Silaba este formată dintr-o vocală sau dintr-un grup de sunete care conţine o vocală şi

care se pronunţă printr-un singur efort respirator.

Cuvintele pot fi:
 monosilabice- formate dintr-o singură silabă (ceas, timp, roz, fag, pat, crom, var, fragi etc)
 bisilabice- formate din două silabe (ca-să, floa-re, ar-tist)
 plurisilabice- formate din trei sau mai multe silabe (ex-po-zi-ţi-e, res-pec-tu-os, în-fru-mu-se-ţat)

1. O CONSOANĂ ÎNTRE DOUĂ VOCALE trece în silaba următoare:

Ex.: ma-să; pă-du-re; u-ti-li-za-re, pâi-ne; stro-pea-lă, a-xă, e-xa-men, e-xer-ci-ţiu, ve-che.

2. DOUĂ CONSOANE ÎNTRE DOUĂ VOCALE la despărţirea în silabe trec prima consoană în silaba
dinainte, iar a doua consoană la silaba următoare:

Ex.: ar-tă; ac-tiv; tic-sit; mun-te; un-ghi-e;

Excepţie:
Dacă în grupul de două consoane a doua este l sau r, iar prima este b, c, d, f, g, h, p, t, v, despărţirea în silabe
se face înaintea întregului grup, adică cele două consoane fac parte din aceeaşi silabă: o-braz: o-blu: co-dru: a-
flu-ent; a-fri-can, a-gra-fa, pe-hli-van, su-ple-ţe, pa-tru, co-vrig, e-vla-vi-e;

3. TREI SAU MAI MULTE CONSOANE ÎNTRE DOUĂ VOCALE, la despărţirea în silabe trec prima la
silaba de dinainte, iar celelalte două la silaba următoare.
Ex.: as-tru; mon-stru; con-struc-tor;
Excepţie:
În cazul grupurilor de consoane lpt, mpt, nct, ncţ, ncş, ndv, rct, rtf, stm, despărţirea se face după a doua
consoană din grup:
sculp-tu-ră; somp-tu-os; linc-şii; punc-taj; func-ţi-e; arc-tic; jert-fa; ast-ma-tic; sand-viş; gang-ster, port-
drapel, trans-planta ;

4. DOUĂ VOCALE alăturate trec în silabe diferite.

a-er; a-le-e; po-e-zi-e;

Nu se despart în rînduri diferite:

 cuvintele compuse din abrevieri literale: IRTA (nu: IR-TA), UNESCO (nu: U-NES-CO);
 abrevierile unor formule curente: a.c., î.e.n., ş.a.m.d.;
 numeralele ordinale notate prin cifre (romane sau arabe) urmate de formantul specific: (al) XVI-lea, a 5-a.
 numele proprii de persoane (ex. Popescu, Abd el–Kader)
Se pot despărţi şi după structură cuvintele compuse şi cele derivate cu prefixe ( drep-tunghi/ drept-unghi,
por-tavion/ port-avion, nes- prijinit/ ne-sprijinit, su-blinia/ sub-linia)
1
La cuvintele scrise cu cratimă sau cu linie de pauză se admite, atunci când spaţiul nu permite evitarea ei, şi
despărţirea la locul cratimei/ liniei de pauză ( aducere-/ aminte, ex-/ ministru, flash-/ ul, vazându-/ mă)

Accentul reprezintă pronunţarea mai intensă a unei silabe dintr-un cuvânt. În limba română accentul nu
are un loc fix. Accentul se notează cu semnul ′: cá-să, ma-túr, ve-rí-gă, mă-séa, bol-náv etc.
Accentul poate deosebi înţelesul cuvintelor: vé-se-lă (bucuroasă) şi ve-sé-lă (vase), có-pii (xerox) şi
co-píi (oameni).
În cazul unor cuvinte, DOOM acceptă două variante de accent:
pro-fé-sor / pro-fe-sór
án-tic / an-tíc
pó-nei / po-néi