Exista o multime de activitati efectuate de catre banci care cer asumarea riscului, dar sunt putine

ca rezultat al carora banca poate la fel de repede sa sufere pierderi ca in urma tranzactiilor
valutare.

Gradul de cunoastere a subiectului privind gestiune a riscului valutar la nivel mondial este unul
avansat in comparatie cu nivelul Republicii Moldova care este limitat din cauza conditiilor
specifice caracteristice perioadei de tranzitie, precum si din cauza lipsei de pregatire si de
experienta in acest domeniu. Dintre savantii si economistii autohtoni si straini care au adus o
contributie importanta in materie de management bancar si riscuri economice, inclusiv riscul
valutar ii putem nominaliza pe: I. Verboncu, P. Halpern, J. Fred Weston, E. Mihuleac, O.
Nicolescu, N. Danila, Aurel Octavia Berea, W. David Rees, A. Olteanu, C.Russu, L.Roxin,
Gh.Manolescu, C. Basno, M. Stoica, O. Lavrusin, V.Platonov, L. Georgescu-Galasoiu.

Baza informationala a tezei cuprinde o gama extinsa de surse: legislatia Republica Moldova in
domeniul valutar, lucrari ale autorilor autohtoni si ale celor de peste hotare, materialele
conferintelor stiintifice internationale, privind gestiunea riscului valutar in banci, impactul ratelor
fluctuante asupra stabilitatii bancare din R. Moldova precum si teza de doctor: ,,Gestiunea
riscului valutar in sistemul bancar din republica Moldova" de Stefirta N., rapoartele anuale ale
BNM, strategiile de gestiune a riscului valutar a 7 banci ce activeaza in Republica Moldova si nu
in ultimul rand normele stabilite de catre Bank for International Settlements si rapoartele ISDA.
Structura tezei este prezentata in corespundere cu obiectivele propuse spre studiu si ordinea
realizarilor cercetarilor stiintifice.

Riscul valutar are o influenta negativa asupra tranzactiilor comerciale

si financiare si din aceasta cauza s-au cautat mijloace de protectie impotriva
lui. Riscurile valutare sunt prevenite cel mai frecvent in practica prin
inserarea de catre parti, in contracte, a unor clauze asiguratorii specifice.

Evitarea sau cel putin diminuarea acestor riscuri poate fi realizata

insa si prin metode extracontractuale, utilizate mai ales atunci cand din
contracte lipsesc clauzele asiguratorii. O asemenea metoda consta, de
exemplu, in incheierea de catre creditorul prestatiei pecuniare afectata de
riscul deprecierii a unei operatiuni de hedging valutar, prin care riscul valutar
este preluat de o banca specializata[3].
 Riscul valutar poate fi diminuat si prin adoptarea unor masuri
contractuale si organizatorice avand ca scop valorificarea optima a
termenului de livrare a marfii si de incasare a pretului, in functie de
conjunctura de pe piata valutara. De exemplu, in cazul in care moneda de
plata are tendinta de depreciere, vanzatorul (creditorul pretului) va
intensifica livrarea marfii – in cadrul perioadei de livrare stabilita in contract
– si va scurta pe cat posibil perioada de incasare a pretului, pentru ca
valoarea monetara primita sa nu fie afectata de devalorizare.

Riscul valutar reprezinta expunerea companiilor ce activeaza in mediul

international la pierderi potentiale ce ar putea sa apara ca urmare a
modificarii ratei de schimb valutar. Aceste pierderi au in vedere
profitabilitatea companiei in ansamblul ei, fluxurile banesti nete sau valoarea
pe piata a firmei. La actiunea riscului valutar sunt expuse totalitatea
companiilor care desfasoara activitati in afara granitelor tarii de origine,
indiferent de natura acestor activitati: operatiuni comerciale simple,
cooperare, implantare in strainatate etc. Altfel spus, riscul valutar este un
risc major al procesului de internationalizare a activitatii economice, si fara o
protectie adecvata impotriva acestuia finalitatea acestui proces devine
incerta.