3.1. Organele de urmărire penală din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Schimbările sociale, politice, economice şi culturale, care au avut loc, la sfârşitul anilor '80
al secolului XX, în Republica Moldova, au influenţat profund activitatea organelor
responsabile de apărarea ordinii publice şi de drept.

MAI al RM este una dintre instituțiile administrației publice centrale cu importanță

capitală atât la nivel statal, pentru ansamblul societății, cât și pentru fiecare membru al
comunității în parte. Prin rolul și locul pe care le ocupă în cadrul societății, MAI asigură,
alături de alte autorități ce dețin competențe în sfera aplicării legii, fundalul de siguranță
civică pe care se proiectează întreaga realitate statală și individuală. Din această
perspectivă, MAI este furnizorul specializat, consacrat securității publice la nivel național.

Ministerul Afacerilor Interne are în atribuția sa diferite funcții din următoarele domenii:

1)ordinea şi securitatea publică;

2) managementul integrat al frontierei de stat;

3) combaterea criminalităţii organizate;

4) gestionarea fluxului migrațional, azilului și integrării străinilor;

5) prevenirea şi lichidarea consecinţelor situaţiilor de urgenţă şi excepţionale, protecţia

civilă, apărarea împotriva incendiilor şi acordarea primului ajutor calificat;

6) asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, precum şi

apărarea proprietăţii publice şi private;

7) evidența populației și cetățeniei, evidenţa vehiculelor şi conducătorilor de vehicule.

8) rezervele materiale de stat și de mobilizare;

9) managementul funcțiilor cu statut special din cadrul Ministerului.

La îndeplinirea responsabilităților alocate, MAI cooperează cu alte instituții naționale, cu

autoritățile publice locale, precum și cu diverși parteneri internaționali.

Prin prisma HG nr.693, cu privire la organizare și funcționarea Ministerului Afacerilor

Interne din 2017, putem contura o definiție a MAI - este organul central de specialitate al
administrației publice care asigură realizarea politicii guvernamentale în domeniile de
activitate ce îi sunt încredinţate. Acesta dispune de denumire, de ştampilă cu Stema de Stat
a Republicii Moldova, de conturi trezoreriale, precum şi de alte atribute specifice
autorităţilor publice, stabilite în legislaţie.
În cadrul Ministerului Afacerilor Interne avem diferite instituții care sunt subordonate
acestuia cum ar fi: Inspectoratul General al Poliției, Departamentul Poliției de frontieră,
Departamentului trupelor de Carabinieri, Biroul Migrație și Azil, Academia „Ștefan cel
Mare„, Agenția Rezerve Materiale, Clubul sportiv Dinamo.

Conform tezei noastre și temei de studiu, un interes aparte îl avem față de poliție deoarece
aceasta conform legii are misiunea de a apăra drepturile şi libertăţile fundamentale ale
persoanei prin activităţi de menţinere, asigurare şi restabilire a ordinii şi securităţii publice,
de prevenire, investigare şi de descoperire a infracţiunilor şi contravenţiilor. Deci prin
structura, sfera atribuțiilor și scopul activității sale și nemijlocit prin tangența pe care o are
referitor la infracțiuni și sfera urmăririi penale consider oportun a o studia din toate
punctele de vedere atît din punct de vedere al structurii cît și al atribuțiilor pentru a
înțelege legătura acesteia cu urmărirea penală.

Odată cu declararea suveranităţii şi independenţei Republicii Moldova organele de poliţie

au fost reorganizate, fiind formate structurile necesare în organizarea activităţii de
combatere a criminalităţii şi asigurării ordinii de drept.

În conformitate cu prevederile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 320/2012: „Poliţia apără viaţa,
integritatea corporală, sănătatea şi libertatea persoanei, proprietatea privată şi publică, alte
drepturi legitime ale persoanei şi comunităţii”.

Poliția îndeplinește 5 categorii de atribuții de bază privind:

a) Prevenirea infracțiunilor și contravențiilor;

b) investigarea infracțiunilor și contravențiilor, urmărirea penală;

c) menţinerea, asigurarea şi restabilirea ordinii şi securităţii publice, protecţia drepturilor şi

a intereselor legitime ale persoanei şi comunităţii;

d) asigurarea înfăptuirii justiției;

e) asistența populației și a administrației publice locale.

Conform prevederilor legii poliția se compune din:

1. Inspectoratul General al Poliţiei

2. Subdiviziuni specializate
3. Subdiviziuni teritoriale.

Inspectoratul General al Poliției – este o instituție publică specializată a statului, în

subordinea Ministerului Afacerilor Interne, care are misiunea de a apăra libertatea și
drepturile și fundamentale ale omului prin activități de menținere, asigurare și restabilire a
ordinii și securității publice, precum și de prevenire și combatere a infracțiunilor și
contravențiilor.1

În subordinea Inspectoratului General de Poliție sunt o serie de instituții:

Inspectoratul Național de Investigații, Inspectoratul Național de Patrulare, Direcția de

Poliție a Municipiului Chișinău, Direcția Generală Urmărire Penală , Brigada cu Destinație
Specială ”Fulger”, Centrul Chinologic, Centrul tehnico-criminalistic și expertize judiciare,
Centrul pentru cooperarea polițienească internațională (Interpol) și 42 de inspectorate ale
poliției la nivel raional.

Un interes aparte conform tezei pentru noi prezintă Direcția Generală Urmărirea Penală
deoarece aceasta se prezintă ca o subdiviziune unică, responsabilă de organizarea şi
suportul procesual al activităţii de urmărire penală a tuturor organelor de urmărire penală
create în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei.2

DGUP a fost constituită în scopul asigurării realizării funcţiilor procesului penal, dirijării
unice şi reglementării metodice în cadrul Poliţiei, prin prisma respectării principiilor
procesului penal, drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. DGUP reprezintă
organul de urmărire penală instituit în IGP şi coordonează întregul proces de urmărire
penală la subdiviziunile specializate şi cele repartizate conform principiului administrativ-
teritorial. Activitatea de urmărire penală în MAI se desfășoară conform legislației
naționale în domeniu și este realizată în persoana ofițerului de urmărire penală activitatea
căruia este reglementată de Legea nr. 333/2006 privind statutul ofiţerului de urmărire
penală, care instituie, astfel, poziția unicat a acestora în cadrul instituției.3

Pentru realizarea scopului propus de această direcție au fost formate și instituite

următoarele structuri specializate, şi anume:

1. Direcţia exercitare a urmăririi penală pe cazuri excepţionale – formată din

Secţia urmărire penală a infracţiunilor patrimoniale, Secţia urmărire penală pe linia
criminalităţii organizate, care examinează sesizările cu privire la infracţiuni şi
efectuează nemijlocit urmărirea penală în cauzele pornite pe crimele deosebit şi
excepţional de grave şi cu o rezonanţă socială sporită.

2. Direcţia dirijare şi control a urmăririi penale – efectuează controlul procesual,

acordă în permanenţă ajutor practic şi metodic pe toate categoriile de cauze penale,
aflate în procedura subdiviziunilor de urmărire penală teritoriale şi specializate,
examinează petiţiile cetăţenilor, sesizările procurorilor şi încheierile instanţelor de
judecată privind încălcarea drepturilor participanţilor la proces, asigură respectarea
1
http://politia.md/ro/content/inspectoratul-general-al-politiei
2
http://politia.md/ro/profile-departments/directia-generala-urmarire-penala
3
https://mai.gov.md/sites/default/files/raport_privind_analiza_functionala_a_ministerului_afacerilor_interne_a_repu
blicii_moldova_0.pdf
 de către ofiţerii de urmărire penală şi conducătorii lor a drepturilor, libertăţilor şi
demnităţii persoanelor.

4. Direcţia analiză, planificare şi instruire – elaborează concepte şi politici de

îmbunătăţire a activităţii procesuale, analizează practica de urmărire penală,
înaintează şi implementează măsurile necesare în vederea îmbunătăţirii calităţii
urmăririi penale, elaborează instrucţiuni, recomandări metodice şi alte dispoziţii
privind efectuarea corectă a acţiunilor de urmărire penală, iniţiază şi participă la
elaborarea proiectelor de legi, actelor interdepartamentale, precum şi a altor acte
normative, care se referă la activitatea de urmărire penală, organizează şi realizează
procesul de perfecţionare permanentă a cadrelor de urmărire penală şi a
conducătorilor acestora, studiază bunele practici din alte state în scopul
implementării acestora în activitatea procesuală.

Urmărirea penală este, în opinia noastră, una dintre cele mai discutabile activități din
sistemul MAI. Avem în vedere faptul că se pun întrebări justificate privind apartenența
acesteia la categoria activităților polițienești și, totodată, asupra utilității sale instituționale.

Conform art.266 al Codului de procedură penală organul de urmărire penală al

Ministerului Afacerilor Interne efectuează urmărirea penală pentru orice infracțiune care
nu este dată prin lege în competența altor organe de urmărire penală sau este dată în
competența lui prin ordonanța procurorului. Deci analizând competența acestuia ajungem
la concluzia că competența sa este una generală față de celelalte organe de urmărire penală
care au în atribuțiile sale competențe specializate pe un anumit domeniu de activitate.

Pornind de la această premisă consider că activitatea organelor de urmărire penală din

cadrul MAI pentru realizarea scopurilor propuse este una foarte grea avînd în vedere că
activitatea acestui organ este una supraîncărcată.