Fondul de comert: existenta lui e consacrata de lege.

Perspectiva regimului juridic al fondului de comert (FC): nu avem o

reglementare unitara, se combina elemente de drept comun din CC art 541(care consacra posib constituirii unei
universalitati de fapt) si L 26/90, care reglementeaza continutul si regimul juridic al anumitor elemente. Daca e instrainat,
dar regimul special presupune intotdeauna un act autentic ad validitatem, daca FC are un imobil in continutul sau, simplul
act de instrainare nu e valabil.In cazul imobilelor trebuie incheiat un act authentic separate in cazul instrainarii FC. Pentru
mobile insa, nu avem cerinte de validitate si forma speciala. Actul prin care fondul e instrainat valoreaza si act de
instraimare a bunurilor din componenta sa, lucru intarit si de alin 2 al art 541.

In FC intra bunuri corporale si incorporale. Corporale: imobile, necesare activitatii profesionale a comerciantului si
bunuri mobile, folosite in legatura cu activitatea acestuia. Ele pot fi segmentate in materii prime, echipamente, inclusiv
mobilier de birou, masini, marfa in stoc (concept contabil: bunuri mobile corporale in proprietatea comerciantului si au
drept menire sa fie puse in vanzare, sa fie instrainate; numai ca in mom in care ne uitam la marfa in stoc, aceasta nu se
individualizeaza; cand a fost instrainata iese din FC). Marfa in stoc, atata timp cat se afla sub controlul comerciantului,
face parte din FC; cand a fost vanduta, iese din FC.

Bunuri incorporale: firma-inidiferent de forma de organizare, emblema (legea 26/90), clintela sau vadul comercial,
dreptul de proprietate intelectuala. Creantele si banii nu fac parte din FC, ele nu reprezinta elemente componente pe ideea
ca sunt parte a intreprinderii comerciale, dar nu sunt parte a FC pentru ca nu pot sa dea distinctivitate acestuia. Banii erau
considerati rezultatul activitatii, nu erau considerati indispensabili, in conceptia traditionala. La creanta, s-a acceptat ca
unele sa fie. Creantele de utilitate(energie, internet etc.) sunt considerate de majoritate ca fiind parte a FC sunt absolut
necesare petru a utiliza bunurile corporale.Creantele dr de a cere prestatia cuiva nu sunt vazute ca fiind elemente
definitorii, nu sunt elemente ale FC.

FIRMA: elementul de identificare cel mai important. Un FC nu are decat o singura firma, e o relatie biunivoca. Art 42
spune expresis verbis ca firma nu poate fi instainata separat de FC. Art 41 stabileste cateva solutii particulare cand se
instraineaza FC dar nu are ratiune economica disparitia comerciantului cedent.

EMBLEMA: Spre deosebire de firma, legea noastra nu impune caracter obligatoiu, e optionala. Ca si firma, si emblema e
un element suplimentar de distinctie a FC si a comerciantului. Art 43 (conditiile). Emblema este o reprezentare grafica,
spre deosebire de firma care este o denumire intotdeauna. Emblema seamana cu o marca, fara sa fie prin ea insasi o marca.
Spre deosebire de marca(care individualizeaza un bun sau un serviciu), emblema individualizeaza o activitate, indica
activitatea desfasurata. Nu este exclus ca o emblema sa fie si marca, cu alte cuvinte, sa fie foarte importante si pentru a
stabili caracterul comercial al bunului sau serviului FC. Trebuie sa te bazezi pe legea marcii in astfel de cazuri, nu pe
legea 26.

Cand aceeasi reprezentare grafica e si emblem, si marca, vei avea 2 regimuri juridice diferite de protectie: legea 26 si
legea marcii. Daca ti se incalca dreptul prin contrafacerea marcii, atunci automat e aplicabila legea marcii. Daca cineva
vrea acceasi emblema sau aseamanatoare cu a ta pentru a crea confuzie se incalca FC, de unde rezulta ca e incidenta legea
26. Emblema se poate instraina fara a duce la disparitia FC din patrimoniul instrainatorului.

CLIENTELA. Acest concept este si mai vast, chiar daca este amintit uneori in legislatia contabila, a concurentei loiale.
Nu reprezinta subiect de interes pt L26 sau NCC. Este un element cheie, esential al FC. Exploatand FC, trebuie sa obtii
clienti, din client rezulta venituri si din venituri profit. Scopul final al oricarui comerciant este mentinerea si cresterea
clientelei, insa clientela nu trebuie vazuta ca o masa de persoane fizice pentru ca, daca ar fi asa, ar insemna ca tu ca si
comerciant al FC ai avea un drept oarecare asupra acestor persoane; acest lucru ar fi contra drepturilor omului (ca fiecare
comerciant sa pretinda ceva de la clientul sau). Dreptul de a lua de la un comerciant concurrent nu trebuie sa fie sanctionat
in vreun fel in patrimoniul tau. Orice drept pe care il are comerciantul in legatura cu clientela niciodata nu se rasfrange in
parsoana clientului persoana fizica, asupra pers fizice care o compun. Clientela este valoarea economica data de
aptitudinea FC de a atrage cumparatori pentru bunurile si serviciile produse prin el.
Dreptul la clientela este protejat, astfel inca sa poti sa girezi produse si servicii interesante pentru cei care au cumparat de
la acel comerciant. Aceasta relatie cu clientela este protejata pentru ca pesupune o investitie complexa (bani, efort,
creativitate etc). Ii da dreptul de a fi protejat de atingerile nelegitime aduse acestuia. Daca un concurent creeaza cu FC sau
o activitate mai mare, iar o parte din cumparatori migreaza catre noul comerciant, rezulta ca aceste migrari sunt normale si
legitime (concurenta loiala). Atingeri nelegitime: cineva vrea sa iti fure ideea, sau sa faca o replica dup ace tu ai facut o
investitie complexa in proiectul tau.

Clientela e un element indispensabil FC? In legatura cu clientela, astazi se admite ideea de instrainare de clientele; nu se
instraineaza persoanele fizice clienti. Instrainez acest know-how care atrage clientii, dar pot efectiv sa instrainez si lista
clientilor-informatii utile, pt ca cineva a investit timp in a aduna aceste informatii. Aceasta instrainare de clienti nu este
efectiv o instrainare de clientela daca nu este insotita de tot ce inseamana clientela, toate datele acestora, informatiile
despre ce ii atrage pe clienti.

VADUL COMERCIAL (mai rar intalnit in legislatia contabila) inseamna abilitatea unei locatii de a atrage cumparatori
pentru bunurile si serviciile vandute in acea locatie. Spre deosebire de clientele care e data de talentul comerciantului,
vadul este atractiv pentru client prin locatie; el trebuie intotdeauna sa fie complimentat si de o anumita abilitate a celui
care are locatia pentru a pune in cadrul ei produse si servicii care sa se vanda in acel loc (ex: un restaurant celebru care isi
schimba locatia si se transforma in magazin de hainedaca tu ai o anumita abilitate de a pastra clientii si de a-i face sa
cumpere haine din acea locatie). Nu se intalneste la toti comerciantii, este important pentru cei care fac retail(restaurant,
magazine de haine, incaltaminte etc.). In foarte multe tari magazinele se contureaza a fi asezate in acelasi areal
geographic(strada etc.), locatia este potentiata si de faptul ca cei care cumpara stiu ca acolo este zona cheie a orasului pt
asa ceva. La noi este mai putin vizibil pentru avem un comert in curs de sedimentare.

In legislatia contabila intalnim notiunea de fond comercial, nu de fond de comert. Fondul comercial este exact aceasta
clientela, daca ea exista. In contabilitate, fondul comercial se vede atunci cand se instraineaza fondul de comert sau chiar
intreprinderea. Dai o evaluare per total, apoi ai elemente individuale. Ex: daca ai o cladire, o pui in contabilitate si legea iti
da voie intr-o anumita perioada de timp sa o amortizezi. In fiecare an tragi un procent din valoarea initiala. Legiuitorul iti
permite sa recuperezi treptat investitia facuta. Daca la un moment dat vinzi fondul de comert ca sa primesti pe el o
valoare mai mare decat valoarea contabila a elementelor componente, aceasta diferenta de valoarea este fondul
comercial care reprezinta de fapt clientela. pt simplul fapt ca cei care cumpara firma o vad mai valoroasa decat
elementele insumate

In legatura cu actele care privesc fondul de comert, L26, in art. 21, lit. a, mentioneaza obligatia de inregistrare in Registrul
Comertului a tuturor actelor legate de fondul de comert. Nu conteaza ca exista o garantie reala imobiliara, asta nu
inseamna pentru terti ca este opozabila o anumita garantie. Daca ai o ipoteca mobiliara inregistrata….. si nu e inregistrata
in Registrul Comertului, rezulta ca prin lege speciala prevaleaza ipoteca mobiliara din NCC. La instrainare nu ai niciun
registru alternativ.??

Ceea ce se accepta in continuare fara sa existe baza legislativa in acest sens este ca, odata cu instrainarea FC prin
vanzanre, schimb, donatie, cel care a instrainat are obligatia de concurenta raportat la dobanditor. In cazul persoanelor
fizice, cand acestea nu dispar prin instrainarea FC, se considera ca ar fi neloial si neeconomic sa inceapa sa desfasoare o
noua activitate de aceeasi natura cu cea pe care au instrainat-o pentru ca ei au cunostinte, clienti, stiu cum sa se adreseze.
Instrainatorul poate sa faca un comert asemanator cu cel instrainat ca sa il protejeze pe dobanditor. Are o obligatie de
concurenta pe care si-o asuma fata de dobanditor. In realitate acest lucru nu este scris in nicio lege, este in principal o
conventie.
 Societatea comerciala
Pentru a intelege ce inseamna societate e necesar sa intelegem contractul de societate, mai ales contractul de societate
simpla ( aceasta e forma sa principala). Contractul de societate e important pentru ca el se naste si functioneaza pe baza
unui acord de vointe, dar, in acelasi timp, el ca si mecanism de operare, ca raport intre organele de conducere, este supus
de regimul unor norme imperative (Legea 31 in completare cu NCC).

Exista 2 laturi: latura contractuala(cea stabilita de parti) si latura institutionala (nu se deroga de la aceasta din urma).
Prima latura dpdv cronologic este cea contractuala. Istoric, societatile ca persoane juridice s-au constitut tot din evolutia
contractului de societate. Persoana juridica a aparut tarziu, in sec. 15-16, insa, in epoca romana, cei care se asociau sa faca
comert impreuna, se asociau printr-un contract. Faceau o societate, insa ea nu avea sensul pe care il are azi. Acesta era un
contract si nu o persoana juridica noua, distincta de cei care au incheiat contractul. Aceasta asociere a fost creata de nevoia
de siguranta. Continua expansiune a Imperiului Roman crea un risc foarte mare pt comercianti(alocarea riscului,
impartirea lui intre mai multe persoane). Odata cu riscul se aloca si castigul.

Scopul societatii: impartirea riscului intre mai multe persoane; odata cu alocarea sumelor, se aloca si castiguri. Se impart
si piederile si castigurile.

 NCC art 1881, art 1887(dreptul comun e drept special al societatilor)

Dpdv al elementelor sale, contractul de societate este contratul intre 2 sau mai multe persoane fizice sau juridice,
prin care acestea se obliga fiecare fata de celelalte sa aduca o anumita contributie materiala sau o munca pentru a
constitui un fond care sa fie elementul de inceput si sa stea la baza desfasurarii unei activitati aleasa de aceste
persoane cu scopul de a obtine si imparti castigurile rezultate din desfasurarea acestei activitati si evident de a
suporta pierderile rezultate in urma desfasurarii activitatii. Este o definitie atipica.

3 elemente sunt fundamentale pentru contractul de societate:

1. elementul de aport (corporal sau incorporal)-fiecare contribuie cu ceva,

2. elementul de scop comun ( de ce s-au asociat, de ce contribuie fiecare cu ceva; acest scop comun se mai numeste
afectio societatis; nu exista o societate valabila fara un scop licit; scopul trebuie sa fie de natura economica; nu
poate fi un scop de liberalizare sau nelucrativ);
3. se impart conform unei chei de impartire castigurile si pierderile din desfasurarea acelei activitati-conventional
sau stability prin lege. De regula sunt mai mult de 2 persoane care constituie o societate:contract complex in ceea
ce priveste relatiile dintre ei, se nasc drepturi si obligatii reciproce in legatura cu cele 3 elemente intre asociati.

Important cand isi incalca obligatiile pt ca practic isi incalca obligatiile fata de toti ceilalti. Daca isi incalca obligatiile fata
de o singura persoana, unul dintre remedii ar fi rezilierea. Aceasta solutie este foarte nepractica, este daunator si nedrept
fata de angajati, cei cae au incheiat diferite relatii cu societatea, creditorii societatii etc. astfel, daca are loc rezilierea, are
loc numai partial-contractul inceteaza fata de persoana in cauza, dar societatea ramane

Daca ar fi un contract numai intre 2 persoane, atunci unul dintre remedii ar putea fi rezilierea: cel care nu executa si nu isi
indeplineste obligatiile. Acest lucru este daunator atat pentru ceilalti asociati, cat si pentru creditorii societatii. Rezilierea
are loc partial, numai fata de acea persoana care nu isi indeplineste obligatiile, societatea ramane intre ceilalti asociati.

Caracteristicile contractului de societate:

1. Este un contract intuitu personae. S-a incheiat intre oameni care au incredere unul in celalalt, dispusi sa aduca fiecare o
contributie sis a isi imparta riscurile supuse societatii.

2. Este un contract sinalagmatic, comutativ.

Trebuie vazute din perspectiva a 2 etape: etapa de constituire si etapa de functionare. Caracterul comutativ este
predominat in etapa constituirii. e mai putin vizibil acest caracter in timpul functionarii pentru ca obligatia pe care o ai
este de a te comporta loial fata de ceilalti asociati. Dpdv al mecanismului functionarii, ceea ce conteaza este acea vointa
sociala, care nu este o suma simpla a vointelor individuale, ci o rezultanta. Fiecare asociat gandeste din alta perspectiva
pentru luarea unei decizii. Unii conving pe altii sa isi schimbe parerea. Astfel s-a creat vointa sociala in vederea luarii unei
decizii unice pentru societate.

3. Impartirea castigurilor si a pierderilor.

4. Este intotdeauna cu titlu oneros. Scopul este de a obtine un profit=castigul societatii. O parte e folosita pentru
reinvestirea in societate, o parte se poate imparti intre ascoiati. Acest scop este un deziderat, toti spera ca isi vor recupera
banii investiti, chiar si in plus. Scopul este ceea ce ii motiveaza, daca nu se realizeaza in practica, asta nu inseamna ca
scopul e viciat.

5. Este cu executare succesiva. Ai dr si obligatii in legatura cu constituirea, dar in acelasi timp ai obligatia, daca participi
la societate, sa te supui anumitor reguli prevazute de actul constitutiv sau de lege.

6. Fondul comun (pe care nu il intalnim la alte contracte). Este numit si capital social.

7. Dpdv al formei, legea impune contractului sa fie incheiat in forma scrisa ad probationem.

Codul civil este destul de flexibil in legatura cu tipurile de aport. In art. 1894, 1895, 1898, 1899, vedem ca orice forma
care se poate concepe prin aport (aport incorporal, aport in cunostinte specifice, aport in numerar, inclusiv aport in munca
etc) sunt premise, nu toate dau acelasi drept.

Aportul in munca inseamna ca nu aduc niciun bun corporal, dar te obliga sa prestezi munca in fondul socitatii.
Contributia la societate consta in serviciile pe care le prestezi. Chiar daca toate aceste forme de aport sunt permise, nu
toate dau aceleasi drepturi. In legatura cu aportul, cele mai importante drepturi care se nasc sunt in legatura cu impartirea
drepturilor dintre aporturile aduse la societate, cele care dau sigur dreptul de a participa la impartirea castigurilor si
pierderilor (aport in natura propriu-zis, aport in bunuri incoporale). Aporturile in munca sunt excluse de la acest beneficiu,
nu ai drepturi complete de asociat (dreptul cel mai important din cadrul societatii este dreptul de a vota, adica dreptul
decizional). Daca te-ai obligat sa contribui in munca, poti participa la impartirea castigurilor si pierderilor, dar nu aid r de
a te asocial.

Cu privire la aportul in prestatie si cunostinte care poate fi diferit de aportul in munca, desi in unele cazuri se confunda,
art 1889 spune ca esti obligat in mod continuu sa livrezi acest aport cat timp esti membru in societate, fara a fi un asociat
complet. Alin. 3 spune ce sanctiuni exista, da dreptul la daune din partea societatii.

Cu privire la regimul aporturilor, altul decat in munca, art. 1883 creeaza o prezumtie de proprietate asupra aporturilor
aduse de ceilalti asociati. Aceasta prezumtie functioneaza in cazul in care exista un patrimoniu?? distinct de partrimoniul
asociatilor. De la aceste prezumtii se poate deroga prin contract. In cadrul societatii-contract, bunul este folosit de ceilalti
asociati.

In legatura cu aportul, avem 2 momente: momentul subscrierii si momentul varsarii. Ele se pot suprapune, dar in realitate
sunt distincte. Subscrierea este crearea obligatiei de a constitui acel aport. Ea se realizeaza prin semnarea contractului de
societate. Astfel, iti asumi obligatia de a aduce un aport. Varsarea inseamna controlul fizic si/sau juridic asupra acelui
aport. Distinctia intre varsamant si subscriere este importanta in cadrul legii 31 pentru ca pot exista anumite limitari de
drepturi ale asociatului care nu a subscris sau varsat la timp. Art. 1895 prevede, de asemenea, ca fieacre dintre asociati
raspunde fata de ceilalti si fata de societate (alin 1) pentru varsarea aportului pentru care s-a obligat. Rezulta dubla
asumare a obligatiei: fata de societate si fata de ceilalti. Fiecare si-a asumat obligatia plecand de la prezumtia ca toti vor
aduce un aport la capitalul social. Daca esti obligat fata de fiecare, inseamna ca fiecare teoretic poate sa intenteze o
actiune in despagubiri impotriva asociatului care nu a executat. Daca s-ar permite ca fiecare asociat sa aiba o actiune
individuala, atunci cea care ar pierde in ultima instanta ar fi chiar societatea. Fiecare se indestuleaza, dar societatea nu
primeste ceea ce are nevoie.

La societatea persoana juridica(fizica??), aceasta actiune poate fi exercitata doar de societate. La societatea contractuala
lucrurile nu sunt atat de evidente, dar in realitate este aceeasi solutie: ceea ce se obtine trebuie sa beneficieze tuturor. Este
intotdeauna o actiune colectiva, sociala, in beneficiul societatii.

Aporturile insumate formeaza capitalul social. Acest capital social este expresia contabila a valorii aporturilor subscrise
si varsate. Bunurile acestea individuale sunt elemente de patrimoniu, ele intra in activul societatii persoana fizica. La
societatea-contract(foamata pe contract), aceste bunuri intra in coproprietatea fiecarui asociat, dar capitalul social are
acelasi inteles. Este o iluzie astazi capitalul social ca o garantie pentru creditorii chirografari(istoric asa se spunea).

Cealalta conotatie este ca acest capital social sta la baza drepturilor asociatilor in legatura cu partile de interes. Capitalul
social este o fictiune contabila, dar este si elementul de baza pentru niste drepturi ale asociatiei. Partile de interes:
asociatii contribuie la societate cu bunuri corporale sau incoporale, iar pe baza lor se asteapta sa primeasca anumite dr din
societate.Drepturi primesc toti: de a participa la beneficii, dreptul de vot, cat reprezinta votul tau in societate, spre ex ai
aport de 10, ai 10 voturi dintr-o suta. Daca vrei sa iesi din societate si aceasta sa continue, instrainezi partile de interes.
Partea de interes inseamna o cota-parte din capitalul social. Ea este determinate de regula de valoarea aportului tau
raportata la valoarea totala a capitalului social.Valoarea de piata e cea care conteaza pt asociat, asa apeciaza el ce a obtinut
din societate.

Valoarea nominala a capitalului social si valoarea nominala a partilor de interes sunt subsumate unui principiu
fundamental: art. 1894: capitalul social se divide in parti egale etc (principiul egalitatii in drepturi). Intotdeauna o parte de
inters va fi egala cu orice parte de interes.

Titularul partilor de interes, asociatul, poate sa le instraieze (art 1901). Partile de interes nu sunt materializate, au o forma
incorporala, sunt niste drepturi. Fiecare asociat poate cere asociatiei diverse lucruri: sa participle la lichidarea soc etc.
Indiferent de natura dreptului, real sau cvasireal, poti sa il instrainezi. Poate fi instrainat unui asociat sau unui tert.
Restrictiile sunt diferite in functie de calitatea pers care cumpara partile. Legea impune o restrictie imperativa in legatura
cu tertii(este permisa numai cu consimtamantul tuturor asociatilor ramasi). Logic, pt ca tertul e un necunoscut.

Codul civil a adus o solutie practica in situatia in care asociatul, in ciuda aceste interdictii, instraineaza totusi partile.
Alin 2: orice asociat poate rascumpara substituindu-se in dr dob(luand practic pozitia dob), partile de interes dob cu t
oneros de catre un tert fara consimtamantul tuturor in termen de 60 de zile. Daca partile nu ajung la cel pe care l-a ales
asociatul.Ei nu ii permit accesul preluandu-i partile de interes si platind o contravaloare. Contravaloarea e stabilita de un
expert. Aici pierde asociatul instrainator pt ca a iesit din soc si e pos ca val cu care ramane sa fie mai mica ptc asta e ceea
ce primeste el. Dob pierde partile de interes ptc nu a fost suficient de diligent si nu mai poate intra in societate. El ramane
cu dr de creanta impotriva asociatului instrainator pt a-si redobandi banii, nu cu banii. Este o solutie care isi atinge scopul:
descurajeaza si pe dob sip e intrainator de a face aceasta operatiune fara acordul celorlalti asociati, permite pastrarea
caract intuitu personae printr-o sol practica: rascumpararea. Daca asoc nu au bani sa plateasca rascumpararea, atunci tertul
ramane asociat. Incalcarea este validata si nu mai duce la nulitatea contractului. Tertul ramane asociat.

In leg cu impartirea castigurilor si pierderilor este legata de cap soc si a partilor de interes. Regula care vine si din 1984, in
lipsa de stipulatie contrara, partile participa la impartirea castigurilor si pierderilor cu o rata a contributiilor in societate.
Art 1902 stabileste limitele in care partile pot deroga de la acest principiu: partile pot negocia orice- impartirea asimetrica
a profiturilor si a pierderilor. Nu pot face un singur lucru: una dintre ele sa isi assume toate castigurile sau una dintre ele
sa isi assume toate pierderile. Incalcarea acesteia duce la nulitatea absoluta. Foarte des intalnite in contr de achizitii
publice: legea 31.

In leg cu scopul societatii, soc nu se poate constituti chiar daca are aporturi, daca asociatii nu au un obiectiv comun, care
trebuie sa existe la momentul constituirii soc. Este o cauza de validitate. Sa fie licit, moral etc. Acest scop nu ramane
stabil, static ptc activitatea economica presupune adaptarea la conditiile de piata, flexibilitate. Nu este de neconceput ca
asociatii sa schimbe scopul sau sa adauge si alte scopur, acest lucru nu atrage stingerea societatii Nu invalideaza
contractul. Are loc o modificare a scopului contr. Pe durata stabilita de parti el poate suferi modificari ( dif fund fata de
contractele civile). Schimbarea ob contr se face cu majoritate sau este necesara unanimitatea? In legea soc comerciale
solutia este cu majoritate. La contractul de soc sol este unanimitatea, dar este indirect stabilita prin art 1910 care stab
principiul in alin 2 ca o hot se ia cu maj voturilor asociatilot si alin 3 este exceptia: unanimitatea.

Neindeplinirea scopului soc din diverse considerente: proasta concepere, schimbarea imprejurarilor economice, unii
asociati nu mai lucrea pt scopul initial, devin dezinteresati etc. Indiferent de motiv, nu duce la invalidarea contr, contr
este valabil. Acest lucru reprezinta o cauza de incetare a contr? Raspuns: depinde de vointa asociatilor. Daca unii asociati
vor in continaure sa realizeze scopul in ciuda dificultatilor, acestia nu pot fi sanctionati prin desfiintarea soc. Fata de
asociatii care nu mai participa la viata soc, contractul poate inceta, rez partiala. Contractul in sine isi continua viata. Doar
daca toti asoc sunt de acord, atunci va avea loc incetarea contractului. Daca scopul s-a atins, acesta repr un caz de incetare
a societatii, asta numai daca asociatii nu decid sa modifice obiectul societatii.

Tot in legatura cu scopul, exista si cateva obligatii care poarta in sarcina fiecarui asociat, obl specifice, legale, al caror
scop este de a permite desf in bune conditii a scopului societatii:

1. Art 1903-obligatia de neconcurenta. Asociatul nu poate face o operatiune care ar fi pagubitoare pentru societate
sau o activitate care ar putea lipsi societatea de bunurie , prestatiile sau cunostintele specific la care asociatul s-a
obligat. Spre ex, nu poti sa faci un comert concurent cu al societatii. Obligatia de neconcurenta= face parte din
obligata mai generala de loialitate a asociatului fata de societate.
2. Obligatia de loialitate a asociatului fata de societate: cat timp este asociat, in legatura cu actele incheiate
trebuie sa dea prioritate interesului societatii fata de interesul personal.
3. Art 1904: interdictia de a fol bunurile soc in intereseul tau sau al altor persoane cu prioritate. Ceea ce este
interesant la soc simpla este ca ca in soc simpla este permis sa fol b soc, cu acordul sau fara ac celorlati asociati,
daca le fol sa le fol potrivit destinatiei acestora si fara a stanjeni pe cineva. Chiar daca tu beneficiezi de aceste b,
acest beneficiu nu trebuie sa vatame pe cnv. Alin 2 spune ca daca vatama pe cineva esti obligat sa restitui aceste
bunuri societatii, iar pierderile le suporti tu. La societatea contractuala ele trebuie folosite in interesul societatii.

Art 1905 vorbeste de folosirea fondurilor comune.