DESTINUL UMAN DRAMATIC

Iată câteva repere:

1. Întotdeauna o literatură este oglinda unei istorii. Bunăoară, putem lesne citi istoria poporului român
din paginile operelor literare fundamentale, care vor trăda o soartă dramatică și mereu suspinătoare,
scoțând în scenă personaje agresate de realități dure. Acești posesori nefericiți ai unor destine
dramatice eșuează orice șansă a realizării, se confruntă cu circumstanțe sociale și politice potrivnice firii
lor, ratează repere existențiale și devin niște dezaxați iremediabili.

2. Romanul ,,Ion,, este o reprezentare artistică a spectacolului viețiii rurale, devoalând influența
factorilor sociali asupra destinului țăranilor români. El urmărește parcursul mai multor conflicte pe care
le lansează la început, conturând în acest fel sorți umane implacabile pe care le antrenează în conflicte,
determinate direct de evoluția acestora. Protagonistul pe care îl înaintează romanul deține o biografie
complexă în virtutea căreia îi putem contura destinul, pornind de la situația lui familiară nefavorabilă,
care i-a determinat condiția de trai sărăcăcioasă, și sfârșind cu moartea tragică, cauzată de
insolubilitatea conflictului său intern. De asemenea, o figură semnificativă care vine să confirme și să
împlinească dramatismul destinului său este Ana, reprezentând condiția femeii, torturată de autoritatea
masculină și de prejudecățile care vehiculau în acea perioadă cu privire la rolul femeii în societate. Ea
este nevoită să se supună în permanență voinței tatălui său și iubirii pentru Ion, sfârșind prin a-și pune
capăt zilelor.

3. Romanul lansează numeroase mesaje, atât de natură socială, cât și spirituală. Personajul principal Ion
vine să demonstreze prin dramatismul sfârșitului său că o psihologie dominată în permanență de două
patimi incompatibile nu are sorț de izbândă. Îl surprindem pe tot parcursul său ahtiat după iubire și, în
același timp, după pământ, încălcând în goana sa după atingerea celor două scopuri orice lege morală.
Astfel, înjosind-o pe Ana și manipulându-l pe Vasile Baciu, denotă o abrutizare totală a ființei, fapt ce
marchează un sfârșit dramatic al unei sorți determinate din punct de vedere social să se emancipeze din
condiția de ,,sărăntoc,,.

4. Personalitatea personajului central este conturată sugestiv, în mod indirect, de mediul rural din care
face el parte, dominat de concepții tradiționaliste, de atitudine ignorantă față de femeie, de tendințe de
înavuțire și luptă pentru afirmarea socială. De asemenea, relațiile pe care le leagă cu celelalte personaje
sunt sugestive în zugrăvirea caracterului său. În relația cu Ana se arată vicios și oportunist, agresând-o
moral și fizic și tratând-o ca pe o simplă și unică treaptă în drumul său spre atingerea scopurilor. Scena
nașterii pe câmp este relevantă în sesizarea atitudinii lui Ion care rămâne insensibil la actul procreării
propriului copi. Umilirea părinților îi aduce pieirea, romanul împlinind pedeapsa biblică pentru
nerespectarea poruncii esențiale de a-ți respecta părinții. Ion reprezintă o psihologie complexă datorită
conflictului interior care îi catalizează manifestările. Pe tot parcursul romanului, îl descoperim urmărind
alternativ două idealuri: iubirea și bogăția. Goana după o realizare plenară pe planurile amoros și social
trădează elementul biologic nestăvilit, care îi domină ființa și îi conturează un profil psihologic de brută.
Dorința de îmbogățire pe orice cale se naște în momentul condamnării lui de către Vasile Baciu la
condiția de sărăntoc, iar lupta pentru câștigarea Floricăi se fundamentează pe necesitatea sa interioară
de a-și etala masculinitatea și de a-și confirma statutul de flăcău fruntaș în sat, el fiind cel mai mândru
dintre ei, de o virilitate specifică țăranului tradițional, înalt, bronzat și robust. Dacă în prima parte,
intitulată ,Glasul pământului, , conflictul pare a ceda în folosul tendinței de parvenire a lui Ion, atunci în
cea de-a doua, ,Glasul iubirii, îi reactivează necesitatea biologică de autoafirmare.

5. Personalitatea lui Ion se pliază pe principiile curentului realist, deoarece este un produs al propriilor
decizii și acțiuni interprinse de el. Eșecul suferit de Ion pe toate planurile este consecința incapacității
sale de a-și determina prioritatea dintre cele două pasiuni, în primul rând, apoi este rezultatul
meschinăriilor la care recurge pentru a-și satisface derințele. De asemenea, el este o victimă a
determinismului social, abordat insistent de realism. Faptul că parcursul sau sfârșește prin moarte este
dovada incapacității sale interioare, dar și a impedimentelor circumstanțiale, de a-și depăși statutul de
sărăntoc. Acest aspect trădează și intenții politice ale romanului care încearcă prin dramatismul
destinului lui Ion să dezvăluie o realitate istorică referitoare la situația precară a țăranului român din
secolul XIX (? De precizat).

6. Îl percep pe Ion ca pe un antimodel de conduită și gândire și manifest o atitudine critică în raport cu

manifestările sale sociale și familiale. Totuși, esența sa bovarică are și un efect stimulativ asupra mea,
motivându-mă să lupt necontenit pentru visele mele. Consider că factura psihologică a lui Ion denotă
actualitate și este relevantă în sensul cercetării și întelegerii unei psihologii tumultoase, întrucât
societatea secolului XXI se remarcă prin lupta ferventă de emancipare a diverselor categorii sociale,
etnice, confesionale și sexuale.