Drept procesual civil

Curs 12

Inregistrarea cererii de chemare in judecata - procedura

Cererea de chemare in judecata se poate depune personal, prin reprezentant (caz in care trebuie atasata imputernicirea
avocatiala sau a consilierului sau procura in forma autentica) dar si prin posta, curier, fax sau posta electronica. Insa in
cazul depunerii cererii prin fax sau mail exista o practica a instantelor care spun ca acest lucru nu scuteste de depunerea
ulterioara in forma scrisa la registratura (asta din cauza art.149, alin. 3 NCPC spune ca atunci cand inscrisurile nu sunt
suficiente instanta poate sa le multiplice chiar ea, pe cheltuiala ei; instantele noastre interpreteaza ca in cazul cererilor de
chemare in judecata obligatia depunerii cererii in atatea exemplare cate parti sunt + unul pt instanta nu ar putea fi suplinita
prin fotocopierea de catre instanta a cererii si a exemplarelor si prin comunicarea catre partile celeilalte, depunerea acestor
acte fiind o chestiune de regularizare a cererii de chemare in judecata);

- Briciu are anumite rezerve fata de aceasta practica, apreciind ca in principiu nu e cu nimic deosebita cerea de
chemare in judecata de alte inscrisuri care se depun la dosar. La fel ca si in cazul altor inscrisuri, in cazul cererii
de chemare in judecata instanta, in functie de amploarea acesteia, in functie de numarul inscrisurilor, poate decide,
de la caz la caz, daca multiplica chiar ea pe cheltuiala partii reclamante si comunica celorlalti sau pune in vedere
reclamantului sa depuna cererea in forma scrisa in atatea exemplare cate parti sunt + unul pt instanta sub
sanctiunea nulitatii cererii (daca nu se supune). Nu trebuie sa mergem pe ideea ca textul ar interzice sau ca nu ar
da posibilitatea ca in cazul cererii de cheamare in judecata instanta sa multiplice chiar ea cererea (pt ca unori pot fi
cereri marunte, cum sunt ordonantele presedintiale, cererile de sechestru, chestiuni care trebuie formulate rapid si
atunci e mult mai bine pt sistemul judiciar ca instanta sa copieze ea – mai ales ca daca sunt cereri de urgenta,
scurte, ele nu au un numar mare de inscrisuri – si sa comunice, imputand cheltuiala partii reclamante). Niciun text
nu indica faptul ca in cazul cererii de chemare in judecata nu s-ar aplica textul de la art. 149, alin.3. NCPC.

Actele care se depun la registratura in aceeasi zi urmeaza procedura de inregistrare, stabilindu-se obiectul cauzei, data
certa si si numarul de dosar in Ecris. Daca ele vin prin fax spre ex., la ora 23 ele vor fi inregistrate in ziua urmatoare in
care exsita program la registratura.

- Stabilirea obiectului, nu instanta face asta, ci reclamantul. Textul din ROI-ul instantei vrea sa spuna ca pe corperta
dosarului se va scrie pe scurt obiectul dosarului de catre un grefier cu studii juridice (cu alte cuvinte acesta scrie
„partaj”, „revendicare”, „granituire” samd). Aceasta mentiune apare pe coprta dosarului si pe aplicatia Ecris si ori
de cate ori vom cauta dosarul pe protalul instantei vom gasi aceasta mentiune (insa nu asta inseamna calificarea
cererii, judecatorul poate decide oricand ca cererea pe care a numit-o grefierul „revendicare” e de fapt „evacuare”
spre ex. – dar, pt a exista o inregistrare totusi, exista aceasta procedura care nu atinge cu nimic fondul).
- In ceea ce priveste numarul de dosar, exista un numar unic al dosarului format dintr-un numar din registrul
general electronic, numarul de identificare al instantei si anul inregistrarii (deci orice dosar va avea trei numere:
un numar de intrare – 1001- codul de identificare al instantei – fiecare instanta are un cod si anul). Acest numar
unic se va pastra pe tot parcursul judecatii, chiar si in caile de atac.
- In ceea ce priveste data certa, desi legiuitorul permite depunerea cererii prin curier, posta, fax, posta electronica,
in realitate singura modalitate care asigura data certa ca fiind cea a depunerii si nu cea a inregistrarii la instanta
este posta sau curieratul. Acest lucru il deducem din art. 183 NCPC unde ni se spune ca actul de procedura depus
inauntrul termenului prin scrisoare recomandata la oficiul postal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori
serviciu specializat de comunicare este socotit a fi facut in termen. Acelasi regim il are si actul depus la unitatea
militara sau la administratia locului detinerii pt militarii in termen si pt detinuti. Deci in afara acestor modalitati
care au particularitatea de a fixa respectarea termnenului la data depunerii lor la posta sau la administratia locului
de detentie ori la unitatea militara, restul mijloacelor (faxul sau posta electronica) vor asigura data certa numai la
 momentul inregistrarii la instanta. Deci orice blocaj al faxului sau al mailului nu va putea fi invocat de catre partea
care a transmis spunand ca ea totusi a transmis cu doua zile in urma spre ex. si ca nu intelege de ce la instanta s-a
inregistrat abia dupa trei; in acest caz partea nu va avea castig de cauza; singurul mod in care poti intr-adevar sa iti
conservi termenul este posta sau curieratul. Astfel, daca esti presat de termen mai bine depui cererea la posta cu
confirmare de primire decat prin mail sau fax.

Cerera de chemare in judecata va fi pastrata la dosar impreuna cu plicul pe care se afla data depunerii la posta, astfel incat
sa poata fi verificata cu usurinta data la care se raporteaza indeplinirea termnului – data postei, nu data ajungerii la
instanta (deci intotdeauna nu trebuie sa ne uitam numai la cererea de chemare in judecata – ea poarta o viza a istantei, sus
– trebuie sa ne uitam si pe spate; daca exista un plic inseamna ca partea cealalta a depus cererea de chemare in judecata
prin posta, ceea ce inseamna ca termenul trebuie calculat dupa data postei, nu dupa data vizei de inregistrare la instanta;
daca nu exista plic pe spatele cererii ne luam dupa data scrisa de catre grefierul care a primit cererea la registratura in viza
de primire).

Dupa primirea cererii si constituirea dosarului cererea de chemare in judecata se preda presedintelui sau persoanei
desemnate de acesta (in concret, desi textul spune asa, cererea nu se preda presedintelui – acest text nu se aplica in
practica; se preda persoanei desemnate) care va lua de indata masuri pt stabilirea in mod aleatoriu a completului. Cu alte
cuvinte circuitul este: cererea se inregistreaza, primeste numar si data certa, se introduce in aplicatia Ecris, aplicatia
genereaza numarul de dosar, se completeaza campurile Ecris cu obiectul cererii samd, dupa care se inainteaza unei
persoane care este desemnata de catre presedintele instanei sa se ocupe cu distribuirea aleatorie a dosarului la complet.

- In ROI-ul instantelor spune ca daca ulterior inregistrarii unei cereri se constata ca la instanta s-a depus cel putin o
cerere formulata de aceleasi parti, chiar impreuna cu altele, avand unul dintre obiectele initiale (nu neaparat
acelasi obiect), toate cererile vor fi repartizate primului complet investit. Cu alte cuvinte, daca am o cerere intre A
si B in care s-a invocat partajul judiciar al unor bunuri si apoi om alta cerere intre A, B si C in care s-a invocat tot
partajul judiciar al acelorasi bunuri automat cauza a doua se trimite la cauza intai. E posibil ca in cauza a doua sa
se mai fi cerut si anularea unui testament – nu conteaza, obiectul partial este identic (ceea ce inseamna ca se va
duce cauza a doua la completul caruia i s-a repartizat cauza intai).
- In continuare ROI-ul spune ca aceste reguli se aplica si daca primul complet investit a luat act de renuntarea la
judecata cererii sau a anulat cerea ca netimbrata, nesemnata sau pt neindeplinirea unor conditii prevazute de
NCPC. Sensul acestor prevederi este acela de a impiedica eludarea regulilor privind distribuirea aleatorie. Textul
acesta se afla in hotararea CSM nr. 1375/2015 si a venit in urma unui control al inspectiei judiciare care a constat
ca un mai multe instante se depuneau pana la 40 de cereri identice, dupa care reclamantul renunta la 39 dntre ele,
in felul asta eludand regulile de distribuire aleatorie (pt ca daca introducea 40 de cereri, ele, prin distribuire
aleatorie ocupau toate completele instantei; dupa ce avea aceeasi cerere la toate completele instantei se judeca la
completul care ii convenea si renunta la celelalte cereri sau le lasa netimbrate sau le facea informe). Atunci CSM a
spus ca daca exista o cerere si s-a distribuit aleatoriu si apoi mai sunt introduse alte cereri care au acelasi obiect
sau chiar inca un obiect pe langa primul, toate aceste cereri sa se duce la primul complet.
 Aceasta norma este insa o norma regulamentara (nu trebuie sa consideram a fi asimilabila litispendentei!). Poate uneori
aceasta regula sa se grefeze pe o litispendenta, dar nu intotdeauna. Diferenta este ca aceasta regula se aplica de catre
grefier (el va trimite dosarele la primul complet – asta nu inseamna si ca acel complet trebuie sa accepte faptul ca e
litispendenta; s-ar putea ca obiectul a fie total diferit, dar el sa para ca este acelasi pt ca grefierul nu este instruit). In
cazul regulii din ROI este vorba numai de o trimitere administrativa a dosarului in vederea luarii masurii
(litispendentei); este vorba de o chestiune de distribuire pe complete, pricinile nu trebuie neaparat reunite daca nu sunt
indeplinite conditiile litispendentei; aici vorbim doar de distribuirea aleatorie pe complete.

Dupa ce s-a distribuit aleatoriu completului urmeaza inregistrarea in registrul de dosare (dar se fac inregistrari si in
registrul informativ, in condica de sedinte).

- Registrul general cuprinde, in ordinea intrarii, toate dosarele de la judecatorii, tribunale, tribunale specializate,
curti de apel si sectiile acestora (practic avem in el toate dosarele instantei in rodinea intrarii); tot aici vom gasi si
 tot ce s-a depus la acel dosar (corespondenta ulterioara – cereri, intampinari, cereri reconventionale, cereri de
recuzare, cereri de eliberare a copiilor de la dosar samd);
- Registrul informatic – in el se mentioneaza pt fiecare dosar (trecut in ordine numerica) primul termen de judecata,
termenele ulterioare, conexarle, disjungerile sau atasarile la alt dosar;
- Registrul de termene – in el se trec termenele fixate pt jdecata in fiecare dosar;

Registrul informativ si registrul de termene se refera la ipoteza in care dosarul a primit deja termen de judecata.

- Condica de sedinta – in ea se trec solutiile din dosar la fiecare termen;

Toate acestea sunt transmise celor interesati intr-o forma sintetica si simplificata prin accesarea portalului instantelor.

Efectele pe care le produce inregistrarea cererii de chemare in judecata

1) Efectul de investire a instantei;

2) Efectul de fixare a cadrului procesual in care se va desfasura judecata sub aspectul partilor si al obiectului (pt ca
de regula instanta nu poate interveni sub aspectul acestor doua elemente – parti si obiect – in sensul ca numarul partilor
este determinat de reclamant si numai reclamantul poate sa modifice cererea prin extinderea numarului de parati, poate
face acest lucru si paratul ptrintr-o cerere reconventionala - exista totusi o exceptie: introducerea in oficiu a unor terti in
proces; in ceea ce priveste obiectul – numai reclamantul poate modifica obiectul cauzei, este interzis judecatorului sa se
pronunte asupra altori lucruri decat cele care s-au cerut – exista si exceptii: in materie de divort spe ex. instanta se va
pronunta asupra exercitarii autoritatii parintesti in cazul in care exista minori si asupra numelui pe care parile il vor purta
dupa incetarea casatoriei, chiar daca ele au neglijat acest aspect).

3) Efectul alegerii de competenta atunci cand reclamantul are posibilitatea de a alege intre mai multe instante
deopotriva competente teritorial (adica in cazul competentei teritoriale alternative).

4) In cazul unor cereri cu caracter strict personal, in unele situatii, numai daca cererea de chemare in judecata a fost
introdusa (inregistrata) ea va putea fi continuata de catre mostenitori. De ex.: in materia donatiei –art. 1024 NCC care
prevede ca actiunea in revocarea donatiei pt ingratitudine poate fi exercitata numai impotrivat donatarului; daca donatarul
moare dupa introducerea actiunii, aceasta poate fi continuata impotriva mostenitorilor – cu alte cuvinte aici introdcerea
actiunii etse foarte importanta pt ca daca donatarul moare cu o zi inainte de a se inregistra cererea de chemare in judecata,
donatia nu va mai putea fi defiintata pt acest motiv (al ingratitudinii); daca insa el moare imediat dupa ce s-a inregistrat
cererea, ea poate fi judecata si vor fi introdusi in cauza mostenitorii prin transmiterea calitatii procesuale pasive; la fel,
cererea de revocare a donatiei pt ingratitudine nu poate fi introdusa de mostenitorii donatorului cu exceptia cazului in care
donatorul a decedat in termenul prevazut in lege si daca acesta nu l-a iertat pe donatar (adica se considera ca donaorul ar fi
putut inca sa introduca cererea daca era in viata); de asemenea mostenitorii pot introduce actiunea in revocare in termen
de 1 an de la data mortii donatorului daca acesta a decedat fara a fi cunoscuta cauza de revocare (evident, daca donatorul
introduce cererea de revocare poate fi continuata de catre mostenitorii lui, aici nu e nicio problema).

5) Efectul punerii in intarziere a debitorului, atunci cand punerea in intarziere este necesara (pt ca sunt si situatii in
care debitorul este de drept pus in intarziere); art. 1522 NCC spune ca debitorul poate fi pus in interziere printr-o
notificare scrisa, fie prin cerere de chemare in judecata (e vorba de inregistrarea cererii de chemare in judecata). Cererea
de chemare in judecata formulata de catre creditor fara ca anterior debitoul sa fi fost pus in intarziere confera debitorului
dreptul de a executa obligaia intr-un termen rezonabil, calculat de la data la care cererea a fost comunicata (daca obligatia
a fost executata in acest termen, cheltuielile de judecata raman in sarcina creditorului). Cu alte cuvinte de aici invatam ca e
adevarat ca cererea de chemare in judecata reprezinta un mod de punere in intarziere, dar acest mod, desi satisface
scopurile punerii in intarziere totusi e mai putin eficient decat punerea in intarziere printr-o notificare anterioara deoarece
ii da posibilitatea debitorului sa scape de cheltuielile de judecata daca executa intr-un termen rezonabil de la data
comunicarii cererii (pe cand punerea in intarziere anterior introducerii cererii practic nu da o astfel de posibilitate
debitorului potrivit NCC).

6) Efectul incetarii bunei-credinte a paratului odata ce a fost introdusa aceasta cerere. De ex. intr-o actiune in
revendicare paratul datoreaza fructele de la data introducerii cererii de chemare in judecata, moment de la care el nu mai
poate fi considerat ca a fost de buna credinta (concluzie intemeiata pe art. 566 NCC – posesorul de rea-credinta si
detentorul precar vor fi obligati la resituirea fructelor).

7) De la momentul inregistrarii cererii de chemare in judecata bunul devine litigios. Notiune de „drept litigios” a fost
transata de art. 1653, alin. 3 NCC care spune ca bunul litigios este cel in legatura cu care exista o cerere de chemare in
judecata pana la solutionarea acesteia in mod definitiv. Nu e bun litigios cel aflat intr-o procedura prealabila cererii de
chemare in judecata (chiar daca acea procedura ar fi una obligatorie); la fel nu este bun litigios in ipoteza in care s-a
solutionat pricina definitv dar subzista posibilitatea formularii contestatiei in anulare sau a revizuirii; in VCC nu se spunea
ce inseamna „bun litigios”, aceasta notiune fiind interpretata extensiv (acoperea inclusiv simplele notificari pe care o parte
ridica pretentii cu privire la un bun, simplele puneri in intarziere, nu numai inregistrarea unei cereri de chemare in
judecata); acum lucrurile s-au clarficat - numai inregistrarea unei cereri de chemare in judecata genereaza natura litigioasa
a bunului;

- Intereseaza natura bunului (litigios/nelitigios) din perspectiva nultatilor prevazute in NCC – cea de la art.1653
care spune ca judecatorii, procurorii, grefierii samd nu pot dobandi drepturi litigioase care sunt de competenta
instantei in a carei circumscriptie isi desfasoara activitatea.

8) Efectul intrerupritv de prescriptie in sensul ca termenul de prescriptie extinctiva este inrerupt chiar daca cererea a
fost introdusa la o instanta necompetenta – art. 2539 NCC spune ca prescriptia este intrerupta chiar daca cererea a fost
facuta la un organ de jurisdictie ori de urmarire penala necompetent sau chiar daca este nula pt vicii legate de forma;
alin. 2 spune ca prescriptia nu este intrerupta daca cel care a facut cererea de chemare in judecata sau de arbitrare ori
de interventie in procedura insolventei sau urmaririi silite a renuntat la ea, nici daca cererea a fost respinsa, anulata ori
s-a perimat printr-o hotarare ramasa definitiva. Cu alte cuvinte, efectul intreruptiv de prescriptie este unul conditionat de
admiterea cererii (pt ca la alin. 2 sunt variante de neadmitere a cererii); respingerea cererii, anularea ei, perimarea sterg
efectul intreruptiv. Totusi, teza finala a art. 2539, alin. 2 spune ca in ciuda faptului ca efectul intreruptiv de prescriptie se
sterge, daca reclamantul, in termen de 6 luni de la data cand hotararea de respingere sau de anulare a ramas definitiva,
introduce o noua cerere, prescriptia este considerata intrerupta prin cererea de chemare in judecata sau de arbitrare
precedenta, cu conditia insa ca noua cerere sa fie admisa. Cu alte cuvinte, daca ai formulat o cerere de chemare in
judecata, n-ai timbrat-o, ea se anueaza (teoretic efectul intreruptiv de prescriptie este sters), dar in ineriorul unui termen de
6 luni de la ramanerea definitiva a hotararii de anulare poti intoduce o noua cerere, caz in care te vei bucura inca de efectul
intreruptiv al primei cereri.
- Multi s-au gandit sa spuna ca in cazul asta de fapt efectul intreruptiv va exista. Da, partial pt ca efectul intreruptiv
obtinut prin efectul cererii de chemare in judecata corect formulate este reluare a cursului prescriptiei (care poate
fi de 3 ani); in schimb, in ipoteza in care cererea ti se respinge pt vicii de forma sau se anuleaza sau se perima ai la
dispozitie doar 6 luni. In plus, teza I a alin. 2 vorbeste despre faptul ca prescriptia este respinsa, anulata sau s-a
perimat; teza a IIa vorbeste despre faptul ca se poate formula o noua cerere in caz de respingere sau de anulare, nu
vorbeste nimic de perimare – trebuie sa intelegem ca efectul intreruptiv opereaza si in cazul perimarii pt ca printr-
o modificare ulterioara a LPA a NCC s-a prevazut ca acelasi efect se produce si in cazul in care cererea se perima
(este doar o omisiune aparenta) – art. 205¹ LPA.
- Este vorba de o posibilitate a reluarii cererii cand respingerea nu e pe fond. Daca s-a respins cererea pe fond,
degeaba formulezi o noua cerere pt ca exista autoritate de lucru judecat (si atunci indiferent ca esti in termenul de
prescriptie ti se va opune exceptia autoritatii de lucru judecat).
Verificarea si regularizarea cererii de chemare in judecata

NCPC a intodus acest mecanism de verificare si regularizare a cererii de chemare in judecata. El intervine imediat dupa ce
s-a desemnat completul va judeca pricina (deci s-a procedat la distribuirea aleatorie), dosar fiind trimis judecatorului
desemnat in mod aleatoriu. Acest judecator care a fost desemnat aleatoriu va face aceasta verificare (nu presedintele
instantei, nici judectorul care desemneaza judecatorul care judeca procesaul si nici grefierul).

 De ce este necesara o astfel de procedura?

Este adevarat ca ea este partial o inventie in NCPC – si in VCPC exista, dar ea nu se mai aplica (pt ca era o procedura care
presupunea lucruri identice, dar, din cauza modului in care se facea repartizarea aleatorie a dosarelor si a modului de
inregistrare a dosarelor – intrucat aceste dosare se repartizau direct de catre instanta – in VCPC prevederea care
reglementa aceasta procedura ramasese lipsita de obiect). NCPC a valorizat aceasta prevedere din VCPC si a asezat-o
inaintea momentului in care se comunica cererea paratului (cu alte cuvinte gandirea leguitorului a fost in felul urmator:
dupa ce am primit la instanta o cerere, nu ma apuc sa o comuni paratului decat dupa ce clarific eu judeatorul care voi
judeca cererea, ca acea cerere indeplineste exigentele de corectitudine formala; ratiunea NCPC a fost aceea de a se
comprima cat mai mult timp de judecata – daca as comunica o ceree informa, evident ca paratul va sesiza toate
informalitatile prin intampinare; la primul termen de judecata, ca judecator nu as face altceva decat sa citez partile, sa
rezolv exceptiile si pt cele corecte ar trebui fie sa anulez cererea, fie sa acord un termen pt ca informalitatile sa fie
complinite, ceea ce inseamna ca acest lucru se petrece cand partile deja sunt deja citate; intr-o cerere cu 5-6 parati spre ex.,
dau un termen care va presupune refacerea procedurilor de citare – riscul de a gresi din nou este imens). Vrand ca aceste
nereguli sa nu treneze judecata, leguitorul le-a plasat intr-o faza preliminara, inainte de citarea partilor (in aceasta faza
paratul nici macar nu stie ce exista o cerere de chemare in judecata, astfe incat, de multe ori, daca cererea este informa si
nu pot fi rectificate viciile de forma, paratul nici nu va sti ca in legatura cu el exista posibilitatea de a se declansa un
proces contradictoriu, existand o cerere de chemare in judecata careia instanta nu i-a dat curs).

- Acest a socat procedura civila pt ca majoritatea justitiabililor si a avocatilor erau o obisnuiti sa dea drumul la
cererile de chemare in judecata cu o oarecare larghete (in ideea ca oricum neregulile se vor clarifica la primul
termen – de ex. nu depun imputernicirea ca pot sa o depun si la primul termen). Momentul in care aceste cauze au
devenit cauze de anulare a cererii pana sa se comunice paratului socul a fost imens.
- Nu mai putin adevarat este ca nici judecatorii nu au inteles art. 200 si au inceput sa anuleze cererea pt orice
informalitati, chiar daca ele nu erau unele esentiale (cum ar fi de ex. CNP-ul paratului/ contul bancar al paratului –
textul de la art. 194, lit. a) spune foarte clar ca indici CNP-ul paratului/ contul bancar daca il cunosti). Dupa o
perioada de aplicare a acestui text instantele l-au inteles, iar acum el a inceput sa-si produca efectele benefice (in
sensul ca intr-adevar inlatura acele cereri care chiar nu pot fi reparate) si a disciplinat intr-o anumita masura clasa
juristilor astfel incat, intr-adevar, dupa aprox. 3 ani de cand e in vigoare textul putem spune ca cererile au inceput
sa aiba un continut mult mai coerent si mult mai corect din punct de vedere formal.

Art. 200 a fost verificat de CCR (in urma exceptiilor de neconstitutionalitate), aceasta stabilind ca este constitutional.

 Ce verifica judecatorul in procedura de regularizare a cereri de chemare in judecata?

Art. 200 NCPC spune ca judecatorl verifica mai intai daca cererea indeplineste conditiile prevazute la art. 194-197 NCPC.

- Asta inseamna ca nu se verifica indeplinirea/neindeplinirea unei proceduri prealabile (aceasta pricum se invoca
numai de catre parat; nici procedura prealabila din materie succesorala nu se verifica in procedura de
regularizare).
- Se verifica forma cererii de chemare in judecata, numarul de exemplare (cu mentiunea ca instanta poate sa afaca
si aplicarea textului care da posibilitatea chiar instantei sa multiplice) si timbrarea. De asemenea, printr-o
modificare a textului, in aceasta procedura se verifica si daca repartizarea la o sectie sau la un complet specializat
este facuta complet (iar daca se constata ca pricina a ajuns la o alta sectie specializata sau la un alt complet
specializat decat cel corespunzator obiectului cererii, in interiorul acestei proceduri instanta va putea trimite
 dosarul la sectia/completul specializat corespunzator printr-o incheiere – daca si acea sectie/ acel complet va nega
atrbuirea si va trimite dosarul inapoi se va crea un conflict asimilat conflictelor de competenta si va fi solutionat
de catre instanta superioara si comuna celor doua). Deci se verifica indeplinirea tuturor conditiior de forma, mai
putin chestiunea legata de indeplinirea unei proceduri prealabile atunci cand legea o prevede.

 Care este rezultatul verificarilor?

Fie judecatorul apreciaza ca cererea indeplineste toate conditiile formale, caz in care va proceda la comunicarea ei catre
parat(i).

Fie va aprecia ca cererea nu indeplineste conditiile formale, caz in care reclamantului i se va comunica in scris sa
complineasca viciile intr-un termen de 10 zile de la primirea comunicarii. Necomplinirea viciilor in termen de 10 zile
atrage sanctiunea anularii cererii (art. 200, alin. 3 NCPC).

 Sanctiunea nulitatii nu se aplica intr-un singur caz: in cazul in care reclamantul care are domiciliul in strainatate
nu indeplineste obligatia de a-si alege domiciliul in tara sau atunci cand sunt mai multi reclamanti si ei nu-si indeplinesc
obligatia de a-si desemna un mandatar comun. In aceste situatii vor interveni alte sanctiuni:
- In cazul in care nu-si alege domiciliul in tara reclamantul va fi citat printr-o procedura simplificata;
- In cazul in care reclamantii nu-si indeplinesc obligatia de a-si desemna un reprezentant comun atunci instanta va
dispune prin rezolutie desemnarea unui curator.

 In unele cursuri si intr-o anumita jurisprudenta vom gasi o anumita distinctie care spune ca nulitatea nu va
interveni decat in acele situatii in care vorbim de nulitati exprese (unde vatamarea se prezuma). Nuliatile exprese vizeaza,
conform art.196, alin. 1, lipsa numelor partilor, lipsa obiectului, lipsa motivarii in fapt a cererii si lipsa semnaturii (in
restul cazurilor aceasta parte a doctrinei spune ca nu intervine nulitatea, aceste lipsuri putand fi complinte la primul
termen).
- Aceasta teza se bazeaza pe ideea ca atata timp cat e o nuliatate virtuala si e necesara proba vatamarii, nu se poate
face aceasta proba prin simplul fapt ca cel care ar fi interesat sa o faca (paratul) nici macar nu stie de cererea de
chemare in judecata (cu alte cuvinte proba vatamarii nu poate fi facuta).
 O alta parte a doctrinei (+ Briciu) spune ca nulitatea va interveni in toate cazurile, mai putin in cele care privesc
indeplinirea unei proceduri prealabile (nefacandu-se distincte intre nulitatile exrese si nulitatile virtuale, intre nulitatile
esentiale si nultatile neesentiale).
- Cei ce sustin aceasta teza spun ca tocmai distinctia intre nulitati exprese si nulitati virtuale, cu relevanta exclusiv
in partea probatorie a nulitatilor, este improprie unei faze contradictorii (in care nu se poate pune probema de
proba, contraproba, rasturnarea de prezumtii samd). In legatura cu ratiunile pt care s-a instituit aceasta procedura,
in aceasta faza toate neregularitatile sunt expres prevazute sub sanctiunea nulitatii (distinctia de mai sus este
valabila doar in faza judecatii). In faza verificarii, toate nulitatile de la art. 194-197 sunt exprese pt ca textul de la
art. 200 spune ca atunci cand cererea nu indeplineste cerintele de la art. 194-197 reclamantului i se vor comunica
in scris lipsurile, cu mentiunea ca daca in termen de cel mult 10 zile nu reface modificarile sau completarile
dispuse, intervine nulitatea cererii. Evident ca art. 196 vorbeste despre nulitati exprese si nulitati virtuale in
legatura cu cererea de chemare in judecata, dar acest artiol este replica in NCPC a vechiului art. 133 care nu facea
distinctia legata de faza regularizarii cererii si faza cercetarii procesului (prin urmare art. 196 se refera la nulitati
care se pun in discutie in timpul procesului, nu si la nulitatile care se pun in discutie in faza de regularizare).
- Distinctia intre nulitati esentiale si nulitati neesentiale este iar inutila pt ca daca ne uitam la motivul pt care s-a
facut regularizarea, aceasta s-a facut tocmai pt ca in momentul in care se comunica paratului, acesta sa fie in fata
unei cereri formal corecte. Prin urmare, din moment ce acest deziderat serveste obiectivului comprimarii duratei
procedurii, totate elementele cererii sunt esentiale (cele neestiale sunt mentionate chiar de legiuitor: procedura
prealabila si desemnarea reprezentantului comun).
Prin urmare trebuie sa retinem ca distinctia intre nulitati conditionate/ neconditionate de vatamare (exprese/virtuale),
esentiale/neesentiale nu interseaza atunci cand discutam despre nulitatea cererii pt informalitatea ei in faza de regularizare.
In aceasta faza discutam daca se incadreaza la art. 194-197 sau nu.

 O alta discutie: care este sanctiunea in cazul in care nu exista nicio mentiune cu privire la proba? O parte a
doctrinei spune ca daca reclamantul nu indica probele nu mai intervine nulitatea cererii, ci va interveni decaderea.
- Si aceasta teza contravine dispozitiilor de la art. 200 pt ca decaderea fara indoiala intervine in masura in care
invoci unele probe, dar nu le-ai invocat pe toate (si intervine cu privire la cele pe care nu le-ai cerut); daca nu
indici nimic cu privire la probe, sau daca probele pe care le ceri sunt inform cerute este evident ca va interveni
nulitatea. In acele cereri in care reclamantul nu vrea sa indice probe, ca el sa nu fie supus unei nulitati a cererii, va
mentiona faptul ca el nu doreste sa se administreze probe („nu avem probe”). Sunt si situatii in care chiar legea il
scuteste de anumite probe (de ex. in materie de contraventii este inversata sacrina probei in ceea ce priveste culpa,
in materie de litigii de munca este inversata sarcina probei).

 In legatura cu timbrajul, in procedura de regularizare se verifica si daca taxa de timbru este legal platita, ceea ce
inseamna ca daca e nu e legal platita se va acorda un termen de 10 zile in vederea platii ei, iar daca nu va fi platita nici in
acest termen se va anula cererea. Totusi art. 33 din OUG 80/20131 contine o prevedere derogatorie care prevede ca daca
cererea nu-i timbrata sau este insuficient timbrata, reclamantului i se va pune in vedere sa depuna taxa de timbru in 10
zile, dar prin aceeasi comunicare i se pune in vedere reclamantului si posibilitatea de a formula cerere de facilitate
privind plata taxei judiciare de timbru in termen de 5 zile de la comunicarea.
- Cu alte cuvinte, in acest caz reclamantului i se dau 10 zile pt a plati taxa, dar i se spune ca are si 5 zile pt a cere
scutirea de taxa sau esalonarea la plata taxei, caz in care el poate uza de aceasta posibilitate. Daca uzeaza de acest
beneficiu, cererea nu se va putea anula pt neplata taxei de timbru pana nu se solutioneaza cererea privind
acordarea facilitatii. !Atentie, textul este foarte pervers (hihi): spune ca dispozitiile art. 200 raman aplicabile in
ceea ce priveste complinrea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare in judecata (dar instanta nu va putea proceda
la comunicarea cererii decat dupa ce se solutioneaza cererea de acordare a facilitatii).
- Cu alte cuvinte tu ai mai multe vicii in cererea de chemare in judecata – de ex. nu ai taxa de timbru, nu este
indicat obiectul. Pt neplata taxei de timbru poti sa ceri facilitate in 5 zile, insa e posibil sa nu ti se solutioneze
cererea privind facilitatea tot in interiorul termenului de 10 zile in care tu trebuie sa platesti taxa – atunci textul
lasa sa se inteleaga ca pana nu ti se solutioneaza definitv cererea de acordare a facilitatii privind acordarea taxei
de timbru, nu se va anula cererea pt taxa de timbru. Cu toate acestea e posibil ca tu sa nu complinesti celelalte
vicii ale cererii de chemare in judecata (de ex. nu indici obiectul), caz in care cererea se va anula pt acelea (iar
cererea privind facilitatile ramane fara obiect).
- Asadar nu poti sa te prevalezi de prelungirea termnului de 10 zile pana la solutionarea cererii de acordare a
facilitatilor decat pt problema taxei de timbru. Pt celelalte probleme de care sufera cererea de chemare in judecata
va trebui sa te incadrezi in cele 10 zile (caci acestea nu mai au legatura cu durata necesara solutionarii cererii de
acordare a facilitatii).
- Uneori nu exista acordare de facilitate. Art. 39 al OUG 80/2013 spune ca in 3 zile de cand ti s-a comunicat taxa
judiciara de timbru tu o poti contesta printr-o cerere de reexaminare. Ceea ce inseamna ca iar pana nu ti se
solutioneaza definitv cererea de reexaminare nu ti se poate anula cererea pt neplata taxei judiciare de timbru (dar
termenul de 10 zile nu se va mari pt celelalte vicii ale cererii de chemare in judecata, ci numai pt problema texei).

1Art. 33
(1)Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege.
(2)Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I
din Codul de procedură civilă, obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare
de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei. Prin aceeaşi comunicare instanţa îi pune în vedere reclamantului
posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea
comunicării. Dispoziţiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă rămân aplicabile în ceea ce priveşte complinirea celorlalte lipsuri ale
cererii de chemare în judecată. Instanţa însă nu va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată în condiţiile art. 201 alin. (1) din Codul de
procedură civilă, decât după soluţionarea cererii de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbre.
 - Ce se intampla daca nu ti se aproba facilitata privind taxa de timbru sau ti se respinge contestarea modului de
calcul al taxei de timbru? In cazul acesta a fost imbratisata pozitia conform careia dupa solutionarea definitiva a
cererii de facilitate sau de contestare a texei judiciare a texei de timbru va curge un nou termen de 10 zile de la
noua comunicare pe care instante i-o face reclamantului (pt ca in realitate aceste cereri reprezinta o veritabila
intrerupere a termnului de 10 zile pt problema ajutorului public sau a conestarii taxei de timbru). Acest lucru e
necesar pt ca de multe ori se pote acorda facilitate partiala/ ti se poate admite partial contestatia si atunci e normal
ca instanta sa spuna cat mai ai de plata (legea taxelor judiciare de timbru spune ca nu se poate anula cererea pana
ce instanta nu-ti spune exact care e suma pe care trebuie sa o platesti – daca s-a admis partial contestatia trebuie sa
platesc jumatate, dar instanta trebuie sa-mi spuna cat inseamna caeasta jumatate; de la acest moment va curge
termenul de 10 zile).
- O alta teza spune ca ti se prelungeste termenul de 10 zile pana cand ti se solutioneaza cererea de facilitate. Daca ti se
respinge facilitatea ti se anuleaza cererea, daca se admite nu. Aceasta teza nu e corecta pt ca reclamantul nu a platit in
perioada solutionarii tocmai ca sa vada cum se solutioneza cererea de facilitate (aceasta asteptare nu poate sa conduca
automat la anularea cererii, trebuie sa i se dea posibilitatea sa plateasca; in cererea de acordare a facilitatii reclamantul
nu a zis ca nu plateste, ci ca nu are cu ce – daca instanta respinge cererea de acordare a facilitatii trebuie sa-l lase pe
reclamant ca ulterior a faca rost de bani si sa plateasca). Aceasta solutie se deduce din logica textelor si din interpretarea
sistematica a prevederilor din OUG 80/2013.

 Care este procedura anularii cererii in faza verificarii si a regularizarii cererii?

Atunci cand instanta anuleaza cererea, o va face printr-o incheiere data in camera de consiliu, fara citarea reclamantului
(ca de parat nici nu poate fi vorba). Impotriva incheierii de anulare exista doar o singura cale de atac specifica si anume
reexaminarea, care poate fi exercitata in termen de 15 zile de la comunicarea incheierii de anulare.

Aceasta reexaminare se solutioneaza de catre aceeasi instanta, dar de catre un alt complet decat cel care a anulat cererea.
De data asta se va proceda tot la judecata in camera de consiliu, dar cu citarea reclamantului.

Instanta care judeca cerea de reexaminare va putea reveni asupra masurii in doua cazuri:

a) In ipoteza in care masura anularii a fost dispusa eronat;

b) Daca neregularitatile au fost indreptate in termenul de 10 zile.

Cu alte cuvinte, nu este corecta practica care permite admiterea reexaminarii in ipoteza in care neregularitatile au fost
indreptate dupa expirarea termenului de 10 zile, dar inainte de solutionarea reexaminarii sau chiar inainte de pronuntarea
nulitatii.

- Exista insa o teza juridica pe care Birciu o considera gresita, care provine dintr-o interpretare trunchiata a textelor
dar si din umanismul procedurii si care spune ca s-ar putea admite reexaminarea daca viciile au fost indreptate
inainte ca instanta sa fi anulat cererea (adica cu nerespectarea termenului de 10 zile, dar inainte ca instanat sa fi
anulat cererea). Solutia se bazeaza pe o interpretare incorecta a art. 177, alin. 3 NCPC care in materia nuliattii
spune ca actul de procedura nu va fi anulat daca pana la momentul pronuntarii asupra exceptiei de nulitate a
disparut cauza acesteia (chiar daca partea nu a respectat termenul de 10 zile; daca instanta nu a apucat sa anuleze
cererea iar reclamantul a facut actul de indreptare inainte sa se anuleze cererea, disparand cauza nulitatii nu mai
exista motive de anulare a cererii – interpretarea incorecta). Aceasta teza nu poate fi acceptata pt ca alin. 2 al art.
177 spune ca nulitatea nu poate fi acoperita daca a intervenit decaderea [...]. Daca tu ai un termen inauntrul
caruia trebuie sa faci o modificare si ai pierdut termenul respectiv, actul modificator este un act nul (nulitate
rezultata din decadere). Astfel, actul modificator facut dupa trecerea celor 10 zile va fi un act facut cu incalcarea
unui termen legal imperativ, deci sanctiunea va fi nulitatea acelui act (si deci nu va produce niciun efect dintre
cele specifice lui; in cazul nostru efectul specific lui este de a mentine in viata cererea de chemare in judecata –
daca legea opreste tocmai acest efect, nu mai exista text pe baza caruia sa admiti cererea de reexaminare).
- Daca am admite aceasta teza, ar trebuie sa o admitem pt toate cazurile (inclusiv al recursului – s-ar permite formularea
unui recurs dupa trecerea celor 30 de zile, ceea ce ar rasturna intreaga filosofie a caii de atac a recursului).

Daca cerea indeplineste toate conditiile formale sau nu le indeplineste, dar este regularizata (in sensul ca reclamantul, in
termenul de 10 zile indreapta cererea) sau se admite cererea de reexaminare si se trimite cauza la completul intial se
comunica cererea paratului cu mentiunea ca acesta sa depuna intampinare in 25 de zile de la comunicarea cererii.
Intampinarea depusa de parat se comunica reclamantului, cu mentiunea ca acesta sa depuna un raspuns la intampinare in
10 zile de cand i se comunica intampinarea. Raspunsul al intampinare nu se mai comunica, el va fi ridicat de catre parat
din dosar (asta nu inseamna ca paratul nu are acces la el, ci ca nu exista o obligatie din parta instantei sa-l comunice; el
face cerere si i se elibereaza o copie).

In 3 zile de la depunerea raspunsului la intampinare judecatorul fixeaza termenul de judecata, cu citarea partilor, termenul
neputand fi mai mare de 60 de zile de la data rezolutiei prin care s-a consemnat ca au fost depuse toate aceste acte (art.
201, alin. 3 NCPC).

Daca nu se depune intampinare in 25 de zile de la comunicarea cererii sau daca nu se depune raspunsul la intampinare
pana la expirarea termenului in care trebuia depus, la expirarea termenelor in care trebuiau depuse aceste acte se fixeaza
termenul de judecata (care nu poate fi mai mare de 60 de zile) – art. 201, alin. 4 NCPC.

 !Aceste termene, desi sunt termene legale, ele pot fi modificate de catre judecator. In mod normal termenele
legale nu ar trebui sa permita o injonctiune a judecatorului insa, printr-o derogare, in procesele urgente aceste
termene pot fi reduse in functie de circumstatele cauzei (de ex. intr-o ordonanta presedintiala juecatorul poate sa
nu dea 25 de zile pt depunerea intampinarii, poate sa dea 5 zile, iar pt raspunsul la intampinare, 3 zile).

Aceasta procedura de verificare si regularizare nu opereaza in cazul cererilor incidentale si nici in cazul cererilor pt care se
prevede o procedura proprie de regularizare care deroga de la aceasta:

- De ex. in materia contestatiei la executare nu se aplica procedura regularizarii pr ca contestatia la executare este
un incident in faza executarii.
- In materia sechestrului judiciar sau a sechestrului asigurator nu se aplica procedura regularizarii deoarece acestea
sunt incidente intr-o procedura care e de fond;
- In cererile de stramutare, se face dosar separat, cererea de stramutare se judeca la instanta superioara, insa nu se
face procedura de regularizare pt ca cererea de stramutare este o procedura incidentala;
- Atunci cand legea speciala prevede pt o anumita procedura o procedura proprie de regularizare care e
incompatibila cu cea de la art. 200 – de ex. in procedura cu privire la cererile cu valoare redusa exista o procedura
de regularizare specifica acestei proceduri, care nu poate sa se confunde ce cea de la al art. 200 si care deroga de
la ea (art. 1029 NCPC).

Simplul fapt ca exista o procedura speciala, daca nu gasim fie o prevedere expresa cum sa se exclude art. 200, fie o
prevedere care instiga o procedura de regularizare care prin natura ei este derogatorie de la aceasta, inseamna ca se aplica
cea de la art. 200.

Sub rezerva dezbaterii probelor la primul termen, judecatorul va putea lua o serie de masuri, cum ar fi citarea paratului la
interogatori (sub rezerva de a se admite interogatoriul, insa trebuie si citata paratul cu mentiunea de a veni la interogatoriu
– nu inseamna ca judecatorul se antepronunta; e pur si simplu o masura preventiva), precum si alte masuri de administrare
a probelor:

- De ex. in materie de contencios administrativ cand se ataca un act administrativ judecatorul, inainte de primul
termen, poate sa cerea autoritatii ca odata incheiata procedura anterioara primului termen de judecata sa depuna
toate inscrisurile care au stat la baza intocmirii actului administrativ.
- Intr-o procedura privind restituirea unui imobil preluat de catre stat, daca se contesta decizia, judecatorul va lua in
cadrul acestei faze masuri pentru administrarea probelor, fara a se mai discuta probele, iar inainte de primul
 termen va cere autoritatii detinatoare a imobilului sa depuna toate inscrisurile care au stat la baza emiterii deciziei
pe care o contesta pretinsul titular al dreptului (toate acestea sutn masuri pt comprimarea judecatii). Sigur,
judecatorul le pune in discutie la primul termen, dar asta nu inseamna ca el nu poate cere in avans administrarea
acestor inscrisuri sub rezerva de a fi si incuviintate pe baza discutiei contradictorii.

Alte masuri de acest gen: numirea curatorului atunci cand sunt mai multi parati/ reclamanti si ei nu-si aleg un reprezentant
comun, dispunerea citarii si la domiciliul reprezentantului din tara (nu numai la cel din strainatate) samd.

Tot inainte de primul termen se vor incuviinta prin incheiere masurile asiguratorii si masurile pt asigurarea probelor.

- Distinctia este ca in cazul masurilor asiguratorii vorbim de masurile care se iau pe cale de rezolutie, pe cand
masurile pt asigurarea probelor sunt cele care se iau pe cale de incheiere. Diferenta este ca rezolutia este un act de
administrare, in timp ce incheierea e un act jurisdictional de judecata. Rezolutiie nu presupun masuri de judecata,
sunt numai masuri administrative; incheierile sunt masuri care, chiar daca nu vizeaza fondul, sunt de judecata
(masuri de sechestru, masuri de poprire, de asigurare a probelor si nu doar pt administrarea probelor - de ex.
audierea unui martor in ipoteza in care e iminenta disparitia lui, sa faci o expertiza in contextul in care
modificarea situatiei factuale pana la primul termen ar putea sa genereze imposibilitatea efectuarii expertizei).

Faptul ca o cerere a fost corect intocmita sub aspectul cerintelor de forma si a trecut perioada de regularizare nu rapeste
dreptul paratului de a invoca exceptii in legatura cu forma ei (de ex. faptul ca instanta a considerat cererea legal timbrata si
a comunicat-o paratului nu inseamna ca paratul nu va putea invoca exceptia netimbrarii). De multe ori o cerere ramane cu
vicii nu neaparat din faptul ca instanta a considerat ca este formal corecta (poate considera ca este formal corecta, dar in
urma invocarii de catre parat a unor neregularitati va vedea ca in realutate ea nu este corect formulata), ci din faptul ca
paratul nu e invocat exceptii. Cu alte cuvinte aceasta procedura este foarte importanta, ea este si obligatorie, dar nu
inseamna ca judecatorul nu poate gresi, iar daca instanta a validat-o paratul nu mai are voie sa invoce exceptii legate de
formalitati (de ex. cererea poarta o semnatura, dar nu e a reclamantului, iar paratul stie asta; poate instanta nu a observat
ca inscrisurile nu sunt certificate in conformitate cu originalul, iar paratul este foarte interesat sa vada daca reclamantul isi
asuma consemnarea unui inscris ca fiind original). Deci nu exista vreun text care sa duca la concluzia ca odata confirmata
cererea sub aspect formal de catre instanta in procedura validarii, paratul nu ar avea deplinatatea posibilitatilor de a invoca
toate exceptiile privind exceptiile acesteia (in caz contrar ar disparea logica distinctiei intre nulitatile exprese si virtuale de
la ar. 196 invocate de parat in faza judecatii).

Modificarea cererii de chemare in judecata

Reclamantul va putea modifica cererea de chemare in judecata la prmul termen la care este legal citat (nu e vorba de
termenul la care sunt legal citate toate partile, ci de termenul la care este legal citat reclamantul - chiar daca paratul nu este
legal citat si instanta va trebui sa acorde termen, faptul ca reclamantul este legal citat face sa inceteze dreptul lui ulterior
de a mai modifica cererea). Sanctiunea nemodificarii cererii la primul termen de judecata este decaderea.

- Formularea „pana la primul termen de judecata la care este legal citat” nu se refera la ideea de a depune cererea
inainte, ci inclusiv la termenul respectiv (formularea are in vedere si termenul respectiv); „pana la” nu inseamna
„numai inainte de”, ci inclusiv ziua termenului.

Modificarea poate viza orice: partile, obiectul, cauza cererii si totodata se pot propune si dovezi noi.

- Briciu: aceste dovezi la care se refera art. 204 sunt dovezi necesare pt sustinerea modificarii, nu orice fel de
dovezi (care nu au legatura cu modificarea). Exista o teza contrara care spune ca la primul termen reclamantul
poate formula orice noi dovezi, justificarea fiind aceea ca reclamantul ar putea sa vina la primul termen cu noi
dovezi vizavi de pozitia pe care a imbratisat-o paratul prin intampinare (si atunci sa redimensioneze probele sub
aspectul maririi volumului acestora, vazand apararile pe care paratul le-a facut in intampinare). Birciu considera
 ca reclamantul ar trebui sa faca acest lucru cand ar avea dreptul la asa ceva - prin raspunsul la intampinare – nu la
primul termen (de asta legea sa ii da posibilitatea sa formuleze un raspuns la intampinare, ca sa isi redimensioneze
apararile lui, vazand care sunt pozitiile paratului). In acest sens nu are de ce reclamantul sa vina cu o astfel de
redimensionare la primul termen, ci el trebuie sa o faca prin raspunsul la intampinare. Astfel ca dovezile la care se
refera art. 204 sunt cele care sustin modificarea cererii de chemare in judecata.

Daca se modifica cererea de chemare in judecata de catre reclamant, paratului va trebui sa i se comunice modificarea pt ca
el va avea dreptul sa depuna o intampinare la cererea astfel cum a fost modificata. Lui i se va acorda un termen in acest
sens, intampinarea urmand a fi depusa de catre el cu cel putin 10 zile inaintea termenului fixat de instanta. Deducem
faptul ca cu siguranta acest termen va trebui sa fie mai mare de 10 zile (ba chiar Briciu spune ca in mod normal ar trebui
calculat termenul in felul urmator: 25 de zile reprezentand dreptul paratului prevazut in faza intiala + 10 prevazute
inaintea termenului fixat, deci 25+10; insa cele 25 de zile sunt oricum prevazute sub posibilitatea judecatorului de le
modifica; deci judecatorul poate spune „din moment ce modifcarea nu e atat de ampla, nu-ti dau 25+10, iti dau 5+10”).

- Aceasta imtampinare nu se va mai comunica reclamantului, el urmand sa o ridice de la dosar.

Termenul care e prevazut de lege („pana la primul termen la care reclamantul este legal citat”) este un termen legal
imperativ, de ordine privata – ceea ce inseamna ca oricand in cursul procesului in fata primei instane reclamantul ar putea
modifica cerera si peste acest termen, daca va avea acordul expres al celorlalte parti. Prin urmare, norma este de ordine
privata, dar nu este suficient un consimtamant tacit din partea paratului, ci este nevoie de unul expres (mai greu de
obtinut).

- Daca reclamantul modifica cererea dupa primul termen la care etse legal citat si nu obtine acordul celorlalte parti,
instanta va putea invoca decaderea (si cerera va ramane in forma intiala).
- Sunt insa prevazute 4 cazuri in care legea indica faptul ca nu ne aflam in fata unor modificari ale cererii de
chemare in judecata, ceea ce inseamna ca acestea pot fi facute in tot cursul procesului in fata primei instante:
a) Cand se indreapta greselile materiale cuprinse in cererea de chemare in judecata (nu se aduce nimic nou, pur si simplu
e vorba de corecturi precum diacriticele sau „Ioan/Ion”);
b) Cand reclamantul mareste/micsoreaza cuantumul obiectului cererii – cere acelasi lucru dar ii mareste/miscoreaza
cuantumul (acest lucru poate interveni si in urma administrarii probelor – de ex. daca reclamantul spune „solicit plata
unor sume de bani de X lei plus dobanzi/penalitati si urmeaza ca la finalul probatoriului sa se cuantifice penalitatile”
evident ca cuantificarea lor pe baza unui raport de expertiza depus in cursul procesului va da dreptul de a le preciza,
fara ca acest lucru sa fie o modificare a cererii de chemare in judecata);
c) Daca se solicita contravaloarea obiectului cererii pierdut sau pierit in cursul procesului – asta echivaleaza cu o inlocuire
a obiectului. Ratiunea e urmatoarea: tu ai cerut predarea unor bunuri in natura, ele dispar in cursul procesului; ar fi
exagerat ca in cazul in care aceste bunuri dispar reclamantul sa trebuiasca sa faca un alt proces si sa nu mai poata
modifica cererea in aceasta privinta (mai ales ca disparitia de cele mai multe ori nu este imputabila). Aceasta situatie
este frecventa in cazjul partajelor.
d) Inlocuirea unei cereri in constatare cu una in realizare sau invers – din actiune in realizare in una in constatare – daca
cea din urma este si admisibila
- de ex. am facut o actiune in constatarea dreptului de proprietate bazandu-ma pe faptul ca eu stapanesc bunul si nu
as avea de ce sa-l revendic; pe parcursul procesului pierd posesia; atunci automat imi voi modifica cererea in
constatare, care nu mai e suficienta, intr-o cerere in realizare pt ca actiunea in constatare, chiar daca o castigam,
nu puteam sa o execut si ar fi trebuit sa fac o noua actiune in realizare;
- daca de ex. fac o actiune in revendicare, iar pe parcursul procesului dobandesc posesia bunului, dar vreau in
continuare sa-mi clarific temeiul posesiei – sa am o hotarare care sa justifice posesia – pot sa continui procesul,
dar nu mai am calitate procesuala in actiunea in revendicare; atunci trebuie sa schimb actiunea intr-o actiune in
constatare, mod in care imi voi clarifica doar titlul cu care posed si nu voi mai cere ca paratul sa fie obligat sa-mi
predea bunul;
Aceste 4 cazuri sunt acceptate numai in cursul procesului in fata primei instante. Daca vorbim de instanta de apel, nu mai
avem o problema de termen, acolo e o problema ce tine de interdictia ca in apel sa faci cereri noi sau sa schimbi cauza
cererii. Insa pct. 2 si 3 de la art. 204, alin. 2 pot fi facute si in apel pe baza unui text nou introdus in NCPC – art. 4782 alin.
2, 3 si 43 (care insa e o noutate). Briciu considera ca de ex. la pct. 3, daca eu am cerut un obiect, e implicit cuprinsa si
situatia disparitiei obiectului pe parcursul procesului; e evident ca reclamantul va cere ceva dupa disparitia obiectului si nu
se va lasa pagubas; nu este obligat sa spuna in cererea de chemare in judecata ca vrea bunul, dar daca cumva bunul dispare
sa i se dea banii; daca a vrut obiectul implicit se presupune ca vrea ceva si in cazul disparitiei lui. La fel este acoperita si
situatia de la pct. 2 unde marirea/miscorarea pretentiei poate decurge dintr-o proba necceptata la prima instanta, dar
acceptate de instanta de apel. In ambele cazuri este vorba de o controversa.

INTAMPINAREA

Este actul specific paratului prin care acesta isi prezinta apararile fata de cererea de chemare in judecata. De regula
intampinarea are un caracter obligatoriu, dar in unele cazuri legea preede ce ea nu este obligatorie. Prin urmare trebuie sa
cautam intr-o dispozitie legala exceptia; daca nu avem o exceptie de la regula obligativitatii intampinarii, inseamna ca ea
trebuie facuta.

Dintre cele mai celebre exceptii gasim la procedura asigurarii de dovezi (si in general la proceduri care nu antameaza
fondul) sau la procedura divortului (aceasta insa antameaza fondul). Vom gasi si altele unde intampinarea nu este
obligatorie.

 Ce cuprinde intampinarea?

 Datele de identificare ale partilor;

 Exceptiile pe care paratul le invoca fata de cererea de chemare in judecata;
 Apararile la toate pretentiile si la motivele de fapt si de drept ale cererii de chemare in judecata;
 Probele pe care le propune paratul – toate prevederile legate de cum anume trebuie indicate probele in cererea de
chemare in judecata se aplica si intampinarii (adica numarul de exemplare in care se depun inscrusurile, faptul ca daca
ceri interogatoriul trebuie sa depui in scris intrebarile, faptul ca daca ceri martori trebuie sa indici numele si adresa
acestora etc);
 Semnatura;

 Care este sanctiunea nedepunerii intampinarii?

Nedepunerea intampinarii atrage ca sanctiune decaderea paratului din dreptul de a mai propune probe si de a invoca
exceptii relative; el ramane in continuare in dreptul de a invoca exceptii de ordine publica si textul (art. 208, alin. 2
NCPC) pare sa-i dea dreptul sa invoce chiar si argumente de fapt sau de drept in combaterea pretentiilor reclamantului.
Sigur, el va invoca argumente de fapt si de drept, dar nu mai poate sa le sustina prin probe.

La fel ca cererea de chemare in judecata, intampinarea se depune in atatea exemplare cati reclamanti sunt + unul pt
instanta (cu mentiunile de acolo – de ex. daca reclamantii au un mandatar comun, lor li se comunica doar un singur
exemplar de pe intampinare si de pe inscrisuri).

Intampinarea, fiind un simplu mijloc de aparare pt parat, nu este supusa taxei judiciare de timbru (pt ca paratul nu cere
nimic, el doar se apara).

2
Art. 478 Limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a supus judecăţii la prima instanţă
(2) Părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi decât cele invocate la prima instanţă sau
arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare. […]
(3) În apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi.
3 (4) Părţile pot însă să expliciteze pretenţiile care au fost cuprinse implicit în cererile sau apărările adresate primei instanţe.
 CEREREA RECONVENTIONALA

Este un act procesul specific paratului prin care acesta paraseste pozitia lui pasiva si dobandeste o poztie activa in proces,
infatisand pretentii proprii fata de reclamant. Cu alte cuvinte, prin cererea reconventionala paratul se transforma intr-un
veritabil reclamant. De altfel, si denumirea lui in proces se va schimba pt ca din „parat” se va numi „parat-reclamant”, iar
reclamantul va dobandi pozitia de „reclamant-parat”.

De principiu, cererea reconventionala este facultativa pt ca nu e neaparat obligatoriu ca paratul sa urmeasca ceva de la
reclamant (de principiu el doreste doar sa se respinga cererea reclamantului). Totusi, sunti situatii in care cererea
reconventionala etse obligatorie daca paratul doreste anumite rezultate:

- De ex. in procesul de divort legea prevede, la art. 917 NCPC, ca sotul parat poate sa faca si el cerere de divort
(adica o cerere reconventionala) cel mai tarziu pana la primul termen de judecata la care a fost legal citat, pt
faptele petrecute inainte de aceasta data. Alin. 4 spune ca neintroducerea cererii de catre parat in termenele
aratate la alineatele anteriorare atrage decaderea sotului parat din dreptul de a mai cere divortul pt acele
motive. Daca cererea reclamantului a fost respinsa, sotul parat pate cere dictoul numai pt motive aflate ulterior.
Cu alte cuvinte daca sunt motive de divort si din partea paratului iar el nu face cerere reconventionala, iar
reclamantul nu-si dovedeste propriile motive de divort, se va respinge cererea de desfacere a casatoriei, iar paratul
va ramane casatorit, chiar daca el avea la randul lui motive de divort pt simplul fapt ca nu le-a infatisat. Nici nu va
mai putea sa le invoce ulterior intr-o cerere proprie de divort, ci numai daca este vorba de motive aparute ulterior
acestui moment.

 Cine poate face cerere reconventionala si pt ce motive?

In ceea ce priveste persoana care poate face cerere reconventionala aceasta este paratul, dar Briciu nu exclude varianta ca
si reclamantul sa faca cerere reconventionala in ipoteza de ex. a unei cereri de interventie voluntara principala (pt ca intr-o
astfel de cerere, atat paratul cat si reclamantul sunt parati vizavi de intervenientul principal). Insa reclamantul nu va putea
face o cerere reconventionala la cererea reconventionala a paratului (in acest caz el va putea sa-si modifice cererea de
chemare in judecata).

Din punctul de vedere al continutului rezulta ca cererea reconventionala este admisibila atunci cand paratul are pretentii
decurgand din acelasi raport juridic sau pretentii strans legate de raportul juridic din care decurg pretentiile reclamantului.
Cu alte cuvinte nu este obligatoriu ca pretentiile paratului sa decurga din acelasi raport juridic din care decurg si
pretentiile reclamantului (poate fi asa, dar poate fi si un raport juridic conex). Cert este ca legiuitorul nu agreeaza ipoteza
in care in cererea reconventionala paratul vine cu niste pretentii decurgand dintr-un raport juridic care chiar nu are nicio
legatura cu raportul juridic din care decurg pretentiile reclamantului.

- Sunt materii in care este necesara identitatea de raport juridic: de ex. in materie arbitrala, cererea reconventionala
se poate face numai daca pretentiile decurg din acelasi raport juridic cu cele ale reclamantului. Aceasta conditie
este impusa de imprejurarea ca pretentiile trebuie sa fie acoperite de conventia arbitrala, or conventia arbitrala
vizeaza un anumit raport juridic (daca vii cu pretentii din alt raport juridic nu mai ai acoperire in conventia
arbitrala pe baza careia se face arbitrajul).

Categorii de cererii reconventionale:

 Cele prin care paratul de fapt doreste sa anihileze pretentiile reclamantului, dar fara a dori sa dobandeasca ceva de la
reclamant (dar vrea sa para mult mai energic deci prin invocarea unei exceptii sau a unei aparari):
- De ex. reclamantul cere obligarea la plata unei sume de bani si isi intemeiaza pretentiile pe un contract, iar
paratul, prin cererea reconventionala, solicita anularea acelui contract. In cazul acesta el ar putea sa solicite
anularea pe baza unei exceptii (pt ca NCC permite), dar alege calea mai agresiva - si mai eficienta pana la urma -
a invocarii acestei nulitati pe cale de cerere reconventionala. Diferenta ar fi urmatoarea: daca el ar invoca nulitatea
doar pe cale de aparare, solutia ar fi de respingere a cererii principale, dar contractul ar fi ramas valabil in circuitul
 civil (sigur, nu i-ar putea fi opus paratului pt acea obligatie, dar in rest tertii se vor raporta la contract ca la un
contract valabil); daca invoca anularea pe calea cererii reconventionale si o obtine, nulitatea respectiva va deveni
opozabila si pt ceilalti astfel incat va elimina contractul nu numai din acest proces, ci din circuitul juridic civil per
ansamblu.

 Cele prin care paratul formuleaza cererea reconventionala pt a opera compensari - el nu neaga pretentiile reclamantului,
dar tinde, spre ex., ca prin cererea reconventionala sa obtina o suma de bani pe care reclamantului i-o datora lui. Daca
compensatia este una legala, el va putea sa invoce lucrul asta si pe cale de aparare; dar daca compensatia este una
judiciara are nevoie de o hotarare judecatoreasca de recunoastere a creantei lui si atunci trebuie in mod obligatoriu sa
faca cerere reconventionala.

 Cele prin care paratul tinde pur si simplu sa obtina o prestatie de la reclamant diferita de cea pe care reclamantul o vrea
de la el (si in legatura cu care nu ar opera o compensare, dar prin care s-ar putea comprima timpul procesual).
- De ex. reclamantul solicita de la parat plata unei sume de bani ca fiind un rest de pret al unui lucru, iar paratul, pe
cale de cerere reconventionala poate sa ceara obligarea reclamantului sa-i predea bunul. In felul asta paratul nici
nu neaga pretentiile reclamantului, dar tinde sa obtina un alt lucru de la reclamant (care are legatura cu pretentia
reclamantului).

 Care sunt conditiile de forma pe care trebuie sa le indeplineasca cererea reconventionala?

Ea trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii ca si cererea de chemare in judecata (forma este identica cu cea a cererii de
chemare in judecata), cu o mentiune: fiind o cerere incidentala, cererea reconventionala nu urmeaza procedura
regularizarii.

In ceea ce priveste termenul, cererea reconventionala se formuleaza in acelasi termen in care trebuie formulata
intampinarea atunci cand aceasta este obligatorie, iar daca intampinarea nu este obligatorie, cel mai tarziu la primul
termen de judecata.

- Trebuie sa avem in vedere si dispozitiile derogatorii ale art. 917 NCPC din materia divortului care stabilesc cu
totul alte termene pt formluarea cererii reconventionale: pt faptele pterecute pana la primul termen, cererea
reconventionala se face pana la primul termen de judecata; pt faptele petrecute dupa primul termen de judecata se
va putea face cerere pana la inceperea dezbaterilor asupra fondului in cererea de divort facuta de reclamant; in
cazul in care motivele s-au ivit dupa inceperea dezbaterilor asupra fondului la prima instanta si in timp ce judecata
primei cereri se afla in apel, cererea paratului va putea fi facuta direct in instanta de apel (deci la divort se poate
formula cerere reconventionala inclusiv in apel daca motivele au aparut dupa inceperea dezbaterilor asupra
fondului in cererea de divort a reclamantului).

Neefectuarea cererii reconventionale in aceste termene atrage sanctiunea decaderii, dar de cele mai multe ori asta
inseamna ca paratul nu va mai putea sa-si ridice pretentiile in procesul respectiv (insa le va putea formula pe cale separata
– mai putin in procesul de divort unde daca paratul nu a invocat anumite motive pe cale de intampiare nu mai poate
formula pe cale separata cerere de divort pt acele motive; respingandu-se cererea reclamantului casatoria ramane valabila).

Cand reclamantul isi modifica cererea de chemare in judecata se va acorda un termen pt ca paratul sa poata formula
intampinare. Acest termen va fi acordat paratului si pt a formula o eventuala cerere reconventionala (in interiorul
termenului pt depunerea intampinarii, paratul va putea depune si o cerere reconventionala).

- Daca se depune cerere reconventionala practic vom avea in procedura de fixare a primului termen o marire a
duratei (paratul depune nu numai intampinare, ci si cerere reconventionala care va trebui comunicata
reclamantului – el trebuie sa depuna intampinare la cererea reconventionala, air paratul trebuie sa depuna raspuns
la intampinare; astfel toate termenele se vor modifica);
In ceea ce priveste judecata cererii reconventionale, ea se judeca de regula impreuna cu cererea principala. Totusi, daca
numai cererea principala se afla in stare de judecata, instanta va putea disjunge cererea reconventionala si va dispune
judecarea ei separata.

- Sunt si situatii in care disjungerea nu este posibila: atunci cand legea prevede acest lucru sau daca legatura dintre
cele doua cereri rezulta din natura raporturilor juridice. De ex. daca se face o cerere reconventionala la o cerere de
partaj, iar obiectul cererii reconventionale este anularea testamentului pe care reclamantul isi intemeiaza calitatea
de mostenitor - chiar daca anularea testamentului ar putea sa produca o marire a duratei procesului fata de cererea
princiala care presupune doar impartirea bunurilor (pt ca anularea testamentului presupune uneori verificarea
consimtamantului autorului, ceea ce presupune audieri de martori, expertize medico-legale samd) nu se vor
disjunge cele doua cereri pt ca oricum nu ai cum sa judeci cererea de partaj pana nu clarfici problema validitatii
testamentului pe care isi intemeiaza calitatea de mostenitor reclamantul.