La sfârşitul propoziţiei în care se

comunică o informaţie,o constatare

se pune punct (.).

 Prietena mea este plecată la

bunici.
 Copilul a râs.
 1.Virgula ( , ) este semnul de
punctuaţie care se pune între
cuvintele unei enumerări.
2. Virgula separă într-o propoziţie
cuvântul care exprimă o strigare de
restul cuvintelor.
Anei îi plac merele, perele şi nucile.
 - Ce faci, Maria ?

Linia de dialog ( - ) este semnul

care marchează începutul unui
dialog.
Dialogul este convorbirea dintre
două sau mai multe persoane.

- Ce flori îţi plac?

 - Îmi plac trandafirii şi zambilele.

Semnul de punctuaţie două puncte

(:) se scrie la sfârşitul propoziţiei
care anunţă cuvintele unei persoane
sau înaintea unei enumerări.
Ionuţ întreabă :
- Cum se numesc munţii din
ţara noastră?
Am cules : mere, pere, nuci, gutui.

La sfârşitul propoziţiei prin care

se întreabă ceva (se cer informaţii)
se pune semnul întrebării ( ? ) .

- Cine merge în excursie ?

 La sfârşitul propoziţiilor care
exprimă o mirare, o bucurie, o
poruncă, un salut, un îndemn, o
urare, o strigare se scrie semnul
exclamării ( ! ) .
La mulţi ani !
Bună ziua, copii !
 Ce frumoasă este toamna !
Să fii atent la ore, Costeluş !

Se folosesc când reproducem

întocmai :
 titluri;
Am citit poezia ,,Iarna” .

 cuvinte, enunţuri sau texte.

 ,,Oare voi cădea pradă pieirii ?” se
întreba Brăduţ.

Propoziţia este o comunicare.

Primul cuvânt din propoziţie se
scrie începând cu literă mare.

Grivei latră în curte.

 El vrea un os mare.

- Ce frumos e zmeul acela !

Cuvintele sunt grupuri de sunete /

litere care au un înţeles.
Comunicarea dintre oameni se
face cu ajutorul cuvintelor. Se scriu
începând cu literă mare, cuvinte
care exprimă:
 nume de animale (Azor);
 nume de persoane(Laura);
 nume de localităţi (Oraviţa) etc.

Sunetul este partea cea mai

mică a unui cuvânt.
Sunetele se aud şi se rostesc.
Semnul sunetului este litera.
Literele se scriu şi se citesc.
 Sunetele a, e, i, o, u, ă, â (î )
se pronunţă uşor, fără ajutorul altor
sunete. Ele se numesc vocale.
copil ou os
 v v v v v

Sunetele b, c, d, f, g, h, j, k, l, m,
n, p, q, r, s, ş, t, ţ, v, w, x, y, z se
pronunţă cu ajutorul unor vocale.
Ele se numesc consoane.
 domn Lavinia
c cc c c c

Cuvintele trist, supărat, mâhnit,

necăjit sunt cuvinte cu sens
asemănător.
Cunoaşterea şi folosirea lor ne
ajută să evităm repetarea
supărătoare a unor cuvinte în text,
să ne îmbogăţim exprimarea.

Grupurile de cuvinte dulce – amar,

zi – noapte, înăuntru – afară ş.a.
sunt cuvinte cu sens opus .
 Textul scris din imaginaţie,
pe o temă propusă, se numeşte
compunere.
Părţile unei compuneri sunt:
introducerea ;
cuprinsul ;
încheierea .