lui Joe, si nu de la fiinta mea, nemul¬tumita si framîntata de alt
e nazuinte.
Cine ar fi putut sa spuna ce voiam ? Cum as putea spune eu însumi, de vreme ce nic
i eu nu stiam ? Gîndul care ma îngrozea cel mai tare era acela ca, într-o zi nenorocit
a, eînd voi arata mai murdar si mai grosolan ca oricînd, îmi voi ridica ochii si o voi
vedea pe Estella uitîndu-se în fierarie printr-una din ferestruicile de lemn. Eram
urmarit de teama ca, mai devreme sau mal tîrziu, ea ma va gasi cu fata si mîihile ne
gre, Indeletnicindu-ma cu treaba cea» mai grosolana, si ca se va bucura si ma va d
ispretui. Adeseori, în asfintit, cînd suflam In foaie în locul lui Joe, sau cînd cîntam împ
euna cu el Batrînul Clem, gîndul ca obisnuiam sa eîntam acest cîntea l.i domnisoara Havi
sham ma facea parca sa vad ehipul Estellei desprinzîndu-se din flacari, cu parul e
i frumos fluturînd în vînt si cu ochii ei batjocoritori; adeseori, în asemenea elipe, ma
uitam spre ochiurile negre din perete, care erau ferestrele, sl, parîndu-mi-se ca
o vad tragîndu-si capul înapoi, îmi în¬chipuiam ca Estella venise în cele din urma.
Dupa aceea, cînd intram în casa Ca sa luam cina, casa si mîncarea mi se pareau mai gro
solane ca niciodata si, în fun¬dul Inimii mele pacatoase, mi-era mai rusine de casa
mea ca oricînd.
103
CAPITOLUL 1-5
Deoarece crescusem prea mare pentru scoala pe care o tinea matusa domnului Wopsl
e, educatia mea de sub condu-cerea acelei femei zapacite lua sfîrsit. Dar asta nu
se întîmpîa înainte ca Biddy sa-mi fi împartasit tot ce stia, începînd cu catalogul de pret
si sfîrsind cu un eînteo caraghios, pe eare-1 cumparase ea odata cu o (jumatate de
penny. Desi singura parte inteligibila din aceasta lucrare literara erau primele
rin duri
Cînd ma dusei In orasul Lunnon, oameni buni,
Tralala, tralala, !
Tralala, tralala, Nu m-dm întors oare acasa negru, oameni buni ?.
Tralala, tralala,
Tralala, tralala,
tolusi, în dorinta mea de a deveni mai întelept, am învatat
pe dinafara aceasta compozitie, cu multa siguranta ; si nici
nu-mi aminteso sa-mi fi pus întrebari cu privire la valoarea
ei ; rrfâ gîndeam doar (cum, de altfel, gîndesc si acum) ca erau
prea multe tralalauri fata de restul poeziei. în setea mea de a j
sti cît mai mult, îi propusei domnului Wopsle sa ma'fericeasca'^
si pe mine cu cîteva farîme intelectuale din comoara lui, eeea
ce el primi cu bucurie. Dar deoarece pîna la urma am desco¬
perit ca avea nevoie de mine doar în calitate de manechin
dramatic, pe care sa-1 poata contrazice, jeli, ameninta, îmbra¬
tisa, strapunge, înghionti si lovi în fel si chip, m-am lipsiti
foarte curînd de acest fel de învatatura, mai ales dupa e«T
domnul Wopsle ma stîlcise în bataie în timpul uneia din fu-1
riiîe lui poetice. ".
Tot ce aflam încercam sa-i împartasesc lui Joe. Aceasta afirmatie suna atît de bine, îneît
constiinta mea nu-mi înga¬duie sa n-o lamuresc pe deplin. Voiam sa fac din Joe un o
m mai putin nestiutor si mai putin necioplit, pentru ca sa fiaj mai putin nedemn
de societatea mea si mai putin expus bat«1 gocurilor Estellei.
Vechile fortificatii din mlastini ne serveau de scoala,- iac o tablita sparta si
o bucata de condei alcatuiau materialul nostru didactic, la care Joe mai adauga
6 lulea cu tutun. Nu-mi amintesc ca Joe sa fi retinut ceva de la o duminica la
alta si nici sa-si fi îmbogatit mintea cu vreo cunostinta | în tot timpul cît a fost e
levul meu, doar ca la fortificatii îsi fuma luleaua cu un aer mult mai grav decît în o
rice alt loo -*
104
ns zice chiar cu un aer mai învatat ca si cum ar fi socotit s'ace progrese, mari.
Dragul de el, tare as fi vrut sa faca l Locul era placut si linistit; se vedeau
pînzele corabiliot care treceau pe fluviu, dincolo de chei, si uneori, în timpul ref
luxului, mi se parea ca vad pînzele unor corabii scufun¬date, care mai plutesG înca în a
dîncul apelor. De cîte ori ma uitam la vasele care ieseau în larg, cu pînzele lor albe, în
tinse; ma gîndeam la domnisoara Havisham si la Estella; si tot la de ma gîndeam de cît
e ori lumina cadea piezis, de departe, pe un nor, pe o pînza de corabie, pe coasta
verde a unui deal, sau pe suprafata apel, caci domnisoara Havisham si Estella,
precum si casa aceea ciudata, si viata ciudata dinauntrul ei pareau sa fie în lega
tura cu tot qe era frumos.
într-o duminica, Joe, care îsi gustase din plin luleaua, spuse de atîtea ori ca e tare
de cap", încît în ziua aceea ma Jasai pagubas de învatatura si ma .întinsei putin la pamînt
eu barbia în mîna, dcsenînd fata domnisoarei Havisham si a Es-tellel peste toata întind
erea, pe cer si, pe ape, pîna eînd, în cele din urma, ma hotarîi «a dau în vileag un gînd c
rivire la ele, care ma framînta de mult:
r- Joe, începui eu, nu crezi ca ar trebui sa-i fac o vizita domnisoarei Havisham ?
Stiu eu, Pip ? raspunse Joe tacticos. Pentru ce ?
Cum pentru ce, Joe ? Pentru ee-i facuta o vizita ?
Poate -despre unele vizite, spuse Joe, se poate verbi
'asa, Pip. Dar daca-i vorba sa te duci la domnisoara Havisham...
putea sa creada ca vrei ceva, ca astepti ceva din partea ei.
Nu crezi c- as putea sa-i spun ca nu-! asa, Joe ?
Ai putea, mai baiete, spuse Joe. Si s-ar putea sa te
creada. Dar s-ar putea sa nu te creada. .
Joe simtea, cum simteam si eu, ca ajunsesem la un punct însemnat si trase cu puter
e din lulea, ca spusele lui sa nu-si piarda taria din pricina repetitiei.
Vezi tu, Pip, urma Joe de îndata ce primejdia trecuse.
Domnisoara Havisham s-a purtat frumos cu tine. Dupa ce
s-a purtat tot asa, m-a chemat înapoi, ca sa-mi spuna ca asta
« tot.
Da, Joe. Am auzit si eu.
Tot. repeta Joe foarte apasat.
Da, Joe. îti spun doar ca am auzit-o.
Vreau sa spun, Pip, ca ea s-o fi gîndit : Gata ! Eu,
la miazanoapte ; tu, la miazazi !". Cît mai departe !
105
Si eu ma gîndeam la asta si nu simteam cine stie ce mm-gîiere vazînd ea si el gîndise la
fel, fiindca în felul acesta adevarul îmi aparea mai limpede.
Dar, Joe...
Da, baiete.
Vezi, e aproape un an de cînd sînt ucenic si, din ziua
în care s-a facut contractul, nu i-am multumit niciodata dom¬
nisoarei Havisham, n-am întrebat de ea si nici n-am dat
vreun semn de viata, ca sa vada ca n-am uitat-o.
 Adevarat, Pip, dar asta doar daca vrei sa-i faci vreo
doua perechi de potcoave. Cred însa ca, de nu s-ar gasi pa
nicaieri potcoave, darul tau tot n-ar multumi-o.
Nu la asta ma gîndeam, Joe; nu ma gîndeam la un
dar.
Dar lui Joe îi intrase în cap ca trebuie sa fie vorba da un dar si tinea mortis la p
arerea lui.
Si nici, adauga el, daca ti-ar ajuta cineva sa-i faei
un lant nou la usa de' la intrare, sau, sa spunem, cîteva su¬
ruburi cu cap mare, pentru ca sa aiba nevoie, sau chiar ceva
mai frumos, ca, de pilda, o furculita de prajit pîine, sau da
luat prajituri, sau un gratar de prajit pestisori...
Nu ma gîndeam deloc la un dar, Joe, îi taiai eu vorba.
Bine, spuse Joe, depanîndu-si mai departe gîndul, ca
si cum eu i-as fi dat ghes. Dac-as fi în locul tau, n-as faca
una ca asta. Nu, eu n-as face-o. Ce-i trebuie un lant de usa
daca are unul ? Si daca îi dai suruburi cu capul mare, poaie
ca n-o sa-i placa. Iar daca vrei sa-i faci o furculita de prajit
-pîine, trebuie s-o faci din alama, si tu nu te pricepi si n-o
sa-ti faca cinste. Si nici cel mai priceput mester nu poate sa
arate ce stie cînd face un gratar, pentru ca un gratar e toi
un gratar, spuse Joe, neslabindu-ma deloc, ca si cum sai
fi ostenit sa-mi spulbere o iluzie. Si poti sa faci orice-ai face,
dar tot un gratar o sa iasa, vrei, nu vrei...
Draga Joe, strigai eu scos din fire si apucîndu-1 d«
haina, opreste-te ! Nici nu m-am gîndit vreodata sa-i dui
vreun dar domnisoarei Havisham !
Sigur ca nu, Pip, încuviinta Joe, ca si cum tot s-aj
mai fi luptat pentru apararea lui; îti spun ca ai dreptate
(Pip.
Da, Joe; dar voiam sa-ti spun ca, fiindca tot n-avem
mult de lucru, sa-mi dai drumul mîine dupa-amiaza, sa nnl
duc pîna în oras, ca sa o vad pe domnisoara Est... Havisham
106
N-o cheama Estavisham, Pip, spuse Joe cu gravitate J
ca doar n-a mai fost botezata înca o data.
Stiu, Joe, stiu. O scapare de-a mea. Ce parere ai ?
Pe scurt, Joe spuse ca daca eu credeam ca asa e bine,
credea si el la fel. Dar starui mult asupra faptului ca, daca nu voi fi primit c
u bunavointa, sau daca nu voi fi încurajat întru repetarea vizitei mele, care n-avea
alt scop decît acela de a dovedi recunostinta mea fata de bunavointa de care ma b
ucurasem, aceasta calatorie de experienta nu va mai fi re¬petata. In aceste condit
ii, am fagaduit sa ma supun.
Trebuie sa stiti ca Joe avea un lucrator platit cu sapla-mîna, pe care îl chema Orli
k. El spunea ca numele lui de botez e Dolge ceea ce era cu neputinta dar era un ©m
atît de încapatînat, încît nu cred sa fi cazut prada unei înse¬laciuni în aceasta privinta
i degraba-mi vine a crede ea el însusî si-a impus acest nume în rîndul oamenilor din sat
, In semn de ocara pentru puterea lor de întelegere. Era un flacau negricios, foar
te puternic-, cu umerii largi, cu mîini si picioare ce pareau prost prinse de trup
, un om care nu se gra¬bea niciodata si se balabanea în mers. Chiar atunci cînd venea
la lucru, parca nu venea cu gîndul de a lucra, si apoi îsi facea treaba tot asa, las
a-ma sa te las, ca si cum ar fi facut-o din întîmplare ; iar cînd se ducea la pfînz pîna
la Barcagii ve-
. ca sa manînce, sau seara cînd pleca spre casa, mergea ¦a l.ilni, tîrsindu-si pasii ca
jidovul ratacitor sau Cain, cum nici n-ar fi stiut încotro s-ar duce si nici prin
gînd nu i-ar fi trecut sa se mai întoarca vreodata. Locuia la pazi¬torul stavilarului,
departe, prin mlastina, si în zilele de lucru venea balabanindu-se din hruba lui,
cu mîinile în buzunare si cu mîncarea într-o legaturica atîrnata neglijent de gît, care îi
ca pe spate. Duminica statea toata ziua la stavilar, sau sprijinit de vreo capit
a de fîn, sau de vreun hambar. Nu putea face decît miscari împrastiate si umbla cu och
ii în pamînt | iar cînd îl opreai sau îl sileai într-un fel oarecare sa-si ridiea ochii, se
uita în sus pe jumatate suparat si pe jumatate nedu¬merit, ca si cum nu l-ar fi framîn
tat niciodata un alt gînd decît acela ca e destul de neplacut si de ciudat faptul ea
-i vine greu sa gîndeasca.
Acest lucrator ursuz nu ma prea îndragea. Cînd eram mi» de tot si sfios, îmi spunea ca d
iavolul locuieste într-un eolt întunecos al fierariei si ca el îl cunostea foarte bine
; de as3-menea, îmi mai spunea ca, o data «la sapte ani, focul trebuia nprins cu un
baiat viu, si ca eu eram un combustibil foarte
107
potrivit pentru acest seop. Cînd am devenit ucenicul lui Joe, banuiala lui Orlick
cum ca într-o buna zi l-as putea înlocui se întari; prin urmare, acum ma îndragea si mai
putin Nu1 ea ar fi spus vreedata sau eâ ap fi facut vreodata ceva care sa dovedea
sca deschis dusmania lui i am bagat însa de seama ca sufla întotdeauna scînteile spre
mine si ca*de cîte ori eîntam Batrînul Clem. nu intra la momentul potrivit.
Dolge Orlick era de fata si lucra, a doua zi, cînd i-ara amintit lui Joe de dupa-a
miaza mea libera. îvfu spuse nimio în clipa aceea, pentru ca lucra împreuna cu tfoe la
o bucata de fier rosu, în timp ce eu eram la foaie. Dar de îndata ca sfîrsi, spuse, s
prijînindu-se de ciocan ;
Uite ce e, stapîne 1 Desigur ca n-ai sa faci doar po
placul unuia! Daca mititelul de Pip are o [jumatate de zi
libera, pearta-te la fel si cu batrînul Orlick.
Cred ea n-avea mai mult de 25 de ani, dar vorbea întot-deauna despre el ca despre
un batrîn.
De ce ? Ce-ai sa faci tu cu o. jumatate de zi libera ?
întreba flbe.
Ce-am sa fac eu ? Dar el ce o sa faca ? O sa fac ce-o
sa faca si el, spuse Orlick.
Pip se duce la oras, spuse Joe.
Bine, atunci batrînul Orlick se duce si el la oras. ras¬
punse omul nostru. Ce, nu-i loo pentru doi oameni în oras ?
Numai pentru unul ?
Nu te-nfuria, spuse Joe.
Ba ma-nfurii daca-mi place ! mormai Orlick. îmi plaa
mie cei cu plimbatul la oras ! Hai, mestere. Fara nedreptate.
Fii om de înteles! ;
Deoarece mesterul nu voia sa vorbeasca mai departe pînâ* ce lucratorul nu se va poto
li, Orlick se repezi la cuptor, scoase un drug înrosit, îl îndrepta spre mine, ca si c
um ar fi vrut sâ ma strapunga cu el, îl învîrti în fturul capului meu, îl puse pe nicovala
i începu sa-1 turteasca cu ciocanul de parc-ar fi fost trupul meu asa mi se parea
mie iar scînteile ar fi fosil sîngele care tîsnea ; în sfîrsit, dupa ce ciocanise atît în
se încalzise si fierul se racise, spuse, sprijinindu-se de ciocan i
Ei, mestere l
Te-ai potolit ? întreba Joe.
Da, m-am potolit I spuse Orlick morocanos.
Ei, atunci, fiindca-ti vezi de lucru ca si ceilalti, spusa
ffoe, hai sa fie sarbatoare pentru toti !
Sora-mea, care auzise totul din curte avea obiceiul sa spioneze si sa traga cu u
rechea fara rusine îsi baga imediat capul pe una din ferestre.
Numai tu esti în stare sa faci asta, natâraule ! îi spuse ea lui Joe. Sa le dai liber
unor golani lenesi ca astia ? ! Esti, pesemne, foarte bogat de-ti îngadui sa risip
esti leafa pe de-geaba. Tare-as vrea sa fiu eu stapîn !
Te-ai face stapîn asupra tuturora daca ti-ar da mîna,
spuse Orlick, rînjind sinistru
Las-o în pace, spuse Joe.
Le-as veni eu de hac trîntorilor si pungasilor, raspunse
sora-mea, mîniindu-se pîna cînd atinse culmea furiei. Si n-as
putea sa vin de hac trîntorilor pîna ce n-as veni mai întîi de
hac stapînului, care-i regele nerozilor ! Si n-as putea veni -io
hac pungasilor fara sa-ti vin mai întîi de hac tie, care esti
cel mai amarnic si cel mai rau pungas de aici si pîna în Franta
Asa !
Esti o scorpie afurisita, matusa Gargery ! bodogani
lucratorul. Daca atîta ajunge ca sa fii judecatorul pungasilor,
atunci ai sa fii un judecator bun.
N-o lasi în pace ? spuse Joe.
Ce-ai «pus ? zbiera sora-mea. Si începu sa tipe. Ceai
apus ? Ce mi-a spus Orlick, Pip ? Cum a îndraznit sa-mi
spuna asa oînd barbetul meu e alaturi ? O ! O ! O !
Fiecare din aceste exclamatii era un tipat ; trebuie sa spun cu privire la sora-
mea si acest lucru este adevarat pentru toate femeile mînioase pe care le-am vazut în
viata mea ca. pentru ea. mînia nu era o scuza, caci în loc sa se lase dusa de mînie, f
acea, cu buna-stire. sfortari uriase ca sa se mînie, si ca pentru ca sa se înfurie o
rbeste, trebuia sa treaca prin anumite faze.
Cum mi-ai spus în fata acestui om josnic, care a jurat
sA ma apere ? O ! Tinetî-mâ ! O !
Aoleau, mormai lucratorul printre dinti, cum te-as
mai tine dac-ai fi nevasta-mea !... Te-as tine sub pompa de
si ti-as scoate nebunia !
îti spun s-o lasi în pace ! interveni Joe.
O ! Auziti-1, striga sora mea, batînd din palme si rac¬
nind în acelasi timp aceasta era faza urmatoare. Auziti cum
îmi. spune ! Orlick asta ! în casa mea ! Mie, femeie mari¬
tata ! Cu barbat alaturi ! O! O!
10"
--y" Aici, sora-mea, dupa o criza de batai din palme si de rac-nete, se lovi cu
mîinile în piept si pe genunchi, îsi arunca boneta din cap si îsi ravasi parul, ceea ce
alcatuia ultima fazft în drumul spre nebunie. Deoarece acum arata ca o adevarata f
urie si fiindca se bucurase de un succes desavîrsit, se repezi la usa pe care, din
fericire, o încuiasem.
Ce putea sa faca nenorocitul de Joe, cînd slabele lui în-treruperi fusesera cu totul
nesocotite ? Ce altceva putea faca decît sa se repeada la lucrator si sa-1 întrebe
de ce se ames-tecase între el si doamna floe, si apoi sa-1 mai întrebe daca sa simte
destul de barbat pentru o trînta. Batrînul Orlick simtea ca împrejurarile nu îngaduiau
alt sfîrsit decît o trînta si-si lua numaidecît pozitia de aparare, asa ca, fara alte pr
egatiri decît aceea ca si-au scos sorturile afumate si arse, s-au repezit unul la
altul ca doi uriasi. Dar daca exista în tot tinutul vreun om care sa i se poata împo
trivi mult timp lui Joe, eu nu l-am vazut pe omul acela. Ca s! cum n-ar fi fost
mai breaz decît tinerelul cel palid, Orlick se trezi curînd în praful de 'carbuni si n
u se prea grabi sa iasa de acolo. Atunci Joe deschise usa si o ridica pe sora-me
a care cazuse fara cunostinta în fata fe¬restrei (cred însa ca vazuse mai întîi lupta), o
duse în casa si o culca. De cum îsi veni în fire, sora-mea nu don altceva decît sa se zvîr
coleasca si sa-si înfiga mîinile în parul lui Joe. Apoi se lasa linistea aceea ciudata
si tacerea care urmeaza dupa orice zarva mare. Cuprins de senzatia aceea nelamu
rita pe care am legat-o întotdeauna de astfel de clipe de tihna anume ca-i duminic
a si ca a murit cineva m-am dus sa ma îmbrac.
Cînd am coborît, i-am gasit pe Joe si pe Orlick maturînd, fara njci o urma de tulburar
e pe fetele lor, în afara de o zgîrietura pe nara lui Orlick, care nu era nici expre
siva si nici nu alcatuia o podoaba. O cana cu bere fusese adusa de la Barcagii ve
seli", si cei doi se ospatau în chip foarte pasnic Tacerea avusese o influenta lin
istitoare si filozofica asupra lui Joe, care iesi cu mine în strada si, la despart
ire, îmi spuse aceste cuvinte, cu gîndul ca el îmi vor fi de folos :
Cînd sus, cînd jos, Pip, asta-i viata 1
Nu e locul sa spun aici cu ce emotie caraghioasa nia în-dreptam spre casa domnisoa
rei Havisham (fiindca sîntem o-bisnuiti sa socotim ca simtamintele care la un om m
are stnt
110 '
foarte serioase devin caraghioase cînd e vorba de un copil) Nici cum am trecut o d
ata si de mai multe ori prin fata portii Înainte de a ma hotarî sa sun. Si nici cum
stateam la îndoiala duca n-ar fi bine sa plec fara sa sun si ca m-as fi întors cu si
guranta si-as fi lasat totul pe alta data daca as fi fost stapîn pe timpul meu.
Domnisoara Sarah Pocket veni la poarta. Nu Estella.
Ce-i asta ! Dumneata aici ? întreba domnisoara Poc¬
ket. Ce cauti ?
Cînd îi raspunsei ca venisem doar sa vad ce face domni-soara Havisham, Sarah începu va
dit sa se gîndeasca daca sa ma trimita sau nu sa-mi vad de treaba. Dar, neîndraznind
a-si ia raspunderea, ma lasa înauntru si, dupa cîteva clipe, ne întoarse, spunîndu-mi cu
asprime sa vin sus".
Totul era ca si înainte, si domnisoara Havisham era singura.
Ei ! facu ea, privindu-ma tinta. Nadajduiesc ca nu
vrei nimic. N-ai sa capeti nimic.
Sgur ca nu, domnisoara Havisham. Voiam numai sa
va spun ca ucenicia merge bine si ca va sînt foarte recu-
itor.
Lasa, lasa ! spuse ea, miscînd nerabdatoare din dege-
ei batrîne. Mai vino din cînd în cînd ; vino de ziua ta.
IEI I striga ea deodata, întoreîndu-se spre mine cu scaun cu i"t Te uiti dupa Es
tella, asa-i ?
într-adevar, ma uitam în jurul meu, ca sa vad pe Estella, ti am bîiguit ca nadajduies
c ca o duce bine.
E în strainatate, spuse domnisoara Havisham ; o creso
ca pe o lady, departe de toti; e mai frumoasa ca oricînd ;
înti cure o vad o admira. îti dai seama ca ai pierdut-o?
Ultimele cuvinte fusesera rostite cu o bucurie atît de rau-isa, si apoi domnisoara
Havisham izbucni într-un rîs atît df neplacut, îneît nu stiam ce sa-i spun. M-a scapat îns
din im urcat ura, fiindca mi-a facut semn sa plec. Dupa ce poarta fu închisa în urm
a mea de catre domnisoara Sarah, cea cu fata din i'oji de alune, ma simteam mai
nemultumit ca oricînd de casu mea, de meseria mea si de toate ; cu atît m-am ales di
n vizita aceea.
în timp ce hoinaream pe strada principala, privind cu dtznadcje vitrinele si gîndind
u-ma la cele ce mi-as cumpara duca as fi boier, cine credeti ca a iesit dintr-o
librarie ? Ni-"i. ni ultul decît domnul Wopsle. Tinea în imna zguduitoarea
111
tragedie a lui George Barnweli1, în care tocmai învestea sase penny, cu gîndul de a împu
ia cu tot ce era scris în carte capul domnului Pumblechook, care îl astepta la ceai.
Cînd ma vazu, i se paru ca soarta îi scoase în cale un învatacel caruia putea sa-i cite
asca si ma însfaca, staruind sa-1 însotesa pîna în sufrageria lui Pumblechook. Deoarece
stiam ca aeasa e jale si fiindca noptile erau întunecoase si drumurile înfri¬cosatoare
si pentru ca, uneori, orice tovarasie de drum e mai buna decît nimic, nu ma împotri
vii prea mult; asadar, intra¬ram în casa domnului Pumblechook în clipa în care strazile
si magazinele se luminau.
N-am vazut niciodata piesa care vorbeste despre George Barnweli, si de aceea nu
stiu nici acum cît trebuie sa dureze ; dar stiu ca în seara aceea a duraf pîna la noua
si jumatate î cînd domnul Wopsle intra în Newgate2. mi se paru na n o sa mai ajunga l
a esafod, fiindca se misca mai încet ca în orice moment anterior din rusinoasa lui c
ariera, Apoi mi se paru prea de tot vazîndu-1 cum se plînge ca trebuie sa moara în flo
area vîrstei, ca si cum n-ar fi fost batrîn si ofilit. Toate acestea erau doar lungi
si plictisitoare. Ceea ce ma supara era însa faptul ca povestea asta si biata mea
faptura nevinovata _erau privite drept unul si acelasi lucru. Cînd Barnweli începu
sa calce strîmb, va asigur ca ma simteam prost, deoarece privirea indignata a lui
Pumblechook arunca totul asupra mea. Wopsle îsi dadea si el osteneala sa ma arate în
lumina cea mai urîta. Eram lingusitor si crud, si trebuia sa-1 omor pe unchiul me
u fara nici 0 circumstanta antenuanta ; Millwood îmi închidea gura în discutii ori de
cîte ori se ivea prilejul \ fiica stapânului era pur si simplu urmarita de gîndul ca t
re¬buie sa se intereseze de mine, si tot ce pot spune despre pur¬tarea mea uluita si
 greoaie din dimineata aceea fatala este câ era demna de slabiciunea firii mele. C
hiar si atunci cînd, spre fericirea tuturora, am fost spînzurat, si Wopsle închise car
tea, Pumblechook tot ce mai holba la mine, cîatinînd din cap ! Ia aminte, baiete, ia
aminte !" ca si cum ar fi fost un fapt
1 George Barnweli (Negustorul londonez sau Istoria vietii lui George Barn¬weli), t
ragedie în proza, scrisa de LUlo în 1731, Inspirata din vechea balada George Barnwel
l: curtezanul Millwood îl determina pe uce« nicul George Barnwell sa-si fure patronu
l si sa-si ucida unchiul; pen« tru. acest fapt, Millwood si George Barnweli sînt con
damnati la moarte.
5 Principala poarta în partea de vest a vechil cetati a Londrei t din secolul al X
ll-lea pînâ la începutul «ecolului al XX-lea «-a aflat aici o cunoscuta închisoare londonez
.
112
bine cunoscut ca planuiam sa ucid pe vreuna din rudele mele apropiate, cu condit
ia s-o pot convinge sa devina, din prea mare slabiciune, binefacatoarea mea.
Cînd totul se sfîrsi si pornii spre casa topreuna cu dom¬nul Wopsle, afara era întuneric
bezna. Iesiram din oras, In timp ce negura învaluia totul; ceata era groasa si um
eda. Lampa de la bariera se vedea ca o pata ; parca se miscase de la locul obisn
uit, iar razele ei pareau facute dintr-o substanta solida, lipita de ceata. Tocm
ai cînd bagam de seama toate acestea si spuneam ca ceata se lasase o data cu schim
barea vîntului, ce venea dintr-o anumita parte, a mlastinilor, dadu¬ram de un om, ca
re se balabanea pe lînga cantonul de la bariera
Ei ! facuram noi, oprindu-ne. Ce cauta pe aici Orlick ?
A ! raspunse el, balabanindu-se mai departe. Astep¬
tam si eu, doar oi gasi vreun tovaras de drum.
Al întîrziat, observai eu.
Orlick raspunse foarte firesc :
Zau ? Si tu ai întîrziat.
Ne-am îngaduit, spuse domnul Wopsle, îmbatat de
reprezentatia pe care ne-o daduse ; ne-am îngaduit, domnule
Orlick, sa petrecem o seara intelectuala.
Batrînul Orlick mîrîi, ca si cum n-ar fi gasit nimic de îs, sl porniram împreuna. II înt
ebai daca îsi petrecuse dupa-amlaza libera în partea de jos sau în cea de sus a ora
sului.
Da, spuse el, prin tot orasul. Veneam în urma voas¬
tra. Nu v-am vazut, dar trebuie sa fi fost foarte aproape de
voi. Auziti, iar se trage cu tunul 1
De la galere ? întrebai eu.
Da ! Iar o fi zburat vreo pasare din colivie. De la
apusul soarelui, mereu trag cu tunul. Ai sa auzi îndata.
într-adevar, de-abia înaintaram cîtiva iarzi \ si bubuitul atît de bine cunoscut ajunse
pîna la urechile noastre, înabusit în ceata si rostogolindu-se greu de-a lungul albiei
joase a flu¬viului, ca si cum i-ar fi urmarit cu amenintari pe fugari.
E o noapte potrivita pentru fuga, spuse Orlick. Ma
Întreb cum or sa aduca pasarea înapoi pe o astfel de noapte...
Subiectul acesta îmi spunea multe si ma cufundai în -ta-
' Masura engleza de lungime, egalii cu 0,914 m.
cere, dus pe gînduri; domnul Wopsle, ca si unchiul atît de prost rasplatit din trage
dia citita în seara aceea, începu sâ gîndeasca cu glas tare, asa cum facea si eroul de m
ai sus in gradina lui din Camberwell. Orlick, cu mîinile în buzin se balabanea greoi
, alaturi de mine. Era foarte întuneric, foarto umed, foarte noroios, si noi înainta
m stropindu-ne cu glod. Din cînd în cînd, bubuitul tunului de alarma ajungea pîna la ure
chile noastre, si apoi se rostogolea, posomorit, de-a lungul albiei fluviului, E
u eram cufundat în gînduri. Domnul Wopsle îsi dadu obstescul sfîrsit la Camberwell, muri
paralizat la Bos-worth Field si pieri în chinuri la Glastonbury. Orlick mormaia d
in cînd în cînd : Fierul sa-l lovim, fierul sa-l lovim, ha-trînnl Clem. l Si apoi bere sa
ciocnim, bâtrînul Clem '.". Cre¬deam ca bause prea mult, dar, de fapt, nu era prea be
at.
Si astfel ajunseram în sat. Drumul pe care veneam noi trecea pe la Barcagii veseli"
, si, spre mirarea noastra, desi era ora 11, gasiram circiuma într-o stare de tulb
urare nemai¬pomenita ; usa era larg. deschisa, si luminari mai multe ca de obicei
fusesera puse la repezeala pretutindeni. Domnul Wopsle intra ca sa întrebe ce se întîm
plase (banuia ca fusese prins vreun ocnas), dar iesi în goana mare din circiuma.
S-a întîmplat ceva la tine acasa, Pip, spuse el cu rasu¬
flarea taiata, fara sa se opreasca din fuga. Haideti acolo !
Ce s-a întîmplat ? întrebai eu, tinîndu-ma dupa el.
Alaturi de mine, Orlick fugea si el.
Nu înteleg nici eu. Se pare ca cineva a fortat usa
casei, în timp ce Joe Gargery era plecat. Poate niste ocnasi.
Cineva din casa a fost atacat si ranit.
Fugeam prea tare ca sa putem vorbi si nu ne opriram pîna te nu ajunseram în bucatari
a noastra. Era plina de oa¬meni ; tot satul se strînsese în bucatarie si în curte ; se m
ai aflau aici un medic, si Joe, si mai era si o ceata de femei, care sedeau pe p
odea în mijlocul bucatariei. Oamenii cara cascau gura se dadura la o parte la veni
rea mea, si asa o vazui pe sora-mea întinsa, fara miscare si fara cunostinta, pa p
odeaua de scînduri,. chiar în locul unde fusese doborîta de o lovitura grozava în moalel
e capului, o lovitura data de o mîna necunoscuta, în timp ce ea sta cu fata spre foc
sora-mea, pe care nu aveam s-o mai vad iesindu-si din fire atîta timp cît avea sa m
ai fie nevasta lui Joe,

CAPITOLUL 16
Cu capul împuiat de George Barnwell, mi se parea la în¬ceput ca si eu trebuie sa fi av
ut vreun amestec în atacul asu pra surorii mele, sau, în orice caz, ca, fiindu-i rud
a apropiata ijl, dupa cum stia lumea, foarte îndatorat, puteam fi si mai usor banu
it decît oricare altul. Dar cînd am revazut toata Întâmplarea a doua zi, în lumina mai lim
pede a diminetii, si cind am auzit cum toata lumea din jurul meu vorbea despre t
B în fel si chip, am început sa privesc lucrurile cu alti ochi tjl în chip mult mai înte
lept.
Joe fusese la Barcagii veseli", cu luleaua lui, de la opt >)\ un sfert pîna la zece
fara un sfert. în timp ce el se afla «colo, sora-mea statuse în usa bacatriei si dadu
se buna seara unui plugar care se întorcea acasa. Omul nu era în stare sa np;inu pre
cis ora la care o vazuse (cînd încerca sa se lamu-n-asca, se încurca rau de tot) ; s
tia doar ca trebuie sa îi fost înainte de 9. Cînd Joe ajunse acasa, la zece fara cinci
mi¬nute, o gasi doborîta !a pamînt si striga numaidecît dupa aju-focul mai ardea înca cu
flacara destul de înalta, si fitilul luminarii nu era prea lung ; totusi, lumina
rea era stinsa. Din casa nu lipsea nimic. Si în afara de lumînarea stinsa, iia pe o
masa între usa si trupul sora-mii, care in mo-tul loviturii privea spre foc, si a
nume în spatele ei, în târle nu se vedea nici urma de neorînduiala, în afara de dezordinea
pe care o facuse sora-mea cînd cazuse pe jos, plina de sînge. Dar la fata locului
fusese gasita totusi o marturie Importanta. Sora-mea fusese lovita în cap si în sira
spinarii
¦ ii im obiect bont si greu ; apoi, dupa ce primise loviturile,
i"i un obiect greu fusese aruncat cu putere asupra ei, în timp
> stateau cu fata în jos. Iar pe podea, lînga ea, Joe gasise, nul o ridicase, o catu
sa de ocnas desfacuta cu pila.
Joe se uita acum la catusa cu ochiul lui de fierar si spuse
¦ i pilitura era facuta mai demult. Dupa ce vestea ajunse pîna
ilera si oamenii venisera sa se uite la catusa, parerea lui fol fusese întarita. O
amenii nu erau în stare sa spuna cît timp
>:;e de cînd catusa nu se mai afla pe vas, unde fara in-
doltll ca se aflase odata, dar pretindeau ca nici unul din
it care evadasera în ajun nu o purtase. De altfel, unul
dlntrt el fusese arestat si mai avea înca fierul prins de picior.-
Fiindca eu stiam ce stiam, ajunsei si eu la o concluzie. Banuiam ca fierul era a
l puscariasului meu, ca era catusa eu
115
care îl vazusem si pe care el o pilise în mlastini, dar minfpa mea nu-1 învinovatea pe
el de a fi folosit catusa si de a dl înfaptuit crima din ajun. Banuiam ca altcine
va pusese mîn;i pe ea si o folosise în chipul acesta neomenos. Sau Orlick, sau strai
nul care îmi aratase odata pila.
în ce-1 priveste pe Orlick : acesta plecase la oras chiar asa cum ne spusese cînd îl c
ulesesem de pe drum, la bariera 5 fusese vazut prin oras în tot timpul serii, fuse
se în cîteva cîrciumi cu diferiti oameni si se întorsese acasa cu mine si -'U domnul Wop
sle. Nu exista nici o dovada împotriva lui, în afara de cearta din ajun cu sora-mea
; dar ea se certase cu el si eu toti cei din jurul ei de zeci de mii de ori. Cît d
espre strain, daca s-ar fi întors sa-si ia banii, nu s-ar fi certat niciodata cu s
ora-mea din pricina aceasta, pentru ca sora-mea era gata oricînd sa-i înapoieze totu
l. De altfel, nu avusese loc nici un schimb de cuvinte ; agresorul intrase atît de
încet si pe ne¬asteptate, încît o doborîse fara ca ea sa fi întors macar capul.
Mi se parea îngrozitor gîndul ca eu procurasem arma si, oricît de neintentionat as fi
facut-o, nu ma puteam împiedica de a gîndi asa. Sufeream chinuri cumplite, în timp ce
ma gîndeam si ma razgîndeam daca sa nu destram în cele din urma vraja copilariei mele
si sa-i spun lui Joe toata povestea. Luni în sir ma straduiam sa rezolv aceasta pr
oblema si nu izbuteam, pentru ca a doua zi dimineata s-o iau de la capat si sa o
framîn{ din nou. Pîna la urma, rezultatul acestei lupte fu urmatorul : taina era atît
de vetfhe si intrase într-atît în sufletul meu, facînd parte din însasi fiinta mea, încît
mai puteam s-o smulg. în afara de faptul ca ma temeam ca aceasta taina, care aduse
se atîta pacoste, îl va face pe Joe sa se înde¬parteze de mine, ma mai oprea si groaza p
e care o simteam la gîndul ca Joe nu ma va crede si ca va socoti-o drept o nascoci
re monstruoasa, la fel ca si dinii nazdravani si costitele de vitel. Totusi, amîna
m, fireste, fiindca de fapt nu stateam în cumpana între bine si rau, acum cînd lucrul
fusese înfap¬tuit. Si am hotarît sa fac destainuiri daca se va ivi prilejul de a ajuta
la descoperirea criminalului.
Comisarii si oamenii de pe Bow Streetl din Londra -> pentru ca lucrurile se petr
eceau în vremea vechii politii <u tunici rosii, astazi disparute roira în jurul case
i timp de 9 saptamîna sau doua si facura ceea ce auzisem si citisem ca
Strada- londoneza, unde se afla principala instanta" 'judecatoreasca di
n Anglia,
116
hia aceste autoritati în cazuri asemanatoare. Ridicara cîtiva oameni rau vazuti si-i
ametira cu ideile lor sucite ; apoi sa Incapatînara sa potriveasca împrejurarile la
idei, în loc sa scoata ideile din împrejurari. Mai aveau obiceiul sa stea. la Barcag
ii veseli", lînga usa, uitîndu-se afara cu priviri atot-stiutoare si distante, care
umpleau de admiratie întregul tinut j sl aveau un fel foarte misterios de a bea, l
a fel de folositor ca si felul în care prindeau pe vinovati, sau nu chiar asa, fii
ndca pe vinovati nu i-au prins niciodata.
Mult timp dupa ce aceste forte constitutionale se împras-tlasera, sora-mea tot mai
zacea bolnava în pat. Vederea îl fusese atinsa, asa încît vedea obiectele duble si întind
ea mîna dupa cesti si pahare închipuite, în loc de cele adevarate j «uzul îi era foarte sl
abit, de asemenea si memoria ; si vorbi¬rea îi era de neînteles. Cînd, în cele din urma, a
junse sa co¬boare scarile, ajutata de cineva din casa, trebuia sa umblu tot timpul
cu tablita dupa ea, ca sa ne spuna, prin scris, ceea ce nu putea sa ne spuna pr
in viu grai. Deoarece ortografia ei (nu mai vorbesc de caligrafie) era mai mult
decît slaba si deoarece Joe citea chiar mai prost decît scria ea, se iveau Intre ei
greutati de neînchipuit, pe care eu eram întotdeauna chemat sa le descurc. Faptul ca
i se dadea carne de oaiel in loo de doctorie2, ca se confunda ceai3 cu Joe si b
rutar4 cu Rlfinina9, erau greselile mele cele mai neînsemnate.
Totusi, firea i se schimbase mult în bine si era foarte rabdatoare. Mîinile si picio
arele îi tremurau, ceea ce deveni < u vremea o stare obisnuita ; mai tîrziu, o data
la doua sau trei luni, îsi ducea mîinile la cap si ramînea aproape o sapta-mîna în sir cu
mintea ratacita si întunecata. Eram cam în¬curcati, fiindca nu puteam sa gasim pe nime
ni care sa o în¬grijeasca, pîna cînd, spre marea noastra usurare, se ivi o Intîmplare prie
lnica ; matusa domnului Wopsle se resemna cu un trai care nu mai putea da naster
e la nici un fel de probleme, si Biddy intra în familia noastra.
Cam la vreo luna dupa ce sora mea îsi facu din nou apa-ritia în bucatarie, Biddy ven
i la noi cu o ladita pestrita, care continea toata averea ei lumeasca, si deveni
binecuvîntarea rasei noastre. Mai presus de toate, era o binecuvîntare pentru (lan,
caci pe bietul om îl omora cu zile faptul de a se uita tot
'i "i *i *i * In limba engleza aceste cuvinte prezinta anele litere care la
8înt comune Iar scrierea lor stîlcita poate duce la confuzii:
mutton carne de oaie. mr'dicine -doetoiiej tea ceai ; ba.
Uer brutar \ baron slanina. j
117
timpul la ceea ce mai ramasese din nevasta lui si se obisnuisa ca serile, cînd o îng
rijea, sa se întoarca spre mine la fiecare cîteva clipe si sa-mi spuna, cu ochii lui
albastri umeziti de lacrimi: Ce femeie frumoasa era înainte, Pip !". Si fiindca di
n prima clipa Biddy se descurca foarte bine cu sora-mea, de parca ar fi cunoscut
-o din copilarie, Joe avu si el parte da
0 viata mai linistita si începu sa se duca din cînd în cînd la
Barcagiii veseli", schimbare care îi facea foarte mult bine
E caracteristic pentru oamenii de la politie ca-1 banuisera cu
totii mai mult sau mai putin pe sarmanul Joe .desi el na
stiut niciodata nimic despre asta), ba chiar împartasisera cuiva
parerea ca Joe ar fi una dintre cele mai patrunzatoare min^i
pe care le întîlnisera ei vreodata.
Prima victorie pe care Biddy o obtinu în noua ei înde-letnicire fu aceea de a descur
ca o greutate care pe mine ma coplesise cu totul. Ma caznisem mult s-o dezleg, d
ar nu izbu-tisem. Sa va spun ce era :
Sora-mea desena neîncetat pe tablita un semn care se¬mana cu. un T ciudat si apoi se
înversuna sa ne faca sa înte-legem ca acest semn reprezinta ceva pe care ar fi dori
t sa-1 aiba. încercasem în zadar toate lucrurile care începeau cu T,
Î
iornind de la catran si sfîrsind cu pîinea si cu ciubarul y
n cele din urma, îmi trecu prin minte ca semnul acesta sea¬
mana cu un ciocan, si cînd tipai vorba aceasta în urechea
sora-mii, ea începu sa ciocaneasca cu mîinile în masa si sa
faca semne de vadita încuviintare. Atunci îi adusei toate cio¬
canele, unul dupa altul, dar fara folos. Ma gîndii la o cîrja,
fiindca forma acesteia semana cu un ciocan ; împrumutai din
sat o cîrja si, plin de încredere, i-o adusei sora-mii. Dar cînd
i-o arataram, ea clatina din cap cu atîta putere, încît ne era
teama ca, din pricina slabiciunii în care se afla, sa nu-si scEÎn-
teasca gîtul. i
Gînd sora-mea descoperi ca Biddy o întelegea foarte usor, semnul acesta misterios re
aparu pe tablita. Biddy se uita gîn-ditoare la el, asculta lamuririle mele, se uit
a gînditoare la sora-mea, apoi la Joe, care era întotdeauna reprezentat pe tablita p
rin initiala numelui sau) si fugi în fierarie, urmata de Joe si de mine.
Sigur ! striga Biddy cu fata stralucitoare de multu¬mire. Nu va dati seama ? El e
!
Orlick, fara îndoiala ! Sora-mea nu-si mai aminteste de numele lui si nu putea sa-
1 înfatiszeze altfel decît printr-un
1 In limba engleza : ta* (calran), toast (pîine prajita) si tub (ciubar).
118
ciocan. I-am spus de ce îl chemam în bucatarie, si ei si-a pus încet ciocanul jos, si-
a sters fruntea cu mîna, si-a mai sters-a o data cu sortul si a iesit din fierarie
balabanindu-se, cu ge-nunchii îndoiti si cu aerul acela desucheat de vagabond, ca
re îl deosebea de toata lumea.
Marturisesc ca ma asteptam s-o vad pe sora-mea denun-tîndu-1 într-un fel si m-am sim
tit dezamagit de rezultatul neasteptat al întîlnirii. Ea se arata foarte grijulie de
a fi în relatii bune cu Orlick, parea foarte încîntata ca i-1 adusesem în cele din urma
 si ne facu semn cum ca ar vrea sa i se dea ceva de baut. Se uita cu încordare la
fata lui, ca si cum ar fi dorit sa fie sigura ca el era multumit de primirea ce
i sa facea ; încerca tot ce-i statea în putinta ca sa-1 împace, si, in toata purtarea
ei avea un aer umil si pasnic, ca un copil care vorbeste cu un stapîn aspru. De at
unci, aproape ea nu trecea zi fara ca sora-mea sa nu deseneze ciocanul pe tablit
a si fara ca Orlick sa nu intre balabanindu-se si sa stea prosteste în fata ei, ca
si cum n-ar fi stiut mai mult decît mine ce trebuia sa faca.
CAPITOLUL 17
Acum viata mea de ucenic se desfasura lin, fara nici o schimbare mai însemnata în le
gatura cu lumea din tara mlas-tinilor si cu aceea de dincolo de satul meu, în afar
a de ziua mea de nastere si de o noua vizita pe care o facui domni-sodrei Havish
am. La poarta am gasit-o de serviciu tot pa domnisoara Sarah Pocket, iar domniso
ara Havisham era în-tocmai cum o lasasem ; îmi vorbi de Estella la fel ca si atunci,
poate chiar cu aceleasi cuvinte. întrevederea noastra nu dura decît cîteva minute, si
, la plecare, domnisoara Havisham îmi dadu o livra si îmi spuse sa vin iarasi de ziu
a mea. Cred ca este locul sa spun aici ca aceasta vizita deveni un obicei anual.
In anul urmator am încercat sa refuz livra, dar fara alt re¬zultat decît întrebarea ei îm
bufnata daca nu ma asteptam ia mai mult. Atunci, am luat darul, si de atunci încol
o am facut mereu la fel.
Casa cea veche si mohorîta, lumina galbena din odaia' întunecoasa si aratarea ofilit
a de pe scaunul de linga masuta erau atît de neschimbate, încît am simtit ca, în locul a
cela
119
^ o data cu oprirea ceasornicelor, timpul se oprise si el în loc sl ca, în vreme ce
eu sl toate lucrurile de afara cresteara si îmbatrîneam, aici totul ramînea încremenit. în
amintirile mele despre casa domnisoarei Havisham lumina zilei nu pa-trundea mai
mult decît patrundea în realitate în casa aceea parasita, ceea ce ma înnebunea si ma fa
cea ca, în adîncul sufletului, sa-mi urasc mestesugul sl sa-mi fie rusine de casa me
a.
încetul cu încetul, am bagat totusi de seama ca Biddy Be schimbase. Ghetele nu-i mai
erau scîlciate, parul îi era stralucitor si bine pieptanat, iar mîinile îi erau întotdeau
na curate Nu era frumoasa era si ea necioplita si nu putea sa fie ca Estella dar
era placuta la vedere, sanatoasa si blînda. Nu era la noi de mai mult 'de-un an (m
i-amintesc ca tocmai iesise din doliu cînd ma izbi schimbarea ei), si într-o seara b
agai de seama ca are ochi foarte adînci si gînditori ; ochi frumosi si foarte buni.
Tocmai ridicasem privirile de pe o tema cu care ma caz-neam copiam niste pasaje
dintr-o carte, ca sa progresez în felul acesta în doua directii deodata cînd bagai de
seama ca Biddy se uita la mine. Am pus jos tocul, si Biddy s-a oprit si ea, fara
sa lase lucrul din mîna.
Biddy, spusei eu, cum te sdescurci tu? Sau sînt eu
foarte prost, sau esti tu foarte isteata!
Unde vezi ca ma descurc ? Nu-nteleg, îmi raspunse
Biddy zîmbind.
Ea se descurca singura cu toata gospodaria noastra, si tnca foarte bine ; dar nu
la asta ma gîndeam eu, desi poate ea. din pricina aceasta, lucrul la care ma gîndea
m eu parea si mai minunat.
Cum te descurci tu, Biddy, întrebai eu, ca sa înveti
tot ce învat si eu si sa te poti tine la pas cu mine ?
începusem sa fiu cam mîndru de stiinta mea, fiindca livra pe care o primisem de ziua
mea o cheltuisem pentru învata-tura, iar cea mai mare parte din banii de buzunar îi
puneam la o parte tot pentru cheltuieli asemanatoare; astazi însa n-am nici o îndoi
ala ca putinul pe care-1 stiam ma costa foarte scump.
As putea tot atît de bine sa te întreb, -spuse Biddy,
cum te descurci tu ?
Nu-i asa; cînd ma întorc seara de la fierarie, toata
lumea vede ca ma apuc de învatatura, dar tu nu înveti nici¬
odata, Biddy.
120
 eu
toate
noi,
mai departe.
Ce
mmmm.
,a Sî încurcatura mea. linistitatara £ fl lmi
ea dupa^utor^ddj ^ du-rna^^^ ^uj.
t ^
Saraca de ea
i
l21
Se gîndea atît de putin la persoana ei, încît observatia mea îi aminti de sora-mea si © fac
sa se scoale si sa se duca la ea, sa trebaluiasca în jurul ei si s-o aseze mai bi
ne pe scaun.
Din pacate, e adevarat !
Vezi, spusei eu, trebuie sa stam mai mult de vorba,
ca pe vremuri, si trebuie sa-ti cer sfatul mai des ca înainte.
Hai sa ne plimbam linistiti duminica viitoare prin tinutul
mlastinilor, Biddy, si sa stam de vorba mai mult.
Pe sora-mea n-o lasam niciodata singura acasa ; dar în dupa-amiaza aceea de dumini
ca, Joe râmase bucuros cu ea, iar Biddy iesi împreuna cu mine la plimbare. Era vara
si vremea era frumoasa Dupa ce trecuram de sat, de biserica si de ci¬mitir si ajun
seram în tinutul mlastinilor, de unde vedeam pln-zele corabiilor care pluteau pe f
luviu, eu începui, ca de obicei, sa leg amintirea domnisoarei Havisham si a Estell
ei de tot c» vedeam. Cînd ajunseram la fluviu, ne asezaram pe mal, în timp ce apa clip
ocea la picioarele noastre, facînd ca linistea sa para mai adînca ; ma gîndeam ca locu
l si timpul erau po¬trivite ca sâ-i dezvalui lui Biddy tainele sufletului meu.
Biddy, spusei eu, dupa ce 0 pusesem sa facâ legamînt
ca n-o sa-mi dea în vileag taina. Vreau sa devin un gentleman.
O, eu, în locul tau, n-as vrea ! raspunse ea. Nu cred
ca ti s-ar potrivi.
Biddy, spusei eu cam aspru, am motivele mele !
Tu trebuie sa stii mai bine, Pip ; dar nu crezi ca esti
mai fericit asa cum esti acum ?
Biddy, strigai eu nerabdator, nu sînt deloe fericit asa
cum sînt acum. Mi~e sila de meseria mea si de viata pe care
o duc. De cînd am semnat contractul, nimic nu m-a multumit*
Nu vorbi prostii.
Am vorbit prostii ? întreba Biddy, înaltînd linistita
din sprîneene. îmi pare rau. N-am vrut. Vreau doar sa te
simti bine si sa fii multumit.
Bine, dar atunci trebuie sa întelegi o data pentru tot¬
deauna Biddy ; daca n-o sa duc un alt fel de viata decît cea
pe care o duc acum, n-o sa fiu si nici n-o sa pot fi vreodata
multumit, ni doar nenorocit.
Pacat ! spuse Biddy, dînd cu tristete din cap.
De fapt, si eu ma gîndisem de atîtea ori ca e pacat, îneît, în lupta ciudata pe care o duc
eam necontenit cu mine însumi, eram pe jumatate gata sa vars lacrimi de suparare s
i amara¬ciune, mai ales acum, cînd Biddy dadu grai simtamîntului el
122
si al meu. Si-i spusei câ are dreptate si ca stiam si eu cn a pacat, dar ca totusi
nu puteam face nimic.
Daca as fi putut sa ma statornicesc îi spusei eu lui
Biddy, smulgînd iarba scurta de sub mîna mea, asa cum odata,
demult, îmi smulsesem durerea din par si o lovisem de zidul
fabricii de bere daca as fi putut sa ma statornicesc si daca
ma si simti macar pe jumatate legat de fierarie, cura ma sim¬
team cînd eram mic, stiu ca ar fi mult mai bine pentru mina.
Atunci, tu, eu si Joe n-am mai duce lipsa de nimic si poate
ca Joe si cu mine am fi tovarasi dupa ce mi-as termina eu
ucenicia ; si poate ca as fi demn de aproprierea ta si ca, pa
banca aceasta, ar sta într-o duminica atît de frumoasa doi
oameni cu totul deosebiti. As fi fost destul de bun pentru tina,
Biddy, ia spune-mi?
Biddy ofta, cu ochii la pînzele de pe apele fluviului, st îmi raspunse :
Da, nu sînt eu prea nazuroasa.
Nu prea suna magulitor, dar stiam ca Biddy nu voia sâ m;l jigneasca.
Si în loc de asta, spusei eu smulgînd din nou iarba
si mestecînd un fir sau doua, vezi ce se întîmpla cu mine i
sînt nemultumit si nu ma simt la locul meu, si, la Urma ur¬
melor, de ce m-as sinchisi ca sînt necioplit si grosolan daca
nimeni nu mi-ar fi spus-o?
Biddy îsi întoarse brusc fata spre mine si ma privi mult mal patrunzator decît priv
ise corabiile care pluteau.
Nu-i nici adevarat si nici prea politicos din partea celui
care ti-a zis o, spuse ea întorcîndu -si din nou ochii spre co¬
rabii Cine a spus asa?
Eram buimacit, fiindca izbucnisem, fara sa mi dau prea bine seama încotro ma îndrept
am. Dar acum era prea tîrziu ca sa mai schimb vorba si raspunsei :
Domnisoara cea frumoasa de !a domnisoara Havîsharn
e cea mai frumoasa fiinta din lume ; 0 admir grozav, si din
pricina ei as vrea sa ajung un gentleman. Dupa ce facui a-
ceasta marturisire nebuneasca. începui sa arunc în apa flu¬
viului iarba pe care o smulsesem, ca si cum m-as fi gîndit sa
pleo si eu în urma ei.
Vrei sa devii un gentlemam ca sai faci în ciuda sau
Ca sa o cîstigi ? ma întreba Biddy linistita, dupa cîteva clipa
de tacere.
Nu stiu, raspunsei eu posomorit.
123
*-«¦ Caci daca vrei sa-i faci în ciuda, urma Biddy, eu cred dar tu trebuie sa stii mai
bine ca mai curînd ai izbuti daca nici nu te-ai sinchisi de vorbele ei. Si daca v
rei s-o cîstigi, eu cred ca nu merita, dar tot tu stii mai bine.
Tocmai la aceasta ma gîndisem si eu de atîtea ori. Lucrul acesta mi se parea si mie
la fel de limpede în clipa aceea. Par cum puteam eu, un biet flacau zanatic, de la
tara, sa ma iîereso de acea amagire minunata, careia îi cad zilnic prada cei mai bu
ni si cei mai întelepti oameni ?
O fi adevarat tot ce spui tu, îi raspunsei eu lui Biddy,
dar grozav o admir !
Dupa ce-am rostit aceste quvinte, mi-am rasturnat capul pe spate, mi-am apucat p
arul cu amîndoua mîinile si am tras zdravan de el. Stiam tot timpul ca nebunia-mea e
ste atît de prosteasca si nelalocul ei, încît as fi meritat sa ma apuc cu Rima de par
si sa-mi izbesc capul de pietre, ca pedeapsa pen¬tru ca apartinea unui nerod ca mi
ne.
Biddy era fata cea mai înteleapta din lume, asa ca nici nu mai încerca sa ma lamurea
sca. îsi puse mîna ei aspra de atîta lucru, dar atît de mîngîietoare, pe mîinile mele si mi
scoase încetisor din par. Apoi ma batu usurel pe umar, ca sa ma potoleasca, în timp
ce eu plîngeam cu fata înfundata în mîneca hainei, întocmai cum facusem atunci, în curtea
abricii de bere, cu convingerea nelamurita ca cineva, sau toata lumea - nu stiu c
are din doua ma persecuta îngrozitor.
Ma bucur de un lucru, spuse Biddy, si anume ca ai
avut încredere în mine, Pip. Si ma mai bucur de ceva, si
anume ca poti fi sigur ca voi încerca sa pastrez încrederea ta
si s-o merit. Daca prima ta dascalita ar fi profesoara ta si acum
(Doamne ! ce mai profesoara, si cîta nevoie ar mai avea ehiaj?
ea sa fie dascalita !), cred ca ar sti ce lectie sa-ti predea. Dai
$r fi o lectie grea, si tu ti-ai întrecut de mult profesoara^ iar
acum nu mai are nici un rost sa te învete. Si, cu un oftat
linistit, pe care i-1 smulsesem eu, Biddy se scula de (pe mal,
epunînd cu o schimbare placuta si cu prospetime în glas i
Mergem mai departe, sau ne întoarcem acasa ?
. Biddy, strigai eu, sculîndu-ma, luînd-o de gît si saru-tînd-o. Am sa-ti spun întotdeaun
totul î
Pîna cînd ai sa devii un gentleman, spuse Biddy.
Stii doar ca n-o sa devin niciodata, asa ca am sa-ti
spun întotdeauna totul. Nu ca as fi eu în stare sa-ti spun tie
teva nou, pentru ca tu stii tot ce stkisi eu, cum ti-arn spus
ti deunazi.
124
A ! facu Biddy aproape în soapta, cu ochii la pînzele
de pe fluviu, si apoi repeta cu aceeasi schimbare placuta in
Hlas, ca si înainte : Mergem mai departe, sau ne întoarcem
acasa ?
I-am raspuns ca as vrea sa mergem mai departe si ara
pornit, în timp ce dupa-amiaza se topea în amurgul de vara.
Kra foarte frumos. începui sa ma întreb daca, la urma urme¬
lor, ceea ce faceam acum nu era mai firesc si mai sanatos
decît sa joc saraceste-ti vecinul" la lumina luminarii în odaia
cu ceasornicele încremenite si sa fiu batjocorit de Estella. Ma
gîr.deam ce bine ar fi pentru mine daca mi-as scoate-o din
cap, împreuna cu toate celelalte amintiri si trasnai. si daca
m-as apuca de munca, hotarît sa fac cu placere ceea ce aveam
tic facut, sa ma tin de lucru si sa duc toate la bun sfîrsit. Îmi
spuneam ca daca, în clipa aceea, alaturi de mine s-ar fi aflat
Estella, nu Biddy, as fi fost, cu siguranta, nenorocit. Eram
nevoit sa recunosc ca, într-adevar, asa s-ar fi întîmplat si îmi
i puneam : Pip, mare prost esti !". *
Vorbiram mult în timpul plimbarii, si în tot ce spunea, Biddy avea dreptate. Biddy n
u jignea niciodata, nu avea Ioane si nu era azi una si mîine alta ; ea ar fi simti
t durere si nu placere daca m-ar fi îndurerat; mai curînd si-ar fi ranit Inima ei de
cît sa ma raneasca pe mine. Atunci, cum se facea ca nu-mi era mai draga decît cealal
ta ?
Biddy, îi spusei eu în drum spre casa, tare as vrea
sa ma lecuiesti I
Si eu as vrea ! spuse Biddy.
Dac-as izbuti sa ma îndragostesc de tine... nu te superi
ca-ti vorbesc atît de deschis tie, vechea mea prietena ?
Nu, draga, nici gînd ! spuse Biddy. Nu te îngriji de
in ine.
> Dac-as izbuti, vezi, asta mi-ar trebui mie !
Dar vezi ca n-ai sa izbutesti niciodata !
în seara aceea lucrul nu mi se parea cu neputinta, asa cum mi s-ar fi parut cu cîtev
a ore mai devreme. Prin urmare, i im spus ca nu sînt chiar atît de sigur ca asa ceva
nu se va Inttmpla. Dar Biddy îmi spuse ca'ea e sigura, si o spuse cu hotfirire. I
n sufletul meu stiam ca are dreptate, si totusi îi luai In nume de rau ca era atît d
e sigura cu privire la acest lucru.-
In apropiere de cimitir trebui sa trecem un dig si sa ur-efim cîteva trepte din pr
eajma unui stavilar. De lînga o por¬tita, sau din papuris, sau din spatele unei balt
oace cu apa sta¬tuta si noroioasa, rasari deodata batrînul Orlick.
125
Sanatate ! bombam el. Unde va duceti ? .
Unde sa ne ducem ? Acasa.
Bine, spuse el ; sa ma jupoaie pe mine de viu daca
nu va duc acasa !
Pedeapsa de a fi jupuit de viu era una dintre presupu¬nerile lui favorite. Nu prea
dadea el vreun înteles precis a-cestei expresii, dupa cîte stiu eu, dar o întrebuinta
, ca si asa-zisul lui nume de botez, ca o insulta adusa omenirii si ca sa sugere
ze oamenilor ceva foarte neplacut. Cînd eram mic, a-veam credinta ca daca Orlick m
-ar jupui vreodata pe mine, ar face-o cu un cîrlig ascutit si bine rasucit.
Biddy nu voia ca Orlick sa vina cu noi si îmi spuse în soapta :
Sa nu vina cu noi; nu pot sa-1 sttfar.
Cum nici eu nu-1 puteam suferi, îmi îngadui! sa-i spun ca-i multumim, dar ca nu e ne
voie sa ne însoteasca. El primi aceasta informatie cu un hohot de rîs si ramase în urm
a, aptii porni, balatanindu-se, la o mica distanta în urma noastra.
Eram curios sa stiu daca Biddy banuia ca Orlick ?ra amestecat în încercarea de asasi
nat, despre care sorâ-rnea nu fusese niciodala în stare sa ne dea vreo lamurire, si
o întrebai de ce nu poate sa-1 sufere.
O, raspunse ea, uitîndu-se în urma la Orlick, are
venea balabanindu-se, fiindca mie teama ca ma place !
_ Ti-a spus el vreodata ca te place ? întrebai eu indignat.
Nu, spuse Biddy, uitîndu-se din nou în urma. dar da
cîte ori da. cu ochii de mine, începe sa topaie în fata mea.
Oridt de noua si de ciudata mi se parea aceasta dovada de dragoste, nu pusei nic
i o clipa la îndoiala exactitatea in¬terpretarii.
Eram foarte înfierbîntat de vestea ca Orlick îndraznea sa o admire pe Biddy, atît de înfie
rbînfat, de parca as fi fost chiar eu insultat.
Dar pe tine nu te supara, nu-i asa ? întreba Biddy,
linistita.
Nu, nu ma supara; doar ca nu-mi place.
Nici mie, spuse Biddy. Dar nici nu te supara.
Sigur, spusei eu, dar sa stii ca as avea o placere proasta
despre tine, Biddy, daca ar face-o cu încuviintarea ta.
Din seara aceea eram mereu cu ochii la Orlick si, de cîte ori î se oferea prilejul d
e a topai în fata lui Biddy, ma asezam înaintea lui, ca sa-i stric demonstratia. Orl
ick prinsese rada¬cini în atelierul lui Joe din cauza simpatiei neasteptate pe
12u
care i-o arata sora-mea; altfel, as fi încercat sa-1 scot din casa noastra. El întel
ese foarte bine gîndurile mele si le ras¬punse în consecinta, dupa cum am avut priljul
sa aflu mai tîrziu.
Si, ca si cum mintea mea n-ar fi fost destui de tulburata si pîna atunci, i-am mar
it de mii de ori tulburarea, deoarece In anumite stari sufletesti si în anumite an
otimpuri, îmi apa-roa limpede ca Biddy era de nenumarate ori mai buna decît Estella
si ca nu aveam de ce sa ma rusinez cu viata aceea simpla, de munca cinstita, pen
tru care ma nascusem, caci ea îmi oferea destule mijloace de a fi fericit si de a
ma respecta pe mine însumi. în zilele acelea eram sigur ca înstrainarea mea de Joe si
de fierarie trecuse si ca eram pe calea cea buna, care ma ducea spre tovarasia c
u Joe si spre viata cu Biddy, cînd, deodata, ma fulgera cîte o amintire tulburatoare
din timpul cînd ma duceam la domnisoara Havisham, o amintire care venea ca o sage
ata pustiitoare si-mi rascolea iarasi toate gîndurile. Dureaza mult pînâ sa-ti aduni gîn
durile rascolite, si adeseori, înainte de-a apuca sa le adun cu truda, ele se risi
peau care încotro, fiindca îmi trasnea deodata prin minte ca poate domnisoara Havish
am va avea grija pîna la urma de soarta mea dupa ce-mi voi sfîrsi ucenicia.
Daca ucenicia mea s-ar fi terminat atunci, cred ca tot atît de nedumerit as fi fos
t. Dar ea n-a ajuns niciodala pîna la termenul care-i fusese hotarît, caci o astepta
un sfîrsit tim¬puriu, dupa cum vreau sa va povestesc.
CAPITOLUL 18
Era într-o sîmbata seara, în cel de al patrulea an al uce-niciei mele la Joe.
La Barcagii veseli", un grup de oameni stateau în jurul focului si-1 ascultau cu lu
are-aminte pe domnul Wopsle, care citea ziarul cu glas tare. Ma aflam si eu prin
tre ei.
Avusese loc o crima despre care se vorbea mult, si dom¬nul Wopsle nu vedea decît sînge
în fata ochilor. Gusta fiecare adjectiv înfiorator din descrierea crimei si se conf
unda cu flecare martor din timpul instructiei. Sînt pierdut", gemea el slab, ca vic
tima, sau, asemeni ucigasului, urla eu cruzime i Ti-arat eu tie!". Dadea certific
atul medical, imitîndu-1 în bfitaie de jjoo pe medicul satului ; fluiera si se clat
ina ca ba-
127
trîfiul paznic de la bariera, care auzise lovitura, si o facea pe paraliticul în asa
- hal, încît începeai sa te îndoiesti daca martorul era întreg la minte. în mîinile lui Wop
judecatorul de instructie devenea Tiraon din Atena', iar grefierul, un adevarat
Coriolan2. Se distra grozav, iar noi se distram cu totii, simtindu-ne nespus de
bine. In aceasta stare sufleteasca atît de placuta, ajunseram si la verdictul de
omor premeditat. De-abia atunci am dat cu ochii de un domn strain de tinutul nos
tru, care se sprijinea de spatarul unei banci din fata mea si privea. Avea o pri
vire dispretuitoare si îsi musca partea laterala a degetului aratator în timp ce obs
erva oamenii.
Bine, îi spuse el domnului Wopsle, dupa ee acesta
sfîrsi cu cititul. Le-ai potrivit toate dupa placul dumitale,
nici nu ma îndoiesc !
Toti cei de fata tresarira si ridicara ochii, ca si cum 1 ar fi vazut pe ucigas.
Strainul îi privea pe toti cu ochii lui reci si batjocoritori.
Vinovat ? Esti sigur ? spuse el. Ia spune, hai!
Domnule, raspunse domnul Wopsle, fara sa fi avut
cinstea de a va cunoaste, spun : Vinovat!
La aceste vorbe, prinseram cu totii curaj si încuviinta¬ram cu un murmur.
Stiam eu ca ai sa zici asa, spuse strainul. Stiam. Ti-am
si spus Dar acum îti pun o întrebare : Stii oare ca în Anglia
legea presupune ca orice om e nevinovat pîna cînd i se do¬vedeste vina ? ¦ .
Domnule, începu Wopsle, eu, ca englez...
Lasa, spuse strainul, muscîndu-si aratatorul si atin-
tindu-si ochii asupra lui Wopsle. Nu te feri de întrebare. Stii,
saa nu stii ? Care din doua ?
Statea cu capul si cu trupul aplecate într-o parte, între¬bator si amenintator, si înain
te de a-si musca din nou de¬getul, si-1 îndrepta spre domnul Wopsle, ca si cum ar fi
vrut sa-l arate oamenilor.
Ei ? facu el. Stii, sau nu stii ?
" Sigur ca stiu, raspunse domnul Wopsle.
1 Tipul mizantropului dezamagit de lume, din drama cu acelasi nume cie
Shaîcespeare (scrisa în 1G07). J Calus Marcius Coriolan (secolul al V-lea
I. e. n.), general roman, tipul
patricianului crgoljtos, care a pornit razboi împotriva propriului
sau
popor î personaj principal din drama istorica Coriolan (1608) de Shrdus-
pcare.
128
Sigur ca stii. Atunci de ce n-ai spus asta de la început ?
Acilm sa te mai întreb ceva, spuse el, luîndu-1 în primire
pe domnul Wopsle, ca si cum ar fi avut vreun drept asupra
lui. Stii ca nici unuia din martori nu i s-â luat interogatoriul
în contradictoriu 1 ?
Domnul Wopsle începu : .
Pot doar sa spun...
Dar stranul i-o reteza :
Ce ? Vrei sa-mi raspunzi la întrebare ? Da, sau nu ?
Stai sa. te mai întreb ceva. Si îsi îndrepta din nou degetul
spre el. Fii atent : îti dai sau nu seama ca nici unuia dintre
martori nu i s-a luat înca interogatoriul în contradictoriu ?
Nu vreau de la dumneata decît un singur cuvînt : da, sau nu ?
Domnul Wopsle sovai, si noi începuram sa ne facem o parere cam proasta despre el,
,
Hai! spuse strainul. Te ajut eu. Nu meriti ajutor,
dar te ajut. Uita-te la ziarul pe care-1 tii în mîna. Ce ziar e ?
Ce ziar e? repeta domnul Wopsle. ifitîndu-se la ziar
cu o privire pierduta.
Este oare ziarul din care citeai adineauri ? urma stra¬
inul cu glasul lui batjocoritor si banuitor
. Sigur,
Sigur. Acum uita-te la ziar si spune-mi daca scrie
.icolo deslusit cum ca inculpatul a declarat ca sfatuitorii lui
II Iau îndemnat sa-si rezerve apararea pentru mai tîrziu.
Tocmai asta citeam acum, se apara domnul Wopsle.
Nu intereseaza ce citeai acum, domnule ; nu te întreb
< e citesti acum. Poti sa citesti si Tatal nostru de-a-ndaratelea,
claca vrei, si poate ca ai si facut-o pîna acum. Uita-te la ziar.
Nu, nu, prietene, nu în capul cattoanei, jos, jos, stii bine ce
vreau sa spun. (începuram cu totii sa vedem ca domnul Wop-
slc încearca sa scape). Ei* ai gasit X
Da, aici e, sptfse domnul Wopsle.
Acum urmareste pasajul acela si spune-ne daca nu.
scriu lamurit cum ca inculpatul a declarat ca sfatuitorii lui
legali l-au îndrumat sa-si rezerve apararea pentru mni tîrziu
Pricepi despre ce este vorba ?
Domnul Wopsle raspunse :
Nu scrie chiar cu cuvintele acestea.
Nu cu cuvintele astea? repeta strainul cu asprinii in glas Dar întelesul
e acelasi ?
juridic : confruntarea celor d<
Morile sperante c. 5
12P
Da, spuse domnul Wopsle.
Da, repeta strainul, uitîndu-se la cei din jurul lui. cu
mîna dreapta întinsa catre martorul Wopsle Si acum va în¬
treb pe voi : ce parere aveti despre cugetul unui om care, cu
ziarul în fata ochilor, poate sa mai puna capul pe perna si sâ
doarma linistit dupa ce a dat numele de criminal unui semen
de-al sau care n-a fost înca audiat ?
începuram cu totii sa banuim ca domnul Wopsle nu era chiar omul pe care-1 crezusem
noi ; vedeam ca-si da arama pe fata.
Si acest om, nu uitati, urma strainul, aruncîndu-si de¬
getul cu putere înspre domnul Wopsle, acest om ar putea sa
fie jurat în procesul acesta; si dupa ce se va fi facut bine
de rîs, se va întoarce în sînul familiei si va dormi linistit, desi
a jurat ca va judeca drept si cu cinste procesul dintre ma-
jjestatea-sa regele si prizonierul de pe banca acuzatilor si ca va
da o sentinta drepta, în conformitate cu dovezile, asa sa-i ajute
Dumnezeu !
Eram cu totii adînc convinsi ca nenorocitul de Wopsle mersese prea departe si ca a
r face mai bine sa se opreasca din sminteala lui cît mai era timp.
Strainul parasi locul din spatele bancii, cu un aer de autoritate netagaduita si
cu miscari care te faceau sa crezi ca, daca ar fi vrut, ar fi putut da în vileag
taine nestiute despre fiecare om în parte ; îsi facu loc în spatiul dintre cele doua b
anci si ramase în picioare în fata focului, cu mîna stinga în buzunar si muscîndu-si arata
torul mîinii drepte.
Dupa anumite informatii pe care le-am primit, spuse
el uitîndu-se la noi, care tremuram în fata lui, sînt îndrep¬
tatit sa cred ca printre voi se afla un fierar cu'numele de
Joseph sau Joe Gargery. Care-i omul acela ?
Aici e omul ! spuse Joe.
Cu un semn, strainul îl facu sa se ridice de pe locul lui, si Joe se duse spre el.
Ai un ucenic, urma strainul, cunoscut sub numele de
Pip ? E aici ?
Aici sînt ! ara strigat. '
Strainul nu ma recunoscu, dar eu stiam ca e domnul pa care-1 întîlnisem pe scara cînd
ma dusesem a doua oara la domnisoara Havisham. îl recunoscusem din clipa în care îl va
zusem privind peste spatarul bancii, si acum, cînd stateaifi în fata lui si-i simtea
m mîna pe umarul meu, verificam cv| de-amanuntul capul lui mare, obrazul negricios
, ochii înfun-
130
dati, sprîncenele negre si stufoase, lantul mare al ceasului, petele negre din Joc
ul barbii si al favoritilor si adulmecam mirosul de sapun parfumat pe care-1 împra
stia mâna lui mare.
Vreau sa stau de vorba cu voi doi într-un loc mai
retras, spuse el, dupa ce avusese ragazul sa ma masoare mai
bine. O sa dureze mai mult. Poate ca ar fi mai bine sa ne
ducem acasa la dumneata. N-as vrea sa va spun aici ce am de
spus ; pe urma, o sa împartasiti prietenilor vostri atît cît cre¬
deti de cuviinta. Nu ma priveste.
In mijlocul unei taceri pline de mirare, iesiram toti trei de la Barcagii veseli"
si n%. îndreptaram spre casa, la fel de tacuti si mirati. în timpul drumului, strai
nul îmi arunca din cînd în cînd cîte o privire, alteori îsi musca degetul. In apro¬pierea c
i, Joe îsi facu socoteala ca ocazia va fi solemna si ceremonioasa si porni înainte,
ca sa deschida usa de la intrare. Discutia noastra avu loc în salonasul de musafir
i, slab luminat de o singura luminare.
Mai întîi, strainul se aseza la masa, trase luminarea spra el si se uita în carnetul l
ui la niste socoteli. Apoi puse la o parte carnetul, împinse luminarea si se uita
prin întuneria la Joe si la mine, ca sa ne deosebeasca" unul de altul.
Numele meu, începu el, este Jaggers si sînt avocat la
Londra. Sînt destul de cunoscut. Am ceva de tratat cu voi,
0 chestiune foarte ciudata, si va spun de la început ca nu vin
din partea mea. Daca mi s-ar fi cerut parerea, n-as fi fost azi
aici. Dar nu mi s-a cerut si, prin urmare, ma vedeti aici. Fag
ceea ce-am de facut în calitate de agent de încredere al altuia.
Nici mai mult, nici mai putin.
¦ Fiindca din locul unde statea nu putea sa ne vada prea bine, se scula, îsi arunca
un picior peste spatarul scaunului si râmase asa, cu un picior pe scaun si cu cela
lalt pe pamînt.
Ei bine, Joseph Gargery, am însarcinarea de *a te scapa
de flacaul asta, ucenicul tau. Te-ai împotrivi ca, la cererea lui
si spre binele lui, sa anulezi contractul ? N-ai cere nimic
pentru aceasta ?
Sa ma fereasca Dumnezeu sa cer ceva pentru a sia
In calea lui Pip! spuse Joe. holbîndu-si ochii.
r E foarte pios, ce spui : Sa ma fereasca Dumnezeu", dur nu asta intereseaza acum,
raspunse domnul Jaggers. în-trebarea este ; ceri ceva ?
Raspunsul meu este nu, spuse Joe sever.
Mi se parea ca domnul Jaggers se uita la Joe ca si cum
1 ar fi socotit neghiob de dezinteresat ce era. Dar mirarea si
131
curiozitatea care îmi taiau rasuflarea ma faceau sa fiu prf>a zapacit ca sa pot sp
une cu siguranta acest lucru.
Foarte bine, spuse domnul Jaggers. Sa tii minte vor¬
bele dumitale si sa nu încerci sa le întorci mai tîrziu.
. Cine vrea sa întoarca vorba ? spuse Joe.
. Nu spun câ vrea cineva. Ai un cîine "pazitor ?
Ba am un dine pazitor.
Sa nu uiti ca laudarosenia e un bun cîine pazitor, dar
ca mai bine te apejri cu statornicia. Sa nu uiti asta, te rog,
repeta domnul Jaggers închizînd ochii si dînd din cap spre
Joe, ca si cum i-ar fi iertat vreua pacat. Acum sa ne îtoarcem
la flacaul asta. Ceea c<? trebuie sa-ti spun este ca-1 asteapta
mari sperante.
Joe si cu mine ramaseseram cu gura cascata si ne uitaram unul la altul.
Sînt însarcinat sa-i comunic, spuse domnul Jaggers,
zvîrlind degetul într-o parte, spre mine, ca va intra în posesia
unei averi frumusele Mai departe : este dorinta posesorului
de astazi al acestei averi ca baiatul sa fie scos numnidecît din
viata pe caro> o duce si din locul acesta si sa fie educat pentru
a deveni un gentleman. într-un cuvînt, sa fie educat ca un
tînar cu mari sperante !
Visul mi se împlinea ; închipuirea mea nebuna era depa-sita de realitatea vie ; domn
isoara Havisham voia sa-mi pre-gâl easca un viitor maret.
Acum, domnule. Pip, urma avocatul, îti spun dumitale
ce mai am de spus. Mai întîi, trebuie sa stii ca persoana de la
care detin aceste instructiuni doreste sa porti întotdeauna ru-
mele de Pip. Nadajduiesc ca n-ai sa socotesti aceasta conditie
usoara drept o piedica în calea marilor sperante care te as¬
teapta. Dar, daca ai ceva de spus, spune acum.
inima-mi batea atît de repede si urechile îmi vijiiau asa de tare1. îneît cu greu am izb
utit sa bîigui ca n-aveam nimic de spus.
- Cred si eu ! In al doilea rînd, trebuie sa întelegi, dom-nule Pip, ca numele marin
imosului dumitale binefacator va ram ne o mare taina pîna cînd persoana despre care
vorbesc va crede de cuviinta sa-1 dezvaluie. Sînt împuternicit sa-ti spun ca persoan
a aceasta are de gînd sa ti-1 dezvaluie ea cea dintîi, prin viu grai. Cînd si unde va
fi dus la îndeplinire acest gînd, nu pot spune ; nimeni nu poate spune. Poate peste
multi ani. Dar trebuie sa întelegi bine ca îti este cu desavîrsire oprit sj faci orice
fel de cercetari, sa pomenesti vreun cuvînt cit de
132
departat sau sa faci vreo aluzie unei persoane ca fiind per-Boana aceea în toata a
ceasta perioada cît vei tine legatura cu mine. Daca ai vreo banuiala în sufletul dum
itale, pastreaz-o pentru dumneata. Nu intereseaza care sînt pricinile acestei opre
listi. S-ar putea sa fie foarte puternice si foarte grave si s-ar putea sa nu fi
e decît o taina, Nu-i treaba dumitale sa cercetezi. Acestea sînt conditiile. Accepta
rea acestor conditii de catre dumneata si fagaduiala ca ai sa le urmezi sînt singu¬r
ele lucruri cu care mai sînt însarcinat de persoana eare mi-a dat aceste instructiun
i, pentru care nu sînt nicidecum raspun¬zator. De la aceasta persoana vin marile spe
rante despre care ti -am vorbit, si taina aceasta n-o stim decît noi doi. înca o dat
a, conditiile nu sînt atît de grele încît sa fie o piedica în înainta¬rea dumitale, dar dac
i ceva de spus, spune acum. Verbeste !
Si din nou am bîiguit, cu mare greutate, ca n-aveam nimio de spus.
Cred si eu ! Si acum, domnule Pip, am terminat cu
conditiile. (Cu toate ca-mi spunea domnule Pip" si începuse
sa se apropie de mine, tot nu se lepadase de aerul lui banui¬
tor si amenintator ; tot mai închidea uneori ochii si, în timp
ce vorbea, ma arata cu degetul, ca si cum ar fi vrut sa spuna
ca de-ar vrea, ar putea sa dezvaluie despre mine tot felul de
lucruri dezonorante) Ajungem acum la simple amanunte prac¬
tice. Trebuie sa stii ca. desi întrebuintez atît de des cuvîntul
sperante", nu esti înzestrat numai cu sperante. în mîna mea
se afla, acum, o suma de bani care va ajunge din belsug pentru
educatia si întretinerea dumitale. Te rog sa ma socotesti tu¬
torele averii dumitale Nu, nu, facu el, fiindca aveam de gînd
sa-i multumesc, îti spun de la început ca sînt platit pentru
Serviciile pe care le fac, altfel nici nu le-as face. S-a gasit de
cuviinta ca trebuie sa primesti o educatie mai buna, în eon-
formitrtle cu noua dumitale situatie, si s-a socotit câ probabil
'¦. crede necesar si important sa te bucuri numaidecît de a-
coste foloase. ,
I-am spus ca le dorisem întotdeauna.
Nu importa ce ai dorit dumneata rntotdeauna, dom-nule Pip, raspunse el Sa nu ne
departam de subiect. Ajunge ¦ .1 le doresti acum. Mi ai raspuns ca esti gata sa in
tri nusr-ai-dccît sub protectia unui tutore? Asa ai spus ?
Am b'îlbîit ca da.
Bine. Acum trebuie sa ma interesez de gusti ' du-
mltale. Nu cred ca este înteles acest lucru, i . amâ,
dar asa am fost însarcinat sa fac. Ai auzit vreodata
jin-
133
du-se de vreo persoana pe care ai prefera-o ca tutore în locul alteia ?
Nu auzisem niciodata de nici un tutore în afara de Biddy si de matusa domnului Wop
sle, asa ca i-am dat un raspunâ negativ.
Exista o persoana despre care am cunostinta si cars
cred ca ar fi potrivita pentru scopul nostru, spuse domnul
Jaggers. Totusi, nu ti-o recomand, baga de seama, caci eu nu
recomand niciodata pe nimeni. Domnul despre care vorbeso
este un oarecare domn Matthew Pocket.
A!
Prinsei numaidecît numele. Ruda domnisoarei Havisham, Domnul Matthew, despre care
vorbeau domnul si doamna Ca-milla. Matthew, al carui loo trebuia sa fie la capâtîiul
domni-soarei Hawisham cînd ea va fi întinsa. în rochia ei de mireasa, pe masa de nunt
a.
Cunosti acest nume ? întreba domnul Jaggers, uitîn-
du-se viclean la mine si închizînd ochii, în timp ce astepta
raspunsul.
I-am raspuns ca auzisem de numele acela.
O ! spuse el. Ai auzit! întrebarea e : ce parere ai ?.
îi spusei sau încercai sa-i spun ca îi eram foarte îndato¬
rat pentru recomandatie...
Nu, tinere ! îmi taie el vorba, clatinînd foarte rar din
capul lui mare. Mai întîi, reculege-te !
Fara sa ma reculeg, îi spusei din nou ca îi eram foarte îndatorat pentru_ recomandatie
...
Nu, tinere ! îmi taie el vorba din nou, clatinînd din
cap, încrutîndu-se si zîmbind în acelasi timp. Esti prea tînar-
ca sa ma duci, Cu mine nu merge. Recomandatie nu e cuVîntul
potrivit, domnule Pip, încearca alt cuvînt.
Ma îndreptai si spusei ca îi eram foarte îndatorat fiindca pomenise de domnul Matthew
Pooket...
Asa-i mai bine ! striga domnul Jaggers.
Si eu adaugai ca as fi bucuros sa-1 cunosc pe acest domn în calitate de tutore.
Bine. Ai sâ-1 cunosti chiar la el acasa. Totul va fi
pregatit si-1 vei vedea mai întîi pe fiul lui de îndata ce vei
sosi la Londra. Cînd vrei sa vii la Londra ?
Cu ochii la Joe, care statea nemiscat si privind în gol, i-am raspuns ca pot veni
numaidecît.
Mai întîi, spuse domnul Jaggers, ar trebui sa-ti îad
niste haine noi, dar nu haine de lucru. Sa zicem ca de azi într-Q
 âptamîna. Ai sa ai nevoie de bani. Sa-ti las douazeci de livre î
Scoase cu raceala din buzunar un portofel lunguiet, numara banii pe masa si-i împi
nse spre mine. De-abia acum îsi ridieâ piciorul de pe scaun. Sedea calare pe scaun cîn
d îmi împinse banii si-si legana portofelul, cu ochii la Joe.
Ei, Joseph Gargery ? Ai amutit?
Am amutit! spuse Joe cu hotarîre.
Ne-am înteles. Nu vrei nimio pentru dumneata. Nu
uiti?
Ne-am înteles, spuse Joe. Si înteles ramîne. Si asa sa
dTle întotdeauna!
Dar ce-ai spune, îl întrerupse domnul Jaggers, leganînd
portofelul, ce-ai spune daca as fi primit instructiuni sa-ti dau
ceva drept despagubire ?
Despagubire pentru ce ? întreba Joe.
Pentru ca te lipsesti de serviciile lui.
Joe puse mîna pe umarul meu cu o atingere usoara, da femeie. De atunci m-am gîndit a
deseori la el, la amestecul acela de putere si duiosie care exista în el, ca la un
ciocan eu aburi care poate strivi un om sau poate atinge o coaja de oti fara s-
o sparga.
Cu draga inima, spuse Joe, îl las pe Pip sa plece din
Kerviciu si sa mearga pe drumul care duce la cinste si avere.
Mi-e greu sa spun în cuvinte, dar crezi dumneata ca banii
ma pot despagubi de pierderea copilului ? Intîmpla-se ce s-o
tntîmpla cu fieraria, doar mi-era cel mai bun prieten !
O, dragul meu Joe, pe care eram atît de bucuros sa-1 pa-rasesc si fata de care am
fost atît de nerecunoscator ! Te vad si acum acoperindu-ti ochii cu bratele tale m
uschiuloase de fierar ; te vad si acum gîfîind si ti-aud glasul stins. Bunul, dragul
, credinciosul meu Joe ! Si acum rnai simt pe bratuj meu tremurul dragastos al mîi
nn. tale, atît de solemn, de parca ii fost fîlfîitul unei aripi de înger.
L-am încurajat atunci pe Joe, Eram pierdut în labirintul (.iei care ma astepta si nu
eram în stare sa regasesc pote¬rile laturalnice pe care noi doi le strabatusem împreu
na. L-am rugat sa se mîngîie cu gîndul ca fusesem totdeauna cei mai buni prieteni (cum
zicea el) si ca vom ramîne întotdeauna cei mal buni prieteni (cum ziceam eu). Joe îsi
freca ochii cu în-Cheletura mîinii lui libere, ca si cum ar fi vrut sa si-i scoata,
|l nu mai spuse nimic.
135
Domnul Jaggers se uita la toate acestea ca un om care ei recunoscut în Joe pe pros
tul satului si în mine pe îngrijitorul lui. Dupa aceea spuse, cîntarind în mîna portofelul
, pe care acum nu-1 -mai legana :
Ei, Joseph Gargery, te previn ca asta-i ultima oara.
Nu umbla cu fofîrlica cu mine ! Daca ai de gînd sa primesti
darul pe care am însarcinarea sa ti-1 dau, vorbeste, si al tau
e! Daca, dimpotriva, ai 4e gînd.,. ¦- -
Aci, spre marea lui uimire, fu oprit de Joe, care se repezi bruso la el, cu gîndur
i foarte razboinice :
Am de gînd sa-ti spun, tipa Joe, ca daca vii în casa
mea ca sa ma atîti si sa ma cicalesti, poti sa iesi afara ! Si ca
daca esti barbat, atunci poti sa raniri ! Cînd spun eu o vorba,
atunci asa ramîne, sa stiu de bine ca ma doboara cineva!
îl trasei, deoparte pe Joe,'care., într-o clipa, se îmblînzi, spunîndu-mi, de data aceasta
mie, cu un glas îndatoritor, ce aducea cu un avertisment politicos si putin dojen
itor adresat tuturor acelora pe care i-ar putea interesa aceasta chestiune, ca n
u voia sa fie atîtat si cicalit în casa lui. ;în timpul izbuc¬nirii lui Joe, domnul Jagg
ers se sculase si se apropiase cu spatele de usa? Fara sa arate nici cea mai mic
a intentie de a se întoarce înapoi în odaie, facu do Ui usa urarile de ramas bun cam în
felul urmator :
Draga domnule Pip, avînd in vedere ea urmeaza sa
devii un gentleman, cred ca, cu cît vei parasi mai curînd a~
ceasta casa. cu atît e mai bine Ramîne pentru de azi într-o'
-saptamîna, si, între timp, îti voi trimite adresa mea Poti sâ
iei brisca de la oficiul do trasuri din Londra, si ea o sa te
duca chiar pîna la mine Trebuie sa întelegi ca n-am nici uri
ifel de parere cu privire la sarcina pexcare o îndeplinesc. Sînt
platit pentru aceasta si o jac ca atare Trebuie neaparut sa.
întelegi acest lucru ! Neaparat I .' ¦
îsi îndrepta degetul spre noi si cred ca ar fi vorbit mai departe, dai- i se paru ca
ffoe este primejdios si pleca.
îmi trecu prin minte un gînd care ma facu sa alerg dupa el, în^ timp ce cobora spre Bar
cagiii veseli", unde îl asteptft o trasura tocmita cu ora.
Tertati-ma, va rog, domnule Jaggers.
' Ei, facu el, întoreîndu-se, ce s-a întîmplat ?
. Vreau sa fiu cinstit si sa va urmez sfaturile, asa ca
m-am gîndit ca ar fi mai bine sa va întreb. Ati avea ceva îm¬
potriva Oîica, înainte du a pleca, mi-as lua ramas bun de U»
oaineuii din tinui pe t are i cunosc ? ,
13C
Nu, spuse el, privindu-nui ca si cum î-ar ti venit greu
a înteleaga.
- Nu numai din sat, ci si din partea de sus a orasului.
Nu, spuse el. N-am nimic împotriva.
I-am multumit din nou si am alergat înapoi spre casa. Am descoperit'ca Joe încuiase
usa de la intrare si parasise salonasul, iar acum sedea lînga locul din bucatarie,
cu palmele pe genunchi, privind tinta la taicunii aprinsi. Ma asezai si eu în fat
a focului, cu ochii la taciuni, si mult timp nici unul din noi nu spuse o vorba,
Sora-mea sedea pe scaunul cu perne din colt, Biddy îm-pletea în fata focului, iar Jo
e sedea .alaturi de Biddy, si eu, alaturi de Joe, chiar în coltul din fata surorii
mele. Cu cît ma uitam mai mult la taciunii care straluceau, cu atît mai (jrcu îmi ven
ea sa ma uit la Joe ; cu cît tacerea se prelungea, cu atît mai greu îmi venea sa vorbe
sc.
în cele din urma, izbucnii :
Joe, i-ai spus lui Biddy?
Nu, Pip, raspunse Joe, tot cu ochii la foc si tinîndu-sl
bine genunchii cu mîinilc. Te-am asteptat pe tine, Pip,
Mai bine i-ai fi spus tu, Joe.
~ Pip e un domn cu un viitor mare în fata lui, spuse Joe, si Dumnezeu sa-i ajute !
Biddy scapa lucrul din mîna si se uita la mine. Joe îsi
mnchii lipiti sl se uita si el la mine. Eu ma uitam la
amîndoi. Dupa cîteva clipe de tacere, amîndoi ma felicitara,
Dar în felicitarile lor era o umbra de tristete pe care eu o
bimteam
Luai asupra mea faptul de~a-i face cunoscuta lui Biddy (si prin Biddy, lui Joe)
obligatia solemna de a nu sti nimic si de a nu spune nimic despre cel care-mi fa
urise norocul, obligatie care-i privea si pe prietenii mei. Totul va iesi la Ive
ala la timpul sau, le-am spus eu, dar pîna atunci nimeni nu trebuia sa afle altcev
a decît ca ma asteptau mari sperante din partea unui binefacator necunoscut. Biddy
dadi* gînditoare din cap, cu ochii la foc, si începu sa lucreze din nou, spunînd
a avea grija sa se întîmple asa, si Joe, care tot îsi mai genunchii cu mîinile, zise si
el s Sigur, sigur, si eu o sa »m grija, Pip", si apoi ma felicitara din nou, arâtîndu-s
e nes¬pus de uimiti la gîndul ca voi deveni un gentleman, ceea ce
nu prea îmi placea.
Dupa aceea, Biddy îsi dadu toata osteneala ca s-o faca I x< sora-mea sa înteleaga c
e se întîmplase. Eram încredintat
jr 137
ca sfortarile ei erau zadarnice. Sora-mea rîdea si dadea mereij din cap, ba chiar
repeta, dupa Biddy : Pip" Si Avere". Daj? mâ îndoiesc ca aceste cuvinte erau pentru ea
altceva decît niste vorbe goale. Si mi-e greu sa-mi închipui ceva mai jalnio decît st
area mintii ei pe atunci.
N-as fi crezut niciodata ca se va întîmpla asa daca nu as fi trecut prin toate acest
ea, dar, în timp ce Joe si Biddy îsi recîstigau veselia, eu eram din ce în ce mai mohorît.
Fara îndoiala, n-as putea spune ca eram nemultumit de soarta mea j dar, cine stie
? poate ca, fara sa-mi dau seama, eram nemul¬tumit de mine însumi.
Atîta stiu, ca stateam cu cotul sprijinit de genunchi si cu fata în palme, privind f
ocul, în timp ce ei doi vorbeau despre plecarea mea, despre ce vor face fara mine
si despre alta lucruri de felul acesta. Si de cîte ori întîlneam privirea, mai calda c
a oricînd, a vreunuia din ei (si se uitau mereu la mine, mai ales Biddy), ma simte
am jignit, ca si cum as fi citit neîn¬credere în ochii lor. Cu toate ca, Dumnezeu mi-e
martor, n-au rostit nici o vorba si n-au facut nici un gest de neîncredere.
în vremea aceea aveam obiceiul ca în fiecare seara sa ma scol de pe scaun si sa priv
esc prin usa deschisa ; caci usa bu-catariei noastre dadea de-a dreptul afara, în
noapte, si în serile de vara statea deschisa, ca sa intre aerul înauntru. Ma tem ca
stelele spre care îmi înaltam ochii mi se pareau neînsem¬nate si umile, caci îsi aruncau p
rivirile asupra lucrurilor simple în mijlocul carora îmi petreceam eu viata.
Sîmbata seara ! spusei cînd ne asezaram la cina noas¬
tra, alcatuita din pîine, brînza si bere. Înca cinci zile, si o sa
fiu în ajun de plecare ! Or sa treaca repede.
Da. Pip, spuse Joe, si glasul lui, care iesea din cana
bere, suna a gol. O sa treaca repede zilele acestea.
Or sa treaca repede, repeta Biddy.
Stii, Joe, m-am gîndit ca luni, cînd o sa cobor în ©ras
pentru hainele cele noi, sa-i spun croitorului ca vin sa le
îmbrac la el, sau sa mi le trimita la domnul Pumbleehook.
N-ar fi foarte neplacut ca sa se holbeze la mine toata lumea
din sat ?
Poate ca domnul si doamna Hubble ar dori si ei sa te
vada cum arati îmbracat ca un domnisor. Pip, spuse Joe,
taindu-si sîrguincios o bucata de pîine, Vuînd-o în palma mîinii
stingi si punîndu-si pe ea brînza ; se uita la mîncarea mea
neatinsa, ca si cum s-ar fi gîndit la vremurile cînd ne luam

138
a întrecere cu feliile de pîine. Poate ca si Wopsle ar vrea. i poate ca oamenii de l
a Barcagiii veseli" s-ar bucura si ei«
Vezi, tocmai asa nu vreau, iJoe. O sa faca atîta taraboi,
un taraboi grosolan, si nu pot sa sufar asta.
Sigur, Pip ! spuse Joe. Daca nu poti sa suferi...
Biddy ma întreba, în timp ce tinea farfuria sora-mii i
Te-ai gîndit ca ar trebui sa te vedem sl noi, domnul
Gargery, sora-ta si cu mine ? O sa te vedem si noi, nu-i asa ?
Biddy, raspunsei eu cam suparat, esti prea iute, nici
nu poate omul. sa tina pasul cu tine !
Totdeauna a fost iute, observa Joe.
Dac-ai fi avut putina rabdare, Biddy, ai fi auzit ca,
tntr-o seara, cred ca în ajunul plecarii, vreau sa aduo hainele
aici.
Biddy tacu. Am iertat-o cu marinimie si, putin dupa aceea, i-am spus ei si lui J
oe un buna seara plin de afectiune si m-am dus sa ma culc. Intrînd în odaie, m-am as
ezat si am privit îndelung în jurul meu, gîndindu-ma ca în curînd aveam srt ma despart pen
tru totdeauna de odaia aceasta saracacioasa, spre a ma ridica, intrînd într-o alta l
ume. Odaita era plina de amintiri proaspete, si mintea-mi sfîsiata ma purta iara d
in încaperea aceasta spre cele eu mult mai frumoase care ma asteptau, asa cum odin
ioara nu puteam hotarî între fieraria domnisoarei Havisham, între Biddy si Estella.
Soarele dogorise toata ziua pe acoperisul mansardei mele, si odaia era încinsa. Cînd
am deschis fereastra si m-am uitat afara, l-am vazut pe Joe, care tocmai iesise
pe usa întunecata de sub geamul meu si se racorea plimbîndu-se ; apoi am va¬zut-o pe
Biddy adueîndu-i luleaua si aprinzîndu-i-o ; Joe nu fuma niciodata la ore asa tîrzii,
si faptul ca de data aceasta fuma ma facu sa cred ca cine stie din ce pricina av
ea nevoie de mîngîiere.
Apoi Joe se opri la usa de sub fereastra mea, tragînd din lulea, iar Biddy statea
alaturi, vorbindu-i linistita. Stiam ca vorbesc despre mine, fiindca auzeam mere
u numele meu, rostit CU dragoste. Chiar dac-as fi putut, n-am vrut sa ascult mai
departe. Am plecat de la fereastra si m-am asezat pe singurul ¦caun din odaie, ca
re statea lînga pat, gîndindu-ma cît e de trist si de ciudat ca prima noapte în care îmi s
urîdea norocul ml fie totodata si cea în care ma simteam mai singur ca nici¬odata.
Cînd îmi aruncai ochii spre fereastra deschisa, vazui co-ladl do fum care se ridicau
dhTluleaua lui Joe si îmi închipuii
139
câ asta e binecuvîntarea pe care mi-o da el Nu ® binecuvîntara pompoasa si galagioasa, c
i o binecuvîntare care se pierdea în aerul pe care-1 respiram amîndoi.
Am stins lumina si m-am furisat în pat; dar acum patul era neprimitor, si niciodat
a n-am mai dormit în patul acela somnul meu adîno si sanatos de odinioara.
CAPITOLUL 19
Dimineata aduse schimbari mari în felul meu de a vedea
viata si mi-o arata atît de luminoasa, de parca nu mai era
aceeasi. «
Ceea ce ma apasa mai mult era gîndul ca ma mai despar-teau sase zile de ziua pleca
rii; nu puteam sa înlatur teama ca poate, între timp, se va întâmpla ceva la Londra si c
a. la sosirea mea acolo, totul va fi altfel, totul va fi spulberat.
Joe si Biddy erau foarte întelegatori si prietenosi cînd le vorbeam de despartirea c
are se apropia, dar nu pomeneau despre asta decît atunci cînd deschideam eu vorba. D
upa gus¬tarea de dimineata, Joe scoase contractele mele de sub dulapul din salonas
si le arunca în foc, iar eu ma simtii liber. Plin de noutatea eliberarii mele, ma
dusei la biserica cu Joe ; ma gîn-deam ca, daca ar fi stiut totul, pastorul n-ar
fi citit pasajul despre bogatas si împaratia cerurilor.
Am mîncat devreme, iar dupa-amiaza am pornit singur sa ma plimb, cu gîndul sa straba
t pentru ultima oara tara mlastinilor. Cînd am trecut prin fata bisericii, am simt
ii (la fel ca dimineata. în timpul slujbei) o mila înaltatoare pentru bietele faptur
i sortite sa vina aici, duminica de duminica toata viata, si apoi sa se odihneas
ca, nestiute, în mormintele acelea mici si-verzi. îmi fagaduii ca într una din zilele
urmatoare sa fac ceva pentru bietii oameni, ba chiar ma gîndeam. sa dau o masa cu
friptura si budinca, cîte n halba de bere si oîte o vadra de bunavointa fiecarui om
din sat
Daca înainte ma gîndeam ariesrori cu oarecare rubine la tovarasia mea cu fugarul, pe
care 1 vazusem odinioara s< h'o-pâtînd printre morminte, apoi Doamne, cu ce simtami
nte ;na gîndeam., în duminica asta, la n. nwocitul acela zdrentaros ^re tremura de f
rig. cu catusa "ticalosiei la picior si cu nun -arul pe haira ! Ma rningnam cu
giruiul ca toate acestea se petre-
140

cura demult, ca omul fusese dus, fara îndoiala, undeva, de-parte, ca era mort pent
ru mine si ca, la urma uriwlor, putea sa fie mort de-a binelea.
Terminasem cu pamîntuT acesta umed si jcs, cu gropile si cu stavilarele ; terminas
em cu cirezile din partea locului, desi în ziua aceea pareau mult mai respeceuoase
atît cît le îngaduia fehil lor nepasator de a fi si priveau îs jurul lor holbîndu-se m
bine la posesorul unor asemenea sperante. Ramîneti cu bine, privelisti monotone al
e copilariei ! De acum înainte sînt sortit maretiei din Londra, nu muncii de fierar
si nici voua ! în drumul meu triumfator, trecui si pe la ve¬chile fortificatii ; ma în
tinsei pe jos, ca sa ma gîndesc mai bine, si, în timp ce ma întrebam daca domnisoara H
avisharn ma pregatea pentru Estella, ma fura somnul.
Cînd m-am trezit, spre marea mea mirare, l-am vazut ala-turi de mine pe Joe tragînd
din lulea. în clipa în care am deschis ochii, Joe ma saluta cu un zîrnbet vesel si spu
se :
Fiindca *e ultima oara, Pip, m-am gîndit sa vin dupa
tine.
"arte bine ai facut, Joe
Multumesc, Pip.
Poti sa fii sigur, Joe, urmai eu, dupa ce ne strînseram
mîinlle, ca n-o sa te uit niciodata.
Nu, nu, Pip, spuse Joe linistit. De data asta sînt sigur.
Da, du, baiete. Dumnezeu sa-ti ajute! A.junge doar sa te gîn-
putln ca s.i iii sigur de asta. Dar a trecut putin timp pîn'a in am itîndit bine. St
ii, taro iute a venit schimbarea asta, nu-i asa?
Nu stiu de ce nu ma incinta prea mult faptul ca Joe era atît de sigur de mine. Mi-
ar fi placut sa-1 vad tulburat sau sft-1 aud spunînd : îti face cinste sa spui asta,
Pip", sau ceva
rjfinator. De aceea nu raspunsei nimic la prima lui obser-vatie ; cît despre a dou
a, spusei doar ca vestea venise într-adevair pe neasteptate, dar ca dorisem întotdea
una sa fiu un iicnlîeman si ca ma gîndisem adesea la ce-as face daca acest lucru s-a
r fi întîmplat aievea.
Zau, te-ai gîndit ? întreba Joe. Ce ciudot !
E pacat acum, Joe, spusei eu, ca nu te-ai descurcat
cva mai bine cînd faceam noi lectii pe aici. Nu-i asa?
Stiu eu... facu Joe. Sînt tare de cap. Doar la mestesu¬
gul meu ma pricep. A fost întotdeauna pacat sa am fost atît
de greu de cap ; dar pacatul nu-i mai mare acum decît în
i cu un an, ma-ntelegi ?
141
Voiam sa spun ca, atunci cînd voi fi om cu avere, as putea
face cîte ceva pentru el si ca ar fi fost mult mai placut daca
ar fi fost ceva mai cioplit. Dar Joe era atît de departe de a
banui gîndul meu, încît mi-am spus ca mai bine as vorbi
despre asta cu Biddy. ^i
Asa ca, dupa ce ajunseram acasa si bauram ceaiul, o luaiV deoparte pe Biddy, in
gradinita de lînga ulita, ti, dupa ce, \ pentru a-i da curaj, îi dadui a întelege ca
nu o voi uita nici¬odata, îi spusei ca vreau sa-i cer ceva.
Uite ce este, Biddy, spusei eu, te rog sa nu pierzi nici
un prilej de a-1 ajuta din cînd în cînd pe Joe.
Cum adica sa-1 ajut ? întreba Biddy cu o privire
hotârîta.
Vezi! ffoe e un om de treaba, cred ca e cel mai ds
treaba om din lume, dar e cam înapoiat în unele privinte |
de pilda, Biddy, cu privire la învatatura si la purtari.
Desi o priveam în timp ce vorbeam, iar-ea, deschisese ochii mari, dupa ce ispravii
eu, Biddy totusi nu se uita la mine.
O, purtarile lui! Dar ce, nu-s bune purtarile lui t
întreba Biddy, rupînd o frunza de coacaza.
Biddy draga, aici sînt foarte bune...
Da, aici sînt foarte bune ! îmi taie Biddy vorba, uitîn-
du-se de aproape la frunza pe care o tinea în mîna.
Asculta ce-ti spun, daca ar fi sa-1 mutam pe Joe într-o
lume mai înalta, cum nadajduiesc eu c-o sa se întîmple cînd
voi avea avere, cei din lumea asta n-o sa-1 pretuiasca asa cum
trebuie.
Crezi ca el nu stie asta ? întreba Biddy.
întrebarea era atît de revoltatoare (pentru ca niciodata
nu-mi trecuse prin gînd), încît spusei foarte artagos :
Biddy, ce vrei sa spui ?
Biddy maruntise frunza între degete de-atunci mirosul tufisurilor de coacaza mi-a
amintit mereu de seara aceea pe-trecuta în gradinita de lînga ulita si-mi spuse :
Nu le-ai întrebat niciodata daca nu cumva Joe e un
om mîndru ?
Mîndru, repetai eu cu o emfaza plina de dispret.
O, exista mai multe feluri de mîndrie! spuse Biddy,
uitindu-se drept în ochii mei si clatinînd din cap. Nu toata
felurile de mîndrie sînt la fel... ;
Ei ! De ce te-ai oprit T întrebai eu. ^
Nu-s toate de acelasi fel, repeta Biddy. S-ar putea ca,
Joe sa fie prea mîndru pentru a îngadui cuiva sa-1 smulgi
142
din locul lui, pe care se simte în stare sa-1 umple, si-1 umple cu cinste p Sa-ti
spun drept, eu cred ca e mîndru, desi s-ar putea sa ti se para o îndrazneala din par
tea mea sa vorbesc asa, cînd tu trebuia sa-1 cunosti mult mai bine decît mine.
Biddy, spusei eu, îmi pare rau ca te vad asa. Nu m-as
fi asteptat. Esti invidioasa, Biddy, si-mi porti pica. Esti ne¬
multumita de norocul meu si nu te poti împiedica sa mi-o arati.
Daca te rabda inima sa gîndesti asa, raspunse Biddy,
spune mai departe ! Spune într-una asa, daca te rabda inima !
Daca pe tine te rabda inima sa fii asa, asta vrei sa
spui, Biddy, adaugai eu de sus, cu un ton virtuos si superior,
nu arunca vina pe mine. îmi pare rau ca vad asta la tine, caci
invidia e o fata urîta a fiintei omenesti. Aveam de gînd sa te
rog sa te folosesti de orice prilej, dupa plecarea mea, ca sa-1
schimbi în bine pe Joe, care ne e drag la amîndoi. Dar, dupa
toate acestea, nu te mai rog nimic. îmi pare nespus de rau
ca vad asta la tine, Biddy, repetai eu. E o fata urîta a firii
omenesti.
Fie ca ma certi, fie ca ma aprobi, îmi spuse biata Biddy,
poti sa fii sigur ca voi încerca sa fac oricînd tot ce-mi sta în
puteri Si, oricare-ar fi parerea cu care vei ramîne despre mine,
eu o sa ma gîndesc mereu la tine în acelasi fel. Totusi, un
gentleman n-ar trebui sa fie nedrept, spuse Biddy, întorcînd
Capul.
Eu repetai, cu caldura, ca invidia e o, fata urîta a firii ome¬nesti. (De atunci am
avut prilejul sa-mi dau seama ca, lasînd deoparte persoana la care ma refeream în zi
ua aceea, aveam totusi dreptate). Ma departai de Biddy, coborînd pe potecuta, iar
ea intra în casa, în "timp ce eu porneam, abatut, spre zidul gradinii, ca sa ma plim
b pîna la masa de seara ; si din nou mi se parea foarte trist si ciudat ca a doua
noapte din viata cea stralucita ma gasea la fel de singuratic si de nemultumit c
a si prima
Dar din nou dimineata ma lumina, si eu o învaluii si pe Biddy în marinimia mea, iar
discutia din ajun fu lasata balta.
îmbracat în hainele mele cele mai bune, am plecat în oras de îndata ce am crezut ca voi
gasi pravaliile deschise si m-am înfatisat în fata domnului Trabb, croitorul ; acest
a tocmai mtnca în odaita din spatele pravaliei si nu gasi de cuviinta fiîi vina el l
a mine, ci ma chema la dînsul.
Ei, facu domnul Trabb, ca si cum ar fi spus : Salutare,
l>ustlule I". Cum o mai duci si cu ce-ti pot fi de folos? îsi
143
taiase cornul cald în trei felii subtiri, îsi punea între eîe unî ti pe urma acoperea untu
l cu felia.
Domnul Trabb era un burlac înfloritor, iar fereastra odaitei lui dadea într-o gradin
a cu livada, înfloritoare si ea ; în pp-retele de lîftga camin se afla zidita o pros
pera casa de fier, sif nu ma îndoiam ca floarea averii lui era pastrata acol
o în \ saculete.
Domnule Trabb, începui eu, trebuie sa-ti spun ceva
destul de. neplacut, fiindca suna a laudarosenie, dar am pus
mîna pe o avere frumusica.
Domnul Trabb trecu printr-o schimbare. Uita untul între feliile de pîine, se ridica
de pe marginea patului si-si sterse degetele pe fata de masa.
Doamne-Dumnezeule !
Plec la custodele meu din Londra, spusei eu, seotînd,
ca din întîmplare, cîteva livre din buzunar si uitîndu-ma la
ei, si-mi trebuie unrînd de haine elegante, ca sa plec îm¬
bracat cu ele. Voi plati, adaugai eu, de teama ca o sa se pre¬
faca numai ca-mi face hainele, voi plati cu bani gheata.
Draga domnule, spuse domnul Trabb, îndoindu-se poli¬
ticos, deschizîndu-si larg bratele si îngaduindu-si libertatea
de a ma atinge în vîrful coatelor, va rog sa nu ma jigniti
pomenind -despre aceasta chestiune. Pot îndrazni sa va felicit ?
Vreti sa-mi faceti onoarea de a intra în pravalie ?
Ucenicul domnului Trabb era cel mai îndraznet baiat din întreg tinutul. La venirea m
ea, matura podelele si îi facu o placere nespusa sa dea peste mine cu matura. Cînd i
ntrai în pravalie cu domnul Trabb, el tot mai matura, lovind cu matura în toate colt
urile si în toate obstacolele, ca sa dovedeasca (asa mi se parea mie) ca se simte
egal cu toti fierarii din lume, vii sau morti.
-r~ Ia mai termina, spuse domnul Trabb foarte sever, ca altfel îti sparg capul ! D
aca vreti sa-mi faceti cinstea de a lua loc, domnule... Ce credeti despre aceast
a ? spuse domnul Trabb, luînd din raft un sul, desfasurîndu-1 cu o miscare unduioasa
peste tejghea si pregatindu-se sa bage mîna sub postav, ca sa-i puna în evidenta lu
ciul. E un articol foarte dragut. Vi-1 reco¬mand pentru ceea ce va trebuie dumneav
oastra, pentru ca într-adevar este extra superfin! Dar trebuie sa vedeti si altele
. Da numarul patru, baiete ! (Ii spuse aceste cuvinte baiatului cu o privire înfri
cosator de aspra, prevazînd desigur primejdia care exista ca secatura aceea si dea
cu matura peste mine sau sa faea vreun alt gest familiar).

1-11
Domnul Trabb nu ridica ochii lui severi de pe baiat pînâ cînd acesta nu puse numarul p
atru pe tejghea si se fntoarse din nou la o departare care ma punea pe mine în sig
uranta. Dupa aceea îi porunci sa aduca numarul cinci si numarul opt.
Si sa nu-mi faci vreo pozna pe-aiei, pacatosule, spuse
domnul Trabb, fiindca ai sa te caiesti toata viata !
Apoi domnul Trabb se apleca asupra numarului patru si, cu un glas tainic si resp
ectuos, mi-1 recomanda ca pe un ma¬terial usor, de vara, foarte la moda în înalta soci
etate si printre nobilii de tara, un material de care va fi înlptdeauna mîndru cînd se
vagîndi ca îl poarta un concetatean distins (daca îi
îngaduit sa ma numeasca astfel).
Aduci odata numarul cinci si opt, puslama ce esti ? !
li spuse domnul Trabb baiatului. Sau vrei sa te arunc afara
<lin pravalie si sa le adue chiar eu ?!
Alesei material pentru'un rînd de haine, ajutat de sfatu¬
rile domnului Trabb, si ma întorsei în odaita ca sa-mi ia ma¬
surile, fiindca, desi domnul Trabb avea masurile mele si se
folosise" pîna atunci de ele, totusi îmi spuse, în chip de scuza,
ca masurile acelea nu se mai potrivesc cu împrejurarile ac¬
tuale, nu, domnule, nu se mai potrivesc deloc". Asa ca, în
odaita, domnul Trabb ma masura si facu diferite calcule, ca
\-i cui ti l'ost o mosie, iar el, cel mai priceput adminis-
tratoi idul atît de mult, încît ma facu sa simt ca
nici cel mal reusit rind de haine nu-1 putea rasplati pentru osteneala lui. Dupa
ce sfîrsi, în cele din urma, treaba si ne fnteleserarn sa trimita costumul la domnu
l Pumblechook, marti seara, spuse, cu mîna pe clanta :
Stiu, domnule, ca, de obicei, unei persoane din Londra
nu i se poate cere sa sprijine activitatea locala ; dar dac-ati
trece, din cînd în cînd, pe aici, în calitate de orasean, as fi
(loarte fericit. Buna ziu, domnule, si va sînt foarte îndatorat.
Usa!
Ultimul cuvînt fusese aruncat baiatului, care habar n-avea 'i' voia sa spuna stapînu
l lui. Dar îl vazui cum ramase paf în timp ce stapînul îmi deschise cu mîna lui, si pot sp
une, hotarît, ¦I prima mea experienta despre puterea zdrobitoare a banu-lui a pricin
uit o prabusire morala în ucenicul lui Trabb.
Dupa aceasta întîmplare de neuitat, ma dusei la palarier, I.i t izmar, la negustorul
de ciorapi; ma simteam ca si dinele
145
matusii Hubbard \ al carui echipament are nevoie de servi¬ciile atîtor meserii. Ma d
usei si la oficiul de diligente, ca sa-mi opresc un loc pentru sîmbata dimineata l
a ora 7. Nu era nevoie sa spun peste tot ca eram posesorul unei averi frumusele
; dar de cîte ori spuneam ceva de felul acesta, urmarea era ca ne¬gustorul oficiant în
ceta de a mai fi absorbit de cele ce se petreceau pe strada principala si îsi îndrep
ta atentia numai asupra mea. Dupa ce mi-am facut rost de tot ce-mi lipsea, am po
rnit-o spre casa domnului Pumblechook si, apropiindu-ma de sediul afacerilor ace
stui domn, 1-âm zarit în usa.
Ma astepta cu mare nerabdare. Iesise dis-de-dimineata cu brisca si trecuse pe la
fierarie, unde aflase vestea. Pregatise o gustare pentru mine în salonasul în care
domnul Wopsle citise din Barnwell ; de asemenea, poruncise vînzatoruluî sa se dea la
o parte din drum", în timp ce preasfintita mea persoana trecea pe acolo.
Scumpul meu prieten, spuse domnul Pumblechook,
prinzîndu-ma de amîndoua mîinile de îndata ce el, eu si gus¬
tarea ramaseram singuri. Iti doresc sa te bucuri de norocul
dumitale. L-ai meritat, l-ai meritat !
Cuvintele lui veneau tocmai la tanc si mi se parea ca omul se exprima cu multa înt
elepciune.
Gîndul ca eu am fost umila unealta datorita careia ai
ajuns aici, spuse domnul Pumblechook dupa ce sforai plin de
admiratie timp de cîteva minute, este o rasplata de care sînt
mîndru.
îl rugai pe domnul Pumblechook sa nu uite ca nu trebuie sa spuna si nici sa pomene
asca nimic despre aceasta.
Scumpul meu prieten, spuse domnul Pumblechook,
daca îmi dai voie sa-ti spun asa...
Eu murmurai :
Sigur !
Domnul Pumblechook ma apuca din nou de amîndoua mîi¬nile, iar vesta lui, desi foarte l
unga, desfasura o miscare care arata cum pieptu-i tresare de emotie
Scumpul meu prieten, bizuie-te pe mine si crede~ma
ca în lipsna dumitale voi îndeplini neînsemnata misiune de a
pastra viu acest eveniment în mintea lui Joseph. Joseph !
Personaj alegoric din satira în vet suri Mother Hubbard's TaJe (enîl.) (Clinele matu
sii Hubbard) de Spenser, îndreptata împotriva abuzurilor bisericii si a viciilor cur
tenilor. Poemul reda aventurile unei maimute si ale unei vulpi, care pleaca în lum
e deghizate Într-un batrtn soldat si clinele sau.
146
spuse domnul Pumbiechook cu glas milos si solemn. Joseph ! ! Joseph ! ! !
Intre timp, îsi clatina capul si-1 lovea usurel cu mîna, ca sa-mi arate ca-si dadea
seama de lipsurile lui Joseph.
Dar, scumpul meu prieten, spuse domnul Pumblechook,
trebuie sa fii flamînd, trebuie sa fii sfîrsit de oboseala. Ia loc.
Avem un pui, pe care l-am adus de la Mistret", si o limba
preparata tot acolo ; mai sînt aici cîteva lucruri aduse tot de
la Mistret", pe care nadajduiesc ca n-ai sa le dispretuiesti.
Dar, spuse domnul Pumblechook sculîndu-se în picioare, dupa
ce se asezase, vad oare în fata ochilor pe acela cu care ma
jucam în zilele fericite ale copilariei lui? Si pot oare... pot
oare ?...
Acest pot oare" însemna daca poate sa-mi strînga mîna. Eu consimtii, si el îmi strînse mîn
u caldura, apoi se aseza din nou.
Avem si vin, spune domnul Pumblechook. Sa bem în
somn de multumire fata de soarta si sa dorim ca întotdeauna
sa-si aleaga favoritii cu atîta întelepciune ! Si, totusi, spuse
domnul Pumblechook sculîndu-se din nou, nu pot sa vad în
fata mea pe cineva si sa beau în cinstea acestui cineva fara sa
spun iarasi : Pot oare ? Pot oare ?...
Ii spusei ca da, iar el îmi strînse din nou mîna, bau pa-
! pînâ la fund, apoi îl întoarse cu gura în jos. Facui si eu
la fel ; si -chiar daca m-as fi rasturnat eu însumi cu capul în
jos si cu picioarele în sus înainte de a începe sa beau, vinul
nu mi s-ar fi urcat la cap mai de.-a dreptul.
Domnul Pumblechook ma servi cu o aripioara, cu ficatei si cu cea mai buna felie
de limba (se sfârsise cu : Acum nu-s timpuri de mîncat carne de porc") si, pe cît putea
, nu se îngrijea de loc de persoana lui.
Ei gainusa, gainusa, spuse domnul Pumblechook, vor-
blnd cu pasarea din farfurie, nu prea te gîndeai tu, pe cînd
ni.ii erai un biet puisor, ce soarta te asteapta! Nu prea te
gîndeai ca ai sa ospatezi sub acest umil acoperis pe un... Poti
-0 socotesti slabiciune, daca vrei, spuse domnul Pumblechook
¦culîndu-se iarasi, dar pot oare, pot oare ?...
Nici nu mai era nevoie sa repet ca da, asa ca se executa
£
9 loc. Nu Înteleg cum facea gestul acesta atît de des, fara sa i raneasca cu cutitul
meu.
Si sora dumitale, relua el, dupa ce înfuleca linistit cîte
tva, sora dumitale, care a avut cinstea sa te creasca ca-n
147
palme... E o priveliste trista sa vezi ca nu mai e în stare sa- ¦ nteleaga aceasta c
inste. Pot oare ?...
Vazui ca are de gînd sa vina din nou pîna la mine si-l oprii.
Sa bem în sanatatea ei, spusei eu.
A ! striga domnul Pumblechook, sprijinindu-se de spa¬
tarul scaunului, coplesit de admiratie. Asa-1 cunosti, domnule
(nu stiu cine era domnul, dar desigur ca nu era vorba de mine,
iar o a treia persoana nu se mai afla de fata), asa-i cunosti pâ
cei cu suflet mare, domnule ! Mereu iertatori, mereu dragas-
tosi 1 Un om de rînd ar putea zice ca prea ma reped, spusa
slugarnic domnul Pumblechook, punînd grabit pe masa paha¬
rul din care nu gustase si ridicîndu-se din nou, dar pot oare ?...
Dupa ce-mi strînse mîna, se aseza la loc pe scaun si bau în sanatatea surorii mele.
Sa nu fim orbi, spuse, fata de cusururile ei. dar sa
speram ca facea totul cu gînd bun.
începui sa bag de seama ca se îmbujora la fata ; cît des¬pre mine, toata fata ma ustura,
de parca ar fi fost cufundata în vin.
li spusei domnului Pumblechook ca doream ca hainele cele noi sa fie trimise la e
l acasa, si el se arata încîntat da aceasta cinste. îi mai spusei ca doream aceasta di
n pricina ca voiam sa trec neobservat prin sat, iar el ma ridica în slava cerului.
Nimeni, în afara de el, nu era demn de încrederea mea sl, într-un cuvînt, putea oare !
Apoi ma întreba cu dra¬goste daca-mi aminteam de jocul nostru de-a adunatul si cum n
e-am dus împreuna ca sa facem contractul de ucenicie ; ma întreba daca-mi aminteam c
a el fusese întotdeauna marea mea pasiune si prietenul meu favorit, Dac-as fi baut
de zece ori mai multe pahare cu vin decît bausem, si tot as fi stiut câ niciodata n
u existasera între noi astfel de legaturi, si în adîncul sufletului mi-ar fi fost sila
de acest gînd. Totusi, mi-amintesc ca eram convins ca ma înselasem asupra lui si ca
era un om inteligent, cumsecade, descurcaret si bun la suflet.
încet-încet, capata atîta încredere în mine, încît ajunse sa-mi ceara sfaturi cu privire la
acerile lui. îmi marturisi ca ar avea^ prilejul sa creeze © mare asociatie, un adeva
rat monopol al grînelor si al comertului cu seminte, chiar în pra¬valia lui bineînteles d
aca i-ar da extindere ceva cum nu se mai vazuse pîna atunci în tot tinutul si nici în îm
prejurimi. Socotea însa ca singurul lucru cate îi lipsea pentru înfaptuirea unei averi
 uriase era : mai mult capital. Acestea erau cele trei cuvinte : mai mult capita
l. Si (lui Pumblechook) i se parea
148
ca daca- acest capital ar intra în afacere datorita unui ora de paie, care om de p
aie n-ar avea altceva de facut decît sa intre in pravalie el sau reprezentantul lui
ori de cîte ori avea pofta sa cerceteze registrele si sa-si încaseze de doua ori pe
an beneficiul, adica cincizeci la suta din cîstigul total, i se parea, asadar, c\
acesta ar fi un prilej minunat pentru un tînar cu pricepere si cu avere ; un tînar
care ar merita atentia domnului Punîblechook. Dar eu ce parere aveam ? Caci avea m
are încredere în parerea mea. Parerea mea fu : Ai putina rabdare !". Maretia si limpe
zimea acestei idei i se paru atît de neobisnuite, încît nu mai întreba daca sa-mi strînga
mîna, ci spuse ca trebuie neaparat sa mi-o strînga, si asa si facu.
Bauram tot vinul. Domnul Pumblechook fagaduia fara în¬
cetare ca va avea grija ca Joe sa fie la înaltime (habar n-am
ce fel de înaltime) si ca-mi va face tot timpul tot felul de
servicii (habar n-am ce servicii). Pentru prima oara în viata
mea si dupa ce tainuise acest lucru minunat de bine, îmi aduse
la cunostinta-ca spusese întotdeauna despre mine: Baiatul
asta nu-i un baiat de rînd si, luati aminte, nici viitorul lui nu
va fi un viitor oarecare" îmi spuse cu un zîmbet înlacrimat
e;vi i-ste ciudat sa ti amintesti de toate acestea acum, si eu spusei
la fel Am iesit,-în rele din urma. la aer cu impresia nelamu-
liWi i rata altfel decît alta data ; apoi am descoperit
ca ajunsesem, tîrîs i*rapis. pîna la bariera, fara sa-mi dau sea-ma di' drum
La bariera ma trezira marile domnului Pumblechook, care se afla departe, în urma,
pe drumul însorit, si-mi facea semne elocvente ca sa ma opresc. M am oprit, si el
m-a ajuns din urma, cu rasuflarea întretaiata
Nu, scumpul meu prieten spuse el, dupa ce-i veni inima la loc si se simti în stare
sa vorbeasca Nu. atîta timp cît mai pot face ceva ! N-ai sa lasi sa treaca prilejul
acesta fara sâ-mi dovedesti ca ai bunavointa. Pot oare, în calitate de vechi prie¬ten
si de om care îti doreste numai binele? . Pot oare?...
Îmi strînse mîna pentru cel putin a suta oara si porunci foarte suparat unui carutas s
a se dea în laturi din drum. Apoi mâ bînecuvînta si ramase pe loc. facîndu-mi semn eu mîna,
pînft ce ma vazu trecut de otitura ;- iar eu am luat-9 peste un cîmp si am tras un p
ui de somn zdravan sub un tufis, îna¬inte de a porni mai departe, spre casa.
N-aveam multe lucruri de luat, la Londra, fiindca prea putin din putinul pe care
1 aveam se potrivea cu noua mea lltuntie, Dar începui sa împachetez chiar în dupa-ami
aza aceea
143
si am împachetat cu foc multe lucruri de care stiam ca voi avea nevoie în dimineata
urmatoare, înselîndu-ma cu gînduî ca n-aveam nici o clipa de pierdut.
Asa au trecut marti, miercuri, joi ; iar vineri dimineata am pornit spre domnul
Pumblechook, ca sa ma îmbrac cu hai¬nele noi si sa ma duc la domnisoara Havisham. Mi
se dadu chiar odaia domnului Pumblhechook, ca sa ma îmbrac acolo, si, în cinstea ac
estui eveniment, încaperea fusese împodobita cu prosoape curate. Desigur, hainele au
fost prilej de dezama¬gire. Pesemne ca, de cînd exista vesminte, orice haina noua,
rîvnita cu aprindere, a însemnat o mica dezamagire pentru cel care trebuia sa o poar
te. Dar la vreo jumatate de ora dupa ce ma îmbracasem si încercasem nenumarate pozit
ii în fata oglinzii foarte modesee a domnului Pumblechook, împins de dorinta marunta
de a-mi vedea picioarele, mi se paru, în sfîrsit, câ hainele îmi veneau bine Deoarece e
ra zi de tîrg într-un oras vecin, la o departare de vreo zece mile, domnul Pumblecho
ok nu era acasa. Nu-i spusesem cînd aveam de gînd sa plec, asa ca nu mai aveam cînd sa
ne strîngem mîna. Toate acestea se potriveau de minune si am iesit din casa îmbracat în
noile mele vesminte. Mi-era nespus de rusine ca eram nevoit sa trec prin fata vîn
zatorului si ma framîntam, banuind ca nu aratam prea bine si ca semanam cu Joe în ha
inele lui de duminica.
Am ocolit tot orasul si am umblat pe strazile cele mai laturalnice ca sa ajung l
a domnisoara Havisham ; am tras clopotul la poarta, stingherit din pricina deget
elor lungi si tepene ale manusilor.
Sarah Pocket veni sa-fni deschida poarta, si va rog sa ma credetti ca s.e dadu îna
poi cînd ma vazu atît de schimbat; în acelasi timp, fata ei de coji de alune îsi pierdu
culoarea cafe-nie, devenind galben-verzuie.
' Dumneata ? ! spuse ea. Dumneata ? ! Doamne-Dum-nezeule ! Ce cauti aici ?
Pleo la Londra, domnisoara Pocket, spusei eu, si vreau sa-mi iau ramas bun de la
domnisoara Havisham.
Nu eram asteptat, fiindca domnisoara Pocket ma încuie în curte si se duse sa întrebe d
aca pot intra. Dupa un timp foarte scurt, se întoarse si ma duse sus, holbîndu-se to
t dru¬mul la mine.
Domnisoara Havisham se plimba prin odaie, în jurul me¬sei întinse, sprijinindu-se de b
astonul ei îndoit. Odaia era lu-minata ca si odinioara, si cînd ne auzi intrînd, domn
isoara
150
Havisham se opri din mers si se îtoarse. Era tocmai în dreptul Cozonacului de nunta
putrezit.
Nu pleca, Sarah, spuse ea. Ei, Pip ?
Plec- mîine la Londra, domnisoara Havisham eram
foarte atent la fiecare vorba pe care o rosteam si m-am
gtndit ca n-o sa va suparati daca vin sa-mi iau ramas bun.
Asta-i frumos. Pip, spuse ea învîrtind bastonnul în
Jurul meu, ca si cum, ea, zîna mea ursitoare, m-ar fi înzestrat
ou ultimul dar.
De cînd v-am vazut ultima oara, mi s-a schimbat soarta,
murmurai eu, si va sînt atît de recunoscator, domnisoara
Havisham !
Da, da, facu ea uitîndu-se cu veselie la amarîta si in¬
vidioasa Sarah. L-am vazut pe domnul Jaggers. Am auzit si
eu, Pip. Pleci mîine ?
Da, domnisoara Havisham.
Si te-a adoptat un om bogat ?
Da, domnisoara Havisham.
Al carui nume nu-1 stii ?
Nu, domnisoara Havisham.
Si domnul Jaggers este administratorul averii tale ?
Da, domnisoara Havisham.
li luceau ochii în timpul acestor întrebari si raspunsuri, atît de tare se bucura de p
izma domnisoarei Sarah Pocket.
Bine, urma ea, ai un viitor plin de fagaduieli în fata
ta. Fii baiat bun, ca sa-1 meriti, si asculta sfaturile domnului
flaggers. (Se uita la mine, apoi la Sarah, si fata încordata a
Sarei se schimonosi într-un zîrnbPt rautacios). Du-te cu bine,
Pip! întotdeauna o sa te cheme Pip, stii asta !
Da. domnisoara Havisham.
Cu bine. Pip !
îmi întinse mîna. si eu cazui în genunchi si o dusei la buze. tfu ma gîndisem niciodata la
felul cum îmi voi lua ramas bun lâe la ea ; în clipa aceea ma simteam însa împins sâ fac a
a.-Ea o privi triumfatoare pe Sarah, cu ochii ei ciudati, si asa am lasat-o pe u
rsitoarea mea, cu mîinile sprijinite de bastonul îndoit, în mijlocul odaii slab lumina
te, lînga prajitura de mi¬reasa, care muregaia. acoperita cu pînze de paianjen.
Sarah Pocket ma duse pîna jos, ca si cum as fi fost o stafie cnre trebuie scoasa d
in casa. Nu putea sa uite înfattisarea mea (1 era nespus de îndîrjita. I-am spus Ramîneti
cu bine. dom-nisoara Pocket", dar ea se uita în gol ; parea prea tulburata CB Sa
mai înteleaga vorbele mele. O data afara, m-am descurcat
151
cît am putut mai bine in drumul spre--casa lui Pumblechook j ajuns acolo mi-am sco
s hainele noi, le-am strîns într-o lega-turica si m-am întors la fierarie în hainele mel
e vechi, în cart adevarul e ca ma simteam mult mai în largul meu, desi aveam o bocce
a de dus.
Si acum, cele sase zile, care crezusem ca se vor scurge atît de încet, trecusera ca în
zbor, si ziua de mîine ma privea în fata, cu atîta hotarîre, îneît nu ma puteam uita spre
a. Pe masura ce cele sase seri se topisera, nemairamînînd deeît cinci, patru, trei, do
ua, începunsem sa pretuiesc, din ce în ce mai mult, tovarasia lui Joe. si a lui Bidd
y. In aceasta ultima seara ma îmbracai, spre marea lor îneîntare, eu hainele cele noi
si ramasei în aceasta tinuta stralucita pîna la culcare, în cinstea mea, mîncaram o cina
calda, binecuvîntata de nelipsitul pui la. frigare, si încheiaram cu jlipx. Eram cu
totii foarte abatuti, si nici unul nu era mai breaz deeît celalalt, macar ca ne p
re¬faceam cu totii ca sîntem foarte veseli.
Trebuia sa parasesc satul la ora 5 dimineata, cu micul meu geamantan în mina, si-i
spusesem lui Joe ca doresc sa plec singur. Ma tem tare ma tem!, ca aceasta dori
nta se nas¬cuse la gîndul contrastului pe care l-am fi facut Joe si cu mine daca am
fi mers împreuna pîna la diligenta. Ma înselasem pe mine însumi spunîndu-mi ca nu era nici
urma de un astfel de gînd în hotarîrea aceasta, dar cînd ma urcai în- odaita mea, în aceas
a ultima seara, ma vazui silit sa recunosc ca asa era si ma simteam împins sa cobo
r si sa-1 rog pe Joe sa vina ^u mine a doua zi de dimineata. Dar n-am facut-o.
Toata noaptea somnul îmi fu framîntat de diligente care nimereau în alte locuri decît la
Londra si la care erau înhamati cîini, pisici,, porci sau oameni, dar niciodata, ca
i. Vise fantastico de calatorii neizbutite ma chinuita pîna cînd se crapa de ziua si
cînd pasarile începura sa ciripeasca Ma sculai, ma îmbracai pe jumatate si ma asezai în
fata ferestrei, ca sa mai priveso
0 data tinutul. Si tot privindu-l, am adormit.
Biddy se trezi atît de devreme ca sa-mi pregateasca mîn-carea, îneît, desi nu dorrnisem
nici o ora, în fata ferestrei simtii mirosul focului din bucatarie si ma trezii sp
eriat, cu gîndul înfiorator ca trebuie sa fie tîrziu, dupa amiaza. Dar mult dupa aceea
, dupa ce am auzit zanganitul cestilor de ceai si eram gata de plecare, tot îmi li
psea curajul de a coborî. în cele din urma, am ramas sus, descuind geamantanul si de
s-
1 Bautura celdat preparata din bere amestecata cu alcool.
152
Judndu-i curelele, si apoi încuindu-1 si strîngîndu-i curoMa ia loc, pîna cînd Biddy îmi st
iga ca e tîrziu.
A fost o masa grabita si fara gust. M-am sculat de pe scaun 6punînd repezit, ca si
cum mi-ar fi trasnit ceva prin minte j Ei 1 Cred ca trebuie sa plec I" si am sar
utat-o pe sora-mea, care rîdea. dadea din cap si se legana pe scaun, am sarutat-o
po Biddy si m-am aruncat de gîtul lui Joe, Apoi mi-am luat geamantanul si am iesit
pe usa. Am auzit în urma mea un zgomot, tîrsit si, uitîndu-ma înapoi, l-am vazut pe Joe
arun¬când o gheta veche dupa mine. si pe Biddy aruncînd alta gheata1. M-am oprit, facîn
du-le semn cu palaria. Dragul de floe, îmi facea semn cu dreapta lui puternica rid
icata deasupra capului, strigînd ragusit : Ura !". Tar Biddy îsi acoperi fata cu sort
ul.
O luai la picior, gîndindu-ma ca despartirea era mai usoara Oecît m-as fi asteptat s
i ca n-ar fi avut nici un rost sa arunce cu ghetele" dupa mine pe strada princip
ala, Fluieram nepasa¬tor Dar satul era pasnic si tacut, iar ceata usoara a diminet
ii se ridica solemn, ca si cum ar fi vrut sa-mi dezvaluie lurnea ; fusesem atît de
mic si de nevinovat cît timp traisem acolo, si lumea de dincolo era atît de mare si
de necunoscuta, încît suspinai adîno si izbucnii într-un hohot de plîns Ma aflam Unga stîl
ul cu degetul de la capatul satului si-1 atinsei cvi nuna, s'punînd ¦ Ramîi cu bine,
dragul meu prieten !"
Doamne, n-ar trebui niciodata sa ne fie rusine de lacri¬mile noastre, caci ele sînt
o ploaie binefacatoare pe praful orbitor al pamântului, care înabusa inimile noastre
înasprite," Dupa ce am plîns. m-am simtit1 mai bine decît înainte, mai treaz, mai patru
ns de propria mea nerecunostinta, mai blînd. Daca as fi plîns înainte, l-as fi luat pe
Joe ou mine
Eram atît de biruit de lacrimile acestea si de izbucnirea lor neasteptata în mijlocu
l drumului meu linistit, încît în dili¬genta, dupa ce iesisem din oras, ma întrebam, cu in
ima îndu¬rerata, daca n-ar fi bine sa cobor la prima oprire, cînd se vor vi limba caii
. sa ma întdre, sa mai petrec o seara acasa si sa ma despart mai frumos. Caii se s
chimbara, si eu tot nu ma hotarîsem înca si ma 'mîngîiam cu gîndul ca-mi va fi foarle Usor
sa cobor si sa ma întorc acasa atunci cînd se vor schimba (lin nou caii Si. în timp
ce ma framîntam astfel, ma izbi o
<:'inare grozava În1re un om care umbla pe marginea dru-
I Obicei care consta in acuntBiea unei ghute vethl In * I fifluoe noroc.
per.hu
153
mului, venind spre noi, si Joe. Inima începu sa-mi bata. Câ si cum ar fi fost cu put
inta ca Joe sa fie acolo !
Caii se mai schimbara o data, si apoi înca o data ; acum era prea tîrziu, strabatuse
m un drum prea lung ca sa ma mal întorc ; si asa am mers mai departe. Iar ceata se
ridicase solemn si lumea se întindea în fata ochilor mei.
Acesta este sjîrsitul primei etape în împlinirea sperantelor lui Pip.
CAPITOLUL 20
Calatoria din orasul nostru pîna în capitala tinea aproape cinci ore. Era trecut de
miezul zilei cînd diligenta cu patru caL în care calatoream eu, intra în învalmaseala de
vehicule de pi Cross-Keys, Wood Street si Cheapside din Londra.
în vremea aceea, noi, britanicii, hotarîsem ca e o tradare sa ne îndoim de faptul ca p
osedam tot ce e mai bun si câ sîn-tem tot ce e mai bun pe lume. Altfel, cred ca, înspa
ifnîntat d$ imensitatea Londrei, m-as fi gîndit poate ca metropola e earfl urîta, cam
murdara si ca strazile ei sînt strîmbe si îngustd,
Dupa cum îmi fagaduise, domnul Jaggers îmi trimisese adresa lui, care era Little Brit
ain", si adaugase cu mîna lui pe cartea de vizita : De îndata ce iesi din Smithfield
l, alaturi de oficiul de diligente". Totusi, un birjar, a carui manta so¬ioasa par
ea sa aiba tot atîtea pelerine mici cîti ani numara posesorul ei, ma vîrî în trasura lui s
i ma închise înauntru, ridicînd scarita si strîngînd-o bine ca si cum s-ar fi pregatit sa
porneasca la un drum de cincizeci de mile. Pîna s-a suit el pe capra despre care îmi
amintesc ca era acoperita cu un postav vechi, de culoarea mazarei, tocit de vre
me si zdrentuit din pricina moliilor a trecut timp, nu gluma ! Echipajul era min
unat : era împodobit pe dinafara cu sase ghirlande si avea niste dracii rupte în spa
te, acolo unde trebuiau sa stea nu stiu cîti valeti, iar dedesubtul acestora se af
lau niste tepi, pentni ca nu cumva valetii sa se lase dusi în ispita si s-o ai la
sana¬toasa în mijlocul drumului.
*¦ District londonez unde se tinea un cunoscut Iarmaroc. 154
Nici nu apucasem sa ma bucur de trasura, sa ma gîndeso cît de mult seamana cu o gram
ada de paie si, în acelasi timp, cu o pravalie de vechituri, sau sa ma întreb de ce
oare traistele din care mîncau caii erau tinute înauntru, cînd bagai de seama Ca vizit
iul încetinise mersul, ca si cum ar fi avut de gînd sa opreasca numaidecît. Si, într-ade
var, ne opriram îndata, într-o Strada întunecoasa, în fata unor birouri si a unei usi de
schise, pe care era scris : Domnul Jaggers.
Cît datorez ? îl întrebai pe vizitiu.
Vizitiul raspunse :
Un siling, daca nu cumva vrei sa-mi dai mai mult.
Desigur ca i-arn spus ca nu doresc sa-i dau mai mult.
Atunci, un siling, facu vizitiul. N-am nevoie de bataie
de cap ! îl cunosc pe asta... facu posomorit cu ochiul înspre
numele domnului Jaggers si clatina din cap.
Dupa ce puse mîna pe siling, se urca fara graba pe capra Sl pleca (ceea ce parea c
a-i ia o piatra de pe inima), iar eu intrai în biroul din fata, cu geamantanasul în
mîna, si întrebai daca domnul Jaggers e acasa.
Nu-i acasa, raspunse secretarul. E la tribunal acum.
Dumneata esti domnul Pip ?
L-am lamurit ca eu eram domnul Pip.
Domnul Jaggers a lasat vorba sa-1 astepti la dînsul în
odaie. A spus ca nu stie cît o sa întîrzie, fiindca are un proces.
Dar e la mintea omului ca, timpul fiindu-i atît de pretios, n-o
sa stea mai mult decît e nevoie.
Cu aceste cuvinte, secretarul deschise o usa si ma pofti lntr-o odaie din fund.
Aici se afla un domn cu un singur ochi. Îmbracat într-o haina de catifea si cu panta
loni pîna la ge¬nunchi, care-si stergea nasul cu mîneca, deoarece fusese în-trerupt din
cititul ziarului-
Du-te si asteapta afara, Mike. spuse secretarul.
Eu începui sa ma scuz ca intrasem peste el, dar secretarul II împinse afara pe acest
domn, fara multe fasoane, si, dupa Ot zvlrli caciula de blana în urma lui, ma las
a singur.
Odaia domnului Jaggers era luminata de o singura feres¬truica si parea destul de s
inistra, caci ferestruica era cîrpita nesimetric, ca un cap spart, si casele alatu
rate erau strîmbe, cu si cum s-ar fi rasucit ca sa se uite la mine pe furis. în nu s
e aflau atîtea hîrtii cîte m-as fi asteptat sa vad ; în ¦ hlmb. se aflau niste lucruri ciu
ate, pe care nu m-as fi as¬teptat sa le vad ; de pilda, un pistol vechi, ruginit,
o sabie vîrîta în teaca, cîteva cutii si pachete cam ciudate si doua
153
busturi îngrozitoare, asezate pe un raft, care reprezentau fete umflate si cu nasu
rile mîncate. Scaunul cu spatar înalt al domnului Jaggers era negru ca moartea si um
plut cu par de cal ; mai avea niste siruri de cuisoare de alama de jur îm¬prejur, ca
un sicriu ; si eu îl vedeam pe domnul Jaggers se-zînd pe scaunul acesta si muscîndu s
i degetul aratator, cu fata catre clienti. Octaia era acum mica, si clientii tre
buie sa fi avut obiceiul sa se sprijine de perete, fiindca mai ales pe peretele
din fata scaunului se vedeau urme soioase de umeri. Mi-amin-team ca si domnul cu
un singur ochi se tîrîse de-a lungul peretelui, în fata mea, care fusesem cauza nevin
ovata a izgo¬nirii lui.
M-am asezat pe scaunul clientilor, în fata scaunului dom-nului Jaggers, vrajit de
atmosfera sinistra din odaie; ma gîndeam câ secretarul, ca si patronul lui, avea aer
ul ca stie lucruri compromitatoare despre fiecare om si ma întrebam cîti alti secret
ari se vor mai fi aflînd sus si daca-si luau eu totii acelasi aer de superioritate
care nu era spre folosul semenilor lor. Ma întrebam de unde proveneau hîrburile ace
lea ciudate raspîndite prin camera si cum ajunsesera acolo. Ma întrebam daca cele do
ua fete umfluate faceau parte din familia dom¬nului Jaggers si-mi spuneam ca, daca
avusese nenorocirea sa aiba niste rude atît de urîcioase, nu era nevoie sa le cocoa
te acolo sus, pe raftul acela prafuit, în calea mustelor si a funin-. ginii, în loc
sa le tina la el acasa Desigur, nu stiam înca ce "înseamna o zi de vara la Londra si
poate ca mintea îmi obosise din pricina aerului fierbinte si molesitor si a prafu
lui gros Care acoperea totul Am stat în odaia aceea mucegaita, frâmîn-tîndu-rni mintea c
u întrebari, pîna rind n-am mai putut sa îndur vederea celor doua busturi aflate peste
scaunul domnu¬lui Jaggers, si atunci m-am sculat si am iesit.
I-am spus secretarului ca vreau sa ies putin la aer pîna se va întoarce domnul Jagge
rs, iar el m~a sfatuit sa trec de Colt si sa ies în Smithfield ; iar locul acela n
esuferit, mînjit Cu murdarie, si grasime, cu sînge si cu spuma, parca se lipea |le m
ine. O luai la picior cît putui mai repede si iesii într-o Strada de unde cupola mar
e si neagra a catedralei Sfîntul Paull parea ca se îndreapta spre mine din spatele u
nei cladiri mo-iiorîte de piatra, despre care un trecator îmi spuse ca e închi¬soarea Ne
wgate. Pornii de-a lungul zidului închisorii ; drumul
Catedrala Sfîntul Paul celebra biserica londoneza, în stilul Renasterii, construita
între 1675 1710; opera a arhitectului Cristopher Wren,
156
¦ iperit cu paie, ca sa înabuse zgomotul vehiculelor; dupa
¦i'inii si dupa multimea de oameni care stateau în jurul
lilsorli si duhneau a bere si a alte bauturi, îmi dadui seama : t'l înauntru se ju
deca procese.
In timp ce cascâm gura, un- slujbas de la judecatorie, ir te murdar si oar
ecum beat, ma întreba daca nu vreau sa 11ti.ru înauntru si sa aud si eu cum decurge
un proces; îmi [ mul spuse ca, pentru o jumatate de coroana ', îmi poate da Un loo
în fata, de unde sa-1 pot vedea în întregime pe pre-ite, în roba si cu peruca. Vorbea d
espre acest înalt per-i ca despre o statuie de ceara si, în cele din urma, mi-1 sl p
entru pretul mai redus de optsprezece penny Deoa-
¦ refuzai propunerea, spunînd ca am o întîlnire, avu buna-
sa ma duca în curte si sa-mi arate unde erau spînzura-irlle si locul unde se faceau
biciuirile în public. Si-mi mai i Poarta datornicilor, pe unde ieseau vinov
atii care se luceau la spînzuratoare, marindu-mi interesul pentru poarta H i'ou în
fioratoare, facîndu-ma sa înteleg ca patru din astia" I i'im sa iasa pe aceasta poart
a peste trei zile, la ora 8 dimi-|i ita, pentru a fi spînzurati la rînd. Toate acest
ea erau înfri-toare si ma faceau sa ma gîndesc ca Londra era un loc uferlt, cu atît m
ai mult cu cît cel care voia sa mi-1 vînda presedintele curtii era îmbracat din capt pîn
a- în picioare, rs, inclusiv batista, în haine patate de rugina, care, fara
¦ o îndoiala, nu fusesera ale lui de la începutul începutului
¦ nre eram sigur ca le cumparase foarte ieftin de la calau.
ceste împrejurari, am socotit ca un siling ajunge ca sa
de el. .
\m intrat din nou în birou, ca sa întreb daca domnul
rs se întorsese, si fiindca nu se întorsese înca, am pornit
¦ plimbare. De data aceasta înconjurai little Britain" si
ii în fundatura Bartholomew. De-abia acum îmi dadui
i, în afara de mine, mai erau si altii care-1 asteptau
om nul Jaggers. Erau doi oameni cu fete tainice, care se
III pe acolo si, în timp ce stateau de vorba, calcau numai
pirtiturile dintre pietrele de pavaj ; cînd trecura prima
po Unga mine, unul din ei spuse : Jaggers ar face-o daca
u putinta". Mai era un grup de trei barbati si doua femei,
¦ i ileau într-un "colt, si una din femei plîngea cu fata
i într-un sal murdar, iar cealalta o mîngîia, spunîn-
' In timp ce-si strîngea salul pe umeri: Jaggers e de
ni'ilâ rnglf'zâ, echivalenta cu 5 silingi.
157
partea lui, Melia, si ce altceva ai putea sa-ti doresti ?". Aceste dovezi despre
popularitatea custodelui meu ma impresionara adino si, mai mult ca oricînd, îmi tre
zira admiratie si mirare.
în sfîrsit, în timp ce ma uitam prin poarta de fier a fun-daturii Bartholomew înspre Litt
le Britain", îl vazui pe dom¬nul Jaggers trecînd drumul spre mine. Toti cei care îl aste
ptau îl zarira o data cu mine si se repezira spre el. Avocatul îsi puse mîna pe umarul
meu si ma lua linga el, în timp ce mergea mai departe si vorbea cu suita lui.
Mai întîi, îi lua în primire pe cei doi oameni cu fete tainice :
Sa stiti ca pentru voi n-am nimic, spuse domnul Jag¬
gers, îndreptîndu-si degetul spre ei. Nu mai am nevoie sa aflu
nimic de la voi. Cît despre rezultat, o loterie ! Vam spus de la
început ca e o loterie ! I-ati platit lui Wemmick ?
De-abia azi dimineata am adunat banii, domnule avo¬
cat, spuse unul din ei, supus, în timp ce celalalt cerceta fata
domnului Jaggers.
Nu v-am întrebat cînd i-ati adunat, de unde sau daca
i-ati adunat. Wemmick i-a primit(?
Da. domnule avocat, raspunsera cei doi în cor
Foarte bine, puteti pleca. Acum, gata, spuse domnul
Jaggers, fluturîndu-si mîna spre ei, ca sa-i îndepai-teze. O
vorba- daca mai spuneti, las -balta tot procesul I
Noi gîndeam, domnule Jaggers... începu unul din ei,
scotîndu-si palaria.
Tocmai asta v-am spus sa nu faceti, spuse domnul Jag¬
gers. Voi gîndeati ! Lasati ca gîndesc eu pentru voi, asta
ajunge ! Daca ara nevoie de voi, stiu eu unde sa va gasesc.
Va rog sa nu ma mai cautati. Nu vreau Sa nu mai aud un
cuvînt!
Cei doi se uitara unul la altul, în timp ce domnul Jagger le facea semn cu mîna sa r
amîna în urma, apoi se retrasera umili, fara o vorba. ¦
Si cu voi ce-i ? spuse domnul Jaggers oprindu-se, deo¬
data si întorcînduse spre cele doua femei cu broboade, de care
barbatii se despartisera pe nesimtite. Dumneata esti Amelia,
nu-i asa ?
Da. domnule Jaggers.
Nu uiti, spuse domnul Jaggers, ca daca n-as fi fost eu,
n- ai fi acum aici, n-ai fi putut sa fii aici ?
Nu uitam, domnule avocat! exclamara amîndoua fe¬
meile. Dumnezeu sa va binecuvînteze, noi nu uitam l
158
Atunci de ce, întreba domnul Jaggers, mai veniti
pe aici ? r
Dar Bill al meu, domnule avocat ? începu femeia care
plîngea.
Ti-am spus o data pentru totdeauna ! spuse domnul
Jaggers, Daca nu stii ca Bill al dumitale e în mîini bune,
(Hunei afla ca eu stiu. Si daca vii mereu aici, sa te vaiti de Bill
al dumitale, o sa va dau o lectie la amîndoi si o sa-1 las pe
l'.ill în plata Domnulu ! I-ai platit lui Wemmick ?
Da, sigur, domnule avocat! Pîna la ultimul bani
Foarte bine. Atunci ai facut tot ce era de facut. O
vorba daca mai spui, un singur cuvînt, si Wemmick îsi da toti
banii înapoi! ¦
Aceasta amenintare înfricosatoare le facu pe cele doua { mei sa plece numaidecît. Ajun
seram la usa biroului fara a m.ii fi opriti de nimeni, si aici îi gasiram pe secre
tar si pe omul îmbracat în catifea, cu caciula de blana.
A venit Mike, spuse secretarul, dîndu-se jos de pe
¦caunul lui înalt si apropiindu-se tainic de domnul Jaggers.
O! facu domnul Jaggers, îndreptîndu-se spre Mike.
(Acosta îsi tragea o suvita de par care îi atîrna pe frunte, asa
i tun taurul din Cine a omorît sticletele tragea clopotele). Azi
'ltipa-amiaza îti vine rîndul. Ei !
Vedeti, domnule Jaggers, raspunse Mike cu glasul unui
om care sufera de guturai cronic. Dupa ce mi-am sucit rau
iul, am gasit unul care ar merge...
Si ce-are de gînd sa jure ?
Vedeti, domnule Jaggers, raspunse omul, stergîndu-si
li' (lifta aceasta nasul cu caciula de blana, ca sa zic asa, orice.
Domnul Jaggers se mînie deodata :
-Doar te-am prevenit dinainte, spuse el, azvîrlindu-si
getul spre clientul înspaimîntat, ca daca îti da vreodata prin
ni sa vorbesti asa cu mine, te învat eu minte ! Pacatosule,
îndraznesti sa-mi spui mie una ca asta ? Clientul parea înfricosat, dar si aiurit, c
a si cum nu si-ar (I dat seama de ceea ce facuse.
Naferaule ! spuse încet secretarul, lovindu-1 usor cu
«olul .("ap sec! Trebuia sa i-o spui în fata?
Si acum, încurca-lume ce esti, spuse pe un tot foarte
Mpru administratorul averii mele, te întreb pentru ultima
> A : Ce vrea sa jure omul pe care l-ai adus ? Mike se uita cu încordare la fata
domnului Jaggers, ca si K fi încercat sa învete ceva, si raspunse încet:
159
Sau despre firea lui, sau ca a fost împreuna cu el sl
nu 1-a scapat din ochi toata noaptea aceea.
Baga de seama ! Cu ce se ocupa omul asta ?
Mike se uita la caciula lui, la podele, la tavan si la secre-tar, ba SG uita pîna
si la mine înainte de a raspunde en glas agitat :
L-am îmbracat ca pe un...
., , Dar custodele meu'izbucni !
Ce-aî spus ? Ce vrei ?
Nataraule ? adauga secretarul, lovindu-1 din nou cu
cotul. *
Dupa cîteva priviri deznadajduite în jurul lui, Mike se lumina si începu iar :
E îmbracat ca un placintar cinstit. Ca un fel de cofetar.
E aici ? întreba custodele meu.
¦ L-am tesat pe o scara, dincolo de colt, spuse Mike.
Treci eu el prin fata ferestrei, ca sa'-l vad si eu.
Domnul Jaggers aratase spre fereastra biroului. Ne ase-zaram toti trei la fereas
tra, în spatele oblonului de sîrma, si-1 Vazuram pe client trecînd, ca din întîmplare, pe
acolo, împre-una cu un individ înalt si fioros la mutra, care purta o haina scurta d
a pînza alba si un coif de hîrtie pe cap. Naivul cofetar parea cam ametit de bautura
; avea un ochi negru, vînat, dar liind pe cale de vindecare, acum era mai mult ve
rde si~i fusese mînjit cu alb
¦ Spune-i sa-i faca numaidecît vînt martorului ! spuse
custodele meu secretarului, cu. glas scîrbit. Si întreaba-1 ce i-a
venit sa aduca un om de soiul asta! *
Apoi, domnul Jaggers ma duse în odaia lui si, în timp ce mînca, stînd în picioare, dintr-o
cutie de sandvisuri si bea sherry dintr-o sticla de buzunar (parînd ca ameninta f
iecare sandvis pe care îl mînca), îmi împartasi ceea ce hotarîse cu privire la mine : treb
ia sa ma duc la Barnard's Inn"1, unde locuia tînarul Pocket si unde fusese trimis u
n pat spre folo¬sinta mea ; aveam sa ramîn la tînarul Pocket pîna luni; luni trebuia sa
ma duc împreuna cu el în vizita la tatâl lui, ca sa vad daca-mi place casa, De asemene
a, îmi mai spuse la ce venit aveam dreptul ..era o suma destul de mare si scoase d
in-ti unul din sertarele lui cartile de vizita ale cîtorva negustori cu care trebu
ia sa intru în legatura pentru îmbracaminte si
' ..P.armrd's Inn"! Hani.il lui Bai nard" iengl.1, ¦
160
uite lucruri de felul acesta, de cere aveam, pe buna dreptate. nevoie.
Ai sa te bucuri de credit, domnule Pip, spuse admi¬
nistratorul averii mele. (Sticla de sherry mirosea ca un butoi
tntreg, în timp ce el se racorea grabit). Si, în felul acesta, voi
fi în stare sa-ti controlez cheltuielile si sa-ti pun Mu daca
o iei razna. Bineînteles ca ai sa intri în încurcatura, dar asta
nu e vina mea.
Dupa ce cugetai cîteva clipe asupra acestor^cuvinte care
uni dadeau curaj, îl întrebai pe domnul Jaggers daca pot tri-
fp.lte dupa o trasura. El îmi spuse ca nu merita osteneala, deoa-
cram foarte aproape de destinatia mea si ca, daca n-am
nimic împotriva, Wemmick ma va duce pîna acolo.
Descoperii atunci ca Wemmick era secretarul sau din odaia alaturata. Un alt secr
etar coborî de sus, la sunetul clopotelului, pentru a lua locul celui care pleca.
Iar eu am iesit în strada, in urma lui Wemmick, dupa ce dadui rnîna cu custodele meu
. în strada gasiram alta ceata de oameni care asteptau, aav Wemmick îsi croi drum pr
intre ei, spunîndu-le cu raceala, dar cu hotarîre :
Va spun ca stati degeaba ; nu vrea sa va spuna nici
un cuvînt! si curînd scaparam de ei si porniram mai departe,
morgînd unul lînga altul.
CAPITOLUL 21
tind îmi aruncai privirile asupra domnului Wemmick, care mergea lînga mine, ca sa va
d cum arata la lumina zilei, vazui ca e un Om uscat, destul de scurt, cu o fata
patrata, ca sculptata in lemn, dar a carei expresie parea prost cioplita cu o da
lta boanta. Pe fata lui se vedeau cîteva urme. care ar fi putut sa l'ie gropite da
ca materialul ar fi fost mai moale si unealta buna, dar asa nu erau decît scobit
uri Dalta facuse trei Mu patru încercari de înfrumusetare de felul acesta pe nasul
Iul, dar se lasase de ele, fara sa-si dea osteneala sa le mai casca. Dupa rufel
e lui roase, ajunsei la concluzia ca tre¬buie sa fie burlac, si bietul om parea sa
fi fost pus la grele i «firi, caci purta cel putin patru inele de doliu, în afara b
rosa ce reprezenta o doamna si o salcie plîngatoare, în unui mormînt pe care se vedea
o urma. Mai bagai de
pi . :mte ¦« c. 6
Iul
seama ca de lantul ceasului îi atîrnau fot felul de peceti si d« Inele, ca si cum biet
ul om ar fi fost încarcat cu amintirii» prietenilor sai disparuti. Avea ochi sclipit
ori, mici, vioi si negri, iar bu2ele subtiri, mari si patate ; sa tot fi avut,,
dupa parerea mea, 40 50 de ani.
N-ai fost niciodata la Londra pîna acum ? ma întreba
domnul Wemmick.
Nu, raspunsei eu. j
Si eu am fost odata strain pe aici, spuse domnul Wem¬
mick. E ciudat cînd îmi aduc aminte. '
Acum o cunosti bine ?
Da, sigur, spuse domnul Wenimick. Cunosc toata
colturile. \
.E un oras tare pacatos ? întrebai eu, mai mult ca sa
spun ceva decît din dorinta de a afla.
La Londra poti fi înselat, pradat si ucis. Dar oriunde
exista oameni care sa-ti faca d-aîd-astea.
Sigur, daca exista vrajmasie între tine si ei, spusei
eu, ca sa îndulcesc putin vorbele lui.
O, nu-i vorba de vrajmasie, raspunse domnul Wem¬
mick. Nu prea exista vrjmasie pe aici. Iti fac d-ald-astea daca
au speranta sa se aleaga cu ceva. " t
Asta-i mai rau. f
Crezi ? spuse domnul Wemmick. Tot aia e !
Umbla cu palaria pe ceafa si privea drept înainte. Mergea
foarte stapînit, ca si cum pe strada nu se afla nimic care sa-J'1 atraga luarea-am
inte. Gura lui îmi amintea de o cutie de seri*; sori, din pricina unui zîmbet mecani
c. Ajunseram în vîrf, pt" Holborn Hill, si eu înca' nu stiam ca aceasta era de fapt © ma
sca si ca domnul Wemmick nu zîmbea de loc.
Stii unde locuieste domnul Matthew Pocket ? îl în¬
trebai eU. . :;|
Da, raspunse el, facind semn cu capul în directia aceea."
La Hammersrriith, în partea de vest a Londrei.
E departe ?
Stiu si eu ? Sa zicem cinci mile.
îl cunosti ?
Dar esti un adevarat judecator de instructie ! spusa
domnul Wemmick, uitîndu-se la mine cu un aer aprobator?
La, îl cunosc. îl cunosc ! I
Rostise vorbele acestea cu un glas îngaduitor si putin di» rtor, care mâ cam "întrista ;
si tot mâ uitam piezis la fâu asemanatoare cu un bloc de lemn, în cautarea unei pri
162
aceasta veste, fiindca în mintea mea cladirea aceasta era un han tinut de domnul B
anard, fata de care Mistretul albastru", din orasul nostru nu putea fi decît o biat
a circiuma. Cînd solo, descoperii ca Barnard era un duh fara trup, o plasmuire, ia
r Jianul lui, cea mai neîngrijita îmbinare de cladiri îngramadite una într-alta, într-un c
olt de strada murdar, ca un adevarat club al pisicilor.
Intraram în acest liman printr-o portita si, dupa ce tre¬curam printr-un coridor, ne
treziram într-o curte patrata, care era atît de trista, încît semana cu un cimitir. Mi
se paru ca în curtea aceea se afla cei mai jalnici pomi pe care îi vausem vreodata,
cele mai jalnice vrabii, cele mai jalnice pisici si cele m.ii jalnice case (sa f
i fost vreo sase la numar). Mi se paru ca locuintele aflate în acele case aveau ce
le mai nenorocite fe-restre pe care mintea omului si le-ar putea închipui, caci ob
loa-nele si perdelele erau smulse, ghivecele cu flori sparte, gea-murile crapate
si se mai vedeau si alte obiecte îngrozitoare", toate în ruina si pline de praf ; i
ar cuvintele : De închiriat", De închiriat", De închiriat" se holbau la mine din odaile
toale, ca si cum niciodata nu vor mai veni pe aici alti neno¬rociti, ca si cum set
ea de razbunare a sufletului lui Barnard n-ar fi putut fi potolita decît încetul cu în
cetul, prin sinuci¬derea treptata a locatarilor actuali si îngroparea lor necres-Uoe
MCi sub pietrisul din curte. Un vesmînt murdar si îndoliat, ¦ I!¦ uluit din funingine si
fum, împodobea aceasta creatie pâ-
I & a lui Barnard ; hanul parea astfel ca sta cu cenusa în cap, în semn de umilinta
si pedeapsa, ca o groapa de gunoaie. Aceasta, în ceea ce priveste vazul ; iar într
e timp gunoaiele
le sau umede si, tot felul de alte gunoaie, care putrezesc jjrin podurile si piv
nitele parasite, gramezi de soareci, sobolani si plosnite putrezite, în afara de g
unoaiele grajdului de ala¬iuri, se adresau mirosului meu, gemînd lesinat: încercati nni
ostecul lui Banard...".
Aceasta prima împlinire a marilor mele sperante era atît
ieparte de desavîrsire, încît ma uita cu jale la domnul \Wmmick.
A, facu acesta, întelegîndu-ma gresit, locul acesta re-IIMS îti aminteste de viata de
la tara. Si mie la fel.
Ma dusei într-un colt al curtii si urcaram împreuna o i, care mi se paru ca e pe cal
e sa se transforme încetul cu tul în rumegus, asa încît, într-o buna zi, locatarii de sus
privi din usile lor si se vor vedea lipsiti de orice mijloc i ajunge jos; ajun
seram la un apartament aflat la catul
cel mai de sus. Pe usa era scris >. DOMNUL P0CKET-JUN10R, iar pe cutia de scriso
ri era un biletel în care scria : Ma întorc îndata".
Nu prea se gîndea ca ai sa vii asa curînd, ma lamuri
domnul Wemmick. Mai ai nevoie de mine ?
Nu, multumesc, spusei eu.
Deoarece eu raspund de casa de bani, spuse domnul
Wemmick, o sa ne întîlnim destul de des. Buna ziua.
Buna ziua.
îi întinsei mina, si domnul Wemmick se uita mai întîi la ca, ca si cum ar fi crezut ca v
reau ceva de la el. Apoi se uita la mine si spuse, în chip de scuza :
Da, sigur ! 'Obisnuiesti sa dai mîna ?
Eram destul de încurcat, fiindca ma gîndeam ca poate la Londra no fi moda sa dai
mîna, dar afirmai ca obisnuiesc.
M-am dezvatat de tot! spuse domnul Wemmick. Mai
'ales în ultimul timp. Sigur, mi-a facut placere sa te cunosc.
Buna ziua.
Dupa ce ne strînseram mîna si el pleca, deschisei fereastra
scarii, dar era aproape sa ramîn fara cap, fiindca sforile erau
putrede si fereastra cazu ca o ghilotina. Din fericire, totul se
intîmpla cu atîta repeziciune, încît nici nu avui timpul sa scot
capul pe fereastra. Dupa ce scapai astfel cu viata, ma maltumii
cu o priveliste încetosata asupra hanului vazut prin murdaria
încrustata în geamuri. Si ma uitam cu tristete afara, spunîn-
du-mi fa, fara nici o îndoiala, era exagerat sa se vorbeasca
Mita despre Londra. %,
Parerea domnului Pocket-junior despre îndata" nu era aci easi cu a mea, caci înnebuni
sem aproape privind afara timp de a jumatate de ora si-mi scrisesem de cîteva ori
numele cu degetul pe murdaria fiecarui geam, pînâ cînd auzii, în sfîrsit, un zgomot de pas
i pe scari. încetul cu încetul, se înaltara în la'.a ochilor mei palaria, capul, cravata
, vesta, pantalonii si i^ln tele unui cetatean pe masura mea. Tinea cîte o punga s
ub fiecare brat si un cosulet cu capsuni în mîna ; rasufluarea îi ora- întretaiata.
Domnul Pip ? întreba el.
Domnul Pocket ? întrebai eu.
j> Doamne ! exclama el. îmi pare grozav de rau, dar stiam ca vine o diligenta din
tinutul dumitale pe la ora prîn-zului si credeam ca ai sa vii cu aceea. Adevarul e
 ca am iesij din casa din pricina dumitale nu ca asta ar fi o scuza pentru mine
dar ma gîndeam ca, venind de la tara, poate ai vrea sa
164

manînci ceva fructe dupa masa si m-am dus la piata din Co-vcnt Carden ca sa gasesc
fructe bune.
Din anumite motive, simteam ca-mi ies ochii din cap. I-am
multumit în cuvinte fara sir si am început sa ma întreb daca
nu cumva traiam un vis. _ <
Doamne fereste ! facu domnul Pocket-junior. Usa asta
se întepeneste rau de tot!
Deoarece facea marmelada din fructe, luptîndu-se cu usa si tinînd pungile sub brat, îl
rugai sa mi le dea mie. Mi le dadu cu un zîmbet prietenos si început sa se lupte cu
usa, ca si cum ar fi avut de-a face eu o fiara salbatica. Usa ceda atît de brusc,
încît el cazu pe spate, peste mine, si amîndoi începu¬ram sa rîdem. Dar mie tot mi se pare
ca-mi ies ochii din cap si ca traiesc un vis.
Intra, te rog, spuse domnul Pocket-junior. Da-mi voie
sa-ti arat drumul. E cam gol pe aici, dar nadajduiesc ca ai sa
te poti descurca pîna luni. Tatal meu s-a gîndit ca ziua de
niîine o sa ti se para mai placuta în tovarasia mea decît cu el.
Poate ca ai dori sa faci o plimbare prin Londra ; as fi bucuros
sa-ti arat orasul. Cît despre masa, sper ca n-ai s-o gasesti prea
proasta, fiindca mîncare o sa ni se trimita de la cafeneaua de
nlâturi si cred ca trebuie sa adaug si asta totul pe soco¬
teala dumitale, asa cum a dat dispozitii domnul Jagger. Cît
despre locuinta, stiu-ca nu-i prea aratoasa, pentru ca, întelegi,
PU trebuie sa-mi cîstig singur pîinea, caci taica-meu nu-mi
poate da nimic, si chiaj daca ar putea, n-as vrea eu sa iau
<lc la el. Acesta e salonul. Vezi? Nu-s decît cîteva scaune,
masute si un covor si alte lucruri de care n-au avut nevoie acasa.
Cît despre fata de masa, lingurile si solnitele pe care le vezi,
sa nu-ti faci o parere prea buna despre mine, fiindca le-au
Irimis anume pentru dumneata de la cafenea. Acesta este mi-
<ul meu dormitor, e cam mucegait, dar, stii locuintele lui
Uarnard sînt mucegaite. Aici e dormitorul dumitale ; mobila
¦m închiriat-o anume si nadajduiesc ca va corespunde derin-
telor dumitale; daca mai ai nevoie de ceva, ma duc sa-ti
IRIUC. Apartamentul e cam retras si o sa locuim singuri, dar
iper ca n-o sa ne batem. Doamne, iarta-ma, te rog, vad ca
ti am lasat cu fructele în mîna ! Da-mi-le, te rog. Mai mare
Stateam în fata domnului Pocket-junior si-i dadeam pun-cînd, deodata, vazui în ochii l
ui privirea mirata pe care " iteam si în ochii mei ; spuse, lasîndu-se pe spate :
163
_ Doamne sfinte, dar dumneata esti baiatul care da-'dea tîrcoale !
Si dumneata, spusei eu, esti tînarul cel palid.
CAPITOLUL. 22 ¦
Acolo, în hanul lui Barnard, tînarul cel palid si cu mine ne uitaram unul la altul pîn
a cînd izbucniram amîndoi în rîs.
Auzi, tocmai dumneata ! spuse el.
Auzi, tocmai dumneata ! spusei eu.
Bine, facu tînarul întinzîndu-mi voios mîna. Acum
nadajduiesc ca ti-a trecut supararea si ar fi foarte marinimos
din partea dumitale daca m-ai ierta ca te-am scuturat asa rau.
Din aceste cuvinte întelesei ca domnul Herbert Pocket "(caci pe tînarul cel palîd îl che
ma Herbert) tot mai confunda intentia pe care o avusese cu fapta pe care oi îndepl
inise. Dar' îi raspunsei cu modestie si ne strînseram calduros mîinile.
Pe atunci înca nu pusesesi mîna pe avere ? spuse Her¬
bert Pocket.
Nu, raspunsei eu.
Nu, încuviinta el. Am auzit ca s-a întîmplat foarte de
curînd. Pe atunci eu eram în cautare de avere.
Adevarat ?
Da, domnisoara Havisham ma chemase cu gîndul sa
ma îndrageasca. Dar se vede ca nu s-a putut... în orice caz,
nu m-a îndragit.
Mi se paru politicos sa spun ca ma mir foarte mult.
Lipsa de gust, spuse Herbert rîzînd, dar asa s-a în¬
tîmplat. Da, da, ma chemase sa vin într-o vizita de încercare
si poate ca, dac-as fi avut noroc în ziua aceea, m-as fi captusit'
si eu.., cine stie ? poate ca as fi fost... stii ce vreau sa spun..*
cu Estella.
Ce vrei sa spui ? întrebai eu. devenind deodata serios,
în timp ce vorbeam, el punea fructele pe farfurii, ceea
ce îi absorbea atentia, si aceasta îndeletnicire fusese pricina scaparii de adineaur
i.
Logodit, ma lamuri el, aranjînd mai departe fructele*
Promis". Cum vrei sa-i spui. Oricare cuvînt e bun.
Si cum ai îndurat dezamagirea ?
Aiurea ! facu el, Nici nu m am sinchisit! E o barbara !
Î66
Domnisoara Havisham ?
Nu zic nu nici la asta, dar eu ma gîndeam la Estelîa,
Fata asta e neînchipuit de îngîmfata, de aspra si de mofturoasa,
si domnisoara Havisham a învatat-o sa-si bata ;j»o de tetl
barbatii din lume.
Ce fel de ruda e cu domnisoara Havisham ?
Nu-i ruda, spuse el. E doar adoptata.
Si de ce sa-si bata joc de toti barbatii ?
Doamne, domnule Pip, spuse el, nu stii ?
Nu, spusei eu. -N,
Doamne sfinte ! E o poveste întreaga, pe care ti-t
rezerv pentru dupa masa. Si acum da-mi voie sa te întreB
ceva : Cum ai ajuns acolo în ziua aceea ? (
I-am spus, si el m-a ascultat atent pîna ia urma. Apoi a izbucnit din nou în rîs, întrebîn
du-ma daca m-a durut dupa aceea. Eu nu l-am întrebat daca si pe el îl duruse, deoare
ce,' cu privire la acest lucru, parerea mea era formata.
Domnul Jaggers e administratorul averii dumitale^
dupa cîte înteleg, urma el.
Da. *
Stii ca este omul de afaceri si avocatul domnisoarei
Havisham ; e singurul om care se bucura de încrederea ei«
Aceste cuvinte ma aduceau (asa mi se parea mie) pe un tflrîm primejdios. îi raspunse
i, cu o stînjeneala pe care nu în¬cercam s-o ascund, ca îl vazusem pe domnul Jaggers în ca
sa domnisoarei Havisham chiar în ziua luptei noastre, si numai dl unei, si ca eram
sigur ca el nu-si amintea sa ma vi vazut acolo.
L-a îndatorat mult pe tatal meu propunîndu-1 ca tu-
torele dumitale, si chiar a fost la el în acest scop. Sigur ca
auzise de tata prin domnisoara Havisham. Tatal meu e varul
el ; dar asta nu înseamna ca exista între ei relatii familiale,
laica-meu nu e prea curtenitor de felul lui si nu-i place ! faca domnisoarei
Havisham toate mendrele!
Herbert Pocket avea un fel de a se purta sincer si deschis,
ne cucerea. Niciodata pîna atunci si nici dupa aceea n-am
vazut un om care sa-mi insufle cu mai multa tarie, prin
julvire si prin glas, convingerea ca nu e în stare sa faca nimic
i MUS si iosnic. în toata faptura lui era ceva plin de nadejde,
dir, în acelasi timp, ceva care îmi soptea ca nu va fi niciodata
lata un om norocos si- bogat. Nu stiu-nici-eu de ce, dar
¦ patruns de aceasta parere înca din prima zi, înainte de
feza la masa.
167
Tot mai era un tînar palid si avea un aer visator, cu toata voiosia si vioiciunea
lui, un aer care nu prea dovedea multa energie. Nu era frumos la fata, dar era m
ai mult decît frumos, £aci era foarte vesel si prietenos. Avea si acum o înfatisare da
om stîngacî, ca si în ziua în care pumnii mei se purtasera atît âe îndazneat cu eu, si mie
se paru ea fata lui va ramîne mereu tînara si luminoasa. Îmi puneam întrebarea daca art
a iprovinciala a domnului Trabb l-ar fi faeut mai gratios deeît pe mine, dar îmi dau
seama ea el îsi purta haina lui cea veche mult mai bine decît mi-e purtam eu pe cea
noua.
Deoarece era atît de neprietenos, întelesei ca m-as purta
în chip nepotrivit pentru vîrsta noastra daca m-as arata închis
fata de el. Asadar, îi spusei mica poveste, staruind asupra fap¬
tului ca-mi era interzis sa cercetez eine era binefacatorul meu.
l-am mai spus ca fusesem crescut Aa. tara pentru meseria de
fierar si ea, deoarece nu prea cunosteam regulile de buna-
purtare, i-as fi foarte recunoscator daca mi-ar atrage atentia
ori de cîte ori va vedea ca ma aflu în încurcatura sau ca sînt
gata sa gresesc. .
Cu placere, spuse el, dosi îndraznesc sa-ti prezîG ca vei
avea nevoie de foarte putine lamuriri. Cred ca vom fi foarte
mult împreuna si mi-ar placea sa înlatur dintre noi orice con-
strîngere fara rost. Vrei sa-mi faci placerea si sa-mi spui de
pe acum pe numele de botez, Herbert ?
t-am multumit, fagaduindu-i ca asa voi face. Apoi l-am informat ca numele meu de
botez e Philip.
Nu prea-mi place Philip, spuse el zîmbind, fiindca îmi
aminteste de baiatul din cartea de citire care era atît de lenes,
îneît a cazut într-o baltoaca, sau atît de gras, ca nici nu putea
sa deschida ochii, sau atît de zgîrcit. îneît îsi încuia prajitura
pîna ce i-o mîncau soarecii, sau atît de hotarît sa strice cuibu¬
rile pasarilor, îneît l-au mîncat ursii din padure. Sa-ti spun
ce nume mi-ar placea mie E atîta armonie între noi, si apoi
tu ai fost fierar Te-ar supara?
Nu ma supara nimic din ce propui tu. raspunsei eu,
dar nu înteleg ce vrei sa spui.
Te-ar supara daca ti-as spune Handel] ? Exista o bu¬
cata minunata de Handel, care se numeste Fierarul muzical.
Mi-ar< placea chiar foarte mult sa-mi spui asa.
> Geors Pnedrich (lande] (1685 1739). compozitor de origine germana na» bilit în A
nglia ; a cotnptis opere si oratorii, contribuind tn mare masura \ la dezvolta
rea muzicii corale în Anglia,
168
" Atunci, dragul meu Handel, spuse el, întoreîndu-mâ upre usa care tocmai se deschidea,
masa e gata si te rog sâ «tai în capul mesei, pentru ca tu dai acest ospat.
Si fiindca nici nu voiam sa aud de-asa ceva, el se aseza în capul mesei, iar eu, în
fata lui. A fost o masa foarte bogata pe atunci mi se parea un adevarat ospat si
totul avea gust mai bun ca de obicei, datorita atmosferei libere în care se pe¬trec
eau lucrurile. In jurul nostru .nu era nici urma de om în vîrsta. si Londra ne înconju
ra din toate partile. Apoi mai er* si un aer boem, eare facea ea acest ©spat sa pa
ra si mai minu¬nat ; caci, în timp ce mîncarea, eomandata în întregime la cafenea, era du
a cum ar fi spus domnul Pumblechsok
0 pilda de desfriu, restul salonului era eam gol si într-o stare
mai mult provizorie, ceea ce-1 sili pe chelner sa puna tacîmu-
rilo pe jos (împiedicîndu-se de ele), untul topit pe fotoliu,
pîinea pe rafturile de carti, brînza în galeata cu carbuni,
Jar puiul fiert pe patul meu din odaia vecina, unde, seara,
cînd ma dusei la culcare, descoperii urme de patrunjel si de
unt aproape înghetat. Toate acestea dadeau farmec ospatului,
iar cînd chelnerul nu era de fata ca sa ma observe, placerea
tnea era nestirbita. Eram pe la mijlocul mesei, cînd îi amintii
lui Herbert de fagaduiala de a-mi vorbi despre domnisoara
Hnvisham.
Adevarat, raspunse el. Ma voi tine numaideeît de fa-
flâduiala. Da-mi voie sa încep, Handel, prin a-ti aminti ca la
l.ondra nu e obiceiul sa pui cutitul în gura, de teama acciden¬
telor, si ca, desi furculita serveste la acest lucru, nici ea nu
trebuie înfundata în gura mai mult decît e nevoie. Nici n-ar
merita sa pomenesc de lucrurile acestea, dar e mai bine sa
faci cum face toate lumea. De asemenea, lingura nu se tine cu
mina pe deasupra, ci dedesubt; aceasta îti aduse doua foloase :
¦lungi mai usor la gura (ceea ce, de altfel, e si scopul) si îm-
pledici oarecum cotul drept de a face miscarea pe care o faci.
1 mii deschizi o stridie,
Herbert facu aceste observatii prietenesti cu un ton atît tIc; vesel, îneît începuram amîn
doi sa rîdem si ^aproape- ca nici n-am rosit,
Acum, urma el, sa ne întoarcem la domnisoara Havis-
li.im Trebuie sa stii ca domnisoara Havisham era un copil
itat. Mama ei a murit cînd ea era mica de tot. si tatal ei nu B lipsit-o niciodata
de vreo placere. Traiau la tara, prin tinutul vostru.; si tatal ei era fabrica
nt de bere N-am înteles
idata de ce e foarte nobil sa fii fabricant de bere, dar
stiut ca, în timp ce e cu neputinta sa fii nobil si sa tii o fcrutarie, poti fi, f
ara discutie, nobil daca fabrici bere. E un fenomen de care ne izbim în fiecare zi
.
Totusi, un om din lumea buna nu poate sa tina o cîr-
cîuma, nu-i asa ? întrebai eu
Nu, pentru nimic în lume ! raspunse Herbert. Dar o
«îrciuma poate tine pe un om din lumea buna. Bine ! Va sa
jrfca, domnul Havisham era foarte bogat si trufas. Si fiica-sa,
ia fel
Domnisoara Havisham era singurul copil ? îndraznii eu.
Stai putin. Ajung eu si la asta. Nu, nu era singurul
eopil. Avea un frate vitreg. Tatal ei s-a reînsurat în secret cu
bucatareasa lui, asa cred. .
Spuneai ca era un om trufas.
Dragul meu Handel, era. Tocmai fiindca era trufas s-a
casatorit în secret a doua oara si, dupa cîtva timp, sotia lui
a murit. Cred ca abia dupa moartei ei i-a povestit fiicei toata
povestea. Si atunci fiul lui a intrat în familie, locuind în casa
pe care o cunosti. Cînd s-a facut mafe, baiatul a devenit un
destrabalat, un nebun, un om nerespectuos, o adevarata pa¬
coste. Pîna Ia urma, tatal lui 1-a dezmostenit; dar, pe patul
de moarte, s-a îmbunat si i-a lasat si lui ceva avere, desi nici
pe departe atît cît i-a lasat domnisoarei Havisham. Mai ia un
pahar cu vin si iarta ma daca îti amintesc- ca toata lumea este
absolut de acord asupra faptului ca omul nu trebuie sa fie
atît de constiincios cînd îsi goleste paharul, încît sa-1 dea peste
cap si sa-si lipeasca marginea de nas.
Facusem gestul acesta fiind nespus de prins de povestirea
lui. îi multumii si-mi cerui scuze. El îmi raspunse : -\
Nu face nimic. Acum domnisoara Havisham era mos¬
tenitoare si poti sa-ti închipui ca era privita ca o partida mi¬
nunata. Fratele ei vitreg avea si el avere, dar, cît cu datoriile,
cît cu a]te nebunii de ale lui, si-a risipit toti banii. Intre el
si sora lui erau neîntelegeri mai mari decît fusesera vreodeta'
între el si tatal lui, si lumea banuia ca tînarul îi purta fetei
o ura de moarte fiindca ea ar fi fost pricina supararii tatalui.
Acum vine partea cea mai dureroasa a povestirii... Ma intre-
rup, draga Handel, doar ca sa ti spun ca un servet nu poate
încapea într un paharel.
N as putea spune de ce încercam sa-mi vîr servetul în paharel. Stiu numai ca m-am surp
rins facînd mari sfortari, demne de o cauza mai înalta, ca sa-1 înfund în marginile paha
rului. Din nou i-am multumit si i-am cerut scuze, si din
170
nou mi-a raspuns foarte vesel: Nu face nimic, fii linistit",]
Si povesti mai departe : t î
Deodata a aparut pe scena, sa zicem la curse, la vreun
IJUI sau în orice alt loo îti place, un om care îi vorbi domni¬
toarei Havisham despre dragoste,. Nu l-am vazut niciodata
(toate acestea s-au petrecut acum douazeci si cinci de ani*
cînd tu, Handel, si cu mine nici nu eram pe lume), dar l-am
uuzit pe tata spunînd ca era un om foarte aratos si foarte
potrivit pentru scopul pe care-1 urmarea. Dar tot tata declara
solemn ca nu putea fi confundat cu un gentlemam decît din
greseala si spre paguba celui care se lasa înselat; pentru ca
teta are un principiu, si anume ca, de cînd lumea, un om care
nu e gentleman pe dinauntru nu poate fi un gentleman în
purtari. El spunea ca nici un lustru nu poate ascunde soiul
lemnului : cu cît lustruiesti lemnul mai tare, cu atît soiul lui
se vede mai bine. Bine ! Acest om o urmarea tot timpul pe
domnisoara Havisham si se lauda peste tot ca tine la ea. Cred
ci pîna atunci domnisoara Havisham nu cunoscuse asemenea
Mmente; dar atunci tot ce mocnea în ea izbucni, si ea se îndragosti patimas. Nici nu
încape îndoiala ca-1 privea ca pe un Dumnezeu. El însa s-o folosit în asa chip de drago
stea asta, îneît a stors de la ea sume mari de bani si a facut-© sa cumpere de la frat
ele ei, cu un pret enorm, partea lui din Fabrica de bere (pe care tatal Iui avus
ese slabiciunea sa i-a dea), pe motivul ca el voia sa stapîneasca si sa conduca to
ata fabrica dupa ce se va fi casatorit cu ea. Pe alunei, custodele i.iu nu era înc
a sfatuitorul domnitoarei Havisham, si apoi ea
i prea mîndra si prea îndragostita ca sa primeasca sfaturi. Rudele ei, în afara de tat
a, erau sarace si se tineau de intrigi } de fapt, si el era destul de sarac, dar
nu era interesat si nici invidios. Deoarece era singurul om independent din fam
ilie, lila a prevenit-o ca face prea mult pentru omul acesta si ca prea se lasa
stapînita de el. Cu primul prilej, domnisoara Ha-visham 1-a dat pe tata afara din
casa, în prezenta acelui om, sl de atunci tata n-a mai vazut-o.
Mi-am amintit ca domnisoara Havisham spusese odata ; Matthew va veni sa ma vada cîn
d voi fi întinsa pe masa lucea", si l-am întrebat pe Herbert daca tata lui era atît de
indirjit împotriva ei.
Nu-i vorba de asta, spuse el, dar ea 1-a învinuit pe
f.ila, de fata cu viitorul ei barbat, spunîndu-i ca a fost lovit
In sperantele lui de lingusitor care vrea sa profite de pe urma
I, sl daca s-ar duce acum la domnisoara Havisham, amîndoi
17!
«-ar gîndi din nou la aceste cuvinte. Dar sajma întorc la omul acela si sa termin cu e
l. Ziua casatoriei fu hotarîta, rochia de mireasa fu cumparata, calatoria de nunta
planuita si oaspetii invitati. Ziua nuntii nosi, dar mirele, nu ! I-a scris o s
crisoare...
Pe care ea a primit-o, îi taiai eu vorba, în timp ce se
îmbraca de nunta. La ora noua fara douazeci de minute.
Chiar asa, spuse Herbert, dînd din cap, ora la care a
oprit ea, dupa aceea, toate ceasurile. Ce era scris în scrisoare
âecît ca omul rupea fara mila casatoria, nu pot sa-ti spun,
fiindca nu stiu. Dupa ce a zacut bolnava cîtva timp, domni¬
soara Havisham a lasat casa în paragina, dupa cum ai vazut,
si de atunci n-a mai vazut lumina zilei.
Asta-i toata povestea ? întrebai eu dupa cîteva clipe
de gîndire.
Asta e tot ce stiu eu ! Si, de fapt, toata povestirea
mi-am alcatuit-o eu singur din crîmpeie, caci tatal meu se
fereste sa vorbeasca despre acest lucru, si chiar atunci cînd
domnisoara Havisham m-a chemat acolo, nu mi-a spus decît
ceea ce era neaparat trebuincios pentru ca sa pricep despre
ce este vorba. Dar am uitat ceva. Lumea banuieste ca omul
caruia, din nenorocire, i-a daruit toata încrederea lucra mîna
în mîna cu fratele ei vitreg. Se spune chiar ca a existat între
ei o întelegere tainica si ca apoi si-au împartit foloasele.
Ma mir ca -nu s-a casatorit cu ea, ca sa puna mîna pe
toata averea, spusei eu.
Poate ca era casatorit dinainte si ca lovitura asta ne¬
miloasa n-a fost decît un plan de-al fratelui ei, spuse Herbert.
Despre asta nu stiu nimic.
Ce s-^a întîmplat cu cei doi oameni ? întrebai eu, dupa
ce rumegai putin povestea.
Au cazut din. ce în ce mai jos, daca se poate spune
asa, si s-au ruinat.
Mai traiesc ?
Nu stiu.
Spuneai ca Estella nu e ruda cu domnisoara Havisham
si ca a fost adoptata. Cînd ?
Herbert dadu din umeri.
De cînd am auzit de domnisoara Havisham, am auzit si de Estella. Mai mult nu stiu.
Si acum, Handel, spuse el în¬cheind povestea, sîntem întelesi. Tot ce stiu despre domni¬so
ara Havisham stii si tu.
Si tot ce stiu eu stii si tu.
T72
Te cred. Asa ca nu poate fi vorba de rivalitate sl
ascunzisuri între tine si mine. Cît despre oprelistea de care
atîrnâ viitorul tau anume ca n ai voie sa discuti si sa cer¬
cetezi cui i~l datorezi poti fi sigur ca n-o s-o calc niciodata
si" ca nici nu voi pomeni de ea nici eu, nici nimeni altcineva
din apropierea mea.
Herbert spuse toate acestea cu atîta delicatete, încît sim-team ca pot socoti acest ca
pitol încheiat, chiar daca ar fi tre-buit sa traiesc ani de-a rîndul sub acoperisul
tatalui sau. Totusi, spusese cuvintele acestea cu atîta înteles, încît am simtit ca si e
l o socoteste pe domnisoara Havisham drept bine-fflcâtoarea mea, asa cum o socotea
m si eu.
Nu-mi trecuse prin minte, pîna atunci, ca el îndreptase discutia spre acest subiect
cu gîndul de a-1 scoate din calea noastra ; dar acum, dupa ce vorbisem despre toat
e acestea, ne simteam atît de bine si de usurati, încît îmi dadeam seama Ca acesta fuses
e gîndul lui. Eram foarte veseli si vorbareti si, în cursul discutiei, îl întrebai ce me
serie are. E! îmi raspunse :
Capitalist, asigur vase.
Banuiesc ca m-a vazut uitîndu-ma prin odaie, în cautarea uni r urme de vase sau de c
apital, caci adauga :
în oras.
Aveam idei marete despre bogatia si renumele celor care ,c ocupau cu asigurarea
vapoarelor în oras si ma gîndeam cu groaza ca trîntisem la pamînt un tînar care asigura va
se. ca-i învinetiem ochiul ager si ca-i crapasem capul plin de ras¬punderi. Dar, din
nou, ma cuprinse impresia aceea ciudata «¦are îmi spunea ca Herbert Pocket nu va fi n
iciodata prea bogat si ca nici nu va avea prea mult noroc.
Eu n-o sa ma multumesc sa-mi întrebuintez capitalul
doar la asigurari de vase Vreau sa cumpar actiuni de asigu¬
rare pe viata care inspira încredere si sa intru într un con¬
siliu de administratie Mai vreau sa ma ocup si de chestiuni
miniere. Toate astea nu ca pot împiedica sa închiriez rîtcva
mii de tone de corabii si sa lucrez pe socoteala mea Cred,
i- el, sprijinindu-se de spatarul scaunului, ca voi pleca Tndiile Orient
ale, ca sa fac comert cu matasuri, saluri, plante aromate, materii colorante,
medicamente si lemne pre-tloase. E o ramura foarte interesanta a comertului.
Si aduce cîstiguri mari ? întrebai eu.
Uriase ! spuse el.
Din nou ma cuprinse îndoiala; îmi spuneam ca el ara l'crante mai mari decît ale mele...
173
T- Cred ca voi luera si în Indiile Occidentale, declara el, vîrîndu-si degetele mari d
e la amîndoua mîinile în buzunarele vestei, pentru zahar, tutun si rom. Si ku Ceylonul
, mai ales, pentru fildes.
Ai sa ai nevoie de o multime de vase, spusei eu.
O flota întreaga, raspunse el.
Coplesit de maretia acestor afaceri, îl întrebai unde se aflau acum vasele pe care l
e asigura.
N-am început înca sa ma ocup de asigurari, raspunse
el. De-abia acum am început sa ma uit în dreapta si-n stînga.
Nu stiu de ce nazuintele acestea mi se pareau mai potrir1 vite cu hanul lui Barn
ard. Tacui, foarte convins :
A !
Da, lucrez la birou si ma uit în dreapta si-n stînga.
Se cîstiga bine la un birou ? întrebai eu.
Cine, tinerii, care lucreaza acolo? întreba el drept
raspuns.
Da, tu, de pilda..
Eu, nu. Rosti vorbele acestea cu aerul unui om care
îsi face anumite socoteli si bilanturi. Nu prea cîstig. Stii, nu
mi se plateste nimic, si eu... trebuie sa ma întretin singur.. j
Desigur ca toate acestea nu pareau prea surîzatoare, si eu - clatinai din cap, ca
si cum as fi vrut sa spun ca ar fi cam greu sa strîngi capital dintr-o astfel de s
ursa de venit.
Dar e important, spuse Herbert Pocket, fiindca ai prile¬
jul sâ te uiti în dreapta si-n stînga. Asta-i important! Cînd
esti într-un birou, stii, te poti uita în dreapta si-n stînga.
Mi se paru ciudat faptul ca nu te poti uita în dreapta si-n stînga cînd nu lucrezi într-
un birou ; dar tacui, bizuin-* du-mâ pe experienta lui.
Apoi vine timpul, spuse Herbet, cînd vezi drumul des¬
chis în fata ta. Si-ti iei avînt, o pornesti, îti faci capitalul si
ai ajuns ! în clipa în care ti-ai facut capitalul, nu-ti mai ra-
mîne altceva de facut decît sa-1 întrebuintezi.
Toate acestea semanau cu felul în care procedase în ziua cînd ne întîlnisem în gradina. Sem
nau chiar foarte mult. Si felul în care îndura saracia semana leit cu acela în care îndu
rase înfrîngerea. Mi se parea ca primea si acum loviturile si izbiturile cu aerul cu
care le primise atunci. Era limpede ca în casa n-avea dccît obiectele de care avea
absoluta nevoie, caci toate lucrurile de care întrebam se dovedira a fi aduse, cu
prilejul venirii mele, fie de la cafenea, fie din alta parte.
174
St desi îsi cladise în minte un viitor atît de maret, era totusi fitît de modest, îndt era
m nespus de recunoscator ca nu era înfumurat. Aceasta era\îhca o trasatura frumoasa în
felul lu$ de a fi atît de placut, si de aceea ne-ara si împacat atît da minunat. Chia
r în seara aceea iesiram la plimbare pe strazi
f
i Intraram cu jumatate pret la teatru ; a doua zi ne-am dus a Westminster Abbe
y *, si dupa-amiaza ne-am plimbat prin parcuri; eu ma întrebam cine potcovea to
ti caii din parc sl ture as fi vrut sa fie Joe acela !
In duminica aceea mi se paru ca trecusera multe luni de cînd îi parasisem pe Joe s!
pe Biddy. Spatiul care ma des¬partea de ei facea si el parte din aceasta distanta
nesfîrsita în timp, si tara mlsstmilcr era hat-departe. Faptul ca, doar cu
0 duminica în urina, ma dusesem la bisericuta noastra veche,
Îmbracat în vechile mele haine de sarbatoare, mi se parea o
împreunare de lucruri imposibila, din punct de vedere geo-
prufic, social, solar si lunar. Totusi, pe strazile Londrei, atît
de plina de freamat si atît de stalucitor luminate în amurgul
Berii, erau multe lucruri care îmi aminteau cu o dureroasa im-
putare cît de departa de mintea mea se afla biata noastra
bucatarie de acasa, si uneori, în bezna noptii, pasii vreunui
portar, care-si dadea aere ca pazeste casa si casca gura la luna
In jurul hanului lui Barnard, îmi strîngeau inima.
Luni dimineata, la noua fara un sfert, Herbert se diise la birou, ca sa faca act
de prezenta si ca sa se uite în dreapta f>\ n stînga, dupa cum banuiesc, iau eu îl pe
trecui pîna acolo. Dupa o ora sau doua, trebuia sa ne îritîlnim la Hammersmith. Fudecm
d dupa locurile unde se asezau viitorii mari capitalisti luni de dimineata, ajun
sei la concluzia ca ouale din care ies tinerii agenti de asigurari trebuie sa fi
e patrunse de praf si ¦ lldirra, ca si ouale de strut. De altfel, biroul unde lucr
a Her-luit nici nu mi se paru un bun observator, caci era asezat
1 i etajul al doilea în fundul unei curti, arata nespus de mur¬
dar, iar ferestrele dadeau spre etajul al doilea al unei*cladiri
\<> ine si nu spre o priveliste larga, care sa-ti deschida pers-
Ivc de viitor.
Am asteptat pîna la ora prînzului si m-am dus la Bursa, Unde am vazut niste oameni d
esirati, care sedeau sub afisele privitoare la vase, si despre care eu credeam c
a'sînt mar ne-gustori, desi nu prea întelegeam de ce erau cu totii scosi din
1 (iiiio»c"Uta biserica londoneza, care a apartinut în trecut manastirii cu ¦Ctlatl nu
me; aici se afla mormîntul unor oameni politici si ale unora dintre cei mai de sea
ma scriitori englezi.
|79
lire. Cînd sosi Herbert, ne duseram sa Jiiam masa la un res--taurant vestit, eare
pe atunci ma umpleg* de respect, dar despre care astazi cred ca este cel mai mur
/dar kcal din Eurapa} fara sa vreau, am bagat de seama, înca de pe atunci, ca era
mai mult sos pe fetele de masa, p^ lurculite si. pe hainele chelnerilor decît pe f
ripturi Dupa ce platiram nota, care era destul de modesta (avînd în vedere/grasimea
care nu era pusa la socoteala), ne întoarseram la garnard's Inn", de unde îmi luai ge
amantanul si apoi ne siliram într-e birja si porniram spre Hammersmith. Am ajuns a
colo pe la ora 2 sau 3 dupa-amiaza, si mai aveam doar cîtiva pasi de facut pîna la c
asa domnului Pocket, Ridicaram zavorul portitei si intraram de-a dreptul într-o gr
adinita asezata cu fata la fluviu, unde se jucau copiii domnului Pocket. Si, în af
ara de cazul ca ma însel asupra acestei chestuni, în care fara îndoiala ca interesele
mele personale si prejudecatile nu aveau nici un amestec, vâ pot spune despre copi
ii domnului si doamnei Pocket ca nu cresteau sub supravegherea cuiva ; tot ce po
t spune este ca- i vedeam cum se dau peste cap.
Doamna Pocket sedea pe un scaun de gradina, sub un pom, sl citea, tinîndu-si picio
arele pe Un alt scaun de gradina ; iar cele doua dadace se uitau în jurul lor, în ti
mp ce copiii se jucau.
Mama, spuse Herbert, acesta este tînarul Pip.
Doamna Pocket paru ca ma primeste cu o demnitate
prietenoasa.
Domnisorule Alick si duduie Jane, striga una din dadace
catre doi dintre copii ; daca va repeziti ia tufisuri, o sa cadeti
în apa si o sa va înecati, si ce o sa zica taticul ?
în acelasi timp, fata culese batista doamnei Pocket de pe |os spunînd :
¦ E a sasea oara ca o lasati sa va cada, conita !
Si "doamna Pocket raspunse rîzînd.; Multumesc, Flop-son",- si, instalîndu-se. de data a
ceasta într-un singur scaun, îsi relua cartea. Fata ei lua numaidecît o expresie încorda
ta si atenta, ca si cum ar fi citit de o saptamîna fara întrerupere, dar cred ca înain
te de a fi citit douasprezece rînduri, îsi atinti ochii asupra mea si-mi spuse :
,
Sper ca mama e duce bine !
Aceste vorbe rostite pe neasteptate ma pusera într-o în-curcatura atît de grozava, încît în
epui sa o lamuresc, într-un chip cît se poate de caraghios, ca, daca ar fi existat o
astfel
176
de fiinta, desigur ca ar fi dus-o bine, i-ar fi multumit si îrsr fi trimis salutar
i, dar dadaca ma scoase din încurcatura :
Doamne, striga ea, culegînd batista, daca nu e a saptea
oara ! Ce aveti azi, conita ?
Doamna Pocket îsi lua în primire batista, mai întîi cu o privire de mirare nespusa, ca s
i cum n-ar mai fi vazut-o pîna atunci, si apoi cu un zîmbet de recunostinta :
Multumesc, Flopson, spuse ea, apoi uita de mine si se
opuca din nou de citit.
Acum, ca avem un ragaz sa-i numar, descoperii ca de fata se aflau nu mai putin d
e sase mici urmasi de-ai domnului Pocket si ca fiecare ajunsese la alt stagiu cu
datul peste cap. De abia încheiasem adunarea, cînd se auzi glasul celui de-al sapte
lea, venind din vazduh, ca un miorlait jalnic.
Asta-i mititelul ! striga Flopson, ca si cum s-ar fi
mirat. Grabeste-te, Millers !
Millers, care era cealalta dadaca, intra în casa si, încetul cu încetul, tipetele copi
lului se potolira si încetara ; nu se mai auzea decît un scîncet, ca si cum mititelul
ar fi fost un ventriloc cu gura plina. în timpul acesta, doamna Pocket citea, sl e
u eram curios sa stiu ce citeste.
Banuiesc câ,-l asteptam, pe domnul Pocket; în orice caz, fisteptam, asa ca avui pril
ejul sa observ urmatorul foarte ciu¬dat fenomen familial : anume, de catre ori un
copil se ratacea prin preajma doamnei Pocket în timpul jocului, se poticnea regula
t de ea si se dadea peste cap, spre marea ei mirare de o clipa st spre durerea l
ui de mai lunga durata. Nu izbu-team sa-mi explic aceasta întîmplare surprinzatoare
si nu ma jmteam împiedica sa cuget asupra ei, cînd, deodata, Millers < nborî copilasul
, pe care îl întinse lui Flopson, care, la rîndul «'1, întinzîndu-1 doamnei Pocket, se poti
ni numaidecît, cazînd cu copil cu tot si cu capul înainte peste doamna Pocket,; fu Ini
nsa în brate de Herbert si de mine.
Doamne, pazeste-ma ! Flopson ! facu doamna Pocket,
rklicîndu-si pentru o clipa ochii de pe carte. Toata lumea se
| 'i.-ste cap ?!
Sa va pazeasca Dumnezeu, conita ! raspunse Flopson,
rosie la fata. Dar ce aveti aici ?
Ce am eu aici, Flopson? facu doamna Pocket.
i Pai nu-i scaunelul de picioare ? striga Flopson. Daca II tineti sub fusta, cine
-i de vina ca toata lumea se da peste « i|>? Stati putini Tineti copilul si dati
-mi cartea.
¦177
Doamna Pocket facu dupa cum fusese sfatuita, saltînd da* cîteva ori copilul în poala c
u neîndemînare, în timp ce ceilalti copii se jucau de jur împrejur. Aceasta nu dura decît
foarte putin, caci doamna Pocket porunci scurt ca toti copiii sa intre în casa si
sa doarma putin. Astfel facui, din prima data, si a doua descoperire : anume ca
hrana micilor Pocket era alca¬tuita din tumbe si din ore de somn, care se urmau cu
regu¬laritate.
Asa stînd lucrurile dupa ce Flopson si Millers dusera copiii în casa ca pe o mica tu
rma de oi, si domnul Pocket iesi din casa ca sa ma cunoasca, nu ma mai mira delo
c faptul ca domnul Pocket era un om cu o privire nedumerita, cu parul carunt si
zburlit în vîrful capului, un om care nu s-ar fi pri-' ceput, în nici un caz, sa îndrept
e situatia.
CAPITOLUL 23
Domnul Pocket spuse ca-i pare bine ca ma vede si ca na-dajduieste ca nici mie nu
-mi pare rau.
Pentru ca sa stii, spuse el, cu acelasi zâmbet ca si fiul
sau, eu nu sînt o persoana care poate nelinisti pe cineva.
Parea tînar, în ciuda nedumeririi întiparite pe fata lui si a parului foarte carunt, i
ar purtarile sale erau foarte firesti. Întrebuintez cuvîntul firesti" fiindca vreau s
a spun ca nu era prefacut; ,era împrastiat din fire, si acest fel de a fi avea cev
a comic ; lucrul ar fi devenit de-a dreptul caraghios daca el si-ar fi dat seama
ca-1 pîndeste aceasta primejdie. Dupa ce statu putin de vorba cu mine, îi spuse doa
mnei Pocket, în-cruntîndu-si nelinistit sprîncenele lui negre si frumoase :
Belinda, sper ca ai urat domnului Pip bun venit ?
Ea îsi ridica ochii de pe carte si spune :
Da.
Apoi îmi zîmbi distrata si ma întreba daca-mi place gustul apei de floare de portocala
. Deoarece întrebarea n-avea nici o legatura, oricît de apropiata sau de îndepartata,
cu vreo în-tîmplare trecuta sau viitoare, am socotit ca fusese pusa, ca si cele dina
inte, doar pentru a arata bunavointa.
In cîteva ore descoperii si o spun de pe acum ca doamna Pocket era unica fiica a u
nui cavaler care murise cu totul întîmplator si care îsi bagase in cap ca raposatul ta
tal
Î78

. ..MI ar fi ajuns baronet daca n-ar fi existat împotrivirea ho-târîta a cuiva, împotrivir
e izvorîta din motive cu totul perso-nale, am uitat a cui împotrivire, asta în cazul cîn
d am stiut vreodata ; a suveranului, a primului-ministru, a lordului-can-'il.ir
sau a arhiepiscopului de Canterbury, si, pe acest temei închipuit, cavalerul nostr
u se alaturase castei nobililor din Iii mea asta.
Cît despre el, cred ca fusese facut cavaler pentru ca ras-colise gramatica engleza
cu vîrful penei sale într-o cjvînta?a disperata, copiata pe hîrtie velina, pe care o ti
nuse cu prilejul" punerii pietrei de temelie la o cladire oarecare sau pentru ca
înmînase fie mistria, fie mortarul unui personaj regal Dai? oricum s-ar fi petrecut
lucrurile, cavalerul hotarîse ca doamna Pocket va fi crescuta înca din leagan ca o
fiinta care, prin firea lucrurilor, trebuie sa se casatoreasca cu un titlu de no
bleta sl care trebuie sa fie ferita de orice cunostinte plebeiene si casnice.
Tînara domnisoara fusese pazita si calauzita cu atît succes
est parinte întelept, încît devenise o adevarata podoaba,
dar o fiinta cu totul neputincioasa si nefolositoare. Cu acest
eter fericit, îl întîlnise, înca din prima floare a tineretii, tie domnul Pocket, care e
ra si el în prima floare a tineretii sî nu era înca hotarît daca sa se suie pe sacul cu
lîna x sau sa se adaposteasca sub mitra episcopala. Deoarece înfaptuirea unuia din a
ceste doua planuri nu era decît o chestie de timp, el si iu doamna Pocket au tras
lucrurile de par (judecind dupa felul cum s au desfasurat lucrurile, mai bine^le
-ar fi retezat parul) (jl s-au casatorit fara stirea înteleptului'parinte. Deoarec
e în¬teleptul parinte nu avea nimic altceva de dat decît binecuvîn-turea sa, îi blagoslovi
cu aceasta zestre dupa o scurta împotri¬vire, spunîndu-i domnului Pocket ca sotia lui
era o comoara princiara". Domnul Pocket a investit aceasta comoara în felul
ire-1 cunoastem cu totii de cînd lumea, dar se pare ca nu i i adua o dobînda prea gr
ozava. Totusi, e ciudat ca doamna
et a fost socotita de atunci demna de o mila respectuoasa
fiindca nu se casatorise cu purtatorul unui titlu de noblete,
. II li mp ce domnul Pocket a fost privit, tot într-un chip neîn¬
teles, cu un soi de imputare plina de clementa, fiindca nu
l/butise niciodata sa obtina un titlu. ' :l
In Camera Lorzilor, locul lordului-cancelar este pe un sac cu lîaâ, In amintirea ace
lor jrtmurl cînd prosperitatea Angliei se ba2a pe m* ii" i tul cu lina.
179
Domnul Pocket ma duse in casa si-mi arata camera mea, care era foarte placuta si
mobilata în asa fel încît puteam sa-o folosesc cu succes si ca salonas. Apoi ciocani în
usile altor doua camere asemanatoare si ma prezenta locatarilor lor. pe numele
de Drummle si Startop. Drummle, un tînar cu aer de om batrîn, era un baiat greoi si
voinic si tocmai fluiera cînd am intrat în odaie. Startop, mai tînar ca vîrsta si înfatisa
re, citea, tinîndu-se de cap, ca si cum i-ar~fi fost frica ca va face explozie din
pricina ca îngramadise aici un numar prea mare ide cunostinte.
Atît domnul, cît si doamna Pocket dadeau impresia izbi-toare ca se afla în mîinile altcu
iva, asa încît ma întrebam cine era de fapt posesorul casei, cel care-i lasa si pe ei
sa locuiasca acolo ; aflai în cele din urma ca puterea necunoscuta erau servitorii
. Acesta era un fel de a trai lipsit de griji, fara bataie de cap, dar parea cam
constisitor, caci servitorii socoteau de datoria lor sa bea si sa manînce dupa pl
acul inimii si sa-si pofteasca mereu musafiri jos, în odaile lor. E drept ca ofere
au domnului si doamnei Pocket o masa foarte îmbelsugata ; totusi, mi se parea ca p
ensiunea cea mai buna era în bucatarie, cu conditia ca pensionarul sa fie în stare s
a se apere, caci, la mai putin de o saptamâna de la sosirea mea, o vecina, pe care
fa-milia nici nu o cunostea, scrise un bilet, cum ca o vazuse pa Millers batînd c
opilasul. Aceasta veste o necaji nespus pa doamna Pocket, care izbucni în plîns si s
puse ca e nemaipo- , menit cum vecinii nu stiu sa-si vada de treburile lor.
încetul cu încetul, aflai, mai ales de la Herbert, ca dom¬nul Pocket studiase la Harro
w si la Cambridge 2 si ca fusese un elev stralucit, dar ca, dupa ce avusese feri
cirea de a se casatori atît de timpuriu cu doamna Pocket, renuntase la pla¬nurile lu
i si îmbratisase cariera de meditator. Dupa ce medi¬tase vreo cîtiva pusti grei de cap
ai caror parinti, în cazul cînd erau oameni sus-pusi, îi fagaduiau ca îl vor ajuta sa-s
i croiasca un drum în viata, dar uitau de fagaduialâ dupa ce copiii încetau cu meditat
iile bietul om. plictisit de aceasta meserie nebanoasa, venise la Londra. Aici,
dupa ce daduse gres în înfaptuirea nazuintelor lui mai înalte, se apucase sa revada" op
erele celor care n-avusesera prilejul*de a se faca cunoscuti sau trecusera cu ve
derea prilejurile care se ivisera. Afara de asta, mai refacea diferite alte oper
e scrise pentru ocazii speciale, folosindusi astfel talentele la diferite compil
atii
1 2
Cetati universitare engleze.
'1B0
ti corecturi literare ; cu aceste mijloace, împreuna cu alte miei'
expediente particulare, tinea casa pe care am vazut-o si eu.
Domnul si doamna Pocket aveau o vecina foarte lingusi-
loure ; aceasta era 0 vaduva întelegatoare din fire, care era
aceeasi parere cu toata lumea, binecuvînta pe toata lumea.
1 iubea si varsa lacrimi pentru toti, dupa împrejurari. Numele
iii vecine era doamna Coiler, si în ziua sosirii mele, mia
ii fu harazit sa o conduc la masa. în timp ce coboram scarile,
nii facu sa înteleg ca era o mare lovitura pentru doamna POG-
1 ct faptul ca simpaticul aomn Pocket era nevoit sa primeasca
in < asa lui diferiti domni, la al caror progres trebuia sa con+n-
l-iile. Nu era vorba de mine, îmi spuse ea, într-o revarsare da
liagoste si de încredere (nu o cunoastem înca de cinci minute) 5
«Lua ar fi fost toti ca mine, situatia ar fi fost cu totul alta,
- Dar draguta de doamna Pocket, spuse doamna Coiler,
in urma dezamagirii pe care a avut-o în tinerete (nu ca bietul
urm Pocket ar fi cu-ceva de vina), afe nevoie de atîta lux ;anta !...
Da, doamna, spusei eu ca sa o opresc, caci mi-era tea-
ni.i 'i va începe sa plînga.
Si e atît de aristocratica din fire...
- Da, doamna, repetai eu cu acelasi scop ca si adineauri.
...încît e. într-adevar, greu pentru domnul Porket. spuse
1 Coiler, sa mai aiba timp si interes si pentru altceva
il'ara de ea.
Farfi sa vreau, ma gîndeam ca ar fi si mai greu daca ma¬laiul n ar avea timp si
interes pentru draga de doamna l'in Uet, dar tacui si, de altfel, nici nu
aveam timp de astfel ^Bt Rtndurt, caci urmaream cu smerenie purtarile
relor din 1 junii meu.
Din cele ce se petreceau între doamna Pocket si Drumm!e,:
In llmp ce eu eram preocupat de cutit, furculita, linqi'râ,
hm si alte instrumente de autodistrugere, aflai ca Drum-
I carui nume de botez era Bentley, astepta sa meste-
iicfl rangul de baronet. Apoi aflai cu privire la cartea pe
' cliise doamna Pocket în gradina ca trata despre Ittlurl
li ti' $i mai aflai ca doamna Pocket stia data precisa ia
huntrul ei ar fi fost trecut în cartea aceea daca n-ar fi
ufm/îrit de ghinion. Drummle nu spunea prea multe, dar
Iul lui masurat (îmi parea un om foarte posao) vorbea ca
in ales si o cinstea pe doamna Pocket ca pe o doamna
iti 1 (i pe o sora în afara de ei doi si de doamna Coiler, vecina
ni' nnleS, nimeni nu se amesteca în aceasta conversatie,
181
r
e» pflrea sa-1 necajeasca pe Herbert. Discutia nu parea
sâ se sfîrseasca prea repede, cînd, deodata, pajul intra, vestind o nenorocire casnica
. Într-adevar, bucatareasa gresise friptura. Atunci, spre uimirea mea fara seaman,
îl vazui pentru prima oara pe domnul Pocket cautîndu-si linistea în executarea unor g
esturi care mi se parura cu totul neobisnuite, dar care nu facura nici o impresi
e asupra celorlalti si cu care pîna la urma aveam sa ma obisnuiesG si eu. Puse jos
cutitul si furculita, îsi înfipse mîinile în parul lui ciufulit si se parea ca face sfo
rtari uriase pentru a se ridica pe el însusi, tragîndu-se de par. Dnpa ce facu acest
e gesturi, fara sa izbuteasca de fel sa se ridice, îsi relua linistit îndeletnicirea
dinainte.
Doamna Coiler schimba subiectul si început sa ma magu-leasca. In primele clipe îmi p
lacu, dar ma magulea în chip atît de grosolan, încît, în curînd, vorbele ei nu-mi mai facur
nici o placere. Avea un fel serpuit de a se apropia de mine cînd pretindea ca se
intereseaza cu pasiune de locurile si de prie¬tenii pe care îi parasisem, un fel car
e, într-adevar, îmi amintea de un sarpe cu limba despicata ; si cînd se napustea, din
cînd în cînd, spre Startop (care nu prea vorbea cu ea) si spre Drum-mle (care vorbea s
i mai putin), eu îi fericeam pe amîndoi, fiindca stateau de cealalta parte a mesei.
Dupa masa fura adusi si copiii, iar doamna Coiler se porni pe niste comentarii p
line de admiratie asupra ochilor, nasu¬rilor si picioarelor lor, ceea ce era un fe
l foarte potrivit de a le face educatia. Erau patru fetite si doi baietasi, în afa
ra de . cel mai mic, care puteau sa fie una sau alta, si de urmatorul, care nu e
ra înca nici una. nici alta. Copiii fura adusi înauntru de Flopson si de Millers, ca
si cum acesti doi ofiteri, în lipsa de. vreo însarcinare speciala, s-ar fi îndeletnic
it cu recrutarea de copii si i-ar fi prins pe acestia ; iar doamna Pocket se uit
a la cei care ar fi trebuit sa fie niste pui de nobili ca si cum s-ar fi gîndit ca
mai avusese odata placerea sa-i inspecteze si n-ar fi stiut ce sa faca cu ei.
Dati-mi furculita, doamna, si luati cutitul, spuse Flop¬
son. Nu asa, vreti sa cada cu capul sub masa ?
In urma acestui sfat, doamna Pocket îl lua altminteri si-1 aseza cu capul pe masa,
lucru ce se semnala celor de fata prin-tr-o zguduitura zdravana.
Doamne sfinte ! Dati-mi-1 înapoi, spuse Flopson. Sl
dumneata, domnisoara Jane, vino sa-i dansezi copilului.
Una din fetite, un pumn de copil, care îsi luase de tim¬puriu sarcina de a avea grij
a de ceilalti, pleca de la locul el, veni lînga mine si începu sa se apropie si sa s
e departeze îit pas de dans de copil, pîna ce acesta înceta cu plînsul si începu
182
¦A rldâ. Copiii rîdeau cu totii, si domnul Pocket (care între limp încercase sa se ridice î
sus trâgîndu-se de par) rîse si el, $1 .dunei rîseram cu totii si ne înveseliram.
Flopson îndoi copilul din încheieturi, ca pe o papusa olan-si izbuti sa-1 aseze fara
nici un accident în poala doamnei l'ocket ; apoi îi dadu mititelului spargatorul de
nuci, ea aa se |oace cu el, atragînd atentia doamnei Pocket asupra faptului ca mîner
ele acestui instrument nu prea se împacau cu achii lopilului si însarcinînd-o cu glas
aspru pe domnisoara Jana || .iiba si ea grija. Pe urma, cele doua dadace iesira
din odaia sl se încaierara cu pajul care ne servise si care cu siguranta
i pierduse jumatate din nasturi la masa de joc.
Eu ma simteam foarte prost, fiindca domna Pocket începu
0 discutie cu Drummle cu privire la doi baroneti, în timp ce
mînca o protocala împartita în felii si muiata în vin cu zahar,
ultînd cu totul de copilul din poala, care facea cele mai înspai-
iniiiiatoare miscari cu spargatorul de nuci. In cele din urma,
micuta Jane, vazînd primejdia care ameninta creierii fragezi
fii copilului, se scula încet de la locul ei si, prin diferite siret¬
licuri, scoase arma din mîinile lui. Doamna Pocket, care toG-
in ii isi ispravise portocala, se arata nemultumita de acest lueru
$1 spuse fetitei :
Copil rau ce esti, cum îndraznesti ?! Du-te si asaza-ta
iiniiiaidecît la locul tau.
Mamico, bîigui fetita, si-ar fi scos ochii. i
Cum îndraznesti sa spui asta ! raspunse doamna Poc-
1 . i Du-te la locul tau, numaidecît !
Demnitatea doamnei Pocket era atît de zdrobitoare, îneît itnteam coplesit, ca si cum e
u as fi avut cine stie ce vina.
Belinda. interveni domnul Pocket din celalalt capat
ui mesei Cum poti fi atît de absurda ? Jane s-a amestecat
tlit.tr ca sa apere mititelul.
Nu îngadui nimanui sa se amestece ! spuse doamna
Pocket Si ma mira, Matthew, ca dupa parerea ta, lumea tre¬
sa ma jigneasca amesteeîndu-se în treburile mele.
Doamne fereste! facu domnul Pocket, într-o izbuc¬
nire de deznadejde plina de durere. Trebuie sa lasam copiii sa
KP omoare cu spargatorul de nuci si sa nu-i salvam !
Nu vreau ca Jane sa se ^mestece, spuse doamna Poc-
irundnd o privire majestuo'asa spre mica vinovata Doar
ftll cine a fost bunicul meu ! Tocmai Jane ? !
Domnul Pocket îsi înfipse din nou mîinile în par si, de . aceasta, într-adevar, se ridica
putin de pe scaun.
183
.-:, . I-auzi ce spuae I striga el neputincios, adresîndu elementelor naturii.
Sa lasi copiii sa se omoare cu spargatorul de nuci din'pricina rangului bunicil
or! Apoi se lasa din nou pe scaun si tacu.
în timpul acesta, noi ne uitam cu totii stingheriti la fata de masa. Urma o pauza,
în timpul eareia nevinovatul si nepo¬tolitul copilas facu cîteva sarituri si gînguri ca
tre Jane, singurul membru al familiei (în afara de servitori) pe care, dupa pare¬rea
mea, mititelul îl cunostea.
~ Domnule Drummle, spuse doamna Pocket, vrei s-o suni pe Flopson ? Jane, copil n
eascultator ce esti, du-te la culcare t Hai, mititelule, vino cu mamica!
Mititelul, care era cinstea personificata, se împotrivi tu toata taria. Se îndoi dea
supra bratului doamnei Pocket, ara-tîndu-ne o pereche de pantofiori împletiti si nis
te picioruse cu gropite, în loc sa ne arate obrajii, si fu dus afara într-o etare de
suprema revolta. Dar, în cele din urma, tot cîstiga, caci, dupa cîteva minute, îl vazui
prin fereastra în bratele: micutei Jane.
Ceilalti cinci copii fura lasati la masa, caci Flopson &¦ de rezolvat o treaba per
sonala, si altcineva nu avea grija de ei. în felul acesta, am avut prilejul sa-mi
dau seama de rela¬tiile dintre ei si domnul Pocket, relatii care fura date la ivea
la în chipul urmator : Domnul Pocket, mai nedumerit ca de obi¬cei si cu parul ciuful
it, se uita la ei, timp de cîteva clipe, ca si cum n-ar fi înteles de ce locuiau si
mîncau în casa aceea si de ce natura nu-i încartiruise într-alta parte. Apoi, cu un glas
distant, de misionar, le puse cîteva întrebari, ca. de pilda i De ce Joe avea o gau
ra în guleras ? Si el raspunse : Taticule, Flopson a spus ca mi-o cîrpeste cînd o avea
timp". Sau . De ce avea Fanny o buba ? Si ea spuse : Taticule, a spus Millers ca-
mi pune o compresa, daca nu uita". Apoi, pe domnul Poc¬ket îl cuprindea dragostea pa
rinteasca si dadea cîte un siling fiecarui copil, trimitîndu-i sa se joace. în timp ce
ei ieseau, el facea o sfortare puternica de a se ridica de pe scaun tra-gîndu-se
de par si, în cele din urma, înlatura problema din mintea lui fara s-o dezlege.
Seara, lumea se ducea la vîslit, pe fluviu. Deoarece Drum-mle si Startop aveau fie
care cjte o barca, mi-am spus ca trebuie ,sa-mi fac si eu rost de una si sa-i la
s în urma pe amîndoi, Eram destul de priceput la toate sporturile pe care le practic
a baietii de la tara, dar fiindca îmi dadusem seama ca stilul meu nu era destul de
elegant pentru Tamisa ca sa nu mai vor-
184
do alte ape m-am hotarît sa iau lectii de la cîstigatorul
unul concurs de vîslit, care îsi facea de obicei cursa chiar în
fata casei noastre si cu care am facut cunostinta prin noii mei
ii ni. Aceasta persoana cu autoritate ma puse rau în în-
<alura, spunîndu-mi ca am un brat de fierar. Daca ar fi
ftlut ca-1 paste primejdia de a-si pierde elevul din pricina
¦lui compliment, ma îndoiesc ca l-ar mai fi facut.
Cînd ajunseram acasa, masa de seara era gata, si cred
am fi fost cu totii foarte veseli daca nu s-ar fi întîmplat
placere casnica. Domnul Pocket era foarte bine dispus cînd
(uplncasa intra si spuse :
Daca nu va suparati, eonasule, as vrea sa va spun ceva.
Sa-1 spui ceva conasului ? întreba doamna Pocket,
. ¦ se simtea din nou ranita în demnitatea ei. Ce-ti trece prin
fiind ? Du-te si vorbeste cu Flopson. Sau cu mine, dar alta
Nu va suparati, spuse fata, dar as vrea sa vorbeso
nnidecît cu conasul.
La aceste vorbe, domnul Pocket iesi din odaie, si pîna la nnrcerearlui, noi facura
m ce ne taie capul.
Sa-ti spun ceva nostim, Belinda, spuse domnul Poc-
. întorcîndu-se cu o înfatisare îndurerata, ba chiar dezna-
|dulta. Bucatareasa zace beata moarta pe podeaua din buca-Irtrle, si în dulap sta
o bucata de unt, pe care ea spune ca vrea ¦ i I vînda drept untura !
I toamna Pocket se arata miscata si binevoitoare.
Asta-i treaba nesuferitei de Sophia ! spuse ea.
Ce vrei sa spui, Belinda ? întreba domnul Pocket.
Sophia ti-a spus. lamuri doamna Pocket. Doar am va-
>ii o cu ochii mei si am auzit-o cu urechile mele cînd a venit "liMiiiri în odaie si
a spus ca vrea sa-ti vorbeasca.
M-a dus pîna-jos. raspunse domnul Pocket, si mi a i femeia si bucata de un
t.
Si tu, Matthew, o aperi, spuse doamna Peeket, desi
Icut un lucru rau ?
Domnul Pocket scoase un geamat jalnic.
De aceea sînt eu nepoata bunicului meu, ca sa nu în-
nlmio în casa asta? spuse doamna Pocket. Afara da
ncatareasa a fost totdeauna o femeie simpatica si GU-
isfl, sl cînd a intrat în serviciu, mi-a spus, dintr o por-
'Uirnlfl, ca simte ca sînt nascuta pentru a fi ducesa. j
In odaie se afla o canapea, pe care domnul Pocket se lasa într-o atitudine ce amin
tea de gladiatorul muribun. Din a«' ceasta pozitie, îmi spuse cu un glas spart:
Noapte buna, domnule Pip.
Tocmai socoteam si eu o aar fi mai bine sa-1 las §i sa ma) duc la culcare.
CAPITOLUL 24
Doua sau trei zile mai tîrziu, dupa ce ma instalasem în odaia mea, dupa ce ma plimba
sem de mai multe ori încoace si-ncolo prin Londra si cumparasem tot ce-mi dorea in
ima/ domnul Pocket si cu mine avuram o convorbire îndelungata* Stia mai multe lucr
uri despre viitorul meu decît stiam eii', caci facea mereu aluzie la ceea ce îi spus
ese domnul Jaggers. anume ca nu eram destinat nici unei profesiuni si ca, pentru
viitorul care ma astepta, era de ajuns daca eram în stare sa ma tin pe picioare",
ca si ceilalti tineri care traiau în belsug*' Desigur ca am fost si eu de aceeasi
parere, fiindca nu vedeani cum ar fi putut sa fie altfel.
M-a sfatuit sa încerc sa cunosc diferite locuri din Londra, ca sa capat acele puti
ne cunostinte de care aveam nevoie si',1* sa-1 învestesc pe el cu functia de calau
za si de director d4 studii. Nadajduia ca, daca voi fi ajutat în chip inteligent,
ma voi ciocni de putine greutati, si în curînd voi fi în stare sa ma lipsesc de orice
alt ajutor, în afara de-al lui. Prin felul cum îmi spunea aceste cuvinte si multe al
tele avînd acelasi scop, izbuti de minune sa stabileasca între noi o atmosfera de în¬cre
dere ; si pot spune de pe acum ca si-a îndeplinit întotdeauna misiunea cu atîta zel si
cu atîta cinste, încît m-a facut si pe mine zelos si cinstit în îndeplinirea oBligatiilor
mele fata de el. Daca el, ca învatator, s-ar fi purtat cu nepasare, nu ma îndoiesc
ca eu, ca elev, m-as fi purtat la fel ; dar el nu-mi dadu putinta unor astfel de
scuze si ne purtaram amîndot frumos unul fata de celalalt. Si nici nu mi s-a paru
t vreodata ca în legaturile lui cu mine ar fi existat ceva caraghios, caci nu vede
am în el decît ceea ce era serios, bun si cinstit.
Dupa ce luasem aceste hotarîri, ba chiar ajunsesem atît da] departe încît ma apucasem se
rios de învatatura, mi se parij" ca, daca mi-as pastra odaia din Barnard's Inn", vi
ata mi-âfr
186
fi mult mai placuta, iar purtarile mele nu vor fi nicidecum «nai proaste, datorita
tovarasiei lui Herbert. Domnul Pockets mi se împotrivi, dar starui asupra faptulu
i ca trebuia sa supun-propunerea custodelui meu înainte de a lua vreo hotarîre. Ara «I
mtlt numai decît ca scrupulele lui se datorau gîndului ca planul meu îi va micsora lui
Herbert cheltuielile, asa ca m-am dus la Little Britain", ca sa-i împartaseso domn
ului Jaggers 'i"iinta mea.
Dac-as putea sa cumpar mobila care a fost închiriata
i ii LI mine, spusei eu, si înca vreo doua-trei lucruri, m-as
li ca acasa.
Fie ! facu domnul Jaggers, rîzînd scurt. Ti-am spus eu
I I al sa te descurci. Bine! Cît îti trebuie?
I am raspuns ca nu stiam cît.
Hai ! facu domnul Jaggers. Cît ? Cincizeci de livre ?.
O, nu, nici pe departe !
Cinci livre ? întreba domnul Jaggers.
Scaderea era atît de mare, încît spusei încurcat:
O, mai mult. !.'
Mai mult, asa ? facu domnul Jaggers, asteptînd ras¬
ul meu cu mîinile în buzunare, cu capul într-o parte si
«II hii atintiti pe peretele din fata mea. Cu cît mai mult ?
E greu sa fixezi o suma, raspunsei eu sovaind.
Hai ! facu domnul Jaggers. Hai sa hotarîm. De doua
ml cinci ajunge? De trei ori cinci ajunge? De patru ori cinci
I ara spus ca, dupa parerea mea, atît ajunge.
De patru ori cinci zici ca ajunge, asa-i ? spuse domnul incruntîndu-se. Acum, cît z
ici ca face de patru ori i ?
Cît face ?
Da ! facu domnul Jaggers, Cît ?
' Cred ca trebuie sa-mi dati douazeci de livre, spusei tmblnd.
Nu te-am întrebat cît trebuie sa-ti dau eu, dragul meu,
i' domnul Jaggers, clatinînd din cap în semn de împotri-
Vrcau sa stiu cît zici dumneata ca face.
Douazeci de livre, fara îndoiala ! ;
Wemmick ! striga domnul Jaggers, deschizînd usa bi-
I i o chitanta de la domnul Pip si da-i douazeci de livre.
fel foarte categoric de a lucra în afaceri ma impre-ilernic, desi nu prea placut.
Domnul Jaggers nu rîdea I ; tn schimb, purta ghete mari si lustruite, care scîr-
187
tîiau; si cînd îsi lasa greutatea corpului pe ghete si-si apleca capul, îmbinîndu-si sprînc
nele în asteptarea unui raspuns, ghetele scîrtîiau întocmai ea un rîs uscat si banuitor. D
eoarece tocmai iesise din odaie si fiindca în ziua aceea Wemmick era ioarte vesel
si vorbaret, i-am spus ca nu sînt lamurit asupra purtarii domnului Jaggers.
Spune-i asta, si o s-o ia drept un compliment, îmi
raspunse Wemmick. El nici nu vrea sa fii lamurit. O ! facu el,
vazîndu-ma uimit. Nu firea lui e de vina, e din pricina pro¬
fesiei, numai din pricina profesiei.
Wemmick sedea la pupitru si rontaia un biscuit tare si uscat; din cînd în cînd, arunca
firimiturile în gura lui, caro semana cu o crapatura, ca si cum le-ar fi aruncat în
tr-o cutie cu scrisori.
întotdeauna mi se pare, spuse Wemmick, ca a întins o
cursa si ca sta la pînda. Deodata, tae, te-a prins !
Fara sa-mi exprim parerea ca asemenea curse întinse oa-menilor nu fac parte din pl
acerile vietii, i-am spus ca-1 soco-team pe domnul Jagger foarte iscusit.
E adînc. spuse Wemmick, ca Australia. Arata cu tocul
spre usa biroului, ca sa-mi arate ca alesese Austrlia în figura
lui de stil fiindca era de cealalta parte a globului. Daca ar
exista ceva mai adînc, adauga Wemmick, aducînd tocul înapoi
spre foaia de hîrtie, atunci asa ar fi si el.
Apoi îi spusei ca, dupa cîte vedeam, treburile mergeau bine, si Wemmick spuse :
Gro-zav !
îl întrebai daca domnul Jaggers lucreaza cu multi secre-tari, iar el îmi raspunse :
Nu prea ne-ncurcam noi cu multi secretari, fiindca nu
exista decît un singur Jaggers, si oamenii nu-1 vor decît pe el.
Sin tem numai patru secretari. Vrei sa-i vezi ? Esti doar de-al
nostru, nu ?
Am primit propunerea. Dupa ce a aruncat tot biscuitul în ' cutia de scrisori si mi
-a dat suma pe care o scosese dintr-o caseta închisa în casa de bani, a carei cheie
o tinea pe undeva pe la spate si o scotea prin gulerul hainei ca pe o codita de
purcel, ne-am urcat sus. Casa era întunecoasa si darapanata ; ¦ se parea ca umerii s
oiosi, care lasasera urme în odaia domnu¬lui Jaggers, s-au tîrit ani de-a rîndul în sus si
în jos pe scarf La etajul întîi, în odaia din fata, un secretar mare, gras sl buhait,
care semana fie cu un hangiu, fie cu un om care se îndeletniceste cu prinsul sobol
anilor, era foarte adîncit într-o
discutie cu trei sau patru oameni cam jerpeliti, cu care vorbea frtrfl fasoane,
asa cum vorbea toata lumea de aici cu cei care contribuiau la umplerea lazilo
r domnului Jaggers.
Ticluieso împreuna marturia pentru curtea cu juri,
mi lamuri domnul Wemmick, dupa ce iesiram din camera.
In odaia de deasupra, un secretar, latos si moale ca un
r (pe care stapînul ar fi uitat sa-1 -tunda de pe vremea ctnd era catelus), statea
si el de vorba cu un om cu ochii blegi, ii' pie care domnul Wemmick îmi spuse ca
e turnator, ca nu atingea niciodata focul de sub cazanul de topit si ca mi-ar fi
topit orice i-as fi cerut; bietul om parea atît de nadusit, de
i si-ar fi încercat mestesugul asupra lui însusi. într-o iiil.ntfi din fund, un om cu
capul între umeri si fata înfasurata inii o flanela murdara, îmbracat în niste haine vec
hi si negre,
pareau ceruite de lustruite ce erau, statea aplecat si tran-! ¦ ii.i pe curat cele-s
crise de ceilalti doi domni, spre folosinta domnului Jaggers.
Asta era toata institutia. Dupa ce coborîram scara, dom¬nul Wemmick ma conduse în odai
a custodelui meu si-mi spuse :
Pe asta ai vazut-o ?
Daca nu te superi, spusei eu, deoarece cele doua bus-
nesuferite se uitau ehiorîs îmi atrasera din nou atentia,
Ine reprezinta .astea ?
Astea ? întreba Wemmick, suindu-se pe un scaun si
Miillind praful de pe cele doua capete înfioratoare înainte de
A le lua jos Grozavi sînt astia doi ! Niste clienti vestiti de-ai
II. care ne-au adus faima.'Tipul asta (ce ti-o fi venit sa
'"inii de pe locul tau noaptea si sa-ti bagi nasul în calimara,
i rilmîi cu pata pe sprinceana, pacatosule?!), asta si-a
stflpînul si, avînd în vedere ca nu s-au gasit dovezi îm-
i Ivu lui, n-a ticluit-o prost.
Chiar asa arata ? întrebai eu, îndepartîndu-ma de Irul acela, în timp ce Wem
mick îi curata sprinceana cu Irulpnt si apoi 0 stergea cu mîneca hainei.
Daca asa arata ? Leit el ! Mulajul a fost facut la New-Indata dupa ce l-au dat j
os. Ma îndrageai grozav, asa e, hcr batrîn ce esti?! spuse Wemmick. Apoi îmi explica 1
A Iesire dragastoasa, aratîndu-mi brosa cu femeia si cu > plîngatoare de lînga mormîntul
cu urna si-mi spuse : omandat-o anume pentru mine!
Doamna reprezinta pe cineva ? întrebai eu.
Nu, raspunse Wemmick. Doar asa, de haz (îti places IA fncl haz, asa-i! ?). Nu. nic
i urma de doamna în procesul
'¦'¦'" 180
asta, domnule Pip, doar una, si aceea nu era subtirica si no¬bila. Si pe aceea, Do
amne fereste, n-ai fi vazut-o îngrijind do o urna ! Doar daca ar fi fost ceva baut
ura înauntru. Preocu¬pat de brosa, Wemmick puse bustul la locul lui si lustrui brosa
cu batista.
Si celalalt tot asa a sfîrsit-o si el ? întrebai eu. Ar
la fel.
Ai dreptate, spuse Wemmick. Asa arata cu totii. Ca sl
cum una din nari le-ar fi fost prinsa cu o undita agatata de
un fir de par de cal. Da, tot asa a sfîrsit-o si asta, sfîrsitul lor
firesc, crede-ma ! Strengarul asta ticluia testamente, daqa nu
cumva îi trimitea si pe testatori pe lumea cealalta... Si, totusi,
erai o lichea de soi (domnul Wemmick vorbea cu el) si spuneai
ca stii sa scrii greceste. Aiurea, laudarosule ! Ce mai mincinos
erai! în viata mea n-am vazut asa mincinos ! înainte de a~s.i
aseza raposatul prieten pe raft, domnul Wemmick puse mîna
pe cel mai mare dintre inelele lui de doliu, spunînd : A trimis
sa mi-1 cumpere în ajun, stii ?
în itmp ce Wemmick aseza pe raft cel de-al doilea bust si cobora de pe scaun, îmi tr
ecu prin minte ca toate giuvao rurile lui trebuie sa fi avut aceeasi origine. De
oarece vorbise fara înconjur despre lucrurile acestea, cînd l-am vazut din nou în fata
mea, stergîndu-si mîinile de praf, am îndraznit sa-1 întreb daca era într-adevar asa.
Da, sigur, raspunse el ; toate acestea sînt daruri de
acelasi soi. Stii, unul aduce pe altul, asa se întîmpla. Eu le
primesc; întotdeauna Sînt curiozitati. Si apoi, sînt lucruri de
valoare. Poate ca nu sînt chiar asa de pretioase, dar sînt por¬
tative, si totusi au o oarecare valoare. Pentru dumneata, pe
care te asteapta un viitor stralucit, poate ca n-au însemnatate,
dar eu m-am calauzit întotdeauna dupa deviza : Pune mîna
pe orice fel de avere portativa".
Dupa ce îmi, manifestai respectul pentru aceasta deviza luminata, Wemmick urma
pe un ton prietenos :
Daca vreodata n-ai sa ai ceva mai bun de facut, te-ac
supara sa vii sa ma vezi acasa la mine, la Walworth ? îti pot
oferi un pat. si vizita dumitale ar fi o cinste pentru mine.
N-am prea multe lucruri sa-ti arat, dar poate ca ti-ar placea
sa te uiti la riteva mici curiozitati dintre acestea. Si grozav
e de placut sa locuiesti într-o vila cu gradinita !
I-am raspuns ca as fi îneîntat sa ma bucur de ospitali¬tatea lui.
190

Multumesc, spuse el. O sa ne întelegem asupra unei

rllo care sa-ti convina. Ai luat vreodata masa cu domnul
¦rs?
înca nu.
Bine, facu Wemmick. O sa-ti dea vin, si înca vin bun.
Iu o sa-ti dau si punch1, si nu din cel obisnuit. Si sa-ti mal^
¦pun ceva. Cînd ai sa iei masa cu domnul Jaggers, sa te uiti
M^rijitoarea lui. :
O sa vad ceva neobisnuit ?
Stiu eu ? spuse Wemmick. Al sa vezi o fiara domesti-
Ai sa-mi spui ca asta nu e ceva neobisnuit, dar eu îti
i i'.pund ca depinde de cît de salbatica era fiara la început
<,i dt de mult a fost domesticita. Nu vreau sa-ti stric parerea
io puterea domnului Jaggers. Dar fii atent! ;
I un fagaduit ca asa voi face, caci vorbele lui îmi stîrni-
' #rrd curiozitatea si interesul. îmi luai ramas bun, iar el ma
ha daca n-as vrea sa-mi pierd cinci minute ca sa-1 vad
I domnul Jaggers la treaba".
l'in mai multe motive i-am raspuns ca da, mai ales ca nu |nl«'legeam prea bine la
ce treaba" îl vom gasi pe domnul rs. Porniram spre oras si merseram pîna la un tribun
al lnics.it de lume, unde o ruda de sînge (în întelesul ucigas al puvlntului) a raposa
tului care avea originalul gust de a oferi ' l inose statea pe banca a
cuzatilor, mestecând stingherit ; Intre timp, custodele meu lua interogatoriul în
contra-i Iu nu stiu care din doua unei femei, bagînd groaza Jft ta, In sala si în to
ata lumea de fata. Daca cineva, oricine Bf fi fost, spunea o vorba care nu-i pla
cea' domnul Jaggers ui',1 immaidecît ca persoana sa fie notata". Iar cînd cineva >ia
sa recunoasca un anumit lucru, spunea: Lasa, ca Brut eu totul de la dumneavoast
ra 1". Si daca cineva recunostea, ma : Acum te-am prins !". Cînd îl vedeau muscîndu-s
i ni, magistratii tremurau. Hotii si cei care îi prinsesera 'ti Ii urmareau cuvin
tele deopotriva de vrajiti si de In¬ii umilitati si se ghemuiau de groaza cînd un s
ingur fir din ele lui se zburlea spre ei. Nu puteam sa-mi dau seama i o parte er
a el, pentru ca mi se parea ca-i macina pe toti tr-0 rîsnita ,' atîta stiu ca, în cli
pa în care m-am strecurat In vlrful picioarelor, nu era de partea curtii, fiindca îl
pe bietul batrîn care prezida sa topaie cu picioarele pe
lllrâ car* ie prepara du? vin sau alt lichid lapte, ceai sau apa J? I cu zahar ti
lamiie fi uneori cu mirodenii sau menia.
191
sub masa. îl învinuiau pentru felul în care se purtase în ziu. aceea, în calitate de repre
zentant al legii si al justitiei brita¬nice si ca presedinte al curtii.
CA ,'ITOLUL 25
Bentley Drummle, care era un individ atît de posac încît atunci cînd punea mîna pe o carte
ti se parea ca autorul îl adusese vreo ocara, nu avea o purtare mai placuta nici
fata de amicii lui. Era greoi la înfatisare si în miscari si greu de cap; avea o fat
a nepasatoare, greoaie si o limba bleaga, care se lafaia în gura lui asa curase la
faia el prin odai. Si, pe dea¬supra, mai era si lenes, închipuit, zgîrcit, închis si ban
uitor. Se tragea dintr-o familie bogata din Somersetshire, si bietii lui parinti
crescusera aceasta împreunare de defecte pîna cînd descoperira ca baiatul.era major s
i natarau. Asadar, cînd Bent¬ley Drummle venise la domnul Pocket, era cu un cap mal în
alt decît gazda lui si cu o jumatate de duzina de capete mai tare de cap decît major
itatea oamenilor.
Startop fusese rasfatat de o mama slaba de înger si tinui acasa în vremea cînd ar fi t
rebuit sa se duca la scoala ; era foarte legat de mama lui, pe care o admira nes
pus. Avea tra¬saturi gingase de femeie si era dupa cum ai putea sa vezi, desi n-ai
vazut-o niciodata", îmi spunea Herbert leit mai-ca-sa". Era, prin urmare, firesc sa
-1 îndragesc mai mult pe el. decît pe Drummfe si, înca de la primele noastre plimbari
cu barca pe înserat, sa stam de vorba amîndoi de la o barca la alta, vîslind spre casa
, în timp ce Bentley Drummle venea singur pe dîra pe care o lasau barcile noastre, c
roindu-si drum prin papuris, pe sub malurile înalte. Se tîra întotdeauna de-a lungul m
alului, ca o amfibie stîngace, chiar atunci cînd fluxul ar fi putut sa-1 duca cu rep
eziciune ; si de cîte ori ma gîndesc la el, îl vad venind în urma noastra pe întuneric sau
luptîn-du-se cu valurile stîrnite de vîslele noastre, în timp ce noi înaintam prin lumina
apusului sau în lumina lunii, care so aprindea în mijlocul fluviului.
Herbert era tovarasul meu de fiecare zi si eram buni prieteni. împarteam cu el bar
ca, ceea ce îl aducea foarte des ia Hammersmith ; iar faptul ca locuiam în aceeasi c
amera, ma facea sa ma duo des la Londra. Faceam drumul dintre aceste doua locuri
la orice ora din zi si din noapte. Si acum înca
102
drag drumul acela (desi nu mai este atît de frumos ca ituncl), în amintirea acelor v
remuri pline de speranta si ¦ tl-i,e neprihanita.
Locuiam de o luna sau doua la familia Pocket, cînd apa-
I 11. i domnul si doamna Camilla. Camilla era sora domnului
¦t. Georgiana, pe care o vazusem tot atunci la domnisoara
ll.ivlsliam, sosi si ea. Femeia asta nemaritata si nesuferita,
.ladea batoseniei ei numele de religie si ficatului ei nume
! iubire, era verisoara domnului Pocket. Oamenii acestia ma
Urau cu ura lacomiei si a dezamagirii. Adevarul e ca, de cînd
urîdea norocul, ma linguseau cu cea mai josnica slugar-
Fata de domnul Pocket, pe care îl socoteau un copil
n, care habar n-avea de interesele lui, sei purtau cu în-
ii ita aceea binevoitoare cu care îi mai auzisem vorbind
re el si alta data. Pe doamna Pocket o dispretuiau ; în
'ijiimb, admiteau ca biata faptura suferise dezamagiri amar-
in viata ei, fiindca lucrul rasfrîngea oarecare lumina si
ira lor.
Aceasta era lumea în care traiam eu si unde începui sa
'.ijesc de educatia mea. încetul cu încetul, capatai obi-
i Toarte costisitoare si începui sa cheltuiesc atîtia bani,
dupa cfteva luni, ma cuprinse spaima, dar, de bine^de
lot ma tineam de carte. Aceasta nu dovedea vreun merit
l)it, ci numai acela ca aveam destul bun-simt ca sa-mi
isc cusururile. Cu ajutorul domnului Pocket si al lui
ilurt, am înaintat repede; stiindu-i alaturi de mine. pe ¦ ii oameni,
care îmi dadeau mereu ghes de cîte ori era le, si simtind ca am în fata mea un drum
lipsit de piedici, fi trebuit sa fiu un prostanac, ca Drummle, ca sa nu fac
le pe care le-am facut.
Nu-l vazusem pe domnul Wemmick de cîteva sâptamînt,
lntr-8 buna zi, îmi dadu în gînd sa-î scriu un bilet, cum
i ml ar face placere sa trec sa-1 iau într-o seara si sa ne
11 împreuna acasa la el. El îmi raspunse ca asta l-ar
I ca ma asteapta la birou la ora 6. Ma dusei acolo si.
i ce suna ceasul, el îsi ascunse cheia casei de bani
nfl, l;i spate.
IV a| £»îndit/sa mergem pe jos pînâ la Walworth ? ma
raspunsei eu,.daca îti face placere, hiar foarte multa, spuse Wemmick, fiindca am
sUit irole sub pupitru toata ziua si as vrea sa ma dez-'i spun mai întîi ce avem as
ta-scara la masa, dom-
nule Pip. Avem tocana facuta în casa si friptura rece de gainii de la magazin. Cre
d ca-i proaspata, fiindca stapînul pravali» de unde am cumparat-o a fost jurat, zile
le trecute, într-unui din procesele noastre si i-am dat drumul numaidecît. l-am a-mi
ntit de asta cînd am cumparat gaina si i-am spus : Alege una buna, mai englezule, f
iindca daca am fi vrut sa te tinem în boxa înca o zi, doua, n-ar fi fost mare lucru
pentru noi" Si el mi-a spus : Da-mi voie sa-ti daruiesc cea mai fru¬moasa gaina din
pravalie". Desigur ca i-am dat voie. una-alta, e o avere portativa. Sper ca n-a
i nimic împotriva unui parinte batrîn ?
Eu credeam ca tot mai vorbeste de gaina, dar el adauj
Fiindca locuiesc împreuna cu tatal meu, un om bati
Eu îi raspunsei ceea ce îmi dicta politetea.
Va sa zica, n-ai luat înca masa cu domnul Jaggers î
spuse el în timpul drumului.
Înca nu.
Mi-a spus-o si el azi dupa-amiaza, cînd a auzit ca vil.
Nadajduiesc ca te va invita mîine. Vrea sa-i cheme si pa
prietenii dumitale. Trei ; ai - trei prieteni intimi ?
Desi nu obisnuisem sa-1 numar pe Drummle printre prie-tenii mei intimi, am raspu
ns :
Da.
Stii, vrea sa cheme toata banda (nu pr,?a ma simteam
magulit de acest cuvînt), si orice o sa va dea de mîncare, sa
stii ca o sa fie bun. Sa nu te astepti la multe fa'uri, dar
fie minunat. Si mai e ceva ciudat în casa lui, urna Wemmick, dupa o pauza de o cli
pa, ca si cum observatia cu privire la îngrijitoare ar fi fost subînteleasa. Nicioda
ta nu zavoraste vreo usa ssu vreo fereastra în timpul noptii.
Nu-1 fura nimeni niciodata ?
Niciodata ! raspunse Wemmick. El spune în auzul tu¬
turor : ,.Vreau sa-1 vad pe omul care o sa ma fure pe mine !",
Doamne, daca nu l-am auzit de o suta de ori spunînd cuvin¬
tele astea unor pungasi cunoscuti, în biroul din fata, apoi nu
l-am auzit niciodata ! ,,Stiti unde locuiesc ; la mine acasa nu'
Re trage niciodata zavorul; de ce nu dati lovitura? Hai
nu va ispiteste ?". Ei bine, nimeni n-are destula îndrazneala cs sa încerce, fie de
dragul banilor, fie pentru cine stie c« altceva.
Asa groaza le este de el ? întrebai eu.
Groaza ? spuse Wemmick; Te cred ca le este groaza I
E iscusit pîna si în felul cum îi provoaca. Dar trebuie si
194
i'fl tn casa lui nu exista nici urma de argint. Toate tacîmurila «Iul din metal de B
ritania.
Asa ca nu s-ar alege ei cu prea mult, spusei eu, chiar
A, dar el s-ar alege cu mult ! spuse Wemmjck, rete-
>i-mi vorba. Si ei stiu asta. S-ar alege cu vietile lor, cu
ic a zeci dintre ei. Ar obtine tot ce-ar voi, si e cu nepu¬
sa spui ca n-ar izbuti sa obtina ceva atunci cînd si-a
Ixltfiit în cap.
Tocmai cazusem pe gînduri cu privire la puterea custo-i i meu, cînd Wemmick observa
:
Cît despre lipsa de argintarie din casa, asta-i adîncimea
Asa cum un fluviu are adîncimea lui fireasca, asa si el
pe-a lui. Dar uita-te la lantul ceasului pe care-1 poarta. Ia e veritabil, nu gl
uma !
E masiv, spusei eu.
Masiv ? repeta Wemmick. Cred si eu ! E un ceas de
cu repetitie, care, daca nu pretuieste o suta de livre, nu
uieste un penny ! Domnule Pip, în orasul asta sînt vreo
sute de pungasi care stiu despre acest ceas, dar nu exista
it, femeie sau copil printre ei care sa nu recunoasca cel
mic inel din lantul ceasului si sa nu-1 arunce de parc-ar
r înrosit daca cineva l-ar ademeni sa puna mîna pe el!
povesti din astea, si apoi cu discutii mai generale,
i timpul, se ispravi si drumul, pîna cînd domnul Wemmick
Iiinta ca ajunsesem în districtul Walworth, Walworth era o îmbinare de ulite negre,
de santuri si da nite si parea un loc destul de plicticos. Wemmick avea o le lem
n în mijlocul unui petic de gradina, si acoperisul i gaurit si vopsit ca o baterie
din care ies tevi de pusca.. E opera mea, spuse Wemmick. E draguta, nu-i asa ?
Am început s-o laud cum puteam mai bine. Cred ca era i mai mica pe care o vazuse
m vreodata ; avea niste tfotice foarte ciudate (cele mai multe erau false) si
o
itît de mica, îneît abia puteai intra pe ea. Vezi,- aceea e o prajina de steag, o praj
ina adevarata, uri Wemmick, si în fiecare duminica înalt un steag Si uita-te aici.
Dupa ce am trecut podul, îl ridic, H|<i, |l tul orice comunicatie cu exteriorul!
195
I Podul era o scîndurica asezata peste o prapastie de vreo patru picioare lati
me si doua adâncime. Dar era o placei vezi mîndria cu care Wemmick îl ridica si îl fixa.
în timp ce facea treaba aceasta, zîrnbea cu un adevarat zîmbet de h rie, nu cu surîsul
lui mecanic, dintotdeauna.
în fiecare seara, la ora noua, dupa ora Greenwich-ulul l,
se aude o împuscatura, spuse Wemmîck. Acolo, vezi ? Si cînd
simti zguduitura, zici ca-i arma de razboi, nu gluma!
Piesa de artilerie despre care vorbea 'Wemmick era mon-tata într-o fortareata spec
iala, facuta din zabrele si aparata de ploaie cu ajutorul unui acoperamînt de musa
ma, ear< mana cu o umbrela.
Pe urma, vezi cum e asezata, în spatele casei, spi
Wemmick, stii, nu la vedere, ca sa nu dauneze ideii de forti¬
ficatie, fiindca principiul meu e : daca ai o idee, du-o la bun
sfîrsit si ramîi la ea. Nu stiu daca si dumneata esti de aceeasi
parere...
I-am raspuns ca, fara doar si poate, eram.
La spate, e un cotet, în care cresc un porc, cîteva gaini
si cîtiva iepurasi ; afara de asta, vezi dumneata, fac si eu sport
si seman castraveti ; la masa ai sa-ti dai seama cum e sa'ata
pe care o cultiv eu. Asa ca, domnule Pip, spuse Wemmick,
clatinîndu-si capul si zîmbind din nou, dar cu seriozitate, da
ne închipuim ca locul acesta ar fi asediat, ne dam seama
în ceea ce priveste proviziile, putem rezista al dracului de mult !
La vreo cîtiva iarzi mai încolo, se afla un umbrar, de cara te puteai apropia numai
umblînd pe o poteca plina de cotituri, asa încît drumul pîna la umbrar dura mult tirnp.
Aci gasiram cîteva pahare gata pregatite. Punch-ul era pus la racit într-un lac orna
mental, pe malurile caruia se ridica umbrarul. Aceasta aj a cu o insula la mijlo
c, care nu parea mai mare decît sa-lata pe care trebuia sa o mîncam la masa de seara
era ro-tunda, si în mijlocul ei Wemmick cladise o fîntîna, care, daca puneai în miscare
o morisca si scoteai dopul dintr-e teava, tîsnea cu atîta putere, încît îti uda tot podul
palmei.
Eu sînt si inginerul, si tîmplarul, si tinichigiul, si gra¬
dinarul, si omul la toate, spuse Wemmick dupa ce primi feli¬
citarile mele. Stii, e foarte bine asa. Ma scapa de toate pînzel*
1 Ora cînd soarele se întretaie cu meridianul de la Greenwich, localitnt* în apropiere
a Londrei, unde se afla un mare observator astronomic | cunoscuta si sub denumir
ea de timpul sojar de la Greenwich", adoptai ca baza a calcularii timpului In lum
ea întreaga.
196
lianjen care se agata de mine la Newgate si îi fac placere nului. Nu te deranjeaza
daca te prezint chiar acum ba-ii inului, nu-i asa? Nu te supara?
Ii exprimai nerabdarea care ma însufletea în asteptarea ui prezentari si intraram în c
astel. înauntru, lînga foo, < dea în tihna un om batrîn, îmbracat într-o haina de flanela 5
curat, vesel, bine îngrijit, dar cu desavîrsire surd.
 Ei, mosule, striga Wemmick, strîngîndu-i vesel si prie-
¦ mîna. Cum îti merge?
Foarte bine, John, foarte bine ! raspunse batrînul, ca
|l cum ar fixînteles întrebarea.
Asta-i domnul Pip, mosule, spuse Wemmick, tare mi-ar
jil.n va sa-i auzi numele ! Fa-i semn cu capul, domnule Pip,
iv îi place ! Fa-i semn cu capul, daca .vrei, si clipeste din I Ochi I
Casa asta frumoasa e a fiului meu, domnule ! striga
inul, în timp ce eu dadeam din cap din toate puterile. Si
ni e frumos. Cred ca parcul si toate lucrarile de pe el
ebui folosite de stat dupa moartea fiului meu, pentru dis-
poporului.
Grozav esti de mândru de toate astea, asa-i, mosule ?
ba Wemmick, privindu-1 pe batrîn, si trasaturile lui aspre
idulcira de,tot. Uite, un salut pentru tine! si dadu vîrtos
Si înca unul, tot pentru tine ! si dadu si mai vîrtos
ap. Asa-i ca-ti place ? Daca nu te oboseste, domnule Pip,
ir ca stiu cît este de obositor pentru straini, vrei sa-1 mai
iti cu un semn din cap? Nici nu poti sa-ti închipui cîta
re fi face... %
Am dat din cap de eîteva ori, si batrînul era în culmea Iril L-am lasat dînd de mîncare Or
ataniilor si ne-am asezat mbrar, ca sa bem punch-ul} aici. Wemmick îmi spuse, pi
H mp ce-si fuma luleaua, ca i-au trebuit multi ani ca sa-si 1 proprietatea la a
cest grad de perfectiune. B a dumitale, domnule Wemmick ?"
Da, sigur I raspunse Wemmiek. Am primit-o bucatica
bucatica. E scutita de dari, ce Dumnezeul
Adevarat ? îmi închipui ca domnului Jaggers trebuie ni i placa.
Nici n-a vazut-o, spuse Wemmick. Nici n-a auzit de
Mu l-a vazut niciodata pe batrîn. Nici n-a auzit de eh
iul e una, si viata mea particulara e alta. Cînd mâ duc Iu, las castelul în urma mea,
si' cînd intru în castel,
137
las serviciul afara. Daca nu ti-e greu, tl-as fi recunos. daca ai proceda la fel
. Nu-mi place sa mi se vorbeasca de i astea în timpul serviciului.
Bineînteles, mi-am dat seama ca îndeplinirea dorintei iul e o chestie de buna-cuviin
ta. Deoarece punch-ul era foarte bun, am ramas în umbrar, bînd si stînd de vorba pîna ap
roape da era 9, cînd Wemmick îmi spuse, asezînd pipa pe masa :
Cea mai mare bucurie a batrînului e sa se apropie d«
pusca.
Porniram din nou spre castel, unde îl gasiram pe batrîri încingînd vatraiul la foc cu oc
hi nerabdatori, în chip de gatire pentru marea ceremonie din fiecare seara Wemmick
statea cu ceasul în mîna, pîna ce sosi momentul cînd trebui sa ia vatraiul înrosit si sa
se duca la baterie. Lua asadar va¬traiul, iesi din casa si, îndata, dupa aceea, se a
uzi o detunatura care clatina casuta aceea sucita, asemanatoare cu o cutie, da p
arca ar fi fost gata sa o darîme, si toate cestile si paharele din casa începura sa
zangane. Atunci, batrînul, care cred ci ar fi fost aruncat în aer de pe jiltul lui d
aca nu s-ar fi sprijir în coate, striga triumfator :
A tras cu pusca ! L-am auzit !
Si eu dadui de atîtea ori din cap, încît nu întrebuintez figura de stil spunînd ca nici nu
-1 mai vedeam pe batrîn dir pricina ametelii.
Timpul care trecu pîna la mase de seara fu folosit Wemmick pentru a-mi ara
ta colectia lui de curiozitati Colec era în întregime de origine criminala ;
cuprindea pana care se scrisese un vestit act fals, unul sau doua brice foar
t cunoscute, cîteva bucle si cîteva caiete de marturisiri I în timpul osîndei, desp
re care' domnul Wemmick spunea aveau o valoare deosebita, pentru ca erau, dupa
cum spunea el, minciuni din cap sî pîna în picioare". Aceste lucruri împrastiate cu g
ust printre mici obiecte de portelan si de stic) diferite fleacuri facute de însus
i proprietarul colectiei si cîteva tabachere cioplite de batrîn. Toata .colectia
se afla în camera a castelului în care intrasem mai întîi si care era folosita
 nu numai ca salonas, ci si ca bucatarie, judecind duj tigaia de pe gratar si du
pa cîrligul de arama de deasupra minului, de care era agatata frigarea.
O fetita euratica ajuta la gospodarie si avea grija de ba¬trîn în timpul zilei. Dupa c
e aseza masa, podul fu coborît, pentru ca fetita sa poata iesi si sa plece acasa.
Masa fu minu¬nata. Si, desi castelul era atît de napadit de mucegai, încît
198
irea mirosea a nuci învechite, si, desi porcul ar fi putut ea ceva mai departe de
locul unde mîncam noi, ma sim-
incîntat de aceasta petrecere. Si nici odaita mea din turn
a alt cusur decît acela ca tavanul care ma despartea da I steagului era atît de sub
tire, încît, cînd ma întinsei pa
, mi se paru ca va trebui sa legan toata noaptea pe frunte
na steagului. '
A doua zi, Wemmick se scula foarte devreme si tare mi-a
i ca l-am auzit curatindu-mi ghetele. Dupa aceea, se apuca radinarit; prin ferea
stra gotica a odaii mele îl vedeam i> îndu-se ca are nevoie de serviciile batrînuiui s
i facîndu-i
ncios semn cu capul. Gustarea de dimineata fu la fel da
ca si masa din ajun, si la opt si jumatate precis porniram
i 11 Little Britain". încetul cu încetul, pe masura ce ne a-
iam de oras, Wemmick se facea tot mai uscat si mai aspru,
ura i se strîngea de parc-ar fi fost crapatura unei cutii
risori. în cele din urma, cînd ajunseram la birou, si Wem-îsi scoase cheia din gulerul
hainei, omul parea atît da
ifltor fata de proprietatea lui din Walworth, ca si cum Ici ui, podul, umbrarul
, lacul, fîntina si batrînul ar fi sarit ii data cu ultima detunatura de pusca.
CAPITOLUL 26
Întocmai cum prevestise Wemmick, am avut curînd prile-
¦ impar locuinta custodelui meu cu cea a casierului sl
retarului sau. Cînd m-am întors de la Walworth, custodele
illa în odaia lui si-si spala mîinile cu sapun parfumatj
> I ierna la el si-mi comunica invitatia pe care eram pregatit
nick sa o primesc pentru mine si pentru prietenii mei.:
Ramîne pe mîine, hotarî el, fara fasoane si fara haina
_
I. am întrebat în ce loc trebuia sa ma duG împreuna cu ttnll mei (fiindca habar navea
^n unde locuia); cred ea, ral, riu-i placea sa faca nici o marturisire cu priv
ire loi ninta lui, caci îmi spuse :
Veniti aici, si va iau eu la mine acasa.
Mrt folosesc de acest prilej ca sa spun ca domnul Jaggers pe mîini dupa ce îi plecau
clientii, ca un chirurg sau ¦t. In odaia lui se afla o despartitura prevazuta pen
tru
190
acest scop, care mirosea a sapun parfumat, de parca ar fi o parfurrierie. înauntru
, pe o bara, atîrna un prosop neobisnuit de mare si, do cîte ori se întorcea de la tri
bunal sau se des¬partea de un client, domnul Jaggers îsi spala mîinile si le freca si
le usca cu acest prosop. Cînd eu si prietenii mei ne facuram aparitia a doua zi la
6, domnul Jaggers parea sa fi avut un caz mai complicat decît de obicei, caci îl ga
i cu capul înfundat în despartitura sf nu numai spalîndu-si nile si clatindu-si obrazu
l, ci facînd gargara. Si dupa ce sfi: toate acestea si se folosi de toate marginil
e prosopului, briceagul si-si curata unghiile înainte de a-i pune haina.
Cînd iesiram în strada, cîtiva oameni se foiau în fata usii, ca de obicei, dorind, fara în
doiala, sa vorbeasca cu el ; da» în mirosul de sapun care înconjura faptura domnului
Jaggers era ceva atît de hotarît, încît oamenii se lasara pagubasi pen¬tru ziua aceea. In
timp ce ne îndreptam spre vest, cîte o i din multimea de pe strazi ÎI recunostea si
, ori de cîte se întîmpla asa, domnul Jaggers începea sa~mi vorbeasca glas tare ; însa e
l nu recunostea pe nimeni si nici nu de seama ca altii îl recunosc pe el.
Ne duse pîna la Gerrard Street, în cartierul Soho ], si opriram în fata unei case asez
ate în partea de miazazi a strazii, o casa destul de- impunatoare în felul ei, dar cu
ferestr» murdare si care ar fi avut mare nevoie de zugraveala. Sec cheia, deschi
se usa si intraram cu totii într-o încapere da piatra, mare, întunecoasa si nel
ocuita. Apoi suiram scara do culoare cafeniu-închis si trecuram printr-o serie de
odai, ca¬fenii si ele, asezate la etajul întîi. Pe peretii acoperiti cu Ierna erau scu
lptate ghirlande de flori, si în timp ce el ne ura bun sosit, mie mi se parea ca g
hirlandele acelea semanau cu un anumit fel de lanturi, pe care le cunosteam foar
te bine.
Masa era pusa în cea mai frumoasa dintre încaperi; od era a doua camera de toaleta a
domnului Jaggers, iar a trei dormitorul. Ne spuse ca închiriase toata casa, dar c
a se folos foarte rar de alte odai decît -de acelea prin" care trecuse Masa er
a pusa frumos bineînteles fara argintarie si al turi de scaunul domnului Jaggers s
e afla o masuta cu o mul¬time de sticle si carafe si cu patru farfurioase de deser
t. Bag de seama ca domnul Jaggers tine totul sub .cheie si ca toi împarte lucruril
e de care e nevoie în gospodarie.
1 District londonez, care în trecut era locuit în mare parte din str&i , cuno
scut pentru strazile sale înguste,
200
In camera se afla si un dulap cu carti; vazui,dupa co-
toiire ca erau doar carti despre martori, procese, acte parla-
intntare, legi si biografii în legatura cu criminalistica si alte
lucrari de felul acesta. Mobila din casa era solida si buna,
lantul de la ceasul domnului Jaggers. Totul avea un aer
ii, si în toata casa nu gaseai nici o podoaba. într-un colt
i- afla o masuta cu hîrtii si 0 lampa cu abajur ; iar mie mi se
1 ca uneori, seara, domnul Jaggers îsi aduce tot biroul
1, pe rotite, si se asterne pe lucru.
Aproape ca nici nu se uitase bine la prietenii mei pe
¦rum umblase alaturi de mine asa încît, dupa ce suna din
1 loputel, ramase pe covorasul din fata caminului, masurîndu-î
1 (i cu o privire cercetatoare. Spre mirarea mea, parea ca
iioreseaza mai ales de Drummle; ba chiar numai de el.
Pip, spuse el, lasîndu-si mîna lui mare pe umarul meu
ii inilicptîndu-ma spre fereastra. Nu-i deosebesc unuî de altul.
¦uni îi spune paianjenului ?
Paianjenului ? întrebai eu.
Da, cel lataret si posac si cu pete pe obraz. .\cela-i Bentley Drummle, raspunse
i eu, si cel cii fata e Startop.
ia sa-1 ia deloc în seama pe cel cu fata gingasa", îmi ie : Zici ca-1 cheama Bentley
Drummle ? îmi place omul
intra numaidecît în vorba cu Drummle ; nu~l speriau
i.spunsurile greoaie si retinute ale acestuia; dimpo-
parca ca-1 atîta, ca sa poata scoate de la el cît mai mult.
¦A uitam la cei doi, cînd, deodata, îngrijitoarea rasari între
¦ fi <'i, aducînd primul fel de mîncare.
a o femeie de vreo 40 de ani, dar poate ca era mai
11 decît o socoteam eu. Era destul de înalta, subtire si
t|n in im.1 ; avea fata foarte palida, ochii mari si stinsi si un
,i despletit. N-as putea spune daca tinea buzele între-
¦i', ca si cum ar fi gîfîit, si daca privirea ei ciudata era
linistita si de înfricosata din cauza vreunei boli de
Ulm 1, dar stiu ca fusesem la teatru cu o seara sau doua îna-
¦t, Cfl sil vâd Macbeth, si ca fata ei mi se parea ravasita de
Tocului, ca si fetele pe care le vazusem înaltîndu-se
ui vrajitoarelor.
puse mîncarea pe masa,.atinse usurel cu degetul
luik'lui meu, ca sa-i dea a întelege ca masa e gata,
'vazuta. Ne asezaram în jurul mesei rotunde.
20;
Domnul Jaggers îl aseza pe Drummle lînga el si pe Startop In partea cealalta. Femeia
puse pe masa un peste foartt '11 Vnos, dupa care mîncaram o friptura de miel la
fel de al si apoi o pasare la fel de buna si ea. De pe masuta de lîng domnul Jagg
ers ne servea cu sos, cu vinuri si cu tot ce na trebuia, si totul era de cea m
ai buna calitate, iar dupa co aceste lucruri faceau înconjurul mesei, le punea to
tdeauna la loc. Tot el ne împartea farfurii, cutite si furculite curate pen¬tru fiec
are fel de mîncare, si le arunca pe cele întrebuintate în doua cosulete, care se aflau
pe jos, lînga scaunul lui. în afara de îngrijitoare, nu se arata nici- un servitor. E
a aducea mîncarea si, de cîte ori îi vedeam fata, mi se parea ca se înalta' dintr-un caz
an. Multi ani mai tîrziu, vrînd sa-mi reami-de chipul acestei femei, am pus pe o fem
eie, care n-avea alta asemanare cu îngrijitoarea domnului Jaggers decît parul des« ple
tit, sa se înalte pe întuneric din spatele unui castron în cara dadusem foc la niste s
pirt.
Împins de chipul ei ciudat, cît si de îndemnul lui Wem-mick de a ma uita cu luare-amin
te la femeia aceasta, am bagat de seama ca, de cîte ori intra în odaie, nu-si lua oc
hii de la' domnul Jaggers, ca-si ridica iute mîinile de pe orice farfuria cu mîncare
.pe care i-o punea cu sovaiala în fata si iesea în,1 graba din camera, ca si cum i-
ar fi fost teama sa nu fie mata înapoi si ca si cum ar fi vrut ca domnul Jaggers s
a-l spuna tot ce avea de spus în timp ce se afla alaturi de el Mi se parea ca, în fe
lul lui de a fi, el îsi da seama de acest lucru si ca urmareste sa o tina tot timp
ul în nesiguranta.
Masa se desfasura într-o atmosfera destul de vesel desi custodele meu parea
mai curînd ca urmareste discutiile decît ca le provoaca, eu stiam ca ne face sa ne d
am în vileai toate slabiciunile. în ceea ce ma priveste, m-atn surprins turisind încl
inatia mea spre risipa, placerea de a o face pa ocrotitorul lui Herbert si lauda
rosenia în ceea ce privesti nurile mele mari, toate acestea înainte de a-mi fi dat i
seama--ca deschisesem gura. Si asa s-a întîmplat cu f. din noi, dar mai ales cu
Drummle ; înca înainte, de a fi minat pestele, acestu fi silit sa marturiseasca ca
-i place sa lio rautacios si sa se arate banuitor cu ceilalti.
De abia cînd ajunseram la brînza atinseram si sul întrecerilor noastre cu barca, si Dr
ummle fu luat peste | fiindca în unele seri ramînea în urma noastra vîslind înci broasca,
asa cum se pricepea el. La aceste cuvinte, Drui îi spuse gazdei ca se simtea mai b
ine în odaia noastra decît în
202
ista noastra, ca, în ceea ce priveste îndemînarea, ne în-
i cu mult, iar cît despre putere, ne putea strivi ca pe niste
ici. Prin nu stiu de actiune'tainica, domnul Jaggers îl atîta
nimmle, care ajunse într-o adevarata stare -de cruzime
din pricina acestui fleac; baiatul începu sa-si dezgo-
i si sa-si încordeze bratul, ca sa arate cît era de muschiu-
,i pe urma începuram cu totii sa ne dezgolim si sa ne
niâm bratele, ca niste caraghiosi ce eram.
între timp, îngrijitoarea strîngea tacîmurile; custodele
¦ N nu-i dadea nici o atentie si nici nu se uita la ce facea ea,
sprijinea de spatarul scaunului, muscîndu-si degetul ara-
foarte absorbit de spusele lui Drummle, ceea ce mie mi
rea cu totul de neînteles. Deodata, prinse mîna femeii în
¦ lui mare, ca într-o cursa, în timp ce ea si-o întindea
masa. Miscarea fu atît de iute si atît de neasteptata, încît
i miram cu totii din gîlceava noastra prosteasca.
Fiindca yeni vorba de putere, spuse domnul Jaggers, i eu o încheietura ! Molly, i
a arata-le tu încheietura ta. Mîna ei prinsa în cursa era pe masa, dar femeia îsi as-¦n«tw
ealalta mîna la spate.
Hapîne, spuse ea încet, cu ochii atintiti rugator sl Mirat asupra lui, lasat
i-ma.
Sa va arat eu o încheietura, repeta domnul Jaggers, itlt în hotarîrea lui. Molly, arat
a-le încheietura ta. ^lapîne, murmura ea din nou. Va rog... Molly, spuse domnul Jagg
ers, fara sa se uite la ea, el II I .11 încapatînare spre celalalt colt al camerei,
arata-le loiui încheieturile. Arata-le ! Hai !
l 'i-lu drumul mîinii ei si i-o rasuci pe masa. Ea îsi lua i mfnâ de la spate si le înti
nse pe amîndoua una lînga de a doua încheietura era foarte deformata ; avea multe si
adînci. In timp ce statea cu mîinile întinse, i dezlipi ochii de pe domnul Jaggers, s
i ne masura ¦ ii privirea pe fiecare în parte.
Nu stiti ce putere zace aici, spuse domnul Jaggers,
Ind linistit tendoanele cu degetul lui aratator. Putini
n au încheieturi atît de puternice ca femeia asta. B
iit ce forta de strîngere exista în mîinile astea.
i'iilcjul sa vad multe mîinl dar n am vazut niciodata
pulernice din punctul asta de vedere, nici la barbati
femei. - .
ce el spunea toate acestea cu un glas nepasator meia continua sa ne masoare, pe
fiecare în parte,
203
la locurile noastre. In clipa în care domnul Jaggers înceta, se uita din nou la el.
Ajunge, Molly, spuse domnul Jaggers, împingînd-o usor.
Te-am admirat, acum te poti duce. Ea îsi retrase mîinile, iac
domnul Jaggers lua cana de pe masuta, îsi umplui paharul sl
apoi ne servi si pe noi cu vin.
Domnilor, -la noua si (jumatate, spuse el, trebuie srt
ridicam sedinta. Pîna atunci, sa nu pierdem timpul. Ma bucur
sa va vad pe toti aici. Domnule Drummle, beau în sanatatea
dumitale !
Daca se purta cu Drummle altfel decît cu ceilalti, ca întarite si mai tare, atunci s
i-a atins scopul. îmbufnat, dar triumfator, Drummle îsi arata tot dispretul fata de
noi într-un chip din ce în ce mai dusmanos, pîna ce purtarea lui deveni de-a dreptul n
esuferita. în timp ce el parcurgea toate aceste faze, domnul Jaggers îl urmarea cu a
celasi interes foarte ciu-dat. Cred ca se înveselea pe socoteala lui Drummle, în tim
p
,ce-si sorbea vinul.
în lipsa noastra copilareasca de cumpatare, cred ca am baut prea mult si stiu bine
ca am vorbit prea mult. Ne înfier-bîntaram mai ales cînd Drummle spuse, rînjindu-ne gro
solan în nas, ca eram prea risipitori cu banii nostri, ceea ce ma facu
- sa spun cu prea mult naduf si prea putina discretie ca nu i sa potrivea tocmai
lui sa vorbeasca asa, cînd Startop îi împru-mutase bani de fata cu mine, cu vreo sapt
amîna. în urma.
Bine, facu Drummle, se va plati...
N-am vrut sa spun ca nu se va plati, spusei eu, dar al
putea sa-ti tii gura cu privire la noi si la banii nostri, dupa
parerea mea.
Dupa parerea ta ! raspunse Drummle. O, Doamne f,
îmi îngadui sa-ti spun, urmai eu cu gîndul de a fi
foarte aspru, ca tu n-ai împrumuta bani nici unuia din noi
dac-am avea nevoie.
în cazul asta, nu prea e nobfl sa te împrumuti de la
altii, dupa parerea mea.
Dupa parerea ta, repeta Drummle. O, Doamne !
Purtarea lui era atît de nerusinata cu atît mai mult «u
cît nu izbuteam sa înfrîng prostia lui posaca încît spusei, fara sa tin socoteala de sfor
arile lui Startop, care voia sa opreasca :
Bine, domnule Drummle, fiindca veni vorba, da-ml
voie sa-ti spun ce s-a petrecut între mine si Startop, car
aici de fata, atunci cînd ai împrumutat banii aceia.
204
Nu ma priveste ce s-a întîmplat între dumneata sl op, care e aici de fata! bodogani
Drurnmle, si cred ca, [finind în soapta, a adaugat ca ne-am putea duce amîndoi nu si
sa-1 lasam în pace.
Totusi, vrei, nu vrei, tot am sa-ti spun, i-am raspuns
¦ . [-am spus lui Startop ca, în timp ce-ti bagai foarte în-
banii în buzunar, rîdeai de el fiindca fusese atît de slab
U-i împrumute.
Mi umrnle .rîse fara rusine, ne rîse în nas, cu mîinile în nare si scuturîndu-si umerii lui
rotunzi; voia sa spuna la ca aveam dreptate si ca ne dispretuieste pe toti ca
pe mâgari.
Alunei, Startop îl lua la rîndul sau în primire, dar cu mai
i bunavointa decît dovedisem eu, si-1 pofti sa fie ceva
uviincios. Deoarece Startop era un tînar foarte vioi, si
mie tocmai contrariul, acestuia din urma prezenta lui
HUl'lop i se parea întotdeauna o jignire personala. De dala
*' iii raspunse rastit si grosolan, în timp ce Startop încerca
drepte discutia pe alt fagas, cu ajutorul cîtorva glume,
îmi in- facura sa rîdem. Drummle, pe care acest succes îl
|ltini'.i mai mult decît orice, îsi scoase mîinile din buzunare
! nâ sa ameninte sau sa ne înstiinteze dinainte, îsi lasa
II lui rotunzi în jos, înjura, puse mîna pe un pahar mare
ii aruncat, fara îndoiala, în capul dusmanului sau daca
>r fi oprit paharul cu o miscare iscusita a mîinii in
are Drummle, îl ridica în scopul aratat mai sus
Domnilor, spuse domnul Jaggers cu întelepciune, pu-
irul pe masa si tragînd de lantul masiv al ceasului
ur, cu repetitie, pe care-1 scoase afara, îmi pare nes-
ui, dar trebuie sa va anunt ca este noua si jumatate.
ii aceasta aluzie, ne scularam cu totii, ca sa plecam.
Ie a ajunge la poarta. Startop îi si spunea lui Drum-
B|, foarte vesel, mai baiete", ca si cum nu s-ar fi* întîmplat
l'nr ,,baiatul" era atît de departe de a raspunde la a-
i de simpatie, îneît nici macar nu voia sa mearga
ii I i llammersmith pe aceeasi parte a drumului cu el, asa
11 si cu mine, ramînînd în oras, îi vazuram pe cei doi
ida pe trotuare diferite. Startop era în frunte, iar
umbla în urma, în umbra caselor, asa cum în .barca
Hk ia în umbra malurilor..
¦ poarta nu era înca închisa, m-am gîndit sa-1 las i sa mâ astepte o clipa si sa dau fuga
pîna sus, ea
203
sa mal spun o vorba custodelui meu. t-am gasit în camera de toaleta, înconjurat de o
întreaga colectie de ghete, foarti absorbit de ele, si spalîndu-se pe mîini în urma noa
stra. I-am spus ca venisem înapoi ca sa-i spun cît îmi | de rau ca se întîmplasera lucruri
atît de neplacute si ca na¬dajduiam ca nu ma va învinui prea mult.
Fleacuri! facu el, udîndu-si fata si vorbindu-mi prin¬
tre picaturile de apa. Nu face nimic, Pip. Totusi, îmi place
paianjenul acela.
Se întoarse spre mine si-si clatina capul, umflîndu-sl obrajii si stergîndu-
se cu prosopul.
Ma bucur ca va place, spusei eu, dar mie nu-mi place^
Sigur ca nu, încuviinta custodele meu ; ar fi bine sa
n-ai prea mult de-a face cu el. Pazeste-te de el cît poti.
îmi place baiatul, Pip ! E din soiul celor adevarati. Dac-as fi prezicator...
îsi ridica ochii din prosop si-mi prinse privirea.
Dar nu-s prezicator, spuse el, înfundîndu-si capul ît
ciucurii prosopului si uscîndu-si urechile. Doar stii ce sînt u,
nu-i asa ? Noapte buna, Pip.
Noapte buna, domnule Jaggers.
Cam vreo luna dupa aceste întîmplari, timpul pe car» paianjenul" trebuia sa-1 petreaca
la domnul Pocket se în¬cheie de-a binelea, spre marea usurare a tuturor celor din c
asa în afara de doamna Pocket, si Drummle.se întoarse în vizuina parinteasca.
CAPITOLUt 27
Draga Domnule Pip,
Iti scriu aceste rlnduri la rugamintea domnului Garger ca sa-ti spun ca dînsul ple
aca la Londra, în tovarasia domni lui Wopsle, si ca s-ar bucura mult daca i-ai îngad
ui sa te uari Va fi la hotelul «Bamard» mP-rti dimineata, la ora 9, si dad ora nu ti
se pare potrivita, te rog lasa vorba. Biata dumitalt sora este tot asa cum ai l
asat-o. Vorbim mereu despre dum-neata, serile, In bucatarie, si ne întrebam ce mai
spui si ce faci. Daca, în lumina celor de astazi, acest lucru ti se pare o
206
I -neala, iarta-ne, de dragul vremurilor de demult. Ma O aici, domnule
Pip.
A dumitale mult îndatorata,
Biddy
l\ S. Vrea cu tot dinadinsul sa-ti scriu «Ce mai stren-!» Spune ca ai sa întelegi desp
re ce este vorba. Nâdaj-ic, si n-am nici o îndoiala, ca te vei bucura sa-l vezi, mâ-¦ i
acum esti un gentleman, fiindca îmi amintesc ca aveai 'i buna, iar el e un om tare
, tare de treaba, l-am citit i scrisoarea, în afara de ultimele cuvinte; vrea cu t
ot Unsul sa mai scriu o data cuvintele «Ce mai strengarii '.» B".
Am primit aceasta scrisoare prin posta luni dimineata,
¦ lîlnirea cu Joa trebuia sa aiba loc a doua zi. Vreau sa
turisesc cinstit cu ce simtaminte asteptam sosirea lui.
Nu-l asteptam pe Joe cu bucurie, desi ma legau de el
mintiri, ci mai curînd, cu multa neliniste, umilit si
; ins de gîndul ca vizita aceasta n-avea nici un rost. Daca
putut sa-l tin pe Joe la distanta platind o suma de bani,
i.inta ca as fi platit-o. Totusi, eram oarecum linistit,
i .loe avea sa vina la Barnard", si nu la Hammersmith,
i sa dea cehii cu Bentley Drummle. Nu ma supara
i 1 va vedea pe Herbert si pe tatal lui, pe care îl res-
ni ; dar tremuram ca nu cumva sa se întîlneasca cu
iunie, pe care îl dispretuiam. Asa se întîmpla de obicei în
; ne facem vinovati de cele mai mari slabiciuni si jos-
'Iragul oamenilor pe care îi dispretuim cel mai mult.
¦pusem sa-mi împodobesc odaile în care locuiam în
i II lotul nefolositor si nepotrivit, si lupta cu urîciunea
u' lui Barnard se dovedea a fi foarte costisitoare. în tim-
ire vorbesc, odaile nu mai semanau nicidecum cu ceea
ni la sosire, iar eu ma bucuram de cinstea de a ocupa
ii, dintre cele mai însemnate, în registrele unui
ilin vecini. Ba chiar ajunsesem atît de departe, îneît
in un baiat încaltat cu cizme cizme dintre cele
H'¦¦ ¦ si pot spune ca am devenit robul lui. Caci dupa
acest monstru (o lepadatura din familia spalato-
l<') si dupa ce l-am îmbracat într-o haina albastra,
Hui bona, o cravata alba, pantaloni deschisi la culoare
ifl de care am vorbit mai sus, m~am vazut silit sa-i
20^
gasesc cîte ceva de lucru prin casa si o groaza de mîn
si din pricina acestor ctoua lucruri dezgustatoare, baiatul m;i
obseda fara încetare.
Acest duh al razbunarii primi ordin sa fie la sei marti dimineata la ora 8, în ant
reu (o odaie cu o suprafata de doua picioare patrate, dupa socoteala negustorulu
i de la care cumparasem scoarta 3e pe jos), si Herbert se gîndi la cîteva lucruri pe
ntru gustarea de dimineata care s-ar îl putut sa-i placa lui Joe. Desi ma simteam
sincer îndatorat fata de Her¬bert pentru atentia si bunavointa lui, nutream totusi o
banu¬iala ciudata si destul de neplacuta ca daca Joe ar fi venit sa-1 vada pe el.
Herbert n-ar fi fost chiar atît de saritor,
Cu toate acestea, luni seara ma întorsei în oras, ca sa ma pregatesc pentru venirea
lui Joe, iar a doua zi ma sculai dis-de-dimineata si dadui un aspect cît mai stral
ucitor salonului si mesei Din nenorocire, bura în dimineata aceea si nici un înger a
- ar fi putut sa-i ascunda lui Joe faptul ca hanul Iul Barnard varsa lacrimi de
funingine, ca un cosar urias cuprins de slabiciune,
Pe masura ce se apropia clipa sosirii lui Joe, ma cuprin¬dea tot mai mult dorinta
de a fugi, dar duhul razbunarii st tea în antreu, dupa cum i se poruncise. în curînd a
uzii pasi lui Joe pe scara. Stiam ca e Joe dupa felul stîngaci cum suia scarile cu
ghetele lui de zile mari, eare-i erau totdeauna pre, largi, si dupa timpul care
-i trebui ca sa citeasca numele d< pe usile de la celelalte etaje în timp ce urca.
Cînd, în cele di urma, se opri în fata usii noastre, îl auzii cum îsi plim degetul pe
ste literele numelui meu, apoi îl auzii rasuflînd în; gura cheii. Pe urma, ciocanii us
urel la usa, si Pepper1 acesta era numele foarte compromitator al duhu
lui razbunarii anunta :
Domnul Gargery !
Mi se parta ca Joe n-o sa mai sfîrseasca cu stersul picioa-relor si ca va trebui s
a ma duc eu sa-1 urnesc de pe pres, dar, în cele din urma, intra.
Joe, ce mai faci, Joe ?
Pip, ce faci tu, Pip ?
Fata lui era buna, rosie si stralucitoare ; îmi prinse amin-doua mîinile, dupa ce~si
aruncase palaria pe podea, între noi, si începu sa mi le ridice si sa le coboare, c
a si cum as fi fosl ultimul model de pompa.

-03
piper (engl.).
- Ma bucur ca te vad, Joe ! Da-mi palaria.
l )ar Joe o ridica grijuliu, cu amîndoua mîinile, ca si cum
i ii fost un cuib de pasare cu oua înauntru, si nici nu voia sa
sa se desparta de acest obiect, asa ca ramase în picioare,
vorbind mai departe, într-un fel care ma stînjenea foarte mult.
Cum ai mai crescut, spuse el, si cum te-ai boierit si
subtirit! (înainte de a descoperi acest cuvînt, Joe statu
înduri). Esti o cinste pentru regele si tara ta !
Si tu, Joe, arati minunat!
- Multumesc lui Dumnezeu, spuse Joe, ca omul ; si la nu-i nici ea mai r
au decît ai lasat-o. Si Biddy e ne-
ichlmbata. Si prietenii nu-s nici mai bine, nici mai rau. Afara
de VVopsle. Cu el s-au mai întîmplat schimbari.
In tot timpul acesta, Joe îsi plimba ochii de jur-împreju-
ml odaii (tinînd grijuliu cuibul de pasare cu amîndoua mîi-
nlle), si mai ales se uita foarte staruitor la halatul meu înflorat. Schimbari, Jo
e ?
Da, sigur, spuse Joe, coborînd glasul. A parasit bisc-sl s-a apucat sa joace teatr
u. De aceea a venit la Londra, euna cu mine. Dorinta lui este spuse Joe, mutîndu s
i ru o clipa cuibul de pasare sub bratul sting si bîjbîind
înauntru cu mîna dreapta, în cautarea unui ou daca nu te
upcrl, sa-ti dau asta.
Am luat ceea ce-mi întindea Joe si am vazut ca este pro¬nii mototolit al unui mic t
eatru din oras, care anunta,
chiar pentru saptamîna aceea, prima reprezentatie data de un tlt actor din provinc
ie, de talia marelui Roscius 1, a carui
¦ aparitie în cea mai tragica piesa a marelui bard national
[mit multa vîlva în cercurile dramatice locale".
Ai fost la reprezentatia lui, Joe ? întrebai eu. Am fost, spuse Joe solemn si gra
v. - A stîrnit vîlva mare ?
Da, sigur, spuse Joe, au zburat multe coji de port¦¦">-
Mai ales cînd Wopsle a vazut stafia. Desi, domnule, te
ii si eii daca se poate sa ai inima sa-1 întrerup! pe un om
orba si sa te amesteci mereu între el si stafie cu Amin" !
ir daca -omul a avut nenorocirea sa fi lucrat în biserica,
¦ Joe, cu glas convingator si plin de simtire, dar asta nu
i ca trebuie sa-1 dai afara în felul asta ! Vreau sa
i, ca daca nici stafia tatalui sau n-are voie sa-1 tulbure,
ine mai are voie, domnule? Si, pe urma, cînd palaria
Kosclus Galhis celebru actor roman din secolul 1 l.e.ri.
209
ti-e atît de mica, încît greutatea penelor o trage în jos, tine o pe cap cum poti mai bi
ne !
Deodata îl vazu pe Joe privind speriat, ca si cum bietul om ar fi dat el însusi cu o
chii de o stafie, si întelesei ca Her-bert intrase în odaie. Asa ea-i facui cunostin
ta cu Herbert, care-i întinse mina ; dar Joe se dadu înapoi, fara sa dea dra¬mul cuibu
lui de pasare.
Sluga dumneavoastra, domnule, spuse Joe, si nadaj¬
duiesc ca dumneavoastra si cu Pip... (La aceste cuvinte ochii
lui se oprira asupra duhului razbunarii, care aseza niste pîine
prajita pe masa. Joe se arata, gata sa-1 socoteasca pe tînarul
de care vorbesc drept un membru al familiei, asa încît eu ma
încruntai, punîndu-1 pe bietul om într-o încurcatura si mai
mare). Vreau sa spun ca voi doi... ca nadajduiesc c-o duceti
bine cu sanatatea în casa asta închisa. Fiindca hanul asta s-afli
putea sa fie foarte bun, dupa obiceiurile din Londra, spuse
Joe tainic, si cred c~o fi o casa de încredere, dar eu n-as tine
nici un porc aici dac-as vrea sa-1 îngras si sa manînc carna
frageda.
Dupa ce Joe aduse acest omagiu magulitor locuintei noas-tre si dupa ce încerca sa-
mi spuna de cîteva ori domnulo", îl rugaram sa se aseze la masa ; el însa se uita de ju
r-împre-ijurul odaii, în cautarea unui loc potrivit unde sa-si depuna palaria, ca si
cum acest obiect n-ar fi putut sa se odihneasca' decît pe anumite alte obiecte, f
oarte rare în natura, si, în cele din urma, o aseza "pe un colt al caminului, de und
e, mai apoi, cadea jos la intervale regulate.
Iei ceai, sau cafea, domnule Gargery ? întreba Her¬
bert-, care prezida întotdeauna masa de dimineata.
Multumesc, domnule, spuse Joe, întepenindu-se din
cap pîna în picioare. Ce va este dumneavoastra mai placut.
Cafea-îti place ?
Multumesc, domnule, raspunse Joe, vadit descurajat
de propunerea lui Herbert. Deoarece ati avut bunatatea sa
alegeti cafeaua, eu nu spun nimic. Dar nu credeti ca încinge ?
Atunci, ceai, spuse Herbert, turnînd ceaiul.
La aceste cuvinte, palaria lui Joe se rostogoli de pe camin, si el se ridica de
pe scaun, o culese si o puse înapoi, exact în acelasi loc, ca si cum faptul ca palar
ia avea sa se rostogo¬leasca numaidecît din nou era un semn de buna-crestere din par
tea lui.
Cînd ai sosit în oras, domnule Gargery ?
210
Sa fi fost ieri dupa-amiaza ? se întreba Joe, tusind
in palma, ca si cum ar fi avut timp sa prinda tusea magareasca
md sosise. Nu, nu ieri. Ba da. Ieri dupa-amiaza. Spuse te cuvinte cu un aer de în
telepciune, usurare si nepartinire.
Ati vazut ceva din Londra pîna acum ?
Da, sigur, domnule, spuse Joe. M-am dus împreuna cu
domnul Wopsle de-a dreptul la antrepozitele Blacking". Dar
ml s-a parut ca afisele rosii de la usa nu se prea potrivesc,
ftdauga Joe ca sa ne lamureasca, fiindca erau facut prea arhi-
naloral.
Cred ca Joe ar mai fi lungit vorba aceasta (care într-ada-i'voca mintii un anumit
fel de arhitectura pe care-1 cunoso si ar fi transformat-o într-un adevarat cor da
ca întîm-a n-ar fi facut ca ochii lui sa cada asupra palariei, care ostogolea din
nou. într-adevar, palaria aceasta îi cerea bietului om o atentie încordata si o iu
teala în priviri si în mîini i.inatoare cu aceea de care ai nevoie cînd lucrezi la un u.
Joe facea tot felul de scamatorii cu palaria lui, dove- In ui o îndemînare nemaipome
nita ; ba se repezea la ea si o dea în clipa în care cadea, ba o oprea în mijlocul d
rumu¬lui si o arunca în sus, lovind-o pe toate colturile odaii si de tul de pe peret
i, pîna ce o prindea bine în mîna si sfîrsea I cu jocul ; pîna la urma o arunca în vasul d
clatit mîi-nili'. de unde mi-am îngaduit s-o pescuiesc.
Cît despre gulerul camasii si cel al hainei lui, erau amîn-i de neînteles, niste taine
de nedezlegat. De ce oare tre-omul-sa se chinuiasca în halul acesta pentru a se s
ocoti i asa cum se cuvine ? De ce oare socoate ca trebuie paseasca prin sufer
inta bucuria de a purta haine de du¬minica ? Joe mai avea obiceiul sa se cufunde în
gînduri oprind ulita la mijlocul drumului între farfurie si gura; ochii i ulreptau
spre locuri foarte ciudate si era, sarmanul, zgu-.inii de accese atît de groazn
ice de tuse în timp ce sedea de masa, încît mai mult scapa din furculita decît
i, dar se încapatîna sa sustina ca nu. scapase njici o farîma nîncare; ma bucurai deci
din toata inima cînd Herbert
<si si pleca în oras.
N-aveam nici destul bun-simt si nici destula minte ca
ii dau seama ca eu eram de vina si ca, daca eu m-as fi
ii mai firesc cu Joe, s-ar fi purtat si el mai firesc cu mine.
Mâ iootea din rabdari si ma înfuria ; si tot ce spunea nu facea
dtctt sft-ml atîte mînia.
811
Fiindca am ramas singuri, domnule... începu Joe.
Joe, i-am taiat eu vorba înciudat, cum poti sa mi spui
domnule" ?
Joe se uita la mine doar o clipa, cu o privire în care eu am ghicit o umbra de imp
utare. Oricît de caraghioasa i-ar fi fost cravata, îmi dadeam seama ca exista demnit
ate în pri¬virea lui.
Fiindca am ramas singuri, relua Joe, si fiindca n-am da
gînd sa stau mult aici, o sa încheiem, adica o sa încep spu-
nîndu-ti ce anume m-a împins sa caut cinstea de a te vedea.
Fiindca de n-ar fi fost dorinta mea de a-ti fi de folos, spuse
Joe cu privirea-i lucida de odinioara, n-as fi avut cinstea sa
înfulec mîneare în casa si în tovarasia unor domni.
Doream atît de putin sa vad din nou privirea aceea, îndt nu spusei nimic de tonul lu
i Joe.
Sa vedeti, domnule, urma Joe, cum stau lucrurile. Am
fost deunazi la Barcagiii veseli", mai Pip ! (De cîte ori sa
lasa dus de dragoste, îmi spunea Pip", iar cînd îl cuprindea
din nou politetea, îmi spunea domnule"). Si a picat Pumblee-
hook în brisca lui. Si omul asta, spuse Joe, apucînd-o pe alt
drum, ma scoate uneori din sarite, fiindca spune prin tot orasul
ca el a fost întotdeauna prietenul tau din copilarie si ca tu îl
socoteai tovarasul tau de joaca.
Prostii ! Doar tu erai tovarasul meu de joaca, Joe.
Asa credeam si eu, Pip, spuse Joe, clatinînd usor din
cap, desi acum nu mai are rost sa vorbim de asta, domnule.
Asa, Pip. Si omul asta, cu laudarosenia lui cu tot, a venit la
mine cînd stateam la Barcagiii veseli" (vezi ca tare-i buna
o lulea si o halba de bere dupa o zi de lucru, domnule, si niei
nu te ameteste prea tare) si mi-a zis : Joe, domnisoara Ha-
visham vrea sa-ti vorbeasca".
Domnisoara Havisham, Joe ?
 Doreste, a zis Pumblechook, sa-ti vorbeasca". Joe tsji
plimba ochii pe tavan. . .
Da, Joe ? Spune mai departe, te rog.
A doua zi. domnule, spuse Joe, privindu-ma de par a
m-as fi aflat departe de tot, m-am gatit si m-am dus s-o vad
pe domnisoara A. ,
Domnisoara A., Joe ? Domnisoara Havisham ?
Dupa cum spun, domnule, raspunse Joe, cu un aer de
formalitate legala, de parca si-ar fi facut testamentul, domni¬
soara A. sau domnisoara Havisham. Si ea mi-a vorbit asa >,
Domnule Gargery, esti în corespondenta cu domnul Pip T't
212
Sl fiindca aveam o scrisoare de la tine, am spus : Da, sînt", ( Cînd m-am casatorit cu
sora dumitale, domnule, am spus i Du, vreau" ; si cînd i-am raspuns prietenei tale.
Pip, am : Da, sînt"). Vrei sa-i spui atunci, a zis ea, cum ca Cutella s-a întors acas
a si ca s-ar bucura sa-1 vada ?".
Simteam ca mi se aprind obrajii în timp ce ma uitam la Nadajduiesc ca una din cauz
ele îndepartate pentru care ml se aprinsera era gîndul ca, daca as fi cunoscut scopu
l vi-i lui Joe, l-as fi asteptat cu mai multa nerabdare.
Cînd am ajuns acasa, urma Joe, si-am rugat-o pe Biddy
¦ li scrie, ea s-a cam codit. Spunea : Sînt sigura ca s-at
bucura sa afle vestea de la tine, prin viu grai. Tot e sarba-si vrei sa-1 vezi.
Du-te 1". Asta-i tot, domnule, spuse rldicîndu-se de pe scaun. Si, draga Pip, îti .d
oresc numai si sa ai noroc sa ajungi cît mai departe.
Dar nu pleci înca, Joe...
Ba da, plec, spuse Joe.
Dar te întorci la prînz ?
Nu, nu ma întorc, spuse Joe.
Ochii nostri se întâlnira, sl vorba domnule" se.topi în Inima lui în timp ce-mi strîngea m
.
Pip, mai baiete, viata e facuta din atîtea despartiri una
alta ! Eu as spune : unul e fierar, altul e tinichigiu,
lucreaza arama si altul e argintar. Toti astia sîni deosebiti
de altul si trebuie sa luam lucrurile asa cum se întîmpla.
ica a fost cineva de vina astazi, eu am fost ala Tu si cu
nu putem sta alaturi aici, la Londra ; si nicaieri nu
m, doar la noi acasa, între lucrurile stiute numai de noi.
Nu as fi mîndru, dar vreau sa fiu la locul meu, si niciodata
la ma vezi în hainele astea ! Fiindca în hainele astea nu s
in locul meu. Nu ma simt eu la locul meu cînd ies din fierarie,
¦ Un bucatarie, sau din baltoacele noastre. N-ai sa-mi ga-
nlci pe jumatate atîtea cusururi daca ai sa te inndesti ca
in hainele mele de lucru, cu ciocanul în mîna, sau chia»
ia în gura. N-ai sa-mi gasesti nici pe jumatate atîtea
rurl daca te-ar cuprinde cheful sa ma vezi si ai veni si
baga capul prin fereastra fierariei si l-ai veâea pe Jos
ral ocolo, la nicovala lui veche, cu sortul lui cel ars în
¦ndu-si de treaba lui Sînt tare greu da cap, dau
so ca tot ti-am spus ceva adevarat pini la urma*
umnezeu sa te binecuvîhteze, draga Pip, mai baiete Dum-
\ te binecuvînteze ! .
213
Nu ma înselasem cînd mi se paruse ca exista o în Toe. Straiele pe care le purta nu mai
puteau sa-i strtcej acum cînd spusese vorbele acestea, asa cum nu puteau strice n
ici în drumul spre împaratia cerurilor. Ma atinse usor cu .nîna pe frunte si iesi De înd
ata ce mi-am venit putin în fire am iesit în goana din casa si l-am cautat prin stra
zile învecinate, dar nu l-am mai gasit.
CAPITOLUL 28
Era limpede ca trebuia sa ma duc în orasul n astru a doua zi, si valul de remusca,
re ce ma euorinsese la înwput facu sa mi se para tot atît de limoede faptul ca trebu
ia sa locuieso la Joe. Dar dupa ce mi am ourit. un loc în diligenta de a doua zi s
i m-am dus pîna la domnul Pocket si înapoi, ni) mai eram atît de hotarît cu privire la c
el de al doilea pun-et si începui sa nascocesc tot felul de motive si de scuze ca
sa ma conving sa trebuia sa înnoptez la Mistretul albastru". Dssigur ca as fi fast
o povara pe capul lui Joe ; nu eram asteptat, si patul meu n-d sa fie pregatit ;
în felul acesta, as fi prea departe de domnisoara Havisham, care era o fiinta pre
tentioasa, careia nu t ar fi placut sa întîrzii Toti mincinosii de pe lume nu sînt nim
ic > fata de omul care se minte pe el însusi ; cu vorbe din acestea m-am înselat pe
mine însumi. E ciudat, fara îndoiala. Par-' destul de firesc sa te alegi din greseal
a cu o moneda falsa, faurita de altcineva ; dar sa iei drept bun, cu deplina sti
re, un ban fals faurit de tine însuti ! Un strain îndatoritor, sub pretextul ca vrea
sa-ti împatureasca bine banii, spni mai mare siguranta, îi poate înlocui cu.coji de n
uci ; dar ee înseamna siretlicul lui pe lînga acela de a-ti aduna singur eajilc- de
nuca si a ti le da tie însuti în Ioc de bani !
D\ipa ce am luat hotarîrea ca trebuie sa trag (a .Mistretul albastru" am început sa-
mi framînt mintea cu întrebarea daca trebuie sa iau duhul razbunarii cu mine Ma ispi
tea gîndul ca acea sluga scump platita îsi va plimba cizmele prin curtea hanului Era
aproape maret sa mi-1 închipui aparînd, ca din întîmplare, în pravalia croitorului Trabb
si fîstîcindu-î pe ne¬cuviinciosul acela de ucenic. Pe de alta parte, s-ar fi putut ca u
cenicul lui Trabb sa-i intre pe sub piele si sa i spuna tot soiul de nazbîtii; s
au de obraznic si îndraznet ^e era, ar fi
214
ui stare sa-1 huiduiasca pe strada principala. Apoi, s-ap
li putut ca si ocrotitoarea mea sa auda de el si sa nu-i placa.
scurt, am luat hotarîrea sa las duhul razbunarii acasa.
îmi oprisem loo în diligenta de dupa-amiaza si, deoarece
irna, nu puteam ajunge la destinatie înainte de doua sau
orc dupa apusul soarelui. Diligenta trebuia sa plece din
Keys la ceasurile 2. Ajunsei la locul de pornire cu vreun
de ora mai devreme ajutat de duhul razbunarii, dac:a
:ntrebuinta cuvîntul acesta în legatura cu un om care nu
ajutat niciodata decît cînd n-avea încotro.
In vremea 'aceea era obiceiul ca ocnasii sa fie dusi în
uri cu diligenta. Deoarece auzisem adeseori ca puscariasii
mieso sa calatoreasca sus, în vîrful diligentei, si deoarece
II v'izusem de multe ori balabanindu-si picioarele încatusata
acoperisul postalionului, n-aveam de ce sa ma mir cînd
de la Herbert, cu care aveam întîlnire la locul de por-
ca doi ocnasi vor calatori în aceeasi diligenta cu mine.
iveam un motiv, un motiv foarte vechi, de a ma cutremura
«lin toata fiinta mea ori de cîte ori auzeam cuvîntul : ocnas",
Te supara, Handel ? ma întreba Herbert.
Nu, nici gînd.
Mi s-a parut ca nu-ti face placere.
N-as putea sa spun ca-mi face placere si cred ca nici
11 ti-ar face. Dar nu ma supara.
Uite-i. îi vezi? spuse Herbert. Tocmai ies din. cîrciu-
Ce priveliste dezgustatoare si jalnica !
Pesemne ca-si cinstisera paznicul, fiindca erau însotiti da
mlian si ieseau toti trei din circiuma, stergîndu-se cu
iile la gura. Cei doi ocnasi erau prinsi unul de altul cu
i aveau fiare si la picioare, niste fiare a earor înfatî-
unoasteam bine. Paznicul tinea în mîini © pereche de
iar sub brat, o bîta cu capul gros ; dar parea a se
bine cu ocnasii si statea alaturi de ei, uitîndu-se cam
Sama caii, cu un aer nepasator, ca si cum ocnasii ar fi
pozitie, care nu se deschisese înca oficial, iar el, direc-
| lozitiei. Unul dintre ocnasi era mai voinic si mai înalt
lalait, si dupa cum se întîmpla în lumea ocnasilor, ca
I, dt altfel, în lumea oamenilor liberi, lui îi fusesera harazite
li.in le role mai strimte. Mîinile si picioarele lui aveau forma
pernite de ace, si omul era foarte caraghios în vesmin-
¦ a ; dintr-o singura privire recunoscui ochiul acela
Im IIIH El era omul pe care-1 vazusem într-o seara la Barca-
l(lil veiell" si care ma doborîse cu pusca lui nevazuta l
213
Era usor sa-mi dau seama ca omul nu ma cunostea n mult decît daca nu m-ar fi vazut
niciodata în viata lui. Se uita la mine, si ochiul lui masura lantul ceasorniculu
i meu ; pe urma scuipa, ea din întîmplare, spuse ceva celuilalt ocnas ti începura amîndo
i sa rîda ; apoi se rasucira, ciocnindu-si catu¬sele una de alta, si se uitara într-al
ta parte. Numerele mari prinse pe spatele lor ca pe o poarta, trupurile lor greo
aie, cio¬plite ca din topor, trupuri rîioase, care-i faceau sa semene cu miste anima
le, picioarele lor prinse în catuse, si legate pe dea¬supra cu batiste, toate aceste
a, ca si felul cum îi priveau cei de fata, ferindu-se de ei, îi faceau sa fie, dupa
cum spu Kerbert, o priveliste jalnica si dezgustatoare.
Dar nu asta era cel mai rau din toate. Deseoperiran) cu toata partea din spate a
diligentei fusese ocupata de o familie care se muta din Londra si ca nu mai era
loo pentru prizo¬nieri decît- pe banca din fata, chiar în spatele vizitiului. La acea
sta veste un domn, mînios din fire, care ©prise locul al patrulea de pe banca aceea,
se înfurie cumplit, spunînd ca fia o înealcare a regulilor de drum sa fie silit sa ca
latoreasca în tovarasia unor oameni atît de mîrsavi, ca aceasta fapta era revoltatoare
si primejdioasa, josnica si rusinoasa si nu mai stiu ce. între timp, diligenta se
pregatire de plecare, iar vizi¬tiul îsi pierduse rabdarea. Eram cu totii gata sa ne
urcam, ia| prizonierii se apropiasera, împreuna cu pazitorul, aducînd cu ei mirosul
acela ciudat de cataplasma de pîine, de patura gro-solana, de frînghie si piatra-de
-var, care se simte întotdeauna în apropierea ocnasilor.
Nu va faceti atîta sînge rau, încerca gardianul sa-1 li¬
nisteasca pe calatorul cel mînios. O sa ma asez eu lînga dum¬
neavoastra. O sâ-i pun pe ei la marginea rîndului. N-o sa va
supere Nici n-o sa simtiti ca sînt aici.
Si va rog sa nu ma învinuiti pe mine, bodogani ocna¬
sul pe care-1 recunoscusem. Eu nu vreau sa plec. Eu sînt gata
sa ramîn pe loc. în. ceea ce ma priveste, orice om care vrea
sa mi ia mie locul e binevenit.
Sau locul meu, spuse celalalt, rastit. Nu v-as fi stin¬
gherit pe nici unul dac-ar fi fost dupa mine. Apoi rîsera amîn¬
doi si începura sa sparga nuci, scuipînd cojile pe jos. Cred ca
si su as fi procedat la fel daca-as fi fost în locul lor si atîl
de hulit de toti.
în cele din urma, toata lumea încuviinta ca nu i se poate faee pe plac domnului cel
mînios si ca omul trebuie sa se îm-pace cu societatea pe; care întîmplarea i-o scosese în
cale sau
2ir
. i i nnina acasa. Asa ca, în timp ce continua sa se vaite, omul
M lui în primire locul, gardianul se aseza lînga el, iar ocnasii
H otasera la locurile lor cum putura mai bine ; prizonierul
Bre îl recunoscusem sedea chiar în spatele meu, iar eu îi
i rasuflarea în par.
. La revedere, Handel ! striga Herbert în eiipa in cara I'urniram.
Eu ma gîndeam ca era un noroo ca Herbert îmi gasise un mi iiume în loo de Pip.
E cu neputinta sa spun cu cîta tarie simteam rasuflarea
ului, nu numai în ceafa, dar si de-a lungul sirei spinarii.
i a si cum maduva mi-ar fi fost atinsa de un acid iute si
unzator si parca mi se strepezeau dintii. Prizonierul parca
fia mai des si, mai ales, mai zgomotos din pricina încer-
r pe care le faceam pentru â ma strînge asa îneît si ma
fcol feri de rasuflarea lui.
Vremea era nesuferit de rece, si cei doi ocnasi blestemau
ii. In scurt timp amortiram cu totii, si dupa ce trecuram
imatatea drumului, toti calatorii motaiau sau dîrdîiau în
e Ma prinse si pe mine somnul, gîndindu-ma daca nu
i IImva trebuie sa-i înapoiez fapturii din spatele meu cele dsua
livra înainte de a-i pierde din nou urma si cum as face ca
sa iasa bine. M-am trezit speriat, cu trupul aplecat îna-
CQ si cum as fi avut de gînd sa sar în rînd cu caii, si-am
i it sa-mi framînt din nou mintea cu aceasta întrebare.
I ^u pesemene ca problema îmi zburase de mult timp din
ici, desi nu desluseam nimic în bezna de afara si în
iHle de umbra si lumina ale lampilor noastre, judecind
vîntul rece si umed care sufla, îmi dadui totusi scama
unsesem în tinutul mlastinilor M-am ghemuit ca sa ma
si ca sa ma feresc de vînt; acum ocnasii arau si fnal
: de mine. Primele cuvinte pe care le-am auzit rostin-
ilupa ce m-am dezmeticit au fost tocmai cuv'ntele
nii chinuiau gîndurile. Doua hîrtii de cîte o livra !
Si cum le-a primit? întreba ocnasul pe care nu-l va-*
Hm ni niciodata. r !;
De unde sa stiu? raspunse celalalt. Le-o fi pus bina,
i ca l-au fost date de prieteni.
Tare-as vrea sa am si eu ! spuse celalalt, înjurînd
[Ui.
( hîrtii de cîte o livra sau prieteni ?
Doua hîrtii de cîte o livra ! Mi-as vinde toti prietenii
pentru o singura hîrtie, si tot as spune ca am facut un tîrg
minunat! Ei si ? Ce ti-a spus ?
Mi-a spus, urma ©cnasul pe care-1 recunoscusem,
to<ul s-a facut cît ai clipi din ochi, în spatele unei grame/J
de cherestea din port. Mi-a spus : Ai sa fii liber !", Si asa
s-a si întîmplat. Si mi-a mai spus daca vreau sa 1 gasesc p«
baiatul care i-a dat de mîncare si nu 1-a tradat si sa-i dau
hîrtiile de cîte o livra. I-am spus ca da. Si asa am" si facut.
Mare prost ! bodogani celalalt. Eu le-as £i cheltuit,
«a popa, pe haleala si bautura. O fi fost vreun ageamiu. Zici
aa nu stia nimic despre tine ?
¦ ¦ Habar n-avea ! Lucram în bande si pe vapoare deo¬sebite Pe urma a fost din nou judec
at pentru evadare si a fost condamnat pe viata.
Si numai cînd cu treaba asta... de onoare", ai lucrat în
Unutul asta ?
Numai atunci.
Cum îti plao locurile astea ?
Scîrbos tinut I Noroaie, ceata, mlastini si manca multa f
munca multa, mlastini, ceata si noroaie !
Amîndoi îsi aratara scîrba pentru tinutul nostru în eu-\inte foarte tari si, pîna la urma,
se usurara si nu mai avura 3-sî spune nimic.
Fara îndoiala ca, dupa ce am auzit acest dialog, as fi co-borît si as fi ramas singu
r în bezna si ^pustietatea de pe drum daca n-as fi fost sigur ca omul habar n-are
cine sînt eu, într-adevar, ma schimbasem foarte mult, si nu numai prin firea lucruri
lor, caci eram atât de deosebit îmbracat si ma aflam în împrejurari atît de deosebite de c
ele de odinioara., îneît i ar fi -fiîst greu sa ma recunoasca fara ajutorul cuiva. Tot
usi, îap-tal ta ne aflam împreuna în aceeasi diligenta era o coinci¬denta destul de ciud
ata, care ma facea sa ma tem ca o altfl «soinddenta ar putea oricînd sa uneasca, în mi
ntea lui, fiinta n-ea cu numele meu. Din aceasta pricina, am luat notarîrea sa cot
or de îndata ce vom ajunge în oras si sa ies din calea ocnasului. Am îndeplinit acest
plan cu succes. Geamantanul nreu era în ladita de pe capra, sub picioarele mele Nu
 tra-buia decît sa rasucesc o balama ca sa-1 scot, Am aruncat gea¬mantanul jos si am
coborît dupa el la primul felinar din oras. Cit despre ocnasi, ei plecara mai dep
arte cu diligenta, si e\l stiam în ce loc vor fi dati jos pentru a fi dusi spre fl
uviu. In închipuirea mea vedeam vasul si echipajul de ocnasi astep-
218

Hm Iu I în fata scarilor acoperite cu mîl sl auzeam glasul acela

i . Dati-i drumul !" ca o porunca adresata unor cîini j
Ipol vtdeam acea blestemata arca a lui Noe pornind pe apeJe
ale fluviului. -
N as fi putut sa spun de ce ma temeam, caci teama mea
i.elamurita si tulbure, dar eram nespus de înfricosat în
ce ma îndreptam spre hotel, simteam ca o spaima, care
i ea cu mult teama unei întîlniri dureroase si neplacute,
i "icea sa tremur. Cred însa ca spaima aceasta nu îmbraca
foi rr,3 deslusita, ci era doar spaima din copilarie, care timp
(1> (îti'va clipe se desteptase din nou.
Cafeneaua de la Mistretul albastru" era goala, si eu eo-Ifasem mîncarea si începusem
sa manînc înainte de a fi iioscut de chelner. Dupa ce îsi ceru scuze pentru neatentia
ni.l întreba daca sa trimita'baiatul dupa domnul Pum-iook. ¦- Nu, spusei eu, sa nu t
rimiti
Inerul "(acela care adusese de la Camera de Comert pedepselor la care voi fi sup
us în caz de încalcare a legii ua <înd devenisem ucenicuTlui Joe) paru mirat si se fol
osi t imul prilej pentru a pune în fata mea un numar soios . unul local, pe care e
u îl luai în mîna si în care citii loarele rînduri :
..Informam cititorii nostri cu privire la romanticul noroo
îmi tînar lucrator în fier din tinut (ce tema minunata
ii' pana maiastra a concetateanului nostru Tobby, poetul
iui a carui faima nu a fost înca universal, recunoscuta !)
ui îndrumator, tovaras de copilarie si prieten al tîna-
losi un concetatean de al nostru mult stimat si nu cu
iin de comertul cu grîne. al carui negot înfloritor se
I; mir,"i distanta de strada principala Faptul ca amintim
îmi lui ca de mentorul tînarului nostru Telernae1 nu
i iin âe sentimentele noastre, caci este bine sa se stie
1 nostru a dat nastere unui fauritor de viitoruri stra
are fruntea încordata a înteleptului din localitate si
nvllucitor al frumusetii din localitate se întreaba al cui
'are n-a fost Quentin Matsys 2 fierarul din An vers ?
SARJ".
iltnlugla grencâ, fiul lui Ulyse si al Penelopei ; el pleaca. în cautarea ¦ ni, (Iar n
u Izbuteste sa-I gaseasca; întors în Itaca, unde-si râ tatal deghizat tn cersetor,
îl ajuta sâ-si doboare dusmanii sl
te tronul. 11In Mots.vs (1466 1530), pictor flamand.
¦iiplcns (lat.) : termen din Evanghelie : desemneaza pe fiu] lui reprezinta cuvîn
tu] tntelepciune,
¦>.Î9
Si astazi înca, în urma experientei de o viata întreaga, s'nt convins ca daca, în zilele
acelea de prosperitate, m-as fJ dus la Polul Nord, as fi întîlnit si acolo pe cinev
a, fie un tsehimps nomad, fie un european civilizat, care sa-mi spuna ea Pumblec
hook a fost primul meu îndrumator si fauritorul nsrocului meu.
CAPITOLUL 29
M-am sculat dis-de-dimineata si am iesit din casa. Era prea devreme ca sa ma duo
la domnisoara Havisham, asa fim pornit-o spre cîmp, spre acea parte a orasului un
de locuia, domnisoara Havisham, nu spre aceea unde locuia Joe. La Joe aveam timp
sa ma duc a doua zi, gîndindu-ma cu recunostinta la ocrotitoarea mea si faurindu-
mi tablouri minunate, dupa ce f aveam sa cunosc planurile ei cu privire la nine.
N-o adoptase ea oare pe Esteli si aproape ca ma adoptase,^ si pe mine ? Gîndul ei
nu putea 11 altul decît sa ne uneasca,;-Mie îmi va încredinta misiunea de a reînvia din
nou casa aceea Jalnica, de a lasa soarele sa patrunda în odaile întunecate, de a învîrti
din nou ceasornicele, de a aprinde focul în vetrela i reci, de a smulge pînzele de
paianjen, de a alunga gîndacil din casa, pe scurt, de a îndeplini toate faptele lumi
noase ale cavalerului din poveste si de a ma casatori cu printesa. Ma oprisem în f
ata casei ca s-o privesc cînd trecusem pe acolo | si zidurile ei afumate de carami
da, ferestrele astupate eu zid, iedera groasa si verde care înconjura pîna si cosuri
le cu ramu-relele si cîrceii ei asemanatori unor brate batrîne sl muschiu-ioase alca
tuiau un fel de vraja ispititoare, al carei erou eram eu. Desigur ca Estella era
zîna care tesea aceasta vraja. Dar, desi pusese atîta stapînire pe mine, desi închipuir
ea si na-dejdile mele se agatau de ea, desi înrîurirea ei asupra vietii $i caracteru
lui meu de copil fusese atotputernica, totusi, nici macar în dimineata aceea roman
tica nu o înzestram cu alt* daruri decît cele pe care le, avea. Pomenesc de acest lu
cru, acum, cu un anumit scop, fiindca acesta este firul pe car»
220
trebuii sa-1 urmati ca sa va puteti descurca în libirintul vietii mi i<\ Experient
a m-a învatat ca notiunea conventionala de în-istit nu poate fi întotdeauna adevarata.
Adevarul adevarat ca o iubeam pe Estella cu o dragoste de barbat, câ o Iubeam num
ai si numai pentru ca o gaseam ispititoare. Stiam, marea mea durere, stiam de ce
le mai multe ori, daca RU întotdeauna, ca o iubeam în ciuda întelepciunii, a faga¬duiel
ilor pe care mi le faceam, în ciuda linistii mele si a oricarei mte, în ciuda ferici
rii mele si a tuturor înfrîngerilor po-llblle. O data pentru totdeauna O iubeam, de
si cunosteam a-rul. Si nu ma puteam împiedica sa o iubesc, ca si cum as li socotit
-o întruchiparea desavîrsirii omenesti.
Ma plimbai, asteptînd sa ajung la poarta la ora la care
un pe vremuri. Dupa ce am tras cu o mîna sovaielnica
|( i lopotel, m-am întors cu spatele la poarta, încereînd sa mi
ii rasuflarea si sa-mi potolesc bataile inimii. Âm ,mzft
U i literala deschizîndu-se si apoi pasi prin curte; dar ma
-ui ca nu aud chiar si în clipa cînd balamalele ruginite
portii scîrtîira. In cele din urma, simtii o atingere pe
¦ i, care ma facu sa tresar si ma întorsei. De-abia a.um
iril în chip firesc, caci ma gaseam fata în fata cu un om
în haine severe, cenusii. Era ultimul om pe care m-as
plat sa-1 vad îndeplinind slujba de portar la domnisoara
.in.
Orlick !
u, domnisorule, si aici s-au întîmplat schimbari, si îi.u mari ca cele din via
ta dumitale ! Dar intra, intra. K nu voie sa tin poarta deschisa.
Intrai, iar el trînti poarta si o încuie, scotînd cheia din
i
Da, facu el, rasarind alaturi de mine, dupa ce umblase i IIvn pasi în urma mea, ca
un cîine. Iata-ma !
Cum ai ajuns aici ?
\m ajuns, raspunse el, cu picioarele. Si lucrurile erau I iiml <le mine, Într-O roa
ba.
"îs, te-ai aciuat pe-aici ? ¦ Doar nu în joaca, domnisorule.
Nu prea eram sigur ca e asa. Avui ragaz sa cîntaresi în Hjlfll» raspunsul pe care mi
-1 daduse, în timp ce privirea !uj| IO'H mltl ie ridica de pe jos si se plimba pe
picioarele, pe mîi-^Bl |l PB fata mea.
Va sa zica, ai plecat de la fierarie ? întrebai eu.
821
Dar ce, casa asta seamana cu o fierarie ? raspunsa
Orlick, aruncîndu-si privirea lui jignitoare de jur~împrejiir.
Ia spune, îti place ?
îl întrebai de cînd parasise fieraria lui Gargery.
Aici zilele seamana asa mult unele cu altele, raspuse
el, ca pierd sirul daca nu le tin socoteala. Oricum, am venit
aici la cîtva timp dupa ce ai plecat tu,
'' Asta stiam si eu, Orlick.
Bine, facu el uscat Tu stii de toate.
între timp, ajunseram la usa casei ; odaia lui era chiar lînga usa laterala si avea
o fereastra mica, ce se deschidea în curte Asa mica cum era, semana cu odaitele în c
are locuiesc portarii la Paris. Pe peretele odaii atîrnau niste chei, la care el a
dauga cheia portii ; patul lui, acoperit cu o scoarta cîrpa-cita,' era asezat într-o
despartitura, într-un fel de firida Odaia parea neîngrijita, închisa si cufundata în so
mn. ca si cum ar fi fost cusca unui popîndau cu chip omenesc ; iar Orlick, a carui
faptura greoaie se pierdea în întunericul odaii, paroa popîndaul cu chip omenesc pent
ru care fusese facuta încape¬rea, asa cum, de fapt. se si întîmplase.
Odaia asta n-am mai vazut-o pîna acum, spusei eu }
dar pe vremuri nici nu exista pe-aici un portar.
Nu, facu el, pîna cînd si-au dat seama ca locuinta
totul lipsita de aparare si au socotit ca e primejdios ss
fara portar acum, cînd misuna ocnasii, haimanalele si banditii.
Si atunci am fost recomandat eu ca un om care stie sa rus-
punda cînd e atacat si asa am intrat în slujba asta. E mai usor decît sa suflu în foaie s
i sa dau mereu cu ciocanul. E îi cata, stii ?
îmi atintisem privirea asupra unei arme cu patul batut cu alama, care atîrna deasupr
a caminului, si ochii lui urma¬reau privirea mea.
Bine, spusei eu, caci nu doream sa mai stau de vorba
cu el. Mergem sus la domnisoara Havisharn ? .
Sa fiu al naibii daca stiu ! raspunse el, întinzîn
si apoi scuturîndu-se. Alte porunci n-am mai primit, domni-sorule Eu o sa dau o
lovitura de ciocan în clopotul asl tu ia-o înainte de coridor, pîna cînd ai sa întîlnesti
e cil
Sper ca sînt asteptat !
De doua ori sa.fiu al naibii daca stiu ! spuse el.
Atunci 0 luai înainte pe coridorul acela lung, pe car*
sisem pe vremuri cu ghetele mele grosolane, si el lovi cu ciocanul în c
lopot. Cînd ajunsei la capatul coridorului, In

222

cc clopotul tot mai rasuna, o întîlnii pe Sarah Pocket; aceasta se facuse verde-galb
uie din pricina mea. <) ! facu ea. Dumneata, domnule Pip ?
Eu, domnisoara .Pocket. Te anunt cu bucurie ca dom¬
nul Pocket si familia sînt bine sanatosi.
S-au facut mai întelepti? spuse Sarah, clatinînd. jal-
din cap Mai biae ar fi întelepti decît sanatosi. A, Matthew,
Ithew ! Cunosti drumul, domnule?
îl cunosteam destul de bine, caci urcasem scara aceea de ori, pe întuneric. De data
aceasta o urcam încaltat cu ¦ mai subtiri decît atunci ; ciocanii, ca pe vremuri, la
usa uisoarei Havisham.
E ciocanitul lui Pip, o auzii eu spunînd. Intra, Pip.
edea pe scaunul ei, lînga masa cea veche, în rochia cea
', cu mîinile împreunate pe minerul bastonului, cu barbia
ma în mîini si cu ochii la foc. Alaturi de ea sedea o dom-
eleganta, pe care nu o vazusem niciodata ; tinea în
pantoful alb, care nu fusese purtat niciodata, si-1 privea
npul aplecat.
Intra, Pip, murmura domnisoara Havîsham, fara sa se
Ullc m jurul ei si fara sa ridice privirea. Intra, Pip. Ce mai faci,
' îmi saruti mîna, ca si cum as fi o regina ? Asa-i ? Si> uita pe neasteptate la
mine, miscînd doar dintr-un ochi, |K'ta cu un glas ghidus, dar rautacios : Asa-i ?
\m auzit, domnisoara. Havisham, începui eu cam în-il, am auzit ca ati avut bunatatea
sa ma poftiti sa va vad, ti iu venit numaidecît. .
ICi ?
Domnisoara, pe care nu o mai vazusem niciodata, îsi înalta
,i se uita ironic la mine ; abia atunci recunoscui ochii
Ifi Dar era atît de schimbata ! Devenise mult mai fru-
i mult mai femeie ; era atît de vrednica de admiratie
minunata, încît mi se paru ca eu nu ma schimbasem
In timp ce ma uitam la ea, mi se parea ca alunecam
ejde înapoi si ca eram din nou baiatul grosolan si
plU de odinioara. Doamne, cît de cumplit era simtamîn-
al distantei si al nepotrivirii care ma cuprinse si cît
irii departarea dintre noi !
dadu mîna. Eu am bîlbîit ceva despre bucuria de a fdca si despre nerabdarea cu care a
steptasem aceasta
223
O gasesti foarte schimbata, Pip ? întreba domnisoara
Havisham cu o privire lacoma si lovind cu bastonul într-un
scaun care se afla între ele doua, în semn ca pot sa ma a
pe el.
Domnisoara Havisham, cînd am intrat în odaie, mi sa
parea ca nu 8 nici urma de Estella în chipul si în înfatisa
ei ; dar acum totul se preface în chip atît de ciudat în Este
cea...
Ce ? Vrei sa spui în Estella cea de altadata ? îmi taia
vorba domnisoara Havisham. Ti-amintesti cît de mîndra si d(i
jignitoare era si ca voiai sa fugi de ea ?
îi raspunsei încurcat ca toate acestea se petrecusera cil mult timp în urma si ca pe a
tunci eram nepriceput si alte lu¬cruri de acelasi fel. Estella zîmbea stapînit si-mi s
puse ca nu se îndoia ca avusesem dreptate si ca ea se purtase foarte urlt.
Pe el îl gasesti schimbat ? o întreba domnisoara 1
visham.
Foarte schimbat, spuse Estella, eu ochii la_mine.
Mai putin necioplit si grosolan ? spuse domnisoara
I Iii visham,. jucîndu-se cu parul Estellei.
Estella rîse, privind pantoful pe care-1 tinea în mina, apoi rîse din nou, privindu-ma
pe mine, si pe urma puse pantoful jos Tot ma mai socotea un baietas, dar acum
ma ademenea.
Stateam toti trei în odaia plina de vise, printre lucrurile acelea vechi si ciudat
e, care ma înrîurisera atît; aflai ca Es-tella tocmai se întorsese din Franta si ca se
pregatea sa pli la Londra. Mîndria si încapatînarea ei de odinioara fusesera într-atît s
upuse frumusetii ei, îneît era cu neputinta si nefiresc sau poate ca asa mi se parea
mie sa le despart de chipul ei. într-adevar, era cu neputinta sa despart fiinta e
i de rîvna dupa rang si avere care-mi tulburase copilaria, de toate ac nazuinte ne
sabuite care ma faceau sa- mi fie rusine de < mea si de Joe, de toate acele viz
iuni care ma faceau sa-i vad fata în vâlvataia flacarilor, s-o vad cum se înalta din f
it asezat pe nicovala,, sau cum se desprinde din întunericul noptii, privind prin
ferestruica de lemn a fierariei, si apoi pieri într-un cuvînt, mi-era cu neputinta s
-o despart, în trecut c în prezent, de însasi viata mea.
Hotârîsem sa-mi petrec acolo toata ziua, sa ma întoro seara la hotel si sa plee
a doua zi la Londra Dupa ce statu-ram cîtva timp de vorba, domnisoara Havisham n
e trimise amîndoi la plimbare în gradina paraginita si-mi spuse cri,
iii arcere, am s-o mai plimb putin prin rvl.i»*» cn «ih^mnl, ca 11-i nuri.
.-n ca Estella si cu mine iesiram in gradina prin portita
prin care trecusem în ziua cînd ma întîlnisem cuitînarul cel
imlid, Herbert cel de astazi ; eu mergeam cu inin.a strînsa,
tnd pîna si marginile rochiei ei. Ea era foarte stapânita
rfi îndoiala ca nu privea cu adoratie marginile hainei mele.
1 Ind ne apropiaram de locul întîlnirii cu Herbert, ea sr opri
spuse:
Ciudata faptura trebuie sa fi fost eu cînd eram mica, Ica în ziua aceea m-am ascuns
si am vazut 'toata lupta Ira, si tare mi-a placut!
¦Si m -ai rasplatit foarte frumos.
Adevarat? raspunse ea, foarte nepasatoare, ca si cum iu si-ar fi amintit despr
e ce era vorba. Mi-amintesc ca-mi iuda pe adversarul dumitale, fiindca fusese ad
us ca sa mâ i Iii uscasca o zi întreaga.
Acum sîntem buni prieteni.
Adevarat ? Da, îmi amintesc ca ai început sa studiezi il.il lui. Da.
Dadui acest raspuns cu neplacere, pentru ca mi se parea ii dadea un aer copilare
sc ; de altfel, asa îmi vorbea, ca copil.
De cînd'a început sa-ti surîdâ norocul si ti-ai schimbat irile de viitor, ti-ai schimbat
si prietenii, spuse Estella. Desigur, raspunsei eu.
Sl, fireste, adauga ea cu trufie, oamenii care ti se po¬pe vremuri ca prieteni nu
ti. s-ar mai rjbtrivi acum. Ma îndoiesc ca în constiinta. mea mai exista dorinta de
> duce sa-1 vad pe Joe. Dar daca exista cumva, aceasta rvutie alunga din cugetul
meu orice gînd de a o duce la plinire.
i'e atunci nici nu banuiai ce noroo te asteapta... spuse riuturînd usurel din mîna,
ceea ce însemna ? în vre-i ma bateam cu Herbert.
Nici gînd ! '
<il de desavîrsirc si de superioritate al Estellei si aerul
,;i supus cu care umblam eu alaturi jîe ea formau un
are îl resimteam cu tarie. Cred ca acest lucru
in ni larit si mai mult daca nu m-as fi socotit la ada-
IM > neplacere, pentru ca eram ales pentru ea si
r. 8
Gradina era prea neîngrijita si napadita de buruieni ca sa ne putem plimba in larg
ul nostru si, dupa ce o înconjura¬ram de doua sau de trei ori, iesisem în curtea fabri
cii de bere. li aratai Estellei locul unde o vazusem umblînd printre bu¬toaie, în prim
a zi cînd venisem la castel, în acele vremuri de demult, si ea îmi spuse rece si nepas
atoare :
Adevarat ?
I-am amintit de usa prin care iesise din casa, aducin-du-mi mîncare si bautura, si
ea spuse v
Nu-mi mai amintesc.
Nu-ti mai amintesti ca rn-ai facut sa plîng ? întrebai eu,
Nu, spuse ea, clatinînd din cap si privind în jur.
Cred ca faptul ca nu-si amintea de toate acestea si ca
vorbea cu atîta nepasare ma facu sa plîng în adîr.cul sufle¬tului, si acela este piînsul
el mai amar.
Trebuie sa stii, spuse Estella, binevoind sa mi se adre-
' seze ca o femeie stralucitoare si frumoasa, trebuie sa stii câ
n-am inima, daca asta are cumva vreo legatura cu memoria mea.
întrebuintai cîteva întorsaturi de fraza ca sa-i spun t_a ma îndoiesc cu privire la aces
t lucru*: li spusei ca eu stiu vom bine decît ea. Ca nu poate exista atîta frumusete
fara inimai
O ! Desigur ca am o inima care poate fi strapi
sau împuscata, de asta nici nu ma îndoiesc, spuse Estella, si
desigur ca, daca ar înceta sa bata, as înceta si cu de a mai
trai. Dar întelegi ce vreau sa spun : n-am blîndete, întele¬
gere, simtire si alte fleacuri din astea.
Dar ce tpa izbea oare, în timp ce ea statea pe loc si se uita cu luare-aminte la m
ine ? Ceva ce mai vazusem la dom¬nisoara Havisham ? Nu. într-adevar, în unele
din privirile si gesturile ei era o urma de asemanare cu domnisoara visham, acea
asemanare pe care copiii o prind adesea de la cei cu care au stat mai mult timp
împreuna, ducînd o viata retrasa ; astfel, ne izbesc adesea asemanari între fe
te carii de altfel, sînt cu totul deosebite unele de altele. Si, totuslt nu la do
mnisoara Havisham ma gîndeam. O privii din ne pe Estella si, desi ea tot se mai u
ita la mine, parerea car ma fulgerase disparu.
Ce ma izbise oare ?
Vorbesc serios, spuse Estella, nu atît încruntîndu-
(îiincka avea o frunte neteda), cît întunecîndu-se la fata. Da
soarta va face sa ne întâlnim des, e mai bins sa ma crezi
pe acum. Nu ! ma opri ea cu un gest enifgic, în timp ca
226

am sa deschid gura. Nu mi-am revarsat înca dragostea MUpra nimanui. Nu stiu ce însea
mna dragoste.
In clipa urmatoare ne aflam amîndoi în fabrica parasita, sl ea îmi arata galeria unde
o vazusem umblînd în prima zi i nul venisem la domnisoara Havisham si-mi spuse ca-si
amin-tta ca se plimbase pe acolo si ca ma vazuse privind în sus 11 niste ochi îngro
ziti. Si în timp ce ochii mei urmareau 111111,1 ei alba, ma cuprinse din nou aceea
si impresie nelamu-ni i, care-mi scapa mereu. Tresarirea mea involuntara o facu
li atinga bratul cu mîna si, în clipa aceea, vedenia se Itlnse, pieri din nou. Ce er
a oare?
Ce s-a întîmplat ? întreba Estella. Iar esti îngrozit ?
As fi dac-as crede ce ai spus adineauri, spusei eu ca
Iiimb vorba.
Va sa zica, nu esti îngrozit ? Cel putin asa spui. Foarte
Cred ca domnisoara Havisham te asteapta la datorie,
<i i cred ca ar putea sa renunte la obiceiul asta si la multe lipicuri vechi.
Hai sa mai facem o data înconjurul gra¬si sa intram în casa. Hai! Azi n~ai sa mai ve
rsi lacrimi ¦ricina cruzimii mele ; ai sa fii pajul meu si ai sa ma lasi A ma spri
jin de umarul tau.
Rochia ei frumoasa se tîrîse pîna atunci pe pamînt. Acum
6 \\nea cu o mîna, iar cu cealalta îmi atingea usor umarul
mp ce mergeam. Mai facuram de doua sau trei ori ocolul
inirparasite ; mie mi se parea ca totul înflorise. Si chiar
buruienile verzi si galbene, care cresteau prin erapatu-
idnlui vechi, ar fi fost cele mai rare flori din lume, tot
l'l putut sa fie mai scumpe amintirii mele.
Nu era nici o deosebire de vîrsta între noi care s-o înde-
pe Estella de mine; eram aproape de aceeasi vîrsta,
îndoiala, pentru ea anii acestia însemnau mai mult
pentru mine; dar nimbul pe care i-1 dadea frumusetea
>l firile ei ma chinuia în mijlocul fericirii si al sigurantei
le simteam la gîndul ca ocrotitoarea noastra ne sor-
iil altuia Nenorocitul de mine !
ele din urma, intraram în casa si, spre marea mea
ca administratorul averii mele venise sa ©vada
.oara Havisham în interes de afaceri si ca se va
ira mesei. Ramurile vechi si reci ale candelabrelor
i caro era întinsa masa cea mucegaita fusesera
^H| in lipsa noastra, si domnisoara Havisham sedea pe
i rotite si ma astepta. .
227
Cînd începuram vechea plimbare în jurul ramasitelor os-patului de nunta, mi se paru ca
împing scaunul înapoi, m trecut, Dar în odaia mortuara, în care faptura aceea, dezgro¬pat
a parca, se sprijinea de spatarul scaunului, Estella parea si mai stralucitoare,
si mai minunata ca înainte, iar eu ma aflam sub puterea unei vraji si mai adinei.
Timpul parca se topea, ora prînzului se apropia cu pasi repezi, iar Estella ne par
asi, ca sa se pregateasca de masa. "Ne opriram linga masa cea lunga, si domnisoa
ra Havisham în¬tinse un brat ofilit si-si odihni pumnul strîns pe fata de masa îngalbeni
ta. Si fiindca înainte de a iesi pe usa Estella se mal uita o data în urma, domnisoa
ra Havisham îsi saruta mîna si-i trimise Estellei sarutarea cu o patima care mi se p
aru înspaimîntatoare.
Apoi, dupa ce Estella iesi din odaie, iar noi ramaseram singuri, se întoarse spre
mine si ma întreba în soapta ¦
Asa-i ca-i frumoasa, gratioasa si bine crescuta ? AsaM
ca o admiri ?
Toti cei care o vad trebuie s-o admire, domnisoara
Bavisham.
Ma lua de gît si-mi lipi capul de al ei :
Iubeste-o, iubeste-o, iubesteLo ! Cum se poarta cu
tine ?
înainte de a apuca sa-i raspund (daca cumva as fi fost in stare sa raspund la o într
ebare atît de grea), ea repeta :
Iubeste-o, iubeste-o, iubeste-o ! Daca te încsrajeaza,
iubeste-o ! Daca te raneste, iubeste-o ! Daca-ti sfîsie inima
în bucati si cu timpul o sa te doara din ce în ce mai rau
iubeste-o, iubeste-o, iubeste-o !
Niciodata nu vazusem o dorinta atît de patimasa ca aceea care însufletea cuvintele e
i. Simteam cum de atîta înversu¬nare muschii bratului subtire, care-mi înconjura gîtul, so
umflau. v
Asculta-ma, Pip ! Am înfiat-o ca sa fie iubita. Am
crescut-o ca sa fie iubita. Am facut-o sa fie asa cum e acum
ca sa fie iubita. Iubeste-o !
Rostise aceste cuvinte destul de adesea si nu ma îndoiam ca le rostise cu buna-sti
re ; dar daca aceste cuvinte ar fi însemnat ura în loc de iubire, deznadejde, razbun
are, moarte, tot n-ar fi putut sa semene mai mult cu un blestem.
Sa-ti spus, urma ea tot în soapta, cu e voce plina
de graba si pasiune, sa-ti spun ce este dragostea adevarata.
E credinta oarba, umilinta fara preget, supunere desavîrsitâ^
228
<!ere sî daruire împotriva ta însuti, împotriva lumii în¬tregi I Dragostea înseamna sa dai
ma si sufletul întreg celui care ti le zdrobeste, asa cum mi s-a întîmplat mie !
Cînd ajunse aici, scoase un tipat salbatic, iar eu o prinsei ijloo. Caci se sculas
e în picioare, învaluita în giulgiul ei, y\ izbise aerul, ca si cum ar fi vrut sa~si i
zbeasca trupul de (i si sa se prabuseasca moarta.
Toate acestea se petrecura în eîteva clipe. în timp ce « un din nou pe scaunul ei, am si
mtit un miras pe oare a tunosteam si, întorcîndu-ma, l-am vazut pe custodele meu,
¦;o afla în odaie.
Purta întotdeauna (cred ca n-am pomenit înca de asta)
<i batista mare de matase grea, care-i folosea foarte mult în
¦.iunea_lui. L-am vazut adeseori înspaimîntînd pe un client
MU po un martor prin desfasurarea ceremonioasa a acestei
batiste, ca si cînd ar fi avut de gînd sa-si sufle nasul si sa se
isca, stiind ca nu va avea timp pentru asta, pîna în elipa
i iul martorul sau clientul se va trada singur; iar clientul
nartorul se trada îndata, ca si cum ar fi fost firesc sa se
lui împle asa. Cînd am dat cu ochii de el, domnul Jaggers
cu amîndoua mîinile aceasta batista atît de expresiva
¦ uita la noi. întîlnindu-mi privirea, spuse, simplu, dupa
¦ mp do eîteva clipe ramase tacut, fara a parasi aceasta
aline : -
Adevarat ? Foarte ciudat! si apoi se folosi de batista
n efect minunat.
I 'omnisoara Havisham îl vazuse în aceeasi clipa cu mine speriase de el (asa cum tot
i oamenii se speriau de el). i livn sfortari mari pentru a-si veni în fire si bîigu
i ea era i ¦' " luai ca întotdeauna.
Punctual ca întotdeauna, repeta el, apropiindu-se de
Ce mai faci, Pip? Sa te plimb si eu putin, domnisoara
un? Facem un ocol? Asadar, aici erai, Pip? l .im spus la ce ora sosisem si c
a domnisoara Hnvisham i' 8(1 vin ca s-o vad pe Estella. Sl i-l raspunse :
A t Frumoasa domnisoara Estella !
\po| începu sa împinga scaunul domnisoarei iiavisham m din mîinile lui mari, iar pe ce
alalta o înfunda în bu-'it p.mtalonului, ca si cum buzunarul ar fi fost plin de
Bine, Pip
Cît de des ai vazut-o pe domnisoara Es- spuse el cînd se opri din mers.
229
t- Cît de des ?
Da ! De cîte ori ? De zeci de mii de ari î
Nu ! Nu de atîtea ori.
De doua ori ?
Jaggers, se amesteca domnisoara Havisham, spre ma¬
rea mea usurare, lasa-1 în pace pe Pip si duceti-va amîndoi
la masa.
El se supuse si porniram bîjbîind pe scara întunec©; N-ajunsesem înca la locuintele acelea
izolate din spatele curtii pavate, cînd el ma întreba da cîte ori o vazusem pe domni¬so
ara Havisham mîncînd si bînd ; si, ca de obicei, ma lasa sa aleg între o suta de ori s
i o singura data. Ma gîndii si spusei i
Niciodata.
Si nici n-ai s-o vezi vreodata, Pip, spuse el, eu un
zîmbet încruntat. N-a îngaduit niciodata ca eineva sa o vada
mîncînd sau bînd de cînd duce viata asta. Colinda casa, noap¬
tea, si manînca ce gaseste.
Va rog, domnule Jaggers, spusei eu, pot sa va pun o
întrebare ?
-Poti, îmi raspunse el, dar eu pot sa nu~ti raspund.
întreaba- ma.
Numele Estellei e Havisham sau... ? Nu mai aveam
nimio de adaugat. .
Sau ce ? întreba el.
E Havisham ?
Da, e-Havisham.
Si am ajuns la- masa, unde ne asteptau Sarah Pocke< Estella, Domnul Jaggers sede
a în capul mesei, Esteîla in fata lui, iar eu sedeam în fata amicei mele cu obraji ver
-ri-galbui. Mîncaram foarte bine si furam serviti de o jupîneusa pe care nu o vazuse
m niciodata în timpul vreuneia din vizi¬tele mele, dar care, dupa cîte am aflat, fuses
e tot timpul in easa aceea misterioasa. Dupa masa, o sticla din cel mai bun Port
o fu p(usa în fata custodelui meu (se vedea ca era obisnuit cu aceasta bautura), s
i cele doua doamne ne parasira. Era izbitoare rezerva hotarîta în care se înc?hidea do
mnul J-iggprs de cîte ori se afla sub acoperisul domnisoarei Havisham Nu st arunca
privirile nici în dreapta nici în stînga si nu stiu dara a privit-o o singura data pe
EsMla în tot timpul mesei. Cînd ea îi vorbea, el asculta si-i raspundea la momentul p
otrivit, dar niciodata nu se uita la ea ; cel putin asa mi se parea mie* în schimb
, ea se uita foarte des la el cu interes si curiozitate, ba chiar cu neîncredere;
dar pe fata lui nu.se vedea ca *\ simte privirea ei. în tot timpul mesei, domnul J
aggers fu in-
230
it de placerea rautacioasa de a o face pe Sarah Pocket mul verde si mai galbena
decît era, caci pomeni de multe ori tarii» mele sperante; dar nici de data aceasta p
arca nu si i seama de ceea ce facea, ba chiar parea ca smulge toate inatiile de
la biata mea faptura nevinovata, ceea ce era idcvarat, desi eu nu-mi dadeam seam
a cum procedeaza.
Iar cînd am ramas singuri, mi se paru ca straluceste de
I iltumire, fara îndoiala în urma informatiilor pe care ie pri-
de la mine, ceea ce ma scoatea din sarite. Mi se parea
n lipsa de ceva mai bun, lua interogatorii pîna si vinului.
i paharul în fata luminarii, gusta Porto-ul, îi plimba prin
ii înghitea, apoi se uita din nou la pahar, mirosea vinuJ,
i a, îl bea, umplea paharul si începea înca o data sa
ineze vinul, pîna cînd mi-am iesit din fire, ca si cum
i ar fi putut sa-i spuna ceva compromitator despre mine.
roi sau patru ori ma cuprinse o dorinta vaga de a des-
discutia ; dar de cîte ori ma vedea cu o întrebare pe
domnul Jaggers ma privea cu paharul în mîna, plim-
vinul prin gura, ca si cum m-ar fi prevenit- ca de-
i ma ostenesc, fiindca el tot nu poate sa-mi raspunda.
1 ca domnisoara Pocket îsi dadea seama ca prezenta
o împingea spre nebunie si prevedea ca, de furie, îsi va
¦ ¦ lioneta din cap o boneta urîta foc, care semana cu
ii uf si ca-si va presara parul pe podea- un par
rescuse niciodata pe propriul ei cap. De aceea poate
i a mai facut aparitia dupa ce ne-am suit în odaia
lirei Havisham si am început sa jucam lohist. în" tim-
il lipsisem noi, domnisoara Havisham împodobise, în
ic, parul, bratele si rochia Estellei cu cate mai
^iuvaeruri de pe masa de toaleta; si-l vazui pîna
ir,loilcle meu uitîndu-se la ea pe sub sprîncenele lui
i înaltîndu-le" putin cînd faptura aceea gingasa, care
den culoare si scînteieri, se afla în fata lui.
Nici nu mai pomenesc de felul în care domnul Jaggers
iiurile si apoi ne arata niste carti mici si neînsem-
IMII IM l.ila carora falnicii nostri regi si regine se pleosteau
i de simtamîntul care ma cuprindea cînd îl ve-
Ifndu-se la noi-ea la trei biete ghicitori pe care le
de mult. Ceea ce ma facea sa sufar cel mai cumplit
i dintre prezenta lui înghetata si sentimentele
d" Estella. Nu pentru ca stiam ca nu-mi voi înga-
; vorbesc cu el despre -<ea. ca nu voi suferi
lâ-] aud cum scîrtîie din ghete în fata ei si ca nu
031
vot putea niciodata sa-1 vad spalîndu-si mîinile dupa ple< ei, ci pentru ca admirati
a mea netarmurita se afla alatii-fiinta lui, pentru ca simtamintele mele se afla
u In acelasi cu faptura lui iata de ce sufeream.
Jucaram carti pîna la 9, si apoi se hetarî ca, daca Estelltt va veni la Londra, eu v
oi fi înstiintat "de venirea ei, ca s» pot astepta la statia diligentei; dupa aceea
mi-am luat r bun de la EsteHa, am atins mîna ei cu mîna mea si am pli
Custodele meu locuia la Mistretul albastru" în edai;i alaturi. Era noaptea tîrziu, s
i cuvintele domnisoarei Hi ham : lubeste-o, iubeste-o, iubeste-o !" tot îmi mai r
asun iu în urechi. Le-am schimbat, potrivindu-le cu simtamintele n si am început sa
soptesc cu capul înfundat în perna : .O iubesc, o iubesc, o iubeso I" de sute de
ori, Apoi, ma eu] dea un val de recunostinta, caci ea îmi era sortita mie, nicul d
e fierar de odinioara. Si fiindca stiam ca, din p-V Estella nu era atît de recunos
catoare^destinulul cum eram cu, ma întrebam, cînd va începe si ea sa se sinchiseasca d
e n Cînd voi fi în stare sa trezesc inima aceea, care mai erei muta si amortita ?
Pacatosul de mine I Credeam ca aceste gînduri sînt n si înaltatoare. Dar nu ma gîndcam
de cîta josnicie si micii na dadeam dovada ferindu-ma de Joe, fiindca stiam ca ea
1-aal dispretul Nu trecuse decît o zi de cînd îmi dadusera lacrimi:-din pricina lui J
oe, "dar lacrimile se uscasera repede, larta-mâ, Doamne, caci tare repede se uscas
era !
CAPITOLUL 30
Dupa ce mi-am framântat bine mintea, a doua zi de mineata, în timp ce ma îmbracam în cam
era de la Mistretul albastru", m-am hotarît sa-i spun custodelui meu ca nu-I
prea credeam pe Orliek omul potrivit pentru a îndeplini O slujba de încredere la do
mnisoara Havisham.
Sigur ca nu-i omul potrivit, Pip, spuse custodele n care se sculase bine dispus,
pentru ca un om care îndepll*' neste o slujba de încredere nu e niciodata omul potr
ivit
Parea ca-1 înveseleste grozav descoperirea ca sluji ceasta nu era îndeplinita de un
om cum se euvine si a? multumit cele ce-i spuneam eu despre .Orliek.
Foarte bine, Pip, spuse el, dupa ce-mi sfîrsii eu to~
ea, Treo îndata pe acolo si-1 dau afara pe amicii! tau.
Itn îngrijorat de aceasta pornire pripita; propusei putin
, ba chiar îi dadui domnului Jaggers sa înteleas J > 3
nu I asa usor sa te descurci cu amicul nostru.
Nu, nu, n-avea nici o grija, spuse custodele meu, â,o-i ?1 batista din buzunar cu
uri gest de încredere în sine, *¦ ni curios sa vad cum © sa discute cu mine,
oarece trebuia sa pornim spre Londra cu diligenta ue
niaza si fiindca eram atît de înspaimîntat de gîndul unei
ilri cu Pumblechook, încît de-abia puteam sa tin eeasca
tna, îi spusei domnului Jaggers ca doream sa ma plimb
i, ca voi porni înainte pe jos pe drumul spre Londra. în
ce el îsi va termina treaba, si ca l-as ruga sa-i spuna
ului ca-mi voi ocupa locul cînd ma vor ajunge din urma.
Iul acesta am fugit de la Mistretul albastru" de îndata
i sfîrsit gustarea de dimineata. Apoi facui un ocol de-
doua mile, umblînd pe cîmp, prin spatele casei lui Pum-
. si iesii din nou pe strada principala, eeva mai îneel»
ipc.'ina mai sus pomenita; acum ma simteam oarecum
ni.inta. . ;¦
MI se parea interesant ca ma aflu din nou în oraselul
vechi si linistit si n-as putea sa spun ca nu e placut
ilni cînd în cînd recunoscut si sa vezi lumea holbînd
dupa tine. Ba chiar- doi sau trei negustori tîsnira afara
iliile lor si o luara cîtiva pasi înaintea mea, ca sa se
întoarce ca si cum ar fi uitat ceva si sa se întîlneasca
in piept cu mine, si nu stiu, zau, care din nou îsi juca
i rolul : ei, pretinzînd ca nu fac nimic nefiresc, sau
" imzînd ca nu vad ce fac ei. Oricum, însa, eram într-o
Ulii ittc destul de deosebita si nu ma simteam de fel nemul-
|nn,i (' soarta mi-1 scoase în cale pe pacatosul acela
|rtM |M icche, pe ucenicul lui Trabb. /
\i iincîndu-mi, la un moment dat, ochii de-a lungul stra-
rll pe ucenicul lui Trabb, care se apropia leganîndu-se,
soc albastru si gol în mîna. Gîndindu-ma ca cel mai
ir fi sa-1 privesc senin si nepasator si ca, în felul
i i, voi izbuti sa înîrîng pacatosenia sufletului sau, înaintai
i înfatisarea de care am pomenit mai sus si a*
. ma felicitam pentru izbînda mea, cînd, deodata,
invnicului lui Trabb se lovira unul de altul, parul
i.'icluca,\sapca îi cazu si baiatul începu sa tremure
i în picioare, se balabani pîna ce ajunse în. mij-

locul drumului si sa porni sa strige catre poporul da pe Ajutor! Mi-e frica!" ca

si cum aparitia mea demna 1 ar ii umplut de groaza si de pocainta. Cînd am trecut
pe lînga el, dintii îi clantaneau în gura si, în semn de umilinta nemargi¬nita, baiatul îsi
funda capul în tarîna.
Toate acestea erau nespus de dureroase pentru mine, dap chinul meu nu se sfîrsi ai
ei. Nici n-am apucat sa faa doua sute de pasi si, spre groaza, mirarea si indign
area mea farl seaman, îl vazui din nou pe ucenicul lui Trabb, care se apro¬pia. Vene
a de dupa colt. Mergea cu sacul albastru pe umeri, ochii îi straluceau de cinste s
i sîrguinta, si toata înfatisarea lui trada hotarîrea voioasa de a se duce la lucru. V
ederea mea îl zgudui si iar îl cuprinsera nabadaile, ca si adineauri | de data aceas
ta se misca în cerc si se balabanea în jurul meu cu genunchii îndoiti si mîinile ridicat
e, ca si eum ar fi im¬plorat îndurare. Suferintele lui fura primite cu mare veselia
de o mîna de privitori, în timp ce eu ma simteam îngrozilop de rusinat.
Nici n-am apucat sa trec de posta, si-1 vazui din nou ucenicul lui Trabb iesind
dintr-o strada laturalnica. De da<a aceasta era cu desavîrsire schimbat. Purta sac
ul lui albastru asa cum îmi purtam eu paltonul si venea tantos în întîmoi-narea mea, pe
cealalta parte a strazii, însotit de o ceata în¬treaga de prieteni, vrajiti de strîmbatu
rile lui, carora Is spin nea, din cînd în cînd, facîndu-le semn cu mîna. Nu stiu, zau !".
uvintele nu pot zugravi furia si umilintta pe cara Io stîrni în mine ucenicul lui Tr
abb în clipa cînd trecînd prin fata mea, îsi ridica gulerul camasii, îsi ciufuli parul, îsi
pusa, o mîna în sold, zîmbi, strîmbîndu-se si rasucindu-si mîna 91 trupul, si apoi vorbi ta
aganat catre alaiul lui : Nu stiu, nu stiu, pe cuvîntul meu daca stiu !". Rusinea c
are ma cuprinsa* înkclipa urmatoare caci baiatul începu numaidecît sa cotco-daceasca s
i sa ma fugareasca peste pod, ca o oratanie neno¬rocita, care ma cunoscuse în vremea
cînd nu eram decît uri biet fierar ~ puse capat rusinii cu care parasii orasul, azvîr
lit, ca sa spun asa, de locuitorii,lui. afara, în cîmp.
Singurul lucru pe care l-as fi putut face ar fi fosi rapun pe ucenicul lui Tra
bb, caci altceva nu-mi ramîn< a ie facut decît sa rabd. Ar fi fost caraghios si dezo
norant s$ ma bat cu el în mijlocul strazii, sau sa ma multumesc eu alta rasplata
decît sîngele din vinele lui Si apoi, baii astuia nu-i putea face nimeni nici
un rau ; era ca >i>i care-ti scapa printre degete si pe care, daca-1 goneai, ît
i ra-

234
ea din nou printre pieioare si-ti suiera batjocoritor Ia nas.
usi, i-ara scris, g dsua zi, domnului Trabb, spunîndu-i câ
domnul Pip se vede silit sa renunte la ariee legaturi eu un
n care uita pîna într-atît «e datoreaza societatii înoît tia«
serviciul lui pe un baiat care stîrneste scîrba în sufletele
luiiiror.
Diligenta în care calatorea domnul Jaggers ma ajunse din
ii la timpul potrivit, iar eu ma asezai pe eapra si sesii
itos la Londra, dar nu nevatamat, eaei inima nu mai
un. îndata dupa înapoiere, i-am trimis lui Joe un rcorun
|l un butoias cu stridii, în semn de pocainta (pentru ea nu
i dusesem sa-1 vad), si apoi m-am îndreptat spre Bar-
l's Inn".
l am gasit pe Herbert mîncînd carne rece si foarte în-iii ca ma vede. Dupa ce am tri
mis duhul razbunarii la ca sa mai aduca ceva de mîncare, am simtit ca tre-¦;a-mi des
chid sufletul chiar în seara aceea fata da pric¬ii ¦ nil sl tovarasul meu. Deoarece nu
putea fi vorba de mar-i cît timp duhul razbunarii statea în antreu, pe eare-1 ¦ "Ir
.un un fel de anticamera pentru gaura cheii, l-am tri-i teatru. Nici n-as putea
sa gasesc o dovada mai buna o iuluci amarnice în care ma gaseam fata de acest sta
pîn ' ii mijloacele umilitoare de care ma foloseam mereu psntru ceva de lucru.
La atîta josnicie te împinge uneori u, încît mi se întîmpla sa-1 trimit pîna în Hyde Par
ula cît e ceasul. l lupa ce masa se sfîrsi si noi ne asezaram în fata focului,
lui Herbet :
¦ Draga Herbert, am sa-ti spun ceva deosebit. Draga Handel, îmi raspunse el, voi cin
sti si voi res-ii.nturisirea ta. E vorba de mine, Herbert, spusei e
u, si de înca
Herbert îsi încrucisa picioarele, privi focul cu capul aple-i Iuti o parte si, d
upa ce-1 privi cîtva timp fara nsci un
nil.1 la mine, fiindca ma oprisem din vorba. Herbert, spusei eu, punîndu-mi
mîna pe genunchiul
... o ador pe... Estella.
In IDO sa înmarmureasca, Herbert raspunse cu glas fi'-eso i Perfect. Si pe urma?
unul dintre cele mai freventate locuri din Londra.

235
~ Perfect, Herbert? Asta-i tot ce gasesti de spus' Perfect ?
¦ Si pe urma ? spuse Herbert. Asta stiam d«ar.
Cum stiai? întrebai eu,
Cum stiam, Handel ? iPai, de la tine.
Dar nu ti-am spus-o niciodata.
Nu rhi-a spus-o ! Nu-mi spui niciodata cînd ta tunzi,
dar eu am ochi si vad. O adori, de cînd ta cunoso. Cînd ai
«osit aici, ai adus cu tine acest sentiment împreuna (eu gea¬
mantanul. Nu mi-ai spus-o ! Toata ziua numai asta mi ai
spus. Cînd mi-ai spus povestea ta, mi-ai spus doar ca ai
adorat-o.din clipa în care ai vazut-o, cînd erai mic.
Bine, spusei eu, caci toate acestea erau noi si bine¬
venite pentru mine. Niciodata n-ara încetat s-o ador. Si acum
s-a întors din strainatate si e cea mai frumoasa si mai ele¬
ganta faptura din lume ! Am vazut-o ieri. Si daca am ad«-
rat-o si înainte, sa stii ca acum o ador de doua ori mai mult.
Norocul tau, Handel, spuse Herbert, ca ai fost alea
. pentru ea si ca îi esti harazit ei. Fara sa calcam pe un târim
oprit, putem totusi îndrazni sa spunem ca nu poate exista nici o îndoiala cu privire
la acest lucru. Ai aflat pîna a-îum ceva despre parerile Estellei cu privire la che
stiunea ado¬ratiei ?
Clatinai posomorit din cap.
O, ea e la mii de leghe departare de mine !
Rabdare, draga Handel ! E timp destul, e timp. Dup
mai ai ceva de spus ?
Mi-e. rusine sa spun, raspunsei eu. desi nu e mai
rusinos s-o spui decît s-o gîndesti. Zici ca sînt un baiat CU
noroc. Da. desigur ca sînt. De abia ieri eram ucenio fierar.
Astazi sînt... ce sa spun ca sînt astazi ?
Hai sa zicem un baiat bun, daca vrei numaideeit o
caracterizare, raspunse Herbert zîmbind si batîndu-ma usor
peste mîna ; un baiat bun, cu avînt si sovaieli, cu îndrazneli |
si neîncrederi, un baiat întreprinzator si visator, toate astea
amestecate în chip ciudat
M-aîri oprit o clipa, ca sa ma gîndesc daca, într-adevar, exista un astfel de amestec în
firea mea.; De fapt, nu eram de parerea lui Herbert, dar socoteam ca nu merita
sa vorbim despre asta.
Cînd' te întreb ce sa spun ca sînt astazi, draga Her¬
bert, urmai eu, vreau sa te fae sa întelegi ce se petrece. în
mintea mea. Spui ca sînt norocos. Stiu ca n-am facut nimio
« ma ridic, si doar soarta m-a ridicat'; asta înseamna sa fii norocos. Si, totusi,
cînd ma gîndesc la Estella... .
Si cînd, rogu-te, nu te gîndesti la ea ? ma întrerupsa
Hwbert, cu ochii la foc, ceea ce mi se paru dragut si plin da
întelegere din partea lui.
Cînd ma gîndeso la ea, draga Herbert, nici nu pot
i 11 spun cît ma simt de nesigur si de sovaielnic, cum simt
¦ i hazardul ma ameninta de mii de ori. Ferindu-ne mai de-
de târîmurile oprite, cum ai spus tu adineauri, îsi pot
iiiM'.i spune ca toate sperantele mele atîrna de statornicia
singure persoane (nu vreau sa spun nici un nume). Si,
rma urmelor, *ce neplacut si suparator este sa stii atît de
putin despre ce sînt, de fapt. aceste sperante!
Cu aceste vorbe îmi luam de pe suflet o povara, de care i apasem niciodata si'> ca
re, începînd din ajun, devenisa ii apasatoare.
Ei, Handel, spuse Herbert, cu glasul lui vesel si plin
Idejde, tare mi-e teama ca deznadejdea în care te arunca
ta pasiune te face sa cauti calul de dar la dinti. Si,
ie mai pare ca, în cercetarile noastre, trecem cu vederea
-ilii.itlle cele mai de seama ale calului. Nu mi-ai spus tu ca
idmlnlsiratorul averii tale. domnul Jaggers, te-a prevenit la
ni ca nu esti înzestrat numai cu sperante? Si chia»
nu te-ar fi prevenit cu toate-ca acesta este un daca
flinrli mare ai fkitea tu sa crezj ca domnul Jaggers e omul
& mentina legatura cu tine daca n-ar fi sigur ca nu-i
|)."imînrul de sub picioare?
îl raspunsei ca, într-adevar, argumentul lui era puternio.
" oste vorbe (asa cum fac mai toti oamenii în împre-
«i asemanatoare) ca si cum as fi facut o concesie, siJit
de adevar si de dreptate, ca si cum mi-ar fi facut pla-
11 ii i mi împotrivesc.
Cred si eu ca acesta este un argument puternic, spu&e
si cred ca n-ai fi în stare ^sa gasesti unui mai pu-
iît despre restul, trebuie sa astepti hotarîrea custo-
i.'ni. si el, pe a clientului sau. Poate ca pîna vei împlini
>jl unu de ani n-ai sa stii pe ce lume traiesti, dar
te vei lumina si tu. în orice caz ai sa fii mai
lumina decît esti acum, fiindca, pîna la urma, tot
.i ifll adevarul.
fire optimista ai ! spusei eu, plin de recunostinta
i ratie pentru voia lui buna, ,
237
¦ Trebuie sa am o fire optimista, spuse el, ca doar alt* eeva n-am. De altfel, fiin
dca veni vorba, trebuie sa recunoso ca întelepciunea spuselor mele de adineauri nu
este a mea, ci a tatalui meu. Singurele cuvinte pe care le-am auzit spu-nîndu-le
despre povestea ta au fost aceste cuvinte hotarî-toare : Lucrurile au fost orînduite
o data pentru totdeauna. Altfel, domnul Jaggers nu s-ar fi amestecat în treaba ast
a". Si acum, înainte de a-ti spune ceva despre tatal meu sau despre fiul tatalui m
eu si înainte de a rasplati marturisirea ta cu o alta marturisire, vreau sa fiu ne
suferit pentru o clipa, as spune chiar dezgustator.
N-ai sa izbutesti, spusei eu.
Ba da, o sa izbutesc, spuse el. Unu, doi, trei... am
început! Handel, dragul meu... desi vorbea cu glas nepasa¬
tor, era foarte serios. De cînd am început sa vorbim aici,
în fata focului, ma tot gîndesc mereu ca Estella nu poale fi
o conditie a mostenirii tale, de vreme ce custodele tau nu ti-a
pomenit niciodata de ea Ara drpetate cînd deduc din ce]e ce
mi-ai spus tu ca nu ti-a pomenit niciodata si în nici un fel
de ea, nici pe fata si nici pe ocolite ? Nici macar nu ti-a dat
a întelege ca ocrotitorul tau are de gînd sa te însoare pina
la urma ?
Niciodata !
Crede-ma, Handel, ca nu ma ispiteste gustul struguri¬
lor acri, pe cinstea mea-! Daca nu esti legat de Estella n-ai
putea oare sa te desprinzi de ea ? Ti-am spus ca am de gînd
sa fiu nesuferit.
Mi-am întors capul, caci, asemenea vîntului din tara mlastinilor, care navaleste de
pe mare, ma cuprinsese si ma înfiorase simtamântul care pusese stapînire pe mine în dimi¬n
eata cînd plecasem de la fierarie în timp ce ceata se ridica solemn, iar eu stateam
cu mîna pe indicatorul acela cu deget, Timp de cîteva clipe între noi se lasa tacerea.
Da, dar vezi tu, dragul meu Handel, urma Herbert,
ca si cum nu s-ar fi scurs nici o clipa de tacere, faptul cj
dragostea aceasta s-a înradacinat atît de adînc în inima unul
baiat pe care natura si împrejurarile l-au facut atît de ro¬
mantic o face sa fie foarte serioasa. Gîndeste-te Ia felul cum
a fost crescuta Estella si gîndeste-te la domnisoara Havis-
ham. Gîndeste-te la firea ei. (Vezi, acum sînt nesuferit si ti-«
sila de mine). Toate acestea pot duce la mari nenorociri.
Stiu, Herbert, spusei eu, tot cu capul întors. Stiu»
dar nu pot face nimic.
238

Nu poti sa le înlaturi?
Nu. Cu neputinta !
Bine ! facu Herbert, sculîndu-se cu o smucitura, ca
|l cum ar fi dormit pîna atunci, si scormonind focul. Arura
mi dau osteneala sa-ti fiu din nou pe plac. Si începu sa umble prir. cam
era, scufcurînd perdelele, i>iIIinid scaunele la locul lor, farînd ordine printr
e cartile si plinire lucrurile care erau aruncate prin odaie, uitîndu-se în. n, arun
cînd o privire în cutia de scrisori, închizînd usa; ipol -se întoarse la locul lui de lînga
foc si se aseza, leganîn-i piciorul cu amîndoua mîinile.
Voiam sa-ti spun o vorba sau doua, Handel, despre meu si despre fiul lui.
Din pacate, cred ca nu mai este ii1 sa-ti spun ca gospodaria parintilor mei
nu este prea |fe Ilucita!
Dar am vazut ca în casa e belsug, Herbert, spusei eu.
Oi «A-l încurajez.
Da, sigur, cred ca asa zice si gunoierul, cu toata con-
roa, si poate si negustorul din colt. Serios, Handel, fiindca
¦ Iul e destul de grav Stii doar, la fel de bine ca si mine,
ini lucrurile. îmi închipui ca a fost o vreme cînd tata
nu se daduse batut; dar daca a existat vreodata o ase-
'i perioada, vremea aceea s-a dus de mult. Pot sa te în-
i n-ai bagat de seama#la tine, în satul tau, cum copiii
Ituti din casnicii nu prea fericite sînt întotdeauna cei mai
nil sa se casatoreasca ?
întrebarea lui era atît de ciudata. Incit, în loc sa-i ras-il întrebai ¦ Asa e ?
Nu stiu, spuse Herbert, vreau si eu sa aflu. Fiindca la
s-a întîmplat. Biata sora-mea, Charlotte, care venea
mine si a murit înainte de a împlini paisprezece ani,
mplul cel mai izbitor. La fel si mititica de Jane Cînd
1 cum doreste sa se capatuiasca. îti poti închipui ca si-a
ni viata ei cea scurta nefacînd altceva decît sa se bucure
rlcirea casnica a parintilor. Mititelul de Alick. care mai
1/1 înca rochita, a si facut planuri de casatorie cu o tînara
!.<'\v Si, de fapt, cred ca. în afara de cel mai mic, sîntem
(II logoditi.
Munci, si tu esti? întrebai eu.
Sînt, spuse Herbert. dar e secret.
îi dftdui toate asigurarile ca-i voi pastra taina si îl rugai Hfcfitl Încredinteze cîtev
a amanunte. Vorbise atît de rational
230
si do înk'kpt despre sîaî;iHtvi£a mea, încît doream s3 afli} ceva despre taina lui.
 Pot sa -stiu cum o cheama ? întrebai eu.
Clara o cheama, spuse Herbert.
Locuieste la Londra ?
Da. Poate ca ar trebui sa-ti spun ca e mult sub nivelul
ideilor aiurite ale mamei despre o familie buna, adauga Her¬
bert, care, de cînd atacase aceasta tema interesanta, era aba¬
tut si vorbea domol. Tatal ei se îndeletnicea cu aprovizio;-
vaselor de pasageri. Cred ca era un fel de capitan-easier.
Si acum ce e ? întrebai eu.
Acum e invalid.
Si traieste ?...
¦ . La etajul întîi, spuse Herbert. Nu asta voiam sa spun, caci întrebarea mea se referi m
ijloacele lui de trai.
Nu l-am vazut niciodata, fiindca de cînd o cunosc pe
i, sta tot timpul în odaia lui de sus. Dar l-am auzit foarte
des. Face o galagie grozava ; urla si izbeste în podea cu nu si iu pe fel de instr
ument îngrozitor. Herbert ma privi rîzînd cu pofta, si pentru un moment îsi recapata voi
a buna.
Nu nadajduiesti sa-1 vezi? spusei eu.
Ba da, mereu nadajduiesc, raspunse Herbert, fiindca
de cîte ori îl aud, ma astept §a se prabuseasca prin tavan.
Nu stiu cit or sa mai tina grinzile.
Dupa ce mai rîse o data cu pofta, se domoli din nou si îmi spuse ca, de îndata ce va înc
epe sa strînga capital, planuia 'sa se casatoreasca cu tînara domnisoara. Si adauga,
ca un lucru de la sjne înteles, dar cu glas destul de trist :
Doar nu te poti casatori cînd nu faci altceva den
te uiti în dreapta si-n stînga...
în timp ce ne uitam la foc, iar eu ma gîndeam cît era
uneori de greu sa strîngi capital, mi-am înfundat mîinile în
buzunare. Am dat cu mîna de o bucatica de hîrtie împaturita,
am deschis-o si am vazut ca e programul pe care-1 primisem
de la Joe si în care era vorba de vestitul actor din provincie,
dev faima lui Roscius". ' ~
Doamne, spusei eu cu glas tare, fara sa \
e asta-seara !
Într-o clipa schimbaram subiectul si hotarîram în graba sa ne ducem la teatru. Asa ca,
dupa ce-mi fagadui sa-1 mîngîl
t
"V Herbert si sa-1 sprijin în dragostea lui prin toate mijloa-ele posibile si impo
sibile, iar el spuse ca logodnica lui ma
240
i unotteu din auzite si ca-i voi fi recomandat, si dupa ce în-
noastra reciproca fu pecetluita cu o calda strîngere
»ma, am stins luminarile, am aruncat cîteva lemne în foc,
uniat usa si am pornit amîndoi în cautarea domnului
Ic si ;i Danemarcei.
CAPITOLUL 31
ud ajunseram în Danemarca, îi gasiram pe regele si ina acestei tari asezati p
e doua jilturi cocotate pe o masa
¦ bucfltarie si tinînd sfat cu curtenii. Se afla de fata toata
lUIIlinca daneza, adica un tînar nobil în cizmele cine stie
"in stramos gigantic, un venerabil lord cu fata murdara,
i sa se fi ridicat din popor la batrînete, si floarea
ii mii daneze, adica niste tineri eu "piepteni în par si
i albi de matase, care aveau cu totii o înfatisare cam
înzestratul meu concetatean statea posomorit într-un
il(, in bratele încrucisate, si tare ar fi fost de dorit ca bu-
fruntca lui sa arate mai adevarate.
'i'imentul cînd actiunea începu sa se desfasoare, cîteva
¦ jvonuri circulau printre curteni. Raposatul rege nu numai
sa fi fost chinuit de o tuse rea în clipa mortii, dar
i o luase cu el în mormînt si ca se reîntorsese cu
loagurile noastre. în jurul sceptrului, stafia regala
i" iiiiisurat un manuscris fantomatic, spre care ea parea
i îndreapta privirile, ba chiar cu un aer foarte grijuliu si
lire vadita de a pierde sirul, lucru care amintea de
ii II ii Ic muritorilor. Poate ca de aceea galeria adresa ura-
M nfuUil de a întoarce foaia", sfat pe care stafia îl lua în
Mai trebuie sa spunem despre acest spirit maret
¦ aparea cu aerul ce a salasluit mult timp în vazduh
de departe, era vadit ca vine chiar de dupa peretele
i De aceea, spaimele lui erau adeseori luate în rîs.
ina Danemarcei, o doamna plinuta, în zale me-
i culoare locala, publicul socotea ca avea prea multa
caci barbia îi era prinsa de diadema cu o bucata
st metal (ca si cum doamna ar fi suferit de o
na de masele) ; mijlocul îi era încins cu un brîu
nâ, sl bratele, de asemenea, asa îneît oamenii o
i'.las tare tambalul"; tînarul cel nobil, încaltat
It stramosesti, era cam nestatornic; cît ai clipi din
241
ochi, se prefacea fie în marinar iscusit, fie în actor ambulant, în gropar sau în preot
si, apoi, deodata, juca un rol foarti însemnat într-un concurs de scrima, care se ti
nea la curte, iar ochiul lui priceput si judecata lui agera apreciau cele mat is
cusite lovituri.
Toate acestea împinsera spectatorii la o mare lipsa de în-gaduinta fata de el, iar cîn
d tînarul fu descoperit în vesminte preotesti, împotrivindu-se îndeplinirii slujbei de înm
ormintiin-, publicul începu sa-si manifeste indignarea zvîrlind nuci. Apoi, Ophelia
cazu prada unei nebunii muzicale atît de taraganate, încît, pîna la urma, unul tîfnos din
primul rînd de la galerie, suparat ca i se racise nasul, pe care-1 tinuse lipit de
o vargl de metal, bodogani :
Acum si-a culcat copilul, haideti la masa !
Ceea ce era cu totul nelalocul lui, ca sa nu spunem mal rau.
Aceste incidente aveau un efect foarte ciudat asupra ne« norocitului meu concetate
an. Ori de cîte ori nehotarîtul acela de print punea o întrebare sau îsi exprima vreo îndo
iala, pu¬blicul îi ajuta sa o dezlege. De pilda, la întrebarea de e mal demn sa suferi
în tine, unii urlara da" si altii nu", iar altii, care erau nehotarîti, spusera : Sa d
am cu banul" ; si astfel lua nastere o adevarata controversa. Cînd bietul om întreba
ce trebuie sa faca oamenii ca el, care se tîrasc între cer sl» pamînt, fu încurajat cu ti
pete de : Auzi, auzi !". Cînd aparu cu ciorapii în dezordine (dezordinea era exprimat
a, dupa cum e obiceiul, printr-o cuta foarte frumoasa, care cred ca fusese facut
a cu un fier de calcat), la galerie se încinse o discutie cu privire la culoarea m
ult prea alba a picioarelor lui, si oa¬menii se întrebau daca nu cumva spaima pricin
uita de stafie era de vina Cînd lua în mîna fluierul care semana grozav cu un fluier m
ic si negru ce servise nu demult în orchestra sl apoi îi fusese înmînat prin usa toata l
umea ceru sa cînto Rule Britannia1, Iar cînd îl sfatui pe cîntaret sa nu scîrtîle " cu usa
omul cel suparat spuse :
Dar tu, tu ai voie ? Nu vezi ca scîrtîi mai rau ca el ? f
Si ma doare sa spun ca, în toate aceste împrejurari, de
nul Wopsle fu salutat cu hohote de rîs.
Dar cea mai grea încercare îl astepta în cimitir ; cimiti¬rul arata ca o padure din vrem
urile de demult : într-9 parte avea un fel de coliba, iar în cealalta, o bariera. Cînd
îl zarlrl
Cintec patriotic compus în 1740 de Thomas Augustine Arne, deveni
imnul national englez. .
242
numi Wopsle intrînd pe la bariera, îmbracat într o haina .1.1 foarte sugestiva, oa
menii îl anuntara prieteneste pe

Iu vezi ! Vine antreprenorul de pompe funebre ca sa li cum lucrezi !

im închipui ca lumea jstie cum ca, într-o tara cons.titutio^ i a noastra, domnul Wop
sle nu putea sa dea înapoi cra¬ii, dupa ce cugetase adînc asupra lui, fara sa-s
i stearga Inlle de praf cu un servet care-i atîrna la piept; dar nici II ucea
sta miscare nevinovata si absolut trebuincioasa nu ¦ II fâra a stîrni exclamatia: Ch
elner!". Sosirea mortului Itru îngropaciune (într-o cutie neagra si goala, cu un cap
ao chidea mereu) fu semnalul de dezlantuire a veseliei Ic, veselie care atinse
culmea cînd, printre purtatorii ii, fu descoperit un individ cu un renume foart
e prost, ectacolului îl întovarasi pe domnul Wopsle în tim-cu Laertesl, care avu loc p
e marginea scenei si a i Iii lui si nu înceta pîna cînd eroul nu-1 doborî pe rege ;a de
bucatarie si apoi muri, bucatica cu bucatica, zne în sus.
început, ne daduram osteneala sa-1 aplaudam pe dom-
ipsle, dar aplauzele noastre erau prea slabe ca sa mai
n Asadar, am stat la locurile noastre, adînc impresio-
le ce i se întîmplasera, dar rîzînd totusi în gura
> sa vreau, rîdeam tot timpul, atît era de caraghipasa
povestea ; si, totusi, aveam convingerea profunda ca era
una calitate în cuvîntarile domnului Wopsle; cred
Iragul unor vechi amintiri gîndeam astfel, ci pentru
i atît de rar, atît de înfiorator, pentru ca se umfla
umfla rînd pe rînd si era atît de deosebit de felul în
fi exprimat un om în orice împrejurare fireasca a
(li ..ni a mortii. Dupa ce tragedia se sfîrsi si domnul Wopsle
la rampa si huiduit, îi spusei lui Herbert : Hal sa plecam numaidecît, caci s-ar put
ea sa-1 întîlnim. c iborîram scarile cît puturam de iute, dar se vede ca nu
f.i.ihil îndeajuns. La usa statea un evreu, cu sprîn-
pus de mînjite, care îmi prinse privirile, în timp un, iar cînd ajunseram în dreptul lui
, spuse :
iul Pip cu prietenul ? nul l'ip si prietenul îsi marturisira identitatea.

llmnlvt de Shakespeare ; fiul lui Polonius si fratele Ofeliet,

243
Domnul. Waldengarver, spuse omul, s-ar bunica do
cinstea de a va vedea.
Waldengarver ? repetai eu
Dar Herbert îmi sopti la ureche :
Probabil Wopsle.
A! facui eu. Bine. Sa venim dupa dumneavoasii
rr- Doar cîtiva pasi. -
Cînd ajunseram într-un gang mai laturalnic, omul se toarse catre noi si ne întreba :
Cum vi s-a parut ? Eu l-am îmbracat.
N-as fi putut sa spun. decît ca Wopsle avea o mutra de înmormîntare ; de gît îi atîrna un
soare sau o stea dai prinsa de o panglica albastra, ceea ce îl facea sa arate ca s
i cum ar "fi fost asigurat la o mare societate de asigurari împo¬triva incendiilor.
Dar spusei ca arata foarte bine.
Cînd statea în fata gropii, spuse calauza noastra, ¦
scos foarte frumos în evidenta mantia. Dar, judecind dupa
cît am vazut eu din culise, cred ca atunci cînd a vazut stafia
în odaia reginei, ar fi putut sa scoata un efect mai bun din
ciorapii pe care-i purta.
încuviintai cu modestie spusele lui; apoi trecuram i u totii printr-o usa mica si
murdara si intraram într-un fel do cutie foarte încalzita. Aici, domnul Wopsle îsi dez
braca ves¬mintele daneze si de-abia aveam loc sa ne uitam la, el, rasu-cindu-ne ca
petele si tinfnd deschisa usa sau mai bine zis capacul cutiei.
Domnilor, spuse Wopsle, sînt mîndru ca va vad. Na¬
dajduiesc, domnule Pip, ca ma vel scuza pentru ca am avut
îndrazneala de a trimite dupa dumneata. Am avut însa feri¬
cirea de a te cunoaste în vremurilt de odinioara, si drama a
avut, din toate timpurile, drepturi recunoscute de lumea în¬
treaga asupra oamenilor nobili si bogati.
între timp. domnul Waldengarver nadusea cumplit î/-nindu-se sa iasa din straiele d
omnesti.
Trage-ti încet ciorapii, domnule Waldengarver, ^pnsa
proprietarul "acestor obiecte, ca altfel se prapadesc Si da.a
prapadesti ciorapii astia, ai prapadit treizeci si cinci de silînq!.
Nici Shakespeare nu s-a bucurat de ciorapi mai frumosi. Mal
bine staî linistit pe scaun, ca ti-i scot eu.
Si omul se lasa în genunchi si începu sa-si jupoaie \ tima ; nu încape îndoiala ca, da
ca acesta ar fi avut unde s/l cada, ar fi cazut pe spate, cu scaun cu tot, în clip
a în primul ciorap îi fu smuls de pe picior.
244

l'ina atunci mi-era frica sa roteso vreo vorba despre piesa, II, deodata, domnul
Waldengarver îsi ridica ochii spre noi, mi aer foarte îneîntat de sine, sl spuse:
Domnilor, cum vi s-a parut din sala ?
In spatele meu, Herbert spuse, dîndu-mi un ghiont!
Minunat!
Asa ca am spus si eu :
Minunat!
Cum v-a placut interpretarea pe care am dat-o carac-
nilul, domnilor? spuse domnul Waldengarver cu un glaa
i or. în spatele meu, Herbert spuse, înghiontîndu-rna din nou i
Masiva si concreta..
Asa ca spusei si eu cu îndrazneala, ca si cum eu as fi fost [torul acestor epitete
si as fi vrut sa însist asupra lor: Masiva si concreta.
Ma bucur de aprobarea dumneavoastra, domnilor,
domnul Waldengarver, cu un aer de demnitate si tinîn-
cu mîinile de scaun, pentru a nu fi strivit de perete.
Am sa-ti spun, domnule Waldengarver, spuse omul
li picioarele lui, cînd n-a fost justa interpretarea dumitale.
i ntent. Nu te sinchisi ca altii nu sînt de parerea mea j
i ma pe mine. Interpretarea dumitale în Hamlet nu este
înd stai cu picioarele în profil. Ultimul Hamlet pe care
îmbracat eu facea aceeasi greseala la repetitie, pîna cînd
convins sa-si-puna cîte o seîndurica rosie pe fluierele
n'lor, si la repetitia urmatoare (care era ultima), m-am
i fundul salii si, de cîte ori statea în profil, îi strigam i
dndurelele !". Si în seara reprezentatiei, interpreta-
11 n fost minunata !
Domnul Waldengarver îmi zîmbi, ca si cum ar fi vrut pi in fi : ,.E o fiinta
foarte credincioasa, trebuie sâ-i trec
i nebuniile" ; apoi spuse cu glas tare :
Stiti, eu interpretez prea clasic si prea interiorizat
¦ lenii de aici, dar se vor îndrepta ei. se vor îndreota...
ii' ii 'rl sl cu mine spuseram în cor :
l i.i Pâra îndoiala ca se vor îndrepta.
II bagat de seama, demnilor, spuse domnul Waldern
e/l era un om la galerie, care încerca sa ia în rîs slujba...
>l\ spun spectacolul ? *
noi avuram josnicia sa raspundem ca parca-l vazusem
¦In. Si eu am adaugati -Cu siguranta ca era beat.
245
Nu, fereasca Dumnezeu, spuse domnul Wopsle, nu era
beat! Patronul lui are grija de asta, domnule. Pentru nimic
în lume nu i-ar da voie sa se îmbete.
îl cunosti pe patronul lui ? întrebai eu.
Domnul Wopsle închise ©chii, apoi îi deschise din nou i aceste miscari fura îndeplinite
foarte rar. ,
Fara îndoiala, tfomnilor, spuse el, ea ati observat un
magar nestiutor si galagios, care cîrîia din gîtlej si avea o
mutra josnica si rea, unul care juca (nu e tocmai cuvîntul
potrivit) le râie de (daca îmi îngaduiti sa întrebuintez expre¬
sia franceza) Claudius, regele Danemarcei. Acela e patronul
lui. domnilor. Asta e meseria lui.
Fâra sâ~mi dau prea bine seama daca as fi fost mai îndu-rerat penjxu domnul Wopsle în ca
zul cînd ar fi cazut prada deznadejdii, ma simteam si asa _atît de îndurerat pentru el
, încît folosii momentul cînd se întoarse cu spatele, ca sa-sl puna bretelele, si ne împin
se pe noi afara pe usa, ca sa-1 întreb pe Herbert daca n-ar fi de parere sa-1 chem
nam la masa. Herbert spuse ca n-ar fi rau ; asadar, l-am poftit ca noi la Barnard
", si el a venit, înfofolit pîna la ochi ; noi ne-am dat osteneala sa-1 facem sa se
simta bine, iar el a stat pîna la 2 dupa miezul noptii, facînd bilantul succesului s
i îm-partâsindu-ne planurile lui. Am uitat care erau, în amanun¬time, aceste planuri, da
r parca mi-amintesc ca voia sa înceapa prin se reînvia drama si sa sîîrseasca prin a o z
drobi, în . fel încît drama sa fie nimicita pentru totdeauna, fara nici o | nadejde de
reînviere,
în cele din urma, m-am dus la culcare mai amarît ca orl-cînd si gîndindu-ma cu trstete l
a Estella ; si am visat un via amar, cum ca toate sperantele mele se spulberaser
a, ca tre¬buia sa o iau în casatorie pe Clara, logodnica lui Herbert, si ca, pentru
a fi pe plac stafiei domnisoarei Havisham, trebuia sa joc Hamlet în fata a douazec
i de mii de spectatori si ci nu cunosteam nici douazeci de cuvinte din piesa.
CAPITOLUL 32
Intr-o zi, pe cînd eram ocupat cu cartile si cu domnul Pocket, am primit prin post
a un bilet, la a carui vedere inima începu sa-mi bata; fiindca, desi nu vazusem
niciodata pînâ
S46

ni unei scrisul de pe acel bilet, am ghicit numaidecît al eul ¦ | i Biletul n-avea

nici un început ca, de pilda : Draga dom-Pip", sau : Draga Pip", sau : Draga do
mnule", sau urmat de orice altceva, ci suna astfel r
Voi sosi la Londra poimîine, cu diligenta de amiaza. Daca na însel, erai hotarît sa ma
astepti. în orice caz* asa creda nisoara Havisham, si eu scriu ca sa-i jac voia. îti
trimite A dumitale
EST ELI. A'
i as fi avut timp, fara îndoiala ca mi-as fi comandat
a rînduri de haine pentru acest eveniment, dar fiindca
ial ora timp, m-am multumit cu cele pe care le aveam.
¦ «le mîncare îmi pieri dintr-o data, si pîna în ziua cea
asteptata, n-am mai avut nici o clipa de astîmpar. Nu
sosirea zilei mult asteptate îmi aduse pofta de mîn-
sau astîmpar; pentru ca, în ziua aceea, ma simteam
iun iau ca pîna atunci si am început sa pîndeso diligenta pe
reet, în Cheapside, înainte ca diligenta sa fi parasit
Iretul albastru" din orasul nostru. Desi stiam prea bine
¦tttr acestea, totusi, mi se parea ca nu era întelept sa scap
lilii hi biroul de diligente mai mult decît cinci minute: în
^MMtn stare de tulburare trecu' prima jumatate de ora din
i mea. care trebuia sa dureze patru sau cinci ore, cînd
ma izbii piept în piept cu Wemmick.
Salutare, domnule Pip, spuse el. ce mai faci ? N-as
li ¦ ni ca ai drum pe aici!
n lamurU ca asteptam pe cineva care trebuia sa so-u diligenta si îi pusei cîteva într
ebari cu privire la i ¦ i. I -,i la batrîn.
Amîndoi sînt bine, multumesc, spuse Wemmick, si mai
Nli liiirinul. O duce minunat împlineste în curînd optzeci
ani. Ma gîndesc sa trag de optzeci si doua de ori
rlnr mie teama ca or sa se plînga vecinii, si tunul
MU ut1»' presiune, nu gluma! Ei, dar astea nu-s subiecte de
!¦ Londra Unde crezi ca ma duc ?
l i birou, spusei eu, fiindca Wemmick se îndrepta

Al ii uri, raspunse el Ma duc la Newgate. Avem un de banda unui bancher. A

m fost pîna la capa-
', ca sa aruno o privire asupra locului unde s-a des-
247
fasurat actiunea, si acum trebuie sa schimb cîteva cuvin ic cu clientul no
stru.
Clientul vostru a comis vreun furt ? întrebai eu.
Nu, Doamne fereste, raspunse Wemmick uscat. D.ir
e acuzat ca 1-a comis. La urma urmelor, si. dumneata si cu
am putea fi acuzati. Oricare din noi ar putea fi acuzat, stii
doar.
Dar vezi ca nu e, observai eu.
Ei, spuse Wemmick, atingîndu-ma cu degetul arai
pe piept. Esti un spirit profund, domnule Pip ! Ai vre
vii cu mine pîna la Newgate ? Ai putin timp liber ?
Aveam atîta timp liber, încît propunerea lui veni c. usurare, desi se batea cap în cap c
u dorinta mea tainica dfl a nu slabi din ochi oficiul de diligente. Am bîiguit ca
voi cauta sa aflu daca am timp sa-1 însotesc ; am intrat îrt birou si ra-am interesa
t cu cea mai mare precizie la functionarul Care lucra înauntru despre momentul cel
mai apropiat cînd diligenta putea "fca soseasca, punînd la grea încercare buna¬vointa b
ietului om, desi cunosteam acest moment la fel de bine ca si el. Apoi l-am ajuns
din urma pe domnul Wemmick si, prefacîndu-ma ca ma uit la ceas si ca sînt foarte mi
rat de informatia pe care o primisem, am acceptat propunerea lui.
Dupa cîteva minute, ajunseram la Newgate; trecuram prin fata unei camarute cu pere
tii goi, pe care atîrnau niste catuse, alaturi de regulamentul închisorii, si intrar
am în tem¬nita, în vremea aceea închisorile erau foarte neîngrijite si perioada de protest
exagerat care urmeaza dupa toate nele-giurile publice si le pedepseste aspru si
pentru timp înde» îungat era înca departe. Asadar, criminalii. nu erau hraniti si adapo
stiti mai bine decît soldatii (ca sa nu mai vorbim de saraci), si uneori dadeau fo
c închisorii, avînd drept scuza do¬rinta de a da un gust mai bun ciorbei pe care o mînca
u. Cînd am intrat în închisoare cu Wemmick, era ora de vizite, si un om îsi facea rondul
vînzînd bere; iar prizonierii, care sta¬teau dincolo de gratii, cumparau berea si sta
teau de vorba cu prietenii lor ; dar scena era murdara, urîta, dezonoranta sl umil
itoare.
Ma izbi faptul ca Wemmick se plimba printre prizonieri cum s-ar plimba un gradin
ar printre florile lui. Gîndul acesta îmi trecu prin minte atunci cînd îl vazu dînd cu och
ii de un vlastar care rasarise peste noapte si spunîndu-i :
Ei, capitane Tom ! Aici esti ? Adevarat ?
'Si apoi z
248
Acela din spatele rezervorului da apa nu-î Black Bill ? IM le uita, în ultimele doua
luni nu te-am mai cautat; cura imti?
Acelasi gînd îmi~ trecu prin minte cînd îl vazui oprin-în fata gratiilor si ascultînd so
ptele îngrijorate ale ¦ le dincolo; în timp ce Wemmick se uita la ei, stînd ca o cu
tie de scrisori, nemiscata, ei se sfatuiau, ia»
i i pil rea sa cerceteze progresul pe care-1 facusera de eînd îi usc ultima oara si
sa se întrebe daca vor aparea în plina
la proces.
Era foarte popular si am descoperit ca luase asupra lui
ura familiara a activitatii domnului Jaggers ; si, totusi, eeva
importanta domnului Jaggers trecuse si asupra lui, aeva
respingea orice apropiere dincolo de anumite margini.
>asterea fiecarui client în parte se manifesta la Wem-
prlntr-un semn cu capul, prin faptul ca-si înfunda mai
palaria pe cap, tinînd-o cu amîndoua mîinile, apropia
ic, adica marginile cutiei de scrisori si apoi baga mîiniîe
uzunare. într-un caz sau doua, se ivira mici greutati cu
re la urcarea onorariului, si atunci domnul Wemmick se
rit, putu mai departe de suma neîndestulatoare care i se
Hftfliwse, spunînd :
Mai baiete, nu foloseste la nimic. Eu nu sînt decît
nbaltern Nu pot sa primesc banii acestia Nu trebuie sa
Bt porti asa cu un subaltern Daca nu te simti în stare sa-ti
ii banii, atunci, mai baiete, trebuie sa te adresezi unui
stru ; sînt o multime de maestri în meseria asta, si
ce nu multumeste pe unul, îl poate multumi pe celalalt j
ilul meu, al unui subaltern. Nu încerca lucruri ?.n-
ilce. DP ce faci asta? Care-i urmatorul?
el ne plimbaram prin sera Iui Wemmick, pîna cmd e întoarse spre mine si mi s
puse : LJitS-te la omul cu care am sa dau mîna acum. l fi uitat chiar si fara
sa ma-presateasta ei, pentru I t i nu ilfiduse înca mîna cu nimeni
îndata ce sfîrsi vorba, un om drept si impunator (po ,1 ucum. cînd scriu, îl vad în fata o
chilor), îmbracat într-o ;oifl maslinie, pe care stia s-o poarte, cu obrajii acope¬ri
paloare ciudata si cu niste ochi care porneau razna Htl de cîte ori voia sa-i ati
nteasca asupra cuiva, se apropie in colt ni gratiilor, îsi duse mîna la palarie o pa
larie ¦ tele soioase si slinoase ca o supa racita si saluta te, jumatate în gluma, j
umatate în serios i
219
Salutare, colonele! spuse Wemmick. Ce mai far!,
colonele ?
Bine, multumesc, domnule Wemmick.
S-a facut tot ce s-a putut face, dar dovada era prea
Berioasa pentru noi, colonele.
Da, domnule, era prea serioasa, dar nici nu-mi pasa I
Sigur ca nu, spuse Wemmick rece, dumitale nici nu-ti
pasa.
Apoi se întoarse spre mine :
Acest om a servit pe majestatea-sa. Era pe front ^\
si-a cumparat concediul cu bani.
Eu spusei :
Adevarat ? si ochii omului ma privira.
Apoi îsi plimba privirile peste capul meu si de jur-împrejurul meur îsi
duse mîna la gura si începu sa rîda.
Cred ca pe luni ies de aici, îi spuse el lui Wemmick.
 Poate, raspunse amicul meu, dar nu se stie înca.
Ma bucur ca am prilejul sa-mi iau ramas -bun de la
dumneata, domnule Wemmick, spuse omul, întinzînd mîna
printre gratii.
Multumesc, spuse Wemmick, strîngîndu-i mîna îti
doresc si dumitale toate cele bune, colonele.
Daca lucrurile pe care le purtam cînd m-au închis ar
fi fost veritabile, domnule Wemmick, spuse omul fara sa dea
drumul mîiniî, te-as fi rugat sa-mi faci cinstea de a mai purta
un inel, în semn de recunostinta pentru atentia dumitale.
Primesc cu placere gîndul în locul faptei, spuse Wem¬
mick. Fiindca veni vorba : am auzit ca îndrageai porumbeii.
Omul se uita spre cer. Mi s-a spus ca aveai o rasa grozava '
de porumbei. N-ai putea cumva sa însarcinezi pe vreun prie¬
ten de-al dumitale sa-mi aduca o pereche, daca nu mai al!
nevoie de ei ?
Asa voi face, domnule.
Foarte bine, spuse Wemmick. Vor fi bine îngrijiti,
Buna ziua, colonele ; toate bune!
îsi strînsera din nou mîinile si1, în timp ce ne îndepartar Wemmick îmi spuse :
Falsificator de monede, mare mester ! Grefierul a q
facut raportul, si luni va fi executat, cu siguranta. Totut
pina una-alta,- o pereche de porumbei sînt o avere portativa, |
La aceste cuvinte, se uita în urma, facu un semn cu caput spre planta cea vesteda
si apoi, în timp ce iese'a dn curt», iti
250
irunca ochii în Jur, ea si cum s-ar fi gîndit ce alta planta «ai»
iiivit în locul acela.
Cînd iesiram din închisoare si trecuram prin camaruta < U ehtUe, descoperii ca admin
istratorul averii mele nu era ¦ in putin pretuit de temnieieri decît de cei pe care
acestia îi
ni sub paza.
Ei, domnule Wemmick, spuse temnicierul, tinîndu-na
ele doua usi acoperite cu tinte si cuie; nu voia sa des-
0 usa pîna ce nu o încuia mai întîi cu grija pe cealalta.
1 (> de gînd domnul Jaggers cu crima aceea de pe malul
n i . i ? Vrea s-o faca omor sau ce vrea sa faca din ea ?
De ce nu-1 întrebi pe el ? raspunse Wemmick.
Desigur, asta-mi lipseste ! raspunse temnicierul.
Vezi, asa fac oamenii de aici, domnule Pip, observa
Bftmmlck, întoreîndu-se spre mine si desfacîndu-si cutia da
¦rl, Putin le pasa ce ma întreaba pe mine, subalternul}
tim niciodata n-ai sa-i auzi întrebîndu-1 ceva pe patronul meu.
Domnisorul asta e vreun uceniG sau vreun secretar
biroul dumneavoastra? întreba temnicierul rînjind da
HIIOM.I lui Wemmick.
Vezi ? Iar începe ! striga Wemmick. Nici n-a termi-
blne prima întrebare, ca o si toarna pe a doua, tot pa
Netului subaltern! Sa zicem ca domnul Pip e ueenta
-
Atunci, spuse temnicierul, rlnjind din nou, stie si
i domnul Jaggers.
Bl I striga Wemmick, înghiontîdu-1 în gluma pe
Stii doar ca. atunci cînd ai de-a face eu maestrul
¦Ki, esti mai mut decît cheile dumitale! Da na drumul,
^Kt> lnitiînâ ce esti, ca altfel îi spun sa porneasca o actiune
!' i elurnitale pentru ca ai-"arestat oameni fara motiv.
mieriii rîse, ne dadu buna ziua si se uita rîzînd în hi privindu ne spre gratiile por
tii. în timp ce noi
ile spre strada.
gfi de seama domnule Pip îmi sopti Wemmick în
un ton grav prinzîndu-ma tainic de brat Cred ca
hun lucru pe care-1 face domnul Jaggers este felul
(Inc la înaltime. Se tine întotdeauna maret. Maretia
itfl din aceeasi bucata cu imensa lui pricepere, C»!o-
H o 'i i 11 ar îndrazni niciodata sa sl ia ramas bun de )s el,
i'-mnirlenil n ar Worazni niciodata sa-î întrebe ce
'i< despre un raz Si între înaltiinea unde se afla el

251
si toti oamenii astia îsi introduce subalternul, vezi ? fy Gtapîneste oamenii cu t
rup si suflet.
Eram foarte impresionat de iscusinta custodelui meu. asta nu pentru prima oara.
Ca sa spun adevarul, trebuie si stiti ca doream din toata inima sa am un alt cus
tode, mfl putin iscusit, lucru pe care, tst asa, nu mi-1 doream pentru prima oar
a.
M-am despartit de domnul Wemmick la biroul din Li' Britain"; oamenii dornici s
a atraga atentia domnului Jag-gers se plimbau, ca de obicei, prin fata biroului
. M-am întorl Ia postul meu de observatie de pe strada unde se afla oficiul de dil
igente, avînd în fata înca vreo trei ore de asteptare. Timpul îmi trecu gîndindu-ma cît era
de ciudat sa fiu încon- | (jurat de lumea aceasta putreda a închisorilor si a crimel
or | cît era de ciudat ea ma întîlnisem prima oara cu lumea ceasta înca din copilarie, înt
r-o seara de iarna, prin mUis nile pustii ale tinutului nostru ; si ca ea mai
reaparuse dl doua ori, ca o pata care palise, dar nu disparuse ; si cît d ciudat
era faptul ca acum ea patrundea într-un chip nou îf, destinul si drumul meu prin vi
ata. Si, în timp ce-mi frâmt tam mintea cu lucrurile acestea, ma gîndeam la Estella, tîn
ara si frumoasa, mîndra si slefuita, care se îndrepta f mine, si contrastul dintr
e închisoare si fiinta ei ma umplt de groaza. As fi dorit sa nu-1 fi întîlnit pe Wemm
ick sau nu ma fi lasat ademenit si dus de el, ca tocmai în ziua aceast sa port în ha
ine si în suflare mirosul din Newgate. Mi-ar scuturat picioarele de praful închisori
i, mi l-am scos din hair plimbîndu-ma încoace si încolo, si am dat afara aerul îmbîcsit ca
re-mi intrase în plamîni. Ma simteam atît de mi dar de cîte ori îmi aminteam de fiinta pe
care o asteptar încît diligenta sosi în timp ce eu nu scapasem înca de amint rea pîngarit
oare a gradinii domnului Wemmick ; deodata vaz fata ei la fereastra si mîna ei ca
re mi facea semne.
Ce era oare umbra aceea fara nume care trecu din r pe lînga mine în clipa în care o va
zui pe Estella ?
CAPITOLUL 33
în mantia îmblanita de calatorie, Estella parea mai gir gasâ si mai frumoasa decît parus
e vreodata pîna atunci, mu
552
IS'I si mai gingasa decît îmi paruse vreodata chiar mie ii Se purta mai cuceritor
decît si îngaduise pînâ atunci-kii »«. poarte cu mine, iar în aceasta schimbare eu v
iui unirea domnisoarei Havisham.
Ne allam în curtea hanului, si Estella îmi arata care sînt ic ei ; dupa ce le adu
naram pe toate, îmi amintii ili"iM-<c uitasem între timp totul, în afara de faptur
a ei ca im cunosteam locul spre care se îndreapta.
Ma duc la Richmond, ma lamuri ea. Mi s-a spus ca i doua Richmonduri, unul în Surr
ey * si unul în Yorks-Hft 'J, sl pe mine ma intereseaza cel din Surrey. Sînt zec
e lnil< do drum pîna acolo. Trebuie sa iau o trasura, si dum-|ifni,i trebuie s
a ma însotesti. Uite geanta mea; dumneata i platesti cheltuielile. Nu, nu, t
rebuie sa iei geanta ! Nu ne putem împotrivi, trebuie sa ne supunem amîndoi in-ii
ii' lumilor pe care le-am primit. N-avem voie sa facem
mu ne taie capul.
Iu timp ce se uita la mine, întinzîndu-mi geanta, ma gîn-plin de nadejde, ca vorbele e
i ar fi putut sa aiba un ml inc. Le rostise cu dispret, dar nu cu neplacere. ¦ Tre
buie sa trimit dupa o trasura, Estella. Vrei sa astepti
1 :' i
I )a, trebuie sa astept putin aici si sa beau ceai, iar
trebuie sa ai grija de mine.
l lua de brat, ca si cum asa trebuia sa faca, si eu îi ¦ unui chelner, care se uit
a la diligenta ca si cum n-ar I II viizut niciodata ceva asemanator, sa ne dea
o camera i putem lua ceaul. La cuvintele acestea, chelnerul ii.ii- din buzunar
un servet, ca pe un obiect vrajit fara de li putut sa urce scarile, si ne duse în
vizuina ha-odaitâ prevazuta cu o oglinda care micsora (cu totul lulncloasa, avînd în
vedere dimensiunile vizuinii), o sti-Hl cu sos de sandele si o pereche de ghete.
Deoarece acest < ]>< placul meu, ne duse într-o alta camera, în cara nil MI ci masa
de treizeci de persoane si o soba, in care se ¦la o foaie de caiet zacînd pîrjolita su
b o gramajoara da ii hune. Dupa ce se uita, clatinînd din cap, la acest IU 'lins,
lua comanda, dar, întrucît aceasta se nducea
..udul Angliei, la sud-vest de Londra. In imidul Angliei.
253
Ia un ceai pentru doamna", omul iesi din odaie cam abatui
îmi dadeam si îmi dau acum seama ca aerul din od era un amestec izbitor de grajd si
de bors, care te putea sa crezi ca, deoarece grajdul nu era o afacere prea buna,
prietarul, ca un om întreprinzator ce era, pusese caii la în bucataria hanului. Si,
totusi, pentru mine odaia aceea semna o lume întreaga, caci Estella era cu mine.
Mi se i ca împreuna cu ea as fi putut trai fericit toata viata în perea aceasta. (S
i nu uitati ca nu eram nicidecum feri< ca-mi dadeam seama de asta !).
Unde ai sa locuiesti la Richmond ? o întrebai <
Estella.
Trebuie sa traiesc pe picior mare si sa locuiesc 1
doamna care are sau zice ca are puterea de a ma s<
în lume, de a ma recomanda, de a-mi arata tot felul di
meni si de a ma arata si pe mine lor.
Cred c-o sa te bucure viata asta pe care o vei d
si admiratia de care te vei bucura.
Da, asa cred si eu.
îmi raspunse cu atîta suparare, încît îi spusei :
Vorbesti despre dumneata de parca ai vorbi despr
cineva
De unde stii cum vorbesc 'eu despre altii ? Lasa,
Estella zîmbind încîntator, nu-mi cere sa iau lectii de la i
neata ; asa vorbesc eu,Cum te împaci cu domnul Poi
E foarte placut la el, cel putin... Mi se paru <
scapa un prilej.
Cel putin ? repeta Estella.
Atît de placut cît poate fi un loc unde nu te a
dumneata.
Prostule, spune Estella cu un glas foarte stapînil,
poti spune o asemenea neghiobie?! îmi închipui ca ai
dumitale, domnul Matthew, e superior celorlalti meml
familiei.
E. într-adevar, un om superior. Nu dusmanesl
nimeni. .
Sa nu spui : Nu dusmaneste pe nimeni decîl pe
însusi", îmi taie Estella vorba, caci nu pot suferi soiul asl
oameni ! Dar am auzit ca e într-adevar un om de ini
ca e deasupra oricarei invidii si dusmanii marunte.
Fara îndoiala ca tot ce spui este adevarat.
Ceea ce nu se poate afirma despre rudele lui, s
Estella, dînd din cap cu © privire care era în acelasi
254
i sl batjocoritoare, pentru ca o asalteaza pe domnisoara
hun cu raporturi si reclamatii împotriva dumitale. Te
te bîrfesc, scriu scrisori despre dumneata (uneori
mi) si esti cel mai mare chin si singura preocupare a
¦ in lor. Nici nu poti sa-ti închipui cîta ura îti poarta oa-
'111 aceia !
Nadajduiesc ca nu-mi fac nici un rau !
In IOC sa raspunda, Estella izbucni în rîs, Rîsul ei mi se foarte ciudat si ma uitam
la ea nedumerit. Dupa ce înceta ie cu pofta spusei cu sfiala, asa cum vorbeam de ¦ i
i oa;
Nadajduiesc ca nu te-ai bucura daca mi-ar face rau.
Nu, nu, fii linistit! spuse Estella. Fii sigur ca rîd
i nu le merge/ O, ce îndura oamenii aceia de la domni-
I l.-ivisham !,..
tlise din nou, dar chiar si acum, dupa ce-mi spusese de
leu, rîsul ei mi se parea ciudat, fiindca nu ma îndoiam
i sincer si fiindca prea rîdea mult pentru un lucru atît
¦mnat. Ma gîndeam ca mai trebuie sa existe si o alta
i i a îmi ghici gîndul si-mi spuse :
IVu e usor nici pentru dumneata sa ghicesti cît ma CÎnd vad cum sînt zadarnicite p
lanurile acestor oameni } ¦Dl nu stii ce minunat mi se ascute simtul ridicolului cîn
d îi Bd M caraghiosi sînt ! Pentru ca dumneata n-ai fost crescut nea ciudata de cînd
erai mic. Eu am fost. Dumitaîe ascutit mintea din cauza intrigilor urzite de ei,
intrigi Ic, ascunse, sub masca simpatiei, a milei si a altoi» le blînde si du
ioase. Mie mi s-a ascutit. Dumitale 11 deschis ochii mari, cînd erai mic, l
a descoperirea i aceleia de femeie, care noaptea, cînd se trezeste ¦t NOiim, soco
teste cît sînt de mari depozitele de liniste su¬irii i vi pe care le are. Mie mi s-a
u deschis.
Cstella nu mai glumea si nici nu scotea aceste le la suprafata. As fi pr
eferat sa ma lepad de toata ¦ifuiitclc mele decît sa fiu pricina acelei priviri.
i )nua lucruri pot sa-ti spun, adauga Estella. Mai întîi,
t, !n ciuda zicalei care spune ca apa roade piatra,
. .1 Ia n-o sa te sape în ochii domnisoarei Havishani
I I ii o sula de ani, nici în lucrurile mari, nici în cele mici,
¦jtii ca-ti sînt îndatorata, fiindca din pricina dtl-
^H M «bot si se umilesc în zadar j uite mîna mea în semn
it;i 1 /
255
îmi întinse în gluma mina caci tristetea ei ni | decît o clipa iar eu i-o luai si o
usei la gura.
Esti un caraghios, mai baiatule ! spuse Estella. Nu
sa tii seama de vorbele mele ? Sau poate îmi saruti mi i
simtamântul cu care te-am lasat eu odata sa ma saruti pe ol
Ce fel de simtamînt ? întrebai eu.
Sa ma gândesc putin. Cred ca era dispret fata de li
sitori si intriganti.
Daca raspund da, pot sa te mai sarut odata, du
obraz ?
Trebuia sa ma întrebi înainte de a te atinge de
mea. Dar, daca-ti face placere, poti.
Ma aplecai, si fata ei era neclintita, ca a unei statui.
Acum, spuse Estella, departîndu-se de mine în cli]
care buzele mele îi atinsera obrazul, ai grija ca ceaiul sa
mai repede si du-ma la Richmond.
Revenirea la tonul acesta ma durea, ca si cum tov noastra ne- ar fi fost impusa,
iar noi am £i fost niste \ fara vointa, Oricare ar fi fost tonul ei atunci cînd vor
b;. mine, stiam ca nu pot sa ma încred în el, nici sa-mi întei pe el sperante; si, to
tusi, în ciuda neîncrederii si a lipsei dl nadejde, nu ma dadeam batut. De ce oare îmi
spunea, lucru de mii de ori? De ce faceam mereu asa?
Am sunat dupa ceai, iar chelnerul reaparu, tinînd în servetul vrajit si aducînd, rind
pe rînd. vreo cincizeci de suri pentru bautura de mai sus, dar nici urma de ceai.
O cesti si farfurioare, farfurii întinse, cutite si furculite (si tacîmuri, chiar cu
tite de taiat friptura). Unguri (de toate rile, solnite, niste prajiturele asc
unse grijuliu sub un de fier, o gramajoara de unt, înconjurata de o tufa de patrun
jel, care reprezenta pe Moise în papuris, o bucata de pîine i^H acoperita cu zahar p
udra, doua bucati triunghiulare de pe care se zareau urmele gratarului, si, în cel
e din urni samovar burduhanos ; toate acestea" fura aduse de ch< care se clat
ina pe picioare si a carui înfatisare exprima rinta si griji apasatoare. Dupa aces
t numar din program, o pauza prelungita, apoi omul se întoarse cu o caseia, : pret
ioasa judecind dupa aspect, care continea doua rani -Pe acestea le-am cufundat în
apa fierbinte, si astfel, din accesoriile de mai sus, am izbutit sa scot o ceasc
a d< n ce lichid pentru Estella.
Dupa ce platiram nota, fara sa uitam de chelner si j grajdar si tinînd socoteala
si de jupîneasa, într-un c
256
Izbutiram sa aducem toata casa într-o stare de tensiune
iie vadita cu ajutorul mitei si dupa ce punga Estellei
ura mult, ne suiram într-o trasura si porniram. Cotiram
1 lieapslde, si trasura hurui urcînd pe Newgate Street
11 -ne pîna sub zidurile acelea de care mi-era atît da
('e i aici ? ma întreba Estella.
IVlul întîi ma prefacu! în chip prostesc ca nu recunoso
i|»(ii o lamurii. Estella se uita la cladire, tragîndu-si capul
i sl murmurînd : Nenorocitii!". în acelasi timp, eu ma
ia pentru nimic în lume n-as fi marturisit vizita pe
facusem acolo.
Domnul Jaggers, spusei eu, ca sa împing totul pe spi-Hri'a altuia, se bucura de fa
ima de a cunoaste tainele acestui
II mai bine decît orice om din Londra. 'red ca omul acesta cunoaste tainele tuturo
r locurilor, l.olla încet.
tm] închipui ca te-ai obisnuit sa-1 vezi des. Do cînd ma stiu sînt obisnuita sa-1 vad
la intervale i cu laie. Dar nu-1 cunosc mai bine acum decît pe vremea H;\ nu stiam
sa vorbesc. Ce stii despre el ? Ai facut
în cunoasterea lui ? ¦ De îndata ce m-am obisnuit cu felul lui banuitor de a
¦u, totul a mers struna Sînteti intimi?
m luat o data masa acasa la el.
Inii închipui, spuse Estella, ghemuindu-se în fundul ii, Cfi trebuie sa aiba o casa
ciudata. Da, are o casa ciudata.
un sa palavragesc despre custodele meu, fie chiar
Ml cu ; dar desigur ca as fi ajuns atît de departe încît sa-i
BHIISC si de masa din Gerrard Street daca nu ne-am fi trezit
i biti de lumina gazului. Mi se paru ca si lumina e
< atrunsa de simtamîntul acela neînteles care mâ
înainte. Si cînd iesiram din stralucirea luminii, eram
i'. de parca as fi trecut printr-un fulger.
i vorbim despre altceva ; vorbeam mai ales
Ile prin care treceam si despre cartierele Londrei,
întindeau la dreapta si la stînga noastra. Estella îmi
isul este aproape nou pentru ea, caci nu parasise
¦ inâtatea domnisoarei Havisham înainte de a pleca
^^H sl atunci doar trecuse prin Londra, o data la dus
i întors. Am întrebnt-o daca administratorul averii
237
mele primise vreo însarcinare cu privire la ea si cît timp avet ta ramîna la Londra. E
a îmi raspunse apasat: Doamn teste '." si atîta tot.
Nu se putea sa nu observ, chiar fara sa vreau, ca Estelli îsi pusese în gînd sa ma cuc
ereasca, ca încerca sa fie cît atragatoare si ca era hotarîtâ sa ma cîstige chiar daca ar
ft trebuit sa lupte pentru asta. Dar nu ma simteam mai fericit, fcaci, chiar dac
a Estella n-ar fi vorbit pe tonul acela, spunea ca altii ne sortisera unui celu
ilalt, tot as fi simtit n\ e stapîna pe inima mea pentru ca asa îi placea ei si nu p
entru ca s-ar fi înduiosat daca mi-ar fi zdrobit inima si ar fi zvîrlit-o cît colo.
Cînd trecuram prin Hammersmith, îi aratai unde locuit domnul Matthew Pocket, spunîndu-
i ca nu e departe de Rich-mond si ca nadajduiam s-o vad din cînd în cînd.
Da, sigur, trebuie sa ma vezi. Trebuie sa vii la min*
de cîte ori crezi de cuviinta. Trebuie sa vorbesc de tine In
familia unde voi locui; de altfel, s-a si vorbit.
Am întrebat-o daca familia în care trebuia sa intre ert numeroasa :
Nu, numai doua persoane : mama si fiica. Mama e 0
doamna din societatea înalta, desi îi surîde sa-si mar<
veniturile.
Ma mir ca domnisoara Havisham s-a îndurat sa se des*
parta din nou de dumneata asa curînd.
Asta face parte din planurile domnisoarei Havishain
cu privire la mine, Pip, spuse Estella oftînd, ca si cum ar fi
fost ostenita. Trebuie sa~i scriu mereu, s-o vad regulat si s-o
înstiintez cum o duc si ce fac bijuteriile, fiindca acum
aproape toate ale mele.
îmi spusese pe nume pentru prima oara. Desigur ca 9 facuse cu buna-stire, fiindca
stia ca voi pastra amintirea a* ceasta ca pe o comoara.
Ajunseram la Richmond mult prea repede ; destinatii noastra era o casa cu parc,
o casa veche si boiereasca, în ce rochiile învoalte, perucile pudrate, hainele broda
te, ciorat rasfrînti, mansetele încretite si spadele se bucurasera de mult zile de g
lorie. Cîtiva pomi din fata casei erau taiati în fon la fel de conventionale si de n
efiresti ca si perucile, fustei tepene si rochiile învoalte ; dar nici pomii nu er
au depa de locurile care le erau harazite în convoiul celor morti sl vedea ca, în cu
rînd, se vor îndrepta si ei, alaturi de ceil pe drumul cufundat în tacere.
Un clopotel cu glas batrîn, care desigur ca în vremurile
i nult vestea casei : Iata rochia verde, iata sabia cu mîner
.li diamant, iata condurii cu tocuri rosii si nestematele", rasuna
ni lumina lunii, si doua fete, rumene la fata, iesira gra-
i s-o primeasca pe Estella.
\|)oi usa înghiti grabnic cele doua geamantane, iar Estella
dadu mina zîmbind, îmi spuse noapte buna si pieri si ea.
i tot mai stateam în fata casei, gîndindu-ma cît as fi fost
ricit daca as fi trait aici în casa în care traia ea, desi
sll un < ;i în preajma ei nu ma simtisem niciodata fericit, ci
Qi II nenorocit.
M-am suit în trasura ca sa ma întorc la Hammersmith ;
ii' inunii cu inima îndurerata si am coborît cu o durere si
li La usa, o gasii pe micuta Jane Pocket, care se întorcea
|t1i< li O petrecere cu micul e5 logodnic; si eu îl fericeam pa
Util ni logodnic, desi trebuia sa se supuna toanelor lui Flopson.
Domnul Pocket era în gradina si tinea discursuri; era un
sMinunat în chestiuni de gospodarie, si, tratatele lui
^Hprc cresterea si educarea servitorilor erau socotite drept
^B mai pretioase lucrari din acest domeniu. Dar doamna
^Hkt't ora si ea acasa si era cam încurcata, deoarece mititelului
H m .1.ninse o cutie cu ace, ca sa stea linistit în timpul absentei
¦limitate a lui Millers (care plecase cu un infanterist), si
mal multe ace decît ar fi fost sanatos pentru un pa-
^M la o vîrsta asa de frageda, fie pentru folos extern sau
K InlAritor.
e domnul Pocket se bucura de faima de â da cele ^B minimale sfaturi practice, de a
sti sa cîntareasca bine !u-^Mlt sl de a avea o judecata foarte cumpatata, îmi trecu
prin i usurez inima, rugîndu-J sa asculte marturisirea mea. ^V «nînrîndu-mi, din întîmplar
, ochii asupra doamnei Poc¬ii tea cartea privitoare la titlurile de noblete, dupa
ca cel mai bun leac pentru mititel este sa se duca mi-arn spus: Nu, mai bine nu
î".
CAPIT.OLUIÎ 34
ira ce ma obisnuiam cu marile mele sperante,
M ita-mi dau, încetul cu încetul, seama de înrîurirea
* mea si asupra celor din jurul meu. încercam pe cît
' . 239
puteam sa-mi ascund efectul asupra firii mele, dar vedeam bine ca acesta nu era
nicidecum prielnic. Traiam într-o de continua neliniste din pricina purtarii mele
fata de Jot, $i nici în privinta lui Biddy cugetul meu nu se simtea bine. Cînd ma
trezeam noaptea din somn, ma gîndeam ni amaraciune asemenea doamnei Camilla
ca as fi fost muH mai fericit si împacat cu mine însumi daca n-as fi cunoscut <> ni
ciodata pp domnisoara Havisham si daca as fi întîmpin.il vîrsta barbatiei multumit
de a fi tovarasul lui Joe în v< si cinstita lui fierarie. De multe ori, seara, cînd
stateam si uitîndu-ma la foc, ma gîndeam ca, la urma urmeior, nici un foc nu era mai
bun decît cel din fierarie si cel din bu< de acasa.
Totusi, gîndul la Estella se împletea atît de mult cu r linistea si tulburarea mintii
mele, încît nici eu singur n-as putut sa spun pîna unde mergea rolul meu în nasterea ai
framîntari. îmi spuneam ca de n-as fi avut nici o speranta totusi mintea mi-ar fi fo
st prinsa de Estella, tot n-as fi multumirea de a face ceva mai bun. Nu ma simte
am chin de încurcat cînd ma gîndeam la înrîurirea pe care sil mea o avea asupra celor
lalti si-mi dadeam seama, desi po i{ nu prea lamurit, ca aceasta înrîurire nu era sp
re folosul nui, si mai ales nu era spre folosul lui Fierberi. Obice mele de risi
pitor împinsera firea lui usuratica la cheltuieli care nu si le putea îngadui, zdrun
cinara viata lui sini] pina atunci si îi tulburara pacea cu nelinisti si regreti s
imteam nici urma de remuscare pentru faptul ca, f, vreau, împinsesem cele
lalte ramuri ale familiei Pockei acele intrigi josnice cu care se îndeletniceau
acum, dt [josnicia facea parte din firea lor, si daca eu nu i-as ii darit, s-ar
fi gasit altcineva care sa le-o stîrneasca. I Herbert era cu totul altceva, si a
deseori mi se strîngea cind ma gîndeam ca îl scosesem din felul sau obisnuit de îmbîcsind
odaile atît de goale cu mobila greoaie si adu< in serviciul lui pe duhul razbunari
i, cel cu pieptarul i.
Si acum, din dorinta de a preface micile usurinte în usurinte, începui sa ma încurc într
-o multime de datoi de-abia începusem eu, ca Herbert ma si imita si facu In urma s
fatului lui Startop, ne-am pus candidatura | a fi admisi ca membri la un club nu
mit Pitlgoii din < o institutie al carei scop nu l-am ghicit niciodata ; era ol c
a membrii clubului sâ ia o masa qpstisjtoare 0 dat| la dof saptamîni, sa se certe într
e ei cît mal mult dupa masa si
960
fcutorti morali ai faptului ca sase chelneri se îmbatau regulat pe scarile clubulu
i. Stiu ca aceste binefaceri sociale erau în-tlrplinite fara gres, caci Herbert si
cu mine nu retinuram alt-<<v,i din cuvîntarea de deschidere a societatii, care su
na eam si : Domnilor, fie ca voia buna din clipa aceasta sa dom-inasca de-a pururi
printre «Pitigoii din crîng».".
Pitigoii" îsi risipeau banii nebuneste. Hotelul unde luam l se afla în Covent Garden,
si primul pitigoi" pe care i mi vazu în ziua în care îmi fu harazita cinstea de a intr
a In Crîng" a fost-Bentley Drummle ; pe vremea aceea se plimba prin oras în trasurica
lui, spre marea paguba a stîlpilor din Soiturile strazilor. Uneori sarea din echi
paj cu capul înainte, i" ir aparatoarea trasurii; si, într-o zi, îl vazui depunîndu-se U
ngur în usa Crîngului" în felul acesta nechibzuit, ea un sao p < irbuni. Dar cred ca am
pornit-o prea repede, caci nu eram in ,i pitigoi" si nici nu puteam sa fiu pîna ce
nu deveneam Mfliijor, asa cum glasuiau legile sfinte ale societatii.
încrezator cum eram în mijloacele mele, as fi luat cu pla-
asupra mea cheltuielile lui Herbert; dar Herbert era
iru, si eu nu puteam sâ-i faG o asemenea propunere, si
i birtul baiat intra în tot felii] de încurcaturi, fara sa
<ze nici o clipa de a se uita în dreapta si-n stînga. Pe
i ÎMI ni ce ne obisnuiam sa stam în societate pîna seara tîrztu,
I.I M'iviim ca, la gustarea de dimineata, Herbert se uita cu mai
nlejde în dreapta si-n stînga, ca pe la prînz parea s^
prinda sperante, ca la dejun era ofilit cje tot, dupa masa,
i începea sa zareasca destul de limpede ceva capital
liniare, dar pe la orele 2 dupa miezul noptii era din nou
^¦t (ie deznadajduit, încît spunea ca va cumpara o pusca cu
ploca în America si ca va face avere pe socoteala bivo-
1)1(5
obicei, jumatate din saptâmîna mi-o petreceam la
1 inilh, si cînd eram acolo, dadeam tircoale'pe la Rich-
a ce faceam uneori si atunci cînd nu ma aflam Ia
1 milh. Cînd eram si eu acolo, Herbert venea destul
llammersmith si cred ca, în asemenea împrejurari,
Ml Iul Iti cnm dâdea seama ca perspectivele pe care le astepta
i mi sc aratau înca Dar, de vreme ce în familia aceea
¦ i S(j dadea peste cap. felul în care bietul baiat se
i peste cap prin viata trebuia sa gaseascâ o riezle-
limp, domnul Pocket încaruntea tot mai muK, si
a sa iasa din nedumeririle lui I se âe
'mina Pocket facea toata familia sa se p< ¦ ' -^c;!
861

de scaunelul ei, citea mai departe din cartea despre titlurile de noblete, îsi pie
rdea mai departe batista si ne vorbea pre bunicul ei.
Si deoarece acum vorbesc de o perioada întreaga din viata mea cu gîndul de a iesi la
lumina, trebuie neaparat sa între -geso descrierea vietii noastre si a obiceiurilo
r de la Barnard'l Inn".
Cheltuiam cît puteam de mult, si în schimbul banilor nostri, primeam atît de putin cît s
e gasea de cuviinta sa ni so dea. Eram mereu mai mult sau mai putin lefteri, si
cei mal multi dintre prietenii nostri erau în aceeasi situatie. In rîndul nostru cir
cula o legenda foarte vesela, care spunea ca tot tim¬pul petreceam, dar tristul ad
evar era ca nu petreceam nicio data. Credinta mea este ca, de fapt, cazul nostru
era destul de obisnuit.
în fiecare dimineata, Herbert se ducea cu puteri reînnc în oras, ca sa priveasca în drea
pta si-n stînga lui. De multe ori ma duceam sa-1 vad în odaita aceea întunecoasa din f
undul casei, unde îl gaseam în tovarasia unei sticle cu cerneala, a unui cuier, a un
ei lazi cu carbuni, a unei cutii cu sfoara, a unui almanah, a unui pupitru cu sc
aun si a unei linii; si nu-ml amintesc sa-1 fi vazut vreodata facînd altceva deeît s
a se uito în dreapta si-n stînga. Daca am face cu totii ceea ce n propus, avînd credin
ta lui Herbert, cred ca am trai într-o re¬publica a virtutilor. Cred ca bietul baiat
n-avea altceva «le facut decît sa sg duca în fiecare dupa-amiaza, la o anumit."! ora,
la Lloyd, întru îndeplinirea ceremoniei de a-si vedea solul. încolo, nu mai facea nim
ic în legatura cu Lloyd, dupa cît o stiu eu, decît ca se întorcea acasa. Cînd i se parea c
a se în-groasa gluma si ca trebuie, pîna în cele din urma, sa-si gas o ocupatie, se du
cea la Bursa, atunci cînd era înghesuiala mii mare, si se plimba nehotarît printre mag
natii adunati acolo, ca si cum "ar fi executat 0 figura foarte posomorita dintr-
im dans cîmpenesc. Adevarul este, Handel, ca nu perspectivele vin spre tine, ci tu
trebuie sa te duci spre ele, asa ca m-am dus si eu", îmi spunea el cînd se întorcea ac
asa de la Bursa.
Cred ca daca am fi fost mai putin legati unul de altul. ne-am fi privit cu dusma
nie, în fiecare dimineata. în vi' aceea mi-era nespus de sila de locuinta noastra si
nu mai pu-team suferi sa vad livreaua duhului razbunarii; caci, la ora aceea, înf
atisarea lui parea mai costisitoare si mai putin folo¬sitoare decît la orice alta or
a din cele douazeci si patru. Pa masura ce ma înfundam mal rau în datorii, gustarea
de dlml-

devenea o formalitate din ce în ce mai desarta si, într-»! ci, fiind amenintat (prin
scris) ea se vor lua împotriva mea mile legale în legatura eu anumite bijuterii, mi-
am iesit «lin fire pîna-ntr-atît încît am înhatat duhul razbunarii de ¦ulerul lui albastru
l-am scuturat în aer, ea pe un mi« npldon încaltat cu cizme, pentru ca se încumetase sa-
si în-< hlpuie ca voiam sa mîncam cornuri.
In anumite zile, sau mai degraba în zile care nu aveau Ulmlo deosebit, fiindca ele
depindeau cu totul de bunul nostru |>lm\ îi spuneam lui Herbert, ca si cum as fi
facut o descoperire lipomenita :
Draga Herbert, o ducem foarte prost.
Draga Handel, îmi raspundea Herbert cu toata since-
m >i>-a, ce întîmplare eiudata ! Tocmai eram gata sa spirn si
iu ,ni-,l lucru.
Atunci, Herbert, spuneam eu, hai sa vedem cum stam
Hb afacerile.
Ori de cîte ori fixam o zi anumita pentru acest scop, ne
Mi '!< im cuprinsi de o multumire adînca. Mi se parea ca asta
.iinn.1 sa te ocâpi de afaceri, sa privesti lucrurile în fata,
¦ud taurul de coarne. Si stiam ca Herbert gîndea la feL
In ziua aceea comandam ceva deosebit de mîncare si, d«
i, o sticla cu » bautura neobisnuita, pentru ca sa ne
jiii.iiiiM mintile si sa ducem cu succes treaba la bun sfîrsit,
c sfîrseam masa, ne înarmam cu un pachet de penite,
« alA din belsug, cu un top de hîrtie de scris si cu hîrtie
Era, într-adevar, foarte linistitor sa ai la îndemîna
ii de articole de papetarie.
pol eu luam o foaie de hîrtie si. cu un scris ordonat,
H Iii Iul în capatul coalei : Bilantul datoriilor lui Pip",
|li| .ne adaugam cu mare grija : Barnard's Inn" si data* i lua si el o fo
aie de hîrtie si scria si el : Bilantul . 'lui Ilcrbert".
ne foloseam fiecare de o gramada de hîrtiute împras-
iH peste gramada pe masa, lînga noi, hîrtii care fuse-
t « II micite în sertare, purtate prin funduri de buzunare,
'« pe Jumatate arse la focul luminarii, care statusera
Ml* ¦Aptdmîni de-a rîndul la oglinda si erau deteriorate
'np. Sdrtîitul penitelor pe hîrtie ne înviora atît de
i mi se parea greu sa fao deosebirea între aceste
ir le lamuritoare si platirea datoriilor. Din punctul
vi !¦ ic .ii caracterului lor meritoriu, operatiile mi se pareau
263
Dupa ce scriam cîtva timp, îl întrebam pe Herber: merge treaba. Pesemne ca eî se scarpin
a în cap, plin dr cainta, la vederea cifrelor care sa însirau pe hîrtie.
Creste, Handel, spunea Herbert, pe cinstea mea, cri
neîncetat!
Fii tare, Herbert! raspundeam eu, lucrînd mai de*
parte, cu sîrg. Priveste lucrurile drept în fatta. Vezi care-1
situatia la tine. Uitâ-te la cifre pîna nu mai ramîne nimlfli
din ele. :
As face asa, Handel, dar ma privesc ele pîna nu
ramîne nimic din mine. '
Totusi, felul meu de a fi hotarît era folositor, si Herl. se apuca iarasi de lucru
. Dupa cîtva timp, se oprea din nou, pe motivul ca n-avea la îndemîna factura lui Cobb
s, a lui Lobb* sau a lui Nobbs, dupa cum era cazul.
Atunci, Herbert, calculeaza ; calculeaza o suma rotui
si trece-o pe hîrtie.
Ce om plin de idei esti tu ! raspundea amicul
plin de .admiratie. Zau ca ai un spirit comercial grozav !
Si eu eram de aceeasi parere. în asemenea ocazii, îmi cordam reputatia unui om de af
aceri de prim rang, iute, hotari energic, limpede la minte si cu sînge rece. Dupa
ce îmi tre toate datoriile pe lista, le comparam pe fiecare în parte cu scrise pe fa
etura si faceam însemnari. Aprobarea fata de mi însumi pe care o simteam de cîte ori t
receam cîte o încasai era o senzatie voluptuoasa. Dupa ce terminam, împatuream grija c
hitantele, le însemnam pe fiecare în parte pe si le legam pe toate într-o legaturica
frumoasa, Apoi facea acelasi lucru si pentru Herbert (care spunea modest ca e de
par de a avea geniul meu administrativ), simtind ca strînsesot toate afacerile lui
într-un singur foear.
Mai exista un aspect stralucitor în felul cum îmi adm nistram afacerile, si anume, c
eea ce numeam, a lasa o gine''. De pilda, sa ne închipuim ca datoriile lui Herbc ri
dicau la o suta saizeci si patru de livre si sase penny. Ai eu îi spuneam : Lasa o
margine si scrie d®ua sute de livre' Sau, sa ne închipuim ca datoriile mele se ridi
cau la o s de patru ori mai mare decît a lui; eu lasam o margine si ceam sapte sut
e de livre. Aveam o parere foarte înalta di întelepciunea acestei margini, dar acum,
eînd priveso în urmi trebuie sa recunosc ca totul nu era deeît un viclesug foar costi
sitor. Fiindca numaideeît ne apucam sa facem datorii no ca sa umplem marginea, si,
uneori, sentimental de libertate

de solvabilitate pe eare ni-1 inspira acest gest r*e f;"ren sa înaintam pîna la nou
a margine.
Dar aceste cercetari asupra situatiei noastre materiale erau ¦ te de o perioada de
calm, de odihna, de liniste plina de virtute, care ma facea sa am pe atunci 8 p
arere minunata des¬pre mine însumi. Potolit de sfortarile mele, de metoda între-buinta
ta si de complimentele lui Herbert, stateam eu cele doua tr^Aturi simetrice pe m
asa în fata mea si ma simteam mai tunnd ca un fel de banca decît ca un simplu indivi
d,
Tn timpul acestor îndeletniciri solemne, închideam usa
; intrare, ea sa nu fim întrerupti. Într-o seara tocmai ne
isese una din starile acestea de multumire, cînd auziram
«
otul pe care-1 face o scrisoare cînd e aruncata prin era-i usii de ia intrare si c
ade pe jos. E pentru tine, Handel, spuse Herbert, care se dusi --. irl n s
e întorcea cu scrisoarea. Nadajduiesc ca nu s-a întîmplat nimic. lemne ca vazuaem pece
tea si marginea neagra. risoarea era semnata Trabb &Co",si cuprinsul ei spu-ca eu
eram un domn mult stimat, ca oamenii doreau informeze ca doamna J. Gargery înceta
se din viata luni, ,-ase si douazeci de minute seara, si ca eram asteptat normînta
re lunea viitoare, la orele 3 dupa-amiaza.
CAPITOLUL 35
nu prima oara în viata se deschidea o groapa în dru-l, si golul pe care-1 facu pe pa
mîntul neted mi se paru ' Imaginea surorii mele, asezata pe scaunul de lînga H di
n bucatarie, ma urmarea zi si noapte. Mintea nu putea Indii jindul ca locul acel
a va fi de acum înainte gol si, !¦ ¦ < înainte sora-mea salasluia rareori sau chiar deloc
iutile mele, acum mi se parea în chip ciudat ca o vad spre mine pe strada sau ca
o voi auzi ciocanind sl în odaile mele, cu care ea n-avusese niciodata luni, aparu
se golul acela al mortii si mi se parea I I nud glasul sau ca vad miscarea obra
zului si a tru-¦I »l, ca ti cum ar mai fi fost în viata si ar fi venit deseori ¦
Oricare mi-ar fi fost soarta, ar fi fost aproape cu nepu¬tinta sa-mi aminteso cu d
rag de sora-mea. Dar cred ca exista e strîngere de inima pricinuita de parerea de
rau, care poa:« exista si fara multa dragoste. Datorita acestei strîngeri »1« Inima (si
poate pentru a înlocui alte simtaminte mai duioase), ma cuprinse o mînie nespusa împot
riva eriminalului dir> tina caruia sora-mea suferise atît de mult; si-mi spuneam c
a, daca as. fi avut destule dovezi, l-as si putut urmari cu razbu¬narea pe Orlick
sau pe oricare altul pîna în pînzele albe.
I-am scris lui Joe cîteva rînduri de mîngîiere, asigurîndu 1 ca voi veni la înmormîntare, i
restul zilelor le-am petrecut In acea ciudata stare sufleteasca despre care am v
orbit mal înainte. în ziua înmormîntarii am plecat din oras dis-de-diml-neata si am cobo
rît din diligenta la Mistretul albastru" dei tul de devreme ca sa pot merge pe jos
pîna la fierarie.
Era tot o zi frumoasa de vara si, în timpul drumului, rasarira viu în minte scene d
in vremea cînd eram o biatl faptura neputincioasa, si sora-mea nu ma cruta de fel.
 amintirile îmi navaleau în minte, scaldate într-o atmosfcr.1 de blîndete, care îndulce
a pîna si vîrful gîdiliciului". acum, pîna si mireasma pe care o împrastiau frunzele de fa
ole si de trifoi soptea inimii mele ea va veni ziua cînd si di voi avea nevoie sa
fiu judecat cu blîndete de alti oameni care-vor aminti de mine în timp ce se vor pli
mba în soare, cum plimb eu astazi.
In cele din urma, zarii casa si vazui ca Trabb & Co" îmbracase în doliu si pusese sta
pînire pe ea. Doua fiinte lugubr si caraghioase stateau înfipte fara rost la usa din
fata, fii cu cîte o cîrja înfasurata în negru, ca si eum instrumentele j acestea ar fi
putut aduce cuiva vreo mîngîiere ; într-unui din \ ei recunoscui pe un vizitiu de la Mi
stretul albastru", fusese dat afara pentru ca azvîrlise o tînara pereche într-O groapa
chiar în ziua casatoriei lor, aceasta în urma unei betii, din pricina eareia calare
a cu mîinile încolacite de gîtul calu¬lui. Toti copiii satului si foarte multe femei cas
cau gura, plini de admiratie, la acesti pazitori îndoliati si la ferestrele închU» ( a
le casei si ale fierariei; iar cînd am ajuns la usa, unul dli cei doi pazitori (b
aiatul de la han) cioeani în usa, dînd lur sa înteleaga ca eram prea sfîrsit de durere p
entru a mai avtl putere sa ciocanesc singur.
Un alt pazitor {un tîmplar care pusese ©data ramasag va mînca doua gîste dintr-o data, s
i le mîncase) deschise si ma îndrepta spre salonas. Aici, domnul Trabb se instali
866
In masa cea mai buna, pe care o lungise cît putuse, si deschî-
MW un fel de bazar îndoliat, cu ajutorul unei gramajoare de
a gamalii negre. In clipa sosirii mele tocmai înfasurase în
i o palarie, prefacînd-o într-un pruno african ; si acum
i cu mîna întinsa, ca sa o ia pe a mea. Dar eu, neînte-
idu-i gîndul si zapacit de tot ceea ce vedeam în jurul meu,
irînsei mîna în semn de calduroasa simpatie.
Sarmanul Joe, care se încurca în faldurile unei mantale
legate cu o funda mare pe sub barbie, statea singur în
|(nrtea cealalta,a odaii; pesemne ca acolo îl pusese Trabb,
JJtwrece Joe era cel mai îndoliat dintre toti. Cînd ma aplecai
i§pr« el, spunîndu-i : Ce mai faci, draga Joe?" el îmi ras-
¦ : Pip, mai baiete, tu ai cunoscut-o pe vremea cînd era
icie frumoasa si..." si-mi strînse mîna, fara sa mai spuna
¦knlo.
Biddy, foarte curatica. si modesta în rochia ei neagra,
umbla încetisor de colo pîna colo si dadea o mîna de ajutor
¦ttt* tot. Dupa ce-i spusei si lui Biddy cîteva cuvinte, de®a-
iimpui nu era potrivit pentru discutii, ma asezai lînga
Wtf>, lntrebîndu-ma în ce parte a casei s-o fi aflînd trupul
ullrtit, adica ea, adica sora-mea Deoarece în salonas sa
i un miros dulce de prajituri, ma uitam în jurul meu
i vad masa cu gustarea ; masa de-abia se zarea, daca nu
'l'isnuit cu întunericul din odaie, dar pe ea se vedea o
MII cu prune gata taiata portocale împartite în felii,
Isuri, biscuiti si doua cani, pe care le cunosteam foarte
li' ¦ ca pe niste obiecte de podoaba, dar care nu fusesera fo-
¦Mllo niciodata ; una era plina cu Porto, cealalta cu visinata,
li.ii< .un în fata mesei, cînd, deodata, ma izbi chipul lingusitos
l Iul l'umblechook ; era îmbracat într-o mantie neagra, eu
lMv« Inrzi de panglica de doliu la palarie, si ba se îndopa, ba
^¦M miscari slugarnice, ca sa-mi atraga luarea-aminte. In
|II|>M ni caro izbuti, se îndrepta spre mine (împroscîndu-ma eu
^Ht> de visinata si firimituri) si spuse cu glas supus : Pot
mu. ilornmile ?". Si putu. Apoi, i-am deosebit pe domnul si
imn.'i llubble; aceasta din urma statea într-un colt, cu-
i de o criza de tacuta si modesta deznadejde. Trebuia sa
"ion.un" cu totii si eram grupati perind în manunchiuri
n.ij'Jiiouse (de catre Trabb).
- Vreau sa. spun, Pip, îmi sopti Joe, în timp ce ne în-¦fiam" cum spunea domnul Trabb,
din salonas, dai iv mai semana toata ceremonia asta cu prega- unui dara salbatic
vreau sa spun, dorn-
56?
nule, ca mai bine as fi dus-o la biserica, cu trei .sau patru pric* teni, care s
a fi venit de bunavoie, dar cica vecinii n-ar privi toate astea cu ochi buni si-
ar zice ca-i lipsa de respect.
Toata lumea scoate batistele! striga domnul Trabb In clipa aceea cu glas îndurerat
, dar foarte practic. Scoateti ba-tistele I Sîntem gata!
Asa ca duseram cu totii batistele la obraz, ca si cum ne-ar fi curs sînge din nas,
si o porniram doi cîte doi: Joe cu mint-, Biddy cu domnul Pumbleehook, domnul Hub
ble eu doamna Hubble. Ramasitele surorii mele fusesera scoase din casa prin. usa
bucatariei, si, deoarece facea parte din ceremonia funebru ca cei sase purtator
i ai sicriului sa fie înabusiti si orbiti sul) un baldachin oribil de catifea neag
ra cu chenar alb, convoiul arata ca un monstru orb, cu douasprezece picioare de
om, care se tîra bîjbîind, calauzit fiind de cei doi pazitori baiatul cU: la han si to
varasul lui.
Totusi, vecinii erau foarte încîntati de aceasta regie si stir-niram multa admiratie
în trecerea noastra prin sat; caci ti¬neretul plin de avînt al satului se repezea din
cînd în cînd ca sa ne taie rîndurile sau ne astepta în anumite puncte m;il prielnio aseza
te. \n clipa în care rasaream de dupa colt mal avîntati dintre ei strigau cu emotie
: Uite-i ca vin l Uite-i ca vin 1" si eram primiti cu urale. în timpul procesiunii
eram plictisit din pricina lingaului de Pumblechook, care, ;i-plecîndu-se în spatele
meu, nu facea altceva în tot timpul drumului decît sa-mi potriveasca panglica de la
palarie si sâ-ml netezeasca mantaua, în semn de delicata atentie Apoi ma i/U mîndria
far-a seaman a domnului si doamnei Hubble, care pa¬reau foarte îngîmfati si fuduli, de
oarece faceau parte dintr-c procesiune atît de aleasa.
Si acum tara mlastinilor se întindea deslusita chiar în I. noastra, iar pînzele corabi
ilor de pe fluviu se înaltau printre balti; intraram în cimitir si ne apropiaram d
e mormintel necunoscutilor mei parinti, Philip Pirrip, raposat în acearil parohie",
si Georgiana, sotia celui de mai sus". Si aici sora-mea fu coborîta încet în pamînt, în t
mp ce ciocîrliile cînt;» deasupra cimitirului, iar vîntul. care adia usor, arunca pest m
orminte umbrele norilor si ale pomilor.
Despre purtarea prea lumeasca de care Pumblechook dari dovada în tot acest timp nu
doresc sa spun mai mult decît e mi-era adresata în întregime mie ; si chiar cînd fura r
ostit cuvinte înaltatoare, care amintesc oamenilor ca ei nu adti nimic in lume si
nu pot lua nimic din ea si ca sînt asemanatoi
umbre care zboara, fara sa poposeasca mult timp nicaieri, i'iui -ji atunci îl auz
ii tusind, ca si cum ar fi spus ca exista o în persoana unui tînar care a pus, pe ne
asteptate, pe o mare avere. Dupa ce neam întors, Pumblechojk i îndrazneala sa-mi spu
na ca ar fi dorit ca sora-mea sa fi ii de cinstea pe care i-o facusem si-mi dadu
a întelege ca ¦ lora-mea ar fi trebuit sa plateasca aceasta cinste cu uk'ii ei,
tot ar fi socotit ca a facut un tîrg bun. Apoi, bau tul de visinata, iar domnul H
ubble bau Porto-ul, si amîndoi ipurfi sa vorbeasca (am observat ca asa se întîmpla de
obicei « menea cazuri) ca si cum ar fi facut parte din alta se-ntlc decît raposata si
ar fi fost, prin urmare, nemuritori. t'He din urma, Pumblechook pleca, împreun
a cu domnul |O*mna Hubble, ca sa faca un chef, fara îndoiala, si ca sa Yfnteasea o
amenilor de la Barcagiii veseli" ca el era fauri-HI norocului meu si primul meu b
inefacator. I lupfi ce plecara cu totii si dupa ce Trabb si oamenii lui ¦ I micul
lui, caci pe acesta îl cautasem zadarnic si-au iiafusele si au plecat si ei, aer
ul din casa parca se i Nu mult dupa aceea, Biddy, Joe si cu mine luaram '¦re :
dar mîncarâm în salonas, nu în bucatarie, si Joe de grijuliu în miscarile pe care le facea
cu cutitul, si solnita, încît ne simteam cu totii gîtuiti. Dar, dupa ||, ii Ianii pe
Joe sa-si ia luleaua si, dupa ce dadui o raita, -mi cu ol, prin fierarie si ne a
sezaram împreuna pe piatra din fata usii, totul merse mai bine. Bagai de seama , d
upa iumormîntare, Joe îsi schimbase hainele în asa fel alcatuiau un compromis înire str
aiele lui de dumi-I «I hainele de lucru ; si astfel, dragul de el, îsi recapata i
lui fireasca, aratînd asa cum era. icura nespus de mult cînd îl întrebai daca pot dormi
> mea si-mi parea si mie bine ca-1 întrebasem, caci i facusem o fapta buna cerînd
u-i acest hatîr. Cînd ¦ii incepura sa se lase, ma folosii de primul prilej iuic;i int
ra în gradinita cu Biddy, ca sa stam putin
Biddy, spusei eu, cred ca ai fi putut sa-mi scrii despre
li ii-a atît de triste.
domnule Pip ? întreba Biddy. Dac-as fi crezut ¦O lilnc, ti-as fi scris.
Sil nu ti închipui, Biddy, ca vreau sa fiu nesuferit cînd ¦ tir fi trebuit sa crezi as
a. it, domnule Pip ?
26!)
Era atît de linistita si avea un fel de a fi atît de don atît de potolit sl de prieten
os, încît ma supara gîndul c-o i din nou sa plînga. Asa ca, dupa ce ma uitai timp de cîw c
lipe la ochii ei aplecati, ma lasai pagubas.
Cred ca o sa-ti fie greu sa ramîi aici de acum înaii
Biddy draga. /
Sigur ca nu pot ramîne, domnule Pip, spuse Biddy
parere de rau, dar totusi, convinsa si linistita. Am si /Vorbit
cu doamna Hubble, si mîine ma due la ea. Nadajduiesc ca vom
putea sa-1 ajutam putin pe domnul Gargery pîna se linisteste.
Cum ai sa traiesti tu, Biddy ? Daca ai nevoie dt
ceva ba...
Cum am sa traieso ? repeta Biddy, taindu-ml vorba st
îmbujorîndu-se ® clipa la fata. Iti spun îndata, domnule Plp«j
O sa încerq sa capat locul de învatatoare la scoala cea noulj<
care e aproape gata. Toti vecinii or sa ma recomande sl nft«
dajduieso ca, daca sînt sîrguincioasa si am rabdare, voi izbuti
sa mai învat si eu cîte ceva în timp ce-i învat pe altii. Stil
domnule Pip, urma Biddy zîmbind si înaltîndu-si privirii
spre mine, scolile cele mai noi nu seamana cu cele vechi
dar de atunci am învatat mult de la dumneata si am avut tir sa progresez.
Cred, Biddy, ca tu ai progresa în orice împrejurari.
Ei î afara de latura aceea urîta a firii omenesti.
Cuvintele ei nu erau o imputare, ci mai curînd un gîn
rostit cu glas tare. Bine î gîndii eu. Ma las pagubas sl data asta". Asa ca mersei ma
i departe cu Biddy, privind tacere la ochii ei plecati.
îl
N-am aflat înca amanunte despre moartea sora-r
Biddy.
Nu prea sînt multe, sarmana de ea. De patru zile ilj
simtea prost, desi în ultimul timp o dusese mai bine,
deodata, seara, la ora ceaiului, a iesit din starea ei de amoMJ
teala si a spus limpede de tot: Joe". Deoarece de mult nU
mai scosese nici o vorba, am dat fuga în fierarie, ca sa-1 dinu
pe domnul Gargery, Ea îmi facu semn ca dînsul sa se ;
chiar alaturi si ca vrea ca eu sa-i pun bratele în jurul gîtuln
lui Asa ca i-am asezat bratele pe gîtul domnului Garge
ea si-a lasat capul pe umarul lui, foarte multumita si "(jucur A mai spus din no
u Joe", apoi o data iertare" si o Pip". Si nu si-a mai ridicat capul de acolo, si o
ora tîrziu, am culcat-o în pat, fiindca am vazut ca o ic Dumnezeu.
270
Hiddy plîngea; scaldate In lumina apusului, ulita si ste-are începusera sa rasara îmi
apareau si mie ca acoperita ¦;ita.
Si nu s-a descoperit nimic, Biddy ?
Nimic.
Stii ce s-a întîmplat cu Orlick ?
i Dupa culoarea hainelor lui, as zice ca lucreaza la
A Va sa zica, l-ai vazut ? De ce te uiti la copacul acela
II de pe ulita ? ,
L-am vazut acolo în noaptea cînd a murit ea.
Si asta n-a fost ultima oara cînd 1-aî vazut, nu-1 asa,
Bkltly ?
Nu. L-am vazut tot acolo, adineauri, de cînd ne plim-Ifo noi. Nu foloseste la nimic
, spuse Biddy, punîndu-si mîna rutul meu, fiindca eram gata sa fug în ulita. Stii doar
ca II te-as minti; n-a stat acolo nici macar o clipa, si a sl ii
la mi se rascula cînd auzii ca tîlharul acela o mai tu mu «ste si eram tare îndîrjit împotr
va lui. I-am spus toate ltrn lui Biddy si i-am mai spus ca as cheltui oricîti bani
si <>stcni oricît de mult ca sa-1 pot scoate din tinut. Încetul rolul, ea ma potoli
, spunîndu-mi cît ma iubea Joe, care f|m ¦ ptmgea niciodata de nimic, ci îsi facea
datoria în felul) lui ii. ut., cu bratele încordate si cu inima linistita. De mine u
i nici o vorba; de altfel, nici nu era nevoie, stiam ^^H| voia sa spuna.
Al dreptate, nici nu poti sa-1 lauzi atît cît se cuvine, , si sa stii, Biddy, ca o
sa vorbim mereu-tle lucrurila i i ilimita acum o sa vin des pe la voi. Doar n-
o sa-1 las Iul Joe singur ! ly nu rosti nici o vorba. Biddy, tu n-auzi ce spun
eu? Ba da, domnule Pip.
i sa nu mai vorbim de faptul ca-mi spui domnule ¦¦ mi pare de prost-gust, ce parer
e ai?
parere am? întreba Biddy, sfioasa. Biddy, spusei eu, cu un glas apasat, dar plin
de vir¬l, vremi sa stiu ce parere ai cu privire la cele ce ti-am spus. l i cele c
e mi-ai spus ?
i mfl lngîna, raspunsei eu. Pe vremuri, nu îngînaî,
271
Pe vremuri ! spuse Biddy. O, domnule Pip !
muri !
Bine ! M-am gîndit ca n-as face rau sa ma las pagybf si de acest subiect. Dupa c
e mai ocoliram o data în taceri dina, ma întorsei la pozitia strategica dinainte
Biddy, spusei eu, am facut o afirmatie cu privii
faptul ca voi veni pe aici mai des, ca sa-1 vad pe Joe, pa
tu ai primit-o cu o tacere suparatoare. Fii buna, Bimly. < spune-mi, de ce ?
Esti toarte sigur ca vet veni sa-1 vezi des ? în I
Biddy, oprindu-se pe poteca îngusta a gradinii si privint.1
în lumina stelelor cu ochii ei curati si cinstiti.
O, Doamne, facui eu, caci, spre deznadejdea me.
simteam silit sa las totul balta. Zau ca asta-i o latura ui
firii omenesti! Te rog,- Biddy, sa nu mai spui nimic,
foarte suparat.
Pentru acest motiv foarte puternic, am tinut-o pe 1 la distanta în timpul mesei de
seara, si cînd am urcat în o mea, i-am spus noapte buna cu atîta semetie cîta sufletul
nemultumit socotea ca se potriveste cu înmormîntarea celelalte întîmplari ale zilei. Si
de cîte ori ma trezeam noaj adica la fiecare sfert de ora, ma gîndeam la neplacerea
nedreptatea pe.care mi le facuse Biddy.
Trebuia sa plec a doua zi în zori. Am iesit din casa de-dimineata si m-am dus sa m
a uit pe furis în fierarie, ferestruica de lemn. Am stat acolo cîteva minute, uitând l
a Joe care se si apucase de lucru, cu fata plina de pui sanatate ; parea învaluit în
acea lumina launtrica care sa straluceasca pe chipul lui toata viata.
- Ramîi sanatos, draga Joe. Nu, nu-ti sterge mîna, peM tru numele lui Dumnezeu, dâ-mi-o
asa neagra cum e ! intorc curînd, o sa vin des pe aici.
Niciodata n-o sa fie prea curînd, domnule, spus*
si niciodata prea des, Pip.
Biddy ma astepta în usa bucatariei cu o cana de proaspat si o coaja de pîine.
Biddy, i-am spus eu în clipa despartirii, cînd
întins mîna, nu sînt suparat, dar sînt jignit.
Nu, sa nu fii jignit, se apara ea cu gravitate f las
pe mine sa fiu jignita daca n-am fost destul de marinip
272
Si din nou, în timp ce ma îndepartam de casa, negura se ridice. Daca ea mi-a dezvalu
it, cumva, asa cum banuiese ca nu | dozvaluit, cum ca nu ma voi întoarce si ca Bid
dy avea dreptate, tot ce pot spune este ca asa s-a întîmplat.
CAPITOLUL 36
Herbert si cu mine ne împotmoleam din ce în ce mai râu,
latoriile noastre cresteau, desi ne uitam mereu cum stam
.icerile, lasam nenumarate margini si faceam tot soiul de
[\\ perfecte ; si timpul trecea, asa cum trece de obicei,
i II MI eram major, asa cum prezisese Herbert ca se va întîmpla,
sa-mi dau macar seama de ceea ce se petrecuse cu mine.
Herbert îsi sarbatorise majoratul cu opt luni înaintea mea.
rece nu se alesese cu nimic altceva în afara de majorat,
oveniment nu stîrni vîlva nici macar la Barnard's Inn".
i .isteptam, plini de sperante, cea de a douazeci si una
rsare a mea, si amîndoi faceam nenumarate planuri, caci
eam ca custodele meu nu va avea încotro si va spyne ceva
h i irîlor cu acest prilej.
Avusesem grija ca cei de la Little Britain" sa stie cînd IIi.i mea. în ajun primisem
un bilet oficial de la Wemmick,
I cure acesta ma înstiinta ca domnul Jaggers ar fi bucuros
|' i u.i vada la orele 5, în dupa-amiaza fericitei zile. Toate a-i ne convinsera c
a trebuie sa se întîmple ceva impor¬ti a doua zi, cînd îmi facui aparitia în biroul custode
ui ca un adevarat model de punctualitate, inima mi se strînse i
t
In biroul din fata, Wemmick ma felicita si îsi scarpina,
t» Sntîmplare, nasul cu o hîrtie de matase împaturita,
ml placea foarte mult. Dar nu pomeni nimic de hîrtîa
i -mi facu semn cu capul sa intru în odaia administra-
pulul averii mele. Era în luna noiembrie, si domnul Jaggers
i în fata focului, sprijinindu-si spatele de camin, si cu
tnlla ascunse sub coada jiletcii.
El, Pip, spuse el. Astazi trebuie sa-t* spun domnule Felicitari, domnule Pip!
Ne-am strîns mîna el strîngea totdeauna mîinile ie scurt si eu i-am multumit.
Iii loc, domnule Pip, spuse custodele meu.
273
Eu ma asezai, si el ramase în picioare, cu fruntea apleca 1.1 înspre ghete; mâ simteam
stingherit ca în vremea aceea <la demult, cînd fusesem asezat pe o piatra de mormînt.
Cele doua busturi nesuferite de pe raft nu erau departe de el si priveau ca doi
batrîni damblagii care se osteneau sa ia parte la con¬versatie.
Si acum, tinere, începu custodele meu, ca si cum as fi
fost martor într-un proces, vreau sa-ti spun o vorba sau doua.
Va rog, domnule Jaggers.
Cît crezi ca te costa viata pe care o duci ? spuse dom¬
nul Jaggers, aplecîndu-se ca sa priveasca podeaua si apoi la-
sîndu-si capul pe spate ca sa priveasca tavanul.
Cît ma costa ?
Cît ? repeta domnul Jaggers, tot cu ochii în tavan. Cît ?
Apoi se uita de jur-împrejurul odaii, îsi scoase batista din
buzunar si se opri cu ea în mîna, la mijlocul drumului spre
nas.
Facusem atîtea bilanturi, încît înlaturasem din mintea mea orice notiune pe care o avuse
sem vreodata cu privire la cheltuielile mele. Spre marea mea dezamagire, am mart
urisit ca nu ma simt în stare sa raspund la întrebarea lui. Acest raspuns parea sa f
ie pe placul domnului Jaggers, care spuse t
Mi-am* închipuit eu ! si si sufla multumit nasul. Acum.
eu te-am întrebat pe dumneata ce am avut de întrebat, dragul
meu, spuse domnul Jaggers. Ai ceva sa ma întrebi pe minf1 ?
Desigur, ar fi o mare usurare pentru mine sa va pun
cîteva întrebari, dar nu uit oprelistea pe care mi-ati impus-o.
Pune-mi e întrebare, spuse domnul Jaggers.
Oare voi afla astazi cine este binefacatorul meu ?
Nu, Pune alta întrebare.
Oare voi afla în curînd taina aceasta ?
 Lasa întrebarea asta pentru un moment si pune-mi alta.
Ma uitai în jurul meu, dar nu vedeam nici o scapare de
la întrebarea :
Am ceva de primit, domnule Jaggers ?
La aceste cuvinte, domnul Jaggers spuse triumfator :
Stiam eu ca o sa ajungem aici ! si-i striga lui Wem¬
mick sa-i dea bucatica de hîrtie.
*
Wemmick aparu, îi întinse hîrtia si disparu.
Si acum, domnule Pip, spuse domnul Jaggers, ascul-
ta-ma, te rog. Ai scos bani din belsug de aici ; numele duml-
tale figureaza destul de des în registrul lui Wemmick ; si fara
îndoiala ca ai datorii.
274
Mi-e teama ca trebuie sa raspund da, domnule Jaggers.'
Stii prea bine ca trebuie sa raspunzi da, nu-i asa 1
«puse domnul "Daggers.
Da.
Nu te întreb cîti bani datorezi, pentru ca nu stii, si
Bttltr daca ai stii, nu mi-ai spune; mi-ai spune mai putin.
I ii. da, dragul meu ! striga domnul Jaggers, facîndu-mi semn
M ' Icgetul aratator ca sa ma opreasca, fiindca eu aveam de
|înd sa protestez. Desigur, crezi ca n-ai face asa, dar asa ai
Tact. Scuza-ma, dar eu stiu mai bine decît dumneata. Acum
Iu bucatica asta de hîrtie. Ai luat-o ? Foarte bine. Despatu¬
rit o-o si spune-mi ce vezi.
x O hîrtie de cinci sute de livre, spusei eu.
Da, o hîrtie de cinci sute de livre, repeta domnul Jag-
|tr». O suma frumusica, dupa parerea mea*. Nu crezi ?
Cum as putea crede altfel ?
A ! Dar raspunde-mi, te rog, la întrebare, spuse dom¬
nul Jaggers.
Desigur/
Desigur ca o socotesti o suma frumusica. Ei bine. Pip,
Bi'ensta suma frumusica e a dumitale Este un dar de ziua ta,
ca o dovada a sperantelor care te asteapta. Suma aceasta tre-
c-o cheltuiesti într-un an, si nu mai mult, pîna ce apare autorul tuturor binefaceri
lor de care te-ai bucurat pîna acum. Adlcâ n-ai sa iei asupra dumitale toate chestiu
nile banesti care te privesc, ci vei scoate de la Wemmick cîte o suta si ilouâzeci d
e livre trimestrial, pîna cînd vei intra în legatura
vorul acestor daruri, si nu cu agentul lui. Dupa cum ti-am «ji altadata, eu nu sînt d
ecît un agent. Execut instructiu-
pe care le capat si sînt platit pentru aceasta. Cred ca in-Itructiunile acestea sînt
gresite, dar nu sînt platit pentru a-mi iln parerea cu privire la valoarea lor.
Tocmai începeam sa-mi exprim recunostinta fata de ma-
ula binefacatorului meu, cînd domnul ffaggers ma oprii
Pip, spuse el rece, nu sînt platit pentru a transmite
utele tale ! apoi îsi strînse cozile jachetei, asa cum în-
In Lise si convorbirea, si se uita încruntat la ghetele lui, ca
|l cum le-ar fi banuit ca planuiesc ceva împotriva lui.
Dupa cîteva clipe de tacere, am îndraznit sa-i spun :
V-am pus adineauri o întrebare pe care ati dorit s-o
¦nilii pontru mai tîrziu. Sper ca nu fao nici un rau daca © mai
o data...
Ce întrebare ? spuse eL
273
As fi putut sa-mi închipui dinainte ca el n-o sa ma scoatS niciodata din încurcatura
; dar nu-mi plaeea sa mai formulez o data întrebarea ca si cum ar fi fost una nou
a".
E cu putinta, întrebai eu, dupa cîteva clipe da sova¬
iala, ca binefacatorul meu, autorul tuturor binefacerilor des¬
pre care ati vorbit si dumneavoastra, domnule Jaggers, sa
vina... aci ma oprii, din sfiala.
Sa vina unde ? întreba domnul Jaggers. Asta nu-i
întrebare, stii bine.
Sa vina în curînd la Londra ? întregii eu, ostenindu-ma
sa dau gîndurilor mele o forma cît mai precisa. Sau sa ma
cheme pe mine undeva ?
Acum asculta ce-ti spun, raspunse domnul Juggers,
tintuindu-ma pentru prima data cu ochii lui adînciti în orbite ;
trebuie sa-ti amintesc de seara în care ne-am întîlnit pentru
prima oara în satul tau. Ce ti-am spus atunci, Pip ?
Mi-ati spus ca s-ar putea sa treaca multi ani pîna cînd
persoana aceea se va dezvalui.
Chiar asa, spuse domnul Jaggers, asta-i raspunsul meu.
In timp ce ne uitam unul în ochii celuilalt, eu simteam
ca ard de dorinta de a afla ceva de la el. Si pe masura cs simteam ca vede cum m
a aprind, îmi dadeam seama ca va fi mai greu ca oricînd sa-1 pot face sa-mi spuna ce
va.
Credeti ca, într-adevar, s-ar putea sa treaca ani pîna
atunci, domnule Jaggers ?
Domnul Jaggers clatina din cap nu ca si cum ar fi ras¬puns negativ la întrebarea mea
, ci ca si cum ar fi raspuns negativ ideii ca îl pot face sa-mi raspunda, si cînd pr
ivirea mea' se izbi de cele doua busturi cu fetele strîmbe, mi se paru ca atentia
lor ajunsese la culme si ca aveau amîndol de gînd sa stranute.
/ Hai ! spuse domnul Jaggers. încalzindu-si coapsele cu podul palmelor lui calde.
Sa fiu sincer cu tine, amice Pip. Asta-i o întrebare p& care n-ar fi trebuit s-o p
ui Ai sa întelegi mai bine cînd am sa-ti spun eâ e o întrebare care mâ poate compromite pe
mine. Hai ! sa merg mai departe si sa ti spun eu ceva. «
Se aplecase atît de tare ea sa se încrunte la ghete, incit, în timpul pauzei care urma
, izbuti sa-si frece pulpele <u mîinile.
Cînd persoana aceea se va dazvalui, spuse domnul
ffaggers îndreptîndu-se, tu si cu ea ya veti întelege împreuna
asupra chestiunilor care va privesc. Atunci rolul meu în a-
276
La poveste va înceta, se va sfîrsi, si nu voi mai avea ne-sa stiu nimio despre toate
acestea. Asta-i tot ce aveam
Ne uitaram unul la altul pîna cînd eu îmi Aplecai gîndito?
rile spre podea. Din aceasta convorbire întelesei ca, din
,.tie ce motive sau fara nici un motiv, domnisoara Havis-
nu-1 încredintase lui Jaggers ca ma sortise Estellei, ca el
11 lua aceasta în nume de rau si ca se simtea jignit, sau ca
era împotriva acestui plan si nu voia sa aiba de-a faca
.omenea lucruri. Cînd îmi ridicai ochii, vazui ca domnul
îs tna masurase tot timpul cu o privire sireata si ca se
uita înca la mine.
Daca asta e tot ce aveti de spus, domnule Jaggers,
nai eu, nici eu nu mai am nimio de spus.
VA facu semn de încuviintare cu capul, scoase din buzu-
casornicul cel temut de pungasi si ma întreba unde aveam
uid sa iau masa. îi raspunsei ca acasa,- cu Herbert. Ca 6
ire fireasca a cuvintelor lui, îl întrebai daca vrea sa na
cinstea de a veni la noi, si el primi numaidecît invitatia,
irui foarte mult sa vina împreuna cu mine, ca sa nu
imp sa fac pregatiri speciale pentru el, dar mai întîi¦ tre-
Na scrie una sau doua scrisori si, nu mai încapea îndoiala,
spele pe mîini. Asa încît eu i-am spus ca ma duc pîna la
Mintii din fata ca sa vorbesc ceva cu Wemmick.
Adevarul este ca, în clipa cînd cele cinci sute de livra
¦iera în buzunarul meu, îmi trecuse prin minte un gînd,
m\ daduse tîrcoale de multe ori si alta data, anume ca
unicii era omul potrivit cu care sa ma sfatuiesc tocmai în
.1111.1 cu acel gînd.
Acesta tocmai. încuiase casa de bani si se pregatea sa plece
VVnlworth. Se ridicase de la pupitru, asezase cele doua
i' < soioase de birou alaturi de siingatoarele de lumînari,
\p9 un raft de lînga usa, scormonise focul, îsi pregatea palaria
Honul sl acum se batea peste piept cu cheia casei de bani,
P« «I rum ar fi facut un exercitiu de gimnastica, ca sa se des-
dupa orele de serviciu.
Domnule Wemmick, spusei eu, vreau sa-ti cer parerea,
i' >' vi vin în ajutorul unui prieten.
W'iminick îsi strînse cutia de scrisori si clatina din cap, IM ti cum parerea sa ar
fi fost neputincioasa în fata unei astfel iii ii iMrlunl fatale.
Anst prieten, urmai eu, vrea sa se introduca în lumea il.i. dar -n-are bani, si înce
putul e tare greu si-1 des-
277
curajeaza. Si-acum vreau sa-1 ajut într-un fel sau altul, ca el Ba poata trece cu
bine acest hop.
Cu bani gheata ? întreba Wemmick, si- glasul îi era
mai uscat decît rumegusul de lemn.
Cu ceva bani gheata, raspunsei eu, caci amintirea ne¬
placuta a unor hîrtii care fusesera pe vremuri bine împatu¬
rite, la noi acasa, îmi fulgera prin minte ; cu ceva bani gheata
si poate, cu ceva care ar putea anticipa oarecum marile mele
sperante.
Domnule Pip, spuse Wemmick, mi-ar placea sa numar
pe degete împreuna cu dumneata toate podurile din Londra,
care sînt la fel de înalte ca si Chelsea Reach 1. Sa vedem ; mai
întîi, Podul Londrei 2, unu ; Southwark 3, doua ; Blackfriars *,
trei ; Waterloo 5, patru ; Westminster 6, cinci ; Vauxhall7,
sase : însemnase fiecare pod cu capatul cheii pe palma. Poti
alege din sase poduri, dupa cum vezi.
Nu înteleg, spusei eu.
Alege-ti podul, domnule Pip, îmi raspunse Wemmicft,
plimba-te pe podul acela, si cînd ajungi în dreptul arcului din
mijloc, azvîrle-ti banii în Tamisa si, cel putin, stii care-i sfîr-
situl lor ! Daca însa ajuti cu banii astia un prieten, poti sa
stii si atunci care-i sfîrsitul lor, dar e un sfîrsit mai putin
folositor si placut.
As fi putut sa arunc un ziar întreg în gura lui dupa cu¬vintele acestea, atît o deschise
se de mare.
Asta ma descurajeaza foarte mult. spusei eu.
Asta am si vrut, spuse Wemmick.
Atunci, parerea dumitale este, întrebai eu putin cam
indignat, ca un om nu trebuie niciodata...
...sa-si investeasca averea mobiliara în prieteni ? com¬
pleta Wemmick. Sigur ca nu trebuie ! Doar daca vrea sa
scape de prietenul acela, si atunci se pune întrebarea, cîta
avere mobiliara merita sa pui la bataie ca sa scapi de el ?
Si asta este parerea dumitale bine chibzuita, domnul*
Wemmick ? întrebai eu.
, Aceasta este parerea mea în acest birou, raspunse el,
A ! facui eu, staruind, caci mi se parea ca vad o por¬
tita de scapare. Dar tot asta ar fi parerea dumitale si la Wal-
worth ?
1 Malurile Tamisei la Chelsea, suburbie a Londrei, care ating aci o ln*l«
time mai mare decît In alte puncte. i Poduri londoneze peste Tamisa.
278
i Domnule Pip, spuse el cu gravitate, Walworth e |l biroul e cu totul altceva. As
a cum batrînul e un om, si domnul Jaggers e cu totul alt om. Nu trebuie sa-i încurca
m. Parerile mele de la Walworth pot fi aflate la Walworth; în acest birou nu se po
t afla decît parerile mele oficiale.
Foarte bine, spusei eu usurat. Atunci, poti fi sigur
ci te voi cauta la Walworth !
Domnule Pip, raspunse el, vei fi binevenit în calitate
do persoana particulara.
Aceasta convorbire avusese loo în soapta, caci stiam ca Urechile custodelui meu sînt
cele mai ascutite dintre cele mai «cutite. Si cînd aparu în usa, stergîndu-si mîinile cu
rosopul, \Wmmick îsi puse paltonul si stinse luminarile. Apoi iesiram,
trei în strada si, chiar de la usa, Wemmick o apuca pa lui, iar domnul Jaggers s
i cu mine o porniram pe al

In seara aceea nu m-am putut împiedica sa doresc în II prtate rînduri ca domnul Jagger
s sa aiba si el. un batrîn în < lei rard Street sau o pusca, sau, în fine, ceva sau pe
cineva ¦ ur s;"i i mai descreteasca fruntea. E un gînd foartfjuneplacut btntru cea
de a douazeci si una aniversare a nasterii tale |l ii dai seama ca nu prea merit
a sa fii major într-o lume niit <!e prevazatoare si de banuitoare cum era aceea pe
care o reprezenta domnul Jaggers. Acesta era de o mie de ori mai Muc Informat s
i mai iscusit decît Wemmick. dar eu m-as fi PUCUrat de 6 mie de ori mai mult sa-1
am pe Wemmick Ia Itianfi. Nu eram singurul pe care domnul Jaggers îl întristase,
ilupa plecarea lui. Herbert îmi spuse despre el însusi, cu Pchll atintiti la foc, ca
facuse pesemne vreo tîlharie, ale carei
Minte le uitase, atît se simtea de abatut si de vinovat.
CAPITOL Ut 37
Deoarece socoteam duminica drept ziua cea mai potrivita
ni a afla parerile pe care domnul Wemmick le avea la
orth, mi-arn închinat duminica urmatoare unui pelerinaj
itel. Cînd ajunsei în fata zidurilor, steagul fîlfîia si podul
Idlcat. Fara a ma lasa înfricosat de aceste semne de ne-
¦ Icre sl împotrivire, am sunat la poarta si am fost lasat
ilru In chip foarte pasnio de catre batrîn. t

279
Fiul meu, spuse batrînul, dupa ce fixa podul, s-a gli
ea s-ar putea sa pici astazi si a lasat vorba ca se întoarce la curînd din plimbarea
lui de dupa-amiaza. Stii, fiul meu, f.ot ce face, face cu program.
Ii facui batrînului un semn cu capul, asa cum ar fi L si Wemmick, apoi intraram în
casa si ne asezaram în fata caminului.
L-ai cunoscut pe fiul meu la serviciu, nu-i asa ? spi
batrînul cu un glas ciripit, încalzindu-si mîinile la foc Ku
dadui din cap. A ! am auzit ca fiul meu se pricepe gro/av
la afaceri ! Dadui vîrtos din eap. Da, asa mi s-a spus ; se
ocupa cu treburi legale. Am dat iarasi vîrtos din cap. Ceea
ce e de mirare, spuse batrînul, fiindca fiul meu, n-a învatat
dreptul, ci dogaria.
Eram- curios sa aflu ce stia batrînul despre faima domnu-lui Jaggers, asa ca urlai
numele acestuia în urechea lui. Ei ma puse în încurcatura, caci începu sa rîda cu pofta,
si ml raspunse foarte vesel : Nu, sigur ca nu, ai dreptate". Si n pîna azi habar
n-am ce voia sa spuna sau ce gluma cred ca facusem,
Deoarece nu puteam sa stau în fata lui, dînd tot timpul din cap, fara a încerca sa-1 i
nteresez cu nimic, îl întrebai, urlînd, daca vocatia lui fusese dogaria. Si fiindca zb
ierai de cîteva ori cuvîntul acesta, facînd si gestul de a bate ceva pentru a-1 face p
e batrîn sa priceapa, izbutii în cele din urmii sa ma fac înteles.
Nu, spuse bâtrînul; angrosist, angrosist. Mai înlîi,
dincolo ; parea ca arata cosul caminului, dar cred ca se gini
la Liverpool ; pe urma, aici, la Londra. Dar fiindca am 'in
betesug, stii, domnule, sînt cam tare de ureche...
Tot cu ajutorul pantomimei, exprimai mirarea mea seaman.
Da, cam tare de ureche; când a dat betesugul a:
peste mine, fiul meu s-a apucat de chestiuni legale, m-a li
în sarcina lui si, încetul cu încetul, si-a cladit proprietai
asta eleganta si frumoasa. Dar sa ne întoarcem la ce spun:
adineauri, urma batrînul rîzînd din nou cu pofta, parerea m
e nu, sigur ca nu, ai dreptate !
Tocmai ma întrebam cu modestie daca, în ciuda iscusii mele, as fi Izbutit sa-1 amuz
macar pe jumatate cît izbuti s prin aceasta gluma închipuita, cînd, deodata, tresarii
din pri¬cina unui pocnet ce se auzi în perete, lînga camin, si d pricina unui capacel
fantomatic pe care-1 vazui deschizîndu wi
280

i po care era scris John". Batrînul strico trht'vtfâtor, lîrmî-»

imlu-mi privirea : :¦
S-a întors fiul meu ! si amîndoi iesiram la pod. ' j
Merita orieît sa-1 vezi pe Wemmick fluturîndu-si mîna în
lup de salut din cealalta parte a santului, cînd ar fi fost foarte
Ba ne strîngem mîinile deasupra acestuia. Batrînul era
111 do încîntat sa mînuiasca podul, încît nu Încercai sa-1 ajut,
I iisteptai linistit pîna ce Wemmick trecu de partea cealalta
* ma prezenta unei domnisoare Skiffins, care îl întovarasea.
Domnisoara Skiffins parea facuta din lemn si, ca si înso-
Ilorul ei, îti amintea de serviciul postal. Trebuia sa fi fost
i doi sau trei ani mai tînara decît Wemmick si ml se paru
ca poseda ceva avere portativa. Croiala rochiei ei de la
iii sus, si la spate, si în fata o facea sa semene cu-im
de copil; si, dupa parerea mea, avea o rochie putin sam
portocalie si niste manusi de un verde prea tipator. Dar
0 fata buna si se purta respectuos eu batrînul. Nu-ml
mult ca sa înteleg ca venea des pe la castel; caci, dupa
¦ Intraram si eu îl felicitai pe Wemmick pentru felul atît de
ios în care îi vestea batrînului sosirea lui, el ma ruga
uit putin în cealalta parte a caminului si se facu nevazut.
numaidecît un alt pocnet si vazui deschizîndu-se o alta
pe eare era scris domnisoara Skiffins", apoi capacelul
II domnisoara Skifins" se închise, si cel cu John" se des-
, iar dupa aceea capacelele cu John" si domnisoara
)$" se deschisera împreuna si, în cele din urma, se în-
1 împreuna. Cînd Wemmick se întoarse de la jucariile
ilce, îi marturisii admiratia cu care priveam aceste Iu-
,;i el spuse :
Stii, sînt placute si folositoare pentru batrîn. Si, zau,
9 sa-ti spun ca, din toti oamenii care trec prin poarta
.1, numai batrînul, domnisoara Skiffins si cu mine cu- rn secretul acestor minere.
Domnul Wemmick le-a facut, adauga domnisoara Sk\l-
«a facut cu mîna lui, si ideea a fost tot a lui.
timp ce domnisoara Skiffins îsi scotea boneta (rrsa-
zl nu si le-a scos toata seara, fiindca se aflau mu-
¦H U masa), Wemmick ma pofti sa fas o plimbare de jur-
Itipi. ]iiml proprietatii, ca sa vad cum arata insula în timpul
Iiipuindu-mi ca facea asta pentru a-mi da ocazia sa
¦U pfireren Iui din Walworth, ma folosii de prilej de îndaîa
irlm din castel. i
28!
Dupa ce m-am gîndit bine, am atacat subiectul, ea si cum pîna atunci n-as fi pomenit
niciodata despre asa ceva. I-ara spus lui Wemmick ca sînt îngrijorat cu privire la
Herbert Pocket si i-am vorbit de prima noastra întîlnire si de lupta din gradina. Am
aruncat o privire asupra familiei lui Herbert, asupra firii lui si am staruit a
supra faptului ca n-avea alt» mijloace de trai decît cele pe care i le putea oferi t
atal lui j si acelea erau nesigure si la voia întîmplarii. Am vorbit de foloasele cu
care ma alesesem eu din tovarasia lui si de ne¬stiinta si grosolania mea de pe vr
emuri si i-am marturisit teama de a nu-î rasplati suficient de bine pe bietul baia
t, temerea ca el s-ar fi descurcat mai bine fara mine si fara spe¬rantele mele. Fa
ra sa pomenesc de domnisoara Havisham, am pomenit totusi de faptul ca poate i-am
facut concurenta lui Herbert în planurile lui si am vorbit despre sufletul lui ma
ri¬nimos, care era deasupra oricarei neîncrederi sau razbunari, a oricarui plan josn
ic. De aceea (i-am spus eu lui Wemmick) si pentru ca era prietenul meu si tineam
foarte mult la el, voiam ca norocul meu sa arunce o raza de lumina si asupra iu
i ; iata de ce asteptam un sfat de la experienta si cunostin¬tele lui cu privire l
a oameni si afaceri, ca sa ma lamuresc sl sa aflu cum sa-i asigur lui Herbert un
venit, sâ zicem de o suta de livre pe an, pentru ca sa nu i se spulbere sperantei»
si sa nu se amarasca prea tare ; de asemenea, asteptam un sfat ca sâ stiu cum as p
utea, cu timpul, sa-i fac rost de o mica afacere. Prin urmare, l-am rugat pe Wem
mick sa înteleaga ca ajutorul meu trebuie dat fara ca Herbert sa stie sau sa ba¬nuia
sca ceva si i-am spus ca nu aveam pe nimeni altul pe lume cu care as fi putut sa
ma sfatuiesc. Am încheiat punîn-du-mi mîna pe umarul lui si spunînd :
Nu ma pot împiedica de a avea încredere în dumneata,
pentru ca m-ai adus aici.
Wemmick tacu cîteva clipe si apoi paru a tresari si spuse i
Sa stii, domnule Pip, trebuie sa-ti spun ca~i ceva ni
naibii de frumos din partea dumitale !
Atunci, ai sa-mi ajuti sa ma port frumos? adaugai eu.
Asta nu-i treaba mea, raspunse Wemmick, clatinînd
din cap.
Dar nici asta nu e pentru dumneata un loc pentru
treburi.
Da, raspunse el, ai adus-o bine din condei. Domnule
Pip, am sa-mi pun capatîna la lucru si cred ca ceea ce doresii
dumneata se poate face încetul cu încetul. Fratele lui Skiffini
282

OOntftbil si agent. Am sa-1 caut sî o sa ne ocupam Împreuna ii ¦ hestiunea dumitale.

îti multumeso de mii de ori.
Dimpotriva, spusa el. Eu îti multumeso dumitale, fiindca,
dtsl ne aflam acum în calitate de persoane strict particulare,
i pot spune ca mai atîrna înca pe aici pînze de paianjeni Newgate, si vorbele dumitale
le matura pe toate, l >upa ce am mai vorbit putin despre acelasi lucru, ne-am l
a castel, unde 0 gasiram pe domnisoara Skiffins pre-itlnd ceaiul. Sarcina de ras
pundere de a praji pîinea fu data 11 mului, si el o îndeplini cu atîta avînt, îneît mi se p
ru ca u primejdie de a-si arde ochii. Ceea ce pregateam noi nu era un ceai numa
i cu numele, ci o realitate vie. 1 nu! înalta o gramada atît de mare de pîine p
rajta unsa
nt, îneît nici nu-1 mai vedeam din spatele pîmii, care
n< i 1 (11,-1 1 ie un suport de fier prins de o vergea a caminului 3
'înnisoara Skiffins puse la fiert atîta apa pentru ceai,
jtv ii piua si porcul, din spatele casei, se tulbura si îsi exprima
1I1 nenumarate ori dorinta de a lua si el parte la petrecere.
igul fu coborît si bubuitura de pusca raspunse la.mo-
11I potrivit, iar eu ma simteam atît de izolat de restul
V v iirlli-ului, ca si cum santul ar fi avut treizeci de picioare
tot atîtea picioare în adîncime. Nimic nu mai tulbura
islelului în afara de capacelele cu John" si domni-
Hlro Skiffins", care se desdiideau din cînd în cînd, caci
In ilc usite sufereau de anumite spasme, care ma faceau sa
Imt la largul meu, pîna ce m-am obisnuit cu ele Din
felu nu Indic în care se misca domnisoara Skiffins, am ghicit
care duminica seara facea ceai la castel ; si mai ba-
1 brosa clasica pe care o purta si care înfatisa profilul
¦jtl fi mi 1 <im neplacute la vedere, cu un nas foarte drept
liin.i noua ca fond, era un obiect ce reprezenta o avere por-
Iflrult de Wemmick.
m to'ata pîinea prajita, bauram ceai din belsug si
plflcere sâ vezi cit de bine ne încalzisem si ce unsurosi
¦tii dupa aceea. Mai ales batrînul ar fi putut sa treaca
ui inspectat al unui trib salbatic, care tocmai fusese
Dupa o scurta odihna, domnisoara Skiffins spala vesela
^¦t funeae folosita la ceai cu miscari glumete si nobile, da
¦ 1 «litru a nu compromite pe nici unul dintre n®i; a-
111 lipta fetitei, care se parea ca îsi petrecea dupa-
><el de duminica în sînul familiei. Apoi, domnisoara
283

Skiffins îsi puse din nou manusile si ne asezaram cu totii In Jurul focului, iar W
emmick spuse :
Ei, mosule,. acum citeste-ne ziarul.
In timp ce batrînul îsi cauta ochelarii, Wemmick ma muri ca asa era obiceiul si ca b
atrînul se bucura mult cîn-J citea stirile cu glas tare.
Nu ca m-as scuza, dar n-are parte de prea multe bu¬
curii, spuse Wemmick. Asa-i, mosule ?
Ai dreptate, John, ai dreptate! raspunse batrînul,
vazînd ca i se adreseaza cineva.
Doar sa faci din cînd în cînd semn cu capul, cînd rit!
ochii de pe ziar, spuse Wemmick, si-o sa fie fericit ca un rege,
Te ascultam, mosule.
Foarte bine, foarte bine, John, facu batrînul vesel.
Era atît de preocupat si de voios. încît era o placere
vezi.
Felul cum citea batrînul îmi amintea de scoala pe cart o tinea matusa domnului Wopsl
e, avînd fata de aceasta un amanunt mai placut, acela ca vocea parea sa vina print
r-4 gaura de cheie. Deoarece batrînul voia sa aiba lumînarile 1 el si era mereu gata
sa dea peste ele fie cu capul, fie cu ziarul, trebuia supravegheat cu tot atîta l
uare-aminte ca si o fabrlc/i de pulbere. Dar Wemmick era neobosit si foarte drag
ut tn felul cum îl observa, iar batrînul citea mai departe, fara sa-tiî dea seama de cît
e'ori fusese salvat. Ori de cîte ori se ui tu la noi, ne aratam cu totii interesat
i si foarte uimiti si dadea din cap pîna cînd se apuca din nou de citit.
Deoarece Wemmick si domnisoara Skiffins stateau unv |înga altul, iar eu stateam în
tr-un colt întunecos, observai âlurigire înceata si tiptila a gurii lui Wemmick, care
corei pundea cu faptul ca în acelasi timp îsi furisa încet si pe n« simtite bratul în jur
ul taliei domnisoarei Skiffins. Cu timpi vedeam ca mîna lui apare în cealalta parte
a domni Skiffins, dar în clipa aceea ea îl oprea scurt cu manusa Verde si îi desprinde
a mîna ca si cum ar fi fost un articol rit îmbracaminte, punînd-o cu hotarîre pe masa, în
fata ei. 1.1-1 hlstea cu care domnisoara Skiffins facea aceste miscari e din luc
rurile cele mai curioase pe care le-ara vazut vre |i, daca as fi putut sa-mi închi
pui ca aceste miscari se i pâu cu starea de nestire, as fi crezut ca domnisoara Sk
illin* le îndeplineste în chip mecanic.
Apoi, bagam de seama ca bratul lui Wemmick dispare dfafl nou, ca se pierde încetul
cu încetul în întuneric. Curînd
284
i, gura începea sa i se alungeasca iarasi. Dupa o asteptare II r mi se parea tulbu
ratoare si aproape dureroasa, vedeam mini lui rasarind din nou în partea cealalta
a mijlocului dom¬nisoarei Skiffins. Ea o oprea numaidecît, cu hotarîrea unui lioxer pl
acid, înlatura cordonul acela de pe trupul ei si îl punea pe masa. Daca socotim ca m
asa era drumul virtutii, sînt în-OftptAtlt sa spun ca, în tot timpul cît batrînul citea, b
ratul Iul Wemmick se ratacea din drumul virtutii, iar domnisoara liIIins îl întorcea
pe calea cea dreapta.
Batrînul citi pîna cînd începu sa motaie. Era momentul MIid Wemmick scotea la iveala un
ibricel, o tava cu pahare sl o sticla neagra, cu dop de portelan, care semana cu
un preot foarte dolofan si prietenos. Cu ajutorul acestor instrumente, lunram c
u totii o bautura calda ; bau si batrînul, care se trezi ¦ iiuiid. Domnisoara Skiffi
ns amesteca bautura si bagai de puma ca ea si Wemmick beau din acelasi pahar. Des
igur, nu ii.iin atît de prost încît sa ma ofer sa o petrec pe domnisoara II iIIins pîna
acasa, si de aceea m-am gîndit ca ar fi mai bine M pito eu primul; asa am si facut
, dupa ce mi-am luat cai 11111 îs ratnas bun de la batrîn, multumit de aceasta seara
atît di placuta.
Nu trecuse nici o saptamîna de la seara aceasta, cînd ftrlmil un bilet de la Wemmick
, datat la Walworth ; Wemmick ii.i ca nadajduieste ca a facut un pas înainte în ches
tiu¬ni referitoare la persoanele noastre particulare si ca
!-HI ura daca as veni sa-1 vad din nou. Asadar, m-am dus ii la Walworth si apoi înc
a o data, iar dupa aceea mi-am
i le cîteva ori întîlnire cu el în oras ; niciodata însa nu
¦ i un despre subiectul acesta la sau lînga Little Britain",
iiul a fost ca am dat de un tînar de treaba, negustor sau
i maritim, care nu se îndeletnicea de mult timp cu acest
afaceri, dar care avea nevoie de un ajutor priceput si
ii si care, cu timpul, avea sa aiba nevoie si de un
Intre mine si el fura semnate cîteva clauze secrete
l parte dintr-o întelegere privitoare la Herbert, i-am plâ-
imnidecît jumatate din cele cinci sute de livre, luîndu-mi
Hi ili;II(III de a mai achita si alte diferite cheltuieli; unele cu
¦ II fix, care trebuiau platite din venitul meu, si altele
de data cînd voi pune mîna pe avere. Tratativele fura
^fek <1« fratele domnisoarei Skiffins. Umbra lui Wemmick piu?
i |urul nostru, dar el nu aparea niciodata în timpul na-
_-
285

Cotul fu mînuit cu atîta pricepere, încît Herbert n-avea nici urma de banuiala ca si eu
eram amestecat în treaba asta. Nu voi uita niciodata fata stralucitoare cu care se
întoarsa într-o a acasa si-mi spuse, ca si cum mi-ar fi anuntat ceva senzational, c
a ajunsese la o întelegere cu un oarecare Clar-riker (acesta era numele tînarului ne
gustor), ca acest Clarriker avea multa simpatie pentru el si ca el, Herbert, ave
a credinta ca împlinirea dorintelor lui nu era departe. Cred ca pe ma¬sura ce speran
tele lui cresteau si fata i se lumina, îi deveneam din ce în ce mai drag, caci mi-er
a greu sa-mi stapînesc lacri¬mile cînd îl vedeam atît de fericit.
In sfîrsit, întelegerea se încheie si, în ziua în care intra în firma lui Clarriker, Herber
îmi vorbi o seara întreaga, îmbatat de placere si de izbînda ; iar cînd ma dusei la culca
re, începui sa plîng de-a binelea la gîndul ca sperantele mele fusesera si ele de folo
s unui prieten. Si acum ajung la o în-tîmplare însemnata din viata mea, la o adevarata
cotitura a vietii mele. Dar înainte de a povesti toate acestea si înainte de a trec
e la toate schimbarile pe care întîmplarea aceasta le aduse cu ea, trebuie sa închin u
n capitol Estellei. Un capitol nu înseamna mult pentru framîntarile care mi-au stapîni
t inima atîta timp.
CAPITOLUL 38
Daca, vreodata, dupa moartea mea, casa aceea impuna-toare din Richmond, în apropie
re de Green, va fi bîntuita da stafii, stafia mea va fi, fara îndoiala, una dintre a
cestea.
O, cîte zile si nopti de-a rîndul n-a urmarit duhul nell-< nistii, care salasluia în m
ine, casa în care locuia Estella ! Ori-unde mi-ar fi fost trupul, spiritul meu rat
acea, ratacea fara încetare în jurul acelei case.
Doamna cu care locuia Estella, pe numele de Brandley, era vaduva si avea o fata
cu cîtiva ani mai mare decît Estella. Mama parea foarte tînara, si fata arata batrîna, o
brajii mamei erau rumeni, ai fetei erau galbeni; mama avea înclinatii spr« frivolita
te, iar fata, spre teologie. Traiau, eum se spune, pe picior mare, caci primeau
si faceau multe vizite. Oricît de mi<a ar fi fost legatura sufleteasca între ele si
Estella daca exista o astfel de legatura fusese totusi hotarît dinainte ca ea ave*
IM
de ele si ca ele aveau nevoie de ea. Doamna Brandley > prietena domnisoarei Hav
isham înainte ca aceasta sa M fi retras în viata de pustnica pe care o ducea acum.
In casa doamnei Brandley, ca si în afara de casa ei, Estella îmi pricinuia tot felul
de chinuri, mai mari sau mai mici. Le-¦Aturile mele cu Estella, care îmi îngaduiau o
purtare fami-llurâ fata de ea, dar nu ma puneau nicidecum într-o situatia izata, ma
aruncau în bratele deznadejdii. Estella se folo-»rn de mine ca sa-i necajeasca pe ce
ilalti admiratori ai ei, iai» ¦ l< i imiliaritatea dintre noi, pentru a zvîrli neîncetat
dispretul uiipru adoratiei mele fata de ea. Daca as fi fost secretarul» Vuietul,
fratele ei vitreg, vreo ruda saraca, daca as fi fost un mai mic sau un barbat pe
care ar fi fost silita sa-1 ia în cAnAtorie, tot nu m-as fi simtit mai departe de
telul meu ca ii' um, cînd îi eram atît de aproape. In aceste împrejurari, privilegiul d
e a-i spune pe nume si de a fi strigat pe nume iii 1,1 înrautatea grelele încercari
la care eram supus; si, în limp ce ma gîndeam ca familiaritatea dintre noi îi înnebunea,
I fârA îndoiala, pe admiratorii ei, stiam foarte bine ca ma înne-
i pe mine.
Avea nenumarati admiratori. Desigur ca gelozia mea vedea idmirator în oricare om d
in apropierea ei; dar si fara ii' ¦ iii, <-rau destui.
O vedeam des la Richmond, auzeam des vorbindu-se des-
i în oras si adeseori o luam, împreuna cu familia Brand-
i o plimbare cu barca ; mai erau excursii, piese de teatru,
Kprt*. concerte, baluri, tot felul de petreceri, în timpul carora
¦ara neobosit, dar toate acestea erau pentru mine un
Niciodata nu m-am bucurat de o singura ora de fericire
¦ Mina ei, si totusi, de-a lungul celor douazeci si patru de
lea mea nu facea -altceva decît sa se gîndeasca la fe-
H|lrt'ii de a fi alaturi de ea pîna la moarte.
tot acest rastim, destul de lung, dupa cum veti vedea
nrlnd cel putin asa mi se parea pe atunci Estella
<>a mereu la acea atitudine care parea sa spuna ca pria-
B|l noostra fusese impusa de altii. Apoi, uneori, pe neastep-
Isl fnfrîna felul acesta de a fi si parca se înduiosa da
- Pip, Pip, îmi spuse ea într-o seara, cînd stateam sin-^Vi In casa din Richmond, la o
fereastra care se întuneca,
¦ ifi asculti? - P« cine sa ascult? »- Pt mine.
287-
Vreau sâ spun ! Daca nu stii ce vreau sa spun,
orb !
I-as fi raspuns ca dragostea se bucura de faima de â ii Întotdeauna oarba, dar ma si
mteam într-una stînjenit de an simtamînt care nu era chiar unul din chinurile cele mai
ne-însemnate pe care le înduram, si anume ca dadeam dovada de lipsa de marinimie si
lind-o sa ma suporte, de vreme ce ea n-avea încotro si.trebuia sa se supuna dorint
elor domnisoarei Havisham. Ma temeam ca, din pricina mîndriei ei jignite, ma aflam
într-o situatie foarte neprielnica si ca în sufletul Es-tellei se dadea o adevarata
 lupta împotriva acestei constrîngeri.
Oricum, spusei eu, astazi nu poti sa spui ca nu te-am
ascultat, fiindca, de data asta, tu mi-ai scris sa vin sa te vad.
A.sta-i adevarat, spuse Estella. cu un zîmbet nepasator
si rece, care ma îngheta totdeauna.
Dupa ce îsi atinti timp de cîteva clipe ochii asupra amur-gului de afara, Estella ur
ma :
Domnisoara Havisham doreste sa vin pentru o zi la
Satis", Tu trebuie sa ma însotesti pîna acol® si sa ma aduci
înapoi, daca vrei. Nu-i place sa calatoresc singura si nu vrea
s-o primeasca în casa ei pe servitoarea mea, pentru ca îi este
groaza sa aiba de-a face cu fiinte de soiul asta. Poti sa ma'
însotesti ?
Daca pot sa te însotesc, Estella ?!
Atunci, poti ? Poimîine, daca vrei. Trebuie sa plati nt
toate cheltuielile din banii ei. Ai auzit care e conditia ?
Da, si trebuie sa ma supun, spusei eu.
în felul acesta am fost înstiintat de vizita pe care trebuia sa o fao si de altele c
are au urmat; domnisoara Havisham nu-mi scria niciodata si cred ca nici nu i-am
vazut vreodata scrisul. A treia zi plecaram spre oras ; o gasiram pe domni¬soara H
avisham în odaia în care o vazusem eu prima oara sl nu mai e nevoie sa spun ca nu se
întîmplase nici o schimbara la Satist".,
Domnisoara Havisham a îndragea pe Estella si-mai cu plit decît în ziua cînd le vazusem p
rima data împreuna ; repet cuvîntul cu buna stire, caci era ceva cu adevarat cumplit
în patima privirilor si îmbratisarilor ei. Se agata de frumusetea Estellei, de vorb
ele ei, de gesturile ei si-si frîngea tremurlnd degetele privind-o, ca si cum ar f
i vrut sa înghita faptnr. nunata pe care o crescuse.
t)e la Estella se uita Ia mine, cu o privire cerceta; care parea ca-mi patrunde
în inima, ca sâ descopere n
288
^
MIM sc poarta cu tine, Pip, cum se poarta cu tine?", ma ba CU glasul ei iscodit
or de vrajitoare, chiar si atunci cînd era de fata.
ara, cînd rie-am asezat în jurul focului, care pîlpiia,
i sl mai stranie ; caci o lua pe Estella de brat si-si îft-
i mîna pe mîna ei, încercînd sa smulga de la ea, cu aju-
nil a ceea ce aflase din scrisorile trimise regulat, numele sl
untla tuturor barbatilor pe care fata îi vrajise; si în timp
i sa afle tot pomelnicul, cu vointa arzatoare a unei
i grav bolnave, domnisoara Havisham îsi* înclesta cealaM
bastQn si-si proptea barbia pe mîna, holbîndu-se la
ai ochii ei stralucitori si rataciti de aratare.
< >rlcît de nenorocit si de amârît ma simteam la acest gînd
u ile umilitor era sentimentul de încatusare si dregra-
tt pe care-l trezea în mine, îmi dadeam totusi seama ca
i era pusa sa o razbune pe domnisoara Havisham împo-
li.nllatilor si ca nu-mi va fi daruita pîna ce domnisoara
i l'iham nu-si va fi potolit aceasta dorinta.
i întelegeam de ce-mi fusese sortita mie dinainte. ¦WKÎi!<l-o în lume pentru a vra
ji, a chinui, a face rau,, dom-Bouri Havisham era patrunsa de siguranta rautac
ioasa ca tallii nu va putea fj cîstigata de gloata admiratorilor, ca klror acelo
ra care o rîvneau le era scris sa o piarda. înte-r. nu n\ si eu eram chinuit de raut
atea ei, desi prada îmi *<>iUta mie. Vedeam acum de* ce fusesem mereu amînat si ni
de ce custodele meii nu voia sa recunoasca în chip i avea cunostinta de acest plan
. Pe scurt, o recunos-in loate astea pe domnisoara Havishamasa cumeraîn i acolo, în
fata ochilor mei, asa cum o vazusem în->(¦'¦ UIII.'I ; în toate acestea deslusea
m bine umbra acelei »II ml mieroase si nesanatoase în care ea îsi -ascundea vi
ata,
de razele soarelui.
i umlnarile din odaie, asezate în policandre atîrnate do
aflau sus, departe de podea, si ardeau molcom", ca
ma artificiala într-un aer vechi si închis. Si în timp
nllam la ele, la întunericul palid din. jurul lor, la cea-
ill CU acele nemiscate, la podoabele de nunta ofillfb,
Hj* | asa si pe podea, si la fata ei înfricosatoare, ce arunca
Fantomatica, pe care focul o marea, zvîrlind-o pe
vreti, vedeam peste tot sfîrsftul la care mintea
dinainte, sfîrsitul acesta repetat de mii de ori
sc împotriva mea. Gîndurile mele trecurain odaia
dincolo de scara, unde era-întinsa mSsa, si acolo

io
28i)
vazui acelasi sfîrsit, scris parca în pînzele si în pasii paianju-nilor care se tîrau pe f
ata de masa, în fuga soarecilor cai piteau speriati în spatele lemnariei, în bîjbîielile s
i opinteli l# gîndacilor de pe podea.
în timpul acestei vizite avu loo un schimb de cuvintt între Estella si domnisoara Ha
visham. Pentru prima oara lt vedeam împotrivindu-se una alteia.
Le vedeam lînga foc, dupa cum am spus, si domnisoara Havisham tot o mai tinea pe E
stella de brat si tot îsi mai în¬clesta mîna pe a ti; Estella începu sa se desprinda încet
a t din strînsoare. Chiar si înainte daduse semne de razvr ba as spune ca îndurase în t
acere acea pornire de dragostf patimasa, dar ca nu o acceptase si nici nu daduse
"dovac; o -împartaseste.
Ce, spuse domnisoara Havisham, fulgerînd-o cu pri¬
virea, te-ai plictisit de mine ? !
Sînt doar plictisita de mine însami, raspunse Estella,
desprinzîndu-si bratul si îndreptîndu-se spre camin, unde 80
opri cu ochii la flacari.
v Spune adevarul, nerecunoscatoare ce esti ! strigi
domnisoara Havisham, izbind cu patima bastonul de podea.
Te-ai plictisit de mine? .
Estella se uita la ea cu stapînire si, din nou, îsi pleca ochit spre flacari. In înfat
isarea ei gingasa si pe fata ei frumc se citea nepasarea fata de pasiunea salba
tica a celeilalte1, nepasare aproape cruda.
Piatra ce esti ! striga domnisoara Havisham. Inima i
gheata, de gheata !
Ce ? spuse Estella, în aceeasi atitudine de indifei
.sprijinindu-se de camin si miseîndu-si doar ochii. îmi fui
imputari fiindca sînt rece ? Dumneata ? !
Nu esti rece ? întrebarea era fioroasa.
Ar trebui sa stii, spuse Estella, ca sînt asa cum m-
facut dumneata. Ia asupra dumitale toate laudele si toate oca
rile, toate succesele si toate înfrîngerile, pe.scurt, ia i
dumitale toata fiinta mea !
Uita-te la ea, uita-te la ea ! striga domnisoara HavljJ
ham cu amaraciune. Uita-te cît e de aspra si de nerecui;
toare, aici, în casa unde a fost crescuta I Aici, unde a
primita în bratele acestea nenorocite, la pieptul acesta t
sîngera 3e atltea rani, aici, unde, ani de-â rîndul, am cop,.
cu dragoste !
£90
Cel putin, eu n-am avut nici un amestec în treaba asta,
Estella. Tot ce puteam face în vremea aceea era sa umblu
vorbesc. Dar ce-ai vrea ? Ai fost buna cu mine, si dumi¬ci datorez totul. Dar ce-
ai mai vrea ?
Dragoste ! raspunse cealalta.
Ai dragoste !
N-am ! spuse domnisoara Havisham.
Esti mama mea adoptiva, spuse Estella, fara a parasi
illtudlnea ei gratioasa, fara sa ridice glasul, cura facea cea-
Inii.t, fara sa se lase tîrîta nici de mînie, dar nici de duiosie.
mama mea adoptiva, si-am spus ca dumitale îti datorez Tot ce am este de drept al d
umitale. Tot ce mi-ai dat vn li al dumitale la prima porunca. In afara de asta,
eu n-am lit'iii' Si daca ceri sa-ti dau ceea ce nu mi-ai dat niciodata, n 11 i (
.i recunostinta si simtul datoriei nu pot face lucruri care mi.i ni neputinta de
îndeplinit.
Nu i-am dat niciodata dragoste ! striga domnisoara
i li . i.li.un întoreîndu-se spre mine cu o privire salbatica. Nu
i .IM dat o dragoste arzatoare, nedespartita, de multe ori, de i de chinuri groz
ave ! Ea îmi vorbeste asa ! Spune-mi ¦ huna! Spune-mi ca sînt nebuna?
De ce sa-ti spun ca esti nebuna ? raspunse Estella.
IQI eu sa-ti spun asta? Exista vreun om pe lume care
cunoasca gîndurile macar pe jumatate asa cum ti le cu-
Boiu eu ? Exista cineva pe lume care sa stie ce memorie fidela
pe jumatate asa cum stiu eu ? Eu, care am stat la
la, pe scaunelul acela, eu, care stau si acum Unga
i si am luat lectii de la dumneata, privind în ochii
. care erau ciudati si ma înspaimîntau !
Al uitat prea repede ! gemu domnisoara Havisham.
ai uitat vremurile acelea !
Nu, nu le-am uitat, raspunse Estella. Nu le-am uitat,
tr.it în amintirea mea ca pe niste comori. M-ai des-
Htorlt vreodata necredincioasa celor ce m-ai învatat ? Ai
vreodata ca nu iau aminte la lectiile dumitale ? Cînd
i.-iil ca las sa patrunda aici Estella îsi duse mîna la
, Iot ceea ce dumneata ai dat la o parte ? Fii dreapta
D mîndra e, ce mîndra e! gemu domnisoara Havis-
parul carunt pe spate cu amîndoua mîinile. ('ine m-a în-vatat sa fiu mîndra ? raspunse E
stella. Cine rînd învatam bine lectia ?
891
. Cît e de neînduplecata, cît e de neînduplecata ! gi domnisoara Havisham repetînd
gestul pe care-1 facuse înainte
Cine m-a învatat sa fiu neînduplecata ? raspunsi
tella. Cine mâ lauda cînd învatam bine lectia ?
Dar sa fii mîndra si neînduplecata cu mine? tipa du
nisoara Havisham, întinzîndu-si bratele* Estella, Estella, Es
sa t'ii mîndrâ si neînduplecata cu mine?!
' Estella, se uita timp de o clipa la ea, cu o mirare ca dar se vedea ca nu e tu
lburata ; dupa aceea îsi coborî din privirile spre foc.
Nu înteleg, spuse Estella, ridieîndu-si ochii duj'
teva clipe de tacere, de ce esti atît de neîntelegatoare cînd vin
sa te vad dupa ce-am stat atîta timp departe una de
N-am uitat niciodata durerile dumitale, nici pricina lor. Nu
. ti-am fost niciodata necredincioasa, nici dumitale si nici taturii pe care mi-
ai dat-o. Nu ma pot învinovati ca an dovada de vreo slabiciune.
Ar fi o slabiciune sa-mi împartasesti dragostea ?
clama domnisoara Havisham. Da, da, asa ^r zice ea!
Încep sa cred, spuse Estella, gînditoare, dupa al i
teva clipe de mirare calma, ca înteleg cum s-a întîmplat.
ti ai fi crescut fiica adoptiva numai în pustietatea întunc
a acestor odai si n-ai fi lasat-o niciodata sa afle ~câ e
lumina soarelui lumina la care nu i-ai îngaduit nici i
o data sa^ti priveasca fata dac-ai fi facut asta si apo
cine stie ce pricina, ai fi vrut ca ea sa înteleaga ce inse;
lumina soarelui si sa stie tot ce se poate sti despre ea.
fost oare dezamagita si suparata decâ n-ar fi stiut sa-ti
pundâ ?
Domnisoara Havisham, care statea cu capul înfund;
mimi, scoase un geamat slab si se clatina în scaun, dar nu
punse nimic. . -
Sau, spuse Estella, sa luam un exemplu mai apr<
dac-ai ti învatat-o de la primele licariri ale inteligenti
toata energia si puterea dumitale, ca exista ceva care s<
nx'Ste lumina soarelui, dar ca lumina aceasta va fi dusn
si moartea ei, ca trebuie sa lupte împotriva ei, fiindca pe i
neata lumina asta te-a ofilit si va ofili-o si pe ea ; dar
facut asa si apoi ai fi vrut cu un anumit scop s-o faci s,
veascâ lumina soarelui ca pe ceva firesc si ea n-ar fi put uf/
ai ti fost dezamagita sau suparata ?
Domnisoara Havisham asculta fsau parea nurnaî câ as~ câci nu-i puteam vedea fata), dar
nu raspunse nici de ia aceasta.
Asa ea, spuse Estella, trebuie sa ma iei asa cum m-ai ut. Nici succesul nu-i al
meu si nici înfrîngerea, dar amîn-Hfotiu taa parte din fiinta mea.
Domnisoara Havisham se asezase pe jos nici eu nu stiu
printre podoabele ofilite de mireasa, care erau împras-
it podea. M-am folosit de acest momet, de mult asteptat,
^K ii ies din odaie, dupa ce, printr-o miscare a mîinii, am
at-9 pe Estella sâ-si îndrepte atentia asupra domnisoa-
llivlsham. In clipa în care am parasit odaia, Estella tet
latea sprijinita de camin, asa cum statuse tot timpul.
! carunt al domnisoarei Havisham era rasfirat pe jos,
e resturile podoabelor de nunta, si privelistea era în-
' ire.
i Inima strînsa, m-am plimbat vreo ora si mai bine prin
prin gradina paraginita si prin fabrica de bere, la lu-
Inh ;i .idelor. Cînd. în cele din urma, mi-am luat inima în dîntî.
im întors, Estella sedea pe genunchii domnisoarei Ha-
M, cosîndu-i cîteva podoabe ale rochiei care se destra-
^HDH De atunci mi-am amintit mereu de podoabele acelea ori
^Ht i iir ori vedeam zdrentele arse ale unui steag, dintre cele
«HI. ml ntîrnate în catedrala. Apoi Estella si cu mine am
In ii i.uti ca pe vremuri numai ca acum eram mai price-
¦ Jucam jocuri frantuzesti si asa a trecut seara si, m-am
iulcare.
Eu locuiam în cladirea singuratica din cealalta parte a
i prima noapte pe care. o petreceam la Satis", si
ii nu voia sa se apropie de mine. Mii de domnisoare
1 n ma chinuiau. Domnisoara Havisham se afla si de o
i i pernei, si de cealalta, si la capatîiul patului, si la pi-
lii IM era în spatele.usii întredeschise care dadea în iatac, "I H.i de deas
upra, în odaia de dedesubt, peste tot. în i' >lni ni in,"!, vazînd ca timpu! înainteaz
a greu si ca e de-abia pic-, am simtit ca locul acela nu poate fi ioc de odihna
¦ mine si ca trebuie sa ma scol.
un sculat, mi-am pus hainele si am trecut curtea,
Iii" I'IIIKIM in.i spre coridorul cel lung de piatra, cu gîndul
k ttjunjte în curtea exterioara si de a ma plimba pe acoto,
I mai potolesc putin. Dar cum am ajuns în coridor,
I 'ii .înr. luminarea, r3ei o vazusem pe domnisoara lîavs-
Iu se pe acolo ea o sfal'ie si scotmd nifj'e tipete
293
slabe. Am mers cu cîtiva pasi în urma el si am vazut-9 ui scara. Tinea în mîna o luminar
e, pe care cred ca o sa âintr-unul din policandrele odaii ei, si, la lumina aceast
a slaba, parea o fiinta cu totul nepamînteasca. Din capul scarii sinii aerul muceg
ait al odaii de ospat, desi n-o vazusem pe domnU soara Havisham deschizînd usa'
; o auzeam doar umblînA trecînd în partea cealalta a scarii, intrînd în odaia ei si ap
oj din nou în odaia de ospat, iar tipatul acela © urmarea pre¬tutindeni. Dupa cîtva timp
, am încercat sa ies din coridor întuneric si sa ma înapoiez, dar n-am izbutit pîna cînd p
atruns înauntru cîteva dîre din lumina diminetii, care mi i aratat unde sa pun mîna. în to
t timpul acesta, ori de cîie <>r coboram scara, auzeam pasii ei, vedeam lumina
trecînd deasupra mea si auzeam tipatul acela slab si neîntrerupt. Pîna la plecarea
noastra, între ea si Estella nu s-a ivit nici umbra de neîntelegere si niciodata, în n
ici o îi jurare asemanatoare, nu s-a mai pomenit nimic desprr întîmplate ; si dupa cîte
îmi amintesc, au mai fost patru îm¬prejurari asemanatoare. Iar purtarea domnisoa
rei Hav; fata de Estella nu se schimba nici ea, doar ca mi se uneori ca vad o
umbra de teama în felul ei de a fi.
E cu neputinta sa întorc aceasta pagina din viata mr fara sa pomenesc de num
ele lui Bentley Drummle. caci alt m-as lipsi bucuros.
O data, pe cînd pitigoii" erau strînsi în par si cînd dori nea, ca de obicei, o atmosfera
de bunavoie datorita faptul ca nici unul dintre noi nu se întelegea cu ceilalti, p
iti care prezida spuse Crîngului" sa pastreze ordine, pentru domnul Drummle înca nu r
idicase paharul în cinstea rîonmr lui ; în conformitate cu statutul solemn al ac
estei sociot în ziua aceea era rîndul brutei de Drummle'sa îndepli aceasta ceremonie.
Mi se paru ca-1 vad uitîndu-se la mine, uitatura lui urîta, în timp ce cana cu vin f
acea ocolul mei ceea ce n-ar fi fost de mirare dat fiind ca nu ne îndi prea mult.
Dar care nu-mi fu mirarea cînd Drummle adunarii ca ridica paharul în cinstea
Estellei.
Care Estella ? întrebai eu.
Ce-ti pasa ? raspunse Dnimmle.
Estella, de unde? spusei eu. Esti obligat sa-n:
Si. într ndevar, în calitate de pitigoi", era obligat.
Din Ric-hmond, domnilor, spuse Drummle, n<
seama de mine. O frumusete fara seaman 1
294
Multe stie idiotul asta despre frumuseti fara seaman l eu lui Herbert.
O cunosc pe domnisoara asta, spuse Herbert în auzul
iiuirNcnilor, dupa ce toata lumea ciocni paharele.
O cunosti ? spuse Drummle.
Sl eu la fel, adaugai, cu fata stacojie.
O cunosti ? spuse Drummle. O, Doamne !
' sta era singurul raspuns de care era în stare "fapturt aie în afara de aruncatul pah
arelor si al eestilet data aceasta, raspunsul lui ma înfierbînta atît âs Iu parca m-ar f
i împuns cu cine stie ce ironie. M-ant j i 11111 naidecît de pe scaun, spunînd ca soco
team o neobra- ! faptul ca Jua cuvîntul în Crîng" întrebuintam expr«-,.i lua cuvîntul î
pe o expresie corecta sf nIara bînd în cinstea unei doamne despre care nit ile. La
aceste cuvinte, domnul Drummle se ridica sl întreba ce voiam sa spun, iar eu îi ras
punsei în cuvinte I Drummle stie, pare-se, unde sa ma gaseasca.
[oii" se împartira în doua tabere, pentru a hotarî l 0 cu putinta într-o tara cre
stina sa ajungi la vreun ra-i dupa cuvintele acestea, fara varsare de sînge. Dez
ba-ii atît de înflacarata, încît, în timpul discutiei, cel
ii membri foarte onorabili spusera altor sase membri
^Hftla din urma stiu, pare-se, unde sa-i gaseasca. Totusi, ¦ tn cele din urma se
hotarî ( Crîngul" fiind un loc da fere) efl, daca domnul Drummle va fi în stare sa se p
rezinte Ificat de la doamna cu pricina, prin care aceasta sa .el avea cinstea de
a o cunoaste, domnul Pip trebuia icuze, în calitate de gentleman si de pitig
oi", l-a lasat tîrît de mînie. Aceasta confruntare fu he-1111 a doua zi (pentru ca nu
cumva onoarea noastra i între timp din pricina întârzierii), si a doua zi ipâru cu o mic
a dovada politicoasa, scrisa de Estella. asta declara ca avusese cinstea sa dans
eze de cîtevs ivui încotro si fui silit sa-mi cer scuze pentru ca in tîrît de mînie" si sa
înlatur, ca fiind neînteme-ca pot fi gasit oriunde pentru anumite scopuri. i> do o
ora, Drummle si cu mine mîrîiram unul la Itillalt, în timp ce Crîngul" era prins de o dis
cutie Iii ini iu si, în cele din urma, cineva declara ca voia
hi lise cu o iuteala uluitoare.
1 ¦ toate acestea cu inima usoara, dar pe atunci
iifjor pentru mine. Caci nu gasesc cuvintele
295
potrivite pentru a spune cît-ma durea gîndul câ Estell purta frumos ca un nerod, cu un
om |osnio, greoi, moro si atît de inferior tuturor oamenilor pe care-i cunosteam,
jpîna în ziua de azi ca pricina care ma facea sa nu pot î gîndul ca ea îsi apleca priviri
le asupra unui cîine era f, curata de marinimie care încalzea iubirea mea pentru E'
Fara îndoiala ca m-as fi simtit nenorocit oricine ar f mul pffe care ea l-ar fi cin
stit cu favoarea ei, dar un om demn mi-ar fi pricinuit o durere mai mica.
îmi era usor sa descopar sl am descoperit destul ii pode ca Drummle începuse sa o ur
mareasca îndeaproape pjH Estella si ca ea îi îngaduia acest lucru. In curînd vazi Drumml
e era mereu pe urmele el; îl întîlneam în fiecai Greoi si încapatînat cum era, Drummle nu
e dadea ! jar Estella îl suporta, cînd încurajîndu-1, uneori chiar m lindu-1, alteori
dispretuindu-1 vadit; ba îl cunostea l bine, ba îsi amintea cu greu cine era.
Dar paianjenul", cum îi spunea domnul Jaggers, i obisnuit sa astepte si era în
armat cu rabdarea tribului sau. afara de aceasta, avea o încredere neghioaba în bani
i lui sl renumele familiei sale, care îi foloseau adeseori, caci îl teau de orice sf
ortare sau de alegerea unui tel. Asa ca pij jenul" nostru, în încapatînarea cu care o pîn
dea pe Estel întrecea în rabdare multe alte insecte mai stralucitoare adeseori, i
esea din amorteala si pica tocmai la mor potrivit. ¦
La un bal dat la Richmond (pe atunci se dadeau baluri L tot), Estella întrecu în fru
musete toate celelalte femei; taraul de Drummle se tinu de ea cu atîta nerusinare
si s ruintele lui fura primite cu atîta bunavointa, îneît m-am r tarii, sa-i vorbesc E
stellei. M-am folosit de primul prilej; testa s-a ivit în timp ce Estella o astept
a pe doamna Brandl cu care trebuia sa se întoarca acasa; statea singura, gata pl
ecare, Unga niste ghivece de flori, iar eu eram lîngu caci o însoteam întotdeauna cînd s
e ducea sau se întorcen la astfel de petreceri.
Esti obosita. Estella ?
Destul de obosita, Pip.
. Nici nu ma mir.
Mai bine spune ca n-ar trebui sa fiu obosita.
¦'< înainte de culcare trebuie sa-mi scriu scrisoarea catre ,.S ii
Ca sa povestesti triumful de asta-seara ? înln
Nu prea a fost grozav, Estella.
29G
vrei sa spui ? Nici n-am stiut ca am 'dobîndit o*
spusei eu, uita-te la individul acela din colt, tiveste.
I ce sa ma uit la el? întreba Estella, atintindu-si ra mea. Ce e de vazut la indi
vidul acela din colt «
¦ buintez cuvintele tale pentru ca sa merite sa ma
:,
Tocmai asta-i întrebarea pe care vreau sa ti-o pun,
I, fiindca s-a tinut de tine ca o umbra toata seara;
Tn jurul unei luminari zboara molii si tot felul de alte
ite, raspunse Estella,» privind spre Drummle. Ce vina
iea ?
luminarea n-are nici o vina, raspunsei eu, dar oare l.i mi se poate purta altfel
?
VA sl ? 1 spuse ea, dupa o clipa, rîzînd. Poate. Da, sigur,
tu asa. Dar, Estella, asculta ce-ti spun. Ma simt nenorocit cînd
¦ ¦ urajezi pe un ©m atît de vrednic de dispret cum e
Doar stii ca toata lumea îl dispretuieste, i si ? spuse ea.
ii doar ca e urît si la trup, si la suflet. Un individ om întreg, care e nesuferit,
ijosnic, prostanac, sl ? spuse ea.
u doar ca nu poate impresiona decît cu banîl iui pomelnic caraghios de stramosi goi
 la mnte ; stii
.
ii ,I î spuse ea din nou, si de cîte ori spunea vorbele hii el frumosi se deschide
au mai mari. înlatur piedica pe care mi-o puneau aceste cuvinte, itut ou de ele si
i-am spus, repetînd raspicat : i ' i ! De aceea sînt nenorocit.
ii crezut ca ea îl încuraja pe Drummle cu gîndul
pe mine sa ma simt nenorocit, inima mi-ar fi fost
dar, ca de obicei, ma scotea cu totul din discutie,
i nu ma puteam gîndi la asa ceva.
l'lp, spuse Estella, aruncînd o privire. prin odaie, nu
i ostii despre înrîurirea pe care purtarea mea
Poate ca purtarea mea are înrîurire asupra
ideu asa vre.u eu. Dar nu merita sa mai vorbim.
» Ba merita, spusei eu, fiindca nu pot sa îndur & ©amenii zicînd : Copleseste eu favoru
i pe un badaran, \m cel mai josnic dintre oameni".
Eu pot sa îndur, spuse Estella.
O, nu fi atît de mîndra si de neînduplecata, Esi
In clipa asta îmi spune ca sînt mîndra. si neîndupljj
tata! spuse Estella, facînd un gest de mirare cu mîinil
tu o elipa înainte, ma certa fiindca îmi aplec urechea la lele unui badaran i
Fara îndoiala ca asa e, spusei eu repezit; chiar astâl
eeara te-am vazut privindu-1 asa cum se mine nu ma pi
niciodata si zîmbindu-i cum nu-mi zîmbesti mie nici.
Atunci vrei, spuse Estella, întorcîndu-se spre mii»
cu o privire fixa si serioasa, daca nu chiar suparata, vi
te mint si sa te prind si pe tine în cursa?
Dar ce, pe el îl minti si 1 prinzi în cursa ?
Da, si pe multi altii, pe toti, în afara de tine! Uitt«
pe doamna Brandley. Nu mai am nimio de spus.
Si acum, dupa ce am încheiat un capitol al framînf care îmi stapîneau inima si ma îndurera
u atît, treo nestîi mai departe, la acea întîmplare care avea sa ma urma: timp si mai înde
lungat, întîmplare pregatita din vremea | nici nu stiam de existenta Estellei, înca di
n vremea cînd tea ei de copil începea sa fie sucita de mîinile pustietoat domnisoarei
Havisham.
O poveste orientala spune ca lespedea de piatra caji buia sa cada peste patul su
ltanului în toiul gloriei aces! fost cioplita, încetul cu încetul, din blocuri de stîncâ,
c nelul prin care trebuia sa treaca sfoara ce avea sa tina ^^H dea a fost scobit
prin munte în acelasi fel, ca tot înceti I încetul lespedea a fost apoi ridicata
si potrivita pe aco| iar frînghia a fost dusa pîna la piatra prin'gaura nes1 din s
tînca si apoi prinsa de inelul de fier. Toate fuseser. gatite cu multa osteneala,
si cînd sosi ceasul, sultanul fu în faptul noptii, iar securea ascutita ce trebu
ia sa d frînghia de inelul cel mare de fier fu pusa în mîna lui ; dadu o lovitura de
secure, iar frînghia se desfacu si al în pamînt, în timp ce tavanul se prabusi. Asa s-a în
d si cu mine ; toata munca, din apropiere si din departare, tintea acest sfîrsit
fusese înfaptuita ; si, într-o clipa, li fu data, iar acoperisul fortaretei mele se
prabusi peste
298.

O A P I T O L U K 39
ni 23 de ani. Nu mai aflasem nimio eare sa ma lu-
nt asupra sperantelor mele si trecuse o saptamînâ de eînd
m 23 de ani. Trecuse anul de cînd ne mutasem din
rnard's Inn", si acum locuiam în Temple l. Locuinta noas-
era la Gardencourt, jos, pe malul fluviului.
De cîtva timp, relatiile dintre domnul Pocket si mine nu
. r.ni aceleasi ca la început, macar ca ne împacam foarte
i Desi nu eram în stare sa ma apuo de nimio nadaj-
i»i' va din pricina mijloacelor mele de trai, eare erau nesi-
i mi placea sa citesc, si eiteam regulat ore în sir. Afa«
M tui Ilerbert progresa, iar în ceea ce ma priveste pe mine,
stateau asa cum le-am descris la sfîrsitul capitolului
Hcrbert plecase în calatorie pîna la Marsilia, în interes de u eram singur, si singura
tatea ma apasa. Descurajat lit cum eram, nadajduind mereu ca ziua de mîina
»,i| i.imîna viitoare îmi va lumina drumul, dar mereu dez-i asteptarile mele, mi-era g
rozav de dor de fata voioasa iu irisurile vioaie ale prietenului meu.
0 vreme nesuferita; furtuna si ploaie care nu mai
1 si noroi, noroi adînc pe toate strazile. în fiecare zi,
i eu se lasa asupra Londrei, venind dinspre rasarit, si
iereu, ca si cum în rasarit s-ar fi aflat nori si vînturi
ite. Vijelia fusese atît de cumplita, îneît tablele de pe
uite fusesera tîrîte de vînt, iar la tara copacii fusesera
Inuti si aripile morilor de vînt smulse. De pe coasta
i triste despre furtuni si naufragii. Vijeliile fuse-
isite de torente de ploaie, si ziua aceasta, care
iheia acum, cînd ma asezam si eu în fata focului
I nule în mîna, fusese cea mai cumplita din toate.
nea de care vorbesc eu s-au facut multe schim-
Je ; acum cartierul acesla nu mai e atît de pustiu
i v nici nu mai are vederea deschisa spre fluviu.
I/i ultimul etaj al celei mai îndepartate case din
i aceea, vîntul, care navalea pe fluviu, scutura
bubuituri de tun, ca 0 vijelie pe mare. Ploaia,
1111. lovea în ferestre, si atunci, uitîndu ma la ge'a-
M zgîltîiau, îmi închipuiam ca ma aflu înir-un
fiu tuni. Rar, fumul tîsnea din camin, ca si cum
¦i, locuit între 1184 -1313 de cavalerii templieri.
890
nici el nu s-ar fi încumetat sa iasa într-o astfel de noi si cînd deschideam usile si
ma uitam pe scara, vedeam v\ lampile de pe scari erau stinse, iar cînd ma uitam pe
feres¬trele negre, facînd umbra fetei cu mîinile (nici nu putea £1 vorba sa le deschid îm
potriva muscaturilor ploii si ale vîntului), vedeam ca felinarele din curte erau s
tinse, ca cele de pe poduri si de pe mai pîlpîiau si ea focurile de carbuni de pe sl
epuri *rau duse de vînt ca niste picaturi aprinse de ploaie.
Citeam, cu casornicul pe masa, eu gîndul sa închid cartei la ora-11. In elipa în care
o închideam, clopotul catedralei Sfîntul Paul si multe alte clopote ale bisericilor
din oras în¬cepura sa bata, unele cu glas tare, altele în surdina, altele slab de tot.
Era ciudat felul cum vîntul spargea sunetele, si ett ascultam, gîndindu-ma ca vîntul
le acopera si le sfîsie dan gatul, cînd, deodata, auzii niste pasi pe scara.
N-are rost sa ma întreb ce neliniste nervoasa m-a facut sa tresar si sa leg, în chip
neînteles, pasii aceia cu pasii sora-mlj care murise. Nelinistea îmi trecu într-o cli
pa, si cînd asculti' din nou, auzii niste pasi care se poticneau Amintindu-mi la
mpa de pe scara se stinsese, am luat-o pe aceea la citeam si am iesit în capul sc
arii. Omul care era jos si la vederea lampii mele, caci nu se mai auzi nimic.
E cineva acolo ? strigai eu, privind în jos.
Da. spuse o voce care venea din întuneric.
Ce etaj cautati ?
Cel mai de sus. Pe domnul Pip.
Eu sînt S-a întîmplat ceva?
Nu s a întîmplat nimic, raspunse glasul
Si omul urca scara. x
Eu tineam lampa peste balustrada scarii, iar el intra, I; cetul c-u încetul în cer
cul ei de lumina Era o lampa de ma: cu abajur, pentru citit, si lumina pe care
o raspîndea era foar slaba ; asa ca ©mul nu ramase decît o clipa în bataia razell si a
poi iesi din cîmpul lor în clipa aceea vazui o fata sfi care se uita în sus eu un aer
de emotie si de multumire prl cinuit, pesemne de vederea mea.
în timp ce i luminam drumul, vazui ca omu! solsd, dar grosolan, ca un calator pe m
are. Vazui ca are carunt si <â se apropie de 60 de ani, ca e un om pu bine legat,
un om ars de soare si otelit de vreme Si 1\ ce urca ultimele cjoua trepte si
lumina lampii ne cupi pe amîndoi, îl vazui, spre uimirea mea prosteasca, îi I du si
ainîndoua mîinile spre mine.
Ma rog, ce treaba aveti cu mine 7 îl întrebai eu.
Ce treaba ? repeta el, oprindu-se. A, da ! Va lamuresc
u voia dumneavoastra.
Doriti sa intrati ?
Da, raspunse el ; doresc sa intru, stâpîne.
pusesem aceasta întrebare cu un glas destul de nepri-
Id nu-mi placea fata aceea stralucitoare si plina, de
11 recunoasterii. Nu-mi placea, pentru ca mi se parea
ml se astepta sa-i raspund în acelasi fel. Dar l-am lasat
ire în odaia pe care tocmai o parasisem si, dupa ce arn
liimpa pe masa, l-am rugat cît am putut mai politicos
lamureasca.
< 'mul se uita în jurul lui cu un aer nespus de ciudat
placere plina de mirare, ca si cum ar fi avut vreun
^MtU'G în lucrurile pe care le admira si-si scoase haina
^Holnnâ sl palaria. Atunci vazui ca avea o fata brazdata si-
¦ cnp plesuv, iar parul carunt si lung nu-i crestea decît de o
^Vtf sl de alta a capului. Totusi', nu vazui nimic care sa ma
Mu n i <;!. Dimpotriva. în clipa urmatoare îl vazui din nou
Iu sl amîndoua mîinile spre mine
Ce doriti ? întrebai eu. banuind ca aveam de-a face - nebun. ' >mul înceta o
clipa sa ma priveasca si-si freca încet capul
E neplacut pentru un om care a dorit un lucru atîta H^ |l care vine de departe, sp
use el cu glas ragusit si spart, Br nu-l vina dumitale, nu-i vina nici unuia din
noi îti spun IM mi putin ragaz, te rog.
l eza pe un scaun în fata focului si-si acoperi fruntea lui mari. cafenii si vînoase
. M-am uitat bine la el it putin în laturi ; dar nu-l cunosteam, cineva pe aici
? întreba el uitîndu-se peste umir ; ¦firvn ?
De ce îmi pui întrebari dumneata, un strain, care intri mea la ceasul asta din noa
pte ? spusei eu.
ii destept, raspunse el, clatinînd chibzuit si dra-HM (lin cap, cu un g,
est de neînteles, dar si enervant. Ma mff efl te-al facut destept! Dar
nu te repezi la mine. i rau pe urma.
sat pagubas de intentia pe care el o dtbuise atît
i îl cunosteam Nici o trasatura de pe f«ta lui
i cunoscuta, dar, totusi, îl cunosteam! Daca viniul

sl ploaia ar fi dus cu ele toti acesti ani, împrastiind tot ce so petrecuse în acest
rastimp, si ne-ar fi dus din nou în cimitirul unde am stat pentru întîia oara fata în f
ata cu acest om, la niveluri atît de deosebite, si tot nu l-as fi cunoscut pe pusc
a¬rias mai bine decît îl cunosteam acum, cînd statea pe scaunul din fata focului ! Nu er
a nevoie sa scoata din buzunar o pila si sa mi-o arate. Nu era nevoie sa-si dezn
oade batista de la gît si sa si-o lege în jurul capului si nici sa-si cuprinda spa¬tel
e cu mîmile si sa umble tremurînd prin odaie, uitîndu 3« înapoi spre mine, ca sa-1 recunos
c îl cunoscusem înainte ci el sa ma ajute cu vreuna din miscarile acestea, desi, cu
o clipa mai devreme, nici nu-mi dadeam seama ca banuiesc macui identitatea lui.
Se întoarse spre locul meu si-si întinse din nou amîndo mîinile. Nestiind ce sa fac
caci de mirare nu mai er. stapîn pe mine îi dadui mîinile în sila. El le strînse d to
ta inima, le ridica la gura lui, le saruta si le strînse m departe.
Te-ai purtat frumos, baiete 1 spuse el. Cu marinimii!
Pip ! Si eu n-am sa uit asta niciodata !
Deoarece schita o miscare, ca si cum ar fi vrut sa m4 sarute, îi pusei mîna în piept, în
departîndu-1.
 Stai! spusei eu. Opreste-te ! Daca îmi esti recuno»
cator pentru cele ce am facut pentru dumneata cînd
mic, nadajduiesc ca ti ai aratat recunostinta schimbîndu
felul de viata. Dac-ai venit sa-mi multumesti, afla ca nu
nevoie. Totusi, m-ai gasit, si fara îndoiala ca trebuie sa
ceva bun în sentimentul care te-a adus aici, asa ca eu nu
voi izgoni ; dar trebuie totusi sa întelegi ca... eu...
Privirea lui ciudata îmi atrase într-atît luarea-amin încit vorbele mi se oprir
a pe buze.
Spuneai, observa el, dupa ce ne masuraram unul
altul în tacere, spuneai ca trebuie sa înteleg. Ce treb
înteleg ?
Ca nu" doresc sa reînnoiesc cunostinta aceasta întlnH
platoare, de demult, în împrejurarile de astazi, atît de diferiti
M-as bucura sa stiu ca te-ai pocait, ca ai devenit alt <n»\
Ma bucura sa-ti spun toate acestea. Ma bucura ca te-a mlul
aici gîndul ca merit sa-mi multumesti. Dar, totusi, drunuulU
noastre nu seamana. Esti ud si pari ostenit. Vrei sa bei
înainte de plecare ?
îsi legase basmaua în jurul gîtului si se uitase tot l patrunzator la mine, muscînd de c
apatul «i.
302
¦ - Cred, spuse el, tot cu coltul basmalei în gura sl mus-trtmlu-ma mai departe, cr
ed ca vreau sa beau ceva înainte
<re, si-ti multumesc.
Pe o masuta din colt se afla o tava pregatita, Am pus-o
i do lînga foc si l-am întrebat ce vrea sa bea. El atinse
¦iul una din sticle, fara sa se uite la ea si fara sa scoata
>rba, iar eu îi pregatii niste rom fierbinte cu apa.
sa-mi stapînesc rnînia, dar privirea cu care ma
in timp ce se sprijinea de spatarul scaunului, tinînd
In In- clinti capatul rasucit al basmalei, de care pesemne ca
Klc, ma facea sa tremur. Cînd, în cele din urma, pusei
Andinii in fata lui, vazui cu uluire ca avea ochii plini de
atunci statusem în picioare, ca sa-i dovedesc ca do-' iA plece. Dar cînd l-am vazut
asa nenorocit, m-am muiat, Ttni de remuscari.
Sper, spusei cu glas repezit, turnîndu-mi si mie ceva
wlinr si tragînd un scaun lînga masa, ca nu ti s-a parut ca
Vorbii aspru cu dumneata tocmai acum. N-aveam de gînd
d in.nsoc si, daca am gresit, sa stii ca-mi pare rau. Iti
i (i mearga bine si sa fii fericit !
In timp ce eu duceam paharul la gura, el se uita mirat iip.iliil basmalei, car
eia îi daduse drumul în clipa cînd a~ isc paharul de buze. întinse mîinile; i-am
dat si eu M ; a baut si, pe urma, si-a acoperit fruntea si ochii cu ¦#(¦«.
Cum o duci acum ? îl întrebai eu. Am fost crescator de oi si de vite si am avut si
alte in dincolo, în lumea noua, la multe mii de mile de apa mi departe de aici, s
puse el. Idajduiesc c-ai dus-o bine 1 Minunat ! Au mai dus-o si altti bine,
dar nici unul
( urcat nici pe departe asa bine ca mine. Mi-a mers
¦
iu., bucur.
idajduiesc ca spui adevarul, draga baiete. 1 II i y«'i ni;1 opresc pentru a pa
trunde vorbele acestea sl are fusesera rostite, i-am vorbit despre un lucru
iui îmi trecuse prin minte :
I.-nl mai vazut vreodata pe omul pe care l-ai trimis dupa ce si-a îndeplinit însa
rcinarea ? întrebai eu. I n-am dat ochii cu el. N-aveam cum.
803
 K venit/dupâ cum l-ai însarcinat, si mi-a
doua hîrtii de dte o livra. Pe atunci eram baiat sarac,
cum stii, si pentru un baiat sarac doua livre sînt o mica a1
Dar, ca si dumitale, mi-a mers bine dupa aceea si tn
sa-mi dai voie sa ti le inapoiez. Poti sa le întrebuinte
folosul unui alt baiat sarac. Si am scos punga,din bu;"
Ma privea tinta în timp ce~mi puneam portofelul pe si-1 deschideam si tot asa si în
timp ce desprindeam din tinutul acestuia doua hîrtii de rîte o livra. Erau hîrtii ci s
i noi, si-eu le-am netezit si i le-am întins. Fara sa-si desp ochii de la mine, l
e-a asezat una peste alta, le-a împai le-a rasucit si ie-a dat foc, apropiindu-
le de lampa, apoi lasat sa cada cenusa pe tava.
Pot îndrazni sa te întreb cum de ti-a mers biiv
cînd am stat amîndoi în mlastinile acelea pustii si
tate ? spuse el dupa aceea, cu un zîmbet care semana
cruntare si cu o încruntare ce semana a zîmbet.
Cum?
' Ah !
îsi goli paharul, se scula si ramase în picioare lînga fi punînd mîna lui grea si batatori
ta pe camin. îsi puse un la marginea focului, ca sa-1 usuce si sa-1 încalzeasca, iar
| uda-începu sa fumege ; dar el nu se uita nici la gheat.i Iu foc, ci numai la
mine. De-abia acum tremuram de-a bu
Dupa ce buzele mi se întredeschisera si îngînara cuvinte fara sunete, îmi dadui ostenea
la sa-i spun (desi ni puteam vorbi deslusit) ca îmi fusese harazit sa pun mîn o mar
e avere.
Are voie un ocnas sa întrebe despre ce avere e
spuse omul.
Nu stiu... am bîiguit.
Are voie un ocnas sa întrebe a cui avere ? spi
Am bîiguit din nou :
IJu stiu...
Am voie^ sa ghicesc, spuse ocnasul, care a fost venitul
dumitale de cînd esti major ? Hai sa începem cu prima
Cinci ?
Inima îmi batea neregulat, ca un ciocan greu, si m .1 M-ulat, uitîndu-ma salbatic l
a el, cu mîna pe spatarul scaun
Acum sa vorbim despre administratorul averii d
tale, urma el. Trebuie sa fi existat vreun administrator,
asa ceva, cît erai minor. Poate un avocat. Si acum sa tn
la prima litera din numele-avocatului. N-o fi J ?
304

Vâzui, ca într-un fulger, tot adevarul, si dezamagirile, primejdiile, necazur

ile, urmarile legate de noua mea situatie îmi navalira val-vîrtej în minte, strivindu-
ma cu atîta înver-ire, încît trebuia sa lupt ca sa mai pot rasufla.
Sa zicem, urma el, ca un client al avocatului al carui
începe cu J. sa-i spunem Jaggers, sa zicem ca domnul
intors de peste mari si tari, si a debarcat la Ports-
li, si a venit sa te vada. Totusi, m-ai gasit", ai spus adi- .
ii Ei! Cum de te-am gasit? Pai, am scris din Ports-
Lh unui om din Londra, ca sa-mi dea amanunte. Vrei sa
1 numele omului astuia ? Pai, Wetnmick îl cheama.
N as fi putut sa scot o vorba nici daca mi-ar fi fost viata
in primejdie. Stateam cu o rnîna pe spatarul scaunului si cu
ilta pe piept, caci mi.se parea ca ma înabus. Stateam asa,
inimilu-ma la el cu o privire salbatica, iar eînd odaia începu
atine si sa se învîrteasca, ma înclestai cu mîna de
i lîl ma prinse în brate, ma trase pîna la canapea, îmi
¦ .1 ,i capul pe perne si se lasa într-un genunchi în fata mea ;
ceea, de care îmi aminteam atît de bine si care ma
i tremur, era acum aproape de tot.
Da, Pip, baiete, am facut din tine un gentleman ! Eu
K ut asta ! Am jurat atunci ca daca vreodata am sa ago-
o vreun ban, banul ala sa fie al tau. Am jurat pe urma
> i vreodata am sa fac afaceri si am sa ma îmbogatesc,
. Iii om bogat. Am dus un trai greu ca tie sa-ti fie viata
am muncit din greu ca tie sa nu-ti pese de munca.
< supara, baiete? îti spun eu sa te simti îndatorat fata
ilne? Nici gînd ! Iti spun toate astea ca sa stii ca ama-
Ala de cîine pe care l-ai scapat si-a ridicat capul asa de
in ii. a fost în stare sa creasca un gentleman, si, Pip, ala
Iul
Sila pe care o simteam fata de omul acesta, teama pe
mi-o trezea, scîrba cu care ma chirceam de frica lui n-ar
Iul sa fie mai mari nici daca ar fi fost cea mai cruda fiara.
Vezi, Pip ? Eu sînt pentru tine un al doilea tata. Tu
Hfottl fiu ; mai fiu decît oricare fiu ! Am agonisit bani nu-
i ai tu ce cheltui. Cînd eram pastor cu simbrie într-o
im lu.ili.i uitata de lume si nu vedeam alte fiinte vii decît oile,
,.i uitat cum arata o fata de om, vedeam mereu chipul
ilca ochilor. De multe ori cînd mîncam în cocioaba
iruncam cutitul în pamînt si-mi spuneam : Si acum
Ciutul la mine, în timp ce manînc si beau !". Te ve:
im erai atunci, In mlastinile înfundate în ceata. Sâ
ma bata Dumnezeu", spuneam într-una, si ieseam afara la aer, ca sa spun vorbele as
tea sub cerul liber, sa ma bata Dum¬nezeu daca nu fac un gentleman din baiatul asta
cînd oi li liber si bogat !". Si am facut-o ! Uita-te la mine, baiete ! Uita-te l
a casa asta de boier ! Boier ? Ei ! Sa faci ramasaguri pe bani cu boierii si sa-
i bati !
Era atît de înfierbîntat si de triumfator si apoi stia ca-ml pierdusem aproape cunosti
nta, asa încît nici nu se uita la felul cum primeam spusele lui. Era singu
ra farîma de usurare
care-mi mai ramînea.
Uita-te ! urma el, scotîndu-mi ceasornicul din buzumir si rasucind spre el un in
el de pe degetul meu, în timp ce eu ma strîngeam, ca si cum m-ar fi atins un sarpe,
e de aur! Si ce frumos e ! E un ceas de gentleman, nu-i asa ? Si un diamant
înconjurat de rubine ; si asta-i de gentleman, nu ? Uita-te la rufaria ta : a
leasa si frumoasa ! Uitâ-te la hainele tale ; nici nu se gasesc mai bune ! S
i carti, spuse el, plim-bîndu-si privirile prin odaie, carti cu sutele, pe rafturi
! Si le citesti, nu-i asa ? Citeai si cînd am intrat eu. Ha, ha ! Al sa mi
le citesti si mie, baiete ! Si daca-s scrise în limbi straine, pe care eu nu le înt
eleg, o sa ma mîndresc ca si cum as în¬telege fiecare vorba !
Si iarasi îmi lua mîinile si le duse la gura, în timp ce mie îmi îngheta sîngele în vine.
Nu te supara ca vorbesc atîta, Pip, spuse el dupa ce-sl
trase din nou mîneca peste ochi si peste frunte, în timp ce
din gîtlej i se auzea hîrîiala aceea pe care 0 cunosteam atît
de bine ; si tocmai fiindca era atît de grav mi-era sila de el.
Nu pot sa ma port. altfel si nici sa tac. baiete... Tu n-ai asteptat
ziua asta asa cum am asteptat-o eu ; nu te-ai pregatit pentru
ea asa ca mine. Dar nu te-ai gîndit niciodata ca s-ar putea
sa fiu eu ? ¦
O, nu, nu ! raspunsei eu. Niciodata, niciodata !
Vezi, eu eram, eu, si nimeni altul ! Nimeni nu s-a
amestecat în treaba asta decît eu si cu domnul Jaggers.
Nimeni altcineva ? întrebai eu.
Nu, spuse el, cu o privire mirata ; cine sa se fi ames¬
tecat ? Si ce frumos te-ai facut, mai baiete ! Ei, or fi nisto
ochi frumosi pe undeva, asa-i ? Nu se afla niste ochi frumosi
pe undeva la care tu te gîndesti cu drag ?
O. Estella. Estella !
Ai tai sa fie, baiete, daca-i poti cumpara cu bani \
Nu ca un gentleman asa învatat ca tine nu i-ar putea cîsti(j.i
306
l fflra bani. dar o sa ai bani bereche ! Lasa-ma sa-ti spun
voiam sa-ti spun, mai baiete. Cînd eram pastor cu sim-
n coliba aceea, stapînul meu a murit (era si el tot ocnas,
itine) si mi-a lasat mie banii lui, si eu mi-am rascumpa-
ortatea si mi-am vazut de treaba mea. Tot ce faceam,
¦ 1111 tine faceam. Dumnezeu sa arda tot ce fac, ziceam,
I nu fao totul pentru el !". Si totul mi-a mers de minune.
îmi ti-am spus si adineauri, mi-a mers faima ! Banii pe care
irimis acasa la domnul Jaggers erau cîstigul din primul
In pe tot ti l-am trimis ! stii, atunci cînd a venit dupa
tsa cum i-am scris eu în scrisoare.
< >, de n-ar fi venit niciodata ! De m-ar fi lasat în fierarie, departe de a fi f
ericit, eram totusi mai multumit decît |ifl simteam acum !
Si ce rasplata pentru mine, mai baiete, sa stiu în su-Ifitul meu ca eu cresc un
gentleman ! Caii cei frumosi ai
¦ >tilor puteau sa ma umple de praf cînd umblam pe drum 5
spuneam ? îmi spuneam în gîndul meu : Eu cresc un
mam mai de soi decît o sa fiti voi vreodata!". Cînd îsi
ui unul altuia: Acum cîtivasani era puscarias, si nu-i
i' ii un badaran de rînd si un nestiutor, desi a avut noroc",
-mi spuneam ? îmi spuneam în gîndul meu: Daca eu
gentlemam si nici carte nu stiu,.apoi sa stiti ca am în
a un gentlemam! Voi toti aveti turme si pamînt, dap
¦ lin voi are un gentlemam crescut la Londra?". Si asa
1 treaba. Si asa mi-am bagat în cap sa vin, într-o buna
1 ini vad baiatul si sa-i spun cine sînt, chiar în casa lui 1. Tsl puse o mîna pe umar
ul meu. Ma cutremuram la gîn-
1 mîna lui ar fi putut fi patata de sînge. N-a fost usor pentru mine, mai Pip, sa p
lec de acolo,
1 J'ara primejdie. Dar ma tineam de gîndul asta si, cu
¦ 1 mai greu, cu atît mai tare ma agatam de el, fiindca
hotarît sa vin, si nici nu mai încapea vorba ca asa o sa
I, pîna la urma, tot am facut-o. Am facut-o, draga baiete l rcam sa-mi adun gînduril
e, dar eram prea înmarmu¬ri se parea ca sînt mai atent la vuietul vîntului si la (k'cît
la vorbele lui; si nici acum n-as putea sa despart , ii lui de glasul vîntu
lui si al ploii, desi glasul acestora ¦I gAlAgios, iar al lui era potolit.
¦ Unde ai sa ma adapostesti ? ma întreba el dupa eîteva ||l|i l'rebuie sa ma adapos
tesc undeva, baiete. - Ca sa dormi ? întrebai eu.
807
~ Da Ca sa dorm mult si bine, raspunse el, fiindca marea m-a clatinat
si m-a udat multe luni de zile.
Prietenul si tovarasul meu de locuinta, spusei eu, ri-
dicîndu-ma în picioare, e plecat; o sa-ti dau odaia lui.
Nu se întoarce mîine, nu-i asa ?
Nu. spusei eu, mecanic, cu tnate sfortarile pe care la
faceam ; nu mîine.
Fiindca, vezi tu, baiete, spuse el coborînd glasul si
atingîndu-ma tainic cu degetul lui lung pe piept, trebuie sa
fim prevazatori.
Cum adica prevazatori ?
Doamne, altfel ma asteapta moartea !
 Cum moartea- ?
Am fost trimis acolo pe viata. Daca ma întorc, ma
pîndeste moartea. Prea s-au întors multi în ultimul timp. si
daca sînt prins, ma spînzura.
Atît mai lipsea ! Dupa ce nenorocitul de el ma împova¬rase ani de zile cu lanturile lu
i de aur si argint, îsi mai pusese si viata în primejdie ca sa ma vada ; si acum via
ta lui atîrna de mine ! Daca l-as fi iubit în loc sa-1 urasc, daca m as fi simtit le
gat de el prin admiratia si dragostea cea mai puter¬nica în loc sa ma strîng de sila în
fata lui, si tot n-ar fi fost mai rau. Dimpotriva, ar fi fost mai bine, caci atu
nci scaparea lui ar fi fost un gînd firesc, ar fi fost imboldul dragostei.
Prima mea grija fu sa închid obloanele, ca sa nu se vada de afara lumina, si apoi
sa închid si sa zavoraso usile. Tn timpul acesta el statea la masa,- mîncînd biscuiti
si bînd vin j ma uitam la el si-1 vedeam pe ocnasul din tara mlastinilor. Aproape
mi se parea ca- se va apleca numaidecît. ca sa-si pl-leascâ catusa de la picior.
Dupa ce am intfat în odaia lui Herbert si am închis ori comunicatie cu scara, în afara
de usa odaii unde avusese loa convorbirea noastra, îl întrebai daca vrea sa se culc
e. El r. punse ca da si-mi ceru ceva ..rufarie de boier", ca sa aiba cu ce s
a se îmbrace a doua zi de dimineata Am scos rufelo si i le-am pregatit, si din
nou mi-a înghetat sîngele în vino cînd mi-a strîns mîinile. urîndu-mi noapte buna,
Am iesit din odaia aceea fara sa-mi dau seama cum ; apoi am scormonii focul în oda
ia unde statusem împreuna si m-arn asezat linga camin, caci ma temeam sa ma duc la
culcare. 'Am stat asa înmarmurit o ora sau doua, cufundat în gînduri j si numai dupa
ce am început sa ma gîndesc, mi-am dat st.
30/3

i li eram de nenorocit sî cum SP sfwrîmqcf» *r» burati roraHa ire ma îmbarcasem.

Gîndurile domnisoarei Havisham cu privire la mine nu
<-ra decît un vis. Estella nu-mi era sortita mie; mi-era
uit sa intru la Satis" din politete, fiindca eram un ghimpe
lea rudelor lacome, o jucarie cu inima mecanica pe care
exersezi în lipsa de alt mijloc; acestea au fost primele
uri; dar durerea cea mai usturatoare si cea mai adînca
iceea ca, din pricina puscariasului acestuia vinovat de cine
e crime si care putea oricînd sa fie ridicat pentru a fi
/urat la Old Bailey *, îl parasisem pe Joe.
Nu m-am fi întors la Joe acum, nu m-as fi întors la
1 Î pentru nimic în lume ! Poate numai pentru ca simta-
ul ca ma purtasem ca un netrebnic era mai puternic decît
Nici o întelepciune din lume nu mi-ar fi putut aduce
jierea pe care as fi gasit-o în simplicitatea si dragostea
1 dar stiam ca niciodata, niciodata nu voi putea sa destram
ce facusem.
Mi se parea ca aud pasii urmaritorilor în fiecare vîjîit de ,1 în fiecare puhoi de ploai
e. De doua ori as fi putut sa i i cineva ciocanea si ca se auzeau soapte
la usa de la in-Chinuit de aceste temeri începeam sa-mi închipui saj i amintesc sc
a avusesem presimtiri tainice despre venirea ui om ; ca de cîteva saptamîni întîlneam m
ereu pe strada ui care îmi''aminteau de el ; ca aceste legaturi erau din ce mai n
umeroase pe masura ce el se apropia, venind pe ; ca spiritul lui pacatos trimi
sese spiritului meu acesti ca lucrul se întîmplase aievea si acum el se qfl
a sub nt)\ ucoperis cu mine.
0 data cu aceste gînduri, veni si gîndul ca ochii mei de
1 II vazusera ca pe un om cumplit de râu ; ca îl auzisem
lllalt puscarias povestind ca acesta încercase sa-1 ucida;
1 vAzusem în fundul santului, zbatîndu se si 'luptîndu-se
i florfl salbatica. Din aceste amintiri se nascu, la lumina
Arilor, sl prinse chip groaza ca poate nu sînt în siguranta
il« «lei, în aceeasi.casa cu el, în noaptea pustie si salba-
i/a aceasta se umfla pîna ce umplu toata odaia si ma IA iau luminarea si sa ma due
sa ma uit cu ochii mei mul cure mi chinuia eugetul.
nnse © batista în jurul capului, si în somn fata lui > 'lunecata sî încordata Dar dormea
destul de linistit, desi

cuite criminala din Anglia,

303

îsi pusese pistolul alaturi de el, pe perna. Ceva mai potolit ca înainte, am ccos înce
tisor- cheia din usa odaii lui si am rasucit-o pe dinafara înainte de a ma aseza d
in nou în fata focului, încetul cu încetul, am alunecat de pe scaun si m-am întins pe jo
s. M-am trezit, fara ca senzatia aceea de durere care pusese stapînire pe mine sa
ma fi parasit macar o singura clipa. Clopotele bisericilor din est bateau orele
5, luminarile arsesera pîna la capat, focul era stins, iar vîntul si ploaia faceau c
a bezna de afara sa para si mai neagra.
Aici se sfîrseste partea a doua din povestirea sperantelor lui Pip.
CAPITOLUL 40'
A fost o mare fericire pentru mine faptul ca eram nevoit sa-1 pun pe cît puteam la
adapost pe preatemutul meu oaspete, caci gîndul acesta, navalindu-mi în minte de eu
m m-am trezit, îmi învalui celelalte gînduri ca într-o- negura
îndepartata.
Era limpede ca nu-1 puteam tine ascuns în casa. Era cu neputinta sa fac asta, si înc
ercarea de a-1 ascunde ar fi stîrnit, în chip firesc, banuieli. E adevarat ca acum d
uhul razbunarii nu mai era în serviciul meu, dar grija casei era încredintata unei
femei batrîne si iute la fire, ajutata de un pachet însu-. fletit de zdrente, pe car
e ea îl numea nepoata-sa ; si daca nu le-asi fi îngaduit sa priveasca în vreuna din o
dai, cu siguranta ca le-asi fi atîtat curiozitatea. Aveau amîndoua vederea slaba, fa
pt care eu îl puneam pe seama obiceiului de a se uita mereu pe gaura cheii, si-ti
rasareau mereu în fata ochilor atunci cînd n-aveai nevoie de ele ; de altfel, acea
sta era singura lor cali¬tate, în afara de faptul ca erau hoate. Ca sa nu dau întîmplari
i un aer misterios, m-am hotarît sa le anunt, înca de dimineata, ca unchiul meu sosi
se, pe neasteptate, de la tara.
Am luat aceasta hotarîre în timp ce mai bîjbîiam înca, prin întuneric, în cautarea mijloace
de a aprinde lumina. Fiindca, pîna la urma, n-am dat de aceste mijloace, am fost
nevoit sa ma duc pîna la ghereta paznicului de noapte de ala¬turi si sa-1 rog sa vin
a cu lanterna. Si în timp ce coboram
310
Mie pe bîjbîitelea, m-am împiedicat de ceva, si acel ceva i i un om ghemuit într-un colt
.
Deoarece omul nu-mi raspunse cînd îl întrebai ce cauta
Io ci se feri în tacere de atingerea mea, o luai la goana
\ ia ghereta si-1 rugai pe paznic sa vina iute, povestindu-i
rfontul pe drum. Si fiindca vjntul sufla mai furios ca on-
I, ne-am gîndit ca nu merita sa primejdujm lumina din
IiiiiliVna încercînd sa aprindem din nou lampile stinse de pe
Icnrn ; ne-am multumit sa examinam scara dintr-un cap într-
il, dar n-am gasit pe nimeni. Atunci îmi trecu prin minte
Cfl omul s-ar fi putut strecura în casa, asa ca, aprinzînd lumî-
tinivn de la lanterna gardianului si lasîndu-1 pe acesta sa ma
« jlepte la usa, începui sa cercetez cu bagare de seama odaile,
ir si pe aceea unde dormea mult temutul meu oaspete.
Era liniste peste tot si se vedea ca nimeni nu intrase în casa.
Ma tulbura gîndul ca tocmai în noaptea aceea se aflase
tm om la pînda si, bizuindu-ma pe norocul de a nascoci o
Iflmurire satisfacatoare, l-am întrebat pe gardian, în timp ce-i
[ lnllndeam un paharel de vin, daca lasase sa treaca vreum om
|>« care se vedea bine ca luase masa în oras.
îmi raspunse ca da. Trecusera trei domni, la diferite ore
nli' noptii. Unul locuia la Fountain Court, si ceilalti doi. la
i me, iar el îi vazuse pe toti îndreptîndu-se spre casele lor.
r singurul om care locuia în casa unde locuiam eu plecase
li tara cu cîteva saptamîni în urma si eram sigur-ca nu se
întorsese în noaptea aceea pentru ca vazusem usa locuintei lui
¦ ni a în timp ce urcam scarile.
Fiindca noaptea e asa urîta, domnule, spuse paznicul,
. 1111.111 mi paharul înapoi, au trecut foarte putini oameni pe la
i,i., mea In afara de cei trei domni de care v-am vorbit,
n| amintesc sa mai fi trecut vreunul de la ora unsprezece,
id a întrebat de dumneavoastra un strain.
Da. Unchiul meu, am bîiguit eu.
L-ati vazut ?
Da, sigur.
Si pe domnul care era cu el ?
Domnul care era cu el ? ! repetai eu.
Mi se parea ca e un domn cu el. raspunse paznicul.
Mu oprit cînd s-a oprit si unchiul dumneavoastra ca sa vor-
fetaica cu mine si apoi a pornit cînd a pornit si celalalt.
Ce fel de om era ?
Paznicul nu bagase de seama ; parca era un lucrator, dupa Oii* Iti amintea;
purta niste haine prafuite si un palton
311
închis la culoare. Fireste ca paznicul lua lucrurile mai usor decît mine, caci n-ave
a motivele mele de a pune at'îta* greutat* pe fiecare lucru.
Dupa ce am scapat de el, ceea ce am facut fara sa mai lungesc explicatiile, mint
ea începu sa mi se tulbure de toata aceste împrejurari luate launloc. Caci, luate fi
ecare în parte, pareau usor de dezlegat; de pilda : un chefliu, care se în¬torcea din
ora| si care n-ar fi trecut pe la ghereta paznicului de noapte, s-ar fi putut ra
taci pe scara mea si sa adoarma acolo ; sau : oaspetele meu fara nume ar fi putu
t sa fie în¬sotit de cineva care sa-i arate drumul. Totusi, luate împreuna, aceste împre
jurari aveau o înfatisare neplacuta pentru un om atît de neîncrezator si plin de teama
cum ma facusera pe mine schimbarile din ultimele ore.
Am scormonit focul, care la ora aceea a diminetii ardea cu o flacara palida, si
am atipit în fata caminului. Cînd cea¬sornicele orasului batura orele 6, mi se paru ca
dormisem o noapte încheiata si, fiindca mai era o ora întreaga pîna rasaritul soarelu
i, am mai motait putin ; uneori ma trezeam tulburat, fiindca în urechi kni rasunau
convorbiri neîntelese ; alteori auzeam vîjîitul vîntului în camin ; în cele din urma, m-am
cufundat într-un somn adînc, din care m-am trezit spe¬riat din pricina luminii de afar
a.
Pîna atunci n-avusesem ragazul sa ma gîndesc la situatia mea, si nici acum nu puteam
. N-aveam putere sa ma încordez pentru a întelege. Eram abatut si amârît pîna în fundul suf
e¬tului, dar gîndurile îmi erau foarte împrastiate. Cît' des» plasmuirea vreunui plan de
iitor, cred ca mai curînd as fost în stare sa plasmuiesc un elefant. în timp ce deschi
de ferestrele si priveam afara la dimineata ploioasa, pu plumburie, în timp
ce ma plimbam din odaie în odaie, sau asezam tremurînd în fata,focului, asteptînd sa-mi
vina îngri ijitoarea, ma gîndeam la nenorocirea mea, dar nu-mi dadeam seama cît eram d
e nenorocit, nu stiam de cînd ma simteam asa, sau în ce zi a saptamînii ma napadisera
gîndurilo acestea si nici chiar cine eram eu, cel care gîndeam astfel.
In cele din urma, baba si nepoata ei sosira era greu s| deosebesti" capul babei
de matura pe care o tinea în mina -si se aratara amîndoua foarte mirate la vederea m
ea si ;i focului. Le-am împartasit vestea ca unchiul meu sosise in timpul noptii,
ca dormea acum si ca, prin urmare, pregat'rile pentru gustarea de dimineata avea
 sa sufere schimbari. Apoi in-am spalat si m-am îmbracat, în timp ce ele izbeau mobi
lii t^
812
f.
«euu praful; si, asa, într-un fel de vis sau de hipnoza, trezit din nou lînga foc, a
steptînd ca el sa vina la masa. Apoi usa se deschise si-1 vazui iesind din odaie. îm
i venea
tui cu sa-1 privesc si mi se parea ca, în lumina zilei, arata si (<n\ nesuferit. N
ici nu stiu macar cum sa-ti spun, începui eu, vorbind l ||i timpta, în timp ce el se
aseza la masa. Am spus tuturor ca unchiul meu.
Foarte bine, baiete ! Spune-mi unchiule".
Banuiesc ca pe vas ti-ai luat un nume...
Da, dragul meu. Am luat numele de Provis.
Ai de gînd sa ramîi cu numele asta ?
Da, de ce nu ? E la fel de bun ca oricare altul, doar i\ i (i place tie altu
l mai mult... K Care e numele dumitale adevarat ? îl întrebai eu în
Magwitch, raspunse el tot asa ; cel de botez e Abel. - Ce meserie ai avut ?
Ocnas, mai baiete.
Vorbea foarte serios si întrebuintase cuvîntul ca si cura nas ar fi o meserie.
Cînd ai intrat în Temple, aseara... începui eu,, oprin-
ca sa ma întreb daca-i cu putinta ca faptul acesta,
parea atît de îndepartat, sa se fi întîmplat în ajun. Da, baiete...
Cînd ai trecut pe la ghereta si l-ai întrebat pe pazitor
i drumul, mai era cineva cu dumneata ?
Cu mine ? Nu, mai baiete. . . -
Dar era cineva pe acolo. .
N-am prea bagat de seama, spuse el cu îndoiala, fiindca drumurile pe aici. Dar c
red ca mai era cineva care 'mintea mea.
Esti cunoscut la Londra ¦?
.Sper ca nu-! spuse el, lovindu-si beregata cu degetul lor, ceea ce ma facu s
a rosesc si sa-mi fie sila de el.
Ai fost vreodata cunoscut la Londra?
Nu prea. Locuiam mai mult în provincie.
Al fost.., judecat... la Londra ?
Clnd ? spuse el, privindu-ma patrunzator.
Ultima oara.
du din cap.
Atunci l-am cunoscut pe domnul Jaggers. Ei» .era da
ion . i
313
îmi venea pe buze întrebarea pentru ce fusese judecat. Dar el puse mîna pe un cutit, îl în
vîrti prin aer si spuse :
Si-am ispasit, am platit cu vîrf si îndesat pentru ce
am facut! apoi se apuca sa manînce.
Înfuleca urît, si toate miscarile lui erau stîngace, gala¬gioase si lacome. De cînd îl vazu
em mîncînd în mlastini, îi mai cazusera cîtiva dinti; si cînd plimba îmbucatura prin gura s
asucea capul într-o parte, ca sa prinda mîncarea între . cei doi colti puternici din f
ata, arata chiar ca un cîine batrîn si hamesit. Chiar daca as fi avut pofta de mîncare
la începutul mesei, cu siguranta ca as fi pierdut-o vazîndu-1 pe el cum ma-nînca si l
a fel as fi stat asa cum stateam acum cuprins de o scîrba fara seaman si uitîndu-ma în
cruntat la fata de masa.
Sînt un mîncacios fara pereche, mai baiete, spuse el,
în chip de scuza, dupa ce sfîrsi masa, dar asa am fost de cînd
ma stiu. Poate ca daca, de felul meu, as fi fost mai putin
mîncau, as fi intrat în mai putine buclucuri. La fel si cu fu¬
matul. Cînd am intrat pastor cu simbrie, la început, acolo, pe
tarîmul celalalt, cred ca as fi înnebunit de tristete si as fi
ajuns ca o oaie melancolica" daca nu m-as fi mîngîiat cu
fumatul.
Si, spunînd aceste vorbe, se scula de la masa, îsi vîrî mîna în haina lui de marinar si sco
se din buzunar o pipa scurta si neagra si o mina de tutun din cel care se numest
e Cap de negru". Dupa ce-si umplu luleaua, puse înapoi restul de tutun, ca si cum b
uzunarul lui ar fi fost un sertar. Apoi apuca cu clestele un taciune aprins din
camin, îsi aprinse luleaua si, pe urma, începu sa se plimbe pe covorasul din fata ca
minului, cu spatele la foc, îndeletnicindu-se cu ocupatia lui cea mai placuta, ace
ea de a-si întinde mîinile spre mine.
Asta este, spuse el, leganîndu-si mîinile în sus si în
jos, în timp ce tragea din lulea, asta este gentleman-ul pe care
l-am facut eu ! Un gentleman adevarat ! Îmi face bine sa
ma uit la tine, Pip. Tot ce doresc e sa stau aici si sa ma uit
la tine, mai baiete !
îmi desprinsei mîinile cît putui mai curînd si-mi dadui seama ca începusem sa chibzuiesc
asupra situatiei mele. Cînd auzeam glasul lui ragusit si ma uitam la capul lui br
azdat, plesuv, cu par carunt de o parte si de alta, întelegeam cît da^ grele erau la
nturile care ma legau.
Nu vreau sa-1 vad pe domnisorul meu umblînd prin
noroiul- de pe strada. Pe ghetele lui nu trebuie sa se vada
noroi. Domnisorul meu trebuie sa aiba cai. Da, Pip ! Cai d«
314
BftlArlc, si cai de trasura, si cai de calarie si de trasura pentru
flu^llc lui. Ce, adica, coionistii sa aiba cai (si înca de soi,
iczeule !), si domnisorul meu din Londra sa n-aiba? Nu,
iU | N-o sa mai purtam ghete murdare de noroi, Pip, nu-i
oase din buzunar un portofel care crapa de plin ce era «i i arunca pe masa.
Ia portofelul asta, mai baiete, sînt hîrtii care merita
¦ cheltuite ! Ale tale sînt. Tot ce am e al tau ; sa nu-ti
uiui Am venit în tara ca sa vad cum cheltuieste domni-
meu banii mei ca un adevarat domnisor. Asta-i placerea
Placerea mea e sa-1 vad cum cheltuieste. Si naiba sa va
toti ! Se rasuci pe calcîie, uitîndu-se prin odaie, si pocni
di putere din degete : Pe toti, de la judecatorul cel cu peruca-n
IM la colonistul care ridica praful în drum, fiindca o sa
ii un gentleman mai grozav decît vai toti la un IOG !
- Opreste-te, spusei eu, înnebunit de teama si de sila j
i sft-si vorbesc. Vreau sa stiu ce avem de facut. Vreau sa
rum te poti feri de primejdie, cît vrei sa stai aici si ce
Hanuri ai.
Asculta, mai Pip, spuse el, punîndu-mi mîna pe umeri
ri potolite. Mai întîi, uite ce este : mi-am iesit din fii ¦idincauri ; ce-am spus a f
ost urît ; da, asa a fost: urît. 1 l'ip, iarta-ma ; nu vreau sa ma mai por
t urît.
Mai întîi, urmai eu. mîrîind, sa vedem ce masuri de
Bptvrdere se pot lua ca sa nu fii recunoscut si prins.
Nu baiete, spuse el cu acelasi glas ca si adineauri,
¦U nu vine întîi. Mai întîi sa vorbim despre ce-4- urît. Nu
nit atîtia ani sa fac un gentleman fara sa stiu ce i se
it sl lui Uite. Pip, m-am purtat urît. Da, urît. Iarta ma,
»rtr
caraghios si dezgustator în acelasi timp, ceea ce ma ifl Izbucnesc într un rîs ciudat
si sa-i raspund :
Te am iertat. Pentru numele Iui Dumnezeu, sa nu mai
Hfrrirm timpul !
Da, dar vezi tu, mai baiete, se încapatîna el eu n-am
rit la asemenea departare ca sa ma port urît. Acum, zi
irte, baiete. Spuneai...
urii ai de gînd sa te pazesti de primejdiile eare te .
 Pai, baiete, nu i chiar asa de mare primejdia. Fara
pus nimeni, eu stiu ca primejdia nu-i asa grozava.
315
E Jaggers, si e Wpmmîok, si esti tu. Altcineva cine sâ ma mal1 cunoasca ?
Nu exista nimeni care te-ar putea recunoaste pe stra¬
da ? întrebai eu,
Pai, raspunse el, nu prea. -Doar n-am de gind sa dau
sfoara în tara prin ziare ca domnul A. M. 8-a reîntors de la
Botany Bay ' 1 Si apoi au trecut atîtia ani, cui i-ar mai folosi
daca m-ar denunta ? Dar uite, mai Pip, daca primejdia ar fi
fost de cincizeci de ori mai mare, tot as fi venit sa te vad J
baga de seama, tot as fi venit!
Si cît timp vrei sa ramîi ?
Cît timp ? spuse el, scotîndu-si luleaua lui cea neagra
dîn gura si, în timp ce se uita la mine, falca de jos îi atîrna.
Nu ma mai întorc. Am venit pentru totdeauna.
Si unde ai sa locuiesti ? întrebai eu. Ce-i de facut eu
dumneata ? Unde ai sa fii în siguranta ?
Mai baiete, raspunse el, cu bani se pot cumpara peruci
si pudra de pus în par, si ochelari si haine negre, si pantaloni
scurti, si tot ce vrei ! Au mai facut si altii din astea si au
scapat de primejdie ; si ce-au mai facut si altii pot face si eu.
Si daca-i vorba cum si unde sa stau. pai spune si tu ce pa¬
rere ai.
Acum îti vine usoi sâ vorbesti, spusei eu. dar ase.
n-ai glumit cînd ai spus ca te pîndeste moartea,
Si acum spun ca ma pîndeste moartea, spuse el, punîn-
du-si luleaua înapoi în gura ; si înca moartea cu frînghie. la
drumul mare, nu departe de aici ; întelege ca e serhv
cale-afara ! Dar acum am fâcut-o. Aici sînt. Sa mâ întoj
fi tot asa de rau, ba mai râu decît sa stau pe loc. Si apoi, Pipi sînt aici pentru ca
de atîta amar de ani doresc sa fiu eu tine. Si daca vine vorba de îndrazneala, acum
sînt pasare batrînii si am încercat tot soiul de curse de cînd mi-au crescut aripile si
nu mi-e frica sa ma cocot pe înca o sperietoare. Daca mo;ir-tea se ascunde în sperie
toare, atîta paguba, n-are deeit sâ la lumina ca s-o înfrunt, si atunci o sa cred în mo
arte înainte, nu ! Si acum mai lasa-ma sa ma uit putin la d< sorul meu.
Si iarasi ma lua de mîini si ma masura cu un aer admi tiv de proprietar, fumîndu-si
pipa plin de încîntare.
1 Port pe coasta de rasarit a Australiei; aici erao expulzasi din Marea Britan
ic
816

îmi HS^HÎ sMtna ca n-aveam altceva mai bun de facut

ii sa i lac rost de o casa linistita prin apropiere, unde sa
nasca îndata ce se va întoarce Herbert, pe care-1 asteptam
i'iua sau trei zile. Era limpede ca eram nevoit sa-i în-
llntez lui Herbert taina ca pe o problema de viata, chiar
iin , nu m-as fi gîndit la usurarea fara margini care m-ar fi
mi uns dupa aceasta marturisire. Dar lucrul nu era tot atît .
ti impede în mintea domnului Provis (ma hotarîsem sa-i spun
ii nunele acesta), încunostiintarea lui Herbert pîna ce-1 va
li I/Iit si va fi fost placut impresionat de înfatisarea lui. .
Si chiar si atunci, mai baiete, spuse el scotînd din Im nu.ir o Evanghelie mica, n
eagra, soioasa si încuiata cu cheie, > I punem sa jure.
I li icfl as spune ca înfricosatorul meu binefacator purta car-
i aceea neagra în buzunar numaj ca sa puna oamenii sa
(< ea, în caz de nevoie, as spune un lucru de care nu
încredintat niciodata, dar pot totusi sa spun ca eu nu
i vazut niciodata folosind-o în alt chip. Cartea arata ca si
li fi fost furata de la vreun tribunal, si poate ca ceea ce
i despre trecutul cartii, împreuna cu experienta lui per-
< în aceasta directie îl faceau sa se bizuie pe puterea ei
inâtoare cu o vraja sau cu un deseîntec. Cînd l-am vazut
i^Hliu prima oara cum scotea cartea din buzunar, mi-am a-
¦ ¦IIin ma pusese sa jur ca nu-1 voi trada, odata, demult,
'nitir, si cum povestise despre el însusi, în ajun, ca-si
II juraminte hotarîrile luate în singuratate. oarece era îmbracat într-o haina marinar
easca de lu-ire-1 facea sa semene cu un vînzator de papagali si tigari, pul sa d
iscut cu el despre hainele pe care le va purta. i'Tedcre nemarginita în virtutil
e unui costum cu pan-< ni ti si îsi schitase în minte ©haina care l-ar fi facut no fie
cu un decan, fie cu un dentist. Cu mare greutate ins sâ-si dea consimtamîntul pentr
u un costum care lâ semene mai curînd cu un fermier înstarit si l-am I si tunda parul
scurt si sa si-1 pudreze putin. Apoi, nu daduse înca ochii cu îngrijitoarea si cu ne
poata-sa, sa se fereasca de ele pîna ce va avea loc schimbarea. l'iirc un lucru fo
arte usor sa iei astfel de prevederi ; dar da zapaceala, ca sa nu zic nebunie, în
care ma aflam, ^ n.il atît de mult, îneît n-am izbutit sa ies din casa' i" la orel
e 2 sau 3 dupa-amiaza pentru a da curs hotâ-itt. Pînâ la întoarcerea mea, el trebuia sa
stea închis linii t| jicntru nimic în lume n-avea voie sa deschida usa.
St»
^m
Deoarece, dupa cîte stiam eu, în Essex Street se afla o casa respectabila, al carui
calcan era îndreptat spre Temp casa care se vedea de la ferestrele locuintei mele,
ma îndreptai mai întîi într-acolo si avui norocul sa închiriez etajul al doil pentru unch
iul meu, domnul Pro vis. Apoi am pornit-o din pravalie în pravalie, ca s
a fac cumparaturile trebuincios pentru schimbarea înfatisarii lui. Dupa ce s
i aceasta tren fu ispravita, îmi îndreptai pasii spre Little Britain", pentru dezlega
rea unor probleme care ma priveau numai pe mine.
Domnul Jaggers sedea la biroul lui, dar cînd ma intrînd, se scula numaidecît si
se aseza în fata focului.
Acum, Pip, spuse el, fii prevazator.
Voi fi, domnule Jaggers, raspunsei eu, caci, pe dru
ma gîndisem bine la cele ce aveam de spus.
Nu te trada pe tine, spuse domnul Jaggers, si ai gri
sa nu tradezi pe nimeni. întelegi ? Pe nimeni Sa nu-mi s|
nimic. Nu vreau sa stiu nimic. Nu sînt curios.
Bineînteles ca mi-am dat seama ca el stia de veni omului.
Domnule Jaggers, spusei eu, vreau numai sa ma a
gur ca ceea ce mi s-a spus este adevarat. Nu prea trag i
dejde ca nu-i adevarat, dar, totusi, îmi pot îngadui sa control
Domnul Jaggers dadu afirmativ din cap.
Cum ai zis % Mi s-a spus" sau am auzit" ? ma
treba el, aplecîndu-si capul într-o parte, fara sa se uitr
mine ; statea cu ochii în podea, de parca ar fi ascultat c<
Mi s-a spus" presupune o comunicatie verbala Nu poti fi
comunicatie verbala cu un om din New South Wales 1, n
asa ?
Vreau sa spun : am aflat", domnule Jaggers.
Bine.
Am aflat de la un om cu numele de Abel Magwitch ca
el este binefacatorul care s-a ascuns atîta timp de mine.
Da, acesta este omul. spuse domnul Jaggers, din NefP
South Wales.
Si numai el ?, întrebai eu.
Numai el, raspunse domnul Jaggers.
 Nu sînt atît de nebun, domnule Jaggers, in îi v|
socotesc pe dumneavoastra raspunzator de greselile si .
cluziile mele gresite, dar întotdeauna mi-am închipuit <
domnisoara Havisham.
» Stat tn Australia, pe malul Oceanului Paeifio.
318
Dupa cum spui si tu, Pip, afirma domnul Jaggers, du-si spre mine ochii i
ui reci si muscîndu-si aratatorul, nu sînt de fel raspunzator de toate acestea.
Si totusi parea-atît de probabil ! ma aparai eu, cu
ilrobita.
Nici urma de dovada, Pip, spuse domnul Jaggers, cla-11.1 din cap si strîngîndu-si p
oalele hainei. Nu trebuie sa lucrurile dupa aparenete, ci numai dupa,dovezi.
Nu I.I regula mai buna.
Nu mai am nimic de spus, facui eu oftînd, dupa o
i îteva clipe. Am verificat ceea, ce am aflat, si asta-i
I Acum, cînd, în sfîrsit, Magwitch din New South
- ti s-a dezvaluit, spuse domnul Jaggers, întelegi cît
ni-am tinut întotdeauna de fapte în tot timpul le-
lor dintre noi. Niciodata nu m-am îndepartat nici cu
i de linia precisa a faptelor. Iti dai seama de asta ?
îmi dau seama, domnule Jaggers.
L-am înstiintat pe Magwitch în New South Wales
uv6uie sa astepte de la mine sa ma abat vreodata de la
isa a faptelor. Si i-am pus si o alta conditie. Mi s-a i scrisorile lui îmi dadea
sa înteleg, foarte pe ocolite, ;;înd sa vina sa te vada, aici, în Anglia. L-am pre-IHI
. .1 nu vreau sa mai aud de asta, fiindca nu poate obtine "l" M .1 ; caci fii
nd expatriat pentru tot restul vietii, reve-B| lui în aceasta tara ar fi o fapta c
riminala, care l-ar ex-i dcapsa suprema. I-am impus lui Magwitch aceasta Mitic,
spuse domnul Jaggers privindu-ma aspru. I-am scris, Htw «South Wales. Desigur ca s
-a calauzit dupa spusele mele. I >< sigur, spusei eu.
\ni fost informat de Wemmick, urma domnul Jaggers i privire aspra, ca a primit
o scrisoare, datata la
I1 uiiouth, de la un colonist cu numele de Purvis sau...
iu Provis, propusei eu. II Provis, multumesc, Pip. Poate chiar Provis ? Ta
i stii ca e Provis ! l).i, spusei eu.
si zica stii ca e Provis ! O scrisoare datata la Ports-
la un colonist cu numele Provis, care cerea ama-
Hf CU privire la adresa ta pentru Magwitch. Wemmick i-a
nintele, dupa cum înteleg eu, tot prin posta. Pe-
l in Provis ai primit lamuririle lui Magwitch din
ii Wales. j
319
Da, prin Provis, raspunsei eu.
La revedere. Pip, spuse domnul Jaggers, îniinzînd
tiiîna ; m-a bucurat sa te vad. Daca îi scrii Iul Magwit'
New South Wales, sau daca îi trimiti vesti prin Provis, spt;
te rog, ca toate amanuntele si chitantele nesfîrsitei noastre socoteli îti vor fi tr
imise tie, împreuna cu diferenta de bani, fiindca mai exista o diferenta de bani.
La revedere, Pip !
Ne strînseram mîinile, si el ma privi cu asprime pîn;-iesii din camera. Trecusem de us
a, si el tot ma mai privea aspru, în timp ce busturile murdare de pe rafft încercau
sa-sl deschida pleoapele si sa ma împroaste cu cuvintele : Ce om !' aruncate din gîtl
ejurile lor umflate.
Wemmiek plecase si el, dar chiar daca ar fi fost la pupi -trul lui, tot nu m-ar
fi putut ajuta în nici un chip. Ma dusei de-a dreptul la Temple, unde îl gasii pe înfr
icosatorul Provi» bînd rom cu apa si fumînd tutun Cap de negru", în deplina siguranta,
în ziua urmatoare, toate hainele pe care le cumparasem fura trimise acasa, st omul
se îmbraca cu ele. Tot ce punea pe el îi venea mai prost decît ceea ce purtase înainte
\cel putin asa mi se parea mie de amarît ce eram). Dupa parerea mi u, era ceva în el
care îti lua orice nadejde de a-1 deghiza ( îl gateam mai mult, cu cît îl îmbracam mai el
egant, cu atM semana mai bine cu fugarul batut de vînturi din tara mlasti¬nilor. Pgs
ernne ca aceasta parere a mintii mele nelinisti datora faptului ca fata si felul
lui de a fi odinioara îmi d neau din ce în ce mai familiare ; mi se parea, de ase
rrn ca-si tîra un picior, ca si cum tot ar mai fi tras dupa greutate, si ca omul e
ra puscarias din cap pîna în pici' puscarias în toate fibrele fiintei sale.
în afara de aceasta, înrîurirea vietii singuratice pe < dusese în cocioaba îi dadea un aer
salbatic, pe care n haina nu izbutea sa-1 domoleasca ; trebuie sa mai ada mri
urirea vietii stigmatizate pe care o dusese printre sei lui si, mai presus de to
ate, constiinta ca acum trebuia pazeasca si sa se ascunda. în felul cum se aseza s
au stai1 picioare, cum mînca si bea, în felul cum chibzuia, cu o e\| chinuita, tinîndu
-si capul între umeri, în felul cum îsi ¦ din buzunar cui tul cu mîner de os, îl stergea de
picii taia mîncarea, în felul în care ducea la gura paharele si i ca si cum ar fi fost
niste ulcele prost facute, sau cum d p felie din bucata de pîine si o muia în s"os,
învîrtind-o de j împrejurul.farfuriei, ca si cum ar fi vrut sa se bucure cit
B20
nuli ilc portia de mincare, in felul in care îsi stergea apoi
cu pîinea pe care o înghitea, în toate aceste gesturi
¦ numarate alte mici împrejurari care se iveau zilnic,
¦ i. <lipa, era ocnas, criminal, rob,""*îara nici o putinta de
I nl.l
ideea lui sa poarte o umbra de pudra în par, si eu iitai, dupa ce însa ma^ opusei în c
eea ce priveste panta-itiii scurti. Dar nu pot sa aseman efectul pudrei pe capul
lui i Fectul sulimanmui pe fata unui mort; tot ce era i ilmll sa ramîna ascuns
în el strabatea în chip groaznic stra-liu-cln subtire de fard si parea ca izbucnest
e, stralucind în Lml Iiituror. Renuntaram numaidecît la pudra, si omul ra¬liu . ni
parul lui carunt taiat scurt.
1 Mvmlele nu pot zugravi cît de îngrozitor mi se parea
ii pe care mintea mea îl tesea în jurul acestui om. Une-
< înd atipea, strîngînd bratele fotoliului cu mîinile
isc, si cu capul lui plesuv, tatuat de zbîrcituri adînci,
Ifnn.i.ii m piept, stateam si ma uitam la el, întrebîndu-ma
ma Vor fi fost faptele liii si împovarîndu-1 cu toate crimele
I lume, pîna cînd ma cuprindea o dorinta nebuna de a sari
H i ¦ '.i .iun si de a fugi de el. Groaza mea crestea într-atîta cu
¦Te ceas care trecea, îneît cred ca din pricina obsesiilor
iiinuiau m-as fi lasat tîrît de aceasta pornire, în ciuda
i'iiK¦facerilor cu care ma coplesise, în oiuda primejdiei
afla, daca n-as fi stiut ca Herbert trebuia sa se în-
|l'i.< ui eurînd. O data, ia miezul noptii, am sarit din pat
i'put sa ma îmbrac cu hainele cele mai proaste, cu
¦dl N/i-l las acolo, împreuna cu toate lucrurile care-mi a-
Mlncjiu, si sa ca înrolez ca soldat în armata Indiei.
doiesc ca o stafie m-ar fi înfricosat mai tare, chiar
Ilc acelea parasite, chiar si în serile si noptile acelea
¦I, clnd vîntul vuia si ploaia rapaia. 6 stafie n-ar fi putut
Hf |ninsa si spînzurata din pricina mea, iar gîndul ca lui
lucru i s-ar fi putut întîmpla si groaza ca lucru-
.< petreaca într-adevar asa îmi sporeau spaima.
lormea si nici nu facea un fel de pasiente foarte com-
Hy iu niste carti zdrentuite de joc un fel de pasiente
I.ii vazusem niciodata pîna atunci si nici n-am mai
ci, însemnînd punctele cu niste semne de cutit
ni i mi.! - cînd, dupa eum spuneam, nu era prins de
din aceste îndeletniciri, ma ruga sa-i citesc: .^Limbi
ii luicte!". în timp ce eu ma supuneam, el se uita
c. li
la mine, stînd în fata focului, si, fara sa înteleaga o bo. ma masura cu un aer de dir
ector de expozitie. Printre degt! mîinii cu care îmi umbream fata, îl vedeam cum pofte
sti', gesturi de pântomima, ca pîna si mobilele din casa sa observi dibacia mea.
Studentul necucernic din poveste, urmarit dt faptura monstruoasa pe care
o plasmuise, nu era mai nen<-cit decît mine, care eram urmarit de faptura care ma
plasmu ea pe mine ; si sila cu care ma ofeream sporea pe masurii aceasta fiint
a ma admira si ma îndragea mai tare.
Îmi dau seama ca descriu toate acestea ca si cum ai durat un an întreg. De fapt, n-a
u durat decît cinci zile. Asi tîndu-1 în fiecare clipa pe Herbert, nu îndrazneam sa ies
casa decît-cînd îl scoteam pe Provis la aer, seara, dupa ce M] întuneca. în cele din urma,
tot într-o seara, dupa masa tocmai atipisem, frînt de oboseala caci noptile îmi erau
burate si odihna zadarnicita de vise înspaimîntatoare i trezira pasii acei
a bineveniti, care rasunau pe scara. Provii care atipise si el, tresari la z
gomotul pe care-1 facui eu într-o clipa, vazui cutitul stralucind în mîna lui.
Fii linistit ! E Herbert ! spusei eu.
Si Herbert intra buzna pe usa, purtînd pe obrajii lui pr petimea celor sase sute d
e mile strabatute în Franta.
Handel, dragul meu ! Ce faci, ce faci, ce faci ?
am plecat de un an ! Pesemne ca asa s-a întîmplat, fiindca slabit si esti galben l
a fata ! Handel, da... ma scuzati, va
Se opri din galopul de cuvinte si din strîngerea d(. caci îl vazuse pe Provis ; aces
ta îl privea tinta, pun cutitul la loc si bîjbîind prin buzunare dupa altceva.
Herbert, dragul meu,, spusei eu, închizînd ami
usile, în timp ce Herbert se uita nedumerit, s-a întîmpla't c
foarte ciudat. Acesta este... un oaspete de-al meu.
Foarte bine, baiete ! spuse Provis, facînd un p;
inte cu carticica cea neagra si ferecata în mîna, apoi i st
lui Herbert : Ia-o în mîna dreapta. Dumnezeu sa te trai
daca ai sa-ti calci vreodata juramîntul ! Sarut-o !
Fa cum vrea el, îi spusei lui Herbert.
Asa ca Herbert se supuse, uitîndu-se la mine cu m rire si mirare prieteneasca, iar
Provis spuse, strîngîndw i maidecît mîna :
Acum ai jurat, stii ? Si sa nu ma crezi nicioi I
cuvînt daca Pip n-o sa se poarte cu dumneata ca un gentU
322
CAPITOLUL 41
in zadar as încerca sa descriu mirarea si nelinistea lui
11 cînd ne asezaram toti trei în fata focului, iar eu îi
lasii taina. E de-ajuns sa va spun ca vedeam simtamin-
le zugravite pe fata lui Herbert, si, printre ele, sila mea
¦ imul care îmi facuse atîta bine.
presia de triumf întiparita pe fata omului, în timp ce
<'steam, ar fi putut ea singura sa ne îndeparteze de el
i n ar mai fi existat si alte pricini. Caci, în afara de faptul
ladea seama de un lucru care-1 supara, si anume ca,
dupa sosire, se purtase ,,urît" fapt asupra caruia îi
ui Iferbert un întreg discurs de îndata ce eu sfîrsii cu
i MI HM tainei omul nu se gîndea ca s-ar fi putut sa nu
ti < hlar atît de împacat cu soarta mea. Cînd se lauda ca fa-
lin mine un gentlemam si ca venise sa vada cum jucam
ii rol pe socoteala averii lui nemasurate, o facea si de dra-
u, nu numai de al lui. Si mintea lui ajunsese la con-
ll/i.i nestramutata ca aceasta lauda era nespus de placuta
iîndoi si ca amîndoi trebuia sa fim foarte mîndri de
i llmplate.
Cu toate ca, vezi dumneata, îi spunea el lui Herbert,
Iii i perorase cîtva timp, îmi dau foarte bine seama ca, de
lini iun venit, o singura data, timp de cîteva minute, m-am
In i 'i II cit. I-am si spus lui Pip ca stiu ca m-am purtat urît.
i v;'i necajiti, ca doar n-am facut eu din Pip un gentle-
¦I ti nici el n-o sa faca din dumneata un gentleman fara ca
i im cum se cuvine sa ma port cu voi ! Mâi baiete, si
|(ni<< il.i, prietenul lui Pip, sa stiti c-e sa-mi pun o botnita.
i mi am si pus botnita de cînd mi-am dat în petic, si
botnita si am s-o port mereu.
Desigur! spuse Herbert, dar vorba aceasta nu parea
¦ ¦ nicidecum, caci arata, saracul, nedumerit si amarît.
I i asteptam ca omul sa se duca si sa ne lase singuri ;
ne ca el- nu se îndura sa ne paraseasca si ramase cu
i lîrziu. Era trecut de miezul noptii cînd ma dusei cu
Street si-1 lasai, în deplina siguranta, în fata portii
a casei în care îi gasisem adapost. Si cînd- usa se
in IIrma lui, mi se paru ca, din noaptea cînd sosise,
i turat pentru prima oara.
Nn puteam sa scap de amintirea neplacuta a omului de |l de aceea, ori de cîte o
ri ieseam la plimbare cu
323
oaspetele meu, pe întuneric, si cînd ma întorceam cu el priveam în gurul meu. De data ac
easta facui la fel. Si puntul ca într-un oras mare e greu sa scapi de banuiala ca
esti m marit atunci cînd te simti cu musca pe caciula, nu-mi a crede ca oamenii pe
care-i vedeam nu se sinchiseau de HUN carile mele. Putinii trecatori din seara
aceea îsi vedeau de; drtl mul lor, si strada era pustie cînd ma întorsei în T
empll Nimeni nu iesise pe poarta împreuna cu noi si nimeni nu intlfl o data cu min
e. Cînd trecui pe lînga fîntîna, vazui fer. din spatele casei lui Provis luminate stralu
citor, ceea ce ii liniste ; apoi, oprindu-ma pentru cîteva clipe în pragul unde lo
cuiam eu, înainte de a sui scara, vazui ca Garden ('om!, erar la fel de linistit s
i de pustiu ca si scara casei melc, m care aveam sa o urc cîteva clipe mai tîrziu.
Herbert ma primi cu bratele deschise .; niciodata pin tunci nu simtisem, ca în s
eara aceasta, ce binecuvintar* ¦ ai un prieten. Dupa ce îmi spuse cîteva cuvinte întelep
t vinte de prietenie si îmbarbatare, ne asezaram ca sa studltli chestiunea. Ce era
de facut ?
Scaunul pe care sezuse Provis se afla in acelasi loc ; am uitat sa va spun ca om
ul avea un fel nehotarît de misca prin casa, de parca ar fi fost la cazarma, si
un special de a-si scoate luleaua, tutunul Cap de negru", pachetJ de carti de j
oc, cutitul si tot ceea ce avea în buzunare, cum aceasta serie de miscari ar fi fo
st însemnate undeva pe <> tabla. Herbert, cum va spun, se aseza pe scaunul care i
sese acolo unde sezuse Provis, dar în clipa urmatoare sari B sus, împinse scaunul la
o parte si-si lua altul. Dupa acesi nu mai era nevoie sa-mi spuna ca prinsese s
ila de birn torul meu si nici eu nu mai aveam nevoie sa-i martu cele se simteam
. Marturisirile. acestea ni le facuram t rostim nici o silaba.
Ce anume, îi spusei tu lui Herbert, dupa ce acest!
simti în siguranta pe celalalt scaun, ce anume e de facut ?
Dragul meu Handel, raspunse el, cu capul în mii
sînt prea uluit ca sa mai pot gîndi.
Asa eram si eu, Herbert, cînd am primit prima luvl
tura. Totusi, trebuie sa fac ceva. El e gata sa zvîrle dii
cu banii pentru cai, trasuri si alte nebunii costisitoare Tr| buie sa fie oprit în
tr-un fel.
Vrei sa spui ca nu poti primi...
Cum as putea ? izbucnii eu, caci Herbert se <
Gîndeste-te cum arata ! Uita-te la el 1
324
^^^
Un fior ne strabatu, fara sa vrem.
.Si, totusi din pacate, adevarul e eâ omul se simte ii de mine; e puterniG leg
at de mine. Ce soarta! Sarmanul meu Handel! spuse. Herbert. Si apoi, gîndeste-te
, spusei eu, cît îi datorez chiar daca i Hesc aici si nu mai iau nici un ban de la e
l I Si, pe urma, ilil de încurcat în datorii, tare încurcat, mai ales acum, na] am nic
i o speranta si nu sînt pregatit pentru nici o UT Ic si nici nu sînt în stare sa faG c
eva !
I ,asa, lasa ! protesta Herbert. Nu spune ca nu esti în
¦ de nimic.
Dar de ce sînt în stare ? Stiu un singur lucru de ears i IN stare, anume: sa ma înrol
ez în armata. Si as fi plecat , draga Herbert, dar voiam sa aflu mai întîi sfatul
ieten drag.
],i\ acest punct simtii cum ma paraseste curajul; Herbert prinse mîna într-o strîng
ere calda si se prefacu ca nu
nimic.
- în orice caz, draga Handel, spuse el îndata dupa aceea,
iei un rost sa. te înrolezi. Chiar daca te-ai lipsi de aei
de binefacerile si de favorurile acestea, cred ca ai
II slaba nadejde de a-ti plati, într-o zi, toate datoriile,
înrolezi în armata, nadejdea nu-i prea mare. Si apoi,
Olt. Te-ai simti de o mie de ori mai bine daca ai lucra
i lui Clarriker, asa mica cum e. Stii, eu îmi dau
I devin asociatul lui. <_
i IITUI baiat! Nu prea banuia el cu ai cui bani ! Dar mai e ceva, spuse Herber
t. Omul acesta nestiutor ni hotarît, ca orice om pe care-1 urmareste de mult i. Ma
i mult decît altul, mie mi se pare (poate ca-1 ri'slt) ca e un om îndîrjit si fioros d
in fire.
Iu ca este, raspunsei eu. Sa-ti spun ce dovada am.
Ni I .un spus ceea ce am mai amintit o data în povestirea
Intllnirea cu celalalt ocnas. :
¦i ? spuse Herbert. Ia gîndeste-te putin .' Omul vine rimejduindu-si viata, ca
sa-si îndeplineasca gîndul I Urmarea. în clipa în care se vede ajuns la tinta, dupa m
unca sl asteptare, îi tragi pamîntul de sub picioare, îi 11 jindul si faci ca tot cîstig
ul lui de pîna acum sa A lipsit de valoare. Crezi ca, în halul asta de dezama-U ii
m stare sa faca eriee ?

32 *>
¦ Mi-am dat seama de asta, Herbert, pîna si în vis. Sihl asta din seara nenorocita a sos
irii lui. Nimic nu mi s-a parul mai limpede decît faptul ca se va lasa prins.
Atunci, poti fi sigur, spuse Herbert, ca primejdia <
Alta putere nu are asupra ta cît timp ramîne în Anglia, ti
daca-1 parasesti, nebunia aceasta va fi primul lui pas.
Eram atît de îngrozit la gîndul acesta, care ma apasa (U la începutul începuturilor si a c
arui împlinire m-ar fi sa ma socotesc întrucîtva ucigasul lui, încît n-am mai pui ni sta l
ocului si am început sa ma plimb încoace si încolo spus lui Herbert ca daca Provis ar
fi- recunoscut si prins, ciuda vointei lui, eu tot m-as simti nenorocit, gîndindu-
fara sa vreau, m-am facut vinovat de acest lucru. Acesta adevarul, desi ma simte
am atît de nenorocit vazîndu-1 în bertate si în preajma mea, desi mi-ar fi placut mai mu
lt lucrez la fierarie toata viata decît sa fi ajuns aici !
Dar n-avea rost sa ne departam de întrebarea : Cei d -facut ?".
Primul si singurul lucru pe care-1 putem face
Herbert, este sa-1 scoatem din Anglia. Trebuie sa-1 îr
tu, si poate ca asa se va lasa convins sa plece.
Dar oriunde l-as duce, l-as putea împiedica oan
întoarca ?
Draga Handel, nu e limpede ca aici, cu Newi
(strada de alaturi, e mult mai primejdios sa-i spui ce gî si sa-1 scoti din minti
decît daca te-ai afla în alta | [Numai de-am putea sa gasim un motiv de plecare, pe
cai legam de celalalt ocnas, sau de orice alta întîmplare din lui.
Si înca ceva ! spusei eu. oprindu-ma în fata Iu
bert, cu mîinile desfacute, ca si curo as fi cuprins cu eli
deznadejdea mea. Nu stiu nimic despre viata lui. Am
ca ma cuprinde nebunia stînd aici o noapte, întreaga si \
du-1 atît de legat de bucuriile si nenorocirile mele, f
stiu despre el atlceva decît ca e pacatosul acela nenoroci
m-a înspaimîntat timp de doua zile în copilarie !
^ Herbert se scula, ma lua de brat si ne plimbaram an: încet prin odaie, cu ochii
la covor.
Handel, spuse Herbert, oprindu-se, esti sigur cu un
mai poti bucura de nici o binefacere din partea lui ? Esti s
Cît se poate de sigur ! La fel ai spune si tu dac-
în locul meu.
326
Si esti sigur ca "trebuie s-o rupi cu el ?
llcrbert, ma mai poti întreba?
Dar simti totusi, trebuie sa simti, dragoste pentru viata
i '-el si-a primejduit-o din pricina ta, pentru viata pe
MU ii cbiiie sa-1 împiedici, daca se mai poate,'sa si-o primej-
^¦UK'iV Asa ca trebuie sa-1 scoti din Anglia înainte de a misca
H) iii (i pentru a te scoate pe tine din încurcatura. Dupa
B*it, «capa de bucluc, pentru numele lui Dumnezeu, si © s-o
1IIMI< HI noi doi la capat, mai baiete !
[ Dupa aceste cuvinte, m-am simtit mai linistit strîngînd ¦li' i n Ilerbert si
plimbîndu-ne mai departe prin odaie, fara
t
li lioi.'irît nimic altceva. Sj acum, spusei eu, cu privire la felul cum pot afl
a >¦ i «vii ilcspre povestea lui, nu cunosc decît o singura cale. Io ..i-l întreb de-a
dreptul.
Da, întreaba-1, spuse Herbert, mîine dimineata la masa. i ii omul spusese, cînd îsi l
uase ramas bun de la Her-
va lua gustarea de dimineata împreuna cu noi. I >i I i'.i ce facuram acest plan,
ne duseram la culcare. In cea am fost chinuit de cele mai groaznice vise si ¦)
Iri'/it ostenit; ma cuprinse din nou teama de care sca-^¦t In timpul noptii, an
ume ca omul fusese arestat pentru Htim- din surghiun. Si dupa ce m-am tre
zit, n-am mai lin ip.i de teama aceasta.
ii veni la ora hotarîta, îsi scoase cutitul din buzunar
la masa. Era plin de planuri pentru gentleman-ul
¦ h chuie sa fie fara cusur, ca un adevarat gentleman",
i sa atac mai repede portofelul pe care mi-1 lasase.
tn care locuiam drept o locuinta provizorie si
¦ sa caut, un colt mai elegant, lînga Hyde Park\
itu avea si el un culcus". Dupa ce sfîrsi cu mîn-
' se cutitul de pantaloni, îi spusei, fara nici un
Ht <lc Introducere :
dupa ce ai plecat, i-am povestit prietenului II in te-au gasit soldatii lu
ptîndu-te în mlastini* amintesti? i nii-amintesc ? spuse el. Te cred !
i sa stim si noi cîte ceva despre omul acela si
incuta. E nefiresc sa nu stiu mai mult despre nici
voi si, mai ales, e nefiresc sa nu stiu despre dum-
i aii
din Londra, aflat în preajma parcului cu acelasi
327
1111 decît am fost în stare sa-i povestesc lui aseara.
Mu crezi câ rtvnm^nîui e Toarte potrivit ca sa ne mai spu ceva ?
Bine, spuse el dupa putina gîndire. Ai gurat prici
al lui Pip, stii doar ?
JV Sigur, raspunse Herbert.
Juramîntul a fost facut si pentru ce am sa
eu acum, starui el. Tot ce spun eu !
 Asa am si înteles.
Si sa nu uitati : Orice-as fi facut, am ispasit sl
platit cu vîrf si îndesat ! starui el din nou.
Asa sa fie !
îsi scoase pipa lui. neagra si era gata s-o umple cu tu Cap de negru", dar apoi, ui
tîndu-se la tutunul din mîna î se paru ea i-ar putea încurca firul povestirii. Puse tutu
r la loc, îsi înfipse luleaua într-una din butonierele hainei, aseza cîte a mîna pe fiecar
e genunchi si, dupa ee ar privire încruntata spre foc. îsi ridica ochii spre noi si
n< cele ce urmeaza.
CAPITOLUK 42
Mai baiete, si tu, prietenul lui Pip. N-am de , va spur» viata mea ea un eînteG sau
ca e poveste. Dar fac scurta si pe întelesul tuturor, o s-o spun în eîteva ei La închiso
are si afara, si iar la închisoare si iar afara, la închisoare si Iar afara. Acum s
titi totul. Cam asta mea, pîna cînd m-au îmbareat-dupa ce Pip s-a purtat cu r ca un pr
ieten
De toate am patit, dar spînzurat n-am fost înca. Am I'
tinut sub cheie, ca un ceainic de argint. M-au carat eîiul
cînd colo. ba m-au scos dintr-un oras. ba din altul ; m-au
si la stîlp. si m-au batut cu biciul, si m-au chinuit, si
fugarit. Nu stiu unde m-am nascut nici cit stiti voi. Cirul
început sa judec cît de cît, eram în Essex * si furam g
sa am ce mînca Mi-amintesc ca plecase cineva din ca
stiu cine, parca un tinichigiu, si ca a luat carbunii ci
ai-a lasat în frie. ' '
Comitat in Ai.gua, pe coasta Marii Nordului.

'i c:a ma cheama IMagwitch si ea numele de botez mi-e

i < II in am aflat? Asa cum am aflat ca pasarile din tufis
ma pitigoi, mierle si vrabii. M-as fi gîndit ca poate e
II II ca ma cheama asa, dar fiindca am vazut ea numele
Irllor erau adevarate, m-am gîndit ca si al meu tot ade-
i1".
I
ftl I '
cîte mi-amintesc eu, nu. se afla suflet de om care li pe Abel Magwitch, care era t
ot atît de gol pe din-i sj pe dinauntru, fara sa se sperie de el si sa-1 fuga-¦ III sa
-1 prinda. Eram prins mereu, mereu, asa ca am mai mult sub cheie. *
Iliu
i ;i fost în timpul cînd eram un pusti zdrentuit, de ti1 i la sa te uiti la mine (nu
ca m-as fi uitat vreodata ida, ca nu* prea cunosteam eu multe case mobilate), s
l ¦ i Iesit numele ca-s înrait. Asta-i unul tare înrait", i temnicerii oamenilor
care vizitau închisoarea, ara-ii pe mine : baiatul asta mai mult prin închisori
sta". «IIHIK nii se uitau la mine, si eu ma uitam la ei, si unii îmi pul mai bine mi-
ar fi masurat stomacul si altii | d MII'.III carti pe care nu puteam sa le cites
c sau îmi tineau ¦pilAri pe care nu le pricepeam. Toti îmi dadeau zor cu ii Dar e
u ce dracu era sa fac? Trebuia sa yîr si eu in hurduhan, nu-i asa? Dar-vad c
-am început sa ma li vorba, si eu stiu ce se cuvine si ce nu. Mai baiete,
iul lui Pip, nu va fie frica c-o sa vorbes© urît. II hoinareala, mai cu cersit, mai
cu hotii, mai lucrînd tînd apucam si eu, macar ca asta nu se întîmpla dupa'cum "va închipu
iti si voi daca va gînditi ca iti fi fost prea bucurosi sa-mi dati de lucru, asa îmi
mu zilele; ba eram vînator pe ascuns; ba plugar; am )\ nitelus carutas, nîtel
us negustor ambulant, nitelus din riile astea nebanoase si care te baga în încurcatu
ra, ti ajuns si eu barbat. Un dezertor, îmbracat în zdrente, i.it sa citesc, odata,
într-un han de calatori ; si un umbla din sat în sat si se iscalea în fata oricui îi
, penny, m-a învatat sa scriu. Pe atunci nu eram ur-
l in ir usa ca acum, dar tot am stat destul sub lacat.
ie de cai din Epsom * sînt peste douazeci de l' ituncl am cunoscut un om, caruia
, daca l-as avea la 1-flS crapa scafîrlia cu vatraiul asta, asa cum desfaci
In Anglia, unde se afla un mare hipodrom; aici ae aî^argâ
329
un cleste de rac; îl chema Compeyson ; si asta-i omul, ¦ baiete, pe care-1 bateam ac
olo, în sant, asa cum i-ai spus [oa bine prietenului tau aseara, dupa ce am plecat
.
Compeyson asta 0 facea pe boierul ; fusese la un inU-i
si era foarte învatat. Avea glasul dulce si purtari de gev
man. Era si frumos pe deasupra. în seara dinainte de cu
l-am gasit într-o maghernita de pe cîmp, unde ma duc
si eu. El si înca vreo cîtiva stateau la mese cînd am intrat eu,'
si cîrciumarul (care ma cunostea si era glumet din fire) mlj
striga si spuse : Cred ca asta-i omul de care aveti nev<>
adica eu. *
Compeyson s-a uitat bine la mine, si eu m-ara uit;r la el. Avea un ceas cu lant
si un inel, un ac în piept si nisln
haine frumoase.
,, ¦ Dupa mutra dumitale, s-ar zice ca nu prea esti
norocos", îmi spuse Compeyson.
Da stapîne, niciodata n-am fost prea norocos". (Tfl mai iesisem din închisoare la Kin
gston \ unde ma închisese! pentru vagabondaj. Nu ca nu s-ar fi putut sa.ma fi închis
| pentru altceva, dar atunci asa se întîmplase).
Roata norocului se învîrteste. îmi zise Compeys poate ca. s-o învîrti si a dumita
.
Eu îi spun :
Sper sa se întîmple asa. E si timpul".
Ce stii sa faci ?" zice Compeyson.
Sa manînc si sa dorm, spun eu ; daca gasesc ce".
Compeyson a rîs, s-a uitat bine la mine. mi-a întins i silingi si mi-a dat întîlnire pen
tru seara urmatoare, tot ;u
în seara urmatoare m-am dus la Compeyson, tot ai si el m-a facut omul si asociat
ul lui. Si care credeti ca afacerea în care Compeyson si cu mine trebuia sa fim
ciati ? Treaba lui Compeyson era sa faca sarlatanii, sa falsi iscalituri, sa pun
a în circulatie bani furati si lucruri din a: Treaba lui Compeyson era sa faca tot
soiul de potlogarii, upo| el se spala pe mîini, se alegea cu cîstigul si lasa pe un
altul sa-i faca treaba. N-avea inima nici cît o piatra, era rec gheata, si capul
lui era capul dracului, de care am mai vo o data pe ziua de azi.
Mai era unul cu Compeyson, îi spunea Arthur, nu efl fi fost botezat asa, dar asa-1
porecliseram noi. Omul îmbolnavise de oftica, si arata ca o umbra cînd te uitai Li
Localitate în Surrey, Anglia.
339
cu Compeyson avusesera o încurcatura urîta cu o dom-bogata, cu cîtiva ani în urma, si f
acusera o gramada i. dar Compeyson punea ramasaguri, juca carti si chel-C< un re
ge. Asa ca Arthur se prapadea, si înca în saracie, pacostele se spargeau în capul lui,
iar nevestei lui ion (careia el îi cam dadea cu piciorul) îi era mila de HI . r,i
doar Compeyson n-avea mila de nimeni si de nimic. At fi putut sa ma gîndesc la ce
patise Arthur, dar nu [Indit si nici n-am sa va spun ca voiam marea si sarea, 1
1 >st ar avea, mai baiete si mai prietene ? Si asa, am i 0 cu Compeyson, si nu
eram decît o biata unealta în M Iul. Arthur traia în podul casei lui Compeyson (lînga
iii.ini), si Compeyson tinea cu grija socoteala de tot ce ' i pentru locuinta
si mîncarea lui, pentru cazul cînd ar face sanatos si ar vrea sa rupa tovaras
ia. Dar n-a H ' nit, si Arthur si-a încheiat toate socotelile. Sa fi fost iu a
treia oara.cînd îl vedeam în viata mea; era I , luziu, si el a venit tîrîs-grap
is pîna în salonul lui m, îmbracat doar într-un halat de flanela, cu parul ¦ sudoare, si
i-a spus nevestei lui Compeyson :
lly, «au ca e sus în odaia mea si nu pot sa scap îmbracata în alb, spunea el, si are f
lori albe în par M.i rau, îi atîrna un giulgiu pe mîini si spune ca, limineata, vrea s
a ma acopere cu el", ompeyson i-a spus :
Prostule, nu stii ca ea are trup de om ? Si cum ar i ajunga sus, la tine în odai
e, fara sa intre pe usa H| fereastra si fara sa urce scarile ?".
Nu stiu cum a ajuns, spuse Arthur, tremurînd de
ir sta în coltul odaii, la picioarele patului, si-i tare
¦I sus, în dreptul inimii ei zdrobite tu i-ai zdro-
vfid picaturi de sînge".
ion era îndraznet ,1a vorba, dar era un las fara
i'u te pîna sus cu bolnavul asta, care aiureaza, i-a tei lui. Si tu,
Magwitch, da-i o mîna de ajutor,
, ¦ I nu se apropia niciodata de odaia lui Arthur.
, I.I lui Compeyson si cu mine l-am bagat pe Arthur
HI pat, dur el vorbea într-aiurea:
i ii.ili v,i la ea ! tipa el. Se uita la mine si flutura
1 N-o vodeti ? Uitati-va la ochii ei ! Nu-i înspai-
i vezi cit e de nebuna ?". Pe urma striga : O sa-1
331
arunce peste mine sl s-a sfirsit cu mine ! Luati-1 din mini ea, luati-1 !".
Se agata de noi si tot vorbea mai departe cu ea si i rfij pundea, de mi se parea
si mie c-o vad aievea.
Nevasta lui Compeyson era învatata cu aiurelile lui; i-i dat ceva de baut, ca sa s
coata spaima din el, si, încetul ci încetul, s-a linistit.
A plecat! A fost pe aici sfatuitorul ei ?'V
Da", raspunse nevasta lui Compeyson.
Si i-ati spus s-o încuie si s-o zavorasca în casa ?".
Da".
Si sa-i smulga urîciunea aia din mîna ?".
Da, sigur".
Esti o femeie buna, spunea el ; te rog, nu ma orice s-ar întîmpla, si-ti multumesc".
Si a stat omul linistit pîna aproape de ora 5,' si ai i a sarit din pat cu un tipa
t si a început sa strige cît îl tinM gura :
Uite-o ! Iar are giulgiul la ea. îl desface. Vine din colt. Vine la patul meu. Tine
ti-ma amîndoi, fiecare într-o parte, n-o lasati sa m-atinga cu el. Ha ! I-am scapat
de data asta. N-o lasati sa mi-1 arunce pe umeri. N-o lasati sa ma ridice sl sa
ma cuprinda cu el. Ma ridica. Tineti-o !".
Si s-a ridicat în capul oaselor si a murit.
Compeyson nu s-a necajit prea tare, fiindca-jnoarte. Arthur era o usurare pentr
u amîndoi. Pe urma, ne-ani pm împreuna pe treaba si, la început, m-a pus sa jur (era
Coartj priceput) pe cartea mea. Stii, carticica asta neagra, mai baii i<. pe ca
re l-am pus si pe prietenul tau sa jure.
Nu mai spun cîte a planuit Compeyson si cît am facui ca ar dura o saptamîna întreaga, va
spun doar, mai baielr >! tu, prietenul lui Pip, ca omul asta m-a vîrît într-o asenumn
urzeala, ca m-a facut robul lui "Mereu îi datoram bani, i eram sub pumnul lui. me
reu lucram si mereu mi-era pielii în primejdie. Era mai tînar ca mine, dar era vicle
an si ÎJ si ma întrecea de cinci sute de mii de ori si n-avea înd de nimio. Femeia mea
, atunci cînd m-am încurcat... Ia e te-te, omule ! Pe ea nu trebuie s-o amestec în..
.
Omul se uita ca zapacit în jurul lui, ca si cum si-. pierdut sirul în cartea amintir
ilor din care citea ; îsi în fata spre foc, îsi întinse si mai tare mîiniJe pe genunchi
le ridica si le cobori din nou.
332

Nu-i nevoie sa povestesc si asta, spuse el, privind înca i ni jurul lui. Timpul cît
am lucrat cu Compeyson a fost ii amarnic din toata viata mea ; daca am spus ast
a, am I lotul V-am spus ca m-au judecat o data pentru un delict, | >¦
mei cînd lucram cu Compeyson? I n raspunsei : Nu.
Bine! facu el. Am fost judecat si m-au condamnat. n spun ca am fost arestat
de doua sau trei ori pentru ¦MilHi în cei patru sau cinci ani cît a tinut tovarasia no
as-dlJ n-au avut dovezi. Pma la urma, Compeyson si cu HM .mi fost amîndoi con
damnati pentru ca am pus în circu- I' "1','le bani furati si mai erau si alte învinu
iri. 1 inpoyson mi-a spus :
l'iecare se apara pe socoteala lui ; nu e nici o lega-|l .1 n ire noi doi", si
atîta tot.
'¦i <ii eram sarac lipit pamântului, asa încît mi-am vîndut * li.unele, în afara de ce
e mine. si tot nu l-am 11* ' lua pe Jagger.
nc-^am asezat pe banca acuzatilor, am vazut, de la ¦ ", cit de boieros arata Compe
yson, cu parul lui cret, cu l' Iul negre si cu batista alba. si ce grosolan si
pîrlit eram ¦ a citit acuzarea si s-au spus care sînt dovezile, arn i i' seama cît
de greu apasau toate pe spinarea mea si Tlli putine erau puse pe seama lui. S
i cînd s-au depus- mar-|lii' un vazut ca eu fusesem totdeauna capul rautatilor,
dupa HI juramintele martorilor, ca mie mi se platisera ¦ I« - ti 11 iii bani
i, ca eu trasesem firele si ca ma alesesem cu l ii atunci cînd a venit rîndul apa
rarii, am vazut si |l limpede planul, fiindca aparatorul lui Compeyson spunea :
Domnule presedinte si domnilor, vedeti în fata ochi-^Bjmnruvoastra, unul lînga
altul, doi oameni pe care îi i'bi de Ia departare ; unul, cel mai tînar,
e bine-Kll ^1 va va vorbi ca atare; al doilea, cel mai în vîrsta, icre. si va v
a vorbi tot ca atare ; unul cel mai tînar, i/ut decît arareori la asemenea treburi
si se banu-1 -.i ar fi fost amestecat în afacerile acestea ; celalalt, fost ame
stecat mereu, si vinovatia luî a fost do-II 1 Cu 1 nu este decît un singur vinov
at, va mai puteti 1- c acela? Si daca sînt doi va mai întrebati oare Hi ilni 1
mai vinovat?" si alte lucruri din astea.
1 ri, 1 a venit vorba de r-ar-irter O>mpevson era aceîa i" ¦ .. la .scoala
, si cutare si cutare coleg de "al lui a ajuns
333
departe, si martorii îl cunoscusera pe Compeyson în cutare club si societate,
si spuneau despre el numai lucruri bun* Nu eram eu oare omul care mai fus
ese judecat si alta care eram cunoscut ca un cal breaz prin toate casele d< rect
ie si toate închisorile din tara ? Si cînd a venit vorba dt> tinut discursuri, nu
era Compeyson acela care le vorbea, în fim-dîndu-si la fiecare cuvînt fata în batista al
ba, si mai punea si poezii în discursul lui, si nu eram eu acela care nu pi> sa le
spun decît: Domnilor, omul. asta de lînga mine mai mare pacatos din lumea asta ?".
Si cînd a fost vorl se dea verdictul, n-a fost oare Compeyson acela pentru au ce
rut îndurare, fiindca era bun din fire, dar se st-într-o tovarasie proasta, si n
u tot el a fost omul care a vorbit numai rau de mine, si n-am fost eu acela de c
are nu s-a durat nimeni cu alt cuvînt decît vinovat ?". Cînd i-am s| lui Compeyson : L
as', ca iesim noi din tribunal, si bucati fao din tine !", nu 1-a rugat Compeyso
n pe judecator sa-1 ai si n-au pus oare temniceri între mine si el ? Si cînd au sen
tinta, n-a luat el numai sapte ani, si eu, paisprezece ? #1 n-a zis judecatoru
l de el ca-i pare rau, fiindca ar fi putui ajunga departe, iar de mine ca sînt un
criminal vechi si "Ir,' si ca o sa ajung si mai rau ?
Omul se înfierbîntase tare, dar se stapîni ; rasufla s de doua-trei ori, înghiti de cîteva
ori si, întinzîndu-si n spre mine, spuse, ca sa ma linisteasca :
Fii pe pace, n-o sa vorbesc urît, mai baiete !
Se încinsese atît de tare, încît îsi scoase batista si-si sti fata, capul, gîtul si mîinile
nte de a povesti mai dep.i
I-am spus lui Compeyson ca fac bucati din el si mi am
zis : Dumnezeu sa faca bucati din mine daca n-oi face .
Eram amîndoi pe acelasi vas de ocnasi, dar, mult timp, n
putut sa ajung pîna la el, macar c-am încercat. Pîna la urm|^_
tot l-am luat pe la spate, i-am dat un pumn în obraz, ca sâ sa
întoarca si sa pot face bucati dn fata lui, dar m-au vazul
au pus mîna pe mine. Carcera de pe corabie nu era prea i zava pentru un om care se
pricepea la carcere si stia sa inout* si sa se arunce în apa. Am ajuns pîna la mal
si m-am ascunl printre morminte, fericindu-i pe cei care erau înauntru
i'î scapasera de toate relele, si atunci l-am vazut mai îniii baiatul meu !
Si se uita la mine cu o privire dragastoasa, care ma I sa-mi fie din nou scîrba de
 el, desi mi-era tare mila de biciul om.
33 î
l)e la baiatul meu am înteles ca tot în mlastini se afla peyson. Pe legea mea, cred
ca el fugise de pe corabie cz;i mea, fara sa stie ca eu ajunsesem la mal. L-am
11 (i Hucati am facut din mutra lui. Si acum, mi-am zis fiindca nsta-i cel mai
mare rau pe care pot sa ti-1 fac ca mine nu ma sinchisesc te trag înapoi !". As fi
înotat asa, I de par daca n-as fi avut încontro, si tot l-as fi dus «'i |M' corabie,
chiar daca nu ne-ar fi gasit soldatii. Nii'.ur ca. pîna la urma, tot el" a iesit b
asma curata doar un caracter atît de frumos ! Zicea ca a evadat fiindca in i mi
se de frica mea si a gîndurilor mele ucigase ; si pe-f. .1 lui a fost usurata.
Pe mine m-au pus în fiare, m-au pot Iurasi si m-au deportat pe viata. Dar, vedeti
voi, mai Iu, prietenul lui Pip, ca n-am ramas acolo pe toata fi, de vreme ce sînt
aici.
fii' sterse din nou cu batista, cum facuse si adineauri, si încet din buzunar o mîna
de tutun, îsi desprinse fliin de la butoniera, o umplu încet si începu sa fumeze. A m
urit ? întrebai eu dupa cîteva clipe de tacere. < ine sa fi murit, mai baiete ? i
'mnpeyson.
Poti sa fii sigur ca, daca traieste, spera ca eu sînt , fcpuse el cu o p
rivire furioasa. N-am mai auzit nimic

ii scrisese ceva cu creionul pe coperta unei cartî. împinse încetisor cartea spre m
ine, în timp ce Prpvis II ochii la foc, iar eu am citit: Numele tînarului Havi
sham era Arthur. Compeyson e
spunea ca e iubitul domnisoarei Havisham". ichis cartea, facîndu-i lui Herbert un s
emn abia vazut sl am pus-o deoparte ; dar nici unul din nou n-a <> vorba, ci
am ramas cu ochii la Provis, care fuma
CAPITOLUL 43
lAbovi ca sa ma întreb a cîta parte din sila mea se datora Estellei ? De ce m-as op
ri din drumul
i starea sufleteasca ce ma cuprinsese înainte de ea la oficiul de diligente, în ziua
în care încer-
335
casem sa scap de aerul închisorii, cu starea sufleteasca cuprindea acum de cîte ori.
ma gîndoam la prapastia dintn frumusetea si mîndria Estellei si fugarul reîntors, pe i
adaposteam eu? Caci aceasta oprire nu mi-ar netezi cin unu si nici n-ar face
sfîrsitul mai bun ; lui nu i-ar ajuta cu uimii iar eu nu rn-as simti mai usurat.
Povestirea lui sadise în sufletul meu o noua teama *jnai bine zis, povestirea lui
daduse forma si înteles UJ meri mai vechi. Daca Compeyson era în viata si aflase d(
toarcerea lui, nu era greu sa ghicesc urmarile. Ca acest peyson avea o frica de
moarte de Provis, asta o stiam i bine decît ei amîndoi ; si era greu sa-ti închipui
ca un firea pe care i-o zugravise Provis ar sovai sa scape totdeauna de un
dusman atît de temut, folosindu-se de m foarte sigur al denuntului.
Nu-i pomenisem si nici nu voiam sa-i pomenesc vi < ¦¦ lui Provis despre Estella, cel
putin asa eram hotarît. Dar i Spus lui Herbert ca, înainte de a pleca în strainatate,
trebu s-o vad si jDe Estella, si pe domnisoara Havisham. I-arh s aceasta în seara
în care Provis ne spuse povestea lui, dup ramaseram singuri. Am luat hotarîrea sa m
a duc la Ricinii a doua zi, si asa am si facut.
Cînd ma înfatisai înaintea doamnei Brandley, ace; chema pe servitoarea Estellei,
care îmi spuse ca stapîn plecase la tara. Unde ? La Satis", ca de obicei. Nu c
. obicei", spusei eu, fiindca pîna atunci nu plecase înc.i data acolo fara mine. A
m întrebat cînd avea de gînd s, întoarca.
Fata îmi raspunse cu un aer stînjenit, care îmi spori dumerirea, ca Estella va ramîne
acolo mai mult timp. vorbele acestea nu întelesei nimic altceva decît ca scopul e
ra- ca eu sa nu înteleg nimic, si ma întorsei acasa foarte ab;'i
O alta consfatuire nocturna cu Herbert, dupa plec Provis (îl duceam întotdeauna pîna
acasa si ma uitam ;r în jurul meu), ne duse la concluzia ca nu trebuie sa-i spui înc
a nimic despre plecarea în strainatate înainte de în ten rea mea de la domnisoara Havi
sham. între timp, Herbert ¦ mine trebuia sa ne gîndim fiecare în parte la felul cum treb
ui sa-i vorbim ; va trebui sa ne prefacem ca ne temei) a-1 sti banuit si urmari
t, fie ca eu, care nu fusesem strainatate, sa propun o calatorie. Stiam doar amînd
oi de-ajuns sa propun ceva pentru ca el sa încuviinteze. însa utlfl
336
I lerbert eram de parere ca nici nu putea fi vorba i I Lasa mult timp în situati
a în care se afla. in ziua urmatoare avui josnicia de a ma preface ca ma i fagâduia
lâ facuta lui Joe si ca trebuie sa ma duc pîna i . caci pe atunci eram în stare de
orice josnicie fata de de numele lui. Provis trebuia sa fie cu ochii în patru np c
e eu eram plecat, iar Herbert trebuia sa ia asupra ¦ mile mele. Eu aveam sa lipses
c doar o zi si, la întoar-nioa, dorinta lui de a ma vedea începînd un trai de
man pe picior mai mare avea sa fie satisfacuta. îmf n prin minte ia
r mai tîrziu descoperii ca si Herbert se la acelasi lucru ca cel mai bun mijloc de
a-1 face pli i c ni strainatate ar fi sa nascocim nevoia de a face cum-ii, sau
ceva asemanator.
usa, dupa ce am înlaturat toate piedicile care-mi sta-' ! ui drum, am pornit spre
domnisoara Havisham cu dili-nti il<" dimineata, care pornea din Londra înainte de
a se zi ; cînd ziua începu sa se furiseze, oprindu-se so-, i seîncind, învaluita în peti
ce de nori si în zdrente i, ca o cersetoare, ma aflai departe, în mijlocul cîmpu-in
la Mistretul albastru", dupa o calatorie nepla-1 ni burnita, si pe cine altul cre
deti ca am" gasit în poarta, ohitoare în mîna si uitîndu-se la diligenta ? Pe nimeni ii
ilccît pe Bentley Drummle !
I > oarece se prefacea ca nu ma vede, m-am prefacut si eu
I vad. Era o purtare foarte caraghioasa din partea amîn-
ii atît mai caraghioasa cu cît intraram amîndoi în
iun hanului, unde el tocmai îsi sfîrsise gustarea de
iit.i si unde eu o comandai pe a mea. Ma otravea gîndul
I se afla în oras, fiindca stiam foarte bine pentru ce
l'refacîndu-ma ca citesc un ziar soios, foarte vechi, ale
tlrl locale erau mult mai greu de zarit decît corpurile
Mm iIr pe el, ca, de pilda, cafeaua, saramura, sosul de peste,
''>pit si vinul cu care era stropit ca si cum ziarul s-ap
r--.il. de un pojar foarte ciudat sedeam la masa mea,
ce <-l statea în fata focului. Pe masura ce trecea timpul,
. i ca Drummle îmi aduce o jignire fara seaman stînd
focului. Si ma sculai, hotarît sa am si eu parte de cal-
blila sa-mi întind mîmile pe la spatele lui ca sa iau
l sl &1 scormonesc focul din camin, dar tot ma mai
ca nu-1 cunosc. !
Vrei sa ma jignesti ? spuse domnul Drummle.
337
A, facui eu cu vatraiul în mîna, dumneata erai ?
mai faci ? Ma miram eu cine e omul care lasa focul sa se stiu
Spunînd aceste cuvinte, scormonii focul cu naduf si apoi ma înfipsei alaturi de domn
ul Drummle, cu spatele la fo< latindu-ma din umeri.
Chiar acum ai sosit? spuse domnul Drummle, îmi
gîndu-ma ceva mai încolo cu umarul.
Da, spusei eu, împingîndu-1 pe el ceva mai încolo cu
umarul meu.
Nesuferit oras ! spuse Drummle. E tinutul dumi!
mi se pare.
Da, încuviintai eu. Am auzit ca seamana foarte mull
cu tinutul dumitale, Shropshire l.
Nici gînd ! spuse Drummle.'
Apoi. domnul Drummle se uita. la ghetele lui, si eu ale mele. pe urma domnul D
rummle se uita la ghetele m<l>-, si eu la ale lui.
 De mult esti aici ? întrebai eu, hotarît sa nu-i c<
hici un pic de foc.
Destul ca sa ma plictisesc, raspunse Drummle, cu un
cascat prefacut, dar la fel de hotarît ca si mine, sa nu cec
nici cît de cît.
Mai ramîi mult aici ?
Nu mai pot ramîne, raspunse domnul Drummle. Di\v
dumneata ?
Nici eu nu mai pot ramîne, spusei eu.
! Simteam ca-mi fierbe sîngele în vine si, daca umarul d< nului Drummle s-ar mai fi
apropiat doar cît grosimea ui un fir de par, l-as fi izbit cu capul de fereastra;
de asemci îmi dadeam seama ca daca umarul meu ar fi avut pretc asemanatoare, domnu
l Drummle m-ar fi izbit cu capul de I de alaturi. El începu sa fluiere încetisor. F
acui si eu la fel
Tinutul are mlastini întinse, asa mi se pare ! s|
Drummle.
Da. Si ce-i cu asta ? spusei eu.
Domnul Drummle se uita la mine, apoi la ghetele mi-le, scoase o exclamatie si rîse
. j Esti bine dispus, domnule Drummle ?
Nu, spuse el. nu prea Ma duc sa ma plimb calare. Am
de gînd sa explorez mlastinile, ca sa ma mai distrez putui
Comitat din vestul Angiiei.
338
it Cil satele de pe-aici sînt foarte razlete. Cu cîrciumi . si fierarii... si mai st
iu eu ce. Chelner ! I >a, domnule. E gata calul ?
Vu asteapta la usa, domnule.
Hi ne. Uite ce este, domnisoara nu încaleca astazi ; e vremea.
Foarte bine, domnule. Si eu nu iau masa aici, fiindca manînc la domnisoara ir. i F
¦ ¦ Foarte bine, domnule.
¦oi Drummle se uita la mine cu o privire obraznica,
¦ ¦ de triumf, care se oglindea pe" toata fata lui fâlcoasa
l'iin ma sageta în inima, macar ca era atît de greoi ; eram
scos din minti, încît ma cuprinse dorinta sa-1 iau în
B cum a luat-o tîlharul din poveste pe doamna cea ba-
si sa-1 azvîrl în fee.
¦ l'n lucru însa era limpede pentru amîndoi, si anume ca
ml clin noi nu putea parasi focul pîna la potolirea spi-
lor Stateam amîndoi, bine înfipti, în fata caminului, umar
in ir, picior lînga picior, cu mîînile la spate si fara sa ne
||ni din loc. Calul astepta în fata usii, în burnita de afara,
lltrrul îmi puse mîncarea pe masa, o strînse pe a lui Drum-
im ma poftea sa iau loc; eu dadui din cap, dar a-
iHli'i ramaseram neclintiti.
\ i mai fost de atunci pe la Pitigoii din crîng ?" în-i'i Drummle.
Nu, raspunsei eu, am avut destul de furca cu pitigoii" ira. \ .la a fost atunci,
cînd noi doi n-am fost de aceeasi
I
Du, raspunsei eu, foarte taios.
i itâ, lasa ! Ai scapat foarte usor, rîriji Drummle. N-ar i'mi -a-ti iesi din fire
.
Domnule Drummle, spusei eu, dumneata n-ai caderea .laturi cu privire la acest su
biect. Cînd îmi ies din' as recunoaste ca în ziua aceea s-a întîmplat asa), nu arunc cu pa
harele.
Iu asa fac, spuse Drummle.
ui privit o data sau de doua ori si i-am spus, în timp
IM- mocnea în mine crestea:
i»'unnule Drummle, eu n-am cautat aceasta discutie si .1 .1 este prea placuta.
\,
339
Eu sînt sigur ca nu este, spuse el privindu-ma bniji
ritor peste umar, dar n-am nici o parere despre asta. i
Si, prin urmare, continuai eu, propun, cu voia duml
tale, ca în viitor sa nu mai avem nici un fel de legatura unul
cu altul.
Asta e si parerea mea, spuse Drummle, întocmai ci
fi propus si eu sau, mai curînd, ce-'as fi facut, fara sa propun Dar nu te pierde
cu firea. N-ai pierdut destul si asa ?
Ce vrei sa spui, domnule ?
Chelner ! striga Drummle, în loc sa-mi raspunda.
Chelnerul rasari din nou.
Uite. domnule, întelegi ca domnisoara nu calai
astazi si ca eu iau masa la dumneaei ?
Sigur ca înteleg.
Dupa ce chelnerul pipai cu palma ceainicul, care se ni de tot, si-mi arunca o pr
ivire plina de rugaminti, iesi din od. iar Drummle îsi scoase din buzunar o tigara
de foi, avînd qi sa nu miste umarul de lînga mine. musca tigara, de la capat, dar t
ot nu se urni. Ma înabuseam si fierbeam, simtind ca nu mai puteam rosti nici o vor
ba fara sa pomenim numele Este; pe care n-as fi putut îndura sa-1 aud iesind di
n gura I prin urmare, m-am uitat la zidul din fata. stînd nemiseai si cum as fi
fost singur si mi-am dat silinta sa tac. Mit neputinta sa spun cît timp am stat în p
ozitia asta caraghio, dar stiu ca, pîna la urma, au navalit înauntru trei fer
m dolofani, pe care cred ca i-a trimis chelnerul ; acestia inii descheindu-si
nasturii de la haine si frecîndu-si mîinile si, fata lor, furam nevoiti sa ne dam în l
aturi, caci oameni, îndreptara spre foc.
L-am vazut pe Drummle prin fereastra apucînd coama lului. încalecînd cu miscarile lui
greoaie si brutale si clatii du-se în sa într-o parte si într-alta. înainte si înapoi. Cre
d» ca plecase, cînd îl vazui întoreîndu-se si strigînd sa i se ad un foc pentru tigara din
ura, de care uitase. Un om în haina de culoarea prafului aparu, n-as putea spune d
e ui adiicîr.d un taciune aprins ; poate ca venea din curtea hani poate din strada
, cine stie de unde, si în timp ce Drumml< apleca din sa si si aprindea tigara, rîzînd s
i facînd semn capul spre fereastra cafenelii. umerii lalîi si parul vîlvoi omului care
statea cu spatele la mine îmi amintira de Oi I
Eram prea zapacit ca sa ma sinchisesc daca era î adevar el si pre
a zapacit chiar si pentru a mînca. asa spalai pe mîini si pe obraz, q* sa uit de vr
emea urîta de
340
il.itoria mea, si ma îndreptai spre casa aceea veche si Itutâ, al carei prag ar fi f
ost atît de bine sa hu-1 fi calcat luduta, casa aceea pe care ar fi fost atît de bin
e sa n-o fi "ii niciodata.
CAPITOLUL' 44
Domnisoara Havisham si Estella erau în odaia unde se niiisa de toaleta ; pe
pereti ardeau luminari înfipte în Irc; domnisoara Havisham sedea pe o canapea,
lînga Estella, pe o perna, la picioarele ei. Estella împletea, usoara Havisham se ui
ta la ea. La intrarea mea îsi ri-¦M (iti)îndoua privirile si vazura ca se petrecuse o
schim-mine. întelesei aceasta dupa privirile pe care le schim-lii una cu alta.
Ce vînt te aduce pe aici, Pip ? întreba domnisoara
im. . .
[ Di'sl se uita drept în ochii mei, îmi dadeam seama ca era 1|«nil,i. Si cum Estella s
e opri o clipa din împletit, cu ochii si apoi lucra mai departe, mi se paru ca cit
esc limpede nea degetelor ei ca si cum mî-ar fi spus-o cu aju-il urnii alfabet sec
ret ca ea îsi da seama ca-1* descoperi-idevaratul meu binefacator.
Domnisoara Havisham. spusei eu, am fost ieri la Rich-i sa vorbesc cu Estella ;
si descoperind ca un vînt a 0 |"' ea pîna aici, am venit si eu.
inlsoara Havisham îmi facu pentru a treia sau a patra
nn sa stau jos, asa ca ma asezai pe scaunul de lînga
toaleta, unde o vazusem pe ea sezînd de atîtea ori.
îmi (irela, cu toate vechiturile de la picioarele si din jurul
paru în ziua aceea un loc firesc pentru mine. Ceea ce voiam sa-i spun Estellei.
domnisoara Havis-i spune în cîteva elipe în fata dumneavoastra, chiar No sa va mire
si nici n-o sa va displaca. Sînt ne'no-, mul nenorocit decît m-ati dorit vreodata.
misoara Havisham tot se mai uita drept în ochii mei. I mtyonrea degetelor Estcllei
. vedeam ca si ea ma asculta
¦ minte; dar nu-si ridica ochii spre mine. Am descoperit cine este binefacatorul
meu. N-a fost o "H I. licita si nu e o descoperire care ar putea prinde
341

bine reputatiei, situatiei, sau averii mele. Am motivele pentru care nu pot spu
ne mai mult decît atît. Taina nu ml apartine mie, ci unui alt om. . (
Si fiindca am tacut o clipa, uîtîndu-ma la Estella si dindu-ma cum sa vorbesc mai de
parte, domnisoara Havisham repeta :
Taina nu-ti apartine tie, ci unui alt om. Si... ?
Cînd am fost adus aici la chemarea dumneavo;i:
domnisoara Havisham, pe vremea cînd mai faceam parte din
satul acela, pe care tare as dori sa nu-1 fi parasit, cred ca, da
fapt, am venit în casa aceasta cum ar fi venit oricare alt bai.it,
ales la întâmplare, cu un fel de servitor, pentru a satisface I
nevoie sau o toana, si, prin urmare, pentru a fi platit.
Da, Pip, raspunse domnisoara Havisham, dînd cu
tarîre din cap.
Si ca domnul Jaggers...
Domnul Jaggers, spuse domnisoara Havisham, retc
' du-mi vorba cu glas aspru, n-a avut nici un amestec în toalo astea si nici n-a s
tiut nimic. Faptul ca este avocatul meu sil în acelasi timp, avocatul binefacat
orului tau nu este decît o întîmplare. Are aceleasi legaturi cu nenumarati alti
oami asa ca lucrul acesta se putea întîmpla cu usurinta. Oricun fi, lucrul s-a întîmpla
t, dar asta n-a fost vina nimanui.
Oricine ar fi putut sa citeasca pe fata ei ravasita ca | acum nu-mi ascunsese ni
mic si ca nu se ferea de mine.
Dar cînd am cazut în greseala din care atîta timp n nu
iesit m-ati împins mai departe ! spusei eu.
Da, raspunse ea, miscîndu-si din nou capul cu li
rîre, te-am lasat sa mergi mai departe.
A fost frumos sa procedati asa ?
Cine sînt eu, striga domnisoara Havisham, lovim i
bastonul în podea si mîniindu-se atît de brusc, încît Estclla
îsi ridica ochii, mirata, cine sînt eu, pentru numele lui Dum
nezeu, ca sa ma port frumos ? !
Plîngerea mea n-avusese rost si n-avusesem de gînd *M rostesc. I-am spus aceasta în ti
mp ce ea statea pe gînduri dniu izbucnirea de adineauri.
Bine, facu ea. Altceva ?
Am fost platit din belsug pentru serviciile pe t.nn
le-am facut aici, spusei eu, ca s-o potolesc, prin faptul ca nu
intrat ucenic ; toate întrebarile astea le-am pus doar din i IM
riozitate. Cele ce urmeaza au un alt scop (nadajduiesc ca ¦
scop mai dezinteresat). Cînd m-ati lasat sa starui în grecii»
342

domnisoara Havisham, ati facut-o pentru a le pedepsi, im a le trage pe sfoara po

ate ca veti gasi mai bine decît i,. ii-rmenul care se potriveste gîndului dumneavo
astra, fara ligneasca deci pentru a le amagi pe rudele dumnea-tl i atît de egoiste
?
l
Da, asa a fost. Vina era a lor. Tu ai fi facut la fel. Cine PII t;a sa fiu silit
a sa ma rog de tine sau de ei pentru ca ni Ic sa nu se întâmple asa? Tu ti-ai întins s
ingur curse. MI ti le-am întins.
ini
Am asteptat pîna ce s-a potolit din nou caci si aceste > fusesera o izbucnire a fi
rii ei iuti si salbatice si apoi nceput a vorbi iar :
¦ li
i h
I
i
Am fost aruncat într-o familie înrudita cu dumnea-
ii c. domnisoara Havisham, si de cînd am sosit la Londra,
MI mereu în mijlocul acelor oameni. Stiu ca si ei au cazut
i iceleiasi înselaciuni nevinovate, ca si mine. Si as fi fa-
si josnic daca nu v-as spune fie ca va e sau nu pe
fir ca aveti de gînd sa dati sau nu crezare spuselor mele
nu v as spune ca-1 nedreptatiti adînc pe domnul Matthew
t si pe fiul lui cînd va închipuiti ca nu sînt oameni ma-
ijl, drepti, deschisi ; îi nedreptatiti cînd îi credeti în
If Intrigi si de fapte josnice.
Sini prietenii tai, spuse domnisoara Havisham.
Mi-au devenit prieteni, spusei eu, desi credeau ca vreau
1 Itur, dar dupa cîte stiu, Sarah Pocket, domnisoara Geor-
i domna Camilla nu sînt prietenii mei.
i|iiul c-a-i puneam pe Herbert si pe domnul Pocket în
i cu ceilalti parea sa-i ridice în stima ei, spre bucuria
imnlsoara Havisham ma privi patrunzator timp de cî-
|l|)i si apoi îmi spuse cu glas linistit: i
cc ceri pentru ei ? '
li
Numai atît. spusei eu : sa nu-i amestecati cu ceilalti. ¦ !¦ !¦ i l.isi sînge cu ei.
dar, credeti-ma, au alta fire.
in ma mai departe, tot atît de patrunzator, domni-ll'ivlNham repeta:
i i pentru ei ?
Ictl doar. spusei eu drept raspuns, dîndu-mi seama putin, nu sînt atît de viclean încît sa
va pot ascunde, i lori-o, taptul ca urmaresc ceva. Domnisoara Ha-i" i iti put
ea sa va lipsiti de niste bani pentru a-i ic mi li ii meu Herbert un serviciu p
entru toata viata, rvlfiii care. prin însasi firea lucrurilor, trebuie facut I lui,
v as arata ce e de facut.
343
De ce trebuie facut fara stirea lui ? întreba ea, îmj
unîndu-si mîinile deasupra bastonului, ca sa ma poat;i pi
cu mai multa luare-aminte. .
Pentru ca, spusei ei, am început prin a-i fa<
serviciu chiar eu, acum mai bine de doi ani, fara stirea lui
nu vreau sa ma tradez. De ce nu mai sînt în stare sa i
lucrurile pîna la capat, nu pot spune. Face parte din taina ac
care nu-i a mea, ci a altuia.
încetul cu încetul, domnisoara Havisham îsi întoarse oi 1111 de la mine si-i atinti asup
ra focului. Dupa ce privi focul li îndelungat cel putin asa parea în tacerea odaii s
i jude dupa luminarile care se mistuiau încet tresari din cauza 1.1 taciune care c
azuasi se uita din nou la mine, mai întîi cu i> ochi lipsiti de expresie si apoi cu
o privire din ce în ce i încordata. In tot timpul acesta, Estella împletea mai depai S
i cînd domnisoara Havisham întoarse spre mîne privii aceea concentrata, îm
i spuse, ca si cum n-ar fi existat ni< întrerupere în dialogul nostru :
 Si altceva ?
Estella, spusei eu, îndreptîndu-ma de data aceasfu
ea si încercînd sa-mi stapînesc glasul care îmi tremura,
ca te iubesc. Stii ca te iubesc de mult si ca-mi esti fo.
draga.
La vorbele acestea, Estella ridica ochii spre mine, degetele ei lucr
au mai departe, în timp ce ma privea cu chipul nemiscat. Simteam ca domnisoara
Havisham se uita cînd l.i mine, cîryi la Estella, si din nou cînd la mine, cînd la ea.
Ar fi trebuit sa spun asta demult, dar n-am spi
din cauza greselii aceleia îndelungate, care m-a facut sa
dajduiesc ca domnisoara Havisham ne sortise unul altuia. A
timp cît am stiut ca nu te poti împotrivi, n-am vrut sa
besc. Dar acum trebuie.
Cu acelasi chip nemiscat si cu aceeasi miscare a deget' Estella clatina din cap.
Stiu, spusei eu, raspunzînd miscarii ei, stiu. Nu sper
pot spune vreodata ca esti a mea, Estella. Nu stiu ce mi
poate întîmpla foarte curînd, cît de sarac voi fi si unde
voi duce. Totusi, te iubesc. Te-am iubit mereu, din ziua i
care te-am vazut pentru prima oara în casa asta.
Estella clatina din nou din cap, privindu-ma nemise dar împletind mai departe.
Ar fi fost crud din partea domnisoarei Havisham, îngsj
zitor de crud, sa-si bata joc de-un biet baiat si sa-1 chii
344

M
il> B rindul cu o speranta desarta si insuflîndu-i o nani-
i zadarnica daca si-ar fi dat seama de gravitatea fapte.or
i >.«i cred ea nu si-a dat seama. Cred ca, în suferinta pri-
iii.i de încercarile prin care a trecut ea, a uitat de sufe-
i mea, Estella. . .
<) vazui pe domnisoara Havisham ducînda-si mîna la inima .iiiii ici o acolo, în timp ce
ochii ei priveau cînd la Estella, I la mine.
S-ar parea, spuse Estella foarte calma, ca exista sen-
, închipuiri nu stiu cum sa le spun pe care nu sînt
ture sa le înteleg. Cînd spui ca ma iubesti, stiu ce vrei sa
1, Înteleg împreunarea de euvinte, dar nimic mai mult. Nu
>a nimic în pieptul meu, nu atingi nici o coarda. Nici
pasa de ceea ce-mi spui. Doar am încercat sa te previn.
isa ?
I .un raspuns cu un glas nenorocit * Da.
Da. Dar n-ai vrut sa asculti, fiindca socoteai ca nu D adevarul. Asa-i ca as
ta gîndeai ?
Credeam si nadajduiam ea nu spui adevarul. O fiinta de tînara, atît de neîncercata de
viata, atît de frumoasa
. Estella ! Nu era în firea lucrurilor. Era în firea mea, raspunse ea. Si apoi, ad
auga, apasînd ¦ cuvînt: E în firea care a fost creata în mine. Sa ¦ fao o mare deosebire î
e tine si ceilalti cînd îti spun r ncestea. Mai mult nu pot face.
E adevarat, întrebai eu, ca Bentley Drummle e în oras ,i te urmareste ?
- E foarte adevarat, raspunse ea, vorbind de el cu 9
dispretuitoare. ' Vi îl încurajezi si te plimbi calare cu el si ca ia masa
Iiiar astazi ?
Nn prea parea mirata ca stiu toate acestea, dar raspunse nou :
l'oarte adevarat. Har nu-1 poti iubi, Estella !
l't ulm prima oara, degetele i se oprira, în timp ce ea îmi . suparata :
Ce ti-am spus ? Tot mai crezi, în ciuda tuturor dove-, iA nu spun adevarul ?
N-ai sa te casatoresti cu el, Estella ? sr uita spre domnisoara Havisham si ram
ase o clipa Hndurl, cu lucrul în mîna. Apoi spuse ;
345
" De ce sa nu-i spun adevarul ? Ma marit cu el.
Fata mi-a cazut în palme, dar totusi, în ciuda durerii m-a fulgerat la auzul acestor
cuvinte, m-am stapînit mai blfll decît m-as fi asteptat. Cînd mi-am ridicat capul din
un ml, am vazut întiparita pe. fata domnisoarei Havisham o privim atît de înspaimântato
are, încît, cu toata nerabdarea mea pf| timasâ, cu toata jalea din sufletul meu, am ra
mas înmarmurii
Estella, draga mea Estella, n-o lasa pe domnisoara
visham sa te împinga spre pasul asta nenorocit! Inlatu i
pentru totdeauna ai si facut-o, stiu doar dar pastre.
pentru un om mai vrednic de tine decît Drummle. Domnisofi
Havisham te da lui pentru ca astfel da cea mai grea loviti
si aduce cea mai mare jignire multor barbati mai buni cari
te admira si celor putini care te iubesc cu adevarat. Prini"
cei putini, s-ar putea sa fie unul care sa te iubeasca tot atM
de sincer, desi nu de "atîta timp, ca si mine. Ia-1 pe acela, si am
îndura totul mai usor, de dragul tau.
Aprinderea cu care rostisem cuvintele acestea stîrni in Estella o mirare ca
re ar fi putut sa para vecina cu eoni; siunea dac-ar fi putut sa ma înteleaga cu m
intea ei.
Ma marit cu el, spuse ea din nou, cu un glas mai do-j
mol. Am si început sa fac pregatirile de nunta si am sa mfl
marit curînd. De ce amesteci numele mamei mele adoptive in
hotarîrea mea, cu gîndul s-o jignesti ? A fost vointa mea.
E vointa ta, Estella, sa te arunci în bratele unei bn<
în bratele cui sa ma arunc ? raspunse ea,, zîmbind. SU
ma arunc în bratele omului care ar simti cel mai tare (dacfl
oamenii simt lucrurile astea) ca nu ma leaga nimic de el T
Lasa! S-a facut. O s-o duc destul de bine, si barbatul mm,
la fel. Si fiindca spuneai ca domnisoara Havisham m-a îrrif
sa fac pasul asta nenorocit, afla ca ea ar fi vrut sa mai astept, sa nu ma marit
înca ; dar n-are nici un farmec si ma bu ca-mi schimb putin felul de
viata. Nu mai spune ni< N-o sa ne întelegem niciodata.
O asemenea bruta, un asemenea prostanac-! staruii cu,
cu deznadejde.
Sa nu-ti fie teama c-am sa fiu o binecuvîntare peni iu
el, spuse Estella. Asta n-o sa se întîmple. Hai ! Uite mîna n
Hai sa ne despartim acum, baiat visator ce esti... sau s
spun barbat ?
O, Estella, spusei eu, în timp ce lacrimi amare cur;:
siroaie pe mîna ei, macar ca ma cazneam sa le stapînesc, ci
S46

ramîne în Anglia si as putea sa înfrunt toate celelalte cum as putea sa te stiu sotia
lui Drummle ? I'rostii, spuse ea, prostii! O sa-ti treaca repede. ¦ Niciodata, E
stella !
Tina într-o saptamîna ai sa ma înlaturi din gîndurile
i te înlatur din gîndurile mele ! Dar faci parte din
nea, din fiinta mea. De cînd am venit aici pentru întîia
II baiatul cel grosolan, a carui inima ai ranit-o din prima
ii'-am gasit în fiecare rînd pe care l-am citit. Te-am
¦i "ivrit în fiecare priveliste pe care am vazut-o de atunci
iu, în pînzele corabiilor, în mlastini, în nori, în lumina,
ui cric, în fosnetul vîntului, în paduri, în apa marii si pe
l/i Ai fost întruchiparea tuturor gîndurilor gingase pe care
itea mea le-a cunoscut. Pietrele din care sînt cladite cele
1 ule case din Londra nu sînt mai adevarate, mai cu
fi de stramutat cu mîinile tale decît a fost si va fi
¦rntn ta în gîndurile mele si înrîurirea ta asupra mea, acum
una. Estella, nu mai poti schimba nimic; vei ra-
|)îna la sfîrsitul vietii mele o parte din fiinta mea, o
lin putinul care e bun în mine si o parte din ceea ce
ni mine. Dar acum, în pragul despartirii, nu leg fiinta
l de ceea ce este bun în bine, si credinta mea te ya
mereu astfel, caci, oricît de ascutita mi-ar fi acum du-
ini ca mi-ai facut mai mult bine decît rau. Dumnezeu
¦ i iiiecuvînteze. Dumnezeu sa te ierte!
N ;is putea sa spun ce val de durere mi-a smuls aceste
i ir.î sir. Rapsodia aceasta se ridica din adîncul sufle-
iit'ii ca sîngele care tîsneste dintr-o rana ascunsa si a
I l;i lumina ca un suvoi. Am mai zabovit cîteva clipe
i ( i la buzele mele si apoi am plecat. Dar de atunci
imintit mereu si, mai ales, îndata dupa ce am plecat
II limp ce Estella se uita la mine cu o mirare plina de
'¦, toata fiinta de naluca a domnisoarei Havisham,
V Iul mal statea cu mîna pe inima, parea ca se concentrase
privire înfioratoare de mila si remuscare.
Iul so sfîrsise, totul se stinsese! Erau atîtea lucruri
¦te sl stinse, îneît, iesind pe poarta, lumina zilei mi se
i Mi întunecata decît atunci cînd intrasem. Mai întîi,
pe furis prin niste ulite si jpoteci laturalnice, si
347
apoi m-am hotarît sa fac tot drumul pîna la Londra j-Caci îmi recapatasem îndeajuns stapîn
irea de sine ea sa-nu seama ca nu ma puteam înapoia la han, unde aveam sa-1 i^'i >
OM pe Drummle ; ca nu eram în stare sa stau în diligenta si *U ascult ce spun oame
nii si ca nu-mi ramînea nimic mai hun de facut decît sa ma istovesc cu drumul.
Era trecut de miezul noptii cînd am ajuns la Podul drei. Trecînd prin strazile întorto
cheate, care, pe vremea a se îndreptau spre vest, spre malul din Middlesex al fluv
iuh drumul cel mai scurt pîna în cartierul Temple era prin Wh^ff friars, chiar pe ch
ei. Nu eram asteptat pîna a doua zi de neata, dar aveam cheile la mine si, daca He
rbert se cu puteam sa ajung la patul meu fara sa-1 trezesc.
Deoarece mi se întîmpla foarte rar sa intru prin | din Whitefriars, dupa închiderea po
rtii din Temple, sj rece eram murdar si ostenit, nu-i luai în nume de rai torului
de noapte ca se uita cu multa luare-aminte la mine timp ce tinea poarta într
edeschisa, ca sa pot trece. Ca ii împrospatez memoria, i-am spus care e numele m
eu.
Nu eram chiar sigur de tot, dar mi-am închipuit sînteti dumneavoastra. Aveti un bile
t, domnule. Aducatorii spus sa fiti atît de bun si sa-1 cititi la lurriîna lanternei
m<
Am luat biletul, foarte mirat de cuvintele lui. Era adrosi Domniei-sale domnului
Philip Pip", si deasupra adresei citit cuvintele : Te rog citeste rîndurile acest
ea pe loc". / deschis scrisoarea, în timp ce pazitorul statea cu lanterna dicata,
si am deslusit urmatoarele cuvinte, scrise de mîna .Wemmick :
Nu te duce acasa".
CAPITOLUL 45
De îndata ce am citit aceasta înstiintare, m-am îndeparf de poarta Temple si am ajuns
cum am putut pîna la Street, unde am luat o birja întîrziata si am pornit spre Hui mums
" din Covent Garden. In vremea aceea puteai sa întotdeauna un pat la Hummums" la or
ice ora din noa] Dupa ce trecui prin fata ghiseului, servitorul aprinse. Iu mu
348
urc venea Ia rînd pe raft si ma duse de-a dreptul în odaia i ii venea rîndui pe lista.
Era un fel de încapere I 61 ita, ilfi la parter, în fundul casei, avînd un pat monstr
u s. u i filpi, care se întindea despotic peste întreaga odaie, Indu si energic unul
 din picioare în camin, iar un altul Igu] usii si strivind cu totul spalatorul, ca
si cum s-ar fi t.ii de drepturi divine.
BM"'
Droarece cerusem lumina, înainte de a ma parasi, servi- uni aduse scumpa noastra c
andela atît de pretuita în miile acelea preacuvioase un obiect care seamana
cu II unui baston de plimbare, un obiect care se spargea de ii ilingeai, de la
care nu puteai sa aprinzi nimic si care iklea de obicei în fundul unui cilindru d
e tinichea, cu ii i iMiimde, ce trimiteau umbre jucause pe pereti. Dupa ce i în pa
t, ostenit, nenorocit si cu picioarele amortite > i- .il.î. mi-am dat seama ca
nu voi fi în stare sa închid I mal mult decît Argusul' acela neghiob de lînga mine
. Wl nc-am uitat unul la altul prin bezna de moarte a odaii, noapte jalnica !
Nelinistita, sinistra, (lungâ ! în odaie ¦ un miros foarte neospitalier de fu
ningine rece si de un ins ; si eu ma uitam în sus la colturile baldachinului, ma
ce de musculite albastre, ce de urechelnite si ce imisori trebuie sa fie agatat
i acolo, în asteptarea verii, id ma duse la întrebarea daca nu cumva s-ar putea | '
una din gîzele acelea sa cada peste mine, si apoi mi se SJmt cum îmi cade ceva us
or peste obraz, gînd foarte Imit, care îmi sugera si alte plimbari, înca si mai nepla-
ivcau loc pe spinarea mea. Dupa ce am stat treaz iiinp, începura sa se faca auzit
e vocile acelea atît de ciu-umplu tacerea. Dulapul soptea, caminul ofta, spala-lea
, si în scrin parca rasuna, din cînd în cînd, o coarda lillnrA. Tot atunci, ochii de pe
pereti capatarâ o privire ti, In fiecare din cerculetele acelea care ma fixau, ved
eam ivlntele : Nu te duce acasa".
i de felurite erau închipuirile si zgomotele care ma cuvintele : Nu te duce acasa
" nu lipseau niciodata, h HI în toate gîndurile mele ca o durere trupeascâ.^Nu tlsem
în ziare ca un necunoscut venise la Hum-', Intr-o noapte, sa se culce, ca se o
morîse si ca fusese < .luna zi de dimineata într-o balta de sînge. îmi trecu
:ui greaca, fiul lui Zeus si al Niobei ; fiinta cu o sula de ochi, "nu unii nu s
e închideau niciodata.

349
prin minte ca trebuie sa fi stat chiar în hruba unde si eu si ma sculai din pat ca
sa vad daca nu erau urme de prin odaie ; apoi deschisei usa, ca sa ma uit în co
ridoi ma mai înveselesc cu tovarasia unei luminite îndepartate, lln| care stiam ca m
otaie servitorul. De ce nu trebuie sa n acasa ?". Ce se întîmplase acasa ?".
,,Cînd o sa n acasa ?". Provis era acasa? Si teafar?" toate aces t
rebari mi se îmbulzeau cu atîta înversunare în minti-ai fi putut crede ca nu mai era lo
c în capul meu si | altceva. Chiarvsi atunci cînd ma gîndeam la Estella, cîi spuneam ca
, în ziua aceea, ne despartisem pentru totd chiar atunci cînd îmi aminteam de toate împr
ejurarile i-tirii noastre, de privirile, de glasul ei, de miscarea av. ei în timp
ce împletea, chiar si atunci ma urmarea p< oprelistea: Nu te duce acasa". Cînd, în
cele din urmi, atipit, de sfîrsite ce-mi erau mintea si trupul, aceasta oj se pref
acu într-un verb mare si întunecat, pe care trebui conjug la modul imperativ, timpul
prezent : Tu sa nu t acasa, el sa nu se duca acasa, noi sa nu ne ducem ac;; sa
nu va duceti acasa, ei sa nu se duca acasa". Apoi, 1, ditional : Eu nu m-as duc
e acasa" si, pe urma : Eu pot duce acasa, eu nu m-as fi dus acasa si eu nu puti
voiam, n-aveam voie sa ma duc acasa" pîna cînd simteai mi se întuneca mintea,
si atunci ma rasuceam pe j ma uitam din nou la rotocoalele care ma priveau
tint. perete.
Lasasem vorba sa fiu trezit la 7, fiindca era limpede trebuia sa-1 vad pe Wemmic
k înainte de a vedea pe ori< altul, si tot atît de limpede ca ma aflam în fata unui r
tru dezlegarea caruia ma interesau numai simtamini din Walworth. Ma
simteam usurat sa ies din odaia în I petrecusem o noapte atît de nenorocita si
n-am asteptat a 'I' bataie în usa ca sa sar din patul acela neprimitor.
La ora 8, întariturile castelului se înaltau în fata mei. Servitoarea cea mititica toc
mai intra în fortareata cu cornuri calde, asa ca intrai pe poarta, trecui podul în t
ovfi ei si fara sa fiu anuntat ma aflai în fata lui Wemmick. pregatea ceaiul pentr
u el si pentru batrîn. O usa desch oferi privelistea unui pat în care se mai afla înc
a b
Salutare, domnule Pip ! spuse Wemmick. Va te-ai întors ? L Da, raspunsei eu;
dar nu m-am dus acasa.
350

Foarte bine, spuse el, frecîndu-si mîinile. Am lasaî mi bilet pentru dumneata l
a fiecare din portile care dau «Tul Temple, la întîmplare. Prin care poarta ai venit ?
i i rec pe la celelalte porti în cursul zilei de azi si o sa biletele, continua
Wemmick ; e o regula buna sa nu i ni ulurii scrise, daca se poate, fiindca nu
poti sa stii nici-» >i i ¦¦(¦ o sa se întâmple. Am sa-mi îngadui sa te rog ceva. n supara
mva daca te-as ruga sa prajesti cîrnatul asta ¦ n u batrîn ?
i mi spus ca-mi facea nespusa placere.
Atunci, poti sa-ti vezi de treaba, Mary Anne, îi spuse "k fetitei. Asa, am ramas s
inguri, vezi, domnule Pip? llM1 L'I, clipind din ochi, dupa ce fata disparu. | I
am multumit pentru prietenia pe care mi-o dovedea si Iliu prevederea lui, si co
nvorbirea noastra a început cu glas ¦I, in timp ce eu prajeam cîrnatul si el ungea mie
zul cor-¦ unt pentru batrîn.
\ V/i dumneata, domnule Pip, spuse Wemmick, noi doi
n. Acum vorbim în calitate de persoane particulare,
II i iliuainte a existat între noi o întelegere cu caracter con-
Htnl Sentimentele oficiale sînt altceva. Acam însa sîntem
II i||. ¦ ¦ ¦;¦
I i încuviintai, cu caldura. Eram atît de tulburat, îneît kk<MMI) cîrnatul ca
pe o torta si fusesem silit sa suflu ui ca sa-1 sting.
l'in întîmplare, ieri dimineata, spuse Wemmick, aflîn-
Mii mir un anumit Ioc unde te-am luat o data si pe dum-
i MI .nizit... chiar si între noi doi e mai bine sa nu po-
H ne atunci cînd putem sa evitam...
Mult mai bine, încuviintai eu. Te înteleg.
\m auzit, din întîmplare, ieri dimineata, spuse Wem-
I >< 'rsoana oarecare, nu fara legatura cu coloniile si
le oarecare avere portativa nu stiu cine-o fi
¦Ml bine sa nu-i pomenim numele... ;
¦ Nu I nevoie, spusei eu.
un facut vîlva într-o anumita parte a lumii unde
i II ni Iti oameni nu întotdeauna drept rasplata fata de
Ml» lor si nu chiar fara nici o cheltuiala din partea
11 i.i încordat la fata lui, facui un adevarat foc de
II ni Iul pe care-1 prajeam pentru batrîn, tulburînd
niaut mea, si a lui Wemmick; îmi cerui însa scuze.

('¦
351
...a stîrnit vîlva, dupa cum spuneam, facîndu-se neva¬
zut din acea parte a lumii si lasînd lumea de acolo fara stiri
clin partea lui. în urma acestei întâmplari, spuse Wemmick,
s-au iscat anumite banuieli si teorii. Am mai auzit, de aseme¬
nea, ca locuinta dumitale din Garden Court, cartierul Temple,
a fost supravegheata, si mai poate fi înca.
v De cine ? întrebai eu.
* Nu vreau sa intru în amanunte, spuse Wemmick în doi peri ; s»-ar putea sa ma ciocnes
c cu anumite raspunsuri ofi¬ciale. Asa am auzit, dupa cum am mai auzit si alte luc
ruri ciudate tot în locul'acela. Nu-ti vorbesc în urma unor infor¬matii pe care le-am
primit, ci îti spun ce am auzit.
In timp ce vorbea, îmi lua furculita si cîrnatul din mîna si puse ordonat mîncarea batrînu
lui pe o tava mica. înainte de a aseza tava în fata batrînului, intra în odaia acestuia
cu un servet curat. Lega servetul sub barbia tatalui, îl rezema pe acesta de perna
si-i aseza scufia, de noapte într-o parte, ceea ce-i dadea un aer de strengar. Ap
oi aseza foarte grijuliu mîncarea în fata lui, spunîndu-i :
Stai bhie asa, mosule ?
Si batrînul cel vesel raspunse :
Foarte bine, John baiete, foarte bine !
Deoarece parea sa domneasca întelegerea neexprimata in cuvinte a faptului ca înfatis
area batrînului nu este destul de prezentabila si ca, prin urmare, acesta trebuie
socotit ca in¬vizibil, ma prefacui ca nici nu vad aceste operatii.
Aceasta supraveghere a locuintei mele (pe "care am
avut motive s-o banuiesc mai demult), îi spusei eu lui Wem¬
mick cînd se întoarse din odaia batrînului, este în strînsa le¬
gatura cu persoana de care mi-ai vorbit, nu-i asa ?
| ' Wemmick parea foarte serios.
- Dupa cîte stiu, n-as putea sa garantez ca-i asa. Vreau sa zio ca n-as putea sa sp
un ca a fost asa de la bun început. Dar poate ca acum este, sau. o sa fie, sau exi
sta primejdia foarte mare de a se întîmpla asa.
Deoarece vedeam ca devotamentul fata de Little Britain" îl împiedica sa spuna tot cee
a ce ar fi putut spune si deoarece am observat cît de mult se îndepartase de la felu
l în care se comporta de obicei ca sa-mi spuna cele ce-mi spusese si fiindca-i era
m recunoscator pentru aceasta, nu puteam sa mai starui. Dar dupa ce m-arn gîndit cît
eva clipe, atintindu-mi ochii
Sa?
pra focului, i-am spus ca as vrea sa-i mai pun o întrebare, la care putea sa raspu
nda sau nu, dupa cum va crede de cuviintta, si ca, în orice caz, atitudinea lui er
a cea dreapta. Se opri din mîncat, încrucisîndu-si mîinile si rasucindu-si mînecile camasi
i (dupa parerea lui, ca sa te simti bine în casa, trebuie sa stai fara haina), si-
mi facu semn cu capul sa pun întrebarea.
Ai auzit vreodata de un om foarte pacatos, cu numele
de Compeyson ? '
El îmi raspunse dînd afirmativ din cap.
Traieste?
Mai dadu o data din cap.
Aci, în Londra ?
Wemmick dadu înca o data din cap, apoi strînse cît putu cutia de scrisori, dadu din ca
p pentru ultma oara si începu sa manînce mai departe.
Si acum, spuse Wemmick, fiindca am terminat cu în-
Irebarile (apasa asupra acestor cuvinte si le repeta pentru
ca sa nu uit sa ma calauzesc dupa ele), ma întorc la masurile
pe care le-am luat dupa ce-am auzit. M-ara dus la Garden
('ourt, ca sa te gasesc; si fiindca nu te-am gasit, m-am dus
In Clarriker, ca sa-1 gasesc pe domnul Herbert,
Si pe el l-ai gasit ? întrebai eu nelinistif.
Pe el l-am gasit. Fara sa-i pomenesc nici un nume si
fara sa intru în amanunte, i-am dat a întelege ca, daca ga¬
seste pe cineva Tom, Jack sau Richard care da tîrcoale
in jurul casei sau prin apropiere, ar face bine sa-1 scoata pe
l'om sau Jack sau Richard din calea dumitale cît timp nu
i-sii aici.
Cred ca habar n-are ce trebuie sa faca
Habar n-avea ; cu atît mai mult cu cît i-am spus pa¬
rerea mea, si anume ca n-ar fi prea sigur sa încerce sa-1 în-
ik'parteze prea mult pe Tom, Jack sau Richard din calea du-
mitale tocmai acum. Fiindca, domnule Pip, sa-ti spun ceva.
hîmprejurarile de fata, nu exista loc mai bun decît un oras
mare, daca ai apucat sa te afli în el. N-o lua din loc prea
urînd. Ramîi în apropiere. Asteapta pîna se mai potolesc lucrurile înainte de
a te avînta în larg, chiar si în tari straine. I-am multumit pentru sfaturile lui pre
tioase si l-am în-hebat ce-a facut Herbert,
M.n Ue sperante c. 12
853
Domnul Herbert, spuse Wemmick, dupa ce si-a fra-
mîntat mintea timp de o jumatate de ora, a facut un plan.
Mi-a spus în taina ca face curte unei domnisoare care are,
dupa cum îti poti lesne închipui, un tata bolnav, tintuit în
pat. Acest tata, care se ocupa pe vremuri cu aprovizionarea
vaselor, zace pe o veranda, de unde poate vedea vasele care
urca si coboara fluviul. Fara îndoiala ca o cunosti pe aceasta
domnisoara.
Nu personal, spusei eu
Adevarul este ca ea se împotrivise prieteniei mele cu Her-bert, deoarece eram un p
rieten foarte costisitor, care nu-i adu-ceam lui Herbert nici un folos, si ca, a
tunci cînd Herbert a vrut sa ma prezinte, propunerea fu primita cu atîta rezerva," încît
Herbert s-a simtit obligat sa-mi marturiseasca cum stau lucrurile, spunînd ca mai
trebuie sa treaca putin tmp pîna sa ne cunoastem. Cînd am început sa-1 ajut într-ascuns
pe Her¬bert în împlinirea planurilor sale, nu mi-a fost greu sa îndur toate acestea cu
filozofie si voie buna ; pe de alta parte, el si logodnica lui nu erau, fireste,
prea dornici sa mai aduca si o a treia persoana la întîlnirile lor. Si asa, desi er
am sigur ca ma ridicasem în ochii Clarei, desi tînara domnisoara si cu mine ne trimi
team regulat prin Herbert mesaje ample si com¬plimente, de vazut n-o vazusem înca ni
ciodata. Totusi, nu i-am împuiat lui Wemmick capul cu toate aceste amanunte.
Deoarece casa eu veranda, spuse Wemmick, se afla chiar
pe malul fluviului, jos, lînga Pool, între Limehouse si Green-
wich, si deoarece proprietareasa este o vaduva foarte respec¬
tabila, care închiriaza un apartament mobilat la etajul de sus,
domnul Herbert m-a întrebat daca socotesc casa aceea drept o
locuinta provizorie potrivita pentru Tom, Jack sau Richard.
Acum, parerea mea despre casa aceasta este foarte buna, din
trei pricini, pe care am sa ti le spun, si anume : mai întîi, este
cu totul în afara drumurilor dumitale obisnuite si departe de
strazile mari si mici pe care umbli dumneata de obicei ; în
al doilea, fara sa te aproprii de casa aceea, ai putea sa ai mereu
vesti de la Tom, Jack sau Richard, prin Herbert; al treilea,
mai încolo, cînd va fi prudent, daca cumva ai sa vrei sa-1
îmbarci pe Tom, Jack sau Richard pe un vas strain, ai vasul
la îndemîna.
Linistit de aceste sfaturi, îi multumii lui Wemmick de nenumarate ori, rugînd
u-1 sa spuna mai departe.
Bine, domnule ! Domnul Herbert s-a pus pe treaba
cu o vointa de fier si, pe la ora noua, îi si gasise adapost lui
354
Tom, Jack sau Richard, oricare ar fi, pe noi nu ne intereseaza. La locuinta cea
veche se stie ca a-fost chemat la Dover, si, de fapt, omul pornise pe drumul spr
e Dover, de undo a fost adus înapoi. Un alt lucru bun e ca toate acestea s-au facu
t fara dumneata, si daca cineva s-ar interesa de miscarile dumitale, ar afla ca
te gaseai la o distanta de multe mile de aici si erai prins într-o treaba cu totul
alta. Toate acestea împrastie ba¬nuielile si le încurca ; si, din pricina asta, te-am
sfatuit sa nu dormi acasa noaptea trecuta, daca cumva te întorci noaptea. Asta pr
oduce si mai multa încurcatura, si dumneata ai nevoie de încurcatura.
Fiindca terminase masa, Wemmick se uita la ceas si în¬cepu sa-si îmbrace haina.
Si acum, domnule Pip, spuse el, cu mîinile în mîne-
cile hainei, cred ca am facut aproape tot ce puteam face ;
dar daca mai pot face ceva din punctul de vedere al~Wal-
worthului si în calitate de persoana strict particulara voi fi
bucuros sa fac acest lucru. Uite si adresa. Nu ti se poate în-
tîmpla nimic rau daca diseara, înainte de a te întoarce acasa,
te duci sa te convingi ca totul e în ordine cu Tom, Jack sau
Ilichard, ceea ce*e înca un motiv pentru care nu trebuia sa te
duci aseara acasa. Dar dupa ce te întorci acasa la dumneata,
nu te mai duci pe acolo. Sa stii, domnule Pip, ca aici esti
totdeauna binevenit. (De data aceasta îsi scoase mîinile din
inînecile hainei, si eu i le strînsei). Si da-mi voie sa-ti mai
spun ceva important. îsi puse mîinile pe umerii mei si adauga,
soptindu-mi solemn : Foloseste-te de seara asta ca sa pui mîna
pe averea lui portativa. Nu poti sa stii ce i se va îhtîmpla.
Nu pune averea portativa în joc.
Deznadajduit ca nu pot sa-1 fac pe Wemmick sa-mi înte¬leaga gîndul, m-am lasat pagubas
de price alta încercare.
" E timpul sa plec, spuse Wemmick. Daca n-ai avea nimic grabnic de facut, te-as
sfatui sa ramîi aici pîna se întu-noca. Arati foarte necajit si nu ti-ar strica o zi l
inistita în tovarasia batrînului. Se scoala el îndata, si tocmai a mîncat un pic din...
ti-amintesti de porcul nostru ?
Sigur, spusei eu.
Un pic din el. Cîrnatul pe care l-ai prajit era preparat
din el ; era un porc excelent! încearca sa gusti si dumneata,
tnâcar de dragul unei vechi cunostinte. La revedere, mosule!
strica ci vesel.
Foarte bine, John, foarte bine, baiete ! suiera batrînul <lui odaie.
355
Apoi am atipit în fata caminului lui Wemmick ; batrînul si cu mine ne-am simtit bine
unul în tovarasia celuilalt; .aci am dormit aproape toata ziua în fata focului. La
prînz am tnîncat muschi de porc si legume culese din gradina castelului, si cînd nu er
am ametit de somn, îi faceam batrînului semne, foarte binevoitoare cu capul. Cînd se înt
uneca de-a binelea, am plecat si l-am lasat pe bâtrîn pregatind focul, ca sa pra¬jeasc
a pîinea ; dupa numarul cestilor de .ceai, ca si dupa pri¬virile lui spre cele doua
capacele din perete, am ghicit ca dom¬nisoara Skiffins era asteptata la ceai.
CAPITOLUL 46
Sunase ora 8 cînd narile îmi fura izbite de mirosul destul de placut al surcelelor s
i al talajului de pe chei, facut de con¬structorii de vase si de oamenii care se înd
eletnicesc cu fauri¬rea catargelor, vîslelor si barajelor. Toata partea aceea a flu¬vi
ului, mai sus si mai jos de Pool, mi-era necunoscuta si, coborînd de-a lungul malu
lui, îmi dadui seama ca locul pe care ii cautam nu se at'la unde îmi închipuiam eu si
nu era de fel usor de gasit. Locul se numea Mi 11 Pond Bank, era în Chinks's Basin
, si singura mea calauza spre Chinks's Basin era atelierul de odgoane Old Gr
een Copper".
Nu merita sa povestesc cum m-am ratacit printre vasele ancorate în docuri pentru r
eparatii si printre corabii care tre¬buiau sfârîmate în bucati, sau prin mîlul, namolul si
murda¬riile aduse de flux, nu merita sa amintesc prin cîte santiere unde se cladeau
si se darîmau vase am trecut, prin cîte ancore ruginite si înfipte fara rost în pamînt, d
esi de ani de zile mai foloseau la nimic, printre cîte odgoane care nu erau fa¬brica
te la Old Green Copper", prin ce munti de butoaie sl de cherestea. Dupa ce m-am învîr
tit cîtva timp în jurul des¬tinatiei mele si am trecut de cîteva ori de ea, am cotit dup
a un colt si m-am aflat, deodata, la Mill Pond Bank. Din diferite motive, locul
acesta era foarte racoros, si vîntul care venea dinspre fluviu avea loc destul sa
se roteasca ; vazui \ doi-trei arbori si temelia unei mori de vînt parasite, si a
funâria Old Green Copper", a cârei alee lunga si îngusta se deslusea în lumina lunii, împr
una cu niste schele înfipte în
356
Ini, asemanatoare unor furci vechi, care îmbatrînisera si-si pierdusera dintii.
Alegînd dintre cele cîteva case ciudate de pe Mill Pond o asa cu fatada de lemn si c
u verande la toate trei etajele, dar nu cu ferestre largi, ceea ce este cu totul
 altceva, m-am uitat la tablita de la poarta si am citit : Doamna Whimple". Deoar
ece acesta era numele pe care îl cautam, am batut în poarta, si o doamna în vîrsta, foar
te placuta la vedere, îmi des¬chise. Dar doamna fu numaidecît înlaturata de Herbert, car
e ma duse tacut în salon si închise usa. Mi se parea ciudat sa vad ca fiinta lui, ca
re-mi era atît de familiara, se misca în voie în odaia aceea straina si în cartierul ace
la necunoscut mie; si m-a surprins uitîndu-ma la el asa cum ma uitam la bufetul di
n colt cu sticlarie si portelanuri, cum ma uitam la cele doua scoici de pe camin
si la gravurile colorate de pe perete, care înfatisau moartea capitanului Cook, l
ansarea unui vas si pe majestatea-sa regele George al III-lea 'cu o peruca de vi
zitiu pe cap, pantaloni de piele si cizme înalte, pe terasa castelului din Windsor
2.
Totul merge strunga, Handel, spuse Herbert, si omul
e foarte multumit, desi e nespus de dornic sa te vada. Scumpa
mea prietena e la taica-sau ; daca vrei sa astepti pîna co¬
boara, am sa te recomand, si pe urma o sa ne ducem sus.
Asta-i taica-sau.
Un mîrîit nelinistitor care venea de sus îmi lovise auzul, si pesemne ca acest fapt se
oglindea pe fata mea.
Din pacate, cred ca e un netrebnic batrîn si amarît,
puse Herbert zîmbind, dar nu l-am vazut niciodata. Nu ti se
pare ca miroase a rom ? Toata ziua bea rom
Rom ? întrebai eu.
Da, raspunse Herbert, si poti sâ-ti închipui cum îi
îndulceste guta... Si, pe urma, tine mortis sa aiba toate pro¬
viziile sus, la el în odaie, si sa le împarta el. Le tine pe niste
i.ifturi deasupra capului si vrea neaparat sa le cîntareasca pe
loate. Odaia lui trebuie sa arate ca o bacanie.
In timp ce spunea teate acestea, mîrîitul se prefacu' într-un Urlet prelungit, si apoi
se'stinse.
Cum poate sa fie altfel, ma lamuri Herbert, daca vrea
parat sa taie brînza ? Un om care sufera de guta la mim
ii- Angliei (1683 1YCO), renumit pentru prostul sau gust. Htel în Berkshire, A
nglia j apartine familiei regale a Ang!i<i.
35'
dreapta si în tot corpul nu poate sa strabata cu cutitul o brînza de Gloucester fa
ra sa-i provoace dureri.
Pesemne ca durerile erau mari, deoarece mai scoase înca un urlet fioros.
E o binecuvîntare pentru doamna Whimple ca i-a în¬
chiriat locuinta de sus lui Provis, spuse Herbert. îti închipui
ea, în general, oamenii nu s-ar împaca cu zgomotele astea. O
casa ciudata, asa-i, Handel ?
Era, într-adevar, o casa ciudata, dar foarte bine îngrijita si curata.
Doamna Whimple, spuse Herbert, cînd îi împartasii
observatiile mele, este cea mai grozava gospodina, si zau nu
stiu ce s-ar face Clara fara ajutorul ei de mama ! Fiindca biata
Clara n-are mama si n-are nici o ruda în afara de batrînul
Gruffandgrim 1.
Doar n-o fi asta numele lui ?
Nu, nu, spuse Herbert, asa-i spun eu. Numele lui este
domnul Barley. Gîndeste-te ce binecuvîntare pentru fiul tata¬
lui si mamei mele sa fie îndragostit de © fata care n-are rude
si care n-o sa se amarasca nici pe ea si nici pe altii din pri¬
cina familiei.
Herbert îmi mai spusese si alta data, si acum îmi amin¬team, cum o cunoscuse pe domnis
oara Clara Barley în timp ce ea îsi întregea educatia la o scoala din Hammersmith si c
a, atunci cînd fata fusese chemata acasa ca sa-si îngrijeasca pa-rinte.le, ei încredin
tara taina dragostei lor maternei doamne Whimple, care îi protejase si-i ocrotise
cu o bunatate si o dis¬cretie nedezmintite de atunci si pîna acuna. Bineînteles ca ta-
trînului Barley nu i se putea încredinta taina vreunui senti¬ment mai gingas, din pric
ina ca nu era în stare sa înteleaga nici un subiect mai psihologic decît guta. romul s
i depozitele lui de vechi magazioner pe vas.
In timp ce noi vorbeam în soapta si mîrîitul neîntrerupt al batrînului Barley vibra în grin
a de pe tavan, usa odaii se i descinse, si o fata de vreo 20 de ani, foarte drag
uta, subtirica si cu ochii negri, intra înauntru cu un cos în mîna. Herbert lua cu gin
gasie cosul din mîna ei si ma prezenta, rosindu-se. ] într -adevar, fata era fermeca
toare si ar fi putut fi luata drept o zîna robita, pe care un capcaun crud o tinea
în slujba lui.
Uita-te. spuse Herbert, araiîndu-mi cosul cu un zîm-
bet dragastos si plin de compasiune, dupa ce staturam putin de
1 GruH and grim aspru si salbatic tengl.). 358
vorba, asta-i cina bietei Clara ! Atîta îi da în fiecare seara. 'Asta-i portia ei de pîi
ne, asta-i felia de brînza si asta-i romul, pe care îl beau eu. Asta-i mîncarea pe car
e trebuie sa o ga¬teasca domnului Barley pentru mîine dimineata : doua costite de mi
el, trei cartofi, cîteva boabe de mazare, putina faina, doua uncii1 de unt, o mîna d
e sare si piperul asta pe care-1 vezi. Totul trebuie gatît împreuna si mîncat cît e fier
binte, si e foarte bun împotriva gutei, n-am ce zice !
Era ceva atît de firesc si de cuceritor în felul în care fata se uita cu de-amanuntul
la aceste provizii, în timp ce Herbert mi le arata, si ceva atît de încrezator, de dra
gastos si de ne¬vinovat în felul ei modest de a se lasa cuprinsa de bratul lui Ilerb
ert, iar în fiinta ei era ceva atît de gingas, care cerea otire, aici, pe Mill Pond
Bank, lînga Chinks's Basin si fu-ia Old Green Copper", în timp ce mormaitul batrînului
ley rasuna în grinzile de pe tavan, încît n-as fi rupt logodna <liiilrc ea si Herbert
pentru toti banii din portofelul pe care nu-1 deschisesem înca niciodata.
Ma uitam la Clara cu placere si admiratie, cînd, deodata, mormaitul se prefacu din
nou în urlet, si de sus se auzi zgo¬motul unei izbituri zdravene, ca si cum un uria
s cu piciorul de lemn ar fi încercat sa strapunga tavanul si sa ajunga pîna IM noi.
Iar Clara îi spuse lui Herbert :
Tata are nevoie de mine, dragul meu, si fugi din odaie.
Ce mai rechin smintit ! spuse Herbert. Ce crezi ca vrea
lltriim, Handel ?
Nu stiu, raspunsei eu. Ceva de baut ?
Chiar asa ! striga Herbert, ca si cum faptul ca ghi-plm-in era un merit nemaip
omenit. Grogul si-1 tine gata pre-i intr-o sticla de pe masa. Asteapta o clipa
, si ai sa auzi ii ridica Clara ca sa mai bea o înghititura. Auzi ? ! Urma II PI
uit urlet, care" se încheie cu o zguduitura zdravana. Acum, h|'ii i Herbert, In
tacerea care urma, acum bea. Acum, spuse el,
i| < (v grinda rasuna din nou, acum e iar întins pe spate!
Curînd dupa aceea, Clara se întoarse, si Herbert ma duse I vedem pe prizonierul nost
ru. Cînd trecuram prin Odaii domnului Berley, îl auziram mîrîind ragusit urma-refren, cu
un glas care se amfla si se stingea ca vîntul, iiile din acest cîntec cred ca ar tr
ebui sa le înlocuiesc ni lor :
no unitate de masura pentru greutati, întrebuintata în Anglia, >le grame.
359
Ei! Dumnezeu sa va binecuvîriteze, caci aici zace bâ-
trînul Bill Barley. Aici zace batrînul Bill Barley, sa va bine«
cuvînteze Dumnezeu ! Aici zace batrînul Bill Barley, întins
pe spate, martor mi-e Domnul, întins pe spate, ca un peste
mort, dus de ape, asa zace batrînul Bill Barley. Ei ! Dumnezeu
sa va binecuvînteze S ¦ ¦
Herbert ma informa ca nevazutul Barley se întretinea sin¬gur zi si noapte cu acest cîn
tec mîngîietor si, adeseori, în timpul noptii, mai punea si cîte un ochi la telescopul c
u care era prevazut patul lui, cu scopul de a cuprinde cu privirea fluviul.
L-am gasit pe Provis bine instalat în cele doua camaruta racoroase si aerisite din
vîrful casei, unde glasul domnului Barley se auzea mai putm decît jos. Nu dadu nici
un semn de neliniste si nici nu parea îngrijorat; ma izbi faptul ca era mai potol
it, n-as putea spune cum anume, si. ori de cîte or am încercat mai tîrziu, n-am izbuti
t niciodata sa-mi amintea cum era. Dar fara doar si poate ca era mai potolit.
Timpul de gîndire pe care mi-l daduse ziua aceea de a dihna ma dusese la hotarîrea c
a nu trebuie sa-i spun despre Compeyson. Dupa cîte stiam eu, dusmania lui fata omu
l acela l-ar fi putut face sa-1 caute si l-ar fi împins ast la pieire. De aceea, d
upa ce Herbert, el si eu ne asezaram trei lînga foc, îl întrebai mai întîi daca are încrede
e în cata si informatiile lui Wemmick.
Da, da, baiete ! spuse el, dînd cu seriozitate" din caj
Stie si Jaggers.
Atunci afla ca am vorbit cu Wemmick, spusei eu, s
¦ << am venit sa-ti spun ce masuri m-a sfatuit el sa iau.
Si i-am împartasit cu precizie toate informatiile primi de la Wemmick, în afara de a
ceea de care am pomenit înainte i-am spus ca Wemmick auzise la închisoarea Newgate (
n-ai putea sa spun daca de la vreun slujbas de acolo sau de la prH zonieri) ca e
xistau banuieli împotriva lui' si ca locuinta mol fusese supravegheata ; ca Wemmic
k m-a sfatuit sa-1 tin ascuni citava vreme si sa nu ma întîlneso cu el ; si i-am mai
spui si ce credea Wemmick despre plecarea în strainatate. Ait* adaugat ca, bineînte
les. îl voi însoti sau voi veni în urma Iu de îndata ce va fi cu putinta, dupa cum va so
coti Wemmt ca este cel mai sigur. Despre cele ce aveau sa urmeze du] aceea n-am
pomenit nimic; si, de fapt, în sufletul meu eram nici eu prea lamurit, si nici pre
a linistit, mai ales acu ca îl vedeam atît de potolit si în mare primejdie din prici:
360
mea. Cît despre schimbarile pe care dorea el sa Ie fae în felul meu de trai, prin ma
rirea cheltuielilor, l-am întrebat daca, în împrejurarile acestea grele si nesigure, n
-ar fi caraghios, ba li iar mai rau, daca i-as da ascultare.
El nu se putu împotrivi si se arata foarte cuminte în tot i impui convorbirii. întoarc
erea lui fusese o aventura, spunea el, si el stiuse dintotdeauna ca asa va fi. M
ai spuse ca nu va face nici un pas care s-ar preface într-o aventura deznadaj¬duita
si ca, bucurîndu-se de un ajutor atît de pretios, n-avea nici o teama cu privire la
siguranta lui.
Herbert, care în timpul acesta statuse cufundat în gînduri si cu ochii atintiti asupr
a focului, spuse ca si lui îi trecuse rin minte în legatura cu propunerile lui Wemmi
ek si ca poate ita sa-1 ascultam.
Sîntem amîndoi vîslasi buni, Handel, si poate l-am putea duce chiar noi în jos, pe fluvi
u, cînd o veni vremea. Si asa n-am avea nevoie sa închiriem nici barca, nici barcagi
u, ceea ce ar înlatura cel putin una din banuieli, si erice banuiala, de mica, mer
ita sa fie înlaturata. Nu te gîndi la anotimp; nu crezi ca ar fi bine sa începem de pe
acum sa avem o barca de a noastra la scarile din Temple si sa ne facem obiceiul
de a coborî fluviul cu barca ? Daca prinzi obiceiul asta, cine o sa ne mai bage în
seama ? Fa asa de douazeci sau de cincizei de ori, si nimeni nu va gasi nimic ne
obisnuit, c-o faci si pentru douazeci si una sau pentru a cincizeci si una oara.
Planul lui îmi placu, iar Provis se arata mîndru de el. ! înteles sa-1 punem în aplicare
si i-am spus lui Provis iu dea niciodata semne ca ne cunoaste daca ne vede sub
pod, sau daca trecem vîslind pe la Mill Pond Bank. Si ne-am in.ii înteles ca, de cîte
ori ne va vedea, sa traga storurile fe¬ri care privea spre rasarit, si astfel totu
l fu pus la cale. IX'oarece convorbirea noastra se sfîrsise si totul fusese
hotârît, ma ridicai sa plec, spunîndu-i lui Herbert ca ar fi mai bine sa nu ne întoarcem
împreuna acasa si ca eu voi porni i jumatate do ora înaintea lui.
- Nu ma bucur ca te las aici, îi spusei eu lui Provis, desi nli i nu ma îndoiesc ca
esti mai în siguranta aici decît în preajma nu .1 liamîi cu bine.
Mai baiete, spuse el, strîngîndu-mi mîinile, nu stiu i sa ne vedem din nou, dar nu-mi
place sa-mi spui : Ra-'i bine". Zi mai bine ; Noapte buna".
361.
Noapte buna ! Herbert o sa faca mereu legatura între noi doi si, eînd o sosi vremea,
fii sigur ca voi fi gata. Noapta buna, noapte buna !
Ne-am gîndit ca e mai bine ca el sa ramîna în odaia lui si l-am lasat în fata usii, tinînd
o luminare deasupra balustra¬dei, ca sa ne lumineze drumul pe scara în timp ce cobo
ram. Si uitîndu-ma înapoi la el, m-am gîndit la noaptea întoarcerii lui, cînd rolurile noa
stre erau schimbate si cînd nu-mi închi¬puiam ca as putea vreodata sa ma despart de el
cu inima atît de grea si de nelinistita cum ma desparteam acum.
Batrînul Barley tot mai mîrîia si mai înjura cînd trecuram prin fata usii lui : se parea c
a nu încetase nici o clipa cu a-ceasta îndeletnicire si ca nici n-avea de gînd sa încete
ze. Cînd ajunseram jos, îl întrebai pe- Herbert daca omul pastrase nu¬mele de Provis. El
îmi raspunse ca nu si ca pe noul chirias îl chema domnul Campbell. Ma mai lamuri ca
tot ce se stie în casa despre domnul Campbell era ca el (adica Herbert) avea inte
res ca domnia.-sa sa fie bine îngrijit si ca ducea o viata singuratica. Asa ca, du
pa ce intraram în salonasul unde doamna Whimple si Clara lucrau, n-am mai spus nim
ic despre inte¬resul pe care i-1 purtam eu domnului Campbell, ci am pastrs totul p
entru mine.
Dupa ce mi-am luat ramas bun de la fata cea gingasa ochi negri si. de la femeia
aceea atît de materna, care nu-putuse înfrîna simpatia sincera pentru o poveste de
iubit adevarata, funaria Old Green Copper'V parca se schimbase totul. Batrînul Barl
ey n-avea decît sa fie batrîn ca pamînti si sa înjure ca un batalion întreg, caci în Chinck
's Basin afla destula tinerete, încredere si speranta care sa rascumper aceste^ ne
ajunsuri si sa-1 umple pîna la revarsare. Gînduril îmi zburara apoi catre Estella
si catre despartirea noast si ma întorsei acasa foarte abatut.
Niciodata cartierul Temple nu mi se paruse atît de linistit ca în seara aceea. Fe
restrele odailor unde, în ultimele zile, locuise Provis erau întunecate si linistit
e si nu se vedea tipenie de om în Garden Court. înainte de a coborî treptele care ma d
esparteau de casa mea, am trecut de doua-trei ori pe la fîn-tîna. dar nu se vedea ni
meni. Cînd se întoarse acasa, Herbert se apropie de patul meu caci ma dusesem de-a d
reptii' culcare, atît eram de abatut si de ostenit si-mi spuse ace lucru. Apoi des
chise o fereastra, se uita afara, în lumina lunii, si-mi spuse ca strada era goala
si solemna ca o catedrala miez de noapte.
362
A doua zi m-am apucat sa caut o barca. Treaba n-a durat mult, si barca fu trimis
a la scarile care coborau din cartierul Temple spre fluviu, cale de un minut sau
doua de casa noas^ tra. Si, pe urma, am început sa vîslesc zilnic, ca si cum as fi
vrut sa fac exercitii; uneori ma duceam singur, alteori, cu Herbert. Uneori iese
am pe frig, pe ploaie, pe grindina, si dupa ce am facut asa de cîteva ori, nimeni
nu ma mai lua în seama. La început, vîsleam în jurul podului Blackfriars ; apoi, dupa ce
orele fluxului se schimbara, ma îndreptam spre Podul Lon¬drei. Uneori, în timpul flux
ului, se iscau pe acolo vîrtejuri, ceea ce adusese podului 0 faima proasta, dar eu
ma pricepeam sa strecor barca dupa ce îmi dadeam seama de directia curen¬tului si a
sa începui sa vîslesc printre vasele din Pool si sa cobor spre Erith. Prima oara cînd
trecui pe la Mill Pond Bank, ilerbert vîslea si, atît la dus, cît si la întors, vazuram
storul dinspre rasarit coborînd. Herbert se ducea pe acolo aproape regulat, de tre
i ori pe saptamîna, si niciodata nu-mi aduse vreo stire nelinistitoare. Totusi, eu
stiam ca as fi avut de ce sa fiu nelinistit si nu puteam sa scap de gîndul ca sînt
urmarit, Cînd gîndul acesta ti se cuibareste în minte, te chinuieste fara încetare ; si
ar fi greu sa numar toti oamenii nevinovati pe îi banuiam ca ma urmaresc.
Pe scurt, eram neîncetat chinuit de teama din pricina a-celui om nechibzuit care s
tatea ascuns. Herbert îmi spusese pe vremuri ca îi placea sa stea la fereastra, pe îns
erate, în Iimpui refluxului si sa se gîndeasca la apele care se îndreptau, diK'înd tot c
e plutea pe ele, spre Clara. Dar eu ma gîndeam cu groaza ca apele se îndreptau spre
Mâgwitch si ca fiecare pata întunecata de pe suprafata lor ar fi putut sa fie urma-r
itorii, care se duceau grabiti, tacuti, dar fara gres, sa-1 ridice pe el.
CAPITOLUL 47
Citeva saptamîni trecura fara sa aduca nici o schimbare, asteptam sfatul lui Wemm
ick, dar el nu dadea nici un |rmn de viata. Daca nu l-as fi cunoscut nicioda
ta în afara de tic Britain" si daca nu m-as fi bucurat niciodata de privi-Mi de a
fi în termeni familiari cu tot ce tinea de castel,
363
m-as fi putut îndoi de el} dar asa cum îl cunosteam, nu eazuî nici o clipa prada îndoiel
ii.
Treburile mele lumesti se aratau din ce în ce mai întu-necate si eram destul de hart
uit de creditori. începui si eu sâ stiu ce înseamna lipsa de bani (vreau sa spun bani
sunatori, pe care îi simti în buzunar) si sa ma ajut transformînd în moneda cîteva bijuter
ii pe care le mai aveam. Dar hotarîsera o data pentru totdeauna ca ar fi o înselaciu
ne plina de cru¬zime sa iau bani de la binefacatorul meu acum, cînd gîndurile si planu
rile mele erau atît de nesigure. De aceea i-am trimis prin Herbert portofelul neat
ins, ceea ce-mi dadu multumirea n-as putea spune daca o multumire fatarnica sau
adevarata de a nu ma fi folosit de marinimia lui de cînd mi se dezvaluise.
Zilele treceau si ma apasa din ce în ce mai mult presim¬tirea ca Estella se maritase
. De teama ca presimtirea sa nu se adevereasca, desi era mai mult o convingere d
ecît o presim¬tire, ma feream sa citesc ziarele si îl rugasem pe Herbert (ca¬ruia îi dcsta
inuisem tot ce se petrecuse în timpul ultimei în¬trevederi dintre mine si .Estella) sa
nu-mi vorbeasca niciodata despre ea. Cum pot sa stiu de ce ma agatasem de aceas
ta ultima zdreanta din vesmîntul sperantei, rupt si spulberat în vînt ? De ce oare tu,
care citesti aceste rînduri, ai cazut, la rîndul tau, prada unor contraziceri asema
natoare, anul trecut, luna trecuta sau saptamîna trecuta ?
Duceam e viata nenorocita, si nelinistea cea mare, care le întrecea pe toate celel
alte ca un munte înalt ce se ridica dea-supra unui întreg sir de munti, nu pierea ni
ciodata din fata ochilor mei. Si. totusi, nu se ivise nimic care sa-mi mareasca
teama. E adevarat ca saream din pat, cu inima strînsa de groaza mereu reînnoita ca.a
fost descoperit; e adevarat ca seara stateam cu urechile ciulite, ca sa-1 aud p
e Herbert în-toreîndu-se acasa, temîndu-ma ca nu cumva pasii lui sa fie mai grabiti ca
de obicei si mînati de vesti proaste : dar în ciuda tuturor acestor temeri si a alt
ora asemanatoare, lucrurile îsi urmau cursul. Condamnat la neactivitate si la o st
are neîntre¬rupta de neliniste si nesiguranta, ma plimbam cu barca si as¬teptam, astep
tam, cit puteam mai rabdator.
Uneori, cînd coboram apele fluviului, nu ma mai putes întoarce prin arcurile înconjura
te de vîrtejuri ale Podului Ve chii I ondre ; atunci, îmi legam barca de unul din ch
eiurile de linga vama si lasam vorba sa mi-o aduca cineva, mai tîrziu, la cheiul d
in Temple. întîmplari de felul acesta nu ma suparau, pentru ca, multumita lor, oamen
ii de pe cheiuri se obisnuiau
S64
cu mine si cu barca mea. Unor astfel de întîmplari neînsem¬nate le datorez doua întîmiri de
pre care vreau sa va vorbesc, într-o dupa-amiaza, în amurg, spre sfîrsitul lui februar
ie, trasei barca la mal. Ajunsesem pîna aproape de Greenwich dus de reflux si ma înt
orsesem o data cu fluxul. Ziua fusese frumoasa si luminoasa, dar, o data cu apus
ul soarelui, se lasase ceata, iar eu îmi croiam cu multa grija drum printre vase.
La' dus, da si la întors, semnalul din fereastra lui îmi spusese : Totul e bine".
Deoarece seara era racoroasa si mie mi-era frig, ma gîn-deam ca voi lua masa numai
decît, ca sa ma încalzesc ; si fiindca acasa la Temple ma asteptau ceasuri de triste
te si de singura¬tate, ma gîndeam ca dupa aceea sa ma duc la teatru. Teatrul unde do
mnul Wopsle dobîndise triumful sau foarte îndoielnic se afla în apropiere de ch
eiul acela (astazi nu se mai afla nicaieri) si ma hotarîi sa ma duc acolo. îmi
dadeam seama ca domnul Wopsle nu izbutise sa reînvie drama, ci, dimpotriva, mai
curînd îi împartasise declinul. Lumea auzise despre el vesti care nu preveste
au nimic bun, prin afisele care îl anun¬tau în rolul unui negru credincios, atasat de
o fetita de neam nobil si de o maimuta. Tar Herbert îl vazuse în rolul unui
Ifitar hotoman, cu porniri foarte caraghioase, care avea o fata rosie ca o caram
ida si o palarie revoltatoare, plina de clopotei. Am luat masa la ceea ce Herber
t numea un birt geografic, iiindca se vedeau acolo harti ale lumii facute din ke
re pe fie¬re colt al fetei de masa si harti de-'sos pe toate cutitele; fapt, si
în zilele noastre e greu sa gasesti un singur birt, l ie tot cuprinsul împaratiei p
rimarului din Londra, care sa nu Fie geografic. Am stat acolo ca sa-mi treaca
timpul, motaind deasupra firimiturilor de pîine, holbîndu-ma la lampa cu gaz ,i pîrj
olindu-ma în aburul fierbinte de mîncare, iar pîna la urma m-am urnit din loc si
m-am dus la teatru.
Acolo am dat de un virtuos marinar din serviciul majes-
l.iii sale, un om minunat desi ar fi fost 'de dorit ca. în anu-
mlte locuri, pantalonii lui sa nu fie chiar atît de strimti, si in
nitele, sa nu fie atît de largi care, atunci cînd vedea cîte
lin om mai maruntel, avea obiceiul sa-i împinga palaria pe
Iii, macar ca altfel era foarte marinimos, viteaz si patriot,
ii nu voia sa adua de nici un fel de bir. Omul avea în bu-
¦ II 1,11 o punga de bani, ca o budinca învelita într-un servet,
ti, pe temeiul acestei averi, s-a însurat cu o tînara domnisoara,
i i a adus ca 'zestre un dormitor, si au facut chef mare ;
Ini po] orul din Portsmouth (noua oameni la numar, dupa ulti-
3G5
mul recensamînt) iesi pe plaja, fiecare frecîndu-si mîinile lui, strîngîndu-le pe ale celo
rlalti si cu totii cîntara : Umple paharul, umple-1 !". Totusi, un badaran oaches l
a fata nu voia sa umple paharul si nu facea nimic din ceea ce era sfatuit sa fac
a ; acest badaran, a carui inima era la fel de neagra ca si chipul lui, lucru de
clarat fara înconjur (de marinar), propuse altor doi badarani sa puna lumea întreaga
în încurcatura 5 planul fu îndeplinit întocmai (caci badaranii acestia se bucurau de ma
re trecere politica), asa încît a fost nevoie de o seara întreaga pentru ca totul sa r
eintre-în ordine, si aceasta se în-tîmpla multumita unui bacan mic si cinstit, cu o pa
larie alba* jambiere negre si nasul rosu ; bacanul nostru se ascunse cu un grata
r în mîna într-un ceas ; de aici asculta ce se vorbea, iesea si pocnea cu gratarul pe
la spate pe toti cei carora nu putea sa le închida gura prin alte mijloace. Toate
acestea pregateau scena în care domnul Wopsle (despre care nici nu fusese vorba pîna
atunci) intra, decorat cu Ordinul Jartierei \ deoarece era un plenipotentiar de
mare trecere, care venea de-a dreptul de la amiral ca sa vesteasca tuturor ca b
adaranii trebuie sa se duca numaidecît la închisoare si ca marinarul trebuie sa înalte
steagul ca o recunoastere a serviciilor pe care le adusese obstii. Marinarul, l
ipsit pentru prima oara în viata lui de echipaj, îsi sterse respectuos ochii cu drap
elul, si apoi,] înveselindu-se, îi spuse domnului Wopsle excelenta" si i cer voie sa-i
strînga mîna. Domnul Wopsle îi întinse mîna cu gratie si demnitate, apoi fu împins repede î
-un colt întunecos, în timp ce ceilalti începura sa danseze un dans popular ; pe cînd ur
maream din coltul acela publicul cu ochiul sau nemultumii domnul Wopsle ma zari
si pe mine.
ia
1
A doua piesa era cea mai recenta dintre marile pantomim comice de Craciun ; în prim
a scena mi se paru ca îl descopaM spre durerea mea, pe domnul Wopsle, îmbracat cu ci
orapi grosB de lîna, avînd o înfatisare mareata si stralucitoare si un smol de franjur
i rosii de perdea în loc de par ; se îndeletnicea cJ fabricarea trasnetelor într-o min
a si se purta nespus de la» cu stapînul lui, un urias, care se întorcea (foarte ragusi
t) îl masa. Dar, în curînd, aparu în împrejurari mai demne, cai geniul iubirii tineresti,
aflat în mare cumpana din pricina br 1-talitatii paterne a unui fermier nestiutor,
care se împotrivise alegerii facute de inima fetei lui aruncîndu-se de la etajul în
1 înalta distinctie engleza, instituita de Eduard al III-lea, îrf 1
3i8, cinstea contesei de Salisbury,
366
si cu buna-stiinta asupra celui ales, ascuns într-un sac cu faina, chema în ajutor p
e un vrajitor atotstiutor. Acest vrajitor, care aparu destul de stîngaci, venind,
pare-se, de la antipod, dupa o calatorie cam zdruncinata, purtînd o palarie înalta p
e cap si ducînd la subsuoara un volum care cuprindea o lucrare de magie, se dovedi
a fi chiar domnul Wopsle. Deoarece treaba acestui vrajitor pe pamînt consta mai a
les în a lasa lumea sa-i vorbeasca, sa-i cînte, sa-1 împunga, sa-1 danseze si sa-1 ame¬t
easca cu jocuri de tot felul, domnul Wopsle avea mult timp disponibil pe scena.
Si, spre mirarea mea, vazui ca în tot acest timp nu facea altceva decît sa se holbez
e la mine, ca si cum ar fi fost zapacit de uluit ce era.
In privirile din ce în ce mai scrutatoare ale domnului Wopsle era ceva atît de ciuda
t si omul parea atît de framîntat si de nedumerit, încît nu mai întelegeam nimic. Si, mult
timp dupa ce el se întorsese în nori, eu tot dus pe gînduri eram, desi nu întelegeam ni
mic. Tot dus pe gînduri eram si cînd am iesit din teatru, o ora mai tîrziu, si l-am ga
sit pe domnul Wopsle asteptîndu-ma lînga usa.
Ce mai faci ? spusei eu, strîngîndu-i mîna, în timp ce
coboram strada împreuna. Aveam impresia ca m-ai vazut.
Daca te-am vazut, domnule Pip ? raspunse el. Sigur
câ te-am vazut ! Dar cine mai era cu dumneata ?
Cine mai era ?
Tare ciudat... spuse domnul Wopsle, cu aceeasi pri-
e ratacita. Si, totusi, as fi putut sa jur !
începeam sa ma nelinistesc, asa ca îl rugai pe domnul Wupsle sa ma lamureasca.
N-as putea spune daca l-am vazut fara sa te fi zarit
in.ii întîi pe dumneata, spuse domnul Wopsle, la fel de ametit
si pîna acum. Nu sînt sigur ; totusi, parc-as spune ca da. Fara sa vreau, ma uitai
în jurul meu, asa cum eram obis-il de cîte ori ma întorceam acasa, caci vorbele aces
tea ne-lese ma înfiorasera.
O, nu poate fi aici ! spuse domnul Wopsle. Doar a
din sala înainte de a fi parasit eu scena; l-am vazut
r
ni.
11''oarece aveam motivele mele sa fiu banuitor, începui sa-1 II Usc si pe bietul a
ctor. Banuiam ca vrea sa-mi întinda o < ;i sa-mi smulga o marturisire. De aceea,
m-am uitat
36?
' Mi-a trecut prin minte gîndul caraghios ca trebuie sa fie cu dumneata, domnule P
ip, dar mi-am dat seama ca habar n-aveai ca sta în spatele dumitale, ca o stafie.
Fiorul de mai înainte ma cuprinse din nou, dar eram ho-tarît sa nu vorbesc înca, pentr
u ca mi se parea ca domnul Wopsle are de gînd sa ma faca sa leg vorbele lui de num
ele lui Provis. Eram sigur, si nu ma îndoiam nici o clipa ca Provis nu fusese la t
eatru.
As spune ca te cam mira vorbele mele, domnule Pip;
vad doar ca asa e. Dar e atît de ciud.at ! Greu o sa-ti vina sa
crezi ceea ce am sa-ti spun. Daca mî-ai fi spus-o dumneata,
cu greu te-as fi crezut.
Adevarat? spusei eu.
Zau ca-i adevarat ! Domnule Pip, tii minte, odata, de¬
mult, cînd erai copil... era în ziua de Craciun si am mîncat la
Gargery, si apoi au intrat cîtiva soldati pe usa, ca sa le dreaga
tfoe o pereche de catuse ?...
Mi-amintesc foarte bine.
Si-ti amintesti ca soldatii urmareau doi ocnasi si ca
ne-am luat si noi dupa ei? Ti-amintesti ca Gargery te-a luat
în spinare si ca eu eram în frunte, iar voi va tineati dupa mine
cum puteati ?
Mi-amintesc de toate foarte bine. Tineam minte totul
mai bine decît îsi închipuia el, în afara de ultima propozitiune.
Si-ti amintesti: ca i-am gasit pe amîndoi într-un sant,
ca se încaierasera si ca unul din ei era lovit rau, stîlcit în
bataie de celalalt ?...
Vad totul în fata ochilor.
Tii minte ca soldatii au aprins faclii si i-au pus pe
ocnasi în mijloc, iar noi ne-am dus sa vedem cum îi îmbarca,
dincolo de mlastini, pe întuneric ? Ti-amintesti ca lumina fa¬
cliilor le stralucea pe obraz ? Starui asupra acestui lucru :
lumina facliilor le stralucea pe obraz, în timp ce în jurul nos¬
tru era noapte neagra.
Da, spusei eu. îmi amintesc de toate astea.
Atunci, sa stii, domnule Pip, ca unul din cei doi pri- j
zonieri â stat în spatele dumitale asta-seara. L-am zarit peste
umarul dumitale.
Trebuie sa ma stapînesc", gîndeam eu. Apoi l-am întrebat:
Si pe care din doi ti se pare ca l-ai vazut ?
Pe cel care fusese stîlcit în bataie, raspunse el, fara
sovaiala. Si pot sa jur ca l-am vazut 1 Cu cît'ma gîndesc mai
mult, cu atît sînt mai sigur. ,
$68
¦ Foarte ciudat... ! spusei eu, prefacîndu-ma, cît puteam bine, ca toate acestea nu îns
eamna mare lucru pentru mine. într-adevar, e foarte ciudat !
Nu e cu putinta sa exagerez nelinistea fara margini în rare ma arunca aceasta co
nvorbire si nici groaza care ma cu¬prinse la gîndul ca Compeyson se aflase_în spatele
meu, ca o ie", caci acest simtamînt nu semana cu nimic din ce cu¬noscusem pîna atunci.
Caci daca numele lui Provis îmi iesise vreodata din minte din clipa cînd îl ascunsesem
, acest lucru B-a întîmplat tocmai în acele momente cînd se afla lînga mine ; ,i faptul c
a acum, dupa ce luasem atîtea masuri, putusem sa i atît de linistit si fara sa iau s
eama la ce se-ntîmpla în jur II ca si cum as fi încuiat sute de usi ca sa nu-1 las pe
omul M ista sa intre si apoi l-as fi descoperit alaturi de mine. Si nici mi ma p
uteam îndoi ca fusese la teatru din pricina mea, fiindca Micit de neîntemeiata ar fi
imaginea primejdiei care ne paste, primejdia e întotdeauna aproape si în actiune.
îi pusei domnului Wopsle întrebari ca, de pilda : cînd a
Intrat? El nu stia sa-mi raspunda; atîta stia: ma vazuse
i<- mine si, în spatele meu, pe omul acesta. Nu-1 recunoscuse
(Ic-dt dupa ce-1 privise mai mult timp ; dar, de la început,
IM use în chip nelamurit legatura dintre el si mine, stiind ca
11 acesta intrase în viata mea înca din vremea cînd eram la
i. Cum era îmbracat ? N-avea pe el nimic care sa bata la .
ii; parca era în negru. Avea fata desfigurata ? Nu, nu
dea. Si eu eram de aceeasi parere, caci desi, cufundat în
duri cum eram, nu ma prea uitasem cu atentie la oamenii
spatele meu, cred totusi ca o fata cît de putin desfigurata
fi izbit.
Dupa ce domnul Wopsle îmi împartasi tot ce-si putea el
I imunii si tot ce puteam eu scoate de la el, dupa ce i-am facut
Iu cu o bautura racoritoare, binevenita dupa oboseala din
<i aceea, ne-am despartit. Era între orele 12 si 1 cind am
n|nns la Temple, iar portile erau închise. Nu era nimeni în
1-1 ¦-.ijnia mea cînd am intrat pe poarta si nici cînd am intrat
¦
111 Tbert se întoarse si tinuram un sfat foarte serios în fata
Nu ne ramînea însa nimic de facut decît sa-1 înstiin-
Wemmick despre ceea ce descoperisem în noaptea
i sa-i amintim ca asteptam semnalul lui. Deoarece mi
Bt |i.iren ca as putea sa-1 compromit daca m-as duce prea des
stei, îl înstiintai prin scris. Am scris scrisoarea înainte
i.i culca si apoi am iesit din casa ca s-o arunc în cutia
369
de scrisori ; nici de data aceasta nu era nimeni în preajma mea. Herbert si cu min
e furam amîndoi de parere ca nu pu¬team face nimic altceva decît sa fim foarte prevaza
tori. Si, într-adevar, am fost foarte prevazatori, chiar mai prevazatori decît înainte
, daca lucrul acesta era cu putinta, iar în ceea ce ma priveste, nu m-am mai aprop
iat niciodata de Chinks's Basin decît atunci cînd treceam cu barca pe acolo, si atun
ci ma uitam la Mill Pond Bank asa cum ma uitam la orice lucru din jurul meu.
CAPITOLUL 48
A doua întâlnire despre care am pomenit în capitolul tre-J cut avu loc o saptamîna mai tîr
ziu. îmi lasasem din nou ba la cheiul de sub pod ; era dupa-amiaza, cu o ora mai
devremfl decît rîndul trecut, si fiindca nu ma hotarîsem înca unde sai iau masa, ma îndr
eptasem spre C'neapside si ma plimbam de-a lungul strazii ; cred ca eram f
iinta cea mai nehotarîta din toata învalmaseala aceea, cînd, deodata, cineva ma aju
nse din urma, si o mîna grea mi se lasa pe umar. Era mîna domnului Jaggers, care ma
lua de brat.
Fiindca avem acelasi drum, hai sa ne plimbam putin
împreuna, Pip. Încotro te duci ?
Cred ca spre -Temple, spusei eu.
 Nu stii sigur ? întreba domnul Jaggers.
Vedeti, raspunsei eu, bucuros ca pot si eu o data sa-i
dau un raspuns cum se cuvine la un interogatoriu, nu stiu,
fiindca nu m-am hotarît înca.
Te duci sa iei masa ? întreba domnul Jaggers. Banuiesc
ca nu te supara sa recunosti ca-i asa.
Nu, raspunsei eu, nu ma supara sa recunosc.
Si n-ai întîlnire cu nimeni ?
Nu ma supara sa recunosc ca n-am întîlnire cu nime^B
Atunci, spuse domnul Jaggers, vino sa iei masa cfl
mine.
Eram gata sa-mi cer scuze, dar el adauga : Vine si Wem-mick", asa ca scuza.se pr
efacu în aprobare primele cuvinttl pe care apucasem sa le rostesc servind drept in
troducere si pen¬tru una, si pentru cealalta si porniram de-a lungul strazii Cheap
side'; cînd am ajuns la Little Britain", luminile râ-
370
sareau stralucitoare prin vitrine, iar lampagiii, care, în înghe-: suiala de dupa-am
iaza, nu gaseau destul loc pentru a-si posta scarile, sareau în sus si-n jos si fu
geau încoace si încolo, aprin-zînd în ceata care se lasa mai multe luminite rosietice de
cît candela care deschisese ochi albi pe peretele fantomatic din Hummums",
In biroul din Little Britain" se scriau obisnuitele scrisori, oamenii îsi spalau mîin
ile, stingeau luminarile si închideau i asele de bani, asa cum faceau de obicei la
sfîrsitul unei zile de lucru. între timp, eu stateam fara treaba lînga focul din odai
a domnului Jaggers si, în vîlvataia flacarilor, mi se parea . ,î cele doua busturi d?
pe raft îmi fac semne dracesti cu ochiul ; iar cele doua luminari de seu aflate în b
irou, care îl luminau pe domnul Jaggers pe cînd scria ceva într-un colt, erau împo¬dobite
cu niste zdrente murdare, de parca ar fi vrut sa amin-Iiasca de-o ceata de cl
ienti spînzurati.
Porniram toti trei spre Gerrard Street într-o birja ; si, de
i ajunseram, ne si asezaram la masa. Desi în casa aceea . prin gînd nu mi-ar fi trec
ut sa pomenesc sau sa aminteso
ar printr-o privire de sentimentele lui Wemmick din Wal-uorth, totusi, nu m-ar f
i suparat sa deslusesc, din cînd în cînd,
0 licarire de prietenie în ochii lui. Dar nici pomeneala ! De
cîte ori ridicam ochii de pe masa, Wemmick se uita la domnul
gers si se purta atît de rece si de uscat cu mine, de parca Ei existat doi gemeni
cu numele de Wemmick, si el n-ar fi I acela pe care-1 cunosteam eu.
Ai dat domnului Pip biletul domnisoarei Havisham ?
i ba domnul Jaggers curînd dupa ce începuram sa mîncam.
Nu, domnule avocat, raspunse Wemmick, tocmai voiam
i trimit prin posta cînd ati venit la birou împreuna cu
nul Pip. Uitati-1. Si-i întinse patronului sau scrisoarea în i mi-o dea mie.
E un bilet care cuprinde doua rînduri, spuse domnul
s, întinzîndu-mi fituica; domnisoara Havishm mi 1-a
mie, fiindca nu era sigura de adresa dumitale. Spune lori sa te vada într-o ches
tiune de afaceri despre care
1 III vorbit. Ai sa te duci pîna la ea ?
Da, raspunsei eu, aruncîndu-mi ochii asupra biletului, iprindea întocmai ceea ce spu
sese si domnul Jaggers. - Pe cînd crezi c-ai sa te duci pîna la ea ?
Am o întîlnire urgenta, spusei eu, privind spre Wem-k, tare tocmai arunca niste pest
e în gura lui ca o cutie de
37f
scrisori, ceea ce ma face sa nu pot da un raspuns sigur Cred ca ma voi duce foa
rte curînd.
Daca domnul Pip are de gînd sa se duca foarte curînd,
îi spuse Wemmick domnului Jaggers, nu mai e nevoie sa scriu
nici un raspuns.
Vazînd în aceste cuvinte o aluzie la faptul ca ar fi bine sa nu amîn întrevederea, am ho
tarît sa plec a doua zi si am. spus-o. Wemmick bau un pahar de vin, uitîndu-se la do
mnul-Jaggers cu un aer de multumire salbatica, dar la mine nu se uita.
Vezi, Pip ? Amicul nostru, paianjenul, spuse domnul
Jaggers, si-a jucat cartea. A cîstigat !
Tot ce puteam face era' sa încuviintez.
Ha ! E un baiat care promite, în felul lui, dar s-ar
putea sa nu-i mearga chiar toate asa precum doreste. Pîna
la urma. cel mai puternic va învinge, dar înca nu se stie care
din doi e cel mai puternic. Daca s-ar apuca s-o bata...
Doar nr-o sa spuneti, i-am' retezat eu vorba cu fata si
inima aprinse, ca e chiar atît de pacatos încît sa faca una ca
asta, domnule Jaggers ? !
N-am spus asta. Pip. Fac si eu o presupunere. Daca
s-ar apuca s-o bata, s-ar putea ca el sa fie, cel mai tare. dar
daca ar fi sa se masoare cu mintea, desigur ca n-o sa se în-
tîmple asa. As fi prea îndraznet sa-mi exprim parerea despre
felul cum se va purta un individ ca el în asemenea împrejurari,
fiindca e vorba de o loterie al carei rezultat nu se poate
cunoaste !
Pot sa întreb despre ce rezultat este vorba ?
Un individ ca amicul dumitale, paianjenul, îmi ras-punse domnul Jaggers, sa
u loveste, sau se tîraste. Se p< tîrî mîrîind, si se poate tîrî fara sa mîrîie
r nu p< decît sa loveasca sau sa se tîrasca. întreaba-1 si pe Wemmidj care-i parerea
lui.
Sau loveste, sau se tîraste, spuse Wemmick, fara sa
uite la mine.
Âsta-i domnul Bentley Drummle, spuse domnul
gers luînd o cana cu vin de pe masuta si umplînd pana
noastre si pe al lui, si sâ dea Dumnezeu ca problema !n1
tatii sa fie dezlegata spre multumirea doamnei ! Caci ni
exista niciodata multumire si pentru dumneaei, si pentru di
nealui. Ei, Molly, Molly, Molly, înceata mai esti pe ziua de azi 1
Femeia era alaturi de el c înd domnul Jaggers rostise cu-| vintele acestea si tocm
ai punea un fel de mîncare pe fl
372

farfuria pe care o tinuse în mîna si se retrase cu un pas doi, murmurînd niste cuvin
te de scuza. Si, în timp ce >ea, miscarea degetelor ei îmi atrase luarea-aminte.
Ce s-a întîmplat ? ma întreba domnul Jaggers.
Nimic, raspunsei eu. Doar ca subiectul despre care am
-bit e cam dureros pentru mine.
Miscarea degetelor ei semana cu miscarea pe care o fac degetele cînd împletesc. Feme
ia se uita la stapînul ei, fiindca nu întelesese daca putea pleca sau daca el mai av
ea sa-i spuna ceva, caci atunci ar' fi rechemat-o daca ar fi plecat. Privirea vi
era foarte încordata. Eram sigur ca mai vazusem ochii a-«¦cstia si mîinile acestea într-o
zi neuitata, nu demult !
El o lasa sa plece, si femeia se furisa afara. Dar o vedeam
mereu în fata ochilor, de parca s-ar fi aflat în odaie. Ma uitam
la mîinile acelea, la ochii aceia, la parul acela despletit si le
muiam cu ceea ce acesti ochi, aceste mîini si acest par ar
iiitut sa fie peste douazeci de ani de viata zbuciumata, pe-
trecuta în tovarasia unui barbat brutal. Ma uitam din nou la
niiinile si la ochii îngrijitoarei, gîndindu-ma la simtamîntul
acela neînteles care ma cuprinsese ultima oara în timp ce ma
plimbam nu singur prin gradina paraginita si prin fabrica
de bere parasita. Ma gîndeam ca acelasi simtamînt ma cuprin-
odata, cînd vazusem o fata care ma privea si o mîna care-mi
¦a semne prin fereastra unei diligente si cum acelasi simta-
ii navalise din nou si ma strafulgerase, odata, pe cîrid ma,
im într-o trasura tot nu singur si o lumina orbitoare
icnise brusc în mijlocul unei strazi întunecoase. Ma gîn-
im ca un singur inel din lantul amintirilor îmi ajutase sa
identificarea aceea la teatru si cum tot un inel, care îna-
îmi lipsea, servea de legatura acum, cînd trecusem în-
tlniplator de la numele Estellei la degetele acelea care parca
împleteau si la ochii aceia încordati. Si eram cît se poate de
ca femeia aceasta este mama Estellei. Domnul Jaggers ma vazuse în tovarasia Estel
lei si nu cred ipasera simtamintele care ma framîntau si pe care nu Icnisem sa le
ascund. Dadu din cap cînd spusei ca su-ira dureros pentru mine. ma batu pe spate
, ne mai data cu vin si mînca mai departe.
.rijitoarea mai aparu numai de doua ori si statu foarte
li mp în camera, iar domnul Jaggers îi vorbi foarte aspru.
mîinile ei erau mîinile Estellei, si daca ar mai fi aparut
bii i de o suta de ori. tot n-as fi fost nici mai mult, nici mai
ur ca parerea mea e adevarul adevarat.
373
Era o seara plicticoasa, caci Wemmick trase vinul spre el. în chip foarte oficial
ca si cum ar fi întins mîna ca sa-si ia leafa si statu tot timpul cu ochii la seful
lui, ca si cum a», \ fi fost mereu pregatit pentru un interogatoriu. Cît despre can¬ti
tatea de vin pe care o bea, cutia lui de scrisori era tot atît de nepasatoare si g
ata sa înghita vinul ca si o adevarata cutia, de scrisori fata de. scrisorile aru
ncate în ea. Dupa mine, în seara aceea Wemmick era tot timpul frate geaman cu Wemmic
Ki' din Walworth si nu semana cii celalalt decît la înfatisare.
Ne-am ridicat de la masa devreme si am plecat împreuna* înca din clipa în care începuram
a bîjbîi printre ghetele dom-nului J'aggers, ca sa ne gasim palariile, simteam ca g
eamanul cel adevarat e pe cale de întoarcere ; si de-abia facuram sase pasi pe Ger
rard Street, mergînd spre Walworth, ca-mi dadu seama ca umblu la brat cu geamanul
cel adevarat si ca celalal1 se risipise în aerul serii.
Bine ca s-a terminat! zise Wemmick. E un om minu¬
nat si n-are pereche în lume, dar cînd iau masa cu el, parca
trebuie sa ma însurubez, si mi-e mai la îndemîna sa manîno
neînsurubat.
Mi se paru ca exprimase bine esentialul acestei situatii si i-o spusei.
N-as spune asta nimanui altul, marturisi el. Stiu ca ce
e între mine. si dumneata nu ajunge la urechile altora.
li întrebai daca o vazuse vreodata pe fiica adoptiva a domnisoarei Havisham, pe do
amna Bentley Drummle. El îmi spuse ca nu. Ca spusele mele sa nu-i para prea neaste
ptate, începui sa-i vorbesc despre batrîn si despre domnisoara Skif-fins. Avea un ae
r destul de siret cînd i-am pomenit de domni¬soara Skiffins si se opri rosu la fata în
mijlocul strazii ca sa-si sufle nasul, rotindu-si capul de parca ar fi dat la i
vealf o mîndrie ascunsa.
Wemmick, spusei eu, ti~amintesti ca, înainte de a m
fi dus prima oara la domnul Jaggers acasa, mi-ai spus sa
uit bine la îngrijitoarea lui ?
Asa ti-am spus ? întreba el. Da, parca ti-am sp-
Dracu sa ma ia, adauga el morocanos, stiu ca ti-am spus ! V,
ca nu m-am desurubat de tot.
Spuneai ca e o fiara îmblînzita ?
Si dumneata cum spui ca e ?
Tot asa. Cum a îmblînzit-o domnul Jaggers ?
Asta-i taina lui. Sta de multi ani la el.
374
As vrea sa-mi spui povestea ei. Ma intereseaza în chip
sebit s-o cunosc. Stii doar ca ce e între noi doi nu ajunge
urechile nimanui.
Bine, facu Wemmick. Dar vezi ca nu stiu povestea ei...
adica n-o stiu toata. Dar ceea ce stiu îti pot spune. Doar în
momentul de fata sîntem persoane particulare.
Sigur.
Acum vreo douazeci de ani, femeia asta a fost jude¬
cata pentru omor la Old Bailey si achitata. Era o femeie gro¬
zav de frumoasa si cred ca avea si ceva sînge tiganesc in vine.
Oricum, îti poti închipui- ca procesul a facut vîlva !
-.t; Dar a fost achitata.
Domnul Jaggers era de partea ei, urma Wemmick, cu
0 privire plina de înteles, si a scos cazul la lumina într-un chip
cu totul surprinzator. Era un caz deznadajduit, si pe atunci
01 era înca la începutul carierei, dar 1-a scos la lumina, spre
admiratia tuturor ; de fapt, as spune ca procesul asta 1-a facut
pe el. A lucrat el zi de zi, mult timp, luptînd împotriva unui
mandat de arestare ; iar la judecata, unde nu putea sa inter¬
vina, statea printre avocati, dar toata lumea stia ca Jaggers
da ghes cu toate puterile. Victima era o femeie, o femeie cu
vreo zece ani mai în vîrsta si mult mai voinica si mai puter¬
nica decît acuzata. Era o crima din gelozie. Amîndoua femeile
duceau o viata de vagabonde, si femeia asta din Gerrard Street
ho maritase'de foarte tînara. în doi timpi si trei miscari (cum
RC' spune), cu un vagabond si era nebuna de gelozie. Victima
care, în privinta vîrstei, se potrivea mai bine cu omul nostru,
II fost- gasita moarta într-un hambar, linga Hounslow Heath.
Avusese loc o încaierare cumplita, poate chiar o lupta. Femeia
era lovita, zgîrîiata, sfîsiata si se vedea ca fusese strangulata.
Nu exista nici o dovada solida împotriva nimanui, doar îm-
I II «i ii va femeii asteia, si domnul Jaggers si-a bazat apararea
iles pe faptul ca ea n-ar fi fost în stare sa înfaptuiasca ¦ iima. Poti sa fii sigur,
spuse Wemmick. atingîndu-mi mîneca
I1 unei, ca pe atunci nu staruia asupra fortei muschiulare a
nninilor ei. asa cum face acum.
Ti spusesem lui Wemmick ca domnul Jaggers ne aratase iniii;i femeii în ziua în care
luasem masa cu el.
Ei. domnule ! urma Wemmick. S-a întîmplat ca fe-Wrlii aceasta sa fie atît de mestesugi
t îmbracata din momentul in ' ire fusese banuita, îneît sa para mult mai plapînda decît i
i de fapt; mai ales, mi-amintesc ca purta întotdeauna mî-

375
neci în asa fel facute, incit bratele ei pareau nespus de gin¬gase. N-avea decît una s
au doua vînatai pe corp o nimica toata pentru o vagabonda, dar podul palmelor îi era
jupuit, si lumea se întreba daca asta nu se datora zgîrîfeturilor. Dom¬nul Jaggers dove
dise ca femeia trebuise sa-si croiasca drum, într-o zi, prin niste spini, care nu-
i ajungeau chiar pîna la obraz, dar prin care n-ar fi putut sa treaca cu mîinile rid
icate } si, într-adevar, în pielea femeii s-au gasit spini, care au fost aratati la
proces ; în urma cercetarilor, s-a dovedit ca spinii fusesera rupti, ca aveau prin
tre ei zdrente din rochia femeii si chiar urme de sînge. Dar partea cea mai îndrazne
ata a fost urmatoarea : ca sa nu întareasca banuiala cum ca omorul a» fi fost savîrsit
din gelozie, unii încercasera sa dovedeasca ca . femeia îsi omorîse pe vremea aceea c
opilul pe care-1 avea cu acel om, un copil de vreo trei ani si ca facuse acest l
ucru minata de furie si de setea de razbunare. Sa-ti spun ce a scos domnul Jagge
rs din toate acestea : Noi spunem ca femeia n-are | urme de zgîrîieturi, ci de spini,
si va aratam si spinii. Voi spu¬neti ca sînt urme de zgîrîieturi si nascociti povestea
ca si-a ucis copiluL Prin urmare trebuie sa trageti concluziile la care duce ace
asta banuiala. Dupa cîte stim noi, daca si-ar fi ucis copilul, e posibil ca acesta
s-o fi zgîriat-o agatîndu-se de ea. Atunci, cum ramîne ? Voi doar n-o judecati pentru
uciderea copilu¬lui ; n-aveti decît s-o judecati pentru asta ! în cazul acesta, daca
vreti numaidecît sa vorbiti de zgîrieturi, noi va spunem ca ati stiut de ele, presup
unînd ca nu le-ati inventat...". Ca închei, spuse \Vemmick, domnul Jaggers era prea
grozav pon-tru juriu, si oamenii s-au lasat convinsi.
Si de atunci a fost mereu în serviciul lui ?
Da, dar nu numai atît, spuse Wemmick ; a intrat in
serviciu de îndata ce a fost achitata si era blînda ca si acum.
De atunci a mai învatat ea cîte ceva în ce priveste datoriile
ei de îngrijitoare, dar blînda a fost de la început.
Ti-amintesti care era sexul copilului ?
Se spunea ca-i o fetita.
Nu mai ai nimic sa-mi spui asta-seara ?
Nimic. Am primit scrisoarea dumitale si am rupt o.
Nimic altceva.
Ne-am spus calduros noapte buna si m-am întors a< avînd din nou la ce sa ma gîndesc, m
acar ca de vechile mole gînduri nu ma usurasem de fel.
376
CAPITOLUL 49
Cu biletul domnisoarei Havisham în buzunar, ca sa-mi serveasca drept scrisoare de
acreditare în caz ca, nestatornica cum era, s-ar fi aratat mirata ca ma vede rasar
ind asa de curînd la Satis", am pornit a doua zi cu diligenta. Am coborît la hanul di
n mijlocul drumului si am luat gustarea de dimi¬neata acolo, i'ar restul drumului
l-am facut pe jos, caci voiam sa intru neobservat în oras, pe drumurile mai putin
umblate, si aveam de gînd sa plec tot asa.
Lumina zilei aproape ca trecuse cînd ajunsei în fata curti¬lor linistite din spatele s
trazii principale. Gramezile de ruine, unde se aflau, pe vremuri, gradinile si s
alile de mîncare ale calugarilor, si zidurile puternice, care se prefâcusera în ham¬bare
si grajduri, erau aproape tot atît de tacute ca si batrînii calugari din morminte.
Sunetul clopotelor de la catedrala mi se paru mai trist si mai îndepartat ca nicio
data, în timp ce treceam grabit pe acolo, ferindu-ma de privirile oamenilor ; iar
vibratiile vechii orge îmi ajungeau la ureche ca un cînteo funebru, pe cînd ciorile, c
are zburau în jurul turnului cenusiu, leganîndu-se pe ramurile goale ale pomilor din
gradina ma¬nastirii, parca îmi spuneau ca locurile se schimbasera si ca Rstella ple
case pe vecie de pe meleagurile acelea.
0 femeie în vîrsta, pe care o mai vazusem si înainte, caci
facea parte din slugile care traiau în casuta de dincolo de
curtea de serviciu, îmi deschise poarta. Luminarea aprinsa se
afla, ca si odinioara, în coridorul întunecos, iar eu asn luat-o
am urcat singur scarile. Domnisoara Havisham nu era în odaia ei, ci în odaia cea mar
e din cealalta parte a scarii. Dupa
am ciocanit zadarnic, am bagat capul pe usa ; o vazui stînd Unga camin, pe un scau
n jerpelit, si atintindu-si privirile spre focul stins, cufundata in gînduri.
Facui cum facusem de atîtea ori pe vremuri, adica intrai
ma rezemai de caminul vechi, unde ma putea vedea cînd
1 sa ridice ochii. Era atîta singuratate în fiinta ei, îneît ma
rinse mila, macar ca ma lovise, cu buna-stire, mai adînc
it as fi îndraznit sa o învinuiesc. în timp ce o priveam cu
¦mputimire, gîndindu-ma ca treptat ajunsesem si eu sa ma k>g de soarta nenorocita a
acestei case. ochii ei se oprira asu¬prii mea. Se uita tinta si întreba în soapta ¦
E adevarat ?
Sînt eu, Pip. Domnul Jaggcrs mi-a dat ieri biletul
nneavoastrâ, si n-am vrut sa pierd timp.

377
 Multumesc, multumesc.
în timp ce aduceam un alt scaun jerpelit si ma asezam în : fata caminului, vazui pe
fata ei o expresie pe care nu i~q cunosteam înca : parca se temea de mine,
Vreau sâ-ti vorbesc despre cele ce mi-ai propus ultima
oara cînd ai fost aici, spuse ea, si sa-ti arat ca nu sînt chiar
de piatra. Dar poate ca acum n-ai sa mai poti crede ca exista
si simtaminte omenesti în inima mea...
Dupa ce i-ara spus cîteva cuvinte în care o asiguram ca nu cred acest lucru, ea si-a
întins tremurînd mîna dreapta, ca si cum ar fi vrut sa ma atinga, dar si-a retras-o îna
inte ca eu sa fi înteles miscarea ei si sa~mi dau seama cum trebuie sa o primesc.
îmi spuneai, vorbind despre prietenul dumitale, ca
mi-ai putea arata cum sa fac o fapta buna si folositoare, ceva
care ti-ar face si tie placere. Nu-i asa ?
Da, ceva pe care as vrea din tot sufletul sa-1 fac.
Ce anume ?
Si am început sâ-i vorbesc de povestea aceea tainica si despre asociatia în care intra
se Herbert. Nu ajunsesem prea departe cu povestirea mea, cînd întelesei, dupa privir
ile ei, ca se gîndeste mai degraba la mine decît la ceea ce spuneam. Se pare ca asa
si era, caci atunci cînd am tacut, au trecut cîteva clipe înainte ca ea sa-si dea seam
a ca m-am oprit.
¦ Te-ai întrerupt,, întreba ea cu aerul acela de teama, fiindca ma urasti prea mult si
ti~e sila sa vorbesti cu mine ?
îîu, nu, raspunsei eu, cum puteti sa gînditi asa, dom-
nisoarâ H^visham ! M-am întrerupt pentru câ mi se parea ca
nu ma urmariti !
Poate ca nu, raspunse ea, ducîndu-si mîna la cap. Mai
începe o data si da-mi voie sa ma uit la altceva. Stai ! Acum
spune.
îsi aseza mîna pe baston, cu miscarea aceea hotarîta pe care o cunosteam atît de bine, s
i se uita la foc cu o privire încordata, ca si cum si-ar fi dat osteneala sa ascul
te. Eu îmi urmai povestirea si-i spusei câ nadâjduisem ca întelegerea saj se încheie tot c
u mijloacele mele. dar ca, în privinta aceasta, ramasesem dezamagit. Aceasta parte
a povestirii (i-am amin-;it eu) era legata de lucruri care nu puteau intra în exp
lica-iile mele, deoarece erau taine grele, care apartineau unui alt om.
Aha 1 facu ea, încuviintînd cu capul, dar fara sa se
u'te la mine. Si cîti bani mai lipsesc pentru ca întelegerea sa
ie încheiata ?
78
Mi-era cam teama sa-i raspund, caci suma mi se parea sa :
Noua sute de livre.
Daca îti dau banii, ai sa pastrezi taina asa cum ai pas¬
trat-o si pe a ta ?
Cu tot atîta sfintenie.
Si ai sa te simti mai linistit ?
Mult mai linistit.
Esti tare nenorocit acum ?
întrebarea aceasta mi-o puse tot fara sa se uite la mine," dar cu un ton neobisnui
t de întelegator. In clipa aceea n-ani putut sa-i raspund, caci n-aveam glas. Ea îsi
sprijini mîna stinga pe capatul bastonului si-si culca usor capul deasupra.
Sînt departe de a fi -fericit, domnisoara Havisham, dar
am alte pricini de neliniste decît cele pe care le stiti dumnea¬
voastra. Sînt taine despre care v-am mai pomenit.
I Dupa cîteva clipe, ea îsi înalta capul si privi din nou focul.
E nobil din partea ta sa-mi spui ca ai si alte pricini
do a fi nefericit. E adevarat ?
Prea adevarat.
Dar pot oare. Pip, sa te ajut ajutîndu-ti prietenul ?
râ de asta. nu pot face nimic pentru tine ?
| Nimic. Multumesc pentru întrebare. Si mai mult, va
im/ltumesc pentru felul cum m-ati întrebat. Dar nu puteti face nimic.
Apoi se ridica de pe scaun si se uita prin' odaia aceea jal-nica, pentru a gasi
instrumente de scris. Nu gasi nimic si «dinei scoase din buzunar niste tablite de
fildes, înconjurate <l< un chenar de aur vechi, si începu sa scrie cu un creion toi
de aur vechi, care-i atîrna la gît.
Tot mai ai legaturi de prietenie cu domnul Jaggers ?
Sigur. Ieri am luat masa cu el.
îi trimit prin dumneata autorizatia de a-ti pune suma
! !;! la dispozitie pentru prietenul tau. Eu nu tin nici un
i in casa ; dar daca vrei ca domnul Jaggers sa nu stie nimic . toate ace
stea, pot sa-ti trimit banii. - Mulfumesc, domnisoara Havisham ; nu ma supara cîtu
sî i(in sâ-i primesc de la el¬inii citi cele ce scrisese; scrisese totul în termeni foa
rte i, cu gîndul. fireste, de a îndeparta orice banuiala ca eu I i linii banii ace
stia spre folosul meu. Luai tablitele din mîna ire tremura, si începu sa tremure si
mai tare cînd îsi
379
scoase lantul de care era prins creionul si-mi dadu creionul în mina. Facu toate a
ceste miscari fara sa ma priveasca.
Numele meu este scris pe prima foaie. Daca poti cumva
sa scrii dedesubt : O iert, desi, dupa atîta timp, inima mea
zdrobita nu este decît pulbere", te rog scrie.
O, domnisoara Havisham, spusei eu, pot sa scriu chia»
acum ! Au fost multe greseli dureroase. Viata mea a fost atît
de oarba si de lipsita de recunostinta ! Am mult prea multa
nevoie de a fi calauzit si iertat pentru a fi aspru cu durtMj
neavoastra.
Ea îsi întoarse fata spre mine, încetînd pentru prima oara de a se uita la foc, si, spre
uluirea mea, as putea spune chi spre groaza mea, cazu în genunchi la picioa
rele mele; ridicase mîinile împreunate spre mine în felul în care trebuii sa le fi înaltat
adeseori spre cer în vremea cînd mai traiJ maica-sa, iar ea avea o inima tînara, pr
oaspata si neprihanita^
Cînd am vazut-o îngenuncheata în fata mea, cu parul alb si cu fata zbîrcita, m-am cutrem
urat. Am rugat-o sa ridice si am cuprins-o cu bratele, ca s-o ajut; dar ea îmi st
rîm mîna, îsi pleca capul deasupra ei si începu sa plînga. N-o va zusem niciodata pîna atun
i varsînd o lacrima, si nadajdui ca usurarea aceasta i-ar putea face bine, ma aple
cai tacut as pra ei. Acum nu mai era îngenuncheata, ci zacea întinsa podea.
O ! striga ea cu deznadejde. Ce-am facut !
facut!...
Daca va întrebati ce-ati facut pentru a-mi face mie.^M
lasati-ma sa va raspund eu. Foarte putin. As fi iubit-o orisicuni
S-a maritat ?
'Da!
întrebarea n-avea rost, caci tristetea ce învaluia di ¦ casa aceea mohorîta îmi sp
usese dinainte adevarul.
Ce-am facut ! Ce-am facut !... îsi frîngea mîinile. ti
ravasea parul alb si se întorcea, mereu, la acelasi strigat jalnifll
Ce-am facut !...
Nu stiam ce sa-i raspund si cum s-o linistesc. Stiam bine ca facuse o greseala d
ureroasa cînd luase un copil pla si-1 formase dupa tiparul acela în care ura ei salb
atica, gostea ei strivita si mîndria ei ranita gasisera cea mai a razbunare. Si ma
i stiam tot atît de bine ca, alungind Iun zilei din casa ei, alungase mult mai mul
t decît atît; ca. rîndu-se în casa, se zavorise fata de mii de înrîuriri fire: binefacatoa
e ; ca mintea ei se ratacise din pricina atîtor
380
duri pustii, asa cum se ratacesc, asa cum trebuie sa se rata-i toate mintile car
e cauta sâ se împotriveasca celor firesti.
i puteam oare sâ o privesc fara mila, cînd vedeam pedeapsa in fiinta ei doborîta, în ne
potrivirea ei pe pamîntul acesta pe
ire se nascuse, în desertaciunea durerii ei, care se transfor¬mase într-o manie tirani
ca, ca si desartaciunea pedepsei si a remuscarii. desertaciunea nevredniciei si
alte monstruoase de-¦.< rtaciuni, adevarate blesteme aruncate asupra lumii noastre
?
Pînâ deunazi, cînd i-ai vorbit, cînd am vazut în tine
"i;!inda celor pe care le-am simtit si eu odata, nu stiam ce
i.icusem. Ce-am facut ! Ce-am facut !... Si-si repeta necontenit
¦irigatul de douazeci, de cincizeci de ori : Ce-am facut !...
ri
Domnisoara Havisham, începui eu, dupa ce strigatele
se stinsera, pe mine ma puteti înlatura din mintea si cugetul
«Inmneavoastra. Dar cu Estella e altceva, si daca puteti cumva Adarniciti macar o f
arîma din raul pe care i l-ati facut cînd înabusit o parte din firea ei adevarata, ar
fi mai bine sa ti asta acum decît sa jeliti trecutul o suta de ani încheiati.
Da, da, stiu. Da. Pip, dragui meu ! în dragostea pe
i.ire mi-o purta acum, se simtea compatimirea sincera a unei
I femei. Dragul meu ! Crede-ma : cînd a venit la mine pentru I prima oara. ma gîndea
m sa o scap dintr-o mizerie asemâna-I toure cu a mea. La început, nici nu doream mai
mult,
Bine !. spusei eu. Asa nadajduiesc si eu ca ati dorit.
Dar, pe masura ce crestea si se facea din ce în ce mai
[frumoasa, am început sa gresesc; cu laudele mele, cu giuvae-
i Io mele, cu lectiile mele, i-am furat inima si am înlocuit-o n un sloi de gheata
.
Mai bine ati fi lasat-o cu inima ei, chiar daca astazi
inima ar fi fost lovita si sfarîmata, spusei eu, fara sg
iot opri.
I .1 cuvintele acestea, domnisoara Havisham se uita timp m> rîleva clipe la mine,
cu privirea ei ratacita, si apoi izbucni
Ce-am facut !... Daca mi-ai cunoaste povestea, se apara (1 ;ir fi mila de mine
si m-ai întelege.
Domnisoara Havisham, raspunsei eu, foarte prevazator
l is putea spune ca va cunosc povestea. Am cunoscut-o de'
l .im plecat din tinut. Povestea dumneavoastra m-a facut
împatimesc, si sper ca am înteles-o; de asemenea, si
pa pe care a avut-o asupra dumneavoastra. Oare aceasta
îmi îngaduie sâ pun o întrebare cu privire la Estella ?
381
<>ii :
Nu Estella cea de acum, ci Estella care a venit aici pentru prima oara.
Domnisoara Havisham sedea pe podea, sprijinindu-si capul pe bratele ce si le tin
ea pe scaunul acela jerpelit. La auzul acestor cuvinte, se uita drept în ochii mei
si-mi raspunse :
Spune.
Al cui copil este Estella ?
Ea clatina din cap.
Nu stiu...
Si-si clatina din nou capul.
Vreau sa stiu daca domnul Jaggers a adus-o sau i
trimis-o.
A adus-o.
Vreti sa-mi spuneti cum s-a întîmplat ?
| Ea îmi raspunse în soapta si cu teama :
Stateam de mult zavorita în casa asta (nu stiu cît timp
stii doar la ce ora s-au oprit ceasornicele de aici), cînd, într-Q
zi, i-am spus ca vreau o fetita, pe care s-o cresc, s-o iubesc si
s-o scap de soarta mea. îl vazusem pentru prima data cînd aiii
trimis dupa el ca sa ma ajute sa scap de lucrurile din casa ;
citisem în ziare despre el înca înainte de a ma desparti
lume. Mi-a spus ca o sa caute un copil orfan. într-o noat
mi-a adus-o adormita, si eu i-am spus Estella.
Pot întreba ce vîrsta avea pe atunci ?
- Doi sau trei ani. Nici ea nu stie nimic altceva dect ca e orfana, înfiata de
mine.
Eram atît de sigur ca femeia aceea era mama Estellei, înc n-aveam nevoie de nici o m
arturie ca sa-mi întaresc convir gerea. Mi se parea ca legatura dintre fapte era l
impede si ni îndoielnica pentru mintea oricui.
Ce mai puteam nadajdui sa obtin prin prelungirea acesi întrevederi ? Reusisem ce
ea ce doream cu privire la Herbetfl domnisoara Havisham îmi spusese tot ce stia de
spre Est^J iar eu facusem tot ce-mi statea în putinta ca sa-i usurez getul. Nu mer
ita sa spun cu ce cuvinte ne-am despartit; ne-£ despartit, asta-i tot.
Amurgul se lasa cînd am coborît scarile si am iesit la a I-am spus femeii care îmi des
chisese usa la sosire ca nu af nevoie de ea si ca vreau sa ma mai plimb putin în j
urul cas înainte de plecare, caci aveam o presimtire ca nu voi mai niciodata prin
locurile acelea si mi se parea ca lumina ami gului se potrivea cu ultima amintir
e pe care voiam sa o a
382
Mi-am croit drum spre gradina paraginita, printre butoaiele pustii, unde ma
plimbasem, odata, demult, butoaiele acel a, li.iiute ani de-a rîndul de ploile
care le putrezisera lemnul pe ,ilocuri si lasasera ochiuri de apa pe cele întoars
e cu fundul în Am ocolit toata gradina ; am trecut pe la coltul unde ma batusem
cu Herbert, pe potecile unde ma plimbasem cu Es-ti'lla... Si totul era atît de rec
e, atît de pustiu si de posomorit !... La întoarcere m-ara abatut pe la fabrica de b
ere ; am ri-tlirat zavorul ruginit al unei usi care dadea in gradina si am Int
rat în fabrica Eram gata sa ies prin cealalta usa care nu ¦ II usor de deschis, ca
ci lemnul umed se miscase din loc si .<¦ umflase, balamalele erau slabite, iar în pr
ag crescusera ciu¬perci cînd, deodata, am întors capul si am privit în umbra. () amintire
din copilarie reînvie în mintea mea, cu o putere nemaipomenita, în clipa în care facui
aceasta miscare si mi se pun ca o vad pe domnisoara Havisham spînzurata de grinda.
A' casta iluzie a simturilor era atît de puternica, îneît stateam kuli grinda tremurînd
din cap pîna în picioare, pîna ce-mi dadui 1*1 MI na ca nu-i decît o închipuire ;. totul
nu tinu decît o clipa. Tristetea care se desprindea din locurile acelea si din a-¦nu
rgul serii, ca si spaima cu care ma umplu aceasta închipuire il>- o clipa ma facur
a sa ma simt cuprins de o groaza de ne-|U'scris cînd trecui prin poarta desch
isa de lemn, unde îmi Ui'ulsosem inima. Ajunsei în curtea din fata; stateam la în
-ilâ daca sa chem femeia ca sa-mi descuie poarta sau daca ¦ nu ma duc mai întîi pîna sus,
sa vad daca nu se întîmplase Ilinic cu domnisoara Havisham de cînd o parasisem. Am ale
s ¦fil'-.i din urma si am urcat scarile.
M-am uitat în odaia unde o lasasem si am vazut-o siînd imin, pe scaunul cel jerpeli
t, foarte aproape de foc si iele spre mine. în clipa în care îmi retrasei capul ca sa
1 tiptil, am vazut o flacara care tîsnea în sus; în aceeasi ¦ un vazut-o pe dom
nisoara Havisham, care tipa, fugind mine, învaluita într-un vîrtej de flacari, ce se r
idicau în Iu vreo cîteva picioare deasupra pamîntului. l'urtam o pelerina cu
doua gulere, si pe brat aveam un .ros. Stiu ca le-am scos, ca am înfasurat-o în ele
, ca ncat-o pe jos si am acoperit-o ; stiu ca, tot cu scopul un tras fata cea
mare de masa si ca am trîntit pe jos III.KI.I aceea putrezita din mijlocul mesei, îm
preuna cu toate i te care se adaposteau înauntru ; stiu ca eram amîndoi ¦a ne lupt
am unul cu altul ca niste dusmani de Hftt si ca, cu cît mai mult încercam sa o aco
par, cu atît mai
383
salbatic tipa si se zbatea ; stiu ca toate acestea s-au întîmplat fiindca stiu care
a fdst sfîrsitul, dar nu pentru ca as fi simtit sau as fi gîndit ceva, sau fiindca m
i-as fi dat seama de ceea ce fac. Nu mi-am dat seama de nimic pîna ce m-am trezit îm
pre¬una cu ea, alaturi de masa cea mare, si am vazut bucati de scrum plutind prin
aerul ce mirosea a ars ; cu o clipa în urma aceste zdrente pîrjolite facusera parte
din rochia ei ofilita de, mireasa.
Apoi m-am uitat în jurul meu si am vazut gîndaci si pa-ianjeni fugind zapaciti pe po
dea, si dupa aceea servitorii car intrau pe usa, gîfîind si tipînd. Tot o mai tineam c
u sila 1 pamînt, ca pe un prizonier care voia sa fuga, si ma îndoiesc I înainte de a v
edea scrumul vesmintele ei de altadata ca> zînd stins la pamînt, în jurul nostru, ca o
ploaie neagra, stia: macar cine e si de ce ma luptasem cu ea, sau ca o cuprinse
ser; flacarile si ca focul era stins.
Domnisoara Havisham zacea fara cunostinta si mie mi-erjl teama s-o misc sau s-o
ating. Am trimis dupa ajutor si arj tinut-o strîns pîna cînd au venit oamenii, ca si c
um mint mea ratacita si-ar fi închipuit (si cred ca si-a închipuit) daca îi dau
drumul, focul va izbucni din nou si ca o va mist De-abia cînd m-am sculat, la ven
irea medicului si a celorlal ajutoare, am vazut, spre mirarea mea, ca amîndoua mîini
le erau arse, caci pîna atunci nu simtisem nimic.
nsfl
(oloi
La examenul medical se vazu ca fusese serios ranita, ca ranile în sine nu erau des
perate ; primejdia cea mare co numai în zdruncinul nervos pe care îl suferise. La ce
rerea dicului, asternuturile din patul ei fura aduse în odaia accc asezate pe masa
cea mare, care era foarte buna pentru pana cea ranilor. Dupa o ora, cînd o vazui
din nou, era întinsa ai unde o vazusem o data izbind cu bastonul în podea si o au; s
em spunînd ca într-o zi va sta întinsa în acel loc.
Desi rochia arsese în întregime, dupa cum am aflat, nisoara Havisham tot mai pastra
ceva din aerul acela de reasa înfricosatoare, caci o acoperisera pîna la gît cu bum al
b,, s! asa cum statea întinsa, cu un cearsaf alb aruncat supra trupului ei, tot ma
i avea înfatisarea aceea de naluca. fafisarea a ceva care existase odata si se sch
imbase.
Am aflat de la servitori ca Estella era la Pris ; me îmi fagadui ca-i va scrie c
u primul curier, iar cu am luat as mea sarcina de a înstiinta restul familiei. Ave
am de vorbesc doar cu Matthew Pocket si sa-1 las su se ci
384
lui
"
1 !lil' Vii crede de
bert, de
, cu
j«

¦ «cit sa nu pot misca deget^aFdrea.Pfâ era suparator ca mina si SSuI sfaW Sl ea Je

gata-'^ ; iar haina nu puteam :o^f ^re le P ' ^a gît, ca o pelerina ParuTîmT fP r
t deCÎt Pe « --Pul fata scapaferfneSiirC ?* d P^

'le - c. u
385
racoritor, care era pregatit dinainte, si mi le punea din nou, cu o drage ve rab
datoare, pentru care îi eram adînc recunoscator.
La -Ufeeput am stat linistit pe canapea. Mi-era nespus de greu, as spune chiar c
u neputinta, sa scap de imaginile care ma urmareau : vîlvataia, flacarile care înain
tau grabite, cu zgomot, groaznicul miros de ars. Daca atipeam pentru o clipa, ma
trezeau tipetele domnisoarei Havisham si o vedeam gonind spre mine cu coroana a
ceea de flacari deasupra capului. Mi se parea mai greu sa lupt cu aceste naluci
decît cu orice durere trupeasca ; si Herbert, care îsi dadea seama de aceasta, încerca
cu orice pret sa-mi îndrepte atentia într-alta parte.
Nici unul din nou nu pomeni nimic despre barca, dar amîn-doi ne gîndeam la ea. Lucru
l acesta era vadit, caci amîndoi j feream de subiectul cu pricina si fara sa ne fi
înteles dina¬inte eram de aceeasi parere, anume ca vindecarea mîinilop mele era o che
stie de ore, nu de multe saptamîni.
Desigur ca prima întrebare pe care i-am pus-o lui Herbert a fost daca totul merge
bine în casa de pe malul fluviului Deoarece el îmi raspunse da", cu încredere si voiosi
e, n-E mai pomenit de subiectul acesta pîna spre sfîrsitul zilei. Atunc în timp ce sch
imba bandajele, mai curînd la lumina focull decît la lumina care venea de afara, Her
bert deschise el sing vorba :
Stii, Handel, aseara am stat de vorba cu Provis de
ore încheiate.
Si unde era Clara ?
Saracuta de ea ! spuse Herbert. A stat cu Gruffar
grim toata seara. Cum pleca de lînga el, batrînul începea s
izbeasca în podea. Nu cred ca o mai duce mult. Cu atîta re
si piper, si iar rom si iar piper, as spune ca n-o sa treaca mi
si o sa amuteasca de tot.
Si atunci te însori, Herbert ?
Altfel cum as putea sa ma îngrijesc de fetita ? întinde
bratul pe rezamatoarea canapelei, mai baiete, si eu am sa
asez aici si am sa-ti scot bandajul încetisor, asa ca nici n-ai
simti Vorbeam de Provis. Stii, Handel, ca se schimba mult
bine ?
Ti-am spus doar ca mi s-a parut mult mai domol
cînd l-am vazut ultima oara.
Da, mi-ai spus. Si chiar asa e. Aseara era foarte voj
baret si rrii-a mai spus cîteva lucruri din viata lui. Ti-amintes
cum s-a oprit din vorba cînd a pomenit despre o femeie
care a avut multe necazuri. Te doare ?
386
Tresarisem, dar nu din pricina atingerii lui. Cuvintele lui ma facusera sa tresa
r.
Uitasem de asta, Herbert. Dar acum, cînd îmi spui,
îmi amintesc.
Bine ! A vorbit despre partea asta a vietii lui si tare
a fost întunecata. Sa-ti povestesc ? Sau acum te-ar plictisi ?
Povesteste-mi neaparat ! Cuvînt cu cuvînt!
Herbert se apleca înainte, ca sa ma priveasca mai de a-
proape, ca si cum raspunsul meu ar fi fost mai grabit si mai nerabdator decît s-ar
fi asteptat el.
Nu-ti' arde fruntea ? întreba el, atingîndu-mi fruntea
cu mîna.
E rece de tot, spusei eu. Povesteste-mi, te rog, ce ti-a
spus Provis, draga Herbert.
Se pare... începu Herbert, acum ti-am scos încetisor
bandajul si ti-1 pun pe cel rece ; te face sa tresari la început,
saracul de tine, asa-i ? Dar îndata ai sa te simti bine... Se pare
ca femeia aceea era tînara, geloasa si razbunatoare ; razbuna-
loate mai baiete, pîna în ultimul grad.
Care grad ?
Pîna la crima. Te supara raceala pe locul acela mai
sensibil ?
Nici n-o simt. Cum, a ucis ? Pe cine a ucis ?
Pai fapta ei n-ar fi meritat un nume chiar atît de
înfricosator, spuse Herbert, dar totusi au judecat-o, iar domnul
flaggers a aparat-o, si faima care i-a iesit atunci a facut ca sî
Provis sa auda de numele lui. Victima era o alta femeie, mai
In vîrsta si foarte puternica ; se pare ca într-un hambar a avut
L Ioc o lupta ; nu e sigur cine a început-o si cît a fost de dreapta nu de nedreapta,
dar nu exista nici o îndoiala despre faptul nun s-a sfîrsit, fiindca victima a fost
 gasita sugrumata.
Si femeia, a fost condamnata ?
Nu ; a fost achitata. Draga Handel, mi se pare ca
n lovit !
Nimeni n-ar putea sa umble mai încetisor. Da ? Si
flltceva ?
Femeia asta tînara, care a fost achitata, avea un copil
* Ir- la Provis, un copil la care Provis tinea foarte mult. Chiar
In scara în care femeia cealalta, care era pricina geloziei, a fost
ni mata, dupa cum ti-am spus, femeia cea tînara a venit la is doar pejitru o clipa
si i-a jurat ca va ucide copilul (care 01 Alea la ea) si ca el nu-1 va mai vede
a niciodata, dupa care icut nevazuta. Am terminat de bandajat bratul care te
387
doare cel mai rau si nu mai ramîne decît mîna dreapta, care e o treaba mult mai usoara
. Ma descurc mai bine pe lumina asta decît pe lumina mare, fiindca mîna mi-e mai sig
ura cînd nu vad basicile asa deslusit. Nu ti se pare ca respiratia ta nu-i în regula
, mai baiete ? Am impresia ca rasufli foarte iute.
Poate ca da, Herbert. Si femeia si-a tinut juramîntul ?
Aici vine partea cea mai întunecata din viata lui Pro-
vis. Si 1-a tinut.
Adica el spune ca si 1-a tinut.
Da, desigur, mai baiete,. raspunse Herbert cu glas mirat si aplecîndu-se din nou sp
re mine, ca sa ma vada mai de proape. El mi-a spus totul. Alte informatii n-am.
Nu, desigur,
Daca s-a purtat urît cu mama copilului, urma Herbert,
sau daca s-a purtat frumos cu ea, asta nu mi-a spus ; dar
de trei-patru ani a împartit si ea cu el viata aceea nenorocit pe care el ne-a des
cris-o aici în fata focului si se pare ca li i-a fost mila de ea si ca s-a purtat în
telegator. Asa ca, de frk sa nu fie silit sa depuna marturie despre "copilul ace
la ucis sa pricinuiasca moartea femeii, s-a ascuns (macar ca-1 dur inima dupa cop
il), s-a tinut m întuneric, cum spune el, depart de proces, si lumea n-a vorbit de
cît în treacat de el, ca desj ¦un oarecare Abel, care a stîrnit gelozia femeii. Dupa a f
emeia a disparut» si asa a ramas omul fara copil si fara-m
u sa te întreb...
O clipa, baiete, si am încheiat. Geniul acela
Compeyson, cel mai tîlhar dintre tîlhari, stiind ca el a
ascuns m timpul acela si din ce pricina a facut asa, s-a foi
mai tir zi u de cele ce stia pentru a-1 saraci mai rau si a-1 i
sa-i robeasca si mai mult. Am înteles limpede aseara câ J
mai tare dusmania lui Provis. , vrea sa stiu precis, Herbert, daca ti-a spus
c
ut toate acestea.
=- Precis ? Stai sa-mi amintesc ce-a spus în privinta a Vorba lui a fost cam vreo d
ouazeci de ani si,-mai bine numaidecît dupa ce m-am 'legat de Compeyson". Cîti ani a
^ cînd ai dat de el în cimitirul din satul vostru ?
Cred ca vreo sapte ani
Asa-i. Toate astea se întîmplasera cu vreo trei-j
ani în urma si spunea ca i-ai amintit de fetita aceea care ]
rîse atît de jalnic si care ar fi fost cam de vîrsta ta.
388
Herbert, spusei eu repezit, dupa elteva elipe de ta-eere, eum ma vezi mai bine,
la lumina ferestrei sau la lumina focului ?
La lumina focului, raspunse Herbert, apropiindu-se din
nou.
Uita-te la mine.
Ma uit, mai baiete.
Pune mîna pe mine.
Pun mîna pe tine, mai baiete.
 Asa-i ca nu ti-e teama ca am friguri sau ca mi s-a
zapacit mintea din cauza accidentului de aseara ?
Nu, nu, mai baiete J spuse Herbert, dupa ce ma cerceta'
cîtva timp. Esti cam tulburat, dar esti tot tu.
Stiu ca sînt tot eu. Si afla ca omul pe care-1 ascundem
|fn casa de pe malul fluviului este tatal Estellei.'
CAPITOLUB51
tf-as putea sa spun ce planuri .urmaream cîrid ma înfier-hintasem asa tare pentru a
descoperi si a dovedi legaturile de ienie ale Estellei. Veti vedea îndata ca nu înte
legeam lucru-¦ile prea lamurit, pîna cînd o minte mai înteleapta decît a mea u mi le înfati
a asa cum erau.
Dar dupa ce Herbert si cu mine sfîrsiram discutia noastra H it de importanta, simt
ii cum o convingere înfrigurata îmi da a aflu sirul lucrurilor; simtii ca nu trebu
ie sa ma las ic tinjala si sa descopar adevarul adevarat. Marturisesc ca nu daca
mi se'parea.ca fac toate acestea de dragul Esteilei daca eram bucuros sa trec cît
eva crîmpeie din atmosfera ¦ ica care o învaluise un timp atît de îndeiungat si asu-^HM om
ului a carui viata ma privea îndeaproape. Poate ca pre-^¦punerea din urma este mai a
proape de adevar.
*
orice caz, cu.greii am putut fi oprit de a ma duce chiar
fi v ara aceea pîna în Gerrard Street. Doar profetiiie lut Her-are spunea ca voi cad
ea la pat si-nu voi mai fi bun de io tocmai acum, cînd viata fugarului nostru atîrna
de noi, I j i i'rîu nerabdarii mele. Si numai cind am înteles ce a e ' rep
eta de nenumarate ori, ca, întîmp]e-se ce s-o înfîmpia, B <li I.I zi ma voi duce la domn
ul Jaggers, am ramas în cele ^¦'i urma linistit acasa-, lasînyuhjj pe Herbert'sa-mi îngr
ijeasca
389.
ranile. 'A doua zi, âis-de-dimineata, plecaram împreuna în oras J la întretaierea strazi
i Giltspur eu Smithfield l-am lasat pa Herbert sa se duca în oras, iar eu m-am îndre
ptat spre Littla Britain".
La anumite date, domnul Jaggers si domnul Wemmick tre¬
ceau în revista conturile' biroului, verificau chitantele si pu-<
neau lucrurile la punct. In acele zile Wemmick intra cu regis¬
trele si hîrtiile în odaia lui Jaggers, în timp ce unul din fune-
tionarii de sus cobora în biroul din fata. Vazînd, în dimineata
aceea, pe un astfel de functionar în locul lui Wemmick, înte¬
lesei ce se petrecea ; dar nu-mi parea rau sa-1 gasesc pe dom¬
nul Jaggers în tovarasia lui Wemmick, caci astfel WemmicH
putea sa auda cu urechile lui ca nu spun nimic compromitator
la adresa lui. '
înfatisarea mea,, cu o mîna legata si cu mantaua aruncata pe umeri, era foarte priel
nica pentru scopul pe care-1 urma¬ream. Desi îi trimisesem domnului Jaggers o scurta
dare de seama asupra accidentului de cum ma întorsesem în oras, de asta data trebui
a totusi sa-i dau toate amanuntele ; si în aceste împrejurari neobisnuite, convorbir
ea noastra deveni mai putin _ uscata, mai putin aspra si Supusa regulilor eviden
tei, ca da obicei. In timp ce eu zugraveam dezastrul, domnul Jagger statea, dupa
cum îi era obiceiul, în fata focului. Wemmick se-1 dea sprijinit pe spatarul scaunu
lui, cu ochii la mine, cu mîinile în buzunarele pantalonilor si cu tocul asezat oriz
ontal în gura lui ca o cutie de scrisori. Cele doua busturi grosolane, nedes¬partite
în mintea mea de orice demers sfidai, pareau ca se î treaba, înfierbîntate. daca nu cum
va în odaie miroase a ars.
Dupa ce mi-am terminat povestirea si ei au sfîrsit cu în-, trebarile, am scos autori
zatia domnisoarei Havisham de a prim noua sute de livre pentru Herbert. Cînd îi înmînai
tablitele ochii domnului Jaggers se înfundara si mai adînc în cap, da i le întinse lui W
emmick, dîndu-i instructiuni sa elibereze unij cec pentru a fi iscalit. In timp ce
se îndeplineau aceste for¬malitati, eu ma uitam la Wemmick, eare scria, iar domnul
Jag¬gers se uita la mine, leganîndu-se tot timpul pe ghetele lui lustruite.
îmi pare rau, Pip, spuse el, în timp ce bagam cerul
iscalit de el în buzunar, ca nu facem nimic pentru dumnc
 Domnisoara Havisham a avut bunavointa sa ma în¬
trebe, spusei eu. daca poate face ceva pentru mine, si eu i-am
raspuns s Nu !"s
390
*¦- Omul ar trebui sa-si cunoasca interesul, spuse domnul ffaggers.
|H Si vazui ca buzele Iui Wemmick schiteaza cuvintele i Avere port
ativa".
Eu nu i-as fi raspuns nu" daca-as fi fost în locul du-
mitale, spuse domnul Jaggers ; dar fiecare om trebuie sa-si
cunoasca interesele lui mai bine ea ale altuia.
Interesul fiecarui om, spuse Wemmick, aruncîn © pri¬
vire plina de repros, este averea portativa".
Deoarece mi se parea ca sosise momentul eînd trebuia sâ 6pun ceea ce-mi statea pe su
flet, începui, întorcîndu-ma catre domnul Jaggers :
Totusi, am cerut ceva domnisoarei Havisham, domnule
ffaggers. I-am cerut sa-mi dea cîteva informatii cu privire la
fiica ei adoptiva, si mi-a spus tot ce-a stiut.
Adevarat ? spuse domnul Jaggers, aplecîndu-se sa-si
priveasca ghetele si apoi îndreptîndu-se din nou. Ha ! Nu cred
ca eu as fi facut la fel daca as fi fost în locul domnisoarei Ha¬
visham, dar ea trebuie sa-si cunoasca mai bine interesele.
Dar eu stiu mai mult despre, copilul adoptiv al domni¬
soarei Havisham, domnule Jaggers. Stiu cine e mama copilului.
Domnul Jaggers se uita întrebator la mine si repeta : Mama ? Am vazut-o pe mama
Estellei, în ultimele trei zile.
Da ? spuse domnul Jaggers.
Poate ca stiu mai mult din povestea Estellei decît stiti
sl dumneavoastra, spusei eu. Stiu, de asemenea, cine-i tatal ei.
O sovaiala în purtarea domnului Jaggers care era prea itâpînit ca sa-si schimbe purtar
ea, dar nu se putu împiedica de a fi cuprins de un simtamînt de nesiguranta, plina d
e în-rordare si de abia vazuta ma încredinta ca el nu stia eine < tatal. Banuisem ac
easta din vorbele Jui Provis (asa cum le rrdase Herbert), care spusese ca se tin
use în întuneric în timpul procesului ; spusele acestea le legasem de ceea ce stiam
anume ca Provis nu devenise clientul domnului Jaggers lli'iit cu patru ani mai tîr
ziu, cînd n-ar fi avut nici un motiv » ' se dea pe fata. Dar, în timp ce înainte nu pute
am fi sigur «!« nestiinta domnului Jaggers, acum eram pe deplin convins. - Asa ! Va s
a zica îl cunosti pe tatal tinerei doamne, |*l|i ' întreba domnul Jaggers.
Da, raspunsei eu, numele lui este Provis si e din New i Wales.
391
:ia si domnul Jaggers tresari la auzul a cuvinte
mai usoara tresarire care-i putea scapa unui om, dai
ibusita cu grija si oprita curînd ; totusi, domnul Jaggen
tresari,, desi facu asa ca trsarirea lui sa para ca tine de misca¬
rea cu care-si scotea batista din buzunar. N-as putea sa spun
cum a primit Wemmick aceasta veste, caci mi-era teama si
ma uit la el în clipa aceea, ca nu cumva ochii patrunzatori al
domnului Jaggers sa descopere ca între Wemn mini
existase o întelegere necunoscuta de el.
Si pe ce baza pretinde Provis acest lucru V întreba UGIII-îaggers cu multa raceala
în glas, oprindu-si batista li a ea drumului spre nas.
El nu pretinde nimic, spusei eu, nici n-a pretins vreo-.
data. fiindca nu stie si nici nu banuieste macar ca fata Iul i
- viata
D< dai aceasta, batista cea atotputernica dadu gres. Ras* fusese atît de ne
asteptat, îneît domnul Jaggert sta înapoi în buzunar, fara sa desavîrseasca miscare? uit
a, apoi îsi încrucisa bratele si se uita aspru s: mine, desi fata îi era neclintita. l
-am povestit ce stiam si l-am spus de unde stiam toa$ . atîta doar ca l-am lasat
sa-si închipuie ca stiu de oara Havisham ceea ce, de fapt, stiam de la Wemmic în pr
ivinta aceasta, eram, de altfel, foarte grijuliu. Si nici ra-am uitat spre Wemmi
ck înainte de a sfîrsi tot ce aveam spus si înainte de a înfrunta cîtva timp, în tac
re, privire domnului Jaggers. Cînd. în cele din urma, mi-ara întors ocr spre Wemmick,
am vazut ca-si scosese tocul din cutia de scri« sori si ca era foarte absorbit de
masa din fata lui.
Ha ! facu domnul Jaggers, în cele din urma, indi tîndu-se spre hirtiile de pe mas
a. La ce punct ajunse&im cj^H a sosit domnul Pip ?
Nu puteam îngadui sa fiu dat afara în feluj acesta, asa
încit l-am rugat1 cu patima, ba chiar cu indignare, sa se po.
mine mai sincer, mai barbateste. I-am amintit de speran1
iate de care ma lasasem amagit, de timpui
.urasera aceste sperante si de descoperirea pe t^H usem si l-am facut sa înteleaga
primejdia care ma ai îinta I-am aratat ca merit, fara îndoiala, putina înerederej^M
pârlea lui în schimbul marturisirii pe care tocmai i-o fac '-arm spus ca nu-1 învinui
esc, ca nu-1 banuiesc si nici ni <psît de încredere fata de el, dar ca vreau sa aflu
de la el pusele mele erau adevarate. Si ca, daca mar întreba c\c cu
sa aflu acest lucru de la el si de ce credeam ca ana eptul sa-i eer asta, îi voi r
aspunde macar ca el nu se prea sinchisea de vise atît de nesabuite îi voi raspunde e
a o iubisem pe Estella de o vreme îndelungata si din toata inima, ca, desi o pierd
usem si aveam sa traiesc de acum încolo o viata searbada, tot ceea ce o privea pe
ea mi-era mai apropiat si mai drag decît ©rice pe lume. Si vazînd ca domnul Jaggers e
tot atît de linistit si de tacut ca înainte, si parca la fel de neîndu¬plecat, m-am întors
spre Wemmick si i-am spus :
Wemmick, stiu ca esti un om bun la inima. Am vazut
cît de placuta ti-e casa, ti-am vazut batrânul tata si cunose
chipul nevinovat, vesel si glumet' în care te recreezi dupa
munca profesionala. Si te rog din tot sufletul sa pui o vorba
buna pentru mine la domnul Jaggers si sa-1 faci sa înteleaga
avînd în vedere împrejurarile, ar trebui sa fie mai deschis cu mine;
N-am vazut niciodata doi oameni privindu-se mai ciudat decît se privira domnul Jag
gers si Wemmick dupa apostrofa mea. La început ma fulgera o presimtire ca Wemmick
va fi numaidecît dat afara din slujba, dar presimtirea mea se stinse cînd îl vazui pe
domnul Jaggers destinzîndu-si fata într-un fel de zîmbet si pe Wemmick prinzînd curaj.
Ce-s povestile astea ? întreba domnul Jaggers. Cu un
i.il.i batrîn si cu lucruri vesele si glumete?
Ei! raspunse Wemmick. Ce importantta are daca nu
In Jiduc aici cu mine ?
Pip, spuse domnul Jaggers, punîndu-mi mîna pe brat imbind deschis, omul asta trebui
e sa fie cel mai viclean irliitan din Londra î
Nici vorba, raspunse Wemmick, prinzînd din'ce în ce in.ii mult curaj. Si, de altfel,
cred ca dumneavoastra sînteti al ii n'l.'a.
Si din noii schimbara privirile acelea ciudate de adineauri, li' i are temîndu-se
sa nu fie prins în cursa de celalalt.
Dumneata ai o casa placuta ? spuse domnul Jaggers.
Din moment ce n-are nici un amestec cu slujba, ras-
Wemmick, poate fi placuta. Ma uit la dumneavoastra,
ile Jaggers, si nu m-as mira daca si dumneavoastra ati
I sa aveti o casa placuta într-o buna zi, cînd va veti simti
t
i le atîta munca. Domnul Jaggers dadu de vreo doua-trei ori din cap, pen-ecut, si
apoi, scoase un adevarat oftat.
393
Pip, spuse el, sa nu mai vorbim despre vise nesâ-î
buite" ; dumneata trebuie sa stii mai mult despre lucrurile
astea decît mine, caci experienta dumitale e mai proaspata.
Dar sa vorbim despre cealalta poveste. Sa-ti prezint un caz.
Baga de seama ! Eu nu recunosc drept adevarat nimic din cete
ce-ti spun acum.
Astepta sa declar cum ca întelesesem ca-mi atrasese aten-tia asupra faptului ca nu
recunoaste nimiG.
Si acum, Pip, spuse domnul Jaggers, sa luam un caz.
Sa luam cazul ca o femeie, care s-ar afla în împrejurarile pe
care le-ai zugravit, si-ar tine copilul ascuns si ar fi silita sa-i
împartaseasca acest lucru sfatuitorului ei legal, dupa ce el a
facut-o sa înteleaga ca, în interesul apararii ei, trebuie sa afla
eum stau lucrurile cu copilul. Sa luam cazul ca, în acelasi timp,
omului acestuia i s-a încredintat misiunea de a gasi un copil
pentru o doamna bogata si trasnita, care vrea sa-1 înfieze si sa-1
creasca.
Va urmaresc, domnule Jaggers.
. Sa luam cazul ca omul acesta ar trai într-o lume rea si ca tot ce stie el despre
copii este ca se nasc în numar mare si sînt sortiti pieirii. Sa luam cazul ca ar ve
dea adesea copii judecati în chip solemn la curtea criminala, în vazul tuturor, sa l
uam cazul ca omul ar sti ca acesti copii sînt de obicei arun¬cati în închisori, batuti,
dusi de ici-colo, parasiti, azvîrliti dintre oameni, buni, din toate punctele de v
edere, pentru spînzura-toare, careia, de altfel, îi sînt pîna la urma sortiti. Sa luam c
azul ca aproape în toti copiii pe care meseria îi da prilejul sa-i vada zilnic n-ar
vedea altceva decît niste icre, din care vor iesi pestii ce vor fi prinsi în plasele
lui. pentru a fi urmariti, aparati, pusi sa jure fals, pentru a ramîne orfani, pe
ntru a fi chinuiti într-un fel sau altul.
Da, domnule Jaggers, va urmaresc.
Sa luam cazul, Pip, ca omul acesta s-ar afla în fata unui
copilas dragut din gramada asta de copii, care ar putea fi scapa
pe care tatal îl crede mort si cu privire la moartea caruia nd
îndrazneste sa faca vîlva ; si, cu privire la copilul acesta, avo¬
catul are puterea sa-i spuna mamei : Stiu ce-ai facut si cum
te-ai purtat. Lucrurile s-au petrecut asa si asa si ai facut ee-ai
facut ca sa înlaturi orice banuiala. Te-arn dibuit, si acum îti
spun : Desparta-te de copil, caci altfel voi fi nevoit sa-1 scot
La iveala, si copilul va fi scos la iveala,. încredinteaza-mi mie
copilul, si eu voi face tot ce-mi sta în putinta ca sa te scot la
liman. Daca scapi tu, scapa si copilul; daca tu esti pierduta,
394 '

eopilul tot scapa". Sa zicem ca asa s-a întîmplat sî ca îemeia it achitata.

Va înteleg foarte bine.
întelegi ca nu recunosc nimio din tot ce-ti spun ?
înteleg ca nu recunoasteti nimic.
Si Wemmick repeta :
Nu recunoasteti nimic.
Sa luam cazul, Pip, ca mînia si groaza de moarte au
zdruncinat putin mintea femeii si ea, de îndata ee s-a vazut
libera, s-a simtit prea înspaimînata de lume si a venit la omul
acesta, ca sa-i ceara adapost. Sa zicem ca el a primit-o si ea
ânea firea ei salbatica si mînioasa ori de cîte ori o vedea ale sa izbucneasca, folosi
ndu-se de vechea lui putere asu-a ei. întelegi cazul acesta închipuit ?
Foarte bine.
Sa ne închipuim ca fetita a crescut si ca s-a casatorit
pentru bani. Ca mama ei mai este înca în viata. Ca tatal mai
este si el în viata, ca parintii traiesc la atîtea mile, atîtia fur-
longi1, atîtia iarzi departare unul de celalalt, fara sa stie unul
de altul. Ca taina a ramas taina, doar atît ca ti-a ajuns si
dumitale la ureche. Sa privim cu multa atentie cazul acesta
din urma.
îl privesc.
 îl rog pe Wemmick sa priveasca si el cu foarte multa
tie acest caz.
Si Wemmick spuse :
L-am privit.
De dragul cui ai da taina pe fata ? De dragul tatalui ?
Nu cred ea s-ar purta mai frumos cu mama fetei. De dragul
in.unei ? Cred ca, dupa ce a facut o fapta ca a ei, se afla mai
in siguranta acolo unde e" acum. De dragul fetei ? Nu prea
¦ red ca i-ar folosi sa descopere cine îi sînt parintii, ca sa-1
¦rmeze si pe sotul ei si sa fie tîrîta înapoi în mizerie, dupa
o «-vudare de douazeci de ani, care parea ca va tine toata viata.
<( mai adaugam cazul ca dumneata, Pip, ai fi îndragostit de
ruta si ca ai fi facut din ea eroina viselor acelora nesabuite",
, mai devreme sau mai tîrziu, cuprind mintile mai multora
>U < it iti poti închipui ; si crede-ma, Pip, ca mai bine ai face
II .ii fi facut-o, cu siguranta, daca te-a fi gîndit serios mai
ii face sa-ti retezi mîna stinga, aceea pe care o ai banda-
I urlung masura pentru lungimi, în Anglia, echivalenta cu 201,17 m.
995
fjata, cu mîna dreapta, care-î Bandajata sî ea, sî apoi sâ-î dai lui Wemmick toporul, ca sa
ti-o reteze si pe aceea.
Eu ma uitam la Wemmick, a carui fata era foarte grava. Îsi duse, cu multa gravitat
e, degetul aratator la buze. Eu ara facut la fel. Si domnul Jaggers a schitat si
el aceeasi miscare.
Ei, Wemmick, spuse domnul Jaggers, reluîndu-si felul
lui obisnuit do a fi, la ce punct ajunsesem cînd a intrat demnul
Pip?
Stateam la o parte, în timp ce ei lucrau, si vazui ca, de cîteva ori, schimbara între
ei privirile acelea ciudate pe care le schimbasera si înainte ; doar ca acum fieca
re banuia ca sa nu spun stia ca se aratase în fata celuilalt într-© lumina neprielnica
, neprofesionala. Din pricina aceasta cred ca erau acum neînduratori unul fata de
celalalt; domnul Jaggers se purta ca un adevarat dictator, iar Wemmick se apara
cu înca-patînare ori de cîte ori se ivea vreun punct fie el cît de neîn¬semnat care nu era
amurit. Nu-i vazusem niciodata atît dusmanosi unul cu altul ; caci, de obicei, se îm
pacau foar bine.
Dar. din nefericire, se simtira amîndoi usurati la apari foarte potrivita a lui Mi
ke, clientul cel cu caciula de blan care avea obiceiul sa-si stearga nasul cu mîne
ca' hainei si care îl vazusem în camera aceea în prima zi a sosirii mei Acest indivi
d, care parea ca se afla mereu în încurcatura ( ce la Little Britain" se numea Ne
wgate) fie ca era vor despre el, sau despre un membru al familiei lui, aduse ves
ca fiica lui cea mai mare fusese ridicata, deoarece era banui ca furase ceva di
ntr-o pravalie. In timp ce el îi împartasea ceasta stire dureroasa lui Wemmick, caci
domnul Jaggers s tea dictatorial în fata focului, fara sa ia parte la dezbate:
o Lacrima straluci în ochii lui Mike.
Ce-i cu dumneata ? întreba Wemmick, nespus d<
dignat. Ce, ai venit sa te smiorcai aici ?
N-am venit pentru asta, domnule Wemmick.
Ba da ! spuse Wemmick. Cum îndraznesti ? Daca nu
esti in stare sa,vii fara sa dai apa la soareci, înseamna ea na
te afli într-o stare demna de biroul nostru. Ce înseamna asta t
Nu poate omul sa fie mereu stapîn pe sentimentele
lui. domnule Wemmick, se apara Mike.
Pe ce ? întreba Wemmick cu un glas salbatic, Ia
spune o data !

¦
Uite ce-i, mai omule, spuse domnul Jaggers, facînd u/j
înainte si aratînd usa cu degetul. Iesi din biroul asta ! Aic?
uvem ce face cu sentimentele. Iesi !
Bine ti-a facut, spuse Wemmick. Iesi afara !
Asa ca bietul Mîke se retrase umil, iar domnul Jagger^
cu Wemmick, care revenisera la buna lor întelegere, se apu7
cara cu puteri noi de lucru, de parca tocmai atunci s-ar fi ridica^
la masa. > .
CAPITOLUL 52
. la Little Britain" ma îndreptai, cu cecul în buzunar, e fratele domnisoarei Skiffin
s, contabilul, si fratele domni¬soarei Skiffins, contabilul se duse de-a dreptul l
a biroul lui Clarriker si mi-1 aduse pe acesta, prilejuindu-mi multumirea de a înc
heia întelegerea. Era singurul lucru bun si singurul lucru întreg pe care-1 faceam d
e cînd primisem vestea despre ile sperante care ma asteptau.
Cu acest prilej, Clarriker ma înstiinta ca treburile mer-¦ ;-aa din ce în ce mai bine
ti ca, în curînd. va fi în stare sa deschida o mica sucursala în Orient, care era foarte
trebuin¬cioasa-pentru extinderea afacerii, si ca Herbert, în noua lui calitate de a
sociat, va parasi tara si va lua asupra lui sarcina d(> a conduce sucursala ; af
lai astfel ca ar fi trebuit sa ma pregatesc pentru despartirea de prietenul meu în
momentul cînd treburile mele mergeau mai prost. Caci acum mi se parea ultima anco
ra se desprindea si ca, în curînd, voi fi un om lirît de vînturi si de valuri.
Dar rasplata ma astepta în bucuria cu care Herbert se va irce într-o seara acasa si-
mi va povesti despre toate a-te schimbari, fara sa-si închipuie ca nu-mi sp
une nici o iinle. si-mi va zugravi tablouri fantastice despre cum o va ¦Bec ol pe
Clara Barley în tara celor O mie si una de nopti si I ire cum voi veni si eu la e
i (desigur cu o caravana de ca¬ii II Ic) si cum ne vom duce cu totii la gurile Nil
ului, ca sa vedem |<>| felul de minunatii. Fara sa ma umflu prea mult în pene pri
vire la rolul pe care aveam sa-1 joc în aceste planuri ¦ icite, simteam ca drumul lu
i Herbert e pe cale de a se l' \.-i si ca batrînul Bill Barley n-avea decît sa
se hraneasca i".n departe cu rom si cu piper, caci fata lui se va capatui bine.
397

Eram acum în luna martie. Desi bratul meu stîng nu dadea nici un fel de simptome îngri
joratoare, vindecarea dura totusi vreme îndelungata, timp în care nu putui sa-mi îmbra
c nici 0 haina. Bratul drept se vindecase destul de bine ; se mai resimtea înca de
pe urma celor întâmplate, dar ma puteam folosi de el.
Intr-o luni dimineata, în timp ce Herbert si cu mine luam gustarea, am primit prin
j posta urmatoarea scrisoare de la Wemmick :
Walworth. Arde scrisoarea de îndata ce ai citit-o. La in~ ceputul saptamînii, sau chi
ar miercuri, ai putea sa încerci ceea ce stii ca trebuie sa faci, daca te simti în s
tare. Acum arde scrisoarea".
Dupa ce i-am aratat scrisoarea lui Herbert, am aruncat-o în foc, dar nu înainte de a
« învata pe dinafara, apoi am în¬ceput sa ne gîndim la ceea ce aveam de facut. Caci, fara
în¬doiala, faptul ca eu eram invalid nu putea fi trecut cu vederea.
M-am gîndit de nenumarate ori la asta, spuse Herbert,
si cred ca am gasit o cale mai buna decît aceea de a închiria
un vîslas de pe Tamisa. Sa-1 luam pe Startop. E baiat bun, e
priceput, tine la noi si e curajos si cinstit. ^
Si eu ma gîndisem, de altfel, de cîteva ori la Startop. ,
. Dar ce-ai sa-i spui,- Herbert ? "
Nu-i nevoie sa-i spunem decît foarte putin. Lasa-1 sa
creada ca e vorba de o toana de-a noastra ; pe urma spune-i
ca ai motive urgente pentru care trebuie sa-1 sui pe Pro vis pe
vapor si sa-1 scoti din tara. Pleci si tu cu el ?
Unde ?
De cîte ori ma gîndisem cu neliniste la lucrul acesta, se paruse ca n-are nici o însem
natate portul spre care ne vor îndrepta. Hambur, Rotterdam, Anvers locul n-avea ma
re im-portanta din moment ce se afla departe de Anglia. Oricare strain care ne i
esea în cale si voia sa ne ia era bun. îmi pusesem _în gînd sa-1 duc departe, spre gura
fluviului, cu barca ; desigur voiam sa-1 duc mult dincolo de Gravesend \ care er
a un loo primejdios __ daca erai pus sub urmarire, mai ales atunci cînd existau ba
nuieli. Deoarece vasele straine paraseau de obicei Londra în timpul fluxului, plan
ul nostru era sa coborîm fluviul înaintea fluxului si sa asteptam într-un loc linistit
pîna cînd na vom putea aciua pe un vapor. Momentul cînd vom ajunge la
1 Oras pe Tamisa.
398
locul unde aveam de gînd sa ne îmbarcam putea fi socotit, cu o nuca aproximatie, dac
a faceam cercetari dinain*
Herbert încuviinta planul meu si, îndata dupa ourcarea de dimineata, plecaram cu gîndu
l sa purcedem la cercetari. Afla-râm ca un vas care pleca spre Hamburg era cel mai
potrivit pentru scopul nostru, si gîndurile mi se îndreptara mai ales spre vasul ac
esta. Dar ne însemnaram si celelalte vase care tre¬buiau sa paraseasca Londra cu ace
lasi flux si eram foarte mul¬tumiti, caci cunosteam constructia si pavilionul fiec
aruia din ele. Apoi ne despârtiram pentru cîteva ore ; eu facui rost de pasapoartele
de care aveam nevoie, iar Herbert se duse acasa la Startop. Amîndoi duseram la bu
n sfîrsit ceea ce ne propu¬sesem, fara nici o piedica, si cînd ne întîlniram din nou la or
a 1, declararam ca totul fusese facut. în ceea ce ma privea, aveam pasapoartele as
upra mea ; Herbert îl vazuse pe Startop, si acesta era mai mult decît bucuros sa ia
si el parte la plimbarea noastra.
Ei doi aveau sa vîsleasca asa hotarîram si eu voi sta la cîrma, iar Provis va sta lini
stit. Deoarece nu urmaream sa înaintam iute, drumul avea sa dureze destul. Hotarîram
ca Herbert sa nu se întoarca acasa pentru masa de seara înainte de a se duce la Mil
l Pond Bank ; ca a doua zi, marti, nu tre¬buia sa se mai duca deloc seara pe acolo
; ca trebuia sa-î spuna lui Provis sa coboare scarile din fata casei, miercuri, în
clipa cînd ne va vedea apropiindu-ne, si nu mai înainte ; ca tot ce era de pus la ca
le cu Provis trebuia facut de luni seara ; Sl ca pîna cînd se va urca în barca noastra
nu mai trebuia sa avem nici un fel de legatura cu. el.
Dupa ce înteleseram amîndoi cum trebuie aplicate aceste
uri de prevedere, eu ma întorsei acasa.
Cînd am descuiat usa de la intrare, am gasit în cutia de
ori o epistola care-mi era adresata ; era foarte murdara, dur destul de bine scr
isa. Fusese adusa de cineva (desigur în llmpul cît lipsisem de acasa), si cuprinsul
ei era urmatorul :
Daca nu ti-e teama sa vii pîna în tara mlastinilor asta'
noapte, sau mîine, la ora 9, la casa stavilarului de Unga var-
i, ai face bine sa vii. Daca vrei sa afli lamuriri cu privire
In unchiul dumitale Provis, ai face bine sa vii fara întârziere
$/ sa nu spui nimanui nimic. Trebuie sa vii singur. Adu scri-
\§oaraa cu dumneata".
Mintea îmi era destul de împovarata si înainte de primi-tei scrisori. Nu stiam ce treb
uie sa fac. lucrul cel mai rau era ca trebuia sa ma hotarasc numai-H»uL, caci altf
el as fi pierdut diligenta de dupa-amiaza, care
399
m-ai" fi dus tocmai bine ca sa ajung.la timp. A doua zi seara nu putea fi vorba
de plecare, caci ar fi fost prea aproaps de ziua hotarîta pentru fuga.
Afara de aceasta, dupa cîte îmi închipuiam eu, lamuririle fagaduite puteau sa aiba înrîuri
ri însemnate asupra fugii noastre.
Chiar daca as fi avut destul timp de gîndire, cred ca tot iti-as fi dus. Dar cum n
-aveam aproape deloc t ceasul îmi spunea ca diligenta trebuie sa plece într-o jumata
te de ora am luat hotarîrea sa pornesc nuniaidecît. Desigur ca nu m-s fi dus daca sc
risoarea n-ar fi pomenit de unchiul Provis. Dupa I scrisoarea lui Wemmick si pre
gatirile înfrigurate din dimineata :| aceea, aluzia din scrisoare apasa greu în tale
rul balantei.
E atît de greu sa prinzi cuprinsul unei scrisori atunci dud esti grabit, încît am fost
nevoit sa recitesc de doua ori epistola aceasta misterioasa pîna cînd porunca de a
pastra taina patrunsese în chip mecanic în minte. Am consimtit sa ma supun în a
celasi chip mecanic si am smîngalit cîteva cuvinte cu creionul pentru Herbert, în care
îi spuneam ca, deoarece trebuie sa pareresc în curînd tara, fara sa stiu pentru cît tim
p, ma hotarîsem sa ma duc în goana pîna la domnisoara Havis-ham si înapoi, ca sa aflu cu
m îi merge cu sanatatea. De-abi|jj am avut timp sa-mi iau mantaua, sa înciii casa si
te-o pornes<$ spre oficiul de trasuri, scurtînd calea pe niste drumuri lati ralnc
ice. Daca as fi luat o trasura si as fi mers pe strazile di* centru, as fi ajuns
prea tîrziu ; dar apucînd calea aceasta, ar prins diligenta în clipa în care iesea din
curtea hanului. EranlM singurul calator dinauntrul diligentei, si cînd mi-am veni
t pu' în fire, m-am trezit înfundat în paie pîna la genunchi.
Fiindca, într-adevar, din clipa în care primisem scriso." îmi iesisem din fire ; scr
isoarea ma zapacise de tot, mai 3^H dupa zorul din timpul diminetii. Fusesem tar
e zorit si zapae||M în dimineata aceea, caci, desi asteptam de atîta timp raspuns^H
lui Wemmick, semnalul lui fusese totusi o surpriza. Siac^^B ma cuprinse mirarea
ca ma aflam în diligenta si începui sa mfl îndoiesc daca motivele pentru care ma aflam
aici erau destdM ele serioase si sa ma întreb daca sa nu sar numaidecît afara, sfl
ma întorc acasa si sa-mi dovedesc ca nu trebuie sa ma ^^M dupa anonime. într-un cuvînt
, trecui prin toate acele faze dH contrazicere si nchotarîre de care cred ca putti
ni oameni grflfl biti sînt straini. Totusi, faptul ca scrisoarea pomenea de ntifl
le lui Provis mi se parea mai presus de toate. Judecam ai I cum judecasem si înain
te fara sa-mi dau seama daca ace I fel de a gîndi se poate numi judecata si anume
ca, daci H
400
s-ar mtimpla vreun rau din pricina am uns, DU mî-at
ierta-o niciodata !
Se întuneca înainte ca diligenta sa ajunga la destinatie, si calatoria mi se parea l
unga si posomorita, caci eram înauntru si nu puteam sa vad mai nimic, iar la aer n
u puteam sa ies fiindca nu ma simteam în stare. Deoarece ma feream sa ma arat la Mi
stretul albastru", m-am oprit în partea de jos a ora¬sului, Ia un han care nu se buc
ura de o faima chiar atît de mare, si am cerut sa mi se dea ceva de mîncare. Intre t
imp m-am dus la Satis" si m-am interesat de domnisoara Havis-ham ; era înca foarte
bolnava, desi lumea socotea ca îi merge ceva mai bine.
Hanul unde coborîsem eu tinea pe vremuri de o veche manastire, si odaia în care am l
uat masa era mica si în opt colturi, ca o cristelnita. Fiindca nu eram în stare sa-m
i tai mîncarea, hangiul, un batrîn cu capul plesuv, îmi facu servi¬ciul acesta. Intraram
astfel în vorba, si el avu bunatatea sa ma cinsteasca cu povestea vietii mele, bi
neînteles neuitînd ama¬nuntul foarte popular ca Pumblechook fusese primul meu bine-rac
ator. si fauritorul averii mele.
îl cunosti pe" tînarul asta ? întrebai eu.
' Daca îl cunosc ? spuse hangiul. De cînd era un pumn de om !
Si se întoarce vreodata prin tinut ?
Da, se întoarce, raspunse hangiul, si se duce, din cînd
în cînd, la prietenii lui cei sus-pusi, dar omului care 1-a ridicat
îi da cu piciorul.
Cine-i omul acela ?
Cel despre care vorbesc, spuse hangiul, domnul Pum¬
blechook.
Si tot atît de nerecunoscator se poarta si cu altii ?
S-ar purta el dac-ar putea, raspunse hangiul, dar nu
fx)ate. Si de ce? Fiindca numai Pumblechook e cel" care 1-a
¦Jutai
Asa spune Pumblechook ?
Daca spune asa ? ! raspunse hangiul. Nu-i nevoie sa
puna !
Dar spune ?
Cred ca i s-ar acrîi sîngele în vine omului care l-ar
nu/i vorbind despre asta, spuse hangiul.
Eu ma gîndeam : Totusi, tu, draga Joe, tu nu vorbesti
odata despre- asta. Tu, care ai îndurat atîta si esti atît de
Iubitor, tu nu te plîngi niciodata. Si nici tu, blînda Biddy J".
401
 V-a pierit si pofta de mîncare de cînd cu accidentul,
spuse hangiul uitîndu-se la bratul meu bandajat, ascuns sub
haina. îndercati o bucatica mai frageda.
Nu, multumesc, raspunsei eu, întorcîndu-ma, gînditor,
cu fata la foc. Nu mai pot mînca. Poti sa strîngi.
Niciodata nu fusesem mai dureros izbit de nerecunostinta mea fata de Joe ca acum
, datorita lui Pumblechook, laudaro¬sul acela fara rusine. Cu cît era el mai fatarni
c, cu atît îl vedeam pe Joe mai cinstit ; cu cît era el mai josnic, cu atît îl vedeam pe J
oe mai nobil.
Inima mi-era adînc umilita, si pe buna dreptate, în ras¬timpul de-o ora si mai bine pe
care îl petrecui, dus pe gînduri, în fata focului. Bataile ceasului ma trezira din vi
sare, dar sta¬rea de tristete si remuscare în care cazusem nu ma parasi ; m-am scula
t, mi-am prins pelerina în jurul gîtului si am iesit din han. înainte de a iesi, cauta
sem scrisoarea prin buzunare, ca sa-mi mai arunc o data ochii asupra celor scris
e, dar n-o gasisem si ma supara gîndul ca o seapasem în paiele din dili¬genta. De altf
el, stiam foarte bine ca locul întîlnirii era casuta stavilarului de lînga varnita, în t
ara mlastinilor, iar ora în¬tîlnirii era 9. Si fiindca n-aveam timp de pierdut, m-am în¬dr
eptat de-a dreptul spre tara mlastinilor.
CAPITOLUL 53
Era o noapte întunecoasa, desi, cînd trecui de ogoarele comunale si intrai în mlastini
, rasarea luna plina. Dincolo de linia neagra a mlastinilor se vedea o fîsie lumin
oasa de cer,, care de-abia cuprindea luna mare si rosie. Dupa cîteva clipe, luna i
esi din cîmpul acela luminos si se furisa printre gra¬mezile de nori.
Batea un vînt jalnic, si mlastinile erau înfricosatoare. Un strain le-ar fi gasit re
spingatoare, si chiar eu îmi simteam inima atît de grea, încît ma cuprinse dorinta de a
ma înapoia. Dar cunosteam bine mlastinile si as fi nimerit drumul chiar si pe o no
apte mai întunecoasa, asa ca, c data ajuns acolo, n-aveam de ce sa ma întorc. Am por
nit deci mai departe, împotriva dorintei mele, asa cum venisem si pîna acolo.
Drumul pe care pornii nu ducea spre vechea mea casa si nici nu era drumul pe car
e îi urmarisem pe puscariasi. Mu-
r402
geam cu spatele spre galerele îndepartate, si cînd ma uitam peste umar, vedeam lumin
ile acelea de demult, de pe fîsia de nisip. Cunosteam varnita tot atît de bine ca si
vechile fortifi¬catii, dar ele erau asezate la o departare de multe mile una do a
lta, asa ca, daca în noaptea aceea ar fi ars o lumnita în fiecare din aceste doua pu
ncte, între cele doua pete luminoase s-ar fi întins o lunga fîsie de orizont albicios.
La început am fost silit sa închid în urma mea cîteva por¬tite si sa ma opresc din cînd în
în timp ce vitele, care se odihneau pe poteci, se sculau si se îndepartau, bîjbîind pri
n ierburi si trestii. Dar, dupa cîtva timp, în fata mea se deschise © cîmpie neteda.
, A mai' trecut o jumatate de ora pîna ce m-am apropiat de varnita. Varul ardea mo
cnit, cu un miros înabusitor, dar focul fusese aprins si lasat în parasire,. caci nu
se vedea nici urma de lucrator prin apropiere. Alaturi se afla o cariera mica d
e piatra. Aceasta era chiar în drumul meu,* si dupa uneltele si roabele care erau îm
prastiate pe acolo, îmi dadui seama ca în ziua aceea se lucrase la cariera.
Cînd am iesit din aceasta scobitura caci pe aici trecea poteca plina de hîrtoape si
m-am aflat din nou la nivelul mlastinilor, am vazut o luminita în casa stavilarulu
i. Am grabit pasul si am ciocanit în usa."" în timp ce asteptam un raspuns, ma uitam
în jurul meu ; vazui ca stavilarul era parasit si rupt, ca baraca aceea de lemn,
cu acoperisul de tigla, nu va mai fi în stare sa se împotriveasca multa vreme vînturil
or, daca
cumva în stare de asa ceva chiar si acum, ca noroiul si
malul erau acoperite cu var si ca aburii înabusitori care ieseau
din cuptor serpuiau spre mine ca niste naluci. Dar nu raspunse
icni, si batui din nou în usa. Nici de data asta nu primii
un raspuns si încercai clanta.
Sub mîna mea clanta sari în sus, si usa se deschise. Ma uitai înauntru si vâzui o lumina
re aprinsa pe masa, o banca ti o saltea întinsa pe un pat cu rotite. Deoarece sus
se vedea I i' rostruica unei mansarde, am strigat :
E cineva acolo ?
Dar nu-mi raspunse nimeni. Apoi ma uitai la ceas si, va-I ca e trecut de 9, stri
gai din nou :
E cineva acolo ?
Si fiindca nici de data aceasta n-am primit raspuns, am I |t",.it afara pe usa,
nestiind ce sa fac.
începuse o ploaie deasa. Nevazînd nimic altceva decît ceea ¦li vazusem si înainte, ma întor
ei în casa si ma oprii în pragul
403
usii. privind afara. în noapte. în timp ce-mi spuneam ca tre¬buie sa fi fost cineva ma
i înainte în casa si ca, pesemne, avea de gînd sa se înapoieze, caci altfel n-ar fi lasa
t luminarea aprinsa, îmi trecu prin gînd sa ma uit cît de lung era fitilul. Ma îndreptai
spre luminare si tocmai pusesem mîna pe ea, cînd luminarea se stinse din pricina un
ei zguduituri puternice si întelesei ca fusesem prins într-un lat puternic, ce-mi fu
sese aruncat pe la spate.
Ei. facu o voce înabusita, tragînd o înjuratura, acum
te-am prins !
Ce-i asta ? strigai eu, zbatîndu-ma. Cine e ? Ajutor,
ajutor, ajutor !
Nu numai ca mîinile îmi fura lipite de coaste, dar apasarea de pe bratul ranit îmi pro
voca dureri îngrozitoare. Uneori o mîna puternica, alteori un piept de om voinic îmi a
pasau gura, ca sa-mi înabuse tipetele, si eu ma zbateam zadarnic, pe în¬tuneric ; simt
eam o rasuflare fierbinte în obraji, în timp ce | eram legat burduf si împins la peret
e.
Si acum, spuse glasul acela înabusit, cu o noua înjura¬
tura, mai striga o data, ca-ti închei numaidecît socotelile !
Slabit si ametit de durerea din brat, zapacit de mirare, dar dîndu-mi totusi seam
a cît de usor putea fi pusa în aplicare i amenintarea, ma lasai pagubas, încercînd însa sa
-mi desfac »cîtf de putin bratul. Dar era prea strîns legat. Ma simteam ca si" cum bra
tul mi-ar fi fost ars si apoi l-ar fi pus cineva la fiert Deodata, noaptea de af
ara disparu si fu înlocuita printr-o beznâj neagra, ceea ce ma facu sa înteleg ca omul
închisese oblonul. | Dupa ce bîjbîi putin prin întuneric, gasi cremenea si amnarul j pe
care le cauta si încerca sa aprinda lumina. Eu îmi încordar vederea asupra scînteilor c
are cadeau si deasupra carora, omi mfla cît îl tineau plamînii, dar nu puteam vedea de
cît buzele j lui si vîrful albastrui al fitilului ; si pe acestea doar în scapa-] rar
i. Fitilul era umed nici nu era de mirare si scînteila.j se stingeau una dupa alta
.
Dar omul nu era grabit si lovi din nou amnarul de cre-nene. In timp ce scînteile s
caparau stralucitoare si dese în jurul ui, i-am vazut si în chip nedeslusit fata si
mi-am dat seama; ?a omul sedea si se apleca deasupra mesei ; atît si nimic, ¦nult.
Apoi vazui din nou buzeje lui vinete suflînd peste fi si în cele din urma, o licar
ire de lumina tîsni si mi-1 arata | Mick.
104
U-as fi puîut spune pe cine cautam acelo. Dar pe el nu-I cautam, Cînd l-am vazut, am
simtit ca ma aflu într-un impas primejdios si mi-am atintit ochii asupra lui.
Orlick aprinse linistit luminarea, apoi o îndeparta, ca sa ma poata vedea, si încruc
isa bratele pe masa, cu ochii la mine. Descoperii ca eram legat de o scara mare,
asezata perpendi¬cular pe podea, la cîtiva inci1 departare de pere, care pescmnee c
a era pusa acolo ca sa te poti sui în podul de sus.
Acum, spuse el, dupa ce ne masuraram cîtva timp unul
pe altul, acum te-am prins.
Dezleaga-ma. Lasa-ma sa ma duc.
A f raspunse el. Te las sa te duci. Te las sa te duci
în luna ! Te las sa te duci spre stele ! Asteapta sa vina mo¬
mentul !
De ce m-ai ademenit sa vin aici ?
Nu stii ? spuse el, aruncîndu-mi o privire fioroasa.
De ce te-ai repezit la mine pe întuneric ?
Fiindca am de gînd sa fac totul singur Un om pas¬
treaza o taina mai bine decît doi. O, vrajmasule, vrasmasule !
Cu bratele încrucisate pe masa, ca si cum si-ar fi îmbra¬tisat propriu] sau trup, ma p
rivea cu o placere draceasca încît începui sa tremur. în timp ce eu ma uitam Ia el în tace
re, Orlick întinse mîna spre coltul de lînga el si ridica o pusca, al carui pat era ba
tut cu alama.
Cunosti arma asta ? întreba el. prefacîndu-se ca vrea
s;i ma ocheasca. Stii unde ai mai vazut-o ?
Da, raspunsei eu.
Din cauza ta am pierdut slujba aia. Din cauza ta.
Vorbeste.
¦ Ce altceva puteam sa fac ?
Tu ai facut asta, si asta ar fi fost de ajuns chiar daca
n-ar fi fost si altele. Cum ai îndraznit sa te amesteci între mine
s\ o femeie pe care o placeam ?
Cînd ara facut asta ?
Cînd n-ai facut asta ? Tu l-ai bîrfit întotdeauna pe
>/itrînuI Orlick în fata ei.
?Tu singur te-ai bîrfit : . "ti-ai meritat soarta. Nu ti as
îl putut face nici un rau daca nu ti l-ai fi facut tu singur.
Esti un mincinos f Si-ai face tot ce ti-ar sta în puteri
ai cheltui orieîti bani ea sa ma scoti din tinut, w-i asa ?
1, repetînd cuvintele pe care i le spusesem lui Biddy
Inch masura pentru lungimi, egaiâ cu 2,54 cm.
405
ultima oara cînd 0 vazusem. Acum sa-ti mai dau o lamurire. Niciodata n-ar fi merit
at sa ma scoti din tinut mai mult ca în' noaptea asta. Da ! Chiar daca te-ar costa
de douazeci de ori averea ta, chiar de-ai cheltui pîna la ultimul ban ! Si în timp
ce-mi facea amenintator semn cu mîna lui mare si mîrîia ca un tigru, eu simteam ca spu
ne adevarul.
Ce-ai de gînd sa faci cu mine ?
Am de gînd, spuse el, izbind cu pumnul în masa si ri-
dicîndu-se în picioare, pentru a da loviturii mai multa forta,
am de gînd sa-ti iau viata !
Se apleca spre mine cu ochii holbati, îsi desclesta încet mîna si-si sterse buzele, ca
si cum i-ar fi lasat gura apa ; apoi se aseza din nou.
T De cînd erai copil ai stat mereu în calea batrînului
Orlick. Asta-noapte ai sa iesi din calea lui. Nu mai vrea sa
auda de tine. Esti mort! .
Simteam ca ma aflu la un pas de groapa. Timp de o clipa ma uitai înnebunit în jurul
cursei în care eram prins, cautînd o scapare ; dar nici gînd de asa ceva.
Mai mult decît atît, spuse el, încrucisîndu-si din nou
mîinile pe masa ; nu vreau sa ramîna nici o zdreanta de-a ta,
nici un oscior de-al tau pe pamînt. Am sa-ti arunc stîrvul în
varnita doi ca tine pot sa duc pe umeri si lumea n-are'
decît sa creada ce-o vrea, ca tot n-o sa afle nimic.
Cu o iuteala nemaipomenita mintea mea îsi închipui toate urmarile unei astfel de mor
ti. Tatal Es"»llei va crede ca-1 pa-rasisem, va fi prins, va muri învinduindu-ma ; pîn
a si Herbert se va îndoi de mine cînd va confrunta scrisoarea pe care i-o lasasem cu
faptul ca nu ma oprisem la poarta domnisoarei Havisham decît o clipa ; Joe si cu
Biddy nu vor sti niciodata cît de rau m-a chinuit remuscarea în seara aceasta, nimen
i nu va sti cît am îndurat, cît de sincer aveam de gînd sa ma port, prin ce chinuri am t
recut. Moartea care ma astepta era îngro-zitoare, dar mai îngrozitoare decît moartea e
ra teama de a lasa o amintire urîta în urma mea. Si gîndurile mele se urmau cu atîta iut
eala, încît ma vedeam dispretuit de generatii care nu se nascusera de copiii Estelle
i si de copiii acestora toate în timp ce vorbele pacatosului aceluia nici nu-i zbu
rasera înca bine de pe buze.
Si acum, pui de lup, spuse el, înainte de a te ucide ca
pe o lighioana oarecare ca asta am de gînd sa fac si de
aceea te-am legat butuc ¦ vreau sa ma uit la tine si sa te
împung putin. Scîrnavie !
406
îmi trecuse prin gînd sa mai strig o data dupa ajutor, de^î nimeni nu stia mai bine de
cît mine cît erau de pustii locuri ta acelea si cît de putin puteai trage nadejde sa c
apeti ajutor. Dar în timp ce el se desfata privindu-ma, o ura dispretuitoare îmi încle
sta buzele. Mai întîi de toate, eram hotarît sa nu ma rog de el si sa mor împotrivindu-m
a, oricît de slabe îmi erau puterile. Oricît îmi erau de împacate gîndurile pe care le în¬d
m spre ceilalti oameni, în clipa aceea îngrozitoare, oricît de umil mi-as fi cerut ier
tare cerului, cum am si facut, oricît de tare mi s-ar fi strîns inima la gîndul ca nu-
mi luasem si nici nu-mi puteam lua ramas bun de la cei ce-mi erau dragi, ca nu l
e puteam da nici 0 lamurire si nici nu-i puteam ruga sa le fie mila de greselile
mele pacatoase, totusi, daca as fi putut sa-1 ucid, macar în clipa mortii mele, a
s fi facut-o.
Bause, si ochii îi erau rosii si tulburi. în jurul gîtului i se balabanea o sticla de
tinichea, asa cum i se balabanea, pe vre-muri, legaturica în care-si aducea mîncarea
si bautura. Orlick duse sticla la gura si sorbi cu nesat ; simteam mirosul spir
tului, care-i înfierbinta obrajii.
Pui de lup ! spuse el, încrucisîndu-si din nou bratele,
sa-ti spuna batrînul Oriick ceva. Tu esti de vina de tot ce i s-a
întîmplat scorpiei de sora-ta !
Si, din nou, mintea mea refacu într-o clipa, cu iuteala aceea neînchipuita. înainte ma
car ca limba lui sovaielnica si înceata sa fi rostit acele cuvinte. întregul atac as
upra sora-mi, boala si moartea ei.
Tu esti de vina. pacatosule ! spusei eu.
Iti spun ca tu esti, multumita tie s-a întîmplat, spuse
ol, ridicînd arma si izbind cu patul pustii aerul care ne des¬
partea. Am surprins-o pe la spate, cum te-am prins si pe tine
asta-seara. Si i-am dat eu ei ! Am crezut c-a ramas moarta
1, daca s-ar fi aflat vreo varnita în apropiere, asa cum se afla î, n-ar mai fi rama
s în viata. Dar nu batrînul Orlick a fost vina ; tu ai fost. Tu erai rasfatat, si
el era tinut în frîu si tttut, asa-i ? BatrînulOrlick tinut în frîu si batut, ai ? ! Ac
um platesti ! Tu esti de vina. si acum platesti !
Mai lua o gura de bautura si deveni si mai fioros. îmi
dmlcam seama, dupa cum statea aplecata sticla, ca era aproape
la. întelegeam foarte bine ca omul îsi face curaj cu ajutorul
¦lurii, ca sa-mi vina mai usor de hac. Stiam ca fiecare strop
rlc bautura din sticla era un strop din viata mea. Stiam ea, de
ita ce ma voi preface într-o particica din aburii care cu
407
putin înainte se îndreptasera serpuind spre mine, de parc-ar fi fost însasi stafia mea
prevestitoare de rele, el va face ceea ce facuse si dupa atacul asupra suror
ii mele va porni în graba spre oras, ca sa-1 vada lumea de acolo balabanindu-se p
e strazi si îmbatîndu-se prin cîrciumi. Gîndul meu grabit urmarea prin oras, îsi închipuia
trada pe care se va plimbs el si vedea deosebirea dintre luminile si viata straz
ii si mlas-T, tinile pustii, deasupra carora se ridicau aburii în care se prefa-*:
1 cuse trupul meu.
Nu numai ca parcurgeam ani si ani pîna cînd scotea zece vorbe, dar spusele lui trez
eau în mintea mea tablouri, nu cuvinte. în starea de exaltare în care se afla creierul
meu, nu ma puteam gîndi la vreun loc fara sa-1 vad, nu ma puteam gîndi la ©ameni fara
sa-i vad. E cu neputinta sa exagerez pu-| terea acestor imagini si, totusi, tot
timpul ma uitam atît încordat la el ¦ caci cine nu s-ar uita cu încordare la un tigru gh
emuit, gata sa sara ! îneît pîna si cele mai usoare miscari ale degetelor lui mi se fi
xau în minte.
Dupa ce bau a doua înghititura, se scula de pe banca pe care sedea si împinse masa l
a o parte. Apoi ridica lumina si, umbrind-o cu mîna lui de ucigas, ca sa arunce to
ata lumir asupra chipului meu, se înfipse în fata mea, privindu-ma desfatîndu-se de ce
le ce vedea.
Pui de lup, sa-ti mai spun ceva. Bâtqnul Orliek e aceljj
de care te-aî poticnit pe scari în seara aceea.
Vazui scara cu lampile stinse. Vazui umbra balustradei masive, pe care lant
erna pazitorului de noapte o arunca pereti. Vazui casa pe care n-aveam s^o mai
vad niciodata... usa întredeschisa... una închisa... de jur-împrejur, mobila.
Si de ce crezi c~ai dat de batrînul Orliek acolo,
scari ? Sa-ti mai spun ceva, pui de lup ! Mati gonit voi,
si cu ea, din tinut, ca sa nu ma mai bucur de un trai bun, ds
eil mi-am gasit alti tovarasi si alti stapîni. Unii din ei îmi seri
scrisori cînd am nevoie. Te supara ceva ? Da, îmi scriu ser
sori, pui de lup ! Scriu în cincizeci de feluri ; nu-s ca tir
care scrii doar într-un singur fel. Mi-am bagat în cap si m-s
hotarît sa-ti fac de seama înca de cînd ai fost aici, la înmc
inîntarea sora-ti. Nu stiam cum sa te înhat mai bine si I
urmarit, ca sa aflu care ti-s obiceiurile. Fiindca batrînul Ori
si-a spus: într-un fel sau altul, pun eu mîna pe-el!", (nul
colo, eu te caut pe tine si dau de unehiu-tau, Provis, .
Mill Pond Bank, si Chinks's Basin. si atelierul de fi din Old Green Copper, pe
toate le vedeam, atît de limpedi
'408
L
it ! Pe Provis, în odaia de ml care acum nu
ai avea nici un rost, pe dragalas de Clara, pe batrîn; na ca o mama, pe batrânul
BiU Barley, întins pe spate... toti toate goneau în fata mea, ca si cum ar fi fost tîrît
e spre mare de vîrtejul vietii mele.
Tu si cu unchi-tau ! Ce, doar ne cunoastem de la Gar-
gery, din vremea cind erai pui de lup mic... de-as fi putut sa-ti
strivesc gîtul între degetul cel mare si cel aratator si sa te
zvîrl mort (nu m-am gîndit eu la asta cînd te vedeam plim-
bîndu-te duminicile printre copaci), si pe atunci n-aveai unchi...
Nu, nici gînd ! Dar cînd batrînul Orlick a auzit ca unchi-tau
Provis e omul care a purtat catusa pe care a cules-o bâtrînul
Orlick - catusa care a fost desfacuta cu pila în baltoacele astea,
acum nu stiu cîti ani, si pe care a tinut-o bine pîna -când a
Joborît-o pe sora-ta cu ea-, ca pe un taur. asa cum vrea sa te
.Joboare si pe tine, asa-i ? -cînd a auzit astea...
Ca sa-si bata si mai salbatic joc de mine, apropie lumî-narea atît de tare de chipul
meu. încîj îmai întorsei capul, ca sa-mi feresc fata de flacari.
Aha, striga el rîzînd, dupa ce repeta gestul, copilul cel
pirjolit se teme de foc ! Stie batrînul Orlick c~ai fost pârjolit, -
stie batrînul Orlick ca vrei s-o stergi cu unchi-tau Provis. a
gasit batrînul Orlick ac de cojocul tau, stia el c-ai sa vii asta-
¦a ! Acum sa-ti mai spun o vorba, pui de lup ce esti !
te.de a încheia cu tine. Stii ca are cine sa gaseasca ac do
. ojocul lui unchi-tau Provis, asa cum tiram gasit si eu tie.
->.i se pazeasca de el, dupa ce-o ramîne fara nepot.. Sa se pa-
i .isca atunci cînd nimeni n-o sa dea nici macar de-o zdreanta
ilin hainele lui nepotu-sau,.. nici macar de un os din trupul lui.
'LI se pazeasca de cei care nu pot si.nu vor sa-1 lase pe Mag-
¦A it eh vezi ca stiu cum îl cheama ? cu zile în aceeasi tara
> ii ei si care nu l-au scapat din ochi cînd traia în alta tara,
< a nu cumva sa fuga de acolo pe nestiute si sa le puna viata
ui primejdie. Poate ca astia or fi oameni care scriu în cincizeci
«li feluri, nuca amarîtul de tino i într-un
lingur fel. Pazeste-te, _Magwii! I de spîn-
(oare J
Si, din nou, apropie luminarea, afumîndu-mi fata si paru! i ¦ rbindu-ma cu lumina fl
acarii ; apoi se întoarse cu spatele "inie la mine si puse luminarea pe masa Pîna
sa se în-i el din nou cu fata spre mine, apucasem sa spun o r in gînd si sa ma aflu
, timp de eîteva clipe, în tovarasia a Iui Bidclv'si a Iui Herbert.
4iH»
Intre masa si zidul din fata se întindea un spatiu gol de cîteva picioare. în spatiul
acesta se balabanea Orlick. Parca îi crestea puterea în timp ce-si balabanea într-o pa
rte si într-alta mîinile lalîi si grele si se încrunta salbatis la mine. Nu mai aveam ni
ci o farîma de nadejde. Oricît eram de înnebunit si oricît de minunate erau tablourile c
are mi se perindau cu repeziciune prin minte în IOG de gînduri, tot îmi dadeam lim-ped
e seama ca niciodata nu mi-ar fi spus cele ce-mi spusese daca n-ar fi fost hotarît
sa ma faca sa pier dupa cîteva clipe, fara ca nimeni sa-mi stie de urma.
Deodata, Orlick se opri, scoase dopul din sticla si-1 azvîrli< îl auzii cazînd ca o bu
cata de plumb, desi era atît de usor. înghiti încet restul bauturii, aplecînd încet-încet s
icla ; acum nu se'mai uita ia mine. Ultimele picaturi si le turna în palma si le l
inse cu limba. Apoi, cu o izbucnire neasteptata de furie, arunca sticla, înjurînd cu
mplit, si se apleca ; atunci vazui în mina lui un ciocan de spart piatra, cu un mîne
r lung si greu.
Hotarîrea pe care o luasem nu ma parasi, caci, fara si rostesc nici un cuvînt care s
a ceara îndurare, începui sa tip cît ma tineau puterile si sa ma zbat cu toata taria.
Nu puteam sa misc decît capul si picioarele, dar m-am zbatut cuJ toata p terea, ca
re mocnea, nestiuta, în mine. în clipa aceea am au: strigate care-mi raspundeau, am
vazut fete omenesti si o lio rire de lumina izbucni pe usa ! Am auzit zgomot d
e glasu si de lupta si l-am vazut pe Orlick iesind dintr-o învalmase de oameni, ca
o tîsniturâ de apa, rasturnînd masa dintr-o s, ritura si pierind în noapte !
Dupa cîteva clipe de nestire, m-am trezit dezlegat si culca pe podea tot în locul ac
ela, cu capul pe genunchii cuiva. Cîn mi-am venit în fire, ochii, mei priveau tinta
spre scara de lîn perete pîna atunci ochii mei deschisi privisera scara fara mintea
mea sa ia cunostinta de ea si asa, în clipa în c îmi venii în fire, întelesei ca ma aflu
hiar în locul unde c zusem în nestire.
La început eram prea nepasator ca sa ma uit în jurul m si sa vad pe genunchii cui îmi
sprijineam capul ; ma uitam scara, cînd, deodata, o fata omeneasca rasari în
tre scara mine. Fata ucenicului lui Trabb !
Cred ca si-a venit în fire ! spuse ucenicul lui Trabb cu glas cumpatat. Dar ia te
uita ce galben e !
La aceste cuvinte, fata omului care-mi tinea capul pe munchi se apleca deasupra
mea si vazui ca era... i Herbert! Doamne-Dumnezeule l
r410
încetisor, spuse Herbert. Binisor, Handel. Nu te aprinde rau.
Si vechiul meu prieten Startop ! strigai eu, caci si el
pleca deasupra mea.
Aminteste-ti de treaba în care trebuia sa ne dea aju-
spuse Herbert, si stai linistit.
Aceste vorbe ma facura sa sar în sus ; dar cazui numai-t înapoi din pricina durerii
din brat.
Nu-i prea tîrziu, Herbert, nu-i asa ? Ce noapte e asta ?
3 cît timp sînt eu aici ? caci ma cuprinsese o presimtire
ernica si ciudata ca zacusem acolo timp îndelungat o zi^ noapte, doua zile si doua
nopti poate si mai mult.
Nu-i prea tîrziu. E înca luni seara.
Slava Domnului !
Si ai toata ziua de mîine, marti, ca sa te odihnesti,
ie Herbert. Dar vad ca gemi, fara sa vrei, draga Handel.
Unde te-ai lovit ? Poti sa stai în picioare ?
Da, da, spusei eu, pot sa si umblu. Doar zvîcniturile
din brat ma supara.
Mi-au dezgolit bratul si m-au ajutat cum au putut. Era foarte umflat si rosu si
nu puteam suporta sa ma atinga cineva. Dar ei si-au rupt batistele, ca sa faca d
in ele bandaje proaspete, ii mi-au asezat cu grja bratul în esarfa, ramînînd ca în* sa f
acem rost de un medicament, care sa scoata caldura -mi potoleasca durerile. Dupa
 cîteva timp am închis usa 1 case întunecoase si goale si am pornit înapoi, trecînd 4Wt ia
cariera. Ucenicul lui Trabb care era acum un tînar Iuca înalt pentru vîrsta lui merge
a în frunte cu 0 lanterna s lumina pe care o vazusem eu intrînd pe usa. Luna facuse
cale de doua ore de cînd o vazusem ultima oara si, desi mai ploua înca, noaptea era
mai luminoasa, Cînd trecuram pe la varnita, uburii albi se îndepartau de noi si, asa
cum înainte rostisem In gînd o rugaciune prin care ceream îndurare, îngînam acum 0 rugaci
une de multumire.
Rugîndu-1 pe Herbert sa-mi povesteasca cum izbutise sa-mi în ajutor ceea ce el refuz
a ritos la început si apoi îmi K/itisfacu dorinta cu conditia sa stau linistit aflai
ca, în graba, iefipasem într-una din camerele noastre scrisoarea, pe care o QANnsem
deschisa, iar Herbert, întorcîndu-se acasa si aducîndu-1 |ir Startop, o gasise, foart
e curînd dupa plecarea mea. Tonul ^psorii îl nelinisti, mai ales din pricina contraz
icerii dintre Htfoarea aceasta si aceea pe care i-o mîzgalisem eu în graba.
411
Si cum, dupa un sfert de ora de gîndire, nelinistea lui crescu în loc sa scada, porn
i împreuna cu Startop, care se oferi sa-1 însoteasca spre oficiul de diligente, pent
ru a afla ora cînd pleaca urmatoarea diligenta, Aflînd ea eeâ de dupa-amiaza plecase s
i fiindca nelinistea lui se prefacea în teama pe masura ce i se iveau noi piedici,
Herbert se hotarî sa ia 0 brisca. Asadar, el si Startop coborîra la Mistretul albast
ru", erezînd ca ma vor gasi acolo sau ca vor afla vesti despre mine ; dar fiindca
nu se întîmpla nici una, nici alta, pornira spre domnisoara Havis-ham, unde îmi pierdu
ra urma. Atunci se întoarsera la nas (fara îndoiala ca toate acestea se petreceau în t
imp ee eu au* zeam versiunea povestii mele, care circula prin partea locului| ca
sa îmbuce ceva si ca sa ia pe cineva eare sa-i calauzeasca" prin-.tara mlastinilo
r. Printre cei care cascau gura la poart Mistretului albastru" se întîmpla sa fie si
ucenicul lui 3?rabl credincios vehicului sau obicei de a se afla peste tot und|
n-avea ce cauta care ma vazuse pornind de la casa domnjs soarei Havisham spre hanu
l unde luasem masa. Astfel, ucer cui lui Trabb le fu calauza si pornira împreuna e
u el spr casa stavilarului ; apucara însa pe drumul care trecea pi oras. drum de c
are eu ma ferisem. între timp, Herbert îsi spi ca, la urma urmelor, s-ar fi putut sa
fiu chemat cu "gkid cer, în interesul sigurantei lui Provis, si gîndindu-se ca, în c|
/ zul acesta, ar fi neplacut sa fiu întrerupt, îsi lasa calauza si Startop la margi
nea carierei si porni mai departe singur ; îr conjura de vreo doua sau trei ori ca
sa pe furis, ca sa se co vinga ca înauntru era liniste. Si fiindca nu putea auzi d
e sunetele nelamurite ale unui glas gros si aspru (acestea se p treceau în timp ce
mintea mea era în plina activitate), înce: chiar sa se îndoiasca ca ma aflam acolo, cîn
d, deodata, ai tipatul meu puternic, îmi raspunse si navali în odaie, numaidecît de ce
ilalti doi.
Cînd i-am povestit lui Herbert cele ce se petrecus casa stavilarului, parerea lui
a fost ca sa ne ducem numaidec la un magistrat din ora^, asa tîrziu cuîn era, si sa
facem r^ de un mandat de arestare. Dar eu ma gîndisem dinainte cm astfel de masuri
ne-ar fi putut opri în oras sau ne-ar fi pu$H sili sa ne întoarcem acolo a doua zi,
ceea ce ar fi fost ^H pentru Provis. Cum însa aceasta piedica nu putea fi nesoc<
ne lasaram pagubasi de gîndul de a-1 urmari pe Orlick chi atunci. In clipa aceea s
i în împrejurarile în care ne aflam se paru ca cel mai prevazator lucru este sa nu dam
prea mul1 însemnatate întâmplarilor petrecute, de fata fiind si ui
412
Iui Trabb, eare sînt sigur ca s-ar fi simtit nespus de dezamagit daca ar fi stiut
ca ma ajutase sa scap din .cuptorul varnitei. Nu ca ucenicul lui Trabb ar fi fos
t atît de hain din fire. dar avea prea multa vioiciune necheltuita si dorea sa se
distreze pe socoteala oricui, ori de cîte ori viata îi scotea în cale schim¬bari _ si em
otii. La despartire i~am dat doua livre (ceea ee parea ca se potrivea cu dorinta
lui) si i-am spus ca regret parerea proasta pe care mi-o facusem despre el (cee
a ce nu-1 misca ))¦ ¦
iua de miercuri era atît de aproape, încît ne hotârîram Tnim toti trei la Londra chiar în n
aptea aceea, eu brisca, ît mai mult cu cît doream sa fim departe înainte ca lumea din
tinut sa înceapa a vorbi despre aventura din noaptea aceea. Herbert cumpara o stic
la mare plina cu un medicament îm¬potriva arsurilor, si numai cu ajutorul acestui 'b
alsam, pe care mi-1 turna mereu pe brat, am fost în stare sa îndur durerile în timpul
calatoriei. Mijise de ziua cînd ajunseram la Temple, iar eu m-am culcat numaidecît s
i nu m-am ridicat din pat toata ziua.
w
Groaza de a cadea bolnav si de a nu fi în stare sa fao nimic a doua zi'ma chinuia
atît de cumplit,.încît ma mir ca nu m-a facut cu totul neputincios. Si fara îndoiala ca,
de n-ar ¦ acea încordare supraomeneasca prin care aveam sa treo a doua zi, lucrul a
cesta s-ar fi întâmplat într-adevar, mai ales dupa zdruncinul si sfîrseala din ultima vr
eme. Ma astepta o zi e o dorisem cu~ nespusa înfrigurare, o zi -plina de urmari re
zultate de nepatruns, desi era atît de apropiata, ici o masura de prevedere n-ar f
i putut sa fie mai fi-decît faptul ca în ziua aceea am întrerupt orice conîu-cu el ; tot
usi, si aceasta masura îmi sporea nelinistea, eam la frecare zgomot de pasi, la fi
ecare" sunet, crezînd se descoperit si prins si ca acum venea un sol ca sa-mi nduc
a vestea. Ajunsesem sa ma conving ca stiu ca fusese prins, ci mintea mi-era framîn
tata de ceva maf sigur decît teama sau itirea, ca lucrul se întâmplase si ca eu aveam
cunostinte despre el. Pe masura ce ziua se scurgea fara sa primeso nici o stire
proasta, pe masura ce se lasa întunericul, groaza ipasatoare ca boala mâ va împiedica
sa fac ceea ce aveam t a doua zi puse cu totul stapânire pe mine. Bratul ars "icnea
, capul înfierbîntat îmi zvîcnea la fel si mi se parea tea mi se întuneca. începui sa numar
pîna la cifre foarte si sa repet pasaje în proza si în cersuri pe care le stiam
413
pe dinafara, ca sa ma conving ca nu este asa. Uneori mi sa întîmpla sa atipesc pentr
u cîteva clipe si sa uit unde ajunsesem cu recitatul din cauza mintii mele obosite
; atunci îmi spu¬neam tresarind : Acum, acum încep sa aiurez !".
M-au tinut culcat toata ziua ; mi-au schimbat mereu pan¬samentele si mi-au dat bau
turi racoritoare. De cîte ori ador¬meam, ma sculam cu senzatia, pe care o avusesem s
i în casa stavilarului, ca se scursese mult timp si ca momentul potrivit pentru a-
1 salva trecuse. Pe la miezul noptii m-am sculat din pat si m-am dus la Herbert,
patruns de siguranta ca dormisem timp de douazeci si patru de ore si ca ziua de
miercuri trecuse. Aceasta fu ultima sfortare pricinuita de nelinistea mea, cac
dupa aceea am adormit adînc.
Zorii zilei de miercuri se revarsau cînd n-am uitat afara pe fereastra. Luminile s
cînteietaare de pe poduri palisera, ic la orizont soarele semana cu un lac de foc.
Deasupra fluviuk care tot mai era întunecat si tainic, se arcuiau podurile, de ce
nusiu-mohorît, iar pe alocuri, în vîrful lor, vîlvataia de cer arunca pete de lumina. în t
imp ce ma uitam la acoperist rile înghesuite, la turnurile si la clopotnitele bise
ricilor, car se înaltau în aerul neobisnuit de limpede, soarele rasari mîna paru a da
la o parte valul care acoperea fluviul ; milioE de scîntei izbucnira din ape. Parc
a si din fata ochilor mei dadusera la o parte un val. caci ma simteam puternic s
i sanatc
Herbert dormea în patul lui, iar camaradul nostru culcat pe canapea. Nu ma pu
team îmbraca fara sa ma aji cineva ; în schimb, atîtai facul, care mai ardea înca, si p
regat cafeaua pentru prietenii mei. Acestia se trezira la timp. otlir n^ti si ve
seli ; lasaram aerul aspru al diminetii sa intre casa si priviram spre apel
e care cresteau.
Cînd apele se retrag, la ora noua, spre Herbert ves sa ne astepti si sa fii pregat
it, tu, cel de-acolo, de pe Mill Pe Bank !
CAPITOLUL 54
Era una din diminetele acelea de martie eînd soarele st luceste cald si bate un vînt
rece, cînd sub razele soarelui vara, iar la umbra iarna. Eram îmbracati în haine mari
ni resti, si eu îmi luasem si un geamantan. Din toata averea
'414
lumeasca nu-mi luasem decît putinele lucruri trebuincioase care încapeau într-un geama
ntan. Unde aveam sa ma duc, ce trebuia sa fac, cînd ma voi întoarce... erau întrebari
la care nu puteam raspunde^; si nici nu-mi framîntam mintea cu ase¬menea întrebari, ca
ci nu ma mai gîndeam decît la scaparea lui Provis. Doar pentru o clipa m-am oprit la
usa si m-am uitat în urma, întrebîndu-ma în ce împrejurari cu totul altele voi reve¬dea ca
a si daca-mi era dat sa o mai revad vreodata.
Ara pornit agale pe scarile din Temple si ne-am oprit ne-pasatori, ca si cum nu
ne-am fi hotarît înca daca sa ne plim¬bam sau nu cu barca. De buna seama, avusesem gri
ja ca barca sa fie gata si totul pregatit. Dupa ce ne prefacuram cîteva clipe ca s
ovaim, neavînd drept martori decît putineJe fapturi amfibii care locuiau pe scarile
din Temple, ne suiram în barca si por¬niram ; Herbert era la prora, eu cîrmeam. Apele
crescura; era ora opt si jumatate.
Planul nostru era urmatorul : la orele 9 apele începeau sa descreasca, si pîna la or
ele 3 se îndreptau în directia în care ne îndreptam si noi; apoi aveau sa creasca din no
u, dar ho-tarîram sa înaintam chiar si stunci si sa vîslim împotriva cu¬rentului pîna se va
lasa întunericul. Pe la ora aceea aveam Ba ne aflam în dreptul acelor maluri joase d
incolo de Grave-send, între Kent si Essex, unde fluviul e larg si pustiu, unde loc
uitorii de pe mal sînt rari si unde se afla împrastiate cîteva cîrciumi pustii, dintre c
are am putea alege una ca loc de odihna. Acolo aveam de gînd sa înnoptam. Vasul spre
Ham-burg si cel spre Rotterdam trebuiau sa paraseasca Londra joi dimineata, pe
la 9. Trebuia sa stim la ce ora vor trece pe acolo si sa-i facem semn primului d
in ele sa opreasca ; asa încît daca, prin cine stie ce întîmplare, nu vom fi primiti pe
bordul primului vas, sa ne mai putem încerca o data norocul. Cunos-team semnele di
stinctive ale fiecaruia dintre cele doua vase.
Usurarea de a ma vedea, în sfîrsit, pe cale de a-mi înde-
jilini planul era atît de mare, încît cu greu îmi aminteam de
starea în care ma aflasem cu cîteva ore înainte. Aerul racoros,
lumina soarelui, unduirea apelor, fluviul cu miscarea lui, dru¬
mul care mergea de-a lungul fluviului si care parea sa ne în¬
teleaga, sa ne multumeasca, sa ne îmbarbateze, toate acestea
ma umpleau de nadejde. Ma simteam jignit de faptul ca eram
¦Ut de putin folositor în barca ; în schimb, cred ca exista
putini vîslasi mai buni ca prietenii meu, caci vîsleau amîndoi
eu miscari regulate, care aveau sa tina toata ziua. j
415
In vremea aceea, circulatia vaselor pe Tamisa ej mai mica decît acum, si barcile m
ult mai numeroase. Cred ca pe atunci se vedeau tot atîtea slepuri, corabii de carb
uni cu pînze si vase comerciale de coasta ca si acum ; în schimb, vase cu aburi, mar
i sau mici, nu se vedeau nici a zecea sau a douazecea parte din cîte se vad astazi
. Deoarece era foarte devreme în dimineata aceea, se vedeau multe barci cu visle c
are se plimbau încoace si încolo si nenumarate slepuri ca coborau fluviul duse de fl
ux. în timpul acela circulatia 1 cijor deschise între poduri era un lucru mult mai o
bisnuit st mai putin anevoios decît astazi ; si noi înaintam vioi prin re barci si l
untre.
în curînd trecuram de Podul Vechii Londre si de piata Billingsgate, trecuram de b
arcile cu stridii si de olandezii pe chei, lasaram în urma White Tower si Poarta T
radatoriîo si ajunseram printre sirurile de vapoare ancorate. Aici se afla' vasele
Leith, Aberden si Glasgoio, care încarcau si descarca marfuri, si, trecînd priiT dr
eptul lor, ni se paru ca vedem nist uriasi care se înalta din apa; mai încolo se îns
iruiau v;; de carbuni cu zecile ; aveau schele pe punte, ca sa tina in cumpana
carbunele ce se ridica în sus si era aruncat cu zor de lanturi în slepurile aflate
alaturi ; mai încolo vazuram va¬porul care trebuia sa plece a doua zi spre Rotter
dam ; legat cu funii, si noi ne uitaram cu luare-aminte la el ; mal departe s
e afla vaporul de Hamburg, sub ale carui catargej trecuram, îndreptîndu-ne sp
re celalalt mal. Acum, eu, care stateam la cîrma, vedeam Mill Pond Bank si
scarile din Mill Pond Bank, în timp ce inima îmi batea mai tare ca înainte.
E acolo ? întreba Herbert.
înca nu.
Foarte bine ! Nici nu trebuie sa coboa
pe zari. Vezi semnalul ?
~ De aici nu vad bine ; dar cred ca-1 vad. Acum îl I si pe el ! Vîsliti amîndoi. Usu
rel, Herbert. Vîslele !
Atinseram usor scarile pentru o clipa ; el se sui si j^H porniram din nou. Purta
o manta de marinar, tinea un sac o pînza în mîna si era pe placul meu, caci arata întoc
mai ca un cîrmaci de fluviu.
Mai baiete, spuse el, punîndu-si mînâ pe umarul mc
>:îndu-se, esti un baiat de inima, te-ai purtat frumos ! l\
tumesc, multumese.
Si iarasi trecuram printre rînduri de vase ancorau, ind printre siruri si ie
sind dintre ele, ferindu-ne lan|
416
ruginite, atingxnd funii de cinepa si geamanduri, scufundînd pentru cîte va clipe co
suri sparte care pluteau, împrastiind sur-cele plutitoare si aschii, despicînd spuma
neagra de carbuni, intrînd printre siruri de vase si iesind din nou dintre ele, t
re-cînd pe lînga embleme zugravite pe corabii, care reprezentau pe John din Sunderîand
tinînd discursuri vîntului (cum faa .itîtia Johni), si pe Betsy din Yarmouth, cea voi
nica si cu ochii holbati; în timp ce noi ne strecuram printre sirurile de co¬rabii,
la santierele navale rasunau ciocane, ferastraiele taiau cheresteau, masinarii z
anganeau, lucrînd la cine stie ce tna-?ini necunoscute noua, pompele îsi vedeau de t
reaba în vasele gaurite, scripetii seîrtîiau, vapoarele se îndreptau spre mare, niste st
ranii oameni ai apelor urlau. înjurind peste bastioane catre hamalii care le raspu
ndeau; si iar siruri de vase, pîna cînd, în cele din urma, le lasaram pe toate în urma s
i iesiram în apele netezi ale fluviului, acolo unde marinarii nu mai tre¬buie sa se
osteneasca pentru a curata apa, caci ea nu mai este murdara, si unde pînzele împodob
ite cu ghirlande undu¬iesc libere în bataia vîntului.
Incepînd de la scarile unde se suise el, ma uitasem tot drumul cu încordare în jurul
meu, ca sa descopar daca nu cumva stîrneam vreo banuiala. Nu vazusem nimic. Fara în¬do
iala ca nu fusesem si nici acum nu eram urmariti de nici o barca. Daca ne-ar fi
asteptat vreuna în drum, as fi cîrmit spre si as fi silit-a sa porneasca mai departe
sau sa se tradeze. ne vedeam de drum, nestingheriti de nimeni. El purta mantaua
lui de marinar si, dupa cum am mai spus, ea ca face parte fireasca din peisaj
E ciudat (poate ca viata orocita pe care o dusese explica totul), dar el era cel
mai îngrijorat dintre noi toti. Nu era nepasator, caci îmi spuse i nadajduia sa sca
pe cu viata, pentru ca sa apuce sa-1 vada pe domnisorul lui unul din cei mai de
frunte oameni dîn tara spre i.ire ne îndreptam. Dupa cîte întelegeam eu. nu-1 ispitea ni
ci uvia, nici resemnarea ; dar nici nu-î trecea prin minte iinejdiâ ar fi putut
sa-l pasca în mijlocul drumului Cine! itHnea primejdia, o înfrunta, dar asta trebui
a sa s< le ca el sa fi avut vreme sa se tulbure. Dac-ai sti, mai baiete, îmi spuse
el mie. ce . i aici, alaturi ide baiatul meu. si sa-mi fumez Iul fim stat, z
i de zi, între patrii pereti, m-ni feriri Dar nu stii . msenmna asta.
e e. .14
Cred însa ca stiu ce înseamna bucuria libertatii, raspund
sei eu.
A ! facu el, clatinînd cu gravitate din cap. Dar nu stii
cum stiu eu. Sub lacat si cheie, mai baiete, ar fi trebuit sa stai
ca sa stii cum stiu eu. Dar nu vreau sa vorbesc urît.
Mi se parea un lucru greu de înteles ca el sa-si fi primejduit libertatea si chiar
viata de dragul unui gînd care-1 stapînea. Dar mi-am spus ca poate o libertate fara
primejdie era prea straina de felul lui de viata ca sa însemne si pentru el ceea
ce însemna pentru alti oameni. Pîna la urma, nu ajunsei la nici o concluzie, caci el
îmi spuse, dupa ce mai trase de cîteva ori din lulea :
Vezi, mai baiete, cînd eram dincolo, în celalalt capat al
lumii, ma uitam mereu spre capatul asta ; si urît îmi parea
capatul celalalt, macar ca ma îmbogateam vazînd cu ochii. Toata
lumea îl cunostea pe Magwitch, si Magwitch putea sa vina si sa
plece si nimeni nu-si batea capul cu el. Aici, vezi tu, mai baiete,
nu merge asa usor, cel putin n-ar merge dac-ar sti ei unde ma
aflu.
Daca totul merge bine, spusei eu, peste cîteva ore ai sa
fii liber si în siguranta.
Bine, facu el, traind aer în piept, nadajduiesc si eu.
Si crezi ?
El îsi înfunda mîna în apa, peste marginea barcii, si spuse, j zîmbind cu aerul acela poto
lit pe care-1 cunosteam :
Da, parca-mi vine si mie a crede, mai baiete. Dar cred
ca n-o sa ne vina la îndemîna cînd om fi mai linistiti si mai
fara griji ca acum. Dar... ce bine si ce domol curge apa... poate,
îmi da prin gînd, stii, ma uiatm la fumul care iesea din luleaua
mea si ma gîndeam ca nu putem sti ce o sa se întîmple peste
cîteva ore, cum nu putem sa stim ce e în fundul fluviului în
care am pus eu mîna. Si nici nu putem sa oprim ce o sa vina, ¦
cum nu pot eu sa opresc curentul apei. Vezi, îmi trece printre
degete si s-a dus ! spuse el, aratîndu-ne mîna uda.
Dupa fata dumitale, as spune ca ti-ai cam pierdut cu--;
rajul, spusei eu.
Nici gînd, mâi baiete ! Apa curge asa, linistita, si clo¬
cotul acela de la capatul barcii parc-ar fi un cîntec de duminica.
Ei, pe urma. cine stie, poate îmbatrînesc si eu nitel.
îsi baga din nou luleaua în gura cu o privire netulburata si ramase linistit si mult
umit, de parca Anglia s-ar fi aflat în urma noastra. Totusi, se supunea oricarui s
fat, de parc-ar fi fost cuprins de groaza ; caci, atunci cînd traseram barca la t
arm.
418

ca sa aducem cîteva sticle de bere, si el era gata sa coboare, eu spusei ca ar fi

mai cuminte sa ramîna pe loc, si el îmi spuse : .Crezi, mai baiete ?" si se aseza la
loc fara împotrivire.
Era racoare pe fluviu, dar ziua era frumoasa si stralucirea arelui ne înveselea. C
urentul era puternic; eu ma osteneam sa ma folosesc cît mai bine de el si, fiindca
Herbert si Startop vîsleau regulat, înaintaram binisor. încetul cu încetul, pe ma-sura
ce apele scadeau, padurile si dealurile de pe mal ramasera în urma, si acum ne cro
iam drum printre malurile acoperite de mîl din ce în ce mai joase ; dar fluxul nu ne
parasise înca nici cînd trecuram de Gravesend. Deoarece Provis era înfa-surat într-o ma
nta, am cîrmit, cu buna-stire, la o departare de o lungime de barca vamii plutitoa
re, si apoi în larg, ca sa prind curentul, de-a lungul a doua vapoare de calatori
si pe sub prora unui vas mare. de pe puntea caruia ne priveau niste soldati*. Da
r curînd curentul începu sa slabeasca ; vapoarele se leganau, ixate de ancora, si se
întoarsera toate, folosindu-se de noul ent, ca sa urce fluviul înspre Pool, îngramadi
ndu-se în jurul tru ca o adevarata flota ; iar noi ne adaposteam pe lînga m, unde er
am aparati de puterea curentului, si ne feream grija de locurile prea joase si d
e malul rriîlos.
Vîslasii nostri erau plini de putere, caci, din cînd în cînd, asera barca sa pluteasca t
imp de un minut sau doua, în voia rentului, asa încît acum nu mai aveau nevoie decît de
un rt de ora de odihna. Traseram barca la tarm printre niste tre alunecoase si înc
epuram sa mîncam si sa bem, uitîndu-ne timpul în jurul nostru. Tinutul semana eu tara
mlastinilor, i era neted, monoton si întunecat la orizont; iar fluviul serpuia, si
baliza plutitoare se misca, în timp ce tot restul parea înlemnit si tacut. Caci acu
m ultimul dintre vase dispa-ruse dincolo de cotitura cea joasa pe care o lasasem
în urma, ultimul slep verde, cu pînze cafenii îl urmase, încarcat cu paie, iar cîteva
tre de descarcat, ce pareau plasmuirile., stîngace ale unui copil care ar fi vrut
sa construiasca o barca, stateau înfundate în namol Un far mic si patrat, ridicat pe
niste pari, statea schilod în noroi, proptit în picioroange si spri-ijinindu-se în cîrj
e, si tot din noroi se înaltau niste tarusi mur-dari ; niste pietre cleioase si cîti
va stîlpi indicatori, iar un debarcader vechi si o cladire darapanata, fara acoper
is, se scufundau în mîl ; în jurul nostru totul parea încremenit si înfundat în namol.
Porniram din nou, descureîndu-ne cum putem mai bine. treaba era" mai grea, dar H
erbert si Startop nu se dadura
419
batuti si vîslira, vîslira fara întrerupere pîna la apusul soa¬relui! Intre timp, fluviul
ne mai saltase putin, asa încît acum puteam sa vedem ce se petrece dincolo de mal. V
edeam soa¬rele rosu, înconjurat de e ceata purpurie, care atingea malul jos si se cu
funda cu iuteala în întuneric ; vedeam mlastinile netede si pustii ; si departe, dep
arte, vedeam dealurile, de car ne despartea o întindere fara viata, însufletita doar
, din cînc în cînd, de zborul trist al vreunui pescarus.
Deoarece noaptea avea sa coboare curînd si fiindca luna, care nu mai era plina, av
ea sa rasara tîrziu, tinuram un mic sfat; sfatul fu scurt, fiindca era limpede ca
trebuia sa ne oprim la prima circiuma singuratica care ne va iesi în cale. Asa ca
ei doi au luat din nou vîslele în mîna, în timp ce eu ma uitam în zares ca sa gasesc ceva
care sa semene a casa. Si am înaintat, tacuti, patru-sau cinci mile nesfîrsit de lun
gi. Era foarte rece, si o corabie de carbuni trecu pe lînga noi, lumi-nîndu-ne cu fo
cul dinauntru si împrastiind fum, ni se paru un adapost minunat. Se lasase o noapt
e neagra, si pîna în zori tot asa avea sa fie ; lumina din jur, putina cîta era, parea
sa vina mai curînd din apele fluviului decît de la cer, caci, în miscarea lor, vîslele
loveau stelele ce se oglindeau în apa.
Era firesc sa fim cu totii patrunsi de gîndul ca sîntem ur-mariti la ora aceea înfrico
satoare. In înaintarea lui, curentul lovea cu putere malul la intervale regulate ;
. si de cîte ori sunetul acela ne izbea urechile, era sigur ca unul dintre noi va
tresari si îsi va îndrepta ochii în partea aceea. Pe alocuri, fluxul mîncase malul, facînd
mici golfuri, iar noi ne temeam cu totii de asemenea locuri si le priveam cu oc
hi banuitori si îngrijorati. Uneori, cîte unul din noi spunea în soapta : Ce-aj fost va
lul acela ?". Sau altul spunea : Nu vi se pare ca se*; vede o-barca ? Acolo...".
Si apoi ne cufundam într-o tacere dt moarte,v în timp ce eu ma gîndeam nervos ca vîslele
faceai prea mult zgomot.
In cele din urma, zariram o locuinta si un acoperis si» îndata dupa aceea, ajunseram
în dreptul unui mic chei facut din pietre adunate de prin apropiere. Lasîndu-i pe c
eilalti îr barca, am pasit pe mal si am vazut ca luminita venea din reastra unei cîr
ciumi. Era un loe destul de murdar si as spune ca aventurierii si contrabandisti
i îl cunosteau bine ; dar bucatarie ardea un foc bun si_ se putea mînca oua si sla
nina De asemenea, se mai gaseau pe-acolo si doua camere cu cît doua paturi fiecare
bune, rele, asa cum sînt" spuse cîr ciumarul. în afara de cîrcium.ar, de nevasta-sa s
e o fapturi
420
barbateasca cu par carunt omul la toate" care era atît de murdar si de unsuros, de
parca ar fi fost un stîlp indicator împlîntat în apa, nu mai era nimeni în toata casa.
In tovarasia acestui om m-am întors la barca si ne-am suit cu totii la mal, dupa e
e am scos din barca vîslele, cîrma, can-gea si tot ce se mai gasea înauntru si am tras
-o la tarm pentru tot timpul noptii. Ne-am ospatat bine lînga focul din bucata¬rie,
si pe urma ne-am împartit odaile : Herbert si Startop tre¬buiau sa se culce într-una d
in ele, iar eu eu fugarul nostru ~ în cealalta. Descoperisem ca aerul fusese alung
at cu grija din amîndoua încaperile, ca si cum ar fi fost primejdios pentru viata om
ului, si pe sub paturi se aflau mai multe rufe murdare si cutii vechi decît mi-as
fi putut închipui ca se pot afla într-o singura familie. Dar, cu toate acestea, eram
foarte multumiti, caci nici n-am fi putut gasi un loe mai pustiu.
In timp ce -ne dezmorteam în fata focului, dupa masa, omul la toate" sedea într-un eo
lt. Purta o pereche de ghete burduhanoase, pe care ni le aratase, în timp ee mîcam o
ua cu slanina, ca pe niste relicve de pret, scoase din picioarele unui marinar îne
cat, care fusese aruncat la mal cu cîteva zile în1 urma. Omul la toate", cum am spus,
ma întreba daca nu va-zusem o corabie mica eu patru lopeti urcînd fluviul. I-am ras
-puns ca nu, si el îmi spuse ca, pesemne, o luase în jos pe fluviu, desi cînd plecase
de aici pornise în sus".
Cine stie de ce, spuse omul la toate", s-or fi razgîndit
si au pornit-o în jos...
Cum ai spus, o corabie mica cu patru lopeti ? întrebai eu.
Cu patru lopeti, raspunse el, si eu doi vîslasî. :
S-au oprit aici ?
Au intrat cu un vas de patru galonix ca sa ia bere.
Tare-mi venea sa pun otrava în bere, spuse omul la toate",
sau sa le bag înauntru vreo doctorie earesa-i rascoaleasca putin!
De ce ?
Stiu eu de ce, spuse omul la toate". Vorbea cu o voee
încleiata, ca si cum ar fi avut noroi în gîtlej.
Crede, spuse cîrciumarul, un om slabut si gîndîtor, eu
ochii spalaciti, care parea sa aiba multa încredere în omul"
lui, crede ca sînt ceea ee nu sînt.
Stiu eu ce cred, se încapatîna omul.
Tu crezi ca-s de la vama, omule ? întreba cîrciumarul. Chiar asa cred !
Uwlonul unitate d« masura p_ent£i!
echivalent cu 4,62 1.
421
Atunci, sa stii ca te înseli.
Bine ca ma însel !
Dupa ce dadu acest raspuns plin de înteles, care dovedea încrederea netarmurita pe c
are o avea în parerea lui, omul la toate" îsi scoase una din ghetele lui burduhanoase
, se uita înauntrul ei, scutura cîteva pietricele din gheata pe podeaua bucatariei s
i se încalta* la loc. Facu aceste miscari cu aerul unui om la toate" care avea drep
tate, încît îsi putea îngadui sa faca orice.
Si atunci ce crezi c-au facut cu nasturii ? întreba cîr-
cîumarul sovaind.
Ce-au facut cu nasturii ? raspunse omul. I-au zvîrlit
în apa. I-au înghitit. I-au semanat în pamînt, ca sa rasara
verze. Ce-au facut cu nasturii !
Nu fi obraznic, omule, îl dojeni cîrciumarul cu un glas
trist si patetic.
Un functionar de vama stie el ce sa faca cu nasturii
,cînd nasturii astia îl împiedica de la treaba, spuse omul la
toate", repetînd cu un 'nemarginit dispret cuvîntul cu pricina.
O corabie cu patru .vîsle si doi vîslasi nu-si pierde timpul si
nu se plimba cînd în sus, cînd în jos daca nu sînt functionari
de vama înauntru.
Dupa aceste cuvinte, omul iesi, plin de dispret, din buca-tarie, si cîrciumarul, c
are nu mai avea în cine sa se încreada, gasi ca n-are rost sa vorbeasca mai departe.
Acest dialog ne nelinisti pe toti, iar pe mine ma îngrijora chiar foarte mult. Un
vînt jalnic vuia în jurul casei, apa izbea malul si pe mine ma cuprinse teama ca sînte
m prinsi si ame-nintati. O corabie mica cu patru vîsle. care se plimba în chip atît de
ciudat încît reusise sa atraga atentia oamenilor, era împrejurare neplacuta, pe care
nu mi-o puteam scoate din car. Dupa ce l-am convins pe Provis sa se duca sus în od
aie si sa culce, am iesit afara cu prietenii mei (Startop avusese timp s< afle c
um stau lucrurile) si tinuram un nou sfat. Ne framînt întrebarea daca trebuie sa ramîn
em la circiuma pîna la tre rea primului vapor, adica pîna la orele unu dupa-amiaza,
sa daca s-o pornim dis-de-dimineata. In cele din urma, socotirar ca e mai cumint
e sa ramînem pe los pîna aproape 0 era îna inte de trecerea vaporului, si atunci sa-i
iesim în cale si sa lasam dusi de eurent. Dupa ce luaram hotarîrea aceasta, întoarsera
m la circiuma si ne eulcaram.
Eu m-am culcat îmbracat si am dormit bine timp de teva ceasuri. Cînd m-am trezit, vînt
ul începuse din nou sa sufl«
322
i^B^^^i^
si firma eîrciumii ?o corabie) pocnea si se balabanea, cu un zgomot eare ma facea
sa tresar mereu, OM-am ridicat încet, caci Provis mai dormea înca, si m-ara uitat pe
fereastra. Ve¬deam cheiul unde lasasem barca si, în timp ce încercam sa-mi obisnuieso
ochii cu lumina lunii acoperite de nori, zarii doi oameni eare se uitau în barca
noastra. Apei treeura pe sub fereastra mea, fara sa se mai uite la nimie, si nu
se îndreptara spre debarcaderul pe care îl zaream eu si eare era gol, ci o luara pes
te mlastini, în direetia Hore.
Prima mea pornire fu sa-1 seol pe Herbert si sa-i arat cei doi oameni care se de
partau. Dar înainte de a intra în odaia lui, care era în fundul casei, perete în perete
eu a mea, m-am gîndit ca el si Startop avusesera o zi mai grea decît mine si ca erau
obositi, asa ea m-am lasat pagubas. M-am întors la fereastra si i-am vazut pe cei
doi oameni înaintînd prin mlas¬tini. Dar, în lumina aceea slaba, i-am pierdut eurînd din
ve¬dere si, fiindca era tare frig, m-am culcat, cu gîndul sa mai chibzuiesG si sa ad
orm din nou.
Ne-am sculat devreme. In timp ce ne plimbam toti patru prin fata cîrciumii, înainte
de gustarea de dimineata, mi se paru ca as face bine sa le povestesc cele ce vaz
usem. Si din nou fugarul nostru se dovedi cel mai putin îngrijorat dintre noi toti
. Nu e cu putinta, 'spunea el, ca oamenii sa fie într-. adevar de la vama si nici
sa nu le treaca prin minte sa ne urmareasca pe noi. încercai si eu sa-mi spun ca o
mul are ilreptate, ca, de fapt, era foarte firesc sa fie asa cum spunea el. Totu
si, propusei ca Provis si cu mine sa pornim pe jos catre un loc îndepartat pe care
-1 vedeam de la circiuma, si barca
ie culeaga de acolo, sau din apropiere de locul acela, la ora prînzului. Deoarece
parerea mea fu socotita o buna masura de I revedere, îndata dupa gustarea de dimin
eata, Provis si cu mine I jjorniram, fara sa spunem nimic la circiuma.
în timp ce mergeam, el îsi fuma luleaua si, din cînd în ( md, se oprea si ma batea pe um
eri. Ai fi zis ca eu eram în primejdie, nu el, care ma linistea pe mine. Vorbeam p
utin, l'md ne-am apropiat de locul hotarît, l-am rugat sa se ada¬posteasca undeva, în
timp ce eu voi porni în recunoastere, caci înspre locul' acela se îndreptasera cei doi
oameni în timpul in.|)tii. El încuviinta, si eu pornii singur mai departe. Nu se
>i\i nici urma de barca în preajma locului, nici vreo barca la tarm prin apropiere
si nici urme de oameni care sa se fi îmbarcat de acolo. Dar, de fapt, era în timpul
fluxului si urmele de pasi fusesera acoperite de apa.
423
Provis scease capul din ascunzatoare si, vazmd ca-i faa semn cu mina se apropie,
ma ajunse si na opriram acolo, as-teptînd barca; uneori ne trînteam pe mal, înfasurat
i în man¬tale, alteori ne miscam, ca sa ne mai încalzim; în cele din urma, vazuram barca
apropiindu-se. Ne suiram usor în ea si porni-
i pe drumul pe care avea sa-1 ia si vaporul. Nu mai erau clerit vreo zece minute
pîna la 1, si începuram sa ne uitam în -/are, ca sa vedem fumul vasului.
Dur dc-abia pe la unu si jumatate aariram fumul, si, nu
!t dupa aceea, vazuram fumul unui alt vapor, în spatele primului. Deoarece vapoare
le înaintau repede, pregatiram gea-mantanele si ne luaram ramas bun de la Herbert
si Startop. Ne strînseseram cu caldura mîinile si nici ochii lui Herbert, nici ai me
i nu erau uscati, eînd, deodata, vazui o corabie mica cu patru vîsle tîsnind de sub ma
l, ceva mai încolo de barca noastra, si luînd acelasi drum cu noi.
Pîn-acum, din pricina cotiturilor pe care le facea, fluviul,
c fumul vaporului si barca noastra se întinsese 8 bucata
mal; acum însa vedeam vasul cum înainteaza, i-am strigat lui Herbert si lui Startop
sa stea în fata curentului, pentru ca oamenii de pe bord sa vada ca asteptam vapor
ul, si l-am rugat din tot sufletul pe Provis sa stea linistit si sa ramîna înfasurat
"in manta. El raspunse voios : Ai încredere în mine. mai ba-iete", si ramase neclint
it, ca o statuie. între timp. corabia cu patru vîsle, care era mînuita cu multa pricep
ere, taiase fluviul înspre noi, ne lasase s~o ajungem din urma si pornise mai depa
rte, paralel eu barca noastra. Nu ne-o lua nicidecum , îna-inte", si de-abia daca
oamenii lasau între ei si noi destul Ic
Lru miscarea vîslelor ; se lasau dusi de eurent cînd ne lasam si noi, sau dadeau o d
ata. de doua ori eu vîslele atunci cînd cladeam si noi. Unul din cei doi ©ameni din ba
rca era la cîr si se uita la noi foarte patrunzatori, asa cum face orice cîrrr <n împr
ejurari asemanatoare ; celalalt era îneotosmanit si a tea ghemuit, ea si Provis ;
parea ca-i sopteste instructiuni
ciului. care se uita spre noi. Dar în nici un o din barci se auzea vreun euvînt.
Dupa cîteva minute, Startop deslusi care era primul va fî, cu obrazul lipit de sbr
azul meu. îmi sopti : Hamburg", Vasul se- apropia cu iuteala, si bataile lopetilo
r se auzeau ce în ce mai tare Mi se parea ca umbra vaporului era deasupra' noastr
a, eînd din corabia de alaturi ne striga un glas. Eu ar raspuns.
424

Aveti un deportat fugit printre voi, spuse irma. Acela înfasurat în manta. îl cheama A
b< is si Provis. 11 arestez si-1 somez sa se predea, iar pe voi va >mez sa ma aj
utati.
în clipa aceea, fara sa dea nici « porunca echipajuiuj sau, îrmaciul întoarse corabia sp
re noi. Oamenii dinauntru lovira ia din fata barcii eu vîslele, îsi înfipsera lopetile
în apa, se ?pezira spre noi de-a curmezisul si oprira capul barcii noastre tainte
ca noi sa ne dam seama de cele ce se petreceau. Toate :estea pricinuira nelinis
te pe bordul vaporului ; se auzira gla-iri care ne strigau si se auzi porunca d
e a opri lopetile ; apoi )etile se oprira, iar eu simtii ea vasul se îndreapta far
a pic-spre noi. In clipa aceea îl vazui pe cîrmaciul celeilalte irci punîndu-si mîna pe
umarul lui Provis, vazui cum amîn->ua barcile se învîrteau pe loc, duse de vîrtej, si ma
i vazui toate mîinile de pe bordul vaporului se întindeau mînioase spre noi. Si, tot în
clipa aceea, îl vazu pe Provis sarind în sus, sprijinindu-se de pazitorul lui si smu
lgînd mantaua de pe "gîtui omului care sedea în corabie. In aceeasi clipa am vazut ca
fata descoperita era fata celuilalt puscarias, pe care-1 întâlnisem ¦u ani în urma. Si
tot în clipa aceea am vazut cum fata lui se iJa înapoi, alba de groaza, cu o privir
e pe care n-am s-o uit niciodata, si am auzit un tipat puternia pe puntea vaporu
lui, n-mat de un plescait zgomotos; apoi am simtit cum se seu-l-unda barca sub
mine.
Timp de o clipa mi se paru ca lupt cu mii de roti de moara mii de fulgere de lum
ina ; dupa ce trecu clipa aceea, cineva 1 '.;! culca în corabie Herbert si Startop
se aflau amîndoi acolo ; 'iar barca noastra pierise, si cei doi ocnasi pierisera
cu ea.
Atît din pricina tipetelor de pe puntea vaporului, cit .si <iin cauza fîsîitului nebun
al aburilor, cît si pentru ca vasul mainta si înaintam si noi, la-început nu eram în st
are sa deo-sebesc apa de cer si un mal de celalalt; dar oamenii îndrep-lara corabi
a cu mare iuteala si. dupa ce lovira de cîteva ori '¦u putere apa din fata, pusera mîn
a pe vîsle, si fiecare om I ii ivea tacut si nerabdator la valurile stîniite în urma c
orabiei. I )i'odata, ceva negru, care se îndrepta spre noi mergînd cu urentul, aparu
la suprafata apei. Nimeni nu scoase nici o vor¬ba, dar cîrmaciul ridica mîna si cu to
tii lovira cu lopetile în apa si oprira corabia chiar în fata petei negre. Pe masura
ee se ipropia, îmi dadui seama ca e Magwitch, care înota, dar nu MI miscari libere.
îl ridicara în barca si-i pusera numaidecât uituse la mîini si la glezne.
425
Corabia ramase pe Io©, si oamenii priveau mai departe apa în tacere- si cu nerabdare
. Curînd se apropie vasul cu desti¬natia Rotterdam, eare, neîntelegînd pesemene ce se întîm
lase, înainta cu iuteala. Dupa ee fu oprit eu strigate, amîndoua va¬poarele pornira ma
i departe, iar noi saltam si eadeam în vîr-tejul stîrnit de ele. Mult timp dupa ce ape
le se linistira si va¬poarele disparusera, oamenii tot mai priveau cu încordare, dar
fiecare stia ca nu mai este nici o nadejde.
In cele din urma se lasara pagubasi si se îndreptara spre mal, nu departe de circi
uma înde înnoptaseram ; si mare fu mirarea cu eare furam primti de oamenii din cir
ciuma. . avui putin ragaz sa ma îngrijesc de Magwith cu Provis se sfîrsise eare pri
mise cîteva lovituri serioase în piept si s taietura adînca la cap..
îmi spuse ca, dupa cîte îsi amintea, intrase sub cai vaporului si ca fusese lovit cînd înc
ercase sa ridice capul. despre rana din piept (care îi îngreuia mult respiratia), cr
edea ea primise lovindu-se de coasta barcii. Mai adauga ca n-avea de gînd sa spuna
ce i-ar fi putut sau ce nu i-ar fi putut face lui Compeyson, dar ca, în clipa în ca
re pusese mîna pe man¬taua lui, ea sa-1 .identifice, pacatosul acela se ridicase în pi¬c
ioare, si începuse sa se clatine, asa ca se pravalisera amîndoi în apa; iar barca noas
tra fusese rasturnata atunci eînd el (Magwitch) se smucise ca sa sara din barca, i
ar omul de la cîrma se silise sa-1 tina pe loo. îmi mai povesti în soapta ca amîndoi se
dadusera la fund înclestati salbatic unul de altul, ca sub apa avusese loc- o lupt
a cumplita si ca el izbutise sa sa desprinda, sa se ridice la suprafata si sa pl
ece înotînd.
N-am avut de ce sa ma îndoiesc de adevarul spuselor lui. De altfel, eîrmaciul povest
i în acelasi chip felul în care cei doi se pravalise din barca.
Cînd îi cerui slujbasului care cîrmise învoiala sa schimb hainele ude ale prizonierului,
cumparînd ceva straie vechi do la oamenii din circiuma, acesta încuviinta numaidecît;
adauga doar ca trebuie sa ia în primire tot ce se gasea asupra prizo¬nierului. Asa
ca portofelul care fusese odata în mîinile melo trecu în mîinile slujbasului. Tot el îmi în
adui sa-1 însotesa pe prizonier pîna la Londra, dar refuza sa acorde aceasta voare s
i prietenilor mei.
Omul la toate" primi instructiuni cu privire la locul undo se daduse la fund îneca
tul si se apuca numaidecît sa ca trupul neînsufletit în locurile unde era mai sigur ca
va fi ar cat la mal. Mi se paru ca interesul de care dadea dovada ere
'426
rte mult în clipa cînd auzi ca înecatul puria ciorapi. Pe¬semne ca avea nevoie de vreo d
oisprezece înecati ca sa se îm¬brace din cap pîna în picioare, si poate ca aceasta era pri
cina pentru care diferitele lucruri pe care le purta se aflau fiecare într-o alta
faza de jerpeleala.
Ramaseram la cârciuma pîna la schimbarea curentului, cînd Magwitch fu dus înapoi la cora
bie si suit pe bord. Herbert si Startop fura nevoiti sa se întoarca la Londra pe u
scat, cît puteau mai repede. Despartirea de ei a fost jalnica si, cînd rn-am asezat
lînga Magwitch, am simtit ca acela avea sa fie locul meu de acum înainte, cît timp mai
era el în viata.
Caci acum toata sila mea fata de el pierise, si în fiinta aceasta haituita, ranita
, încatusata, care ma tinea de mîna, nu vedeam decît un om care ar fi vrut sa fie bine
facatorul meu si care se purtase cu mine atîtia ani de-a rîndul, cu dragoste, cu rec
unostinta si cu marinimie. Nu vedeam în el decît pe un om care se purtase cu mine mu
lt mai bine decît ma purtasem eu cu Joe.
Cu cît se întuneca mai tare, cu atît Magwitch rasufla mai greu si mai dureros, si ades
eori nu-si putea stapîni cîte un geamat. Am încercat sa-l asez în diferite pozitii ca sa
-i fie mai usor, sprijinindu-1 de bratul meu, acela de care ma puteam folosi; da
r ma înfiorai la gîndul ca, în fundul sufletului, nu-mi parea rau ca era atît de grav ra
nit, fiindca, fara îndoiala, cel mai bun lucru care-i ramînea de facut era sa moara.
Nici nu ma îndoiam ca mai erau destui oameni în viata care puteau .si ar fi fost ga
ta sa-l denunte. Si nu trageam nadejde ca va fi tratat cu blîndete. Tocmai el, car
e la proces fusese înfatisat în lumina cea mai groaznica, el, care de atunci' fugise
de cîteva ori din închisori, fusese judecat din nou, si apoi se întorsese din surghiu
nul unde fusese trimis pentru toata viata si prici¬nuise moartea omului din cauza
caruia fusese arestat, tocmai ol sa fie tratat cu blîndete ?
Si în timp ce ne întorceam cu fata spre soarele care apu¬nea si pe care, cu o zi înainte
, îl lasasem în urma noastra, In (imp ce suvoiul nadejdilor noastre parea ca se întoar
ce si el fnapoi, i-am spus cît ma durea gîndul ca se întorsese în tara tio dragul meu.
Mai baiete, raspunse el, sînt foarte multumit ca mi-am norocul. Mi-am vazut baiatu
l si am vazut ca poate sa gentleman si fara mine.
Nu. Ma gîndisem la asta în timp ce sedeam în barca, unul altul. Nu. Alungind din mint
ea mea orice dorinta, înte-
427
legeam acum sfaturile lui Wemmick. Prevedeam ca, daca va fi condamnat, toata ave
rea lui va trece în patrimoniul Coroanei,
Uite, mai baiete, spuse el. Acu e mai bine ca un gen¬
tleman sa n-aiba de-a face eu mine. Sa vii sa ma vezi numai
din cînd în cînd, cînd ai sa fii împreuna cu Wemmick. Cînd
or sa ma osîndeasca, pentru ultima oara, sa stai asa, ca sa te
pot vedea. Atîta vreau.
N-am sa plec- niciodata de Unga dumneata, spusei eu,
daca îmi va fi îngaduit sa nu te parasesc. Dumnezeu mi-e mar¬
tor. Am sa-ti fiu tot atît de credincios cum mi-ai fost si dum¬
neata mie !
I-am simtit mîna tremurînd în mîna mea, apoi si^a întors capul, asa cum statea întins în fu
l barcii, si din gîtlejul lui am auzit din nou sunetul acela, pe eare-1 cunosteam
atît de bine, de data asta mai potolit, asa cum era acum toata fiinta iuii. Ma buc
uram ca pomenise de toate acestea, fiindca mi-am amintit de niste lucruri de car
e as fi uitat cu siguranta si mi-as fi amintit de ele prea tîrziu, anume : ca ei n
u trebuia sa afle^ niciodata cum pierisera sperantele lui de-a îace din mine un om
bogat.'
G A P IT O L U E 55
A doua zi a fosî dus la politie si ar fi fost numaidecît în¬chis pentru judecata daca n-
ar fi fost nevoie sa fie adus uri vechi ofiter de pe galera de unde evadase el p
e vremuri, ca dovedeasca identitatea lui. Nu mai exista nici o îndoiala ; dat Comp
eyson, care ar fi trebuit sa depuna marturie eu privire la identitatea lui, era
mort si dus de ape si, din întîmplare, ni se afla. în timpul acela ; nici un slujbas d
e la închisoarea dir Londra care sa fie în stare sa depuna marturia trebuincioasa A
doua zi dupa sosirea la Londra, rn-am dus de-a dreptul 1D domnul Jaggers acasa,
ca sa ma asigur de ajutorul lui : da acesta nu voia sa auda de nimie, spunînd ca e
mai bine as pentru prizonier. Era singura cale posibila, caci, de îndata va sosi
martorul, procesul se va sfîrsi în cinci minute si nici putere din lume n-ar fi putu
t sa opreasca lucrurile din mer¬sul lor.
l-am împartasit domnului ffaggers intentia de a nu-1 îr, stiinta pe Magwitch despre
soarta averii lui. Domnul ffagger
'428
era artagos si suparat pe mine fiindca lasasem averea sa-mi scape printre degete"
. Zicea ca ar trebui sa facem o petitie si sa încercam sa salvam macar o parte. Da
r nu-mi ascunse faptul ca, desi erau multe cazuri în care nu se cerea confisca¬rea a
verilor, îri cazul de fata împrejurarile erau cu totul de alta natura. Eu întelesei fo
arte bine de ce. Nu eram ruda cu con¬damnatul si nici nu exista între noi vreo legat
ura care sa poata fi recunoscuta ; iar el nu scrisese cu mîna lui nici un act în fav
oarea mea înainte de a fi fost arestat, si acum n-avea nici un rost s-o faca. Eu îns
a n-aveam nici o pretentie, asa încît am hotarît, si m-am supus de atunci încolo hotarîrii
luate, ca inima mea sa nu se pîngareasca niciodata cu nadejdea desarta de a salva
ceva din aceasta avere.
Banuiala ca denuntatorul care se înecase nadajduise sa se aleaga cu o rasplata în ur
ma confiscarii acestei averi era înte-meiata si se pare ca Compeyson pusese mîna pe
cîteva infor¬mii foarte precise cu privire la treburile lui Magwitch. Cînd pul lui fu
descoperit la multe mile departare de locul mortii atît de desfigurat încît fu recunos
cut numai dupa cuprinsul zunarelor. se gasira, într-o caseta pe care omul o purta
cu niste biletele, al caror scris era înca destul de citet. pe ui din ele era însemn
at numele unei banci din New South ales, unde se afla depusa o suma de bani, si
cîteva cuvinte spre niste mosii de mare pret Aceste informatii se aflau de menea s
i pe o lista pe care Magwitch i-o dadu domnului aggers în timp ce se afla în închisoar
e ; pe aceeasi lista se mai afirm si alte posesiuni pe care el credea ca le voi
mosteni eu. Do data aceasta nestiinta îi folosi bietului om ; nici nu se mdoia mac
ar ca mostenirea mea se afla în siguranta, datorita domnului Jaegers.
Dupa un rastim de trei zile. în care urmarirea începuta de Coroana fu întrerupta în aste
ptarea martorului, acesta sosi si dadu ultimele lamuriri trebuincioase pentru ac
est caz atît de limpede. Magwitch fu predat spre judecata în sesiunea urma-loare cîn
d trebuia sa înceapa dupa o luna.
In aceasta perioada atît de întunecata a vietii mele, Her-l>ert se întoarse într-o seara
acasa foarte abatut si-mi spuse; Draga Handel, din pacate cred ca va trebui sa
te pa¬rasesc în curînd.
Deoarece asociatul lui ma pregatise pentru aceasta vesie ma aratai mai putin mir
at decît s-ar fi asteptat el,
429
As pierde un prilej unio daca as amîna plecarea mea
la Cairo si, din pacate, draga Handel, trebuie sa plec acum,
cînd ai mai mult ca ericînd nevoie de mine.
 Herbert, sa stii ca voi avea mereu nevoie de tine, fiindca
ai sa-mi fii drag întotdeauna ; dar n-am mai multa nevoie
acum ca altadata.
Ai sa te simti atît de singur !
N-am ragaz sa ma gîndesc la asta, spusei eu. Stii doar
ca stau cu el tot timpul cît mi se îngaduie si ca, de-as putea,
as sta lînga el de dimineata pîna seara. Si, chiar atunci cînd
piec de acolo, stii bine ca gîndurile mele sînt tot la el.
Starea îngrozitoare în care ajunsese bietul om ne zdrunci-nase atît de tare pe amîndoi, în
cît n-am fi putut pomeni de ea în cuvinte mai sincere.
Dragul meu, spuse Herbert, da-mi voie sa ma folosesc
de plecarea mea atît de apropiata caci e foarte apropiata
pentru ca sa te plictisesc putin cu privire la persoana ta. Te-aî
gîndit la viitorul tau ?
Nu, fiindca rni-a fost tema sa ma gîndesc la orice fel
de viitor.
Dar nu poti sa nesocotesti viitorul tau; crede-ma, dra¬
gul meu, n-ai voie sa faci asta. As dori sa aruncam amîndoi o
privire asupra acestui viitor, atît cît putem s-o facem în cîteva
cuvinte prietenesti.
Bine, facui eu.
In sucursala asta a firmei noastre, draga Handel, avem
nevoie de un...
îmi dadeam seama ca, din delicatete, se ferea sa rosteasca cuvîntul potrivit, asa încît
adaugai eu :
Un functionar.
Da, un functionar. Si nadajduiesc ca nu e cu neputinta
ca acest functionar sa se prefaca în asociat (asa cum s-a mai
întîmplat cu un functionar dintre cunostintele tale). Ei, Han¬
del, pe scurt, mai baiete, n-ai vrea sa vii la mine ?
Cuvintele : Ei, Handel" vesteau cu gravitate începutul unui sinistru discurs de afa
ceri; dar în felul în care fusesera rostite era ceva nespus de fermecator, de caldur
os si plin de' prietenie, asa încît, lasîndu-se deodata de tonul de la început, Herbert îm
i întinse mina cu o miscare plina de sinceritate si-mi vorbi mai departe ca un sco
lar :
Clara si cu mine am discutat de nenumarate ori des¬
pre asta, urma Herbert, si chiar asta-seara, draguta de ea,
m-a rugat cu lacrimi în ochi sa-ti spun ca, daca vrei sa stai
430

:u noi dupa ce ne-om casatori, o sa faca tot ce-i sta în putinta >entru ca prieten
ul barbatului ei sa înteleaga ca este si prie-tenul ei. Ne-am întelege atît de bine, H
andel !
I-am multumit din toata inima, dar i-am spus ca nu eram ligur ca pot veni la el,
desi invitatia lui era atît de priete-leascâ Mai întîi, eram prea prins de altele ca sa
pot întelege iimpede despre ce e vorba. în al doilea rînd... Da ! în al doilea "înd, era
ceva nelamurit în mintea mea, care va iesi în curînd la iveala, la sfîrsitul acestei pov
estiri.
Dar daca tu crezi, Herbert, ca poti lasa pentru cîtva
;imp chestiunea ^deschisa, fara ca întreprinderea ta sa sufere
rreo paguba...
Oricît timp vrei ! striga Herbert. Sase luni, un an !
Nu asa mult, spusei eu. Cel mult trei luni.
Dupa încheierea acestei întelegeri, ne strînseram mîna, si Herbert era nespus de încîntat ;
i spuse apoi ca acum putea sa-si ia inima în dinti si sa ma anunte ca, aproape sig
ur, va fi nevoit sa plece chiar la sfîrsitul saptamînii.
Si Clara ? întrebai eu.
Draguta de ea, îmi raspunse Herbert, îsi face datoria
fata de taica-sau pîna la sfîrsit, dar n-o mai duce el mult timp.
Doamna Whimple m-a încredintat ca e pe duca.
. N-as vrea sa fiu crud. spusei eu, dar nici nu are ceva mai bun de facut.
Din pacate, trebuie sa recunosc ca asa este, spuse Her¬
bert ; si, pe urma, eu o sa ma întorc, si draguta de ea si cu
mine vom intra frumusel în prima biserica. Si, nu uita ! Draga
de ea nu face parte din nici o familie de seama, nu citeste carti
despre titluri de noblete si habar n-are cine a fost bunicul ei.
Ce noroc pentru fiul mamei sale !
Chiar în saptamîna aceea sîmbata mi-am luat ramas bun de la Herbert : statea în diligen
a care trebuia sa-1 duca în port, plin de sperante, dar necajit ca e nevoit sa ma
para-seasca. Am intrat într-o cafenea si i-am scris Clarei un biletel, în care-i spu
neam ca Herbert plecase, ca-i trimisese mii de gînduri dragastoase, si apoi m-am înt
ors acasa în pustietate, daca mai pot întrebuinta cuvîntul casa. caci casa nu mai era
a mea si eu nu mai avem casa nicaieri.
Pe scara I-am întîlnit pe Wemmick. care cobora, dupa ce izbise zadarnic cu pumnii în u
sa. Nu-1 mai vazusem între patru ochi dupa sfîrsitul acela nenorocit al încercarii noa
stre de a fugi; si acum venise în calitate de persoana particulara, ca
431
iu-mi spuna cîteva cuvinte la insuccesul nostru.
~ Raposatul Compeyson, spuse Wemmick, a fost cauza
a mai bine de jumatate din ceea ce se întîmpla acum. Aflasem
de tot ce facea el de la niste oameni de ai lui care au in
în încurcatura (cea mai mare parte din oamenii lui intrau
încurcatura). Am stat cu urechile bine deschise, desi ma \
faceam ca le tin închise, si asa am auzit ca va lipsi cîteva zile
din oras si m-arn gîndit ca asta ar fi momentul potrivit pentru
încercarea noastra. De-abia acum. îmi dau seama ca asta facea
parte din politica lui de om iscusit, deprins sa-i însele pe
de care se folosea drept unelte. Te rog sa nu fii suparat pe
mine, domnule Pip. Crede-ma ca am vrut din toata inima sa-ti
fac un serviciu. ;
Sînt sigur de asta,¦Wemmick, asa cum si dumneata sigur, si-ti multumesc- pentru oste
neala pe care ti-ai dat-< pentru prietenia dumitale.
Multumesc, multumesc foarte mult. Merge prost treaba,
spuse Wemmick, scarpinîndu-se în cap, si crede-ma ca de mult
n-am mai fost atît de amarît. Ma gîndesc la cîta. avere porta¬
tiva a fost aruncata în vînt, Doamne-Dumnezeule !
Si eu, draga Wemmick, ma gîndesc la proprie!
cestei averi.
Da, sigur, spuse Wemmick. Fara îndoiala, nimeni n-ar
putea sa te condamne pentru faptul ca-ti pare rau de el, si as
pune si eu la bataie o hîrtie de cinci livre ca sa-1 scot din
încurcatura. Dar eu ma gîndesc asa ; deoarece raposatul C
peyson era dinainte înstiintat de întoarcerea lui si fiindca îsi
bagase în cap sa-1 striveasca, cred ca în nici un caz n-ar fi
putut scapa, pe cîta vreme averea portativa ar fi putut
scapata. Vezi, asta-i deosebirea între avere si proprietarul ei.
L-am poftit pe Wemmick sus în casa, ca sa bea un pahar de grog înainte de a porni sp
re Walworth, si el primi propu¬nerea mea. în timp ce-si sorbea cumpatat portia, îmi sp
use, deodata, fara nici o legatura cu cele ce vorbisem înainte si dupa ce-mi parus
e cîteva clipe cam nelinistit :
Ce-ai spune daca mi-as lua vacanta luni, domnule Pip ?
Cred ca de un an de zile n-al mal facut asa eeya.
Cred mai degraba ca de vreo doisprezece ani, spuse
Wemmick. Da, îmi iau vacanta. Mai mult decît atît: am sa
te rog sa ma însotesti.
Eram gata sa ma scuz, caci nu prea eram un tovaras placut de p&treeews în vremea «ce
ea, dar Wemmick mi-o lua înainte i
432
Iti cunosc îndatoririle, spuse el, si stiu ca esti cam
abatut. Dar dac-ai putea sa-mi faci serviciul asta, ti-as fi re¬
cunoscator. N-o sa fie a plimbare prea lunga si n-o sa pornim
dis-de-dimineata. Sa zicem ca ar tine (socotind ca luam gusta¬
rea de dimineata pe drum) de la opt pîna la douasprezece.
N-ai putea sa faci e exceptie si sa vii?
îmi facuse atîtea servicii, încît ceea ce-mi cerea el era foarte putin. I-am spus ca pot
veni ca voi veni si el se bucura atît de mult de raspunsul meu, încît ma bucurai si e
u. La cererea lui foarte staruitoare, am fagaduit ca voi fi la castel luni dimin
eata la orele opt si jumatate si ne-am despartit.
M-am tinut de fâgaduiala, si luni dimineata am sunat la poarta castelului, iar Wem
mick veni. sa-mi deschida chiar el ; ma izbi faptul ca arata mai teapan ca de obi
cei si ca purta o palarie mai lucioasa ca în celelalte zile. înauntru ne asteptau do
ua pahare de rom cu lapte si doi biscuiti. Batrînul pesemne ca se sculase cu noapt
ea în cap, caci, aruncîndu-mi privirile în odaia lui, vazui ca patul e gol.
Ne ospataram cu rom cu lapte si biscuiti apoi, aceste pre-gatiri fiind terminate
, tocmai eram gata sa pornim, cînd deo-data, spre mirarea mea, vazui ca Wemmick ia
o undita si si-o pune pe umar.
Ce, ne ducem la pescuit ? întrebai eu.
Nu, raspunse Wemmick, dar îmi place mie sa umblu
cu o undita pe umar.
Mi se paru ciudat; totusi, n-am spus nimic si am pornit. Mergeam spre Camberwell
Green, si cînd ajuns,eram acolo, Wemmick spuse deodata :
Ia te uita ! O biserica !
Nu mi se paru nimic surprinzator în faptul acesta ; dar mare-mi fu mirarea cînd Wemm
ick spuse, ca si cum i-ar fi trecut prin cap o idee nastrusnica :
Hai sa intram !
Am intrat; Wemmick si-a lasat undita la intrare si am început sa ne uitam în jurul n
ostru. între timp, Wemmick îsi vîrî mîinile în buzunarele hainei si scoase ceva dintr-o hîr
.
Ia te uita ! facu el. O pereche de manusi ! Hai sa le
Îmbracam !
Fiindca manusile erau albe si1 deoarece gura lui ca o cutie de scrisori era larg
deschisa, începura sa ma cuprinda puter¬ii le© banuieli. Banuielile mele se întarira si
se prefacura în siguranta cînd l-am zarit pe batrîn intrînd pe o usa laterala, «laturi de
o doamna.
'£33
Ia te uita ! spuse Wemmick. A sosit si doamna Skiffins.
Ia sa facem o cununie !
Preasfioasa domnisoara era îmbracata ca de obicei, doar ca, în clipa de fata, era pe
cale sa-si înlocuiasca manusile ei verzi de caprioara cu o pereche alba. Batrînul e
ra prins de în¬deplinirea unei jertfe asemanatoare aduse pe altarul casatoriei. Totu
si, bietul batrîn întîmpina atîtea greutati pîna sa-si îm¬brace manusile, încît Wemmick gas
te nevoie sa-1 aseze cu spatele la un stîlp si apoi sa treaca în spatele stîlpului si
sa înceapa sa traga de ele, în timp ce eu îl tineam pe batrînul domn de mijloc, asa încît r
zistenta opusa sa fie mereu aceeasi si destul de mare. Cu ajutorul acestui plan
iscusit, manusile îi fura îmbracate în chipul cel mai desavîrsit.
La aparitia paracliserului si a pastorului, furam cu totii însirati în fata balustra
dei fatale. Credincios planului sau de a face toate gesturile ca si cum nimic n-
ar fi fost pregatit dina¬inte, Wemmick spuse, scotînd ceva din buzunar, înainte de în¬cepe
rea serviciului :
Ia te uita ! Un inel!
Eu jucam rolul de însotitor si cavaler de onoare al mirelui, în timp ce o fetita sch
ioapa, care deschidea usile stranelor din biserica si purta o bonetica de prunc
pe cap, facea pe domni-soara de onoare. Raspunderea de a duce pe mireasa la alta
r cadea în sarcina batrînului, care izbuti, pîna în cele din urma, sa-1 scandalizeze far
a sa vrea pe pastor. Lucrurile se petrecura astfel : Cînd pastorul spuse : Cine adu
ce pe aceasta femeie pentru a lua în casatorie pe acest, barbat ?" batrînul, care ha
bar n-avea la ce punct al casatoriei ajunseseram, zîmbi fericit si cu bunavointa c
elor zece porunci. Atunci, pastorul mai spuse 9 data : Cine aduce pe aceasta feme
ie pentru a lua în casatorie pe acest barbat ?". Deoarece batrînul se afla într-o star
e de nestire dintre cele mai nevinovate, mirele striga cu glasul lui obisnuit :
Ei, mosule, stii doar ; cine o aduce ?
Iar batrînul raspunse foarte vioi, înainte de a spune ca el o aduce :
Foarte bine. John. foarte bine, baiete !
Iar pastorul facu o pauza atît de întunecata la auzul a-cestor cuvinte, încît începui sa m
a îndoiesc ca aceasta cununie va ajunge la bun sfîrsit înca în ziua aceea.
Totusit, cununia fu dusa la bun sfîrsit si, la iesirea din biserica. Wemmick ridic
a capacul cristelnitei, lasa manusile s cada înauntru si puse capacul la loc. Doam
na Wemmick,
134
prevazatoare pentru viitor, îsi puse manusile albe în buzunar si le îmbraca pe cele ve
rzi.
Si acum, domnule Pip, spuse Wemmick triumfator, în
timp ce-si aseza undita pe umar, da-mi voie sa te întreb daca
îsi poate închipui cineva ca asta-i un. alai de nunta !
Gustarea de dimineata fusese comandata dinainte la o cir¬ciuma foarte placuta, car
e se afla la vreo mila departare, din¬colo de dealul înverzit; si înauntru se afla un
mic biliard, pentru cazul cînd am fi dorit sa ne destindem putin dupa ce¬remonie. Mi
se parea foarte amuzant ca doamna Wemmick nu mai desprindea mîna lui Wemmick cînd e
l si-o trecea în jurul mijlocului ei, ci sedea, lînga perete, pe un scaun cu spatar în
alt, ca un violoncel în cutia lui, si îngaduia sa fie îmbratisata, asa cum ar fi facu
t si armoniosul instrument mai sus pomenit.
Gustarea a fost minunata, si daca vreunul din noi refuza bunatatile de pe masa,
Wemmick spunea :
Totul este prevazut în contract; n-aveti nici o teama !
Am ridicat paharul în cinstea tinerei perechi, în cinstea
batrânului, a castelului, am salutat mireasa la despartire si am încercat sa ma fac
cît puteam mai placut.
Wemmick ma însoti pîna la usa, si eu i-am strîns din nou mîna si i-am urat noroc.
Multumesc ! spuse Wemmick, frecîndu-si mîinile. Nici
nu stii cum se pricepe sa creasca gaini ! Am sa-ti dau cîteva
oua si-ai sa-ti dai singur seama. Stii, domnule Pip, spuse el
în soapta, facîndu-mi semn sa ma întorc, stii, toate astea sînt
imente de la Walworth, întelegi...
Înteleg. Nu trebuie sa pomenesc nimic la Xittle Bri-
', spusei eu.
Wemmick dadu afirmativ din cap.
Dupa toate cîte le-ai spus deunazi, ar fi mai bine ca
domnul Jaggers sa nu stie nimic. Ar putea sa creada ca mi se
seste creierul, sau mai stiu eu ce.
CAPITOLUL 56
Zacu rau bolnav în închisoare, din clipa arestarii pîna la putui sesiunii de judecata.
Avea doua coaste rupte, un pla-ranît si, pe zi ce trecea, respira mai greu si ave
a dureri piui mari. Faptul ca vorbea atît de slab, încît cu greu putea fi
435
auzit, era o urmare a ranilor, de aceea si vorbea foarte putin. Dar era întotdeaun
a gata sa asculte ce-i spuneam eu, asa încît acum, cea mai de seama datorie a vietii
mele era sa-i vorbesc st sa-i citesc ceea ce stiam ca are voie sa auda.
Fiindca era prea greu bolnav ca sa ramîna în închisoare, fu mutat, înca din primele zile
, la infirmerie. în felul acesta avui prilejul sa stau mereu lînga el, ceea ce altfe
l n-ar fi fost cu putinta. Si daca n-ar fi fost boala, ar fi fost tinut în lanturi
, ca uri evadat recidivist si mai stiu eu cîte altele.,.
Desi îl vedeam în fiecare zi, nu puteam sa stau cu el decît foarte putin ; asa încît timpu
l în care eram zilnic despartiti era destul de lung ca sa-mi îngaduie sa-i pot citi
pe fata orice schimbare care avusese loc în starea sanatatii lui. Nu-mi amin- ¦ tesc
sa fi vazut vreodata o schimbare în bine ; din ziua în care portile închisorii îl despa
rtisera de lumea din afara se stingea vazînd cu ochii si era din ce în ce mai slab s
i mai bolnav.
Supunerea si resemnarea de care dadea dovada erau ale unui om sfîrsit. Uneori, luînd
u-ma dupa purtarile lui sau dupa vreo vorba soptita, pe care o rostea fara sa-si
dea seama,. mi se parea ca se întreaba mereu daca, în împrejurari mai priel¬nice, ar fi
fost un om mai putin pacatos. Dar niciodata nu încerca sa justifice purtarile cu
vreun argument si nici nu încerca sa rupa trecutul din tiparul în care întepenise pe v
ecie.
Se întîmpla de vreo doua sau trei ori ca oamenii din jur sa pomeneasca despre faima
lui înspaimintatoare. în timp ce eram si eu de fata Atunci un zîmbet îi lumina chipul, s
i omul îsi întorcea ochii spre mine cu o privire plina de încredere, ca si cum ar fi a
vut credinta ca eu vazusem 0 umbra de în¬dreptare în el, înca demult, din vremea cînd eram
copil. Fata de toti ceilalti era umil si plin de cainta si nu-mi amintesc» sa-1 f
i auzit vreodata plîngîndu-se
Cînd începu sesiunea de judecata, domnul Jaggers facu o cerere ca procesul lui sa fi
e amînat pina la sesiunea urmatoare. Fara îndoiala ca se bizuia pe faptul ca bietul
om nu va mai trai pîna atunci, dar cererea îi fu respinsa. Procesul începu foarte curînd
. si cînd îl adusera în fata judecatii, trebuira sa-1 aseze pe un scaun Nimeni nu se împ
otrivi ca eu sa stau lînga boxa si sa-1 tin de mîna pe care o întindea-spre mine.
Procesul fu scurt si limpede. Tot ce se putea spune în fa-voarea lui ca se apucase
sa lucreze cu rîvna si ca prosperase prin mijloace legale si cinstite fu spus. Da
r nimeni nu putea sa tagaduiasca faptul ca se întorsese din deportare si ca se afl
a
'436
acum în fata judecatorului si a juriului. Pentru aceasta vina nu putea fi judecat
fara a fi învinuit.
Pe vremea aceea era obiceiul (dupa cum mi-a fost dat sa descopar eu prilejul ace
lei experiente dureroase) ca ultima zi 3 procesului sa fie închinata sentintei si
sa se faca o încheiere impresionanta atunci eînd sentinta era aceea de condamnare la
moarte. Si daca amintirea de nesters a acelui tablou n-ar fi astazi vie în mintea
mea, nici acum, eînd scriu aceste rînduri, n-as putea crede ca am vazut treizeci si
doi de detinuti, barbati si femei, adunati în fata judecatorului, ca sa auda cu t
otii sen¬tinta, în fruntea celor treizeci si doi statea el; era asezat, ca sa-i mai
ramîna destule puteri pentru a trai.
Vad si acum scena, în culorile vii ale acelei clipe, vad pîna si picaturile ploii, c
are seînteiau în soarele de aprilie pe feres-trele tribunalului. Stateam, ca de obic
ei, alaturi de boxa, cu mîna lui în mîna mea, si înauntru erau închisi treizeci si doi de
barbati si femei ; unii încrezatori, altii îngroziti; unii plîngeau linistiti, altii h
ohoteau, unii îsi acopereau fata cu mîinile. altii priveau în jurul lor cu niste ochi
rataciti. Cîteva. din femeile osîndite tipasera, dar fusesera potolite, si apoi se l
asa tacere. Serifii, gatiti cu lanturile lor mari si cu decoratiile pe piept, si
alti caraghiosi în haine civile, strigatorii publici, usierii, o galerie întesata d
e oameni 0 adevarata audienta de teatru se uitau, în timp ce treizeci si doi de oa
meni sta¬teau solemni fata în fata cu judecatorul Apoi judecatorul li se adresa lor.
Printre fapturile nefericite din fata lui. se afla Un om care înca din copilarie în
calcase legea ; un om care, dupa nenumarate arestari si pedepse, fusese, în cele d
in urma, con¬damnat la exil pentru un numar de ani si care. în urma unor fapte îndrazn
ete si foarte violente, izbutise sa fuga. dar fusese prins.si condamnat la depor
tare pe viata Nelegiuitul acesta parea, la un moment dat, ca se caieste de grese
lile Iui acolo, departe de loeul vechilor lui crime si ca începuse o viata pas¬nica
si cinstita. Dar, într-o clipa de ratacire, tîrît de pornirile si patimile eare facuse
ra din el o pacoste a societatii parasise portul în care aflase odihna si pocainta
si se întorsese în tara de unde fusese surghinuit. Desi denuntat, izbutise cîtva timp
sa scape de sub urmarirea oamenilor legii j pînâ în clipa în tare era gata sa fuga.- se
împotrivise si pricinuise moartea de¬nuntatorului sau, eare-i cunostea tot trecutul
 ; nimeni în afara de el nu stie daca facuse aceasta cu bunâ-stiinta sau în focul unei
lupte oarbe. Deoarece pedeapsa harazita ceîor ce se re¬întorc- în tara care ia surghinu
it e moartea, si fiindca acesta
437
era cazul lui, în afara de multe alte vini, trebuie sa se prega¬teasca de moarte.
Soarele care patrundea prin stropii sclipitori de ploaie, levea în ferestrele mari
ale tribualnlui, aruncînd o sageata de lumina între judecator si cei treizeci si do
i, unindu-i parca si amintind poate unora dintre ascultatori ca si osînditii, si j
ude¬catorul aveau sa se înfatiseze deopotriva înaintea marii jude¬cati, care e atotstiut
oare si nu poate gresi. Ridicîndu-se pentru o clipa în picioare, cu fata ca © pata în dr
umul luminii, pri¬zonierul spuse :
Am primit osînda de la atotputernicul, dar ma plec în fata sentintei dumneavoastra,
si se aseza din nou.
Urmara soapte, apoi judecatorul spuse celorlalti prizonieri ceea ce avea de spus
. Fura osînditi cu totii în chip formal; cîtiva fura dusi afara, cîtiva pornira nepasato
ri, cu o privire ratacita de sfidare, altii facura semn cu capul catre galerie,
doi sau trei îsi strînsera mîna si altii cîtiva iesira mesterind niste ifire de iarba, p
e care le smulsesera dintre ierburile de afara. El iesi ultimul, fiindca trebuia
sa-i ajute cineva sa se scoale de pe scaun si fiindca umbla foarte încet; si, în ti
mp ce ceilalti erau scosi din boxa, iar lumea se ridica (potrivindu-si hainele,
ca si cum s-ar fi pregatit sa iasa din biserica, si ara-tînd cu mîna spre cîte un crim
inal si mai ales spre el si spre mine), Magwitch ma tinea strîns de mîna.
Speram din tot sufletul si ma rugam sa moara înainte ca grefierul sa încheie procesu
l-verbal; dar, temîndu-ma ca totusi nu va închide ochii pîna atunci, ma apucai sa scri
u o petitie catre ministrul de justitie, în care asterneam tot ce stiam des¬pre el s
i spuneam ca se întorsese în tara de dragul meu. Facui petitia cît putui mai arzatoare
si mai patetica si, dupa ce o încheiai si o trimisei, scrisei alte petitii catre
acei oameni cu autoritate de stat despre care nadajduiam ca vor fi mai îndu¬ratori,
si una din ele am adresat-o Coroanei. Cîteva zile si cîteva nopti dupa darea sentint
ei nu m-am odihnit deloc, în afara de clipele cînd atipeam pe scaun, caci eram prea
prins de scrie¬rea acestor jalbe. Si, dupa ce le trimiteam, nu ma puteam urni din
locurile unde stiam ca ajunsesera, caci mi se parea ca re¬zultatul va fi mai putin
deznadajduit daca voi stat tot timpul în preajma lor.
în starea aceasta de neliniste, de zapaceala, de durere, rataceam serile pe strazi
si dadeam târcoale birourilor si auto¬ritatilor unde depusesem petitiile. Pîna în ziua
de astazi, în serile reci si prafuite de primavara, strazile posomorite din
438

vestul Londrei, cu sirurile de case severe si închise si cu rîn-durile lor lungi de

felinare, rni se par nespus de triste, caci îmi amintesG de vremea aceea.
Vizitele zilnice pe care aveam nevoie sa i le fac erau mai scurte acum, si oamen
ii îl pazeau mult mai sever. Inchipuin-du-mi ca sînt' bSnuit de a urmari sa-i aduc o
trava, am cerut sa fiu cercetat înainte de a ma aseza lînga el si am spus pazi-torul
ui lui ca sînt gata sa fao orice ca sa-i dovedesc sincerita¬tea gîndurilor mele. Nimen
i nu se purta aspru cu el sau cu mine. Oamenii primisera anumite ordine si le înde
plineau, dar fara rautate. Pazitorul ma asigura în fiecare zi ca Mag-witch era din
ce în ce mai sfîrsit, si prizonierii bolnavi din infirmerie, ca si prizonierii care
îngrijeau de bolnavi (niste raufacatori, dar care, slava Domnului, erau înca în stare
sa dea dovada de bunatate), toti erau de aceeasi parere.
Pe masura ce treceau zilele, îl vedeam din ce în ce mai des uitîndu-se blajin la tavan
ul alb, cu o privire lipsita de orice licarire de întelegere, pîna ce vreun cuvînt de-
al meu îi lumina pentru o clipa obrazul ; apoi, întunericul dinainte îi cuprindea din
nou fata. Uneori nu mai era în stare sa vorbeasca deloo, sau aproape deloc ; atunc
i îmi raspundea prin strîngeri usoare de mîna si ajunsei sa înteleg foarte bine ce voia
sa spuna.
Trecusera zece zile de Ia darea sentintei, cînd, într-o zi, fui izbit de ® schimbare d
eosebita care se petrecuse cu el. Sta-tea cu ochii atintiti spre usa, si la intr
area mea, se lumina la fata.
Mai baiete, spuse el, cînd ma asezai lînga pat, mi-era
teama c-ai sa întîrzii. Dar stiam ca nu se poate.
Am venit la timp. Am asteptat la poarta sa ma lase sa
Mereu astepti Ia poarta, asa-i. baiete ?
Da Nu vreau sa pierd nici o clipa
îti multumesc, baiete \ Dumnezeu sa te binecuvînteze !
m-ai parasit, mai baiete.
I-am strîns mina în tacere, fiindca nu puteam sa uit ca iata avusesem de gînd sa-1 pa
rasesc.
- Si stii, spuse el, ca-mi esti mult mai aproape de cînd atta mi s-a înnourat decît în v
remea cînd stralucea soarele. Asta ma bucura mai mult ca orice.
439
Era întins pe spate si rasufla cu greutate. De data aceasta era zadarnic; cu toate
ca ma iubea atît, lumina se retragea mereu de pe fata lui, si un val îi acoperea oc
hii, care priveau fara expresie spre tavanul alb.
Azi te simti foarte rau ?
Nu ma plîng de nimie, baiete.
¦ Niciodata sa nu te plîngi.
Rostise ultimele cuvinte. Zîmbi si întelesei ca ma st de mîna, fiindca voia sa mi-o ri
dice si s-o aseze pe pieptul lui. Mi~am pus mîna pe pieptul lui, iar el a zîmbit si
a acoperit-o ¦cu mîinile lui.
Timpul cît mi-era îngaduit sa stau cu el trecuse, si eu sta-teanTnemiscat, ca si înain
te ; cînd m-am uitat în jurul meu, l-am vazut alaturi de mine pe guvernatorul închisor
ir, care îmi sopti :
Poti sa mai stai.
I-am multumit din toata inima si l-am întrelxn
Pot sa-i vorbesc, daca ma mai aude ?
Guvernatorul se dadu la o parte si facu semn pazitorului
sa plece. Fata lui Magwitch se schimba din nou : fara nici un zgomot, valul de p
e ochii care priveau lipsiti de expresie spre tavanul alb pieri, si el se uita d
ragastos la mine.
Draga Magwitch, trebuie, în sfîrsit, sa-ti spun ¦ ¦¦ .
întelegi ce-ti spun ?
îmi strînse usor mîna.
Ai avut o fetita, pe care ai iubit-o mult si ai pierdui o.
îmi strînse mîna ceva mai tare.
N-a murit; a gasit oameni cu stare care s-o ajute.
Traieste si acum. E o adevarata doamna si e tare frumoasa
Si eu o iubesc !
Cu o miscare istovita, care ar fi fost zadarnica daca n-as fi înteles ce voia si n
u l-as fi ajutat, duse mîna mea la buzele lui. Apoi o lasa sa cada încet pe piept si
o acoperi din nou cu mîinile. Acum privea iar fara expresie spre tavanul alb ; du
pa aceea privirea i se stinse de tot, iar capul îi cazu linistit în piept.
Amintindu-mi atunci de cele ce citisem împreuna, ni-am gîndit la cei doi oameni care
au intrat în templu ca sa se roage si mi-am dat seama ca nu puteam rosti alte cuv
inte mai po¬trivite lînga patul lui decît : O, Doamne, îndura-te de el, pacatosul!".
'440
CAPITOLUL;
'O!
Acum, ca ramasesem singur, îl înstiintai pe proprietar ca paraseso casa din Temple d
e îndata ce îmi va îngadui con¬tractul si ca, între timp, as vrea sa o subînchiriez. Fara s
mai zabovesc, am si lipit bilete de închiriat pe ferestre, caci eram plin de dato
rii, aproape fara nici un ban si începusem sa ma nelinistesc serios de felul cum îmi
mergeau treburile. Sau, poate, ar trebui mai curînd sa spun ca as fi fost nelinis
tit daca as fi avut destula putere si limpezime de minte ca sa-mi dau seama de o
rice alt adevar decît ca ma simteam foarte bolnav. încor¬darea din ultimul timp îmi dadu
se taria sa amîn boala, dar nu sa o înlatur ; acum stiam ca va veni si, de fapt, ace
sta era singurul lucru pe care-1 stiam, dar nici de el nu ma sinchiseam. O zi sa
u doua am zacut pe canapea sau pe podea oriunde se întîmpla sa cad cu capul greu, cu
mîinile si picioarele tepene, cu capul gol de gînduri, fara putere. Apoi urma. o oa
pte care mi se paru nesfîrsit de lunga, o noapte de neliniste de spaima ; si dimin
eata, cînd încercai sa ma asez în capul taselor si sa ma gîndesc la noaptea care trecuse
, îmi fu cu neputinta.
Oare fusesem într-adevar pîna la Garden Court, în bezna ptii, bîjbîind prin întuneric, ca
gasesc barca despre care iam ca se gaseste acolo ? Era adevarat ca ma trezisem
de oua sau trei ori pe scara, îngrozit, fiindca nu stiam cînd ma dadusem jos din pa
t ? Oare ma surprinsesem într-adevar aprin-d lampa, urmarit» de gîndul ca el trebuie s
a vina pe scara ca luminile sînt stinse ? Fusesem într-adevar nespus de chi-iit de
vorbe fara sir, de rîsete si gemete si mi se paruse ca netele acelea vin de la min
e ? Se aflase într-adevar un cup-r de topit fierul într-un colt întunecos al odaii, s
i o voce îmi igase la ureche ca înauntrul acestuia domnisoara Havisham mistuie în flac
ari ? Acestea erau gîndurile pe care voiam ie lamuresc si sa le orînduiese în mintea
mea dimineata. în t. Dar aburii varnitei se strecurau între mine si gîndurile <-c ma
chinuiau ravasind totul ; prin aburii acestia, am zarit, i cele din urma, doi
oameni care ma priveau
Ce vreti ? întrebai cu, tresarind. Nu va cunosc.
Nu face nimic, domnule, raspunse unul. apleeîndu se
isupra mea si atingîndu-mi umarul cu mîna : în privinta asta,
ndraznesc sa spun ca ai sa te lamuresti în curînd, dar esti
i testat.
Cit de mare e di !
44*
O suta douazeci si trei de livre, din ziua de 15, luna
a sasea. Cred ca e verba de factura bijutierului.
i Ce-i de facut ?
f Cred ca ai face bine sa vii la mine, spuse omul. Am
o casa foarte draguta.
Încercai sa mâ scol si sa ma îmbrac. Cînd ma uitai din nou la ei, stateau ceva mai depar
te de pat, cu ochii la mine. Si eu tot în pat zaceam.
Vedeti doar în ce stare ma aflu, spusei eu. As veni cu
dumneavoastra daca as putea ; dar credeti-ma ca nu sînt în
stare. Daca ma scoateti de aici, sînt sigur ca mor pe drum.
Poate câ mi-au raspuns, poate ca au început sa discute spu-sele mele, sau au încercat
sa-mi dea curaj si sa ma faca sa cred ca ma simteam mai bine decît îmi închipuiam. Deo
arece oamenii acestia sînt legati de amintirea mea printr-un fir nespus de subtire
, nu-mi amintesc altceva decît ca au renuntat sa ma urneasca din loc.
Îmi amintesc si stiam oarecum si atunci ca aveam friguri si ca apoi am scapat de e
le, ca sufeream cumplit, ca-mi pier¬deam adeseori cunostinta, ca timpul mi se pare
a nesfîrsit si ca mintea mea confunda existente straine cu fiinta mea ; ma credeam
o caramida din zidul unei case si ma rugam sa fiu scos din locul acela ametitor
unde ma pusesera zidarii, ma cre¬deam o pîrghie de otel dintr-o masina uriasa, care
duduia si se învîrtea deasupra unei prapastii, si ma rugam pe mine în¬sumi sa opresc ma
sina si sa dau la o parte cu ciocanul parti¬cica aceea din fiinta mea ; stiu ca am
trecut prin toate aceste faze ale bolii. Si stiu înca de atunci ca uneori mâ luptam
cu oameni adevarati, crezînd ca sînt ucigasi, pîna cînd întelegeam, deodata, ca-mi vor bi
nele si ma prabuseam, sfîrsit, în bratele lor, lasîndu-i sa ma culce în pat. Si, mai pre
sus de orice, stiam ca în toti acesti oameni care, atunci cînd ma simteam mai rau, îsi
transformau fetele cu o iuteala de neînchipuit si cres¬teau nespus de mult stiam, d
upa cum spuneam, ca în oa¬menii acestia exista pornirea de a lua, mai devreme sau ma
i tîrziu, chipul si înfatisarea lui Joe.
Dupa ce am trecut de punctul culminant al bolii, am bagat de seama ca, în timp ce
toate celelalte lucruri se schimbau, pornirea aceasta, de care am pomenit mai su
s, ramînea aceeasi. Oricine se apropia de mine lua chipul lui Joe. Cînd deschideam o
chii în timpul noptii, îl vedeam pe Joe sezînd pe un scaun mare la capatîiul patului. Cînd
 deschideam ochii în timpul zilei, în dreptul ferestrei umbrite si deschise tot pe J
oe îl ve-
'442

deam fumlndu-si luleaua. Cînd voiam sa ma racareso, mîna

cea draga care-mi întindea bautura era mîna lui Joe. Cînd,
dupa ce beam, îmi lasam capul pe perna, ochii care ma priveau,
plini de nadejde si £le dragoste, erau ochii lui Joe.. <
Si, într-o buna zi, mi-am luat inima în dinti si am întrebat i
E Joe 1 i
jfl Si glasul cel drag si binecunoscut de acasa raspunse j
fa Chiar asa, mai baiete.
O, Joe, îmi rupi inima ! Uita-te urît la mine, Joe,
Loveste-ma ! Vorbeste-mi de nerecunostinta mea ! Nu fi atît
de bun cu mine ! i
Caci Joe îsi culcase capul pe perna alaturi de mine, si, de bucurie, îmi trecuse mîna
pe dupa gît, iar acum stiam sigur ca e el.
Lasa, Pip, mai baiete, spuse Joe, doar stii ca noi ara
fost dintotdeauna prieteni. Si cînd ai sa te faci bine si ai sa te
poti plimba, ce mai strengarii o sa facem !
Apoi Joe se duse la fereastra si se întoarse cu spatele la mine, stergîndu-si ochii.
Si fiindca eram prea slab ca sa ma ridic din pat si sa ma aproprii de el, am ra
mas acolo, soptind cu remuscare :
Dumnezeu sa-1 binecuvînteze ! Dumnezeu sa-1 bine-
cuvînteze pe omul acesta blînd !
Cînd îl vazui din nou lînga mine, ochii lui Joe erau rosii, dar eu îl tineam de mînecâ si e
am amândoi fericiti.
De cînd. draga Joe ?
Vrei sa spui de cînd esti bolnav, baiete !
Da, Joe. :
;mk Acum e sfîrsitul lui mai, Pip. Mîine e 1 iunie. ¦M Si tu ai stat tot timpul
aici ?
Aproape tot timpul, baiete. Ca, dupa cum i-am zis si
lui Biddy cîncf ne-a adus postasul vestea despre boala ta, stii,
postasul care fusese burlac înainte, dar acum s-a însurat si
tare-i prost platit pentru drumurile pe care le face si pentru
pingelele pe care le prapadeste, dar omul e voinic si dintot¬
deauna a vrut sa se însoare.
îmi pare asa de bine ca te aud, Joe ! Dar te-am în¬
trerupt ; spune-mi ce i-ai zis lui Biddy.
I-am zis, spuse Joe, ca poate te afli printre straini, si
fiindca noi doi am fost dintotdeauna prieteni, n-ar fi rau sa
pleo la tine. Si Biddy mi-a raspuns cu vorbele astea : Nu mai
pierde timp si du-te la el". Astea au fost. spuse Joe, rezumînd,
cu aerul lui solemn, vorbele lui Biddy, Du-te la el, mi-a spus
343
Biddy, fara sa mai pierzi timp". Pe scurt, sa stii, adauga Joe, dupa eîteva elipe
de gîndire adînca, sa stii ca nu te însel daca îsi spun ea vorbele fetei au fost i Fara s
a pierzi nici o clipa".
Aici, ffoe se opri pe neasteptate si ma înstiinta ca n-am voie sa fiu ebosit cu pr
ea multa vorbarie, ea trebuie sa ma-nînc cîte putin si la ore regulate, fie ca am po
fta, fie ca n-am, si ea trebuie sa ma supun hotarîrilor lui. Iar eu i-am sarutat mîn
a si am stat linistit, în timp ce el începu sa compuna un bilet pentru Biddy, în care îi
transmise si multa dragoste din partea mea.
Desigur ca Biddy îl învatase pe Joe sa scrie. Si-mi venea iarasi sa plîng de bucurie,
asa slab eum eram, eînd vedeam mîndria eu eare se apucase sa scrie scrisoarea. Patul
meu, des-puiat de perdele, fusese mutat cu mine cu tot în salon, fiindca aceasta
era ©daia cea mai mare si cea mai luminoasa, covorul fusese scos, iar camera era înt
otdeauna curata si aerisita atît ziua, cît si noaptea. Si acum Joe statea în fata mari
i sale opere, la masuta de scris, eare fusese împinsa într-un colt si era aco-perita
toata cu sticlute ; mai întîi îsi alese © pana de pe tava cu pene, ca si cum s-ar fi af
lat în fata unei lazi cu unelte, si apoi îsi sufleca mînecile, ca si cum s-ar fi prega
tit sa mî-nuiasca un drug de fier sau un ciocan. Înainte de a începe sa scrie, trebui
sa-si înfinga bine cotul stîng în masa si sa-si arunce piciorul drept înapoi,'iar cînd înce
u sa scrie, desena fiecare trasatura care mergea în jos atît de încet, de parca ar fi
facut-o de sase picioare, în timp ce la fiecare trasatura care urca auzeam cum pan
a arunca stropi temeinici de cerneala. I se parea ca sticla cu cerneala se afla în
partea unde nu se' afla de fapt si muia pana în aer ; dar parea foarte multumit d
e rezultatele obtinute. Din cînd în cînd se poticnea de cîte o piedica pe care i-o punea
ortografia, dar, în totul, se descurca foarte bine si, dupa ce se iscali si muta
o pata de cerneala de pe hîrtie în crestetul capului, cu ajutorul celor doua arata¬toa
re, se scula si începu sa se plimbe în jurul mesei, privin-du-si cu nemarginita mult
umire opera, din diferite puncte de vedere.
Ca sa nu-1 supar pe Joe vorbind prea mult, presupunînd ca m-as fi simtit în stare de
asa ceva, am amînat pentru a doua zi întrebarile pe care voiam sa i le ¦pun cu privir
e la domnisoara Havisham. Cînd îl întrebai daca se însanatosise, ffoe clatina din cap.
A murit, Joe ?
444
Vezi tu, mai baiete, spuse Joe cu mustrare în glas si
încercînd sa-mi spuna adevarul încetul cu încetul,.n-as snune
chiar asa, fiindca prea suna grozav, dar nu mai.
Nu mai traieste. Joe ?
Cam asa, spuse Joe ; nu mai traieste.
A zacut mult timp ?
Dupa ce-ai cazut tu bolnav, a mai zacut, cum ai spune
(daca te-ar întreba cineva), o saptâmînâ, raspunse Joe ; tot
mai era hotarît sa-mi spuna adevarul pe ocolite.
Draga Joe, ai auzit cumva ce-o sa se întîmple cu ave¬
rea ei ?
Pai, baiete, spuse Joe, parca a lasat cea mai mare parte,
vreau sa spun ca a iasat-o mostenire domnisoarei Estella. Dar
o zi sau doua înainte de a se întîmpla nenorocirea, a mai scris
cu mîna ei un adaos, prin care lasa patru mii de livre batute
pe muchie domnului Mathew Pocket. Si de ce crezi tu, mai
Pip., ca i-a lasat patru mii de livre batute pe muchie ? Din
pricina parerii lui Pip despre mai sus-numitul Mathew". Mi-a
spus Biddy. facu Joe, repetînd întorsatura de fraza oficiala, ca
si cum i-ar fi facut nespusa placere : Din pricina parerii lui
Pip despre sus-numitul Mathew". Patru mii de livre batute pe
muchie, Pip !
Nu stiu de unde scosese ca cele patru inii de livre erau batute pe muchie, dar i
se parea ca aceste cuvinte faceau suma sa para mai mare si de aceea avea o plac
ere deosebita sa staruie asupra faptului ca livrele erau batute pe muchie
Aceasta veste ma bucura mult, caci întregea singura fapta buna pe care o facusem v
reodata. îl întrebai pe Joe daca nu cumva auzise ce mostenisera celelalte rude.
Domnisoara Sarah, spuse Joe, capata douazeci si cinci
de livre pe an ca sa-si cumpere doctorii, ca tare-i veninoasa.
Domnisoara Georgiana are douazeci de livre. Doamna... cum
le' spune la lighioanele acelea salbatice cu cocoase pe spate,
mai baiete ?
Camile ? spusei eu, mirîndu-ma de întrebarea lui.
Joe dadu din cap.
Doamna Camila (si eu întelesei ca se gîndea la doamna
Camilla) capata cinci livre pentru candele, ca sa se linisteasca
noaptea, cînd se trezeste din somn.
Preciziunea acestor in formattii era vadita, asa încît prinsei
încredere în spusele lui Joe. ,j
445
Cred, spuse Joe, ca nu esti destul de voinic, mai ba¬
iete, ca sa înghiti mai mult decît o veste. Batrînul Orlick a
(jefuit o casa.
A cui casa ? întrebai eu.
Casa unui om care, pe legea mea, e cam laudaros din
fire, spuse Joe în chip de scuza, dar casa unui englez e doar
palat pentru el, si un palat nu poate fi jefuit decît în timp de
razboi. Si, de i-a fost urîta purtarea, omul a fost negustor mare.
Va sa zica, a jefuit casa lui Pumblechook ?
Chiar asa, Pip, spuse Joe. I-au luat tejgheaua, si casa
de bani, i-au baut vinul si s-au înfruptat din bucatele lui, l-au
pocnit în obraz si l-au tras de nas, l-au legat de stîlpul patului,
î-au tras vrea cîteva si i-au astupat gura cu seminte, ca sa nu
tipe. Dar el 1-a recunoscut pe Orlick si acum Orlick e în în¬
chisoarea tinutului.
Si asa am ajuns sa vorbim din nou fara nici o constrîngere. Eu ma însanatoseam încet,
dar, cu timpul, eîstigam si puteri; Joe statea tot timpul lînga mine, iar eu îmi închipu
iam ca sînt micul Pip de odinioara.
Dragostea lui Joe îmi prindea atît de bine, încît în mîinile lui ma simteam ea un copil. Se
ea lfnga mine si-mi vorbea cu încrederea de altadata, eu simplitatea lui de odinio
ara, în felul Iui hotarît si ocrotitor, asa încît mi se parea ca toata viata mea, din zi
ua în care parasisem bucataria de acasa, nu fusese decît una din vedeniile frigurilo
r care trecusera. Joe facea totul, în afara de curatenia din casa, treaba pentru c
are tocmise femeie foarte cumsecade, dupa ce înca din prima zi a sosiri lui îi dadus
e drumul îngrijitoarei.
Te rog sa ma crezi, Pip, spunea el adeseori, ca sa-r
explice îndrazneala lui, ca ara vazut-o scotînd salteaua din pa-i
tul gol, cum ai desfunda un butoi cu bere, si înfundînd fulgii
într-o galeata, ea sa-i vînda. Si ti-ar fi scos si salteaua di
casa, macar ca zaceai tu pe ea, si ti-ar fi sterpelit carbunii
eîndu~i în castronul de supa si pe farfuriile de legume, is
vinul l-ar fi carat în cizmele tale.
Asteptam cu nerabdare ziua cînd aveam sa iesim împreurij la plimbare, asa eum pe vre
muri asteptasem ziua în eare intra ucenic- la Joe. Si eînd ziua mult asteptata sosi
si o trasur deschisa ne astepta în strada, Joe ma înveli bine, ma lua bratte,. ma co
borî pe scari si ma urca în trasura, ea si eum fi fost tot faptura aceea mica si nep
utincioasa careia el îi J duse atîta din bogatiile sufletului sau mare.
Joe se aseza lînga mine si porniram spre cîmp, unde roa¬dele verii umpleau pomii si sm
altuiau iarba, iar vazduhul era îmbalsamat de miresme. Era într-o dumin â. si cînd vazui
frumusetile din jurul meu, cînd vazui cît de schimbate erau toate, cînd întelesei ca flo
rile cele mici si salbatice crescusera mari si învoalte, iar glasurile pasarelelor
prinsesera puteri pe zi ce trecea, sub lumina soarelui si licarirea stelelor, în
timp ce bietul de mine ma pîrjoleam si ma zvîrcoleam în pat, amin¬tirea acelor fierbinte
li si zvîrcoliri mi se paru o piedica în ealea multumirii mele. Dar cînd am auzit clop
otele si m-am uitat la frumusetea care se întindea în jurul meu, am simtit ca nu sînt
destul de recunoscator, ca sînt prea slab, macar si pentru a simti recunostinta, s
i atunci mi-am culcat capul pe umarul lui Joe, asa cum faceam pe vremuri cînd ma l
ua la bîlci sau în alte locuri si cînd cele ce vedeam copleseau din cale-afara sen-sib
ilitatea mea de copil.
Dupa cîteva timp m-am linistit si am început sa discutam despre vremea cînd ne asezam
pe iarba lînga fortificatii si sta-team de vorba. Joe mi se parea neschimbat. Ochi
i mei îl pri¬veau la fel cum îl privisera si atunci ; era credincios si drept si-avea în
toate aceeasi simplitate ca pe vremuri.
La întoarcere, ma ridica din nou în brate si ma duse cu cîta usurinta ! prin curte si
pe scari, iar eu ma gîndeam la ziua aceea de Craciun, atît de plina de întîmplari, cînd ma
pur¬tase în spinare prin tara mlastinilor. Nu pomenisem înca nimio despre schimbarea
privitoare la averea mea si nici nu stiam cît cunostea el din întîmplarile care-mi zdr
uncinasera viata în ultimul timp. De asta data ma îndoiam atît de mult de mine însumi si
aveam atîta încredere în el, încît nu ma puteam hotarî sa vorbesc despre lucrurile acestea
de vreme ce el pastra tacerea.
Ai auzit cine era binefacatorul meu, Joe ? îl întrebai
eu în seara aceea, dupa ce ma gîndisem si ma razgîndisem de
cîteva ori, în timp ce el îsi fuma luleaua în fata ferestrei.
Am auzit, mai baiete, ca nu era domnisoara Havisham,
raspunse Joe.
Dar ai auzit cine era ? !
Pai, am auzit ca era unul care 1-a trimis pe omul cara
tl-a dat banii aceia la Barcagiii veseli", Pip.
Asa a fost.
Mare minune ! facu Joe, cu glasul lui cel mai linistit.
Ai auzit ca a murit, Joe ?... întrebai eu, din ce în ce
sfios. 4
S47
Cel
tj-a trimis banii ?
¦ Da
Cred, spuse Joe, dupa multa gîndire, privind nehotarît-
spre scaunul din fata ferestrei, cred ca' am auzit vorbindu-se
cum ca ar fi asa si pe dincolo, ba asa, ba altminteri.
Ai auzit ceva despre viata lui, Joe ?
Nu prea. Pip.
¦ Dac-ai vrea sa ma asculti putin, Joe... începui eu, dao floe se ridica de pe soaun
si se apropie de canapeaua mea.
Uite, mai baiete, spuse Joe, aplecîndu-se deasupra mea.
Noi am fost dintotdeauna cei mai buni prieteni, nu-i asa, Pip 1
Mi-era rusine sa-i raspund.
Foarte bine, spuse Joe, ca si cum i-as fi raspuns, foarte
bine ! Va sa zica, sîntem întelesi! Atunci, de ce sa vorbim
despre lucruri eare între doi oameni ca noi n-au nici un rost ?
Sînt destule lucruri despre care doi ©ameni ca noi pot sa vor¬
beasca, ce sa le-mai amestecam si pe cele fara rost ? ! Doamne !
Ia sa ne gîndirn la biata sora-ta, si la cum se mai mînia ea t
îti amintesti de gîdilici"? <
Sigur ca-mi amintesc, ffoe.
Vezi tu, baiete, spuse Joe, am facut ce-am putut ca tu
si cu gîndiliciul" sa stati eît mai departe unul de altul, da»
nu mi-a mers totdeauna dupa pofta inimii. Fiindca atunci cînd
sora-tii îi venea cheful sa se repeada la tine, mie mi-era teama
spuse Joe cu felul lui demonstrativ de a vorbi, care~i placea
atît de mult mie mi-era teama, cum sa-ti spun?... nu ca
repede si la mine daca ma împotrivesc, dar ea se repede si ms
amarnic la tine. Am bagat eu de seama asta. Nu se sperie omul
ea-1 trage nevasta de mustati, nici ca-1 scutura un pis (tare se
mai pricepea sora-ta la d-alde astea !) cînd Vrea sa scape un
eopilas de pedeapsa. Dar daca copilasul o pateste mai rau din
pricina trasului de mustata si a scuturâturii, atunci vezi bina
ca omul îsi zice : La ce bun ? Vad ca fac rau, dar nu vad
nici urma de folos". Spune si dumneata, domnule, care a
folosul ?
Asa zice omul ? spusei eu, fiindca Joe astepta raspun¬
sul meu.
Asa zice omul. încuviinta Joe. Are sau nu dreptaie omul
asta ?
\re întotdeaun dreptate, draga Joe. \
Bine. baiete, spvise ffoe, nu uita ee-ai spus. Daca ara întotdeauna dreaptate (mac
ar ea de obicei nu prea ars drep-tate), are dreptate si atunci cînd zice asa : Sa
zicem ea atun»)
"418
cînd erai mic tineai unele lucruri pentru tine fiindca stiai ca J. Gargery nu pute
a sa te desparta de gîdilici", asa cum i ar fi fost pofta inimii. Asa ca nu te mai
gîndi la lucrurile astea, care n-au rost între doi prieteni vechi, si sa nu mai vorb
im de ele. Biddy si-a dat o groaza de osteneala înainte sa plec eu (fiindca eu sînt
greu de cap) ca sa ma faca sa înteleg lucrurile asa si, daca le înteleg asa, sa ma p
ort cum trebuie. Si fiindca s-a întîmplat precum a dorit ea, spuse Joe, încîntat de înlan¬t
irea logica a spuselor lui, asculta ce-ti spune un prieten ade¬varat. Anume : Nu t
rebuie sa te obosesti cu vorbaria, trebuie sa manînci si sa bei niste vin amesteca
t cu apa si trebuie sa intri numaidecît în asternut.
Gingasia cu care Joe înialura dintre noi aceasta tema, bunul-simt si dragalasenia
cu care Biddy- ea ma dibuise de mult cu mintea ei de femei e îl pregatise pe Joe ma
miscara adînc. Dar nu-mi dadeam seama daca Joe stia cî-t eram de sarac ca toate sper
antele mele se destramasera, asa cum se des-rama negura din tatra mlastinilor la
rasaritul soarelui.
Si mai era un lucru pe care nu-1 puteam întelege la în-îput, dar pe care l-am înteles cu
rînd cu mare durere si anume : masura ce ma simteam mai bine si mai voinic, Joe er
a din ce în ce mai stînjenit cînd vorbea cu mine. Cît timp fusesem olab si aveam întru tot
ul nevoie de ajutorul lui, bietul om se întorsese la felul lui de a fi de odinioar
a si-mi spusese, ca pe gemuri, Pip, mai baiete", cuvinte care-mi sunau în ureche ca
o muzica. Si eu, la rîndul rrieu, ma întorsesem la felul meu de a fi de pe vremuri,
fericit si recunoscator ca el îmi îngaduie acest lucru. Dar, pe nesimtite, Joe începu
sa lase deoparte aceste cuvinte ; si în timp ce la început eram cam mirat, am început în
curînd sa înteleg ca eu eram de vina, ca greseala fusese a mea.
Oare nu-i dadusem lui Joe prilejul sa se îndoiasca de sta-tornicia mea si sa cread
a ca, de îndata ce norocul îmi va surîde, ma voi purta cu el rece si-1 voi alunga ? Nu
dadusem oare inimii lui curate prilejul sa simta ca, pe masura ce ma înta¬ream, put
erea lui asupra mea va fi tot mai slaba si ca ar. fi mai bine sa se desprinda de
mine la timp si sa ma lase singur înainte ca eu sa ma smulg de linga el ?
De-abia a treia sau a patra oara cînd am iesit la plimbare, sprijinit de bratul lu
i. Joe, prin gradinile din Temple, mi-am dat lamurit seama de schimbarea care se
petrecuse în el. S'a-tusem în lumina calda si stralucitoare a soarelui, privind flu
-
449
viul, si, cînd ne sculasem, îi spusesem lui Joe, fara nici un gînd ascuns :
Vezi, Joe ! Acum pot umbla bine. Acum ai sa ma vezi
umblînd. singur.
Sa nu te obosesti, Pip, spuse Joe, dar as fi fericit sa te
vad.umblînd, domnule Pip.
Ultimele lui cuvfete ma zgîndarira, dar cum as fi putut sa ma revolt ? Am umblat d
oar pîna la poarta gradinii, apoi m-am prefacut ca sînt mai ostenit decît eram într-adev
ar si l-am rugat pe Joe sa-mi dea voie s'a ma sprijin de bratul lui. Joe îmi în¬tinse
bratul, dar ramase mai departe dus pe gînduri.
Si eu eram cufundat în gînduri ; caci cugetul meu chinuit de remuscari era nedumerit
asupra felului cum trebuie sa pun capat schimbarii din ce în ce mai izbitoare car
e se petrecea cu Joe. Nici nu încerc sa ascund ca mi-era rusine sa-i spun care era
situatia mea si unde ajunsesem, dar nadajduiesc ca teama mea de a-i vorbi nu er
a vrednica de dispret. El ar fi vrut sâ ma scoata din încurcatura cu bruma de bani p
e care o agoni-sise, si eu stiam, stiiam bine ca nu trebuie sa primesc ajutorul
lui, ca nu trebuie sa-1 las sa ma ajute.
Fu o seara framîntata de gînduri pentru amîndoi. Dar, înainte de a ma duce la culcare, a
m hotarît ca voi lasa sa treacî ziua urmatoare, care era o duminica, si ca, înoepînd cu
sapta-mîna viitoare, îmi voi schimba purtarea. Lunj de dimineata aveam de gînd sa-i vo
rbesc lui Joe despre schimbarea care petrecuse cu el, sa înlatur dintre noi aceast
a ultima urma de sfiala, sa-i spun care erau gîndurile mele (acel în al doil rînd", de
care nu apucasem sa-i vorbesc) si de ce hotârîsem sa nu plec la Herbert ; si astfel
aveam sa înlatur orice ¦ urma de schimbare. Pe masura ce eu ma însemnam, se însenina si
Joe si mi se parea ca, prin simpatie, ajunsese si el la o hotarîre.
Petrecuram o duminica linistita ; facuram o plimbare cu trasura afara din oras s
i apoi umblaram putin pe cîmp.
Sînt multumit ca am fost bolnav, Joe, i-am spus eu.
Mai Pip, mai baiete, acum aproape ca ti-ai venit în
fire, domnule Pip.
- Au fost zile de pomina pentru mine, Joe.
¦ Si pentru mine la fel, domnule, raspunse Joe.
Dar am petrecut împreuna zile pe care nu le voi uita : niciodata. Stiu ca pe vremur
i am petrecut zile pe care nu le-ar uitat pe urma, dar pa stea n-am sa le uit ni
ciodata,
-i Pip, spuse Joe, cam repezit si tulburat, am facut noi si strengarii. Si, draga
domnule Pip, ce a fost între noi... a fost
450

¦
Seara, dupa ce ma culcasem, Joe intra în odaia mea, asa cum facea în fiecare seara d
e cînd ma simteam mai bine. Ma întreba daca eram sigur ca ma simt tot atît de bine ca
si în timpul diminetii.
î)a, draga Joe, tot atît de bine.
Si acum te simti mai în puteri pe zi ce trece, da, mai
baiete ?
Da, draga Joe, pe zi ce trece,
Joe batu usurel cu mîna lui mare si buna patura care-mi acoperea umerii si spuse cu
un glas care ini se paru înabusit :
Noapte buna !
Dimineata m-am asculat proaspat si plin de elan, hotarit sa vorbesc cu Joe fara în
tîrziere. O sa-i spun totul înca înainta de gustarsa de dimineata. Aveam de gînd sa ma îmb
rac numai-decît, sa ma duc în odaia lui si sa-1 iau prin surprindere, fiindca era pr
ima zi cînd ma sculam devreme. Ma dusei în odaia lui, dar o gasii goala. Nu numai ca
el nu era înauntru, dar nici la-ita lui nu se mai afla acolo.
M-am repezit la masuta si am gasit o scrisoare. Iata foarte scurt cuprinsul scri
sorii :
. Nedorind sa fiu de prisos, plec, fiinca tu te-a facut sa-atos, draga Pip, si fii
nca ai sa te descurci mai bine fara mine. P. S. Sîntem dintotdeauna cei mai buni
prieteni !
JOE"
în aceeasi scrisoare se afla o chitanta, prin care se arata ::a datoriile pentru c
are fusesem arestat erau acum achitate. 5îna în clipa aceea ma mîngiiasem cu speranta
desarta ca cre-iitorul meu intrase în umbra sau îsi amînase demersurile pîna ze ma voi îns
anatosi de tot. Nici nu visasem ca Joe mi-ar fi platit datoriile, dar Joe le pla
tise, si chitanta era pe numele lui
Ce altceva îmi ramînea de facut decît sa plec dupa el, spre fieraria cea veche si drag
a, si acolo sa-i marturisesc tot, sa i arat cainta mea si sa-mi usurez cugetul s
i inima de acel în al doilea rînd", care la început era ceva nelamurit si înnegurat ce pl
utea în gîndurile mele, iar acum se prefacuse într-o h> târire deslusita.
Era hotarîrea de a ma duce la Biddy, de a-i arata cît de umilit si de pocait ma întors
esem la ea, de a-i spune ca pier dusem tot ceea ce nadajdtusem ca va fi al meu ;
era hotarîrea de a-i aminti de vechile mele marturisiri din vremile neferi¬cite de
demult. Si, apoi, aveam de gînd sa-i spun : Biddy, cred ca odata ti-am placut, pe v
remea cînd inima mea ratacita,
451
desi se razletise de tine, se simtea totusi mai linistita si mai bine alaturi de
tine decît s-a simtit vreodata de atunci în¬coace. Daca-ti mai pot fi drag macar pe j
umatate pe cît ti-am fost atunci, daca ma poti primi cu toate greselile si dezamag
i¬rile care apasa asupra mea, daca pot veni la tine ca tm copii pacatos, si iertat
(caci, crede-ma, Biddy, sînt nespus de îndure¬rat si am .tot atîta nevoie de o voce lin
istitoare si de o mîna duioasa ca si un copil), nadajduiesc ca acum am sa fiu ceva
" mai vrednic de tine ca atunci... nu mult, dar ceva mai vrednic. Si, Biddy, tu
vei fi aceea care vei hotarî daca sa lucrez în fie¬raria lui Joe, daca sa-mi încerc noro
cul cu alta îndeletnicire aici, în tara, sau daca sa plecam împreuna undeva, departe,
unde ma asteapta un viitor pe care l-am dat la o parte atunci cînd mi s-a oferit,
pentru ca voiam sa aflu mai întîi, raspunsul tau. Si acum, draga Biddy, daca-mi spui
ca vrei sa înfrunti lumea întreaga alaturi de mine, sa stii ca ai sa faci lumea mai
buna si ai sa faci din mine un om mai bun si mai vrednic de ea, iar eu am sa. înc
erc din rasputeri ca de dragul tau sa fac lumea mai frumoasa".
Aceasta era- botarîrea pe care o luasem. Dupa trei zije, în timpul carora mai prinse
sem puteri, am pornit spre satul meu, ca sa ducja îndeplinire hotarîrea luata. Cum m
i-a izbutit acest plan iata tot ce-mi ramîne de spus.
CAPITOLUL 58
Vestea despre prabusirea norocului meu ajunsese în satul meu de bastina si prin împr
ejurimi înca înainte de sosirea mea. Mistretul albastru'' aflase stirea si am descope
rit ca purtarea lui fata de mine suferise o mare schimbare în urma acestui fapt. în
timp ce, atunci cînd ma astepta o mare avere, Mistre¬tul" tinuse nespus de mult la pa
rerea mea despre el, de data-aceasta, dupa ce pierdusem orice nadejde de a pune
mina pe avere, Mistretul" se arata înfricosator de rece.
Ajunsei acolo pe seara, foarte obosit de calatoria pe care o facusem de atîtea ori
fara nici o greutate. Mistretul" nu mS putu gazdui în odaia unde înnoptam eu de obic
ei, caci era ocu¬pata (pesemne de vreun tînar cu mari sperante), si nu-mi putu pune
la dispozitie decît o odaie destul de proasta, de unde s-vedeau trasurile si porum
beii din fundul curtii. Dar am dormit
452
lacasul.acela un somn mai "sanatos decît as fi dormit în cel mai minunat adapost pe
care ar fi putut sa mi-1 ofere Mis¬tretul"', si visele mi-au fos frumoase ca în cea m
ai frumoasa intre odai.
Dis-de-dimineata, în timp ce mi se pregatea mîncarea, m-am dus sa ma plimb în jurul ca
sei Satis". Pe poarta si pe colturi de covoare scoase pe la ferestre erau lipite
afise tipa-
ÎS
;e, care înstiintau lumea ca saptamîna viitoare va avea loc ierea prin licitatie a m
obilelor si1 a tuturor lucrurilor din casa. Pîna si casa avea sa fie darâmata si vîndu
ta ca material vechi de constructie. Pe fabrica de bere era scris cu litere spa¬la
cite, mari de-o schioapa : Lotul 1" ; pe acea aripa a casei care fusese tinuta înch
isa timp atît de îndelungat era scris : Lotul 2". Mai erau si alte anunturi pe diferi
te aripi ale cla¬dirii, iar iedera fusese smulsa, ca sa faca loc acestor inscripti
i,
acum se tîra vestejita prin praf. Intrai pentr.u o clipa prin
arta deschisa si' ma uitai în jurul meu cu aerul stânjenit al unui strain care n-are
ce cauta aici ; îl vazui pe functionarul licitatorului umblînd printre butoaie si n
umarîndu-le, spre la¬murirea unui contopist cu pana în mîna, care întocmea un ca¬talog folo
indu-se drept pupitru de scaunul cu rotite pe care eu îl împinsesem de atîtea ori în sun
etele Batrînului Clem..
Cînd ma' întorsei la cafeneaua Mistretul albastru", ca sa-mi iau gustarea de dimineat
a, îl gasii acolo pe domnul Pum-blechook stînd de vorba cu hangiul. Domnul Pumblecho
ok (a carui înfatisare nu se schimbase de fel în bine în urma aven¬turii nocturne prin c
are trecuse) ma .astepta si mi se adresa în
ui urmator :
Tinere, îmi pare rau cînd vad cît de jos ai ajuns. Dar
ce altceva ma puteam astepta ? La ce altceva ma puteam
epta ?
Deoarece îmi întinse mîna cu un aer de minunata mari¬nimie si iertare si fiindca eu eram
slabit de boala si nu ma simteam în stare sa ma cert, i-o strînsei.
William, spuse domnul Pumblechook chelnerului, puna
o prajitura pe masa. Va sa zica, aici am ajuns ! Aici am ajuns !
Ma asezai încruntat la masa. Domnul Pumblechook statea linga mine si-mi turna ceai
ul eu nici "nu apucasem sa pun mina pe ceainic cu acrul unui binefacator hotarît s
a-si faca datoria pîna la capat.
William, spuse domnul Pumblechook cu glas jalnic, adu
sarea. în vremurile fericite de altadata,. vorbi ei catre, mine,
453
mi-amintesc ca puneai si zahar. Dar lapte puneai ! Parca da. Zahar si lapte. W
illiam, adu o salata.
Multumesc, spusei eu rastit, dar nu fnanînc salata,
Nu manînci, spuse domnul Pumblechook, oftînd si dînd
de' cîteva ori din cap, ca si cum s-ar fi asteptat la cuvintele
mele si ca si cum faptul ca nu mîncam salata se potrivea cu
prabusirea mea. Sigur. Roadele pamîntului. Nu. Nu mai e ne¬
voie sa aduci, William.
Eu mîncam mai departe, si domnul Pumblechook statea tot lînga mine, privind cu ochii
lui de peste si rasuflînd zgomotos, ca de obicei.
Piele si oase ! facu domnul Pumblechook, ca si cum ar
fi gîndit cu glas tare. Si clnd'a plecat de aici (ocrotit de bine-
cuvîntarea mea), si cu i-am pus ia dispozitie modesta mea pra¬
valie, asemanatoare cu un adevarat fagure ele albina, era rumen
ca o piersica.
Mi-am amintit de deosebirea izbitoare dintre felul slugarnic în care îmi strîngea mîna a
tunci cînd îmi surîdea norocul, spu-nînd : Pot oare ?" si marinimia plina de laudarosenie
cu care îmi' întinsese adineauri degetele lui grase.
¦ ¦ Ia, urma el, întinzîndu-mi o felie de pîine cu unt. Te duci la Joseph ?
Pentru numele lui Dumnezeu, spusei eu, iesindu-mi din
fire fara voia mea, ce-ti pasa dumitale unde ma duc ? Si lasa,
te rog, în pace ceainicul !
Alesesem calea cea mai nenorocita, fiindca îi dadui lui Pumblechook prilejul pe ca
re îl astepta.
Da, tinere, spuse el, lasînd minerul obiectului mai sus-
pomenit, dîndu-se cu un pas sau doi înapoi si vorbind spre a fi
auzit de hangiu si de chelnerul de la usa. Voi lasa în pace ceai¬
nicul. Ai dreptate, tinere. De data asta ai dreptate. Nu-mi dau
seama ce fac cînd ma interesez cu atîta dragoste ele mîncarea
ta, cînd doresc ca trupul acesta, slabit de urmarile distruga¬
toare ale risipei, sa fie întarit de hrana sanatoasa a stramosilor
tai. Si, totusi, spuse Pumblechook, întoreîndu-se catre hangiu
si catre chelner si aratînd spre mine cu bratul întins, acesta
este baiatul cu care m-am jucat în zilele fericite ale copilariei
lui ! Si nu-mi spuneti ca nu poate fi el ; va spun ca el este !
Ceilalti doi raspunsera printr-un murmur. Mai ales chel¬nerul parea deosebit de mi
scat.
El este, spuse Pumblechook, baiatul pe care-1 plimbam
cu brisca. El este baiatul pe care l-am vazut crescut ca-n
palme". El este fratele femeii Georgiana Maria pre nume, dupa
454
mama ei, al carui unchi am.devenit prin casatorie; sa taga¬duiasca daca poate.
Chelnerul tusi, ca si cum m-ar fi poftit cu modestie sa ma as de gîndiil de a. ma
duce la Joseph.
- Tinere, îmi spuse Pumblechook, îndreptîndu-si capul ,pre mine, cu miscarea aceea de
surub pe care o cunosteam atît de bine, te duci la Joseph. Ma întrebi ce-i treaba me
a unde te duci ? îti spun eu, domnule, ca te duci la Joseph.
Chelnerul parea încredintat ca nu voi putea tagadui si ca acest fapt îmi înrautatea si
tuatia.
Si acum, urma Pumblechook, "tot cu aerul acela de a
spune lucruri convingatoare si hotarîtoare pentru cauza vir¬
tutii, cu aerul acela care ma scotea din fire, si acum sa-ti spun
ce sa-i comunici lui Joseph. Ti-o spun aici, de fala cu stapînul
Mistretului albastru", om binecunoscut si cinstit în orasul nos¬
tru, sî cu William, pe al carui tata îl chema Patkjns, daca nu
ma însel.
Nu va înselati, spuse William.
De fata cu ei, urma Pumblechook, am sa-ti spun ce sa-i
comunici lui Joseph. Sa-i spui asa : Joseph, astazi l-am vazut
pe întîiul meu binefacator si pe fauritorul norocului meu.
Joseph, nu vreau sa pomenesc de nici un nume, dar asa le
place oamenilor din oras sa-i spuna, si eu l-am vazut pe acest
om".
Jur ca nu l-am vazut ! spusei eu.
Sa-i mai spui, de asemenea, continua Pumblechook, sa-i
spui ce mi-ai spus mie, si pînâ si Joseph va fi cuprins de mirare.
Aici te înseli amarnic, spusei eu. Eu stiu mai bine ca
dumneata.
Sa-i spui asa, urma Pumblechook : Joseph, l-am vazut
pe omul acesta, si omul acesta nu-ti poarta pica nici tie nici
mie. Stie cum ti-e firea. Joseph, si-ti cunoaste prostia si ne¬
stiinta". Da, asa sa-i spui. Si Pumblechook îsi clatina capul .si
mîna spre mine. ,,...Si cunnoaste si lipsa mea de recunostinta.
El o cunoaste, Joseph, mai bine ca oricine. Tu n-o cunosti,
Joseph, fiindca nu esti în masura s-o cunosti ; dar omul acesxa
unoaste". .
Macar ca era uri magar laudaros, tot eram uluit ca avea azneala sa-mi vorbeasca
astfel în fata.
Sa-i spui assa : Joseph, omul mi-a dat o solie si mi -a
s sa-ti comunic ca dac-am ajuns unde am ajuns, mîna pro¬
videntei a facut totul. El a recunoscut asta, Joseph, din clipa
în care a vazut-o, si sa stii ca a vazut-o limpede. A vâzut-o
455
scriind vorbele astea, Joseph. Rasplata nerecunostintel fata de primul lui binef
acator si fauritorul norocului sau. Si omul z-cesta mi-a mai spus ca nu se caies
te cîtusi de putin de cele ce a facut. A fost frumos ca a facut totul ca marinimie
si e gata sa mai faca si alta data acelasi lucru".
Ce pacat, spusei eu batjocoritor, dupa ce-mi sfîrsii gus -
tarea întrerupta de atîtea ori. ce pacat ca omul n-a spus ce-a
lacut si ce este gata sa mai faca si alta data.
Stapîne al Mistretului albastru", de data" aceasta Pum-
blechook se adresa hangiului, si tu, William ! Nu ma supara
daca aflu ca ati spus, fie în partea de sus a orasului, fie în
partea de jos a orasului, daca asta va este dorinta, ca am facut
un lucru bun, ca a fost frumos din partea mea si ca sînt gata
sa fac si alta data ceea ce am mai facut.
Cu aceste cuvinte, laudarosul strînse cu gravitate mîinile celor doi si iesi din han
, lasîndor-ma mai curînd nedumerit decît încîntat cu privire la însusirile acelui lucru".
m mai . vit mult si am plecat si eu"; coborînd strada principala, l-am vazut vorbi
nd din ussa pravaliei (fara îndoiala despre a~ celasi lucru) unui grup foarte ales
, care ma blagoslovi cu niste priviri foarte dusmanoase cînd trecui pe partea ceal
alta a strazii
Era nespus de placut sa ma întorc la Biddy si la Joe ;
pusa fata în fata cu obrazniciile a laudaros, îngaduinta
lor mi se parea si mai minunata, daca asa cava mai era cu pu¬tinta. Ma îndreptam spr
e ei fara graba, caci tot mai eram sla¬bit, dar, pe masura ce ma apropiam de tinta
mea, simteam o usurare din ce în ce mai puternica, iar în constiinta mea îsi facea di
n ce în ce mai mult loc ghidul ca lasam departe, în urma mea, tot ce era îngîmfare si mi
nciuna.
Era o zi minunata de iunie. Cerul era albastru, ciocîrliile se rMicau deasupra gri
ului verde, si coltul acela de tara mi se parea mult mai frumos si mai linistit
decît îl cunoscusem vreo¬data. Facui drumul ametit de tablourile vietii minunate pe ca
re aveam s-o duc aici, patruns de schimbarile care aveau sa-mi cuprinda toata fi
inta de îndata ce voi avea alaturi de mine o calauza al carei devotament simplu si
a carei judecata limpede îmi erau cunoscute. Toate aceste gînduri desteptara o emot
ie placuta în sufletul meu, caci eram înduiosat de întoarcerea mea acasa, si în mine se
petrecusera atîtea schimbari, îneît ma sim-team ca un om care se întorcea acasa descult,
dupa o calatorie pe tarîmuri îndepartate, ca un om ale carui rataciri durasera ani
de-a rîndul.
456
Nu vazusem înca niciodata scoala unde Biddy era , i. tatoare ; dar ulita laturalni
ca prin care intrai în sat, ca s.i nu fiu vazut, ma duse prin fata scolii. Eram de
zamagit ca era zi de sarbatoare ; nu era nici urma de copil în curte, si casa era în
chisa. Ma bucurase gîndul s-o gasesc prinsa de treburile ei ilnice, si acum ma sim
team dezamagit.
Dar'fieraria nu era departe si ma îndreptai într-acolo pe sub teii înverziti si plini
de miresme, ciulind urechea ca sa prind bataile ciocanului lui Joe. Mult timp du
pa ce ar fi trebuit sa le aud si mult timp dupa ce mi se paru ca le auzisem si-m
i dadui seama ca totul nu fusese decît o închipuire, în jurul meu tot mai domnea o lin
iste deplina. Vedeam teii si macesii albi, vedeam castanii ale caror frunze fosn
eau melodios cînd ma oprii din drum ca sa ascult; dar bataile ciocanului lui Joe n
u se desluseau în adierea vîntului de vara.
Fara sa stiu de ce, ma simtîi aproape cuprins de teama la gîndul de a ma apropia de
fierarie, cînd dadui, în cele din urma. cu ochii de ea si vazui ca e închisa. Nici luc
irea focului, nici ploaia sclipitoare de seîntei, nici vuietul foalelor : totul er
a închis si tacut.
Dar casa nu era pustie, si salonasul parca "era locuit, caci la ferestre flutura
u perdele albe si ferestrele erau deschise si înveselite cu flori. Ma îndreptai încet
spre fereastra salonasu¬lui, cu gîndul sa ma uit înauntru peste ghivecele de flori, cînd
, deodata, Joe si. cu Biddy rasarira în fata mea, ti;nîndu-se de brat. Biddy scoase
un tipat, ca si cum i s-ar fi parut ca vede o aratare, dar dupa o clipa 'era în br
atele mele. Plîngeam de bucurie ca o vad,.iar Biddy plîngea si1 ea ; eu plîngearrrfiin
dca o vedeam atît de proaspata si de frumoasa ; ea, pentru ca ma vedea atît de istov
it si de palid.
Biddy, dar ce gatita esti !
Da, draga Pip.
Si tu, Joe, ce gatit esti !
Da, Pip, rnai baiete.
Ma uitam de la unul la altul si...
Azi e nunta mea ! striga Biddy, într-o izbucnire de
:urie. M-am maritat cu Joe !
f
Ma dusesera în bucatarie si-mi culcasera capul pe masa e lucru. Biddy tinea una d
in mîinile mele în fata buzelor at. Si simteam pe umar atingerea mîngîietoare a mîinii lu
i Joe.
Nu era destul de voinic ca sa-1 luam pe neasteptate,
spuse Joe.
457
Si Biddy spuse :
¦ Ar fi trebuit sa ma gîndesc mai întîi, draga Joe, dar eram atît de fericita...
Erau amîndoi atît de bucurosi, atît de mîndri, atît de mis¬cati de venirea mea, atît de înc
ca picasem din întâmplare, ca sa le întregesc fericirea !
Primul meu gînd fu acela de nespusa multumire ca nu-î împartasisem lui Joe aceasta ult
ima speranta zadarnicita. De cîte ori n-avusesem marturisirea pe buze, în timpul bol
ii, cînd Joe statea lînaa mine ! Negresit ca ar fi aflat totul daca sr mai fi ramas
cu mine un singur ceas !
Draga Biddy, spusei eu, barbatul.tau e cel rnai bun om
din lume, si'daca ai fi putut sa-1 vezi la capatîiul meu... Dar
tot nu l-ai fi putut iubi mai mult decî îi iubesti.
Nu, desigur ca nu, spuse Biddy.
 Si, draga Joe, nevasta ta e cea mai buna femeie din
lume si o sa te faca fericit, asa cum esti vrednic sa fii, scumpul,
bunul meu Joe !
Joe se uita la mine ; buzele îi tremurau si-si acoperi ochii: cu mîneca hainei.
Draga Joe si Biddy, azi ati fost amîndoi la biserica si
acum sînteti împacati cu toata omenirea ; va rog sa primiti
multumirile mele umile pentru tot ce ati facut în folosul meu si
pentru care eu v-am rasplati atît de urît ! Pîna într-o ©ra,
voi pleca de aici, caci în curînd voi parasi tara si nu voi avea
odihna pîna nu voi fi cîstigat prin munca mea banii cu care
voi m-ati scapat de închisoare si pîna nu va voi fi trimis voua
acesti bani, dar chiar de-ar fi sa va înapoiez de-o mie de «ri
mai mult decît mi-ati dat, sa nu credeti, dragii mei Joe si Biddy,
ca socot ca voi putea sterge macar un ban din datoria pe cara
o am fata de voi !
Erau amîndoi rascoliti de vorbele mele si ma rugara sa nu mai vorbesc.
Dar trebuie sa va mai spun ceva. Draga Joe, nadaj¬
duiesc ca vei avea copii asupra carora sa-ti reversi iubirea
ca în noptile de iarna, în coltul vetrei, va mai sta un pumn
om care sa-ti aminteasca de un baietas care a plecat de aici
pe vecie ; sa nu-i spui Joe, ca am fost nerecunoscator ; sa nu i
spuneti doar ca v-am cinstit pe amîndoi, pentru ca ati fost atît
spui Biddy, ca am fost lipsit de marinimie si nedrept ; sa-t
spuneti doar ca v-am cinstit pe amîndoi, pentru ca ati fost
atît de buni si de sinceri, si ca eu am spus ca e firesc ca el,
copilul vostru, sa fie un om mai bun decît am fost eu.
458
Nici prin gînd nu-mi trece, spuse Joe din dosul mînecii,
sa-i spun vorbe de astea, Pip. Si nici Biddy B-O sa-i spuna.
Nimeni n-o sa-i spuna.
Si acum, desi stiu ca în adîncul sufletelor voastre bune
ati facut de mult acest lucru, va rog sa-mi spuneti arnîndoi ca
ma iertati. Va rog sa-mi îngaduiti sa aud si eu cuvintele acestea
si sa duc cu mine sunetul lor ; atunci o sa cred ca si voi aveti
încredere în mine si ca, odata si odata, veti avea o parere mai
buna despre Pip !
Draga Pip, mai baiete, spuse Joe, Dumnezeu stie ca te
îert, daca am ceva de iertat !
Amin ! Si Dumnezeu stie ca si eu te iert ! raspunse
Biddy, ca un ecou.
Acum lasati-ma sa ma duc sus, sa ma mai uit putin
la odaita mea si sa ramîn cîteva clipe singur. Si pe urma, dupa
ce o sâ manînc si o sa beau împreuna cu voi, o sa ma duceti
pîna la indicatorul cu deget, si acolo o sa ne luam ramas bun !
Am vîndut tot ce aveam si am strîns eît am putut mai
multi bi sa pot ajunge la o învoiala cu creditorii, care
im au dai raga sâ 'SC toate datoriile. Si apoi am plecat
spre Herbert, Pîna într-o luna am izbutit sa parasesc Anglia, dupa doua luni eram fu
nctionar al firmei Clarriker and Co.", iar dupa patru luni îmi fu încredintata prima
sarcina de ras¬pundere, caci grinda tavanului din Mill Pond Bank încetase sa duduie
din pricina urletelor batrînului Barley, iar Herbert ple¬case ca sa se casatoreasca
cu Clara, Jasîndu-mi întreaga ras-pundere a sucursalei rasaritene pîna la întoarcerea lu
i.
Au trecut multi ani pîna cînd am ajuns asociat în firma, dar duceam o viata fericita în
preajma lui Herbert si a Clarei, traiam modest, îmi plateam datoriile si eram-în cor
espondenta cu .Joe si Biddy. De-abia cînd ajunsei al treilea asociat din fir¬ma, Cla
rriker ma trada, spunînd ca taina tovarasiei cu Herbert II apasase destul timp cug
etul si ca trebuia sa dea totul în vileag. Asa ca i-a spus lui Herbert adevarul, s
i bietul baiat fu miscat si uluit, dar tot prieteni buni am ramas îsi dupa asta. N
u trebuie sa las lumea sa creadatcâ firma noastra era foarte mare sau ca noi ne al
egeam cu gramezi de bani de pe urma ei. Afa-i crea pe care o conduceam nu era înti
nsa, dar se bucura de un nume bun, si noi lucram pentru noi si' totul mergea bin
e. Datoram atît de mult sîrguintei voioase si firii lui Herbert, Incît ma miram adesea
ca fusesem în stare sa gîndesc despre el
459
ca nu e bun de nimic, pîna cînd, într-o zi, îmi trecu prin minte gîndul luminos ca poate n
eputinta de a întreprinde ceva nu fusese niciodata în el, ci în mine.
CAPITOLU L 59
De unsprezece ani nu-i vazusem pe Joe si pe Biddy cu ochii mei trupesti, desi îi a
veam atît de des în i'ata ochilor 'în¬chipuirii mele, acolo, în Orient, cînd, într-o seara
decembrie, râ sau doua dupa ce se lasase întunericul, am apasat usor
:âna pe clanta vechii bucatarii. Apasasem atît de usor, îneît nu m-a auzit nimeni si m-a
rn uitat înauntru fara a îi vazut.
Acolo, la locul lui obisnuit, în lumina focului, Joe, voinic si sanatos ca întotdeau
na, îsi fuma luleaua, si acolo, în coif, aparat de piciorul lui Joe si sezînd pe scaun
elul meu, cu cehii la foc, statea... stateam tot eu ! .
I-am zis Pip", de dragul tau, mai baiete, spuse Joe
incitat, dupa ce m-am asezat pe un scaun alaturi de copil (dar
am avut grija sa nu-i ciufulesc parul) ; i-am zis asa în na¬
dejdea sa-ti semene putin. Si cred ca-ti si seamana.
Si mie mi se parea la fel, si a doua zi l-am luat pe Pip la plimbare si am vorbi
t cîte-n luna si în soare si ne-am înteles de minune. Si l-am dus în cimitir, si acolo l
-am asezat pe o anumita piatra si el mi-a aratat care piatra era ridicata în a-min
tirea lui.Philipp Pirrip, raposat în aceasta parohie", si a GeOrgiariei, sotia celui
de mai sus".
Biddy, am spus eu dupa masa, stînd de vorba cu ea, în
timp ce fetita îi adormise în poala, trebuie sa mi-1 dai pe Pipt
sau, în orice caz, sa mi-1 împrumuti.
Nu, nu, spuse Biddy cu glas domol. Trebuie sa te însori.
- Asa spun si Herbert si Clara, dar nu prea cred ca o sa
ma însor, Biddy. Ma simt atît de bine în casa lor, îneît nu prea cred ca am sa-i parasesc.
De altfel, sînt de pe acum un burlac batrln.
Biddy îsi pleca ochii spre copilasul din poala, duse mîna copilului la buzele ei si
apoi îsi puse mîna ei buna de mama, cu care atinsese mîna copilului, în mîna mea. Era ceva
in miscarea mîinii ei si în apasarea verighetei lui Biddy care îmi spunea multe.
460
T
Draga Pip, spuse Biddy, esti sigur ca nu.te mai gîn-
desti la ea ?
O, nu, cred ca nu, Biddy.
Spune-mi adevarat, ca unui prieten vechi. Ai uitat-o
litai nimic care a însemnat ceva it un loc jît
ic ce era, Si
, in urma unui accident
I asa, cu doi ani în urma,
cîte stiam eu, se casatorise din
i ,i vreme, ceea ce îmi lasa timp destu!
Biddy si apoi sa pornesc într-acolo Dar fiindca umblam încet si ma echi din jurul
meu, gîndindu-ma la vremu-ijunsei acolo dupa apusul soarelui.
ici urma de casa sau de fabrica de bere
de cladire, ci doar zidul vechii gradini. Locul gol
." ¦uii jurat de un gard grosolan si, uitîndu-ma peste gard
i o parte din iedera prinsese din nou radacini si; crestea
i ie deasupra gramezii de ruini. Vazui o poarta între-
di idiisa, pe care o împinsei si intrai.
() ceata argintie învaluise toata dupâ-amiaza aceea, si
IIIM.I înca nu rasarise ca sa o împrastie. Dar, dincolo de ceata.
u stelele si luna se apropia, iar noaptea nu era întune-
i Inii dadeam seama de locul unde se ridicau pe vremuri
isu. fabrica de bere, portile, recunosteam locul unde stateau ifliele. Asezasem
fiecare lucru la locul lui, si acum ma uitam I loteca gradinii intrate în paragin
a, cînd privirea îmi fu .1 de o umbra singuratica.
ibra parea ca ma vazuse în imp ce înaintam spre ea. ie îndreptase spre mine, dar acum
se oprise. Cînd ma i, vazui ca este o femeie. Si cînd ma apropiai si mai
461
bun de nimic, pîna cînd, într-o zi, îmi trecu prin minte
9)'nu PT T C ':"' ' ''¦* ' '«trnnrinde ceva nu
retia aceea u^ »,_.
Toate acestea le cunoasteam QUICUI.^ ,
niciodata era lumina trista si1 blînda din ochii aceia atit au ubi¬fasi odinioara ;
ceea ce nu simtisem niciodata pîna atunci era atingerea prieteneasca a acelei mîini
care pe vremuri era atît de rece.
Ne-am asezat pe o banca din apropiere si eu am spus :
E ciudat ca, dupa atîtia ani, sa' ne întîlnim aici, unde
ne-am vazut pentru prima oara ! Vii des pe aici ?
N-am mai fost niciodata de atunci.
¦ Nici eu.
Luna rasarise, si eu ma gîndeam la privirea aceea lipsita de expresie îndreptata spr
e tavanul alb, la privirea aceea care se stinsese. Luna rasarise, si eu ma gîndeam
la strîngerea aceea de mîna cînd eu îi spusesem ultimele cuvinte pe care îi era dat sa le
auda în lumea asta.
Estella rupse tacerea care se lasase între noi.
De multe ori am dorit, am nadajduit sa ma întorc, dar
am fost împiedicata de atîtea împrejurari. Sarmane locuri !
Primele raze ale lunii strabateau ceata argintie si tot ra¬zele acelea atinsera la
crimile care cadeau din ochii ei. Fara sa stie ca le vazusem sf încercînd sa le ascu
nda, îmi spuse cu glas linistit :
Nu te-ai întrebat, cînd ai trecut pe aici, cum s-a întîm-
plat ca ¦ a ramas totul în starea asta ?
Ba da, Estella.
- Terenul îmi apartine mie. E singura avere de care n-am vrut sa ma despart. Restul
s-a dus totul, încetul cu încetul, dar pamîntul asta l-am pastra. A fost singurul luc
ru la care m-am împotrivit cu înversunare în toti anii acestia amarîti.
Se va cladi ceva pe locul acesta ?
Pîna la urma, cred ca da. Am venit aici sa-mi iau ramas
bun de la el înainte de a se schimba. Si tu, spuse ea, cu o \
în stare sa miste sufletul unui drumet ratacitor, tot în straina¬tate locuiesti ?
Tot.
462
Sînt sigura ca-ti merge bine.
Lucrez destul de greu ca sa-mi asigur o viata îndestu¬
lata, prin urmare cred ca da, îmi merge bine !
M-am gîndit de- multe ori la tine, spuse Estella.
Adevarat ?
In ultimul timp, foarte des. A fost un timp îndelungat
cînd alunga^ amintii >re ceea ce îndepartasem în
vremea cînd nu-mi iul acestor amintiri.
Dar de cînd datoria nu ma mai îm ma aplec mereu
asupra acestor gînduri, le-am facut Loc tn inima m
i- Tu ai avut întotdeauna un loc în ini nlsei eu
apoi tacuram din nou, pîna ce Estella vorl Nu m-as fi gîndit, spuse ea, ca, o data c
u locurile aces-i lua ramas bun si de la tine. îmi pare bine ca s-a
.
multumita ca ne despartim din nou Estella? ire e ceva dureros. Pentru mine amin-
spartiri a fost jalnica si dureroasa.
spus : Dumnezeu sa te binecuvîn-
- rte I" raspunse Estella cu glas grav.
spui asa, nrai sa stai la îndoiala
iun, i mii o suferinta mai puternica decît
ni .. ti înteleg sentimentele. Am fost
luiesc ca asta s-a întîmplat pentru
i buna. Fii îngaduitor si bun cu
pune-mi ca sîntem prieteni.
pusei eu, ridieîndu-ma si înclinîn-
si ea se scula de pe banca.
reu prieteni chiar si la departare, spuse
i mîna mea si am plecai împreuna din
; si asa cum ceata diminetii se ridicase
n pentru prima oara de la fierarie,
ii se ridica, si în Iun nda, a carei
e dezvalui, nu vazui nici o umbra care
noua despartire.
¦ P 1 K S I T
463