Caba Raissa D.

BARBU STEFANESCU DELAVRANCEA

(1858-1918)

- Fișă de autor

Viața timpurie
S-a născut la 11 aprilie 1858, în mahalaua Delea-Nouă, din bariera Vergului, București, mezinul
unei familii modeste. Tatăl, Ștefan „căruță-goală“, pe numele adevărat Ștefan Tudorică Albu, era
descendent din familia unor ciobani vrânceni, „strămutat în marginea Bucureștilor, în căutarea unei
munci mai rodnice“. Mama lui Barbu, Iana (Ioana sau Ana), era „fiica văduvei Stana din Postrăvari.
Primii ani de viață și-i petrece în ulița Vergului, în tovărășia tatălui. Părinții l-au dat în primire
diaconului isNou, „să-l învețe slovele noi și să citească“. Înelev la Școala de Băieți Nr. 4, în anul
următor a trecut la Școala Domnească, pentru clasele a III-a și a IV-a. În registrele matricole era trecut
numele de Ștefănescu Barb

Opera

Debutul literar Proza lui Barbu Ştefănescu Delavrancea cuprinde

Publică poezii în perioada 1878 în
ziarul România liberă, tot de atunci datează
primul său volum, placheta de poezii Poiana
lungă. Amintiri, semnată doar cu
prenumele Barbu
În perioada 1880 - 1882, Barbu Ștefănescu
publică în România liberă foiletoanele
intitutale Zig-Zag, semnând cu
pseudonimul Argus
povestiri, precum acelea din ciclul “Odinioară”, în
care se narează întâmplări din trecut sau se
prelucrează motive folclorice (“Neghiniţă”,
“Poveste”, “Departe, departe”), schiţe precum
“Bunicul” şi “Bunica”, “Sorcova”, în care se descriu
scene din copilărie.
De asemenea, un mare interes îl prezintă şi
nuvelele lui Barbu Ştefănescu Delavrancea,
precum “Hagi Tudose”, “Irinel”, etc

Dramaturgia cuprinde Trilogia Moldovei:

După un scurt popas la Paris (1882 - 1884),
Apus de soare (1909), Viforul (1909),
pentru a-și termina studiile juridice,
Luceafărul (1910). A mai scris A doua
Delavrancea publică în 1885 volumul de
conştiinţă, Irinel (1912), Hagi-Tudose (1913)
nuvele Sultănica.