Sunteți pe pagina 1din 20
EVANGHELIA DUP Ă LUCIFER

EVANGHELIA DUPĂ LUCIFER

Această traducere a fost realizată cu sprijinul nanciar al

Fundația pentru Literatură Norvegiană
Fundația pentru Literatură Norvegiană

The Translation has been published with the nancial support of

The Translation has been published with the fi nancial support of Norwegian Literature Abroad, Fiction and

Norwegian Literature Abroad, Fiction and Non-Fiction

Tom Egeland

TOM EGELAND

Tom Egeland s-a născut în 1959 la Oslo, în Norvegia. În timpul liceului a studi- at un an în Statele Unite ale Americii, în orașele Denver și Salt Lake City. A lu- crat ca jurnalist la publicația săptămâ- nală Vi Menn, ca reporter și redactor de știri la ziarul Aftenposten, iar apoi ca re- dactor la canalul de televiziune TV 2. A debutat în 1988 cu romanul Ragnarok. Succesul a venit odată cu publicarea romanului Capătul cercului (Sirkelens ende, 2001; Editura ALLFA, 2012). La fel de bine primit de către public a fost și romanul Paznicii Legământului (Paktens voktere, 2007; Editura ALLFA, 2013), care continuă aventurile arheo- logului Bjørn Beltø din Capătul cercului. Romanul Evanghelia după Lucifer (Lucifers Evangelium, 2009; Editura ALLFA, 2015) i-a adus Premiul Riverton pentru cel mai bun thriller norvegian. Cărțile lui Tom Egeland au fost traduse în peste douăzeci de limbi.

Tom Egeland au fost traduse în peste dou ă zeci de limbi. „Scriu c ă r

„Scriu cărțile pe care mi-ar plăcea să le citesc – cărți care mă intrigă, mă entuziasmează, mă provoacă, mă învață lucruri noi, dar și cărți care mă sperie

De același autor în Strada Ficțiunii:

Paznicii Legământului (ALLFA, 2013) Capătul cercului (ALLFA, 2012)

(

TOM EGELAND

Evanghelia

dupa

Lucifer

Traducere din limba norvegiană și note de Adriana Diana Pop

( TOM EGELAND Evanghelia d u p a Lucifer Traducere din limba norvegiană și note de

LUCIFERS EVANGELIUM Tom Egeland Copyright © 2009, H. Aschehoug & Co. (W. Nygaard) AS

EVANGHELIA DUPĂ LUCIFER Tom Egeland Copyright © 2015 Editura ALLFA

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României EGELAND, TOM Evanghelia după Lucifer / Tom Egeland; trad.:

Adriana Diana Pop. – București: ALLFA, 2015 ISBN 978-973-724-861-9

I. Pop, Adriana Diana (trad.)

821.113.5-31=135.1

Toate drepturile rezervate Editurii ALLFA. Nicio parte din acest volum nu poate copiată fără permisiunea scrisă a Editurii ALLFA. Drepturile de distribuție în străinătate aparțin editurii.

All rights reserved. The distribution of this book outside Romania, without the written permission of ALLFA, is strictly prohibited. Copyright © 2015 by ALLFA.

Editura ALLFA:

Bd. Constructorilor nr. 20A, et. 3, sector 6, cod 060512 – București Tel.: 021 402 26 00 Fax : 021 402 26 10

Distribuție: 021 402 26 30 ; 021 402 26 33

Comenzi: comenzi@all.ro www.all.ro

Redactare:

Crenguța Năpristoc

Tehnoredactare:

Liviu Stoica

Corectură:

Elena Georgescu

Design copertă:

Alexandru Novac

Reprezentarea demonului Baphomet în viziunea lui Éliphas Lévi din Dogme et Rituel de la Haute

Reprezentarea demonului Baphomet în viziunea lui Éliphas Lévi din Dogme et Rituel de la Haute Magie (1854).

Ilia sa-ba-si-su uz-za-su ul i-mah-har-su ilu ma-am ″ -man ru-u-ku lib’ ″ ″ -ba-su su-‘i-id’

Ilia sa-ba-si-su uz-za-su ul i-mah-har-su ilu ma-am-man ru-u-ku lib’″ ″-ba-su su-‘i-id’″ ″kar-as-su

„Căci niciun zeu nu va îndrăzni a-i sta împotriva mâniei sale, atunci când el [Marduk] cu furie va domni.“

ENUMA ELIȘ, POEMUL BABILONIAN AL CREAȚIEI

„Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare, fecior al dimineții!“

PROFETUL ISAIA

Și către sfârșitul miilor de ani, Satana va fi dezlegat din închisoarea lui Și fiara a fost răpusă și cu ea proorocul cel mincinos, cel ce făcea înaintea ei semnele cu care amăgea pe cei ce au purtat semnul fiarei și pe cei ce s-au închinat chipului ei. Amândoi au fost aruncați de vii în iezerul de foc unde arde pucioasa, și aici se vor chinui zi și noapte până la sfârâșitul veacului.“

APOCALIPSA DUPA IOAN

În mitul babilonian despre facerea lumii Enuma elish – scriere cu- neiformă în limba acadiană pe șapte table de lut ce datează din jurul anului 1200 î.Hr. –, zeul mesopotamian Marduk este văzut ca zeul su- prem, atotputernic. În același fel, 250 de ani mai târziu, în Pentateuh, Dumnezeul Avraamic Elohim/Jahve apare ca adevărul credinței și Dumnezeul suprem al iudeilor (și ulterior al creștinilor).

Nu sunt mort, sunt doar într-un sicriu. Sunt gol, iar în ju- rul meu este întuneric. Inima îmi bubuie în urechi în aceeași cadență cu respirația, pe care o aud infinit mai puternic. Doamne sfinte, ajută-mă te rog să scap! Nici brațele nu le pot întinde căci se lovesc de marginile coșciugului mult prea strâmt. Am plâns și simt că nu mai rezist. Nu mai pot să respir. Mi-e sete și mă năpădesc gândurile. Mă gândesc că așa trebuie să fie atunci când ești mort.

11

Prolog

Prolog „Iar într-o zi îngerii lui Dumnezeu s-au înf ăț i ș at înaintea Domnului ș

„Iar într-o zi îngerii lui Dumnezeu s-au înfățișat înaintea Domnului și Satan a venit printre ei. Atunci Domnul a zis către Satan: «De unde vii?» Iar Satan a răspuns Domnului și a zis: «Am dat târcoale pe pământ și m-am plimbat în sus și în jos.»“

13

IOV

Juvdal 23-28 mai 2009

A fi pe fugă este în aceeași măsură o stare de spirit cât un

fapt în sine. O muscă se zbate când înainte, când înapoi, pe per- vazul ferestrei, intuind parcă libertatea de dincolo de obstacolul de care se lovește. Prin geamul vălurit al bucătăriei zăresc, ușor deformați, munții îndepărtați, colinele și pădurea înghițită de văi și stânci. Continui încet spre sat, spre noianul de acoperișuri, atelierele de tâmplărie și fierărie cu fermele departe pe margini, biserica de lemn, iar în capăt strălucește vălul de argint ale cas- cadei. Vă întrebați poate de ce sunt aici. Zborul muștei, tot înainte și înapoi, același zbor frânt, îngro- zit, mă supără. Fiecare bătaie disperată de aripă mă umple de o

compasiune nesfârșită. Deschid fereastra și îi dau drumul. Într-o clipită a dispărut. Era doar o muscă. O fi având vreo însemnăta- te faptul că, pentru o clipă, am devenit același cu ea? Există în interiorul meu un ceva anume care mă împinge să mă regăsesc în tot ceea ce se petrece în jurul meu.

A fi pe fugă înseamnă a dispărea, a deveni invizibil în mulți-

mea nesfârșită de oameni, în babilonia urbană. A fugi înseam- nă a părăsi firea.

Până și eu am dispărut tot așa, într-un fel de pustiu.

O veche tocilă, abandonată chiar sub fereastra camerei de

zi, fusese năpădită de buruieni. În fața casei, sub geamul bucă- tăriei, se mai află încă o bancă învechită, aproape ruptă, pe care

15

îmi place să stau în bătaia soarelui sau a vântului rece din munți. Razele soarelui de aici îmi mângâie cu blândețe pielea. La o aruncătură de băț curge un râu de munte de unde iau apă proas- pătă de izvor în fiecare dimineață. Juvdal-ul este un strop de pace pe pământ, o vale ascunsă în munții dintre Telemark și Agder-ul de Est. Aici, în mijlocul câmpului, departe de oameni, ferit de prigonitorii mei, înconjurat doar de mesteceni și de mlaștini, de păduri adânci și de vârfurile înzăpezite ale munților, încerc din răsputeri să deslușesc misterul. Acesta este locul ideal pentru a te ascunde, pentru a te face nevăzut. Vă întrebați probabil de cine fug.

Mi-am pierdut tatăl în munți, la doisprezece ani. A căzut de pe munte și s-a zdrobit de pietre. Am fost foarte aproape și l-am auzit țipând. Deja din acel moment începusem să mă întreb dacă răul există în lume – dacă există vreo forță nimicitoare a întuneri- cului și a pierzaniei care te pândește așteptând să te învăluie cu orice prilej. Ajunsesem să asociez răul cu imprevizibilul vieții. Am avut copilăria privilegiată a unui prinț răsfățat în pala- tul său alb, uitat de toți aceia care se fâțâiau mereu în cele mai bune haine, făceau grătar în grădină, spălau mașina, udau pelu- za și șirul de arbuști ornamentali ori de câte ori căldura era prea supărătoare. Mama obișnuia să bea. Vecinii treceau cu vederea cele mai înrăite ieșiri ale ei și mă întâmpinau cu un fel de reținere blândă și compătimitoare, mângâindu-mă pe cap și spunându-mi că sunt un copilaș bun. Nu cred că tata și-a dat vreodată seama de prăbușirea lentă al mamei, fiindcă, odată cu moartea lui, mama s-a căsătorit cu prietenul lui cel mai bun, iar eu am fost de în- dată dat uitării. Aveam dintr-odată un frate mai mic, pe care de altfel un am reușit să-l cunosc cu adevărat niciodată, și un tată vitreg de care nu am reușit niciodată să mă apropii. Cu atât mai mult cu cât îi eram subordonat la institut. Abia când deja crescusem am aflat că moartea tatei nu fu- sese un accident. De fapt, tata, aflând de relația mamei, căzu- se victimă propriului plan de a-și ucide prietenul. În căderea sa

16

spre moarte, învăluit de furia trădării și a geloziei, tata nu își lăsase în urmă numai trupul zdrobit, ci și o soție alcoolică și un

fiu

deznădăjduit, care avea să poarte mereu cu el țipătul căde-

rii

sale. S-au scurs aproape treizeci de ani de atunci. Cât de re-

pede trece timpul! Și mama a murit între timp. Obișnuia să-mi spună Ursulețul. Pentru ea, numele de alint simbolizau duioșia și afecțiunea de

care era capabilă, atâta vreme cât durau. La școală, în schimb,

mi

se zicea Ursul Polar, pentru că sufăr de albinism.

Timpul trece foarte încet aici în Juvdal. Ceas după ceas, zi de

zi,

așezat cu laptopul la masa din bucătărie, intru pe internet ca

să găsesc suficiente informații pentru a putea înțelege. Notez nu- mele specialiștilor, ale publicațiilor și site-urilor care mi-ar putea fi de folos. Accesez anonim diferite forumuri științifice, chat-uri cu tentă religioasă și site-uri pentru persoane cu înclinații înspre sfera ocultului și a misticului. Scriu email-uri confidențiale co- legilor în care știu că pot avea încredere și cărora le pot pretinde discreție și sprijin. Am primit deja nenumărate răspunsuri, dar niciunul nu m-a ajutat să înțeleg. Vă întrebați probabil ce anume caut.

Seara, nu-mi place să rămân singur pe câmp, mă neliniștește sentimentul de singurătate pe care mi-l dă cerul plin de stele, mă face să mă simt atât de neînsemnat, ca și cum ar exista ceva in- vizibil acolo în întuneric, ceva care mă urmărește. Ceva sau cineva. Nici nu îndrăznesc să aprind lumina, îmi ajunge să trag per- delele și să aprind câteva lumânări. În acest semiîntuneric în- cep să mă gândesc la uciderea lui Christian Keiser și la tot ceea ce mi s-a întâmplat în Kiev. Vă întrebați poate ce mi s-a întâmplat.

17

PARTEA ÎNTÂI

Slujitorii diavolului

P ARTEA ÎNTÂI Slujitorii diavolului „Cu atât mai dezgust ă toare, poate chiar în fi or

„Cu atât mai dezgustătoare, poate chiar înorătoare sunt practicile sectelor care practică jertfe. Acestea își propovădu- iesc învățăturile pe dogma centrală a unei convingeri mitice eronate că se vor mântui doar aceia care își ispășesc păcatele printr-o moarte chinuitoare, indiferent că aceasta vine de la sine sau că este provocată de vreo acțiune mântuitoare.“

LEOPOLD VON SACHER-MASOCH, SECTELE RUSEȘTI (1890)

Caedite eos! Novit enim Dominus qui sunt eius. „Ucideți-i pe toți, căci Domnul va ști care sunt ai Săi.“

ARNAUD AMALRIC (1209)

19

Pagina anterioară de titlu: Anterior masacrului din 21 iulie 1209 asupra creștinilor catari din regiunea franceză Béziers, trimisul Papei de atunci, Arnaud Amalric, fusese întrebat de unul dintre cruciați cum vor reuși să îi deosebească pe catari de catolici. După istoricul cistercian Caezar de Heisterbach, Amalric ar răspuns: „Ucideți-i pe toți, căci Domnul va ști care sunt ai Săi.“ În raportul său adresat Papei, Amalric înregistrează cu mândrie că ar ucis douăzeci de mii de oameni printre care tineri și bă- trâni, bărbați, femei, copii, catari, păgâni și catolici. Câțiva ani mai târziu, Arnaud Amalric avea să e numit arhiepiscop de Narbonna.

20