Tehnologia lucrărilor de fundaţii

Executarea fundaţiilor din beton monolit

Cofrajul fundaţiilor continue cu înălţimea de până la 0.2 m. se alcătuieşte din scuturi de
scândură cu grosimea de 40 - 50 mm. Scuturile se fixează cu ajutorul ţăruşilor şi al distanţierilor.
La fundaţiile cu înălţimea de 0.2 - 0.75 m. scuturile se fixează cu dulapi, ţăruşe, contrafişe şi
distanţiere. Poziţia de proiect a cofrajelor se controlează cu ajutorul teodolitului şi a sârmelor
întinse pe axa fundaţiei.
Cofrajul fundaţiilor cu secţiune dreptunghiulară şi al celor cu trepte se compune din
scuturi de scândură sau sin scuturi de inventar ce se fixează între ele cu ajutorul scoabelor, iar de
teren prin intermediul ţăruşilor şi contrafişelor. Pentru cofrarea fundaţiilor de tip pahar masive se
utilizează bloc-forme din metal, ce constau din partea inferioară şi cea superioară ce se unesc la
montare cu ajutorul scoabelor sau al buloanelor. Montarea bloc-formelor se efectuează cu
macara.
Montarea armăturilor se efectuează de echipe specializate. Succesivitatea montării
elementelor armăturilor trebuie efectuată în aşa fel ca cele montate să nu creeze dificultăţi la
montarea următoarelor şi totodată să se asigure stabilitatea lor. La montarea armăturii tălpii
fundaţiei, plasa de armătură se va aşeza pe garnituri de beton, grosimea cărora se asigure
grosimea stabilită a stratului de protecţie. După montarea primei trepte a cofrajului fundaţiei se
montează carcasele de armătură verticală. Armătura cu masa până 100 kg. se montează manual,
iar cele cu greutatea mai mare cu ajutorul macaralelor.
La betonarea fundaţiilor şi a masivelor puţin armate se foloseşte beton cu tasarea conului
1 - 3 cm., iar agregatele nu trebuie să depăşească dimensiunea de 70 mm. Cimentul utilizat la
prepararea betonului pentru fundaţiile masive trebuie să aibă o exotermie joasă, pentru a preveni
deformaţiile termice. Betonul în cofrajul fundaţiei poate fi turnat cu jgheaburi, pâlnii cu trompe
sau direct. Către locul de punere în operă betonul poate fi transportat cu benă, transportul
conveer sau cu pompe.
Compactarea betonului se efectuează cu pervibratoare începând cu prima treaptă.
Pervibratorul se imersează succesiv pe perimetrul treptei în direcţia centrului fundaţiei. Analogic
se compactează celelalte trepte.
în construcţii dens armate grosimea stratului pus în operă nu trebuie să depăşească 0.4 m.,
iar la construcţii cu armături rare în straturi cu grosimea 1 - 2 m.
Decofrarea fundaţiilor se va efectua la atingerea de către beton a durităţii de 0.3 - 0.5
MPa.

Executarea fundaţiilor din elemente prefabricate

Lucrările pregătitoare la lucrările de montarea fundaţiilor din elemente prefabricate
constau: în transmiterea şi fixarea axelor în teren; verificarea cotei tălpii fundaţiei; nivelarea şi
pregătirea fundului gropii de fundaţie.
Montarea fundaţiilor de tip pahar. Pentru asigurarea preciziei de montare a fundaţiilor
axele sunt transmise la fundul gropii de fundaţie nemijlocit la locul de montare. La montarea
fundaţiilor prefabricate din beton armat pentru clădiri industriale se folosesc macarale
autopropulsate. Succesiunea montării fundaţiilor clădirilor industriale:
- blocuri de fundaţie sunt transportate la locul montării pe unităţi de transport;
- blocurile sunt ridicate de urechile de montaj;
- vizarea blocurilor în poziţia de proiect în aer;
- în etapa următoare blocul este coborât pe bază pregătită şi se verifică poziţia lui;
- dacă poziţia nu corespunde cerinţelor proiectului, atunci blocul este ridicat, baza este
ameliorată şi se repet operaţiile de poziţionare.
Verificarea poziţiei blocurilor montate se efectuează prin suprapunerea semnelor de pe
blocul de fundaţie cu axa clădirii, materializate prin ţăruşe. După montarea blocurilor de fundaţie
se execută lucrările de umplutură până la cota superioară a blocurilor. La etapa următoare se
execută montarea grinzilor de fundaţie cu ajutorul aceleaşi macarale.
Montarea fundaţiilor continue. Pentru fundaţiile continue a clădirilor de locuit şi obşteşti
sun folosite două tipuri de construcţii: blocuri şi panouri. în primul rând pe baza de fundaţie se
montează bloc-talpă de fundaţie şi apoi se efectuează montarea deasupra lui a blocurilor de
perete sau panouri, care formează pereţii fundamentului sau subsolului. Baza de fundaţie este
formată din umplutură de nisip cu grosime de 100 mm.
Montarea fundaţiilor continue se începe cu fixarea a două blocuri-talpă repere, care sunt
fixate şi verificate corespunzător cu axele clădirii proiectate. Blocuri-talpă repere sunt montate la
distanţă între ei nu mai mare de 20 m. (blocuri-talpă de la colţuri sunt repere întotdeauna). în
raport cu blocuri-talpă repere sunt montate şi celelalte blocuri-talpă.
In cazul pământurilor tasabile pe partea superioară a blocurilor-talpă este executată
centura din beton armat. La etapă următoare sunt montate blocurile pereţilor subsolului cu
verificarea atât poziţiei faţă de axele clădirii cât şi verticalitate lor. După montarea tuturor
blocurilor de fundaţie pe partea superioară este executat un strat de nivelare (orizontul de
montare) din mortar de ciment.
Fundaţiile continue, de obicei, sunt montate cu macarale poziţionate la nivelul cotei
superioare a gropii de fundaţie şi mai rar în incinta ei.

Executarea fundaţiilor în gropi bătute

Fundaţii în gropi bătute (ştanţate) sunt realizate cu maiuri cu greutate mare de dimensiuni
şi forma viitoarei fundaţiei. Maiurile sunt ridicate şi liber cad de la înălţime de 6 - 8 m. Zona
compactată pierde proprietăţi tasabile şi capacitatea portantă a fundaţiilor în aceste gropi se
măreşte de 3 - 4 ori. în cazul fundaţiilor în gropi ştanţate se exclud toate lucrările de excavare a
pământului şi executarea umpluturii.
Numărul de lovituri pe un loc este determinat de proprietăţile pământului dat şi se
stabileşte prin încercări. Ştanţarea gropii trebuie să se execute la umiditatea optimală a
pământului Wopt.
Fundaţiile în gropi bătute pot fi prefabricate şi monolite. In cazul variantei monolite
punerea a betonului în operă se face fără a se executa cofrajele. Groapa ştanţată se umple cu
beton cu instalarea corespunzătoare a armăturii. Apare necesitatea în cofraje numai în cazul
executării paharului fundaţiei stâlpilor prefabricaţi.

Tehnologia executării fundaţiilor pe piloţi

Clasificarea piloţilor. Metodele de înfigere a piloţilor. După metoda de realizare a
fundaţiilor pe piloţi deosebim fundaţii pe piloţi introduşi în teren şi fundaţii pe piloţi foraţi şi
turnaţi la faţa locului. Piloţi ce sunt introduşi în teren sunt confecţionaţi la întreprinderile
respective de unde sunt transportaţi la şantier. Piloţii se confecţionează din lemn, metal, beton
armat sau pot fi combinaţia acestor materiale. Secţiunea piloţilor poate avea forma de
circumferinţă, pătrat, dreptunghi, multilater sau altă formă geometrică, iar pe înălţime
dimensiunile secţiunii pot fi constante sau variabile.
In teren piloţii sunt introduşi prin una din metode: batere, vibrare, răsucire, îndesare sau
prin combinarea lor, spălare.
Piloţii foraţi la faţa locului au de obicei o formă cilindrică şi pot fi executaţi din beton,
beton armat, nisip compactat, nisip cu prundiş compactat ş. a. materiale. La capătul inferior
piloţii turnaţi pot avea un bulb ce le măreşte capacitatea portantă.

Tehnologia piloţilor foraţi (turnaţi pe loc). In dependenţă de tehnologia efectuării

sondei şi de procedeul de punere în operă şi compactării amestecului de beton sau alt material
deosebim următoarele tipuri de piloţi realizaţi în sol : piloţi din beton foraţi; piloţi din beton
pneumocompactaţi; piloţi din beton vibrobătuţi; piloţi din beton bătuţi şi din balast.
 Tehnologia de efectuare a piloţilor din beton foraţi se caracterizează prin faptul că
betonarea lor e predecedată de forarea sondelor până la cota de proiect. In dependenţă de condiţii
hidrogeologice ale ternului piloţii din beton foraţi pot fi executaţi utilizând una din metodele:
uscată, umedă şi folosind ţăvi de tubaj.
Metoda uscată poate fi realizată în soluri relativ dure ce nu necesită efectuarea de sprijine
pentru menţinerea stabilităţii pereţilor sondei. De regulă, această tehnologie este utilizată la
realizarea piliţilor cu diametrele de 400 - 1200 mm. şi cu lungimea până la 30m.
Metoda de executare a piloţilor foraţi la umed este realizată în cazul când stabilitatea
pereţilor sondei este asigurată de noroiul bentonitic (argilos). Noroiul bentonitic cu densitatea de
1.2 - 1.3 g/cm3 se pregăteşte nemijlocit pe teren şi se introduce în sondă pe parcursul forării prin
ţevile de foraj.
Piloţi din beton foraţi în ţăvi de tubaj sunt efectuaţi în cazul când sondă este realizată în
ţăvi de tubaj. După realizarea sondei în ea se instalează carcasa de armătură. Pilonul este betonat
utilizând tubul cu pâlnie. Pe măsura umplerii sondei cu beton ţeava de tubaj se extrage.
Piloţii din beton foraţi pneumocomprimaţi sunt realizaţi în cazul afluxului mare de apă
subterană ce împiedică betonarea piloţilor foraţi. In acest caz la capătul superior al ţevii de tubaj
este fixată ermetic o cameră ecluză cu două trepte. în incinta tubajului şi în ecluze se menţine
presiunea de 0.25 - 0.3 MPa, ce permite de a îndepărta din incinta ţevii de tubaj a apei subterane.
Betonul se toarnă pe porţiuni în prima treaptă a camerei de ecluză. După închiderea supapei
exterioare în prima treaptă se ridică presiunea până se egalează cu cea din a doua treaptă şi din
ţeavă de tubaj. Apoi se deschide supapa dintre trepte şi amestecul de beton trece în treapta a doua
şi pătrunde în ţeava de tubaj. Ciclul tehnologic se repetă până la betonarea completă a pilonului.
După terminarea betonării instalaţia se demontează, iar în betonul proaspăt turnat pot fi introduse
bare de armătură.
Piloţi din beton foraţi prin vibrobatere sunt realizaţi utilizând instalaţiile de vibroinfigere.
în cazul dat ţeava de tubaj este dotată la capătul inferior cu un vârf ascuţit prefabricat din beton
armat şi este introdusă prin vibroinfigere.
Piloţi foraţi din beton prin batere sunt realizaţi utilizând un tub metalic ce este afundat în
teren prin batere.

Executarea radierilor. Controlul calităţii şi recepţia lucrărilor. Radierii sunt

construcţii care leagă piloţii între ei şi servesc pentru transmiterea uniformă a sarcinilor
construcţiei superioare la piloţi şi teren de bază. Radiere pot fi executate din elemente
prefabricate sau pot fi monolite. Tehnologia de executare a radierilor depinde de tipul piloţilor şi
schema constructivă a radierilor.
De regulă, capetele piloţilor prefabricaţi bătuţi în teren au cote deferite. Pentru a le aduce
la aceeaşi cotă, capetele mai lungi sunt sfarâmate aplicând deferite metode (mecanice, fizice).
După egalarea cotelor capetelor piloţilor se trece la montarea sau betonarea radierilor.
Radiere din prefabricate sunt prevăzute cu goluri, în care se introduc capetele piloţilor.
După montare golurile se monolitezează asigurându-se rigiditatea întregii construcţiei.
Tehnologia executării radierului monolit constă din următoarele procese: cofrarea,
armarea şi betonarea. Cofrajul este alcătuit din elemente de inventar ce se montează la faţa
locului. Armarea se efectuează din carcase spaţiale ce se sudează cu musteţele de armătură ce
iese din capătul piloţilor. Pentru betonare este folosit beton greu vârtos. Către locul de punere în
operă betonul este transportat de macara dotată cu benă. Compactarea se efectuează cu
pervibratoare.
în cazul recepţionării fundaţiilor pe piloţi se va ţine seama de următoarele teze de bază:
- de calitatea executării piloţilor depinde capacitatea portantă a fundaţiei pe piloţi, ce are
o importanţă primordială pentru stabilitatea întregii construcţiei;
- lucrările de executare a piloţilor se referă la lucrările ascunse şi deci necesită de a se
efectua controlul asupra calităţii îndeplinirii tuturor proceselor tehnologice.
 La recepţia piloţilor se va urmări ca dimensiunile lor geometrice să corespundă celor
prevăzute de proiect, corectitudinea înfigerii piloţilor în teren sau realizarea lor în sol, în plan şi
pe verticală. La trasarea planului amplasamentului devierile piloţilor de la axe nu trebuie să
depăşească 1.0 cm. la fiecare 100 m. de lungime. Cotele capetelor piloţilor pot devia de la cota
de proiect ±50 mm. în cazul radierilor monolite şi ± 30 mm. în cazul radierilor prefabricate.
Devierile dimensiunilor geometrice ale piloţilor realizaţi în sol nu trebuie să depăşească:
diametrul cu + 50 - - 20 cm., unghiul pe verticală ± 2°, distanţa dintre piloţi ± 25 cm.
La recepţia terenului de amplasament se prezintă următoarele documente: schema de
realizare a planului de amplasament cu devierile de la schema de proiect; registrul de înfigere sau
de realizare în sol a piloţilor, documentaţia privind trasarea geodezică a amplasamentului;
rezultatele probelor dinamice sau statice privind capacitatea portantă a piloţilor.