GHID PRIVIND DETERMINAREA EXPERIMENTALĂ IN-SITU ŞI ÎN

LABORATOR A MODULUI STATIC ŞI DINAMIC DE ELASTICITATE A

BETONULUI

Indicativ GE 039 – 2001

Cuprins

* SCOP ŞI DOMENIU DE APLICARE

* DEFINIREA CARACTERISTICILOR DE ELASTICITATE A BETOANELOR
* FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ MODULUL DE ELASTICITATE A BETONULUI
* MODULUL DE ELASTICITATE STATIC
* MODULUL DE ELASTICITATE DINAMIC
* ANEXA 1: Exemple privind determinarea experimentală în situ şi în laborator a modului de
elasticitate static şi dinamic, corelarea şi precizia metodelor

1. SCOP ŞI DOMENIU DE APLICARE

Prezentul ghid are ca scop principal sistematizarea şi corelarea metodelor de determinare a modulului de
elasticitate a betonului având în vedere atât determinările în situ cât şi în laborator.

Construcţiile având structura din beton armat au o pondere importantă din totalul construcţiilor existente
din ţară. Riscul seismic ridicat al teritoriului şi necesitatea repunerii în siguranţă a fondului construit
existent, fac deosebit de importantă activitatea de expertizare a construcţiilor existente.

Unul din factorii importanţi de care depinde acurateţea analizelor prin calculul privind comportarea reală a
structurilor din beton armat este şi determinarea experimentală a caracteristicilor materialelor.

Până în prezent, determinările privind proprietăţile materialelor (betonului) se rezumau la caracteristicile

de rezistenţă determinate prin diferite metode, în general prin metode nedistructive combinate.
Caracteristicile de elasticitate a betonului se deduc indirect funcţie de clasa betonului (conform STAS
10107-90).

Având în vedere importanţa determinării caracteristicilor reale a elasticităţii betonului în scopul stabilirii
rigidităţii elementelor din beton armat, prezentul ghid are ca scop determinarea caracteristicilor de
elasticitate a betonului prin utilizarea metodelor nedistructive.

Rigiditatea betonului armat este o caracteristică ce depinde în principal de elasticitatea şi dimensiunile

secţionale ale betonului, de procentele de armare şi de tipul şi intensitatea solicitărilor la care este supus
elementul (starea de fisurare).

Rigiditatea elementelor intervine în mod deosebit în stabilirea prin calcul a caracteristicilor dinamice ale
structurilor şi în determinarea eforturilor în elementele structurale, ţinând seama de faptul că structurile
sunt în general static nedeterminate.
Scopul prezentului ghid este de a face o corelare între determinările de laborator ale caracteristicilor de
elasticitate a betonului şi cele in-situ, pentru a se putea determina aceste caracteristici în mod direct şi nu
ca o funcţie de rezistenţă la compresiune.

[top]

2. DEFINIREA CARACTERISTICILOR DE ELASTICITATE A BETOANELOR

Modulul de elasticitate dinamic al betonului este modulul de elasticitate determinat prin încărcări ce
produc eforturi (în domeniul elastic) foarte mici aplicate un timp foarte scurt, încărcări ce elimină
deformaţiile plastice şi vâscoase ale betonului.

Modulul de elasticitate dinamic se determină cu ajutorul metodelor nedistructive (de rezonanţă şi

ultrasonică).

Modulul de elasticitate static al betonului la compresiune sau întindere, Eb, se defineşte convenţional ca
raportul între creşterea efortului unitar normal şi creşterea deformaţiei specifice corespunzătoare.

Definiţia modului de elasticitate are sens în cadrul limitei de elasticitate a materialului (relaţia între efort şi
deformaţie este liniară) şi are interpretarea geometrică a tangentei unghiului la curba caracteristică:

(1)

astfel încât valoarea lui E nu mai depinde de punctul ales pe curba caracteristică.

Dacă materialul nu este perfect elastic (cazul betonului) noţiunea de modul de elasticitate static definită
anterior îşi pierde sensul enunţat şi se adoptă una din următoarele convenţii:

- modulul secant, ce se obţine prin unirea intersecţiei axelor de coordonate cu punctul curbei
caracteristice în care se determină modulul de elasticitate ;

- modulul tangent, definit prin tangenta la curba caracteristică în punctul în care se determină modulul de
elasticitate.

Se mai pot defini:

- modulul de descărcare, obţinut pe ramura descrescătoare a curbei efort – deformaţie, prin aproximarea
ei cu o dreaptă;

- modulul de reîncărcare, obţinut pe ramura de încărcare a curbei efort – deformaţie prin aproximarea ei
cu o dreaptă;

- modulul de descărcare – reîncărcare stabilizat, obţinut după efectuarea unui număr suficient de mare de
cicluri descărcare – încărcare pentru ca deformaţiile să se stabilizeze.

[top]

3. FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ MODULUL DE ELASTICITATE A BETONULUI

Modulul de elasticitate a betonului depinde de:

- proprietăţile reale ale agregatelor folosite;

- dozajul de ciment;

- vârsta betonului;

- clasa de rezistenţă a betonului (modulul de elasticitate Eb creşte odată cu rezistenta betonului la

compresiune, putând avea valori diferite chiar în cadrul aceleiaşi clase, funcţie de variaţia rezistenţei la
compresiune).

[top]

4. MODULUL DE ELASTICITATE STATIC

Modulul de elasticitate static la compresiune se determină în conformitate cu STAS 5585/1971 „Încercări

pe betoane” – Determinarea modului de elasticitate static la compresiune al betonului .

Pentru determinarea modulului de elasticitate static la compresiune al betonului se utilizează minimum

trei epruvete de formă prismatică, se secţiunea pătrată .

Modulul de elasticitate static se determină pentru evitarea microfisurării, în cadrul limitei de elasticitate a
betonului, folosind o metodologie bazată pe efectuarea a două cicluri de încărcare – descărcare,
înregistrându-se pentru fiecare ciclu deformaţiile specifice la ambele limite ale ciclurilor ( i şi d) .

Treptele de încărcare se stabilesc, astfel:

- treapta maximă (încărcarea) corespunzătoare unui efort unitar i  0.3 Rpr;

- treapta maximă (descărcarea) corespunzătoare unui efort unitar i 0.05 Rpr;

în care: Rpr = rezistenţa la compresiune determinată pe epruvetele de formă prismatică.

Valoarea modului de elasticitate static la compresiunea betonului se determină ca mediere a valorilor

obţinute pentru epruvetele încercate.

[top]

5. MODULUL DE ELASTICITATE DINAMIC

Modulul de elasticitate dinamic este modulul de elasticitate determinat prin încărcări ce produc eforturi (în
domeniul elastic) foarte mici, aplicate un timp foarte scurt, încărcări ce elimină deformaţiile plastice şi
vâscoase ale betonului.

Modulul de elasticitate dinamic poate fi determinat:

- în laborator (pe prisme sau pe carote extrase din betonul elementelor structurale din beton armat);

- in situ (pe elementele din beton armat componente structurii de rezistenţă a construcţiei).

Metodele de determinare a acestui modul de elasticitate dinamic, indiferent de locul de determinare, sunt:

- metoda de rezonanţă;

- metoda ultrasonică de impuls.

Dintre aceste metode se recomandă ca metoda de rezonanţă să fie folosită în special în cazul utilizării
epruvetelor prismatice sau a carotelor care îndeplinesc condiţiile:

h ≥ 4 d (carote) (2)

l ≥ 4 d (prisme)

unde : d – diametrul carotei;

a – dimensiunea secţiunii transversale a prismei;

h – înălţimea carotei;

l – lungimea epruvetei.

Pentru carote în mod excepţional – în conformitate cu „Instrucţiunile Tehnice pentru încercarea betonului
cu ajutorul carotelor” – indicativ C 54-85 se admite încercarea unor carote care satisfac condiţia:

h≥3d (3)

5.1. Metoda de rezonanţă

Metoda de rezonanţă – se bazează pe măsurarea frecvenţei proprii de vibrare sau a amortizării vibraţiilor
cu ajutorul fenomenului de rezonanţă.

În acest studiu se va trata metoda de rezonanţă bazată pe măsurarea frecvenţei proprii.

5.1.1. Principiul metodei

Principiul acestei metode se bazează pe punerea în vibrare a unei epruvete de formă prismatică (sau
carotă) şi pe identificarea frecvenţei proprii de vibrare cu ajutorul fenomenului de rezonanţă, realizat prin
variaţia frecvenţei exterioare până la coincidenţa cu frecvenţa proprie de oscilaţie a epruvetei.

Cu ajutorul acestei metode se pune în vibraţie întreaga epruvetă şi se determină astfel o rezonanţă
globală sau generală.

5.1.2. Aparatura de încercare

Principalele părţi componente ale unui aparat de încercare prin metoda de rezonanţă şi care constituie şi
schema sa bloc sunt cele prezentate în figura 1.
 GA – generator audio IR – indicatorul de rezonanţă

AP – amplificator de putere FD – frecvenţmetru digital

E – emiţător de vibraţii O- osciloscop

R –receptor de vibraţii UP – picurător suplimentar de

explorare

AR – aplicatorul de
recepţie

5.1.3. Tehnica de încercare

După rezemarea epruvetei corespunzătoare tipului şi ordinului armonicii de executat se aplică emiţătorul
şi receptorul pe epruvetă prin intermediul unui cuplant în asemenea poziţie încât tipul de vibraţii dorit să
fie excitat.

Măsurarea frecvenţei de rezonanţă se efectuează prin observarea rezonanţei cu ajutorul indicatorului de

rezonanţă la deviaţia maximă a indicatorului de rezonanţă, care reprezintă în fond amplitudinea maximă
de oscilaţie a epruvetei.

Se citeşte valoarea frecvenţei proprii excitate.

Cel mai frecvent mod de măsurare a frecvenţei proprii a unei epruvete este cel care excită vibraţiile
longitudinale de tipul undelor de dilatare sau a undelor bară.

în figura 2 se prezintă modul de încercare a unei prisme prin metoda rezonanţei longitudinale.

Modul de elasticitate dinamic (Ed) se calculează cu relaţia (4):

(4)

în care : l – lungimea epruvetei;

fL1 – frecvenţa fundamentală la vibraţii longitudinale a epruvetei;

a – greutatea specifică a betonului;

g – acceleraţia gravitaţională

Unităţile de măsură în care se exprimă modulul de elasticitate sunt: N/mm2 (STAS 10107/0-90) sau
kN/mm2 (EUROCOD 2) .

În cazul în care nu se dispun de epruvete prismatice sau carote de lungimi corespunzătoare, se pot utiliza
epruvete sau carote mai scurte, aplicându-se corecţii în conformitate cu relaţia (5).

Modulul de elasticitate dinamic determinat pe aceste epruvete – trebuie corectat conform relaţiei (5):
 (5)

Valorile lui CL stabilite de Bancroft, sunt date în tabelul 1.

Valorile din tabelul 1 – sunt pentru epruvete cilindrice (carote) de diametru „d” din diverse materiale cu
coeficienţi Poisson dinamic (d) cuprinşi între 0.15 – 0.35.

Pentru epruvete cu secţiune pătrată – în locul diametrului „d” se va folosi mărimea echivalentă:

d = 1.15 a (6)

iar la cele de secţiune dreptunghiulară, forma mai generală a relaţiei:

(7)

Tabelul 1

Factorii de corecţie CL

Raport d/ d = 0.15 d = 0.25 d = 0.35

0.1 1.00 1.00 1.01

0.2 1.00 1.00 1.02

0.3 1.01 1.03 1.06

0.4 1.03 1.07 1.12

0.5 1.07 1.13 1.20

0.6 1.17 1.26 1.36

0.8 1.60 1.67 1.77

Din experienţa INCERC pentru epruvetele de beton, folosite curent, la încercările prin metoda rezonanţei,
corecţiile sunt date în tabelul 2.

Tabelul 2

Factorii de corecţie CL pentru epruvete uzuale din beton

Dimensiunea epruvetei k=1

„cm” (armonica 1)

10  10  55 1.00
 10  10  30 1.01

20  20  80 1.00

4  4  16 1.00

La încercările din laborator – se mai pot determina modulii de elasticitate dinamici bazaţi pe măsurarea
undelor de încovoiere sau de torsiune.

5.2. Metoda ultrasonică de impuls

Determinarea modului de elasticitate dinamic prin utilizarea metodei ultrasonice de impuls este
reglementată în „Normativul pentru încercarea betonului prin metode nedistructive” – indicativ C 26-85.

Această metodă se va utiliza în special pentru determinarea modulului de elasticitate dinamic la

elementele structurale din beton armat componente construcţiilor existente.

5.2.1. Principiul metodei

Metoda ultrasonică de impuls se bazează pe producerea unui tren de oscilaţii mecanice de către un
emiţător, pe transmiterea acestor oscilaţii betonului şi pe urmărirea timpului în care se propagă acest
semnal de la emiţător la receptor.

Frecvenţa optimă a acestor vibraţii se situează în domeniul 40 KHz – 100 kHz.

5.2.2. Aparatura de încercare

Aparatura care se utilizează la încercare măsoară timpul de propagare a ultrasunetelor.

spre deosebire de măsurătorile de timp de propagare pentru determinarea rezistenţei betonului,

măsurătorile de timp de propagare pentru determinarea modulului de elasticitate dinamic, trebuie făcute
prin folosirea semnalului recepţionat la amplitudinea maximă (figura 3b) şi estimarea pe ecranul tubului
catodic a momentului sosirii semnalului la primul front de undă (punctul de tangentă a semnalului cu linia
orientativă de referinţă ).

Din această cauză pentru determinarea modului de elasticitate dinamic nu sunt indicate utilizarea
betonscoapelor cu afişaj digital pentru că ele sunt construite să măsoare timpul de propagare la primul
front de undă dar la amplitudinea standard şi nu maximă.

În cazurile în care nu se dispune de betonscoape cu tub catodic, se pot face măsurători şi cu

betonscoapele cu afişaj digital dar cu o precizie de determinare mai redusă.

Încercarea unei epruvete de beton pentru determinarea modului de elasticitate dinamic prin metoda
ultrasonică de impuls, se face – în principiu – după o schemă bloc prezentată în figura 4.

E – emiţător BT – bază de timp

R – receptor GS – generator de semnal

AR - amplificator de recepţie GI – generator de impuls

 TC – tub catodic

5.2.3. Tehnica de încercare

Tehnica de încercare indiferent că aceste încercări se fac pe epruvete sau in-situ trebuie să urmărească
parcurgerea mai multor etape şi anume:

 alegerea elementelor pentru încercat – în număr de minim 3.

Condiţii pentru alegerea zonelor de încercare

- dimensiunile probelor (elementelor) pe care se fac încercările este recomandabil să îndeplinească pe

toate direcţiile condiţia (8):

a, b, c ≥ 2 (8)

în care:  – lungimea de undă a ultrasunetului folosit:

a, b, c – dimensiunile probei.

Observaţii:

1. distanţa minimă între punctele de emisie şi recepţie ale unei măsurători utilizate la determinarea
proprietăţilor elasto – dinamice ale betonului este de 16 cm ( = 8 cm pentru betonscoape cu palpatoare
de 50 kHz);

2. nu se admit pentru încercare probele care nu îndeplinesc condiţia a, b, c ≥ .

 trasarea pe fiecare element a cel puţin 3 secţiuni de încercare şi acel puţin 3 puncte de încercare
pe fiecare secţiune.

- punctele în care se fac măsurătorile trebuie să fie perfect plane, curăţate de praf etc.

Modulul de elasticitate dinamic se calculează cu relaţia (9):

(9)

în care: d – coeficientul Poisson dinamic;

 – greutatea specifică aparentă;

g – acceleraţia gravitaţională;

VL – viteza de propagare longitudinală măsurată la amplitudinea maximă.

Această metodă implică cunoaşterea valorii coeficientului Poisson dinamic ca să se poată calcula
modulul de elasticitate dinamic. Determinarea acestui coeficient se poate face alegând una din soluţiile
următoare:

1. Prin măsurători cu metoda de rezonanţă (cazul carotelor);

2. Prin utilizarea unor valori orientativ ale coeficientului Poisson dinamic.

În prima variantă valoarea factorului din relaţia (9) ce depinde de coeficientul Poisson dinamic:

(10)

se calculează cu relaţia (11):

(11)

unde: fL – frecvenţa fundamentală de vibraţii longitudinale;

L – lungimea epruvetei încercate;

VL – viteza longitudinală de propagare a ultrasunetelor.

În varianta a doua se folosesc valorile experimentale ale coeficientului Poisson dinamic pentru betoane
întărite (t>14 zile) care sunt:

- pentru betoane păstrate în aer : d = 0.25;

- pentru betoane păstrate în apă : d = 0.28;

În acest caz valorile factorului f (d) devin:

- pentru betoane păstrate în aer: d = 0.83;

- pentru betoane păstrate în apă: d = 0.78;

Determinarea factorului f (d) în funcţie de coeficientul Poisson dinamic se poate face utilizând graficul
prezentat în figura 5 sau tabelul 3.

Valorile ce se deduc din această variaţie sunt prezentate în tabelul 3.

Tabelul 3

d f (d)
 0 1

0.05 0.995

0.10 0.975

0.15 0.950

0.18 0.922

0.20 0.900

0.22 0.877

0.25 0.833

0.27 0.800

0.30 0.742

0.32 0.698

0.35 0.625

0.37 0.566

0.40 0.467

0.45 0.264

0.50 0

S-a efectuat o prezentare mai detaliată a modului de elasticitate dinamic datorită faptului că determinarea
in-situ a acestui modul de elasticitate este deosebit de importantă pentru stabilirea caracteristicilor reale
de elasticitate ale betoanelor structurilor existente.

5.3. Raportul între valorile modulului de elasticitate static şi dinamic se situează în general în intervalul
0.85 – 0.95.

Prin aplicarea la valorile determinate ale modului de elasticitate dinamic a acestui coeficient se obţin
precizii mai mari ale determinării modului de elasticitate static al betonului structurilor existente decât prin
aplicarea relaţiilor de deducere a modului faţă de clasa betonului aşa cum apar în standardele de calcul şi
alcătuire a structurilor din beton şi beton armat.

În ANEXA 1 se prezintă un exemplu de determinare şi corelare a valorilor modulelor de elasticitate static

şi dinamice şi de stabilire a preciziei metodelor.

[top]
 ANEXA 1

Exemple privind determinarea experimentală în situ şi în laborator a modului de

elasticitate static şi dinamic, corelarea şi precizia metodelor

1. Date privind compoziţia şi rezistenţa betoanelor obţinute în laborator

Dimensiunile epruvetelor de beton de formă prismatică utilizate pentru efectuarea încercărilor sunt de 10
10 30 cm.

În tabelele nr. 1 şi 2 sunt prezentate datele referitoare la compoziţia betoanelor, respectiv rezistenţele la
compresiune determinate pe epruvete cubice.

Tabelul nr. 1.

Compoziţia betonului (U.M.) Indicativ reţete

Ciment tip I 32, R SR 388/1995 (kg/m3) R1 R2 R3 R4

A/C - 360 340 320 340

Nisip 0 – 3 mm (%) 0,45 0,47 0,47 0,48

Nisip 3 – 7 mm (%) 30% 30% 30% 40%

Criblură 8 – 16 mm (%) 20% 20% 20% 20%

Criblură 16 – 25 mm (%) 25% 25% 25% 20%

Aditiv plastifiant antrenor de aer (I) 25% 25% 25% 20%

Tabelul nr. 2

Rezistenţele la compresiune, Rc (încercări în laborator) (N/mm2)

Epruveta
R1 R2 R3 R4
nr.
cuburi prisme cuburi prisme cuburi prisme cuburi prisme

1 60,00 52,60 50,40 46,50 47,60 47,50 39,40 35,50

2 59,20 50,30 52,00 40,50 49,40 44,00 34,00 34,50

3 60,00 50,70 51,60 44,00 52,60 48,50 33,40 35,50

4 - - - - - - 37,60 34,00
 Valori
medii 59,73 51,20 51,33 43,70 49,90 46,70 36,10 34,90
(N/mm2)

2. Stabilirea valorii modului de elasticitate static conform STAS 10107/0-90 funcţie de clasa de
beton determinată în laborator

Tabelul nr. 3 – Reţeta de beton R1

Nr. Rc,lab Clasă (N/mm2)

Reţeta
Crt. (N/mm2) (N/mm2) beton (conf.STAS
10107/0-90)

0 1 2 3 4 5

1 R1-1 52,60
C 35/45
2 R1-2 50,30 51,2 37000
(Bc 45)
3 R1-3 50,70

Tabelul nr. 4 – Reţeta de beton R2

Nr. Rc,lab Clasă (N/mm2)

Reţeta
Crt. (N/mm2) (N/mm2) beton (conf.STAS
10107/0-90)

0 1 2 3 4 5

1 R2-1 46,50
C 28/35
2 R2-2 40,50 43,70 34500
(Bc 35)
3 R2-3 44,00

Tabelul nr. 5 – Reţeta de beton R3

Nr. Rc,lab Clasă (N/mm2)

Reţeta
Crt. (N/mm2) (N/mm2) beton (conf.STAS
10107/0-90)
 0 1 2 3 4 5

1 R3-1 47,50
C 32/40
2 R3-2 44,00 46,70 36000
(Bc 40)
3 R3-3 48,50

Tabelul nr. 6 – Reţeta de beton R4

Nr. Rc,lab Clasă (N/mm2)

Reţeta
Crt. (N/mm2) (N/mm2) beton (conf.STAS
10107/0-90)

0 1 2 3 4 5

1 R4-1 35,50

2 R4-2 34,50 C 20/25

34,9 30000
3 R4-3 35,50 (Bc 25)

4 R4-4 34,00

3. Stabilirea valorii modului de elasticitate static conform STAS 10107/0-90 funcţie de clasa de
beton determinată in - situ

Tabelul nr. 7 – Reţeta de beton R1

Nr. Rc,in-situ Clasă (N/mm2)

Reţeta
Crt. (N/mm2) (N/mm2) beton (conf.STAS
10107/0-90)

0 1 2 3 4 5

1 R1-1 49,90
C 32/40
2 R1-2 48,24 49,05 36000
(Bc 40)
3 R1-3 49,00

Tabelul nr. 8 – Reţeta de beton R2

 Nr. Rc,in-situ Clasă (N/mm2)
Reţeta
Crt. (N/mm2) (N/mm2) beton (conf.STAS
10107/0-90)

0 1 2 3 4 5

1 R2-1 48,80
C 32/40
2 R2-2 45,10 46,43 36000
(Bc 40)
3 R2-3 45,40

Tabelul nr. 9 – Reţeta de beton R3

Nr. Rc,in-situ Clasă (N/mm2)

Reţeta
Crt. (N/mm2) (N/mm2) beton (conf.STAS
10107/0-90)

0 1 2 3 4 5

1 R3-1 47,10
C 32/40
2 R3-2 47,10 47,93 36000
(Bc 40)
3 R3-3 49,60

Tabelul nr. 10 – Reţeta de beton R4

Nr. Rc,in-situ Clasă (N/mm2)

Reţeta
Crt. (N/mm2) (N/mm2) beton (conf.STAS
10107/0-90)

0 1 2 3 4 5

1 R4-1 40,53

2 R4-2 40,80 C 28/35

40,45 34500
3 R4-3 40,65 (Bc 35)

4 R4-4 39,80
 4. Corelare între modulul de elasticitate static şi modulul de elasticitate dinamic (determinat in –
situ)

Tabelul nr. 11 – Reţeta de beton R1

Ed
Nr. Est
Reţeta ultrasunete
Crt. (N/mm2)
(N/mm2)
ind. med.

0 1 2 3 4 5

1 R1-1 40460 37571 0,929

2 R1-2 39723 37000 0,931 0,934

3 R1-3 38477 36214 0,941

Media 39553 36928 0,934

Tabelul nr. 12 – Reţeta de beton R2

Ed
Nr. Est
Reţeta ultrasunete
Crt. (N/mm2)
(N/mm2)
ind. med.

0 1 2 3 4 5

1 R2-1 39832 35770 0,898

2 R2-2 39481 36167 0,916 0,907

3 R2-3 39066 35475 0,908

Media 39460 35804 0,907

Tabelul nr. 13 – Reţeta de beton R3

Ed
Nr. Est
Reţeta ultrasunete
Crt. (N/mm2)
(N/mm2)
ind. med.

0 1 2 3 4 5

1 R3-1 40179 33929 0,844 0,859

 2 R3-2 39317 34375 0,874

3 R3-3 40298 34642 0,860

Media 39931 34315 0,859

Tabelul nr. 14 – Reţeta de beton R4

Ed
Nr. Est
Reţeta ultrasunete
Crt. (N/mm2)
(N/mm2)
ind. med.

0 1 2 3 4 5

1 R4-1 37407 31696 0,847

2 R4-2 38771 31944 0,824

0,831
3 R4-3 38318 30603 0,799

4 R4-4 38321 32692 0,853

Media 38204 31734 0,831

Tabelul nr. 15 – Recapitulare

Ed
Nr. Est
Reţeta ultrasunete
Crt. (N/mm2)
(N/mm2)
ind. med.

0 1 2 3 4 5

1 R1 39553 36928 0,934

2 R2 39460 35804 0,907

0,883
3 R3 39931 34315 0,859

4 R4 38204 31734 0,831

5. Precizia determinării in-situ şi în laborator a modului de elasticitate a betonului

în tabelul nr. 16 se prezintă precizia de stabilire a modului de elasticitate static ( ) funcţie de modulul

de elasticitate dinamic având ca bază modulul de elasticitate static ( ) determinat la presă pe prisme
de beton.

Precizia de stabilire rezultată pentru probele încercate în acest caz este de  6%.

Tabelul nr. 16

Metoda ultrasonică de impuls

Nr.
Reţeta
Crt. Ed
(N/mm2) E (%)
(N/mm2) (N/mm2)

0 1 2 3 4 5 6

1 R1 39553 36928 34925 -5

2 R2 39460 35804 34843 -3

0,883
3 R3 39931 34315 35259 +3

4 R4 38204 31734 33734 +6

în tabelul nr. 17 se prezintă precizia de stabilitate a modulului de elasticitate static conform stas 10107/0-

90 ( ) funcţie de modulul de elasticitate static ( ).

Tabelul nr. 17

Metoda ultrasonică de impuls

Nr.
Reţeta
Crt. Ed
(N/mm2) E (%)
(N/mm2) (N/mm2) (N/mm2)

0 1 2 3 4 5 6 7

1 R1 39553 36928 34925 37000 -6

2 R2 39460 35804 34843 34500 +1

0,883
3 R3 39931 34315 35259 36000 -2

4 R4 38204 31734 33734 30000 +11

Precizia de stabilire rezultată pentru probele încercate în acest caz este de  11%.

[top]