Castelul celor o mie de oglinzi

A fost odată ca niciodată un castel așa cum sunt toate castelele. Avea turnuri înalte
și porți groase de fier, avea grădini pline cu flori și statui, ferestre mari, deschise
spre soare. Poduri uriașe se întindeau spre castel. Locul acesta avea însă ceva
deosebit. Odată ce intrai, găseai aici nici mai mult nici mai puțin decât o mie de
oglinzi. Da !!!! O mie de oglinzi erau așezate de-a lungul pereților, privind înspre
fiecare vizitator. Părea de neimaginat. Nicăieri nu se mai văzuse așa ceva, iar
locuitorii castelului erau mandri să aibă așa podoabă.
Într-o zi un băiețel care locuia la capătul împărăției a aflat de acest castel și a vrut
să-l viziteze. S-a apropiat de porțile castelului și a bătut timid la ușă. Porțile s-au
deschis și l-au lăsat să intre. De cum a pășit în castel, băiețelul a văzut o mie de
băieței în jurul lui. A zâmbit....și fiecare băiețel i-a zâmbit înapoi. A început să
sară, să faca tumbe, să se joace și, ce să vezi?! O mie de băieți îi răspundeau sărind,
jucându-se, făcând tumbe.
Băiețelul nostru a rămas jucându-se până seara târziu, când a plecat obosit și
încântat de ceea ce descoperise în castelul celor o mie de oglinzi. Era foarte fericit
pentru ca tocmai descoperise cât de mulți prieteni îti poți face cu ajutorul unui
zambet. În drum spre casă repeta întruna: ” Pleci spre castel, pe drum cauți gânduri
bune, numai gânduri bune, intri in caste cu zâmbetul pe buze și o mie de prieteni
sunt gata să-ți zâmbească. Băiatul a povestit tuturor întâmplarea minunată și
bucuria pe care a găsit-o la castel. O fetiță a devenit atât de curiosă, încât a pornit și
ea înspre castel. Pe drum ea s-a însoțit de ganduri triste și de frică, uitase ceea ce ia
povestit băiatul legat de drumul spre castel.
Când fetița s-a apropiat de porțile castelului, acestea s-au deschis și ea a intrat. Se
uita în jur și nu vedea altceva decât o mie de fetițe triste, exact cum era și ea. Fetița
a început să plângă și alte o mie de fetițe plângeau.
Așa se întamplă și cu noi atunci când zâmbim în oglindă vom vedea cum copilul
din oglindă ne zâmbește și fericit.
La fel și atunci când suntem supărați sau triști, vom vedea când privim în oglindă
un copil încruntat sau care plânge.
Voi cum vă place să vă vedeți pe voi în oglindă? V-ați văzut zâmbetul în oglindă?