Formele astea (adjectiv/pronume de întărire le cheamă) vin de la un pronume pe care azi nu-l mai

folosim decât în câteva expresii: însul / înşii, însa / însele (ca în într-însul, dintr-însul, printr-însul).

Prin urmare, formele de masculin pleacă de la însu- (sg.), înşi- (pl.), la care adăugăm –mi, -ţi, -şi,
-ne, -vă, -şi, în funcţie de persoană.

Masculin singular:
eu, pe mine, mie însumi
tu, pe tine, ţie însuţi
el, pe el, lui însuşi

Masculin plural:
noi, pe noi, nouă înşine
voi, pe voi, vouă înşivă
ei, pe ei, lor înşişi

De reţinut trecerea de la -su- (masculin singular) la -şi- (masculin plural).

Formele de feminin respectă regula conform căreia gentivul şi dativul, la singular, pleacă de forma
de nominativ acuzativ plural (cf. casă – case – casei; fată – fete – fetei). Prin urmare, femininul
singular, la nominativ-acuzativ (eu, pe mine) pleacă de la însă– (vezi însa de mai sus). Femininul
singular, la genitiv-dativ (mie), pleacă de la înse– (vezi înselede mai sus). Femininul plural pleacă
de la înse- la toate cazurile.

Feminin singular:
eu, pe mine însămi, mie însemi
tu, pe tine însăţi, ţie înseţi
ea, pe ea însăşi, ei înseşi

De reţinut trecerea de la -ă- pentru nominativ acuzativ (eu, pe mine) la -e- pentru
genitiv-dativ (mie).

Feminin plural:
noi, pe noi, nouă însene
voi, pe voi, vouă însevă
ele, pe ele, lor înseşi, însele

De reţinut că formele de masculin conţin -su- sau -şi-, în timp ce formele de feminin conţin -să-
sau -se-.