SWETT ORISON MARDEN

53 - 116

Mínunile ganduluí

traducere: Eliza-MARIA BARNOSCHI

Tipărită cu binecuvântarea
Înaltpreasfințitului Părinte IRINEU
Arhiepiscop al Alba luliei

EDITURA Reîntrnegirea
ALBA IULIA
2001

1
 INTRODUCERE
„Mintea sănătoasă, face
trupul sănătos” „Zamolxe”

Nu da, Doamne, omului cât poate îndura!

Dorința toarnăîn formă. Ceiace viața sculpteazăapoi înpiatră. Dorințelenoastre
arzătoare suntmai cu adevă-rat crezul(credința) noastră. Decât tot ceeace spunemprin
rugăciuni.
Sub o formă sau altaacest proverb este în toate limbi-le, la toate popoarele pământului.
O dureroasă experiență de mii de ani se cristalizează în această amară rugăciune, adresată,
și lui Dumnezeu… câinelui Anubis și Norocu-lui..
Cine-i fericitul care a trăit și care n-a avut prilejul să suspine: Asta nu credeam s-o pot
îndura! Sau care-i ne-onrocitul ce a trait atât de searbăd, încât să nu fi avut pri-lejul să se
mândrească cu o sforțare deosebită, de care nu se știa capabil!
Dar înțelepciunea omenească se oprește aici. Nu trage învățământul, atât de firesc
totuși, că omul este înzestrat cu puteri mai mari decât acelea de care se servește în chip
obișnuit și că ar trebui să se deprindă a se folosi mereu de ele.
Mare cuvânt a spus filosoful Keyserling când a reco-mandat oamenilor să caute mai
degrabă să priceapă adâ-nc ceea ce știu deja, decât să învețe mereu lucruri noi.
Știm, știm foarte bine că în noi zac puteri supraome-nești, și că la ocazii mari, cum ar
fi o primejdie, ne vom folosi de ele; totuși dela un capăt până la celălalt al vieții le lăsăm să
doarmă și vegetăm spunând mereu „nu pot”, „sunt bolnav”, „mi-e teamă”.
Dar, oricât ar fi încă de nemăsurată prostia omenea-scă, trebuie să fie o cauză mai adâncă,
din care să izvora-scă teama de a trăi cu toate coardele cu toate pânzele în-tinse… Această
cauză este instinctual de conservare.
Desigur, lumea mai dăinuește încă, numai pentru că tot ce se naște n-are alt scop, în esența
oricărui fel de a vie-țui, decât păstrarea ființei proprii. De aici izvorăște și munca și lenea
și eroismul conștient. Însă, după cum iarna răcim din teamă de răceală, fiindcă ne încălzim
ca-sele și ne îmbrăcăm mai mult decât trebuie, tot așa lăsăm să ne conducă orbește
instinctul de conservare, ce ne în-groapă puterile în adâncul ființei, de teamă că avea la
nevoie de mare primejdie. Și ne istovim păzindu-ne comoara, ca avarul care adeseori o
ascunde atât de bi-ne încât n-o mai poate găsi atunci când ar voi să mai cheltuiască ceva din
ea!...
A ne lăsa pradă instinctului de conservare nu numai în fața împrejurărilor exterioare,
dar și în ce privește perfec-tarea finiței noastre, este a trece dincolo de scopul urmă-rit,
deoarece puterea vitală crește și se reînoiește mereu prin întrebuințare. Și chiar de ar fi
limitată, este cu totul neînțelept să duci o viață păcătoasă, pentru a-ți păstra mijlocul de-a
ți-o apăra într-o împrejurare excepțională, ce poate nu va veni niciodată!
Hipertrofia instinctului de conservare a mai pricinuit-o și religiia umilinței, durerii,
slăbiciunii, aliment esențial al tuturor religiilor. Unele religii, și altele numai din pri-cină că
sunt rău explicate de preoții lor, au sădit în cea mai mare parte din oameni fatala ideie a
renunțării și în toți neîncrederea în puterile lor.
Totuși, din cele mai vechi timpuri, spirite mai îndrăz-nețe au tras beneficiile faptelor ce
nu se potrivesc nici cu șoaptele instinctului de conservare, nici cu învățătura religiei.
Nu este aici locul documentărilor istorice și științifice. Asemenea studii hapsâne nu pot
fi puse alături cu imnul poetic al unui iluminat.
Orison Swett Marden n-a fost om de știință; darmari-le adevăruri, mariletaine ale
universului, toate, sunt maiîntâi presimțite de inspirați, și apoi dovedite de savanți.Cărțile
lui Marden sunt tot așa de puțin științifice ca și „Stăpânirea de sine” a lui Coué; însă, ca și

2
broșuricascri-itorului de la Nancy, circulă în milioane deexemplare, în mai toate limbile
pământului.
„Stăpânirea de sine”și „Minunile gândului” purcedcam din aceiași doctrină; suntînsă
pentru stări sufleteștideosebite.Terapeutica lui Coué nu se aplică deopotrivă tuturor.
„Stăpânirea de sine” este necesară cazurilor gra-ve, pecând celor mai puțin bolnavi le este
de-ajuns „Mi-nunile gàndului”, carte de altfel folositoare tuturor, ori cât ar fide sănătoși.
Metoda Coué, prin ingenioasa suprimare aelementu-lui voință, poate fi folosităși de cei
nehotărâți. Acelcare nu mai este capabil de nici un fel de efort, se poatetrataprin
autosugestia lui Coué. Remediupentru a căruiapli-care nu trebuie numaidecât voință, ci
abia puțină bunăvo-ință.Iar când și aceasta lipsește, metoda tot nudezarmea-ză, căci
bunavoința poate fi sugerată de unmedic cu autoritate și prestigiu față de bolnav, de
opersoană iubită de el, sau chiar pe cale de sugestie directă făcută în tim-pul somnului.(...)
Marden, ca orice american, nu poate prețui decâtrea-litateaprezentú și nu poate pricepe
lipsa de voință De aceea s-a devotat unui apostolat special, propriustilului american.
Invalizii, debilii cronici, nu-linteresează: dar și-a închinatviața îndreptării celor cuvoința
zdruncinatăși mai ales rău întrebuințată, din carevrea să facă cuce-ritori. Idealul său este o
cât mainumeroasă elită de cuce-ritori, până când toți oameniivor fi „supraoameni”.
„Minunile gândului” este un poem plin pe alocuride ușoare exagerări, ca orice
adevărată poezie izbucnită din inimi generoase și din intuiții „tari”. Este un imn aliz-bânzii
spiritului asupra materiei.
* * *
Pentru acei prea mulți care neagă ceea ce nu știu,sau nu pot să-și explice, amintesc
următoarele constatărice-lebre:D-r A. Brauchle publicà (I925)în revista „Medi-zet”
experiențele profesorului de fiziopsihologie Franz B.
prin care se răstoarnă multe legi științifice: D-r FranzB. prin concentrarea gândului își
poate coborâ inima cu6-8 cm. Sau își poate activa digestia, ca în trei sferturide ceas să
ajungă de la mâncare la normală evacuare. Sau poate privi încrucișat cu un ochi în afară și
cu celălaltînăuntru.
Sau vestita experiență a doctorului Abrams: seapro-pie o bobiță de măduvă de soc,
electrizată, de otumoare canceroasă. Dacă bolnavul este îngrijorat deboala lui sau este într-
o atitudine mentală pasivă, bobițava fi atrasă spre centrul tumorii. Dacă însă bolnavul știesă
gândea-scăși să repete cu încredere că se va vindeca și cà tu-moarea lui se resoarbe, atunci
cancerul nu maialege bo-bița de soc, ba chiar o respinge. Ar trebui, dacă omul ar fi măcar
în parte la înălțimea pretențiilor lui, ca toți acei care află despre aceste minu-ni,să-și
schimbe cu totul atitudinea în fața vieții.
Totuși, cu toate că nu ne îndoim de experiențelecitate mai sus, continuăm să ne
intoxicăm cu frica bolii și cu tot felul de ingrediente minerale și vegetale, darvraja gândului
bun, nici măcar nu o încercăm.
Relativ la suferințele funcționale și nervoase (poatemai puțin grave dar foarte mari),
toată,lumea științifică este de acord că sugestia gândului potrivit este remediulsuveran și
mai totdeauna unic.
Iatà un exemplu citat de marele Bernheim, autorulce-lebrei formule: „Orice gând are
tendìnța să se prefocă în-tr-o realítate”. O persoanà suferea îngrozitor dinpricina unei tuse
spasmotice care începea regulatdimineața la ora șapte și ținea ore întregi, istovindu-
iputerile. Toate tratamentele au fost zadarnice. D-rBernheim a făcut să se falsifice ceasul
bolnavului, așaîncât ora șapte să fie când șase când opt etc.
Mai târziu s-a spus pacientului înșelăciunea. Acesta,dându-și seama că boala lui era
închipuită, s-a vindecat.
În ce privește vindecările morale, rezistențasufletea-scăși trupească în fața necazuilor
vieții,dovezile sunt de natură mult mai puțin tangibilă; suntcu totul subiective și nu pot fi
îndeajuns apreciate decâtprin experiență per-sonală. Dar pentru a dobândi această
binefăcătoare expe-riență, trebuie să începem prin aîncerca tratamentul cu gândirea
optimistă, însă după toateregulile autosugestiei.
* * *

3
 Citatele ce urmează sunt spicuiri din concluziiledoc-torului Alexis Carrel, savantul
francezde la Institutul „Rockefeler”; concluzii ce aduc inspiratuluiS.O.Marden sprijinul
științei.
„Ciudat lucru! Toate minunile gândirii, toată muncaintelectuală a celor mai mari
creații, nu produce nici ceamai mică ridicare a metabolismului. Desigur este ciudatlucru; că
gàndirea care preface fața pământului, face șidesface națiuni, descoperă universuri în
nemărginireaspațiului, se elaborează,în noi fără să consume energiedeloc, sau atât de
puțină, încât nici nu poate fi măsurată cu mijloacele tehnice actuale. Cele mai puternice
creațiiale inteligenței măresc metabolismul mult mai puținde-cât bicepsul când se
contractează ca să ridice opietricică. Nici ambiția lui Cezar, nici cugetarea luiNewton, nici
inspirația lui Beethoven, nici concentrarealui Pasteur, nu au izbutit să iuțească nutriția
țesuturilor,cum ar fi făcut repede câțiva microbi sau o ușoară excitare a glandei ti-roide”.
***
„Care să fie natura gândului, acest ceva ciudat caretrăiește în noi fără să consume o
cantitate apreciabilă deenergie? Care să fie relațiile sale cu formele cunoscuteale energiei
fizice? Spiritul trece aproape neobservat prinmateria vie; și totuși este cea mai colosală
putere dinlu-me. A frământatfațapământului, a ridicat și a sfărâmatcivilizații, a creat
universul sideral. Spiritul, gândul, esteel produs de celulele cerebrale, ca insulina de
pancreas,ca fierea de ficat? Care sunt în celule precursoriigându-lui? În detrimentul cărei
substanțe se elaborează el? Vine oare dintr-un element preexistent ca glucozadin glyco-
gen? Sà fie vreo formà de energie deosebită deenergiile studiate de fizicăși care nu se
exprimă prinaceleași legi? Sau dimpotrivă, trebuie oare socotită gândirea ca ceva
nematerial, ființând în afară de spațiu și de timp, în afară de dimensiunile universului
cosmic și că adăugându-se, printr-un procedeu necunoscut,creierului, care ar fi con-diția
neînlăturabilă amanifestărilor ei? În toate vremuri-le, în toate țările, marifilozofi și-au
închinat viața cerce-tării acestor probleme.
N-au găsit soluția”.
* * *
„Puterea gândului se dezvoltă prin exercițiulcugetă-rii, studiul logicii, disciplina
interioară; și prininfluențe puțin cunoscute ale mediului. Omenirea nu și-a dat nicio-dată
osteneala să descopere naturacondițiilor de dezvol-tare intelectuală. N-avem nici
ocunoștință despre geneza inteligenței. și totuși neînchipuim cà o putem dezvolta,
exercitând memoriacopilului prin școli! Observația însă, ne dovedește că marile
descoperiri științifice nu sunt de-cât în parte operă intelectuală. Savanții de geniu mai au,
pe lângă putereade observare, de a înțelege, adică de a lega (inteligere) și alte calități:
intuiție, imaginație crea-toare. Un adevărat șef n-are nevoie de fișe psihologice și de
informații casă-și aleagă bine subordonații; îi ajunge să-i privească în ochi. Un mare
judecător dă hotărârea cea bună, chiardacă o argumentează falsîn sentință. Intuiția și
inspirațiasunt minuni ale gândirii, ce nu se în-cadrează total înceea ce numim inteligență”.
* * *
„Simțul moral este mai important decât inteligența.Frumusețea morală lasă amintiri
neșterse celui ce a avut șansa s-o privească vreodată. Ea dă celui care o are,o pu-tere
ciudată, inexplicabilă, dar dominatoare. Este maimult decât știința, decât arta, este temelia
civilizației”.
„Inteligența este aproape nefolositoare celui carenu are decât atât. Intelectualul sadea
este o ființă necomple-tă, nenorocită, căci este incapabil de a realizaceea ce înțelege”.
„Capacitatea de a prinde raportul lucrărilor nu-ife-cundă, dacă nu-i întovărășită de alte
activități: voință,imaginație, simțire, puteri organice și, mai ales, simțulmoral”.
„Gândirea conformă cu simțul moral întărește chiarputerile ftzice și face fericirea cu
putință”.
* * *
„Integritatea, adică sănătatea organismului: fizică, psihică, mentală și morală
esteindispensabilă manifestă-rilor conștiinței. Omulgândește, „iubește”, suferă, admi-răși
se roagă, în acelașitimp și cu creierul și cu toate organele lui”.
4
* * *
„Vindecările miraculoase sunt rare, dar sunt fapte ști-ințific controlate; realitatea lor
dovedește că mintea, or-ganele și celulele noastre sunt capabile de activităținecu-noscute
încă. Aceste vindecări arată că anumite stărimis-tice, de pildă rugăciunea și curățenia
morală, au efecte foarte precise șică sunt fapte de care trebuie să se țină seama.
Cazurilecele mai importante au fost observate de biroul medicaldin Lourdes”.
„.... În câteva secunde, minute, cel mult în câtevaceasuri, rănile se cicatrizează, simptomele
generaledispar. Uneo-ri dezordinea funcțională, încetează înaintealeziunii ana-tomice. În
cazuri grave, bunăoară în cazulcancerului, ur-mele mai rămân câteva zile, după vindecare.
Miracolul se caracterizează uneori printr-oaccelerare surprinzătoa-re a evoluției de
reparareorganică. Singura condiție in-dispensabilă este fenomenulde rugăciune. Minunea
aces-tui gând operează,chíar dacă nu este gândul pacientu-lui”! „Acesta poate chiar să nu
creadă! E destul să fiealăturea de cel ce se roagă fierbinte pentru dânsul”...
„Asemenea fapte au o înată însemnătate. Eledovede-sc realitatea unor relații de natură
necunoscută,între spi-rit și organe, între gând, celuleși trup. Ele dovedescim-portanța
obiectivă a activității gândirii, de careigieniștii, medicii, educatorii, sociologii, mai
niciodată nu se ocu-pă. Activitatea gândirii însă, înțeleasășifolosită, va des-chide o lume
nouă”.
* * *
„Cea mai mare nenorocire pe care civilizația știin-țifică a pricinuit-o oamenilor, este
putința de a trăicon-fortabil fără muncă”.
* * *
„Avem motive să credem că personalitatease întinde
dincolo de limita trupului, că precizia conturului anato-micnu este decât iluzie; că adică
fiecare suntem maimari și mai împrășgtiați decât ne este trupul”.
* * *
„Când lumea își va da seama de falimentulcredințelor noastre pedagogice, medicale și
sociale, seva întreba, poate, ce-ar fi de făcut pentru îndreptareasituației".
* * *
„Popoarele își Pot salvaexistența și singuraînălțare, prin dezvoltarea celor tari și prin
ocrotirea celor slabi”.
* * *
„Știința supremă este Iubirea, Psihologia; căci înainte detoate omenirea are nevoie de
puterea Iubirii și a gân-dirii" (dar șiTeologia - pentru că, ce faci fără credință? n. red').
Dacă primind aceste uluitoare concluzii, nu neschimbăm îndatăși cu totul, felul nostru de a
cugeta șide a trăi,fără iubire, iar conducătorii felul lor de a chivernisi
societatea, înseamnă că omul este încă departe de amer-ge pe calea lui împărătească. Și
totuși avem credințacă va ajunge să stăpânească acea misterioasă activitatemen-tală, care
va crea lumea cea nouă.
D. V. B.
I
Originea divină a aspirațiilor legitime.
Aspirațiile sufletului și dorințele inimii sunt cutotulaltceva decât poftele și plăcerile
vulgare și trcătoare. Ele sunt profeții, sunt vestitoriia ceea ce poate să devină realitate. Ele
arată de ce suntemcapabili; ele dau măsura înălțimii idealului nostru și neprecizează sfera
activității noastre.
Idealul nostru este schița care precede,realitatea,sub-stanța a ceea ce sperăm să fim.
Sculptorul știe că idealul său nu-i o fantezie aînchi-puirii sale, ci o profeție, un simbol
a ceea ce vaîntruchi-pa el cândva, în marmură.
Când începem a dori ceva din toată inima, intuim olegătură între acest lucru și noi;
legătură cu atât mai tare,cu cât dorința este mai arzătoare și strădania pentru a oînfăptui
mai înțeleaptă.
Ceea ce ne încurcă, este că dăm prea multă impor-tanță aspectului material al vieții și
nu destulă idealului. Artrebui să deprindem atrăi în gândire idealulpe care dorim să-l vedem

5
realizat. Dacă, de pildă, dorimsă rămâ-nem tineri, trebuie să trăim cu mentalitateatinereții;
dacă voim să fim frumoși, trebuie să trăim înstarea mentală pe care o creează frumusețea.
***
Folosul dea trăi în ideal este cădispartoatelipsurilefizice, intelectualeli morale. Astfel
nici nu ne mai putem gândi labătrânețe, căci bătrânețea este degenerare,senili-tate și
acestea nuexistăîn ideal,unde totul este tânăr și. frumos, unde nu-i locpentruurâciuneși
decrepitudine.
De aceea, obiceiul de a trăi în ideal ne este de unmare ajutor. Idealul ne ține mereu
înaintea ochilor, modelul perfecțiunii pe care o căutăm; el ne măreșteîncrederea în originea
noastră divinăși a perfecțiuniinoastre finale, pentru că ne dă viziunea a ceea ce
simțiminstinctiv, că odată tot îl vom atinge.
Obiceiul de-a gândi și de a afirma lucrurile cumdori-m să fie, sau cum ar trebui să fie
și de-a proclama că sun-tem în stare să le îndeplinim, creează modelul pecare procesuul
vieții îl va reproduce. Să avem mereuprezentîn spirit viziunea ființei ideale a ceea ce vrem
să fim. În același timp, să credem că putem ajunge aceaființă, go-nind imediat orice idee de
boală sau oricesugestie de in-ferioritate. Să nu ne lăsăm niciodată prea mu1t preocu-pați de
slăbiciunile, sau de lipsurile noastre.
Având mereu prezent idealul nostru și luptând curajos ca să-l atingem, ne vom ridica
până la el. În credința, cu tărie păstrată, că năzuințele noastre vor fi realizate, cà visurile
noastre se vor înfăptui, este o ma-re putere. Nimic nu ne ajută mai mult decât convingerea
că lucrurile se vor întoarce în bine și nu în rău, că vom reuși, iar nu că vom cădea, și că
vom fi fericiți, în ciuda a tot ce s-ar putea, sau nu s-ar putea întâmpla.
Nimic nu-i mai dătător de curaj, decât o atitudineop-timistà, care ne face să credem în
ceea ce este mai bun,mai înalt, mai fericit și care nu lasà loc nici pesimismu-lui,nici
descurajării.
Să credem din toatà inima căsuntem capabili să fa-cem ceeace trebuíe să facem. Și să
nu ne îngàduim nici o îndoială înaceastă privințăși s-o gonim, dacă ea încear-că să pàtrundă
în noi. Să n-avem decât gânduri bune și idei înalte și săfim hotărâți să le înfăptuim.
Înlăturând orice gânddușman, orice descurajare, orice ar putea săne facă să credem că nu
vvom izbuti, sau căne pândește vreo nenorocire.
Cu o atitudine optimistă să fim siguri că ne vom ajun-gescopul, în orice vom încerca să
facem sau să fim; și vom constatacu plăcută surprindere cât de mult ni se dezvoltă calitățile
vieții și câtde mult ne progresează întreaga ființă.
Cànd spiritul a luat odată obiceiul de a se hrăninumai cu gânduri pozitive, fericite și
încurajante, nu maipoate face altfel. Dacă copiii noștri arputea câștiga acestobi-cei,
orientarea civilizației s-ar schimba repede și amface progrese nebănuite în desăvârșirea
noastră. Un spirit astfel format, ar ficapabil să-și realizeze totdeauna aspi-rațiile, în cel
maiînalt grad și să se ridice deasupraîn-vrăjbirilor, arăutăților și miilor de dușmani ai păcii
noas-tre, ai confortuluinostru, ai utilității noastre sociale și ai reușitei noastre pe toate
planurile existenței noastre.
Credința că viitorul nerezevă numai lucruri bune,că vom fi fericiți și că vom prospera,
că vom avea ofamilie frumoasă, un cămin agreabil și că vom fi pregătiți pentru orice
eventualitate, iată cel mai bun capital dintoate cu care ne putem arunca în viață.
Ceea ce încercăm cu tărie, tinde să se îndeplinească,chiar dacă la început ar părea
imposibil. Dacă nerepre-zentăm în chip viu ceea ce am voi să fie viațanoastrăși dacà
urmărim mereu și energic înfăptuireadin toate pute-rile, este mult mai sigur că vom reuși,
decâtdacă vom nesocoti această atitudine.
Mulți își lasă dorințele și ambițiile să-i părăsească.Ei
nu înțeleg că intensitatea și statornicia dorințeidau pute-rea de înfăptuire. Efortul statornic
pentrupăstrarea inten-sității dorinței, are puterea să o transformeîn realitate. N-are
importanță că această realizare ar fi puțin probabilă sau îndepărtată, că viitorul
pareîntunecat; este destul ca noi să credem fără pic de îndoială într-însa cu tàrie și să
luptăm energic pentru ea; mai devreme sau mai tâtziuo vom avea.
Dorința începe să fie un stimulent, numai când setransformà în hotărâre trainică.
Dorința unită cu o decizie

6
solidă dă naștere acelei puteri creatoare, ce se traduceîn rezultat practic.
Fără întrerupere, ne mărim sau ne micșorămputerile, prin calitatea gândurilor noastre, a
emoțiilor și a idealului nostru.
Nu gândimși nu spunem decât ceea ce vrem să fiere-alitate. Persoanele care mereu se
plâng, care mereuspun pretutindeni și de prisos că sunt ostenite, istovite,că sunt nenorocite,
că n-au noroc, sau că o soartă rea leurmăre-ște, și că așa vor rămâne întotdeauna, că au
muncitmult încercând zadarnic să ajungă la un tezultat, nu-șidau sea-ma că-și grevează în
minte aceste întunecatetablouri, tot mai adânc, și astfel ele se vor realiza cusiguranță. Să nu
mai admitem nici o clipă căsuntem bolnavi, slabi,sau abătuți, căci gândind la ele, le dăm
putere asupra noastră.
Suntem cu toții fructul gândurilor noastre și ajungemîntocmai ceea ce suntem în ideea
noastrà cea mai secretă
despre noi. Obiceiul de-a vedea zilnic în noi o ființă creată pentru a îndeplini o misiune
divină, perfectcapa-bilă de a ne realizamisiunea, ne dă o nestrămutată încre-dere, o
minunată putere și o neîntreruptă încurajare.
Dacă vrem să propășim pe vreo cale oarecare, să ne îndreptăm gândurile în acea
direcție, dându-le câtmai multă vioiciune posibilă. Concentrându-ne atențiaasupra lor până
când vom simți căne împing înainte, căparcă le
vedem înfăptuite; și până la urmă se vor înfăptui.
Cu încetul, omul slab, imperfect, păcătos, creat de fal-sulnostru chip de a trăi va fi
înlocuitprin omul ideal, printr-unnou om, așa cum trebuie să ni-l închipuim creat
deDumnezeu.
Idealul este un neîntrecut sculptor de caractere; elare o imensă influență asupra căilor
vieții noastre.
Nu-i posibil nimănui să ascundă prea mult timp ceeace-i ocupă în mod obișnuit
gàndurile, expresia feței șifelul de viață îl dau de gol, mai devreme sau mai târziu.
De aceea, trebuie să veghem ca emoțiile și gàndurilenoastre să fie mereu superioare,
nobile, și folositoare.
Hotărâte să n-avem niciodată nimic comun cu gându-rilesau cu acțiunile de calitate
inferioară; tot ceea ce facem să poarte pecetea perfecțiunii.
Angajareaneîntreruptă a sufletului și a inteligenței,spre a înfăptui lucruri mari, exercită
asupra vieții oinflu-ență reformatoare și o înalță la un nivel superior.
Credința privește înainte și vede lucruri pe careochiul nu le vede.
Credința este substanța lucrurilor la care aspirăm,schița imaginii lor; substanța reală, și
nu numai orcpre-zentație mentală. În dosul credinței, în dosulsperanței, în dosul dorințelor
adânci ale inimii noastre,dacă sunt și le-gitime, „animate de o ideie creatoare, și plăcută lui
Dum-nezeu, este o realitate potențială.
Ceea ce credem cu tărie, devine un ferment creator.
Viziunea, de pildă, aunui căminplăcut, înfloritor, do-rințade a fi o persoană capabilă să
poarte mari răspun-deri,sunt germeni creatori.
Curentul tuturor gândurilor noastre trebuie să fieîn-dreptat către scopul ce ni l-am dat
vieții.
Cele mai mari minuni ale civilizației au fost făcuteprin concentrarea gândului. să trăim
în așteptarea celor bune, în convingerea că din efortul nostru constat și dinlupta noastră
pentru ajungerea scopului varezulta ceva mare și frumos. Să trăim convinși că veșnic vom
progre-sa, înaintând mereu tot spre ceva mai bun, mai înalt.
Multe sunt persoanele care-și închipuie că-ipericulos să se lase pradă visurilor, pentru
că asta le-ardistuge spi-ritul practic. Cutoate acestea, imaginația estetot atât de sfântă ca și
toate celelalte facultăți. Ea nepune în stare să trăim în ideal, chiar când suntem obligațisă
muncim, în-tr-un mediu neplăcut sau nefavorabil.
Imaginațianeajută să întrezărimglorioaselerealitățice ne așteaptă. Ea ne arată lucrurile
ce ne sunt posibile.

7
 Aclădi castele în Spania nu trebuie să fie socotit cao trecere de vreme nefolositoare, sau
periculoasă. Începem prin a ne clădi castele în subconștient, apoi le dăm formă de dorințe,
apoi le ancorăm adânc în activitatea noastrăși, însfârșit, ele devin realitate.
A visa, a crea, nu este numai a clădi castele în văzduh.
Orice castel real, orice cămin a început prin a fi uncastel de aer. Visullegitim este creator; el
dă realitateadorinței și apoi însuși lucrul dorit. o clădire nu poate ficonstruită fără planurile
unui arhitect care, mai întâi,le-a visat; ast-fel ea a fost, ab initio, creată, în minte.
Arhitectul vede cu ajutorul planului mental și, apoi,cu al celui de pe hârtie, construcția
așa va fi în realitate.
Tot ce înfăptuim în viață, intuim mai înainte înmintea noastră. Tot așa cum construcția
este, până încele mai mici amănunte, o realitate în spiritularhitectului, chiar înaintea
așezării celei dintâi pietre,tot așa înfăptuim în minte tot ceea ce mai târziu va fi orealizare
în viața noa-stră.Viziunile noastre legitime suntplanurile posibile ale
structurii vieții noastre; dar nu vor rămâne decât planuri,dacă nu depunem mari eforturi
pentru a le înfăptui,întoc-mai cum planurile arhitectului ar rămâne simpledesene, dacă
constructorul nu le-ar da o realitate.
Toți acei care au făcut lucruri mari au fost niștevisă-
tori; dar ceea ce au înfăptuit a fost în proporție nucu vi-sul, ci cu activitatea, cu energia și
cu stăruințadepusă în urmărirea idealului lor; s-au ținut de visul lor și au luptat ca să-
lînfăptuiască.
Nu-ți părăsi visurile când numai în aparență suntne-realizabile. Fii credincios
viziunilor tale, cu toată tenaci-tatea de care ești în stare. Să nu îngădui nevoilormateria-le
ale vieții să-ți umbrească idealul sau săți-lmicșoreze. Să trăiești într-o atmosferă care-ți
deșteaptă aspirațiile; să citești cărți care ți le stimulează.Leagă-tecu persoane care au făcut
ceea ce încerci tu și caută să descoperi secretul reușitei lor.
Seara înainte de culcare reculege-te câteva clipe.
Stai liniștit și visează după pofta inimii. O zi de mun-că reală poate fi încheiată, fără
pagubăși cu folos, printr-
o reverie. Nu te speria deloc de ce poți visa, căci fără vi-se și popoarele și oamenii pier.
Putința de-a visa nu ne-afost dată în zadar în dosul ei se ascunde o realitate.
Este un dar dumnezeiesc sortit săne facă să întreză-rim lucrurile mari ce stau în rezervă
pentru noi, săne ri-dicede la vizibil la invizibil, și să ne arate că aceste lu-cruripot deveni
realități în viața noastră. Aceste priviri în rai nesunt îngăduite, ca să nu ne descurajăm din
pricinacusururilor și a decepțiilor noastre.
Nu vorbesc de visuri fantastice și trecătoare, ci dedo-rințele legitime, reale și sfinte ale
sufletului nostru;do-rințe ce trebuie să ne aminteascà mereu că ne putemface viața
sublimăși că, în ciuda mediului nostru care arfi neplăcut și dușmănos, ne-am putea totuși
ridica lao situ-ațìe pe care o întrezărim în aspirațiile noastre.
Mă gandesc la dorința legitimă de-a vedeaînfăptuin-du-se dezvoltarea personalității
noastre-întregi și la putința de ase reproduce, în viața noastră de toatezlele,modelul
întrezăritîn clipele noastre cele mai nobile.
„Cel ce trăiește strângând petece, va rămâne petecar,
atâta timp cât nu va avea alt ideal decât acela depete-car”(!)Atitudinea noastră mentală,
dorința adâncă a inimiinoastre, este ruga statornică căreia-i răspunde natura. Suntpuțini
acei care înțeleg că dorințele ce au constituitadevărata lor rugăciune, sunt și singurele care
seîmplinesc.
Acelcarepăstrează atitudineamentală ceaadevăratăși care luptăserios, cinstit,
pentruajungerea scopului, îlvarealiza,sau măcar se va apropia mult de el.
Este o formidabilă putere creatoare, într-oneîntrerup-tă concentrea spiritului asupra
unei dorințisau ambiți-uni. Această concentrare dezvoltă o minunată putere, ca-re atrage,
care creează lucrurile după caresuspinăm.
Aspirațiile inimii ne stimulează energia creatoare.

8
 Ele sunt un permanent tonic pentru facultățile noastre și ne măresccalitățile; ele tind să
facă realități din visu-rilenoastre. Natura este un mare negustor care ne oferă ceeace-i
cerem, dar trebuie să-i dăm prețul cuvenit.
Gândurile seamănă cu niște rădăcini, care s-arîntinde în toate direcțiile oceanului
cosmic al energiiloracumu-late, și care atrag,prin vibrațiile și prin afinitățilelor, mi-jloacele
menite să ajute la înfăptuirea lor.
Pasărea n-ar avea instinctul să migreze iarna spresud, dacă n-ar fi un sud, care să le
primească; Creatoruln-ar fi pus în noi dorința legitimă a unei vieți mai mari,mai
complete,aunei integrale dezvoltări și aspirația sprene-murire, dacă n-ar fi o realitate, care
să corespundă aces-tor dorinți și dacă n-ar fi în acel ce le doreșteposibilități de realizare.
În lumea vegetală totul, floare, fruct, urmează uncurs normal, ajungând la timp la
dezvoltare și maturitate;fru-ctul cade copt înainte de-al putea distruge zăpada.
Dacă se întâmplă vreodată să vie iarna, pe când maisunt flori îmbobocite și fructe
încă,verzi, ceva anormals-a întâmplat undeva. Și când vedem că aproape nici ofi-ință
omeneascà nu reușește să se dezvolte complet, că nu-i nici măcar pe jumătate dezvoltată
când este secerată de moarte, putem trage concluzia că este ceva care numerge.Este evident
anormal ca omul, cea mai superioară creație, încât nu ni-l putem imagina decât făcut după
chipul și asemănarea lui Dumnezeu, să se desprindă dincopacul vieții înainte de-a fi ajuns,
măcar în parte, lamaturitate.
Protestăm, cum ar putea protesta mărul scuturat dincopac și care-și vede creșterea
oprită înainte ca să se fi copt și să fi ajuns un fruct perfect. Protestăm, cum arpu-tea
protesta vigurosul stejar smuls din pământul care-lhrănea, tocmai cândar fi început să i se
formeze ghinda.
Oamenii cei mai bine înzestrați prin educație și careau întâlnit cele mai multe înlesniri
pe drumul lor, și chiargiganții rasei, când ajung la marginea mormântului simtcă nu-s încă
decât muguri în formație și că nu și-au datîncă toată măsura.
Dar, desigur, că nu totdeauna va fi așa. Multeanalogii ne lasă să întrevedem că viața
omenească vaavea prilejul să-și atingă maturitatea, să dea fructeperfecte și să se dezvolte
complet.
Avânturile instinctive spre o totală desfășurare afa-cultăților noastre, ca și lăuntrica
noastră protestareîmpo-triva distrugerii, care ne atinge înaintea ajungeriila acea-stă
dezvoltare, dovedesc că trebuie să fie orealitate co-respunzătoare dorințelor și aspirațiilor
inimiinoastre, re-alitate ce n-a fost încă măcar descrisă în vreocarte.
Dacă am putea avea mereu prezent în ochimodelul nostru ideal, în așa chip încât
aceasta să fieatitudinea noastră mentală obișnuită, repede ni s-ar reproduceidea-lul în
viațăși am deveni ființă umană completă.
II
Și reușita și fericirea ne stau la îndemână.
Nicí un om n-are oblígația să rămână într-un medíu în
care este mereu supus unor ínfluențe care îí distrug ambi-țiile sale legítime și care-l mențín
într-o stare de sărăcie.
Respectul de sine îi impune să iasă dintr-unastfel de mediu.Aproape toți cei care au
ajuns prosperi mărtu-risesc că, cel mai fericit moment din viața lor a fost acela când au
scăpat de sărăcie, când au realizat cele dintâi mii, când și-au dat seama că lipsurile n-au să
mai stea în calea avântului lor, când au putut să întrezărească timp liber și posibilități de-a
se dezvolta, de-a studia, de-a călători, când, în fine, au simțit că au smuls din ghearele
sărăciei pe acei ce le sunt scumpi.
Atunci, mărturisesc ei, simțeau puterea de a-și dalor și de-a da altora un avânt care să-i
facă să înaintezeîn viață; simțeau întăritoarea influență a succesului; că ori-zontul se lărgea
tot mai mult înaintea lor.
În general, cerem prea puține, prea puțin nădăjduimsă se înfăptuiască, prea ne
înăbușim dorințele și nelimităm aspirațiile. Și neîndrăznind să pretindem tot cesoarta ține
pentru fiecare din noi în rezervă, nu ne deschidem destul pentru ca inspirațiile,
imboldurilecerești să poată pătrun-de în noi și să ne îmbogățească personalitatea. Gândirea

9
noastră creatoare este limitată și meschină pentru că ne acordăm o mentalitate îngustăși
odezvoltare timidă.
Creatorul nostru, ori cum s-ar numi, nu sărăcește nici-odată doar, împlinindu-ne
cererile. Floarea n-are nevoie să-șiînsușească vreo părticică din lumina și căldura soa-
relui.Lumânarea nu pierde din lumina ei dând-o și alteilumânări. Nu o pierdem, ci, din
contră, ne mărimputințade-a iubi, iubind; adică revărsând cu îmbelșugaredragos-tea noastră
asupra tuturor celor din jur.
Când vom ști să vedem lucrurile în mare, când vomfi învățat să nu ne mai limităm
gândirea, să nu ne maiîm-piedicàm de idei meschine, vomvedea prin experiențaproprie că
ceea ce căutăm, ne cautăși ne iese în cale lajumătatea drumului.
Nu ne mai plângem mereu că ne lipsește ba una, baalta.Dacă, n-avem nimic, să mai
dămși altuia. De câte oriafirmăm că nu posedăm ceea ce alții posedă, cănoi nu ne putem
duce unde se duc ei, nici să facem ceea ce ei fac, săpăm totmai adânc în noi aceste
întunecate tablo-uri. Atâta timpcâtvom vorbi de întâmplările noastre neplăcute și vom
insistaasupra plicticoaselor amănunte pe care am avut le-am îndurat, mentalitatea noastră
in-conștientăne va împiedica să știm cum să ne atragem, fie cele ce dorim, fie
remediulîmprejurărilor defavorabile în care ne aflăm.
Atitudinea mentală, viziunea interioară, trebuie să co-respundă realităților urmărite.
Prosperitatea se creează maiîntâi mental; deci nu-iposibil de rcalizat cu o mentalitate
opusă. Nu ne putem atrage belșugul, dacăne lăsăm subjugați de ideile de sărăciecare-l
gonesc. Este periculos să muncim ca să obținem ceva și în adâncul sufletului săne așteptăm
la contrariu. Suveica țesătorului trebuie să urmeze modelul dat. Belșugul șiprosperitatea
niciodată nu vor ajunge la noi pe canalulgândurilor de sărăcie și de neșanse.Trebu-ie să
gândimbelșugul; dacăîl dorim, să ni-l imaginăm în minte, fără îndoieli și numai atunci ne
va veni.
Sunt mulți acei cărora li se pare natural ca altul să ai-bă confort, lux, casă bogată, timp
liber, și că toateaces-tea nu-s pentru ei! Sunt convinși că nu se cuvine să le aparținăși lor,
fiindcă sunt rezervate celor din altă clasà.
Dar de ce ești din altă clasă? Numai pentru că admițică ești așa, pentru că te nutrești cu
gânduri deinferiori-tate, pentru că te limitezi singur. Pui hotar întretine și bunăstare! Faci,
în ce te privește, inutilă legealibertății, închizându-i mintea ta.Să nu uiți că nu-ți este
îngăduit nici măcar să sperisă ajungi la ceea ce ignori! Prin ce fi-losofie îți închipuisă obții
bunurile pământești, dacă ești adânc convins că ele nu sunt pentru tine?
Unul din cele mai mari blesteme ale lumii estecredin-ța că sărăcia este necesară. Mulți
își închipuie că este cu totul necesar să existe și săraci, ba chiar că uniiau fost special creați
pentru asta.
N-ar trebui să fie nici un sărac pe planeta noastră.
Pământul este doar plin de tot felul de bogății, ce abia au început să fie exploatate.
Suntem săraci în mijloculbelșugului, numai pentru că gândirea noastră este greșită și
mărginită.
Se știe acum, că gândurile sunt forțe reale ce intră în țesăturavieții și ne formează
caracterul; dacà cultivămgânduri de fricăși de lipsă, dacă ne temem de sărăcie, în-corporăm
în țesătura vieții noastre toate aceste gânduri,care atrag, ca un magnet, sărăcia temută.
Desigur nu-i firesc ca omul să muncească din greu pentru puțin confort și să-și
cheltuiascà timpul pentru a-și câștiga viața, în loc de-a și-o trăi.
Dacă am fi oameni absolut normali, munca pentru a ne câștiga pâinea zilnică n-ar fi
decât un incident în viața noastră. Marea ambiție a rasei omenești ar fi o dezvoltare către
tipuri superbe, care să ajungă supraomenești; pe când acum nu creștem decât „viețuitoare”
ce nu se preo-cupă decât de viața materială...
Decide să întorci spatele sărăciei și așteaptă cuardoa-re belșugul; hrănește-te „cu tot
gândul și cuvântul ce vine de la Dumnezeu, și cu gânduri de abundență,bineînțeles în acord
cu firea ta, și încearcă să te consideribogat și satisfăcut sufletește, înainte dea fi. Aceasta te
va ajutasă-ți atragi ceea ce dorești. În dorințele puternice șista-tornice stă o energie
creatoare. Dorința este puternică,numai când ne împinge să luptăm pentru ea.
10
 Adevărul este că trăim în atmosfera ce singuri ne-ofăurim, că nu suntem decât produsul
gândurilor.
Omul n-a fost creat după chipul și asemănarea luiDumnezeu ca să se înjosească, ci ca
să se înalțe, nu casăprivească în jos, ci spre ceruri. Nimic n-ar trebui să pară omului că ar fi
pentru el prea frumos, prea bun,prea ma-re, sau prea sus. Atitudinea noastră de sărăcie șide
în-gustare a gândirii ne limitează posibilitățile. Dacă am avea despre viață o mailargă
concepție, dacă ne-amcu-noaște mai bine drepturile cu care ne-am născut, dacă în loc de-a
ne tângui, de a ne târâi, de-a cârti, de-a neumili,am ști ce vrem, viațane-ar fi mult mai
frumoasă și mai completă.
Trăim sărăcăcios datorită îngustimii vederilornoastre, slăbiciunii credinței noastre și a
meschineiconcepții, ce avem despre titlul nostru de regi ai creației.
Fără îndoială, că este ceva în neregulă, de vreme cesunt prea mulți acei care, deși
moștenitori ai împărățieicerești, mor de foame la malul fluviului bogăției și albel-șugului
ce curge de la ușa lor, ducând cu el comorine-măsurate și nemărginite.
Condițiile noastre de viață, sărăcia sau bogăția,mul-țimea sau lipsa de prieteni,
armonia sau discordiaperso-nalității noastre, totul este rezultatul gândirii. Dacă atitu-dinea
noastră mentală este săracăși obsedată desărăcie, starea noastră materială îi va corespunde.
Dacă gândurile ne-au fost mari, generoase și largi, dacă cumintea am trăit într-o atmosferă
de belșug și deprosperitate, dacă am ftcut eforturi serioase ca să atingem această stare, ea
se înfăptuiește și măcarparțial.
Tot ceea ce primim de la viață ne vine pe poartagân-durilor. Dacă gândim îngust și
meschin, atunci ceeace ne va da soarta va fi îngust și meschin.
Când vedem persoane luptând ani de-a rândul împo-triva sărăciei, cu toate că n-au fost
lovite nici deboli, nici de împrejurări nenorocite, extraordinare,trebuie săștim că le-a lipsit
ceva în mecanismul viețiilor și anume, că n-au avut acea atitudine mentală de careavea
nevoie. Cercetând bine, vom descoperi, foarteprobabil, că s-au plâns mereu de insuficiența
câștigurilor și de incapacita-tea de a și le mări.
De nu ești mulțumit cu starea în care te găsești, dacă viața și se pare grea și dacă te
plângi de soarta ta, veidescoperi, când analizezibine, că toate acestea nu suntdecât
rezultanta gândurilor tale, fiindcă totdeauna neapropiem de idealul la care aspirăm. Idealul
fiecăruiaeste totalul gândurilor sale obișnuite (mai mult decâtce-ea ce-și zice, câteodată, că
i-ar fi idealul).
Nimic nu lipsește mai mult rasei omenești decât one-strămutată încredere în izvorul
nesecat al puterilorspiri-tuale. Ar trebui să trăim cu acest izvor în aceleașirelații, în care
trăiește copilul cu părinții lui. Copilul nuspune că nu îndrăznește să-și mănânce mâncarea,
deteamă că apoi n-o să mai aibă.
Nu așteptăm îndeajuns de la puterile noastre, nu necredem capabili nici pe jumătate
dincât ar trebui; aceasta
este pricina lipsurilor, ce ni se pare însă, că soarta ni leahărăzit. Nu pretindem cu vigoare
dreptul nostru labelșug și de aici decurge sărăcia vieții noastre. Nu ceremvieții cu mândria
firească regelui creațiunii; nemulțumim cu prea puțin.
Lipsa celor necesare nu se potrivește cu alcătuireaființei umane.
Succesul decurge dintr-un proces mental cu totulștiințific. Omul care vrea să prospere,
trebuie să creadă că va prospera; trebuie să aibă încredere în posibilitățilelui de câștig; să
nu aibă, mai ales, spiritul plin de îndoială
și de frică, să nu vorbească mereu de sărăcie, nici să segândească la ea și să nu se arate în
ochii celorlalți ca unsărac. Un asemenea om muncește ca să obțină ceea ce și-a propus,
eliminând constant din spiritul său oricegând potrivnic.
Nu sunt puțini acei de care sărăcia se ține scai șicare au renunțat de a lupta cu curaj ca
să scape de nevoi.
Chiar dacă muncesc mult, nu mai au nici o speranță să-și creeze o independență.
Mulți rămân săraci de frica sărăciei, lipsindu-se defoarte multe, fiindcă le este teamă să
nu sărăceascășimai tare; ei trăiesc obsedați de această idee, care sfârșeșteprin a le
determina evoluția vieții.
11
 În multe familii copiii sunt îndopați cu gânduri desă-răcie; de dimineață până în seară
n-aud alte convorbiri și astfel cresc cu aceastà imagine. Împrejurul lor nu sevor-bește decât
de restrângerea cheltuielilor; iar toată atmos-fera le sugerează lipsuri și mizerie.
Nu e mirare, că niște copii crescuți în acesteîmpreju-rări vor perpetua mediocritatea
părinților?
Nu este prea greu de observat că frica de sărăcie,grija neîntreruptă pentru „legarea celor
două capete”,face pe om nu numai nenorocit, dar î1 și împiedică de-aajunge la situații mai
bune. Cine trăiește așa, nu facedecât să-și sporească greutățile și gândurile negative.
Oricât ți-ar fi de întunecat orizontul, oricât ți-ar fide descurajant mediul în care trăiești,
trebuie să ignoritotal ceea ce-ți poate fi nefavorabil, cu ceea ce putea fio pie-dică a
dezvoltării energiei tale.
Nu atingem în viață decât idealurile pentru care neluptăm; și dacă nu suntem siguri de
nimic, nimic nupri-mim. Râul nu poate curge pe o albie mai înaltă decâtiz-vorul său; astfel
nimeni nu poate ajunge bogat dacă seașteaptă la sărăcie.
Acel ce vrea să reușească nu trebuie să-șizică: „Lace-mí servește să-mí dau atâta
osteneală? N-am să ajungniciodată să câștíg maí mult decât o bucată de pâíne.
Eu n-am să am parte ca alții nicí de confort, nici debelșug. Soarta mea este să fiu și să
rămân sărac. „Omulcu asemenea gânduri nu va ajunge niciodată la nimic.
Trebuie să te străduiești, plin de speranțăși de curaj, ținând seamă că succesul și
fericirea sunt drepturiinalie-nabile.Sunt persoane care ar voi să devină bogate, dargândurile
lor sunt până într-atât de strâmte, încât nu-sniciodată în situația care să le permită să-și
atragă avere.
Omul care voiește să ajungă la o situație înfloritoare,se gândește mereu la ea, creându-
și-o mai întâi în minte;dar nu sub formă de deziderat, ci de realitate. OmuIsărac nu
totdeauna este acel care n-are nimic, sau aproapeni-mic; ci care este sărac în idei, în
simpatiile sale, înapre-cierile sale, în sentimentele sale, și mai ales acelacare are despre el
și despre soarta lui o idee săracă; acelacare se îndoiește de posibilitățile lui și care comite
crimade-a se nesocoti singur. Sărăcia mentală ne face săraci.
Dacă am fi constructori mentali mai iscusiți, am fi și constructori materiali mai iscusiți.
Marii înfăptuitoricon-struiesc cu gândul, fiind niște visători practici;inteligența lor se
avântă în nemărginitul ocean alenergiei, înfăptu-ind idealul visat de ambiție, întocmaicum
principiul în-chis în sămânță reproduce plantaascunsă în ea.
Nu înaintăm decât în direcția gândirii noastre.
Pentru a prospera, trebuie să ne așezăm într-oatitudi-ne de prosperitate. Trebuie să
credem înprosperitate și să trăim în consecință, îndreptând în acestscop toate gându-rile
noastre. Scop pe care îl vom atingeprin atitudinea noastră mentalăși prin eforturile
noastrestatornice.
Belșugul, în cel mai larg și variat înțeles alcuvântu-lui, este tot ceea ce ne face viața
frumoasă, totce înalțăși inspiră, tot ceea ce este mărețși sublim, totceea ce ne îmbogățește
personalitatea,viața și experiența.
III
Despre greșita evaluarea șanselor
Sunt mulți acei care privesc viața distorsionat.
Aceștia își neutralizează o mare parte din eforturi,printr-o atitudine mentală ce nu
corespunde activitățiilor, așa încât, în realitate, deși muncesc pentru a obțineun lucru, se
pregătesc pentru un altul.
Având cuprivire la lucrul pe care-l urmăresc, printr-o
greșită atitudine mentală, îl gonesc. Acest fel de oameninu se înhamă la nimic cu acea
încredere în victorie caresmulge succesul, cu acea hotărâre ce nu cunoașteînfrân-gerea.A
avea ambiția să devii bogat, de pildă, poate fiinhibată de teama că vei rămâne sărac; de
îndoiala că veifi capabil să-ți realizezi visul; este ca și cum ai vrea să ajungi într-o localitate
de la răsărit, călătorind spre apus.
„Și aceasta se poate; dar numai izbutind să ocolești pământul... adică cu eforturi
excepționale”.
12
 Nici o filozofie nu-i în stare să ajute pe unom să izbu-tească, dacă mereu se îndoiește
deîndemânarea lui.
Acel care vrea să reușească, trebuie să creadă însuc-ces cu cel mai stăruitor optimism.
Nu poți înainta decât în direcția în care privești.
Dacă te uiți spre sărăcie, în direcția ei vei merge. Pe de altă parte însă, dacă îi întorci
spatele, nevrând să ai nimiccomun cu ea, vei merge spre belșug.Este o zică-toarc, că
oaiapierde o îmbucătură de iarbă la fiecare be-hăit. De câte ori te plângi de
soartă,spunându-ți că nici-odată n-ai să poți face ceea ce facalții, că n-ai calitățile altora, că
n-ai noroc, etc., îți exhibitoate inferioritățile și-ți faci cu atât mai anevoioasă sarcina de-a
înlătura piedi-cile ce stau în calea propășirii și a fericirii tale.Gândurile au puterea
magnetică de-a atrage ce esteasemănător lor. Dacă te temi mereu că nu vei reuși înafacerile
tale, dacă, te plângi de împrejurările în care muncești, proorocind că toate îti vor iesi prost,
întradevărașa va fi. Poti să faci cele mai mari eforturi, dacă mintea îți este plină de frica
insuccesului, această frică îți va neutralizamunca și-ți va face succesul imposibil.
Spectrul nereușitei și teama de-a cădea în mizerie,im-piedică pe mulți oameni să
obțină ceea ce doresc,săpân-du-le vitalitatea și făcându-i incapabili să-șiorganizeze
condițiile izbândirii.
Obiceiul de-a privi totul cu încredere, în loc de-a le vedea cu îndoialăși nesiguranță,
obiceiul de a crede că ceea ce ți se va întâmpla va fi bun, că binele va triumfa,că armonia
și sănătatea sunt realități, iar boala numai olipsă trecătoare, este ceea ce se numește
atitudineaopti-mistă, care,pând la urmă, va schimba lumea.
Optimismul este constructor. El este pentru individceea ce soarele este pentru
vegetație. Facultățile noastre mentale, prin ele cresc și prosperà ideile, după cumplan-tele
și copacii cresc și prosperă prin soare.
Pesimismul este negativ; este o închisoareîntunecoa-să, care distruge vitalitatea și
opreștedezvoltarea.
O inevitabilă pedeapsă atinge pe acei care nu privescdecât partea rea a lucrurilor, care
cobesc mereu numairă-ul și nereușita, care nu văd decât aspectul întunecat șine-plăcut al
vieții. Acest fel de oameni își atrag ceea cemin-tea lor vede mereu, ceea ce așteaptă, ceea
ce cobesc.
Nimeni nu poate să-și atragă ceea ce nu este deaceia-și natură cu el. Orice lucru radiază
propria sasubstanțăși atrage ceea ce-i seamănă. Omul care vreasă fie fericit și să aibă șanse
de reușită trebuie să se gândească la fericire
și la desăvârșire.
Încetează de-a te mai gândi la sărăcie, dacă vrei să prosperi. Nu te preocupa de cele ce
n-ai vrea săți seîn-tàmple. Gândind la ele, cultivi pe cel mai sigur dușmanal progresului
tău. Respinge, alungă din minte cu toată perseverența de care ești capabil tot gândul rău și
veive-dea cu surprindere cât de repede îți vor veni cele cedore-ști.Atitudinea mentală pe
care o luăm față de muncanoastrăși față de scopul ce urmărim, are o foarte
mareimportanță. Dacă începi munca cu atitudine de sclav și nu veziîn ea decât o corvoadă,
dacă muncești fără spe-ranță, fără să veziîn eforturile tale decât un mijlocde-a nu muri de
foame, dacă te gândești că o asemeneaviață ți-a fost sortită, nu poți s-ă te aștepți la nimic
altceva
decât la ceea ce îți închipui căți-a fost scris.
Însă, dacă fără să suferi din pricina stării taleprezen-te, îți îndrepți gândul către un
viitor mai bun, dacă ești si-gur că odatăși odată te vei ridica deasupraobositoarei tale munci
și că vei ajunge să-ți croiești oviață în care va domni frumosul, confortul și veselia, șidacă
totodatușiaiprecizat scopul, având în același timpîncredere în Dum-nezeu și puterile tale,
fii sigur că vei putea rcalizalucruri mari.Având credința că într-o zi vom fi în stare să reali-
zămceea ce acum nu ni se pare posibil, păstrând cutărie atitudinea mentală a celui care știe
că odată tot îiva veni ceea ce dorește, și trăind cu această viziuneinternă, dăm inteligenței o
putere misterioasă, care o faceinventivăși o transformă în magnetul ce va atrage
celeurmărite.

13
 N-am văzut niciodată un om care, având încredereîn el, să-și afirme mereu putința de-a
săvârși ceea ce între-prinde, să aibă ochii mereu ațintiți la scop, să luptebăr-bătește pentru
a-l atinge și care totuși să nu reușească.
Aspirațiile devin inspirații, apoi, realități.
Îndoiala este trădătoare; ea ne distruge energia șine anihilează ambiția.
Rezidă o mare putere în gândul constant, poziția, înconsecvența și încrederea în bine și
fericire și că nimic în lume nu te poate împiedica să le ai. Fă-ți obiceiul dea-țiafirma
aceasta fără încetare și de-a crede fără slăbiciune în triumful tău final; fă așa cu stăruințăși
cu încredere și vei avea mulțumirea să constați că stăruința și încrederea sunt de-a dreptul
miraculoase.
Am cunoscut un om în momentul când un dezastru fi-nanciar îl sărăcise de tot ce
agonisise în mulți ani de lup-tăși efort. Nu-i mai rămăsese decât stăruința și curajulsău
împreună cu un mare număr de guri de hrănit. Totuși
cu mai multă ușurință ai fi reușit să-l descurajezi pe Napoleon!El, cu pumnii înclegtați,
hotărât să nu accepteînfrângerea, ținându-și privirea ațintită la scop, s-aarun-cat din nou „în
arenă”. În câțiva ani a ajuns iarăși labelșug.Nimic nu ni se întâmplă fără o cauză mentală.
Atitudinea noastră mentalăcreează premisele succe-suluisau ale insuccesului.
Rezultatul muncii noastre vacorespunde naturii gândurilor,obișnuiței șiatitudinii noastre
mentale. Spiritul ca să producă trebuiesă fie ținut într-o stare pozitivă de energie creatoare.
Oatitudine mentală deprimantă, repede va face inteligențaneputin-cioasăși va atrage o
armată de dușmani și depiedici care vor închide drumul succesului și al fericirii.Facultățile
noastre sunt ca acele slugi care nu-ți daudecât ceea ce aștepți de la ele: ai încredere în ele,
vorface cât pot mai bine.Toate lucrurile mari care s-auînfăptuitpe lume, suntopera atitudinii
mentale optimiste. Cultivându-ți uncaracter tare și viguros, creezi o stare care forțează îm-
prejurările.
Multe spirite pozitive devin negative, datorită influen-țelor ce le distruge încrederea în
ele. Adeseorini se su-gerează că am fi slabi, că nu ne-am cunoaștemeseria, că n-am fi la
înălțimea ambițiilor noastre. Înscurt timp - dacă am accepta sugestia - subtila otravă ne
paralizează inițíativa, nu mai avem vigoare în ceîntreprindem, -nu mai suntem în stare să
luăm deciziiferme și importante, spiritul devine șovăielnic; șeful demai înainte devine
subaltern.
Puterea mentală tinde să înfăptuiască ceea ce voimcu tot dinadinsul. Crezi din toată
inima și lucrează cuîncre-dere. Intensitatea dorinței dublează vigoarea aceluipro-ces mental
care luptă să îndeplinească lucrul. Cualte cu-vinte, toate mijloacele inteligenței sunt în
slujbadorințe-lor prefăcute în hotărâri active.
O solidă hotărâre, de a aduce la bun sfârșit ceea ceai început din toată inima, creează
inteligenței un modelpe care eava ști să-l reproducă în realitate.
Este în adâncul ființei noastre o putere misterioasă,pe
care n-o putem explica, dar pe care toți o simțim șicare tinde să ne multiplice puterile
pentru înfăptuirea idealuri-lor hotărâte.
De pildă, dacă stăruiesc în formula că„sunt țărână”și
că sunt mai puțin decât semenii mei, în scurt timp voi fi cutotul convins de aceasta și o
fatală renunțare se va în-tipări în inconștientul meu, iar aceaputere misterioasă, lăuntrică,va
începe să traducă în realități imaginea mea de neputință.
Dacă dimpotrivă, afirm că tot ce este bun îmi aparține prin naștere, dacă declar mereu
că sunt capabil să-mi ating marele scop spre care tind, dacă afirm că sunt pu-ternic, că sunt
sănătos, că trăiesc în spațiul sublim al mo-ralei creștine, că n-am nimic comun cu boala, cu
lipsa de armonie, atunci spiritul devine atât de pozitiv și atât de creator, prin atitudinea lui
afirmativă, încât nu mai este capabil să distrugă, ci numai să producă, nu mai poate să mă
deprime, ci mereu îmi va construi, piatră cu piatră, idealul.Gândirea constructivă este
protector al omului; ea îi scapă de învrăjbire, de sărăcie și de boală. Acei ce facparte din
marea armată a învinșilor, sunt acei care gândesc negativ, pe când învingătorii sunt
gânditoripozi-tivi, constructivi.
Spiritul negativ nu-i în stare să iadecizii importante.
14
 Trebuie să facem toate eforturile pentru a ne schimbaatitudinea și pentru a ne vindeca
de îngrijorare și deneli-niște, căci având spirit negativ, suntem totdeauna lași.
Când ne menținem într-o atitudine hotărâtăși curajoa-să,gândurile triste, deprimante și
nesănătoase, nu pot să neatingă. Când ne lăsăm cuprinși de descurajare, înles-nimopera
nefastă a fricii, a grijii, a urii, ageloziei.Idei negren-au decât oamenii descurajați.
Tăria și stăruința gândurilor noastre obișnuite dau mă-sura a ceea ce suntem capabili în
viață. Gândurileobiș-nuite ale unora sunt atât de slabe și de spasmotice,încât nu pot
comunica spiritului vigoarea necesară ca să înde-plineascà lucruri mari.
Văzând pentru întâia oară o persoană, se poate spune
dacă este sau nu în stare să gândească energic, prin toate
cuvintele ce le pronunță; omul pozitiv transpiră atâta forță, că poate antrena și pe cei slabi.
Lumea deschide calea caracterelor tari.
Câteodată întâlnim persoane care ne impresionează adânc; imediat simțim că au calități
de conducători deoameni și că vor reuși în tot ce vor întreprinde. Alteper-soane ne fac o
impresie contrară; simțim instinctivcă tot-deauna vor fi învinse. Pentru ca un caracter să
poată do-mina, trebuie săștie să-și cultive calități pozitive.
Suprema artă este de a face din viață o permanentă victorie; ceea ce n-ar fi greu, dacă
am fi educați în acestsens. Din nenorocire, inteligența este menținută maitot-deauna într-o
stare negativă; în loc să creeze, execută su-gestii străine.
Studentul care, terminându-și studiile, intră în carieră fără să știe ce este o atitudine
mentalà hotărâtă, va fi re-pede învins. Îndoielile sale, temerile sale, lipsade încre-dere în el,
timiditatea, slăbiciunea gândirii, îivor paraliza inteligența, fără să-și dea seama.
Oricât de necesare ar fi latina, greaca, filozofia și ști-ința, este nețărmurit mai
important pentru un studentsă învețe cum să-și mențină inteligența la maximumulcrea-tor
și cum să înlăture tot ce este pierdere de vreme.
Adeseori vedem tineri foarte instruiți care nureușesc în nimic, pentru că au o
inteligență negativășiincapabilă să creeze. Acestora, câteva luni deantrenament al menta-
lului, pentru schimbarea feluluide gândire, le-ar face mai mult bine decât le-au făcuttoți
anii de studiu.
Gândirea pozitivă dezvoltă inițiativa, cea maiimpor-tantă dispoziție mentală. De ești
lipsit de inițiativă,o poți căpăta abordând o atitudine mentală pozitivășicreatoare, față de
orice lucru și chiar când petreci. Ungând negativ totdeauna te slăbește.
Îți vei fi singur de mare ajutor afirmând mereu că ești ceea ce ai vrea să fii; nu că speri
să fii, ci că ești deja.
Vei fi atât de minunat, pe cât de repede se reproduce în firea ta acea personalitate ideală
a gândului tău.
Reținând în spirit, cu stăruință, ceea ce am dori să fa-cem din noi, sau să fim, ne putem
contura un caracter ta-re și, adesea, din cele mai mărețe. Ne putem induce o bu-nă și
permanentă sănătate, plenitudine de viață, realizând tot mai mult omul ideal, fără cusur și
fără pată!
Stă în puterile oricui, să dea supremație calitățilorce le are și să-și îmblânzească
defectele sale și chiar dușma-nii progresuluisău.
În momentul în care puterea creatoare - de pildă laplante agenții chimici și fizici din
pământ, aer, apăși soare - înceteazà, de a-și exercita acțiunea binefăcătoare,
începedegenerarea. Înmomentul în care omul încetează,să aibă încredere în principiile
vitale din el, elementeledistructive îl deprimăși, treptat, îl distrug.
Dacă răului, a cărui experiență ești nevoit să ocons-tați în jurul tău, îi negi apriori
puterea, prin aceasta îi micșoreziinfluența. Dacă însă, îi recunoști puterea,ești, într-adevăr,
realist.
Având spiritul ațintit asupra unui scop, într-un modatât de constant, încât aceasta să
devină un obicei șiîn-dreptând asupra acestui scop toate facultățile noastré,creăm un fel de
câmp magnetic, care va atrage tot ceeace dorim.
Trebuie să respingem, din toate puterile,sentimentele dușmănoase față de alții, càci
acestea nesunt dușmanii ce ne sapă energia și ne împiedică progresul.
15
 Pentru a avea succes, trebuie să trăim în armonie,în liniște sufleteascà, în libertate de
gândire. Curajul,încre-derea, hotărârea: iată puterile electricității mentale
care aduce succesul.
A ști să-ți liberezi spiritul de grijă, de neliniște și detot ce-l înăbușăși totodată săștii
săți-l umpli de vigoare,de speranță, de gânduri bune, este o mare artă. Numaiașa, îl poți
menține într-o atitudine creatoare.
Radiem în jurul nostru atitudinea noastră mentală,speranțele și temerile noastre.
Este o misterioasă putere în emulația (strădania de autodepășire) unei atitudinihotărâte
și curajoase, în în-crederea care însoțeștesiguranța succesului.
Cu alte cuvinte, este aproape tot atât de importantsă-i faci pe ceilalți să creadă în tine,
cât este ca tu însuțisă creziîn tine; iar pentru a ajunge la aceasta, trebuie să ai o atitudine
hotărâtă, victorioasăși, sinceră să te simțitare.
Este o mare diferență între omul care crede înizbân-dă, care merge prin lume ca un
cuceritor, și întreunul ca-re mereu are aerul de învins și care se comportă ca și cum s-ar
aștepta să fieînfrânt în marea luptă avieții.
Lumea îl iubeștepeacela,acăruiatitudinecuceritoa-rearată că este totdeauna sigur de
reușită.
Convingerea că ai putere, ți-o dă afirmarea puterii.
Unii se miră că sunt așadepuțin considerațiîn lume șică au așa de puțină trecere în
mediul lor.
Au însă această situație, deoarece nici nu gândesc și nici nu se poartă ca niște
cuceritori. Aceștia n-au oatitu-dine creatoare, victorioasă; sunt ființe debile.
Cine nu învață secretul de a radia putere (în speță putere de afirmare), nu poate să se
servească demagne-tismul său mental. Caracterul pozitivatrage,caracterul negativrespinge
(...)
Sunt unii oameni care lasă impresia că nu așteaptă ni-mic de la viațăși că nu doresc
decât să trăiască maimult sau mai puțin confortabil, să mănânce bine să bea, să doarmă
mult și bine și eventual să facă și un pic de amor și acela de proastă calitate.. Pentru
aceștia, viața estenu-mai o înlănțuire de mici fapte, în loc să fie o bucurie,o victorie
repetată. Viața bine înțeleasă, este oneîntreruptă dezvoltare și îmbogățire, care, prin
aceastachiar, ne dă toată satisfacția de-a trăi.
Ceea ce ar trebui cultivat în capul copilului, din ceamai fragedă vârstă, este că el s-a
născut spre a învinge,spre a fi un cuceritor de valori și, de ce nu, și de inimi, în limitele
moralei și a bunelor maniereși nu poate a fi un învins, cums-ar părea că o cred mulți.
Dacă ne-am învăța copiii să aibă o mentalitate deîn-vingător, să aibă un mare respect
de ei înșiși, prccum și o nețărmurită încredere în capacitățile lor cu sârguință fo-losite,
nereușita ar fi lucru foarte rar. Va veni însăși acea
vremea când copiii conștienți de munca lor creatoare deputere, vor învăța să exprime
vigoare, și să aibă o gândi-retriumfătoare. Și aceasta, va fi socotit ca una din părțile
cele mai importante etape ale educației lor.
Dacă vrei să poți obține o poziție victorioasă, trebuiesă înlături orice gând de gelozie,
suspiciune, de bârfă, ură sau de răzbunare și să cultivi acea pace lăuntrică, care este
apanajulcaracterelor cu adevărat mari.
Toată filozofia fericirii constă în muncă susținută,în afirmarea energică a ceea ce vrem
să fim cu adevărat.
Un tânăr care pășește în viață cu dorința de a reuși,nu trebuie să-și zică: „Aș vrea să
ajung și eu ceva, dar în profesia ce mí-am ales-o este prea multă concurență, în-cât mí-e
teamă că am greșit, alegând-o”. Tânărulcare gândește,vorbește și se comportă astfel, nu
vaajunge de-cât la un rezultat cvasi-mediocru.
Poți să enunți oricâte vorbe îndemânatice, nu vei reuși să ascunzi cu totul, aceluia
căruia îi vorbești, gândirea ta secretă. Dacă ai față de tine neîncredere, iar pentru dân-sul un
sentiment de gelozie, invidie, va simți. Putem do-mina pe cineva prin vorbele noastre și,
întru câtva, prin atitudinea noastră fizică, dar nu-l putem împiedica să
simtă adevărata noastră atitudine mentală.
16
 Mulți trec prin viață, nici bogați, nici săraci, fără suc-cese și fără insuccese. Ei
oscilează ca o pendulă întrelip-săși mediocritate, pentru că inteligența lor este cândcre-
atoare, când negativă. Aceștia, atunci când reușescsă ai-bă puțin curaj, puțină speranțăși
entuziasm, produc și ei câte ceva; când însă își pierd curajul, lăsându-secuprinși de fricăși
îndoială, spiritul lor devine negativ,neproduc-tiv și atunci cad din nou în lipsuri.
IV
Să ai convingerea solidă că ești în stare să
duci la bun sfârșitlucrul început
Oare ce succes ar putea avea un îmblânzitor alanima-lelor sălbatice, dacă ar intra în
cușcă plin de frică,de în-doialăși de nesiguranță? Ce s-ar întâmpla dacăși-ar zice:
„Este o întrepríndere riscantă, dín partea unui om, să se măsoare cu un tigru. Am să
încerc totuși sà stăpânesc această fiară. Dar oare voi reuși”?Acel cares-ar pre-zenta într-o
astfel de atitudine șovăitoare în fațaunor ani-male sălbatice, ar fi cu siguranță sfâșiat.
Numaio demnă îndrăzneală îl poate scăpa. Fiarele trebuiestăpânite prin radiația ochilor; o
clipà de slăbiciune poatecosta vița.
Într-adevăr, omul nupoate aveavoința care ducela succes;decât dacă este convins că va
reuși în ceea ceîn-treprinde.
Cum ar putea un tânăr să devină, de pildă, unbun ne-gustor, dacă în conștiința lui nu-și
recunoaștecalitățile necesare?Totdeauna avansăm numai în direcția convin-geriinoastre. Nu
realizăm decât ceea ce credem că sunte-mîn stare să facem.Cum să fie posibil, ca un tânăr
să fa-că avere, dacă nu-și recunoaște aptitudini de a câștiga ba-ni și dacă searuncă în
afaceri cu convingerea că puțini reușesc, că cei mai mulți rămân săraci și că el face parte,
probabil,din această ultimă categorie?
Cum să reugească la școală elevul, care se credeinca-
pabil de-a studia?
Cum să fie posibil ca un tânărt să-și găsească un locbun de afirmare, dacă nu se crede
capabil de-a îndepliniperfect obligațiile acelui loc?
Am cunoscut tineri care și-au ales cariera cu atâtabărbăție și curaj, încât nimic n-a
putut să le stânjenească succesul.Dacă analizămacțiunile cele mari și frumoase și pecei ce
le-au inițiat, vedem că principala lor calitate a
fost încrederea. Omul care are încredere absolută înînde-mânarea lui de a duce la bun
sfârșit ceea ce a început,va reuși; chiar dacă încrederea sa pare celorlalți și poatees-te, într-
adevăr, temerară. Ceea ce acestor oameni le dă putința să reușească, este nu numai efectul
subiectiv al încrederii în ei, într-o largă măsură, ci și efectul pe careaceastă încredere î1
produce asupra celorlalți. Când unom are sentimentul valorii sale, când este sigur că vapu-
tea influența semenii și actele lor, atunci inspiră încrede-re și împrăștie temerile; fiecare
este convins că este în prezența unuia care va reuși, căci toată lumeacrede în cel ce crede în
izbândă.
Sunt persoane care ne captivează de la prima vedere,prin atitudinea lor victorioasă;
credem în puterea careemană din toatà ființa 1or.
În multe întreprinderi depindem de părerea altorades-prenoi,înspeță față
decapacitateanoastră deamunci, de a combina, de a dirija, de a face acele o miede lucruri pe
care le cer împrejurările, locul de muncă sau publicul.
Viața este prea scurtă ca să ne permitem să o risipim în amănunțite cercetări, asupra
valorii reale acelui care se pretinde capabil să facă cutare sau cutare act.
Lumea primește, fără control, afirmarea sinceră (adică
pe aceea susținută de adevărata atitudine mentală), peca-re fiecare o transmite despre el,
conștient fiind sau nu.
Dintr-un grup de tineri cu educație și aptitudiniase-mănătoare, unii înaintează repede în
viață, în timpce alții așteaptă să fie descoperiți, fără să fie conștienți. Lumea n-are vremesă
umble lavânat, după merite.
A te lăsa și pentru puțin timp copleșit de îndoială,în-seamnă a deschide o poartă
neșanselor. N-ar trebuinicio-dată să îngăduim încrederii în noi înșine să șovăiască, ni-
cimăcar o clipă, oricât de întunecat arpăreadrumul.

17
 Nimic nu distruge mai repede încrederea ce o inspi-răm celorlalți, decât lipsa de
încredere în noi.
Mulți nu reușesc și pentru cà transmit descurajarealor celor cu care au de-a face.
Dacă singur te prețuiești prea puțin, ceilalți nu-șivor da osteneala să verifice de nu
cumva te-ai socotitsub re-ala ta valoare.
Se vede din atitudinea fiecăruia și locul ce-locupă în lume și la cât își prețuiește
capacitatea și situația. Dacă ai
sentimente vulgare, vulgară îți va fi șisperanța, reușita șiviața. Dacă singur nu te respecți,
se citește pe fața ta.
Dacă te simțisărac, dacă te simți complexat, poți fi si-gur că nimic nuse va manifesta în
tine constructiv.
Trebuie ca superioritatea să o ai mai întâi mental,îna-inte ca ea să se și poată vedea în
fapte și în maniere.
Este o extraordinară putere în convingerea că poți.
Omul care are încredere în el însuși, scapă de incerti-tudini și de orice îngrijorare
pentru viitor. Cu alte cuvin-te, acel ancorat în credință scapă de multe din temerile și grijile
eare pot înfrânge pe acei care n-au credință. El se poate folosi liber de facultățile sale și își
poate da toată măsura valențelor proprii.
Nici un om nu poate da tot, atunci când spiritul îieste împiedicat de griji, de neliniște,
de teamă, denesiguran-ță; tot așa, cum nimeni n-ar putea munci frzic,având mușchii
contorsionați (...)
Pentru munca cerebrală este absolut necesară totala li-bertate. Nesiguranța și îndoiala
sunt cei mai mari dușma-ni ai acelei concentrări, care este secretul oricărei forțe.
Încrederea a fost întotdeauna o cheie fundamentală; cu ea s-au înfăptuit minuni.
Nimeni, niciodată nu va putea aprecia suficient minu-nata influență a credinței în
acțiunile eroice!
Credința răstoarnă munți de piedici!
Biblia ne amintește, la tot pasul, că și Avraam și Moi-se și toate acele mari caractere,
numai prin credință au făcut atâtea minuni. Religiile insistă asupra importanței credinței:
crede șí te vei mântui ș.a.
Credința ne înmulțește puterile, iar fără ea nu putem nimic. Un om oricât ar fi de
puternic, este repede depose-dat de puterea lui când își pierde încrederea în el.
Credința este legătura care unește conștiința cu sub-conștientul. credința pătrunde în
adâncul ființei noastre lăuntrice, în sanctuarul vieții noastre și astfel acționează în noi
divinul.
Viața noastră este eroică sau păcătoasă, măreață sauinutilă, după cât este credința de
adâncă, de tare sau deslabă.Multe persoane nici nu bănuiesc importanțacre-dinței, fiindcă
nici nu știu ce înseamnăcredință;ocon-fundă cu fantezia și cu imaginația, câtă vreme,
eaeste vocea unei puteri lăuntrice, ce izvorăște dinatotputerni-cia Duhului Sfânt; este o
facultate spirituală care „știe”și „vede” drumul pe care celelalte facultăți nu potsă-l
vadă.Credința este o putemică, chiar cea mai puternică pârghi-e;ne înalță, dându-ne o idee
despre Pământul Făgăduin-ței;este Lumina Adevărului și a Înțelepciunii.
Este criminal să distrugi unui copil încrederea înel, spunându-i că nu va ajunge
niciodată la nimic bun, că nu-i în stare să facă ceea ce pot face ceilalți. Părinții și educatorii
sau profesorii nu prea înțeleg cât sunt de im-presionabiletinerele inteligențe și cât de mult
pot fi tul-burate, prinsugestiile de inferioritate și de nepricepere. Sugestia deinferioritate a
pricinuit multe naufrìgii, tra-gedii șiînfrângeri.
În statele putemic dezvoltate, spre exemplu, un marenumàr de elevi nu-și pot termina
școala, din pricina unorcursuri neînsemnate, deoarece aceste lipsurì îi fac să-șiatribuie
slàbiciunile unei profunde inferiorități și devinmorocănoși, deprimați și umiliți de
nereușita lor. Sufletul
lor se resimte până-ntr-atâta, că,nu este an în care uniisă nu se sinucidă.

18
 Nici cel mai bun cal de cursă nupoate câștiga, dacă și-a pierdut încrederea în el.
Antrenorii întrețin cu mare grijă acest instinct, căci siguranța animalului de a ajungecel
dintâi este un mare factor al victoriei.
Tot ce ne mărește încrederea în noi, ne mărește șipu-terea. Oamenii care fac lucruri
mari au, în principal,o mare încredere în ei, în puterea 1or, în viitorul omenirii.
Încrederea puternică în ei înșiși și credința că vorpu-tea înfăptui ceea ce și-au propus,
au fost principiilefun-damentale ale tuturor marilor inventatori. Adesea au în-ceput să
lucreze în sărăcie și au înfruntat multeobstaco-le. Totuși au continuat să munceascăși au
rămasconvin-și că, mai devreme sau mai târziu, se va deschidedrumul și pentru ei. Gândiți-
vă cât bine a făcut omeniriiaceastă atitudine de speranță și credință a marilor inventatori.
Ne bucurăm astăzi de confort și de o mulțime de înle-sniri, care au fostrealizate pentru
noi de aceste sufleteta-ri. Adesea acești oameni au muncit în lipsăși mizerie,ba chiar în
atmosfera dușmănoasăși neîncrezătoare și ace-lor mai iubiți din jurul lor (...)
Credința poate ține loc de geniu.
Nimeni n-a găsit încă o explicație filozofică acredin-ței. Ce fixează oare pe câte un om
de munca lui,dându-i curaj și speranță în cele mai grozave condiții, făcându-l capabil să
îndure cu curaj, ba chiar cu voiebună, chinuri-le sărăciei și tot felul de suferințe? Ce-lmai
susține și ce-i mai dă tărie chiar după pierderea șicelui din urmă ban, când prietenii, familia
și acei pecare-i iubește mai mult nu-l mai stimează și nu mai credin el? Ce este acea forță
din el, care-l ajută să îndurelucruri ce l-ar omorâ de o su-tă de ori, dacă n-ar avea-o?
Credința ne împinge mereu înainte. Este un simț al su-fletului, o presimțire spirituală
care vede dincolo de ve-derea frzică,, un crainic care pregătește drumul, caredes-chide
ușile închise, care vede dincolo de obstacole șiara-tă caleape care facultățile mai puțin
spirituale n-o potvedea.Marele inventator, marele inginer, inspiratoruloricărui efort
omenesc, este superba credință, mai maredecât toate obstacolele.
Să nu avem cea mai mică neliniște despre viitorultâ-nărului care are o solidă încredere
în el. încrederea însi-ne a fost întotdeauna mai mult decât un ajutor înmomen-tele grele; ea
esteprietenul săracului, cel mai buncapital pentru el. Oamenii fără altă avere decât o
mareîncredere în ei înșiși, au înfăptuit minuni, acolo undecapitalul fără încredere n-a reușit.
Dacă s-arputea măsura credința omului, am avea oprețuire aproape exactă a
capacităților lui. Nimeni nupoate face lucruri mari cu o credință mică.
Dacă am avea o idee mai largă despre ceea ceputem,dacă am avea o încredere mai
mare în noi, am puteaînfă-ptui incomparabil mai multe decât înfăptuim.
Suntem paralizați de vechea doctrină, conformcărora omul nu este decât țărână
ticăloasă. Singuranoastră infe-rioritate este aceeape care singuri ne-o dăm.
Am ajuns caricatura omului creat de Dumnezeu. Nedepreciem singuri, ne credem slabi
și inferiori, în loc să aspirăm spre înălțimile superiorității.
Una din cele mai nenorocite dogme ale vechiiteologii este aceea aticăloșiei omului.
Omul se înjosește și se condamnă la mediocritate, prin inferioritateagândurilor sale, printr-
o asiduă și, proprie depreciere.
Vechea teologie ne-a învățat să ne socotim născuțidin
păcat. Dar Biblia prin nimic nu arată că omul trebuiesă se nimiceascăși să se târască
înaintea Creatorului, caun sclav. Din această proprie depreciere, nu poate rezultadecât
demoralizare. În atitudinea noastră este prea multservilism; iar în teologia noastră prea
multă nimicire șiprosternare a omului în fața omului. Omul n-a fost creatpentru umilire și
rușine,ci pentru a-și conforma originea și scopul divin. Omul afost făcut ca să stea drept și
să privească lumea drept înfață, chiar și pe Creatorul său cu multă demnitate și smerenie;
cu atât mai mult, cu câteste făcut după chipul Lui.
Un prinț cu sânge regesc în vine trebuie să-și araterangul cu mândrie, bărbăție,
respectul cuvenit, cu demni-tate și cu încredere. Toți suntem prinți în devenire ai cre-
ației.Răul este că nu știm să vedem îndeajuns binele care
este în noi. Dacă am ști aceasta, am avea o înfățișaremai
bună.Ridică-ți capul și învață să ai o bună idee despre sì-ne și despre capacitatea ta de-a
duce la bun sfârșit ceea ce ai început.

19
 Sărăcia ce domnește adesea în rândurile clasei munci-toare, este datorată,în mare parte
unui propriu sentiment de inferioritate. În locul unei atitudini bărbătești demne și
independente, muncitorii admit că se cuvine să fie inferi-ori patronului. Patronul adevărat,
cu demnitate nu sti-meazà servilitatea. El iubește pe acei care se arată demni de a fi oameni
și care cer să fie tratați ca oameni.
Ne dăm sau nu ne dăm seama, dar nu suntem mai tari decât convingerea noastră. Și
niciodată nu ne apucăm de lucruri mai mari decât acele pe care ni le inspiră încrede-rea ce
o avem în noi.
Obiceiul de a cultiva încrederea în noi înșine, de a crede că avem mai multă
îndemânare și putere decâtă folosim, are o deosebită influență pentru lărgirea șidez-
voltarea mentalului; de regulă cea mai mare lipsă aomu-lui este lipsa de încredere în el.
Ia o persoană modestă, sensibilă, sfioasă, și învaț-o să aibă încredere în ea și; arată-i că
poate ajunge om de va-loare, dezvoltă-i încrederea până ce va ajunge tare și vi-guroasă și
atunci vei vedea cum acelei persoane, nu nu-mai că-i va crește curajul, dar se va transforma
și mental.
Procesu-ul vital reproduce în chip constant modelul mental, adică părerea ce avem
despre noi înșine.
Abilitatea unui general poate să fie foarte mare; ea nu
va fi folositoare decât dacă eforturile îi vor fi inspiratede încredere în abilitatea lui. Omul
care n-are decât unsin-gur talent, dar crede în el cu o victorioasă credință,face adeseori
neasemănat de multe lucruri, față un altulcare ar aveazece talente, dar nu crede în ele.
Încrederea dă viață tuturor facultăților noastre;
influența ei este binefăcătoare, în timp ce îndoiala și tea-ma demoralizează. Nimic nu
întărește pe om și nu-i dez-voltă și cele mai neînsemnate calități decât o viguroasă
credință; credința în tine, în alții, în tot și în toate!
Cu cât credința ne este mai mare, cu atât este mai inti-mă legătura noastră cu minunata
Putere Universală.
Acel care are încredere neînvinsă la menirea lui, se numără între puternicii pământului.
Credem în omul unei mari credințe, fie că ne estesim-patic, fie că nu, pentru că,
credința este putere, statornicie și caracter. Încrederea noastră în altul esteproporțională cu
statornicia principiilor lui, cu soliditateaîncrederii ce are în misiunea lui. Cea mai mare
parte din oamenii care au reușit, sunt acei care se așteptau ca lucrurile să aibă pentru ei o
bună finalitate; ei nu-șipierdeau încrederea în rezultatul final, oricât ar fi fostaparențele de
întunecate.
Facultățile noastre ne stau la „îndemână”; ele produc ceea ce așteptăm de la ele. Dacă
ne așteptăm la mult, nult ne vor sluji. Dacă însă n-avem în ele acea mare îccredere care le
determină la un viguros efort, dacă ezităm sau ne îndoim, facultățile noastre își vor pierde
curajul și rezul-
tatul va fi pe măsură.
Nu cunosc mod care să dea mai multă valoare vieții, decât acela de a crede mereu în
bine decât în rău, și de-a socoti ca lucru nestrămutat că trebuie să reușim întot ce
întreprindem.
Obiceiul de-a exagera greutățile și de a le da o mare importanță, slăbește caracterul și
paralizează, inițiativa în așa grad, încât se ajunge la neputința de-a mai întreprin-de ceva.
Cel care începe prin a vedea numai greutățile, niciodată nu va face ceva valoros. Izbutește
numai acela care țintește, sfințește scopul și biruie piedicile.
Credința ne este dată (e Dar dumnezeiesc) pentru a ne susține; ea estepentru individ,
ceea ce pentru navigator este busola, care-l conduce sigur în port. Piedicile sunt mari sau
mici,în propoție cu credința noastră. În fața unora ele se înalță ca un munte, iar în fața
altora se mic-șorează cât niștemușuroaie.
Să nu ai frică de răspundere. Este cea mai maregre-șeală să eziți în asumarea unor
răspunderi acum, cu gân-dul că mai târziu ai să fi mai bine pregătit. Fermitatea de moment
este cea mai bună pregătire.
Mulți nu se cunosc singuri, până când n-au suferitvreo umilitoare înfrângere. Acest
insucces eliberează,atunci, din adâncimea firii lor, puteri care-i pun în staresă facă minuni.
20
sunt unii oameni care, când se văd trântiți jos și simt că cei din jurul lor îi disprețuiesc și-
iînvino-vățesc, tocmai atunci iau hotărârea de se ridica; și deoda-tă totul în ei năzuiește
spre bine și spre triumf.
Un asemenea erou pare a-și zice:Dacă viața îmi re-zewă,încă un Waterloo, voi fi
Welington, nu Napoleon.
V
Încurajare Prin autosugestie
Mulți, deși bine înzestrați, produc puțin, fiindcă sunt victimele unor autosugestii
deprimante. Acești oameni, de câte ori încearcă să facă ceva, admit posibilitatea insu-
ccesului și se gândesc atât de mult la această umiIitoare ipoteză, încât își inhibă inițiativa.
Nimic nu se poate întâmpla mai rău unui om, decâtsă-și închipuie că ar fì născut într-o
zodie rea, că soarta îi este potrivnică. Nu este soartă în afară de propria noastră gândire;
soarta ne-o facem singuri, prin felulgândirii noastre.La ce te poți aștepta de la un om care
se crede născut pentru nereușită? Este tot atât de imposibil succe-suluisă se nască din
neîncredere, ca și trandafirului să se nască din scaieți. Când cineva este mereu preocupat de
sărăcie și de neșanse, imprimă aceste idei în subconști-entul său, care-i va pregăti condiții
nefavorabile.
Cu alte cuvinte, gândirea sa, atitudinea sa mentală, îl face să nu poată lucra cum
trebuie, cu toată bunăvoințace ar avea-o.
Foarte adesea atribuim norocului și soartei ceea cenu este decât efectul gândirii
noastre. Vedem deseori lângă noi persoane, care nu-s deloc mai abile decât noi și care
reușesc de minune, în timp ce noi rămânem înmediocri-tate sau chiar în sărăcie, ceea ce ne
face să neînchipuim că o soartă misterioasă ajută acelorpersoane,iar pe noi ne persecutà.
Secretul reușitei este însă, în noi înșine, în atitudineanoastră mentală.
Răul rezidă în faptul că nu pretindem de la noi atâtcât ar trebui. Se cuvine să avem
despre noi mult maibună părere; ar trebui să ne considerămființă superioară,în-zestrată cu
nesfârșite și divine capacități.
Este o magică putere, o reală forță creatoare înefortu-rile tale să ajungi ceea ce crezi că
ar trebui să fii.
Dorești sănătate? Atunci să nu-ți îngădui gândul că te-arputea atinge vreo boală; ia
mereu atitudine de omsă-nătos; gândește-te la sănătate, spunând că o ai deplin.
Același lucru se poate spune și despre propășire.
Nu-ți îngădui gândul că, te-ar putea ajunge sărăcia;a-
doptă mereu atitudinea omului care prosperă.Lucrează,
gândește, îmbracà-te ca un om căruia îi merge bine.
De vrei să fii brav, să ai mereu prezentă în minte ide-ea că nu-ți este de nimic teamă, că
nimic nu te-arputeaface laș.
Dacă suferi din pricina timidității, afirmă,mereu că niciodată nu te vei lăsa dominat de
nimeni și de nimic.
Ridică capul: proclamă-ți bărbăția și ia hotărârea de a
învinge această slăbiciune a caracterului (!)
Dezrobirea de grijapăreriicelorlalți despre ei, estede un mare ajutor timizilor. Spune:
ceilalțisuntprea ocupați ca să aibă când să se ocupe și de mine; șidacă, ar face-o, nu-mi
pasă, eu am să-mi urmezcalea.
Dacă părinții și profesorii îți spun că ești stupid,neagă cu energie. Gândește mereu
contrariul. Că dimpotrivă ești vrednic, că vei arăta celor care te judecă rău, că poți face și
tu ceea ce fac ceilalți.
Orice ar gândi alții despre capacitățile tale, să nu-ți în-gădui niciodată îndoiala asupra
putinței de-a înfăptui ce-ea ce dorești, cu pasiune și cu statornicie. Mărește-ți în-crederea
în tine, prin toate mijloacele posibile.
Spune cu tărie că ai locul tău în lumea asta și că-lvei ocupa bărbătește. Deprinde-te să
aștepți de la tinelucruri mari. Să nu admiți niciodată că ai fi destinatmediocrită-ții. Fii
convins că tot ce ți se va întâmpla,vaavea o cauzăși că această cauză este mentală.

21
 Gândurile sunt o putere, o mare putere; prin ele nein-fluențăm viața și îi schimbăm
condițiile. Ele nemodelea-ză caracterul și felul de a trăi. Suntem ceea cene sunt gândurile.
Nu știu cine spunea:„Toată datoria omului constă în aceasta: să învețe ceea cetrebuie să g
â n d e a s c ă”. Apostolul Pavel înțelesese filozofia justeigândiri, și predica mereu
căgândirea nu trebuie să fie ocupată decât de idealuri înalte.
Dar prin gândirea ocupată, apostolul Pavel nu înțele-
gea ca idealurile înalte să-ți treacă numai prin gând, ca apa printr-o strecurătoare, ci să se și
oprească spiritul la acest fel de gândire, să le stimuleze până când îți vor pă-trunde în așa
chip viața, încât să devină parte integrantădin ființa ta.
Să cugetăm o clipăși la ce rezultate am ajunge cândspiritul ne-ar fi plin de gânduri de
desfrâu, de ură, derăz-bunare, de învrăjbire, de gelozie, sau de alte relepatimi omenești.
Gàndurile criminale induc crima. Sugestiile voluptoa-se, predispun spre desfrânare.
Noțiunile la care ne gân-dim în chip obișnuit și asupra cărora ne concentrăm spi-ritul, ne
orientează viața (...)
Oriunde m-aș duce, nu mă pot despărți de mine.
Sunt întotdeauna determinat de gândurile rnele, încer-cat de idealul meu și mereu
influențat de autosugestiile mele.Dacă gândurile mele sunt înguste, voi trăiîntr-o
lumemărginită; dacă gândurile mele sunt lipsite de dra-goste și de simpatie, n-am să pot să
mă bucur de fraterni-tate,fiindcă singur m-am făcut incapabil de-a o aprecia. Dacă, sunt
meschin, nu voi avea un orizont larg, ci li-mitat prin sărăcia gândurilor mele.
Cu toate acestea, deși nu putem evada din atmosfera noastră, o putem totuși preface,
prefăcându-ne gândirea și atitudinea în raport cu viața. în puterea noastră este ca să trăim
într-un infern, sau în paradis.
Acum este un lucru bine stabilit că relele deprinderipot fi stăvilite, înfrânte chiar,
adormind searacuhotărâ-rea și credința vindecării.
Cum ai putea să dai maximum de efort productiv,da-că grija, neliniștea, descurajarea
sau melancolia îțisterili-zează jumătate din energia ta mentală? Trebuiesă-ți des-cotorosești
spiritul de acești dușmani, căci altfel ei îți vor
scădea vitalitatea și eneigia.
Autosugestia de gelozie, bunăoară, a întunecat multe
vieți. Gelozia pustiește un suflet mai rău ca o crimă.câte naufragii n-a pricinuit acest
groaznic dușman! În câteva luni a ruinat caractere frumoase! Nenumărate crime, de tot
felul, au fost comise de către persoane bune și cin-stite din firea lor, când spiritul le-a fost
otrăvit de acest vajnic dușman al păcii și al fericirii.
Omul gelos se crede grav ofensat; el nutrește gânduri de răzbunare și adeseori ajunge
la suprimarea rivalului.
La început nu admite nici măcar ipoteza unei crime, dar măcinând mereu idei
dușmănoase, spiritul său devine
anormal.Gândurile chinuitoare, grijile, temerile parali-zează puterile productive.
Esteminunată forțamentală pe care o poate dezvoltao perpetuă afirmare a puterii tale
productive.
Desigur, poți să-ți întrebuințezi mult mai bine forțacerebrală, în loc să-ți amintești
mereu întâmplărileneplă-cute.Dacă oamenii te judecă rău, trebuie să-ți spui me-reu:sunt
destul de bine înzestrat ca să nu-mi fie permis să mă cobor până la nivelul acelor ce mă
calomniază; am să-i silesc prin exemplul meu pozitiv, să mă stimeze. Facă ceilalți orice, eu
mă voicomporta ca un adevăratOM. Viața are prea multă valoare, ca să îngădui unor
flecari să-mi distrugă liniștea sufletului și să-mi anihileze rostul meu pe lume.
Dacă alții nu-și îndeplinesc menirea lor de oameni, dacă își risipesc timpul
distrugându-și în același timp puterile,nu-i nici un motiv să fac și eu la fel cu dânșii.
Îndată ce te simți rău dispus, arțăgos, gata să te iritetot ce te înconjoară, încearcă
această experiență: lasă tot și pleacă la plimbare pe jos; dacă se poate la câmp.
În timpul mersului gonește din suflet tot ce-ar puteasă-ți mențină starea de dezechilibru
și gândește-te numaila lucruri frumoase și plăcute. Astfel vei fi un om carese ridică
deasupra împrejurărilor. Spune-ți: „E ridícol ca un om tare, făcut să stăpânească natura,
22
să fie mereu tulbu-rat de nímícurí triviale și neînsemnate”. Apoi, iahotărâ-rea să te întorci
la muncă stăpân pe tine. Mai fă înaer liber și câteva exerciții de gimnastică cu
respirațiiadân-ci, și te vei simți reînviat. Te vei minuna cât de fecundîți va fi timpul, câte
binefaceri ascunde.
Cànd ești gata să te arunci într-o nouă întreprinderespune-ți: „Este un lucru bun și am
să-l fac; vreau să mă arăt un om, nu un laș; n-am să dau înapoi ori câte greu-tăți voí
întâlní în cale!" Repetă câteva rugăciuni, versuri sauvreo cugetare frumoasă, care să-ți
inspire veselie, e-nergie și curaj. Vei constata cu surprindere cât de repede și câtde putemic
te va întări asemenea autosugestie.
Am un prieten care își vine în ajutor, prinautosuges-tie, stimulându-și cu glas tare
propria putere.
Când simte că nu face tocmai ce trebuie, că a făcut vreo greșeală, că n-a judecat destul,
c-a șovăit prea mult, sau că ambiția și puterea vitală îi scad, iese singur la câmp și își ține
cam acest discurs:
„Și acum, tinere, moșule, să ne răfuím! Te ticăloșești măi băíete, moșule, idealul șí
ambíțíile tale s-au micșorat de tot! Te neglijezí sub toate formele șí nici nu-ți pasă! Asta
nu-i deloc bíne. De nu bagí de seamă, această íner-țíe și această indíferență îți vor pune în
primejdie víito-rul. Îți trec pe sub nas atâtea ocazií bune și nu ești în sta-re să pui mâna pe
ele. Reînnoiește-ți energia, că altfel devii leneș. Le ieí toate cum nu trebuie. De acum
înainte am să te strunesc altfel, ca nu cumva să rămâi de căruță!
Ești doar capabil de mult mai mult decât fací de la un
tímp. Scutură-ți creierul de pânzele de păíanjen în careíarăși s-a încurcat, Cugetă, cugetă,
cugetă mereu și iar cugetă la un scop. Nu te enerva, nu te întrísta, eștí amor-țit -
deșteaptă-te!”
Acest tânăr, după ce-și flagelează astfel puterile psihi-ce, caută cele mai neplăcute
dificultăți ca să se pună la încercare, și reușește repetându-și: „Dacă alțíi au putut,
de ce n-aș putea și eu”?
După câțiva ani de serioasăși severă disciplină, tână-ruI a făcut minuni. Chiar dacă
fusese un copil sărac, ce cunoscuse toată mizeria lipsei. A reușit să se autoeduce și, cu
încetul, să fie un tânăr cultivat și cu maniere fru-moase, apoi chiar un om cu situație și un
filantrop.
Dumneata tinere sau bătrân, care de ani de zile te chi-nuiești din pricina experiențelor
dumneatale nenorocite și din pricina gândurilor tale negre, închipuiește-ți că ai ajuns la o
haltă și spune-ți: am dat o prea mare parte din viața nea neliniștii și grijilor; ani de-a rândul
m-am lipsit de somn și m-am lăsat deprimat de dușmanii victorioși ai confortului, ai
propășirii și ai fericirii mele; a venit vre-mea ca totul să se schimbe! Și fii sigur că totul se
va schimba. Iar dumneata, care mai tot timpul ești obsedat de nevoi, dar mai ales de panica
greutăților posibile, tre-zește-te! Chiar dacă, încă din tinerețe n-ai avut o singură zi bună, n-
ai avut măcar o singură zi spiritul liiniștit și mulțumit, cum se cuvine oricărei ființe
omenești. A trăi așa, într-o atmosferă de fricăși despaimă, nu înseamnă a trăi, ci a târâi o
păcătoasă existență. Ai încredere în dum-neata; socotește-te o ființă fără fricăși spune-ți:
„Doar nu sunt laș! Nu-mi este teamă și n-am să mă târăsc; sunt un om. Numai copiilor
le este frică. De azi înainte n-am să mă mai las înjosit de acest sentíment ru-șinos. Karma-i
anormală, íar eu sunt normal; n-am să accept să-mi strice caríera o piedică atât de vulgară
și de prostească. Înțâi trebuie să mă încred în míne și numai apoi în steaua mea. Nuí înfrânt
decât acela care primește să fie, care ia poziție de ínferior pentru că gândește că n-are
noroc. Lumea aparțíne acelor care o cuceresc."
Omul care a câștigat arta de a-și umple spiritul cugânduri înălțătoare și dătătoare de
curaj, este în stare să dezlege cele mai mari probleme și să învingă cele maimari greutăți
ale vieții.
VI
Gonește-ți gândurile negre.
Omul care poate zâmbi când totul îi merge prost,are un imens avantaj asupra acelui al
cărui curaj slăbește în-dată ce împrejurările sunt grele.
23
 Carlyle a spus că:unii sunt foarte meșteri în arta de-a se autonenoroci. Ba chiar radiază
o otravă mentală care atinge pe cei dimprejur, oricât ar căuta aceștia să se apere de
contaminare. Astfel de persoane afirmă, fără încetare, că nu se pot schimba, că nu pot să nu
aibă idei negre. Dar aceasta e fals. Nici o ființă n-a fost făcută ca să fie neno-rocită, ca să
întunece lumea și ca să facă și pe alții ne-norociți. Toți am fost creați ca să fim fericiți și
veseli.
Nimeni n-are dreptul să-și întristeze vecinii, arătându-le o mină tristă; și nici să
împrăștie împrejurul său ger-meni de îndoială, de frică, de descurajare sau de melan-colie,
după cum n-are dreptul să facă altuia nici un rău fizic. După cum nu-ți este îngăduit să
lovești trupul cui-va, tot așa nu-ți este îngăduit nici să-i otrăvești fericirea. Este un lucru
destul de ciudat că unii oameni sunt totdea-una gata să primească ideile cele negre. Alte
persoane se complac în a-și descrie toate mizeriile, toate suferințele, toate simptoamele
închipuite, plângându-se de soarta lor crudă. Astfel își împlântă în suflet, inconștient dar tot
mai adânc, gânduri dușmane propășirii lor.
Fiecare cunoaștem „martiri” ai acestui fel deîntune-ric, și care au darul de-a ne întrista.
în fața lor nune mai putem păstra seninătatea; mina lor ne îngheață,conversa-ția lor ne
deprimă.
Nimànui nu-i place să trăiască cu un om ursuz, trist și melancolic. Să nu uităm aceasta.
Un suflet melancolic, grijuliu, înlesnește dezvoltareabolilor, deoarece distruge puterea
de rezistență a trupului.
Nimic nu-i mai molipsitor și mai periculos cadepresia și ideile negre.
Pe de altă parte, o persoană veselă, optimistășiseni-nă, când intră într-un mediu trist și
melancolic, poatecâ-teodată, provoca o adevărată revoluție, dacă,buna eidis-poziție este de
o potență superioară acelui mediumelan-colic.Cei stăpâniți de accese de întunecime, nu-s
în stareîn timpul crizeinici măcar să fie politicoși, nici chiar cucei apropiați. Parcă-și
închipuie că toți cei dimprejursunt datori să le împărtășească deprimarea și nu fac niciun
efort să se stăpânească.
Mulți își compromit chiar cariera, prin aceea că înde-părtează posibilitatea simpatiei
prin reaua lordispoziție; instinctiv evităm pe cei ursuzi și-i căutăm peacei care transmit
armonia.
Câteodată o casă întreagă este infectată de unmembru al familiei ursuz, morocănos și
nemulțumit.
Nu-i niciodată de acord cu ceilalți; el niciodată nu seduce acolo unde toți vor; el din
principiu e de altă părere;
el nu trăiește în armonie cu ceilalți și n-are nici o plăcere comună cu ei. Astfel nu numai el
este nenorocit, ciîm-piedicăși pe ceilalți de-a fi fericiți.
Se cunosc oameni care suferă de idei negre cu atâtaintensitate, încât chiar aspectul fizic
le este schimbat întimpul crizelor. Asemenea stări sunt o regretabilă pierde-rede energie. Și
este într-adevăr trist să vezi oameni ce-arputea să fie o forță pentru propășirea lumii, că
ajung robiai ideilor deprimante care-i chinuiesc.
Închipuiți-vă un om vrednic să conducă mariîntre-prinderi, sau să îndeplinească multe
misiuni, ajunsinca-pabil să se ocupe de ceva din pricina unor demoniînchi-puiți, pe care ar
trebui să-i răpună în câteva clipe!
Adeseori vedem ambiții nobile și vaste, realizândnu-
mai nimicuri, pentru că au crize de anihilare șidepresii. Acela care este victima unor astfel
de depresii,niciodată nuvaputeaconducepe alții. Mulți ar fi capabilisă facă lucruri mari, de
n-ar fi robi ai variabilei lordispoziții su-fletești. Niciodată nu știi cum să te apropiide ei.
Dacă-s bine dispuși îți vor primi cu optimism șisimpatie orice propunere; dacă au idei
negre, vor fidezinteresați de tot și vor rcfuzaorice activitate. Astăzicriticăși combattot ce
fac cannaziilor, pentru camâinesă accepte totul fără control.3 Descurajarea tulbură judecata.
Sunt oameni care factot felul de nebunii sub imperiul fricii. Deciziile gra-venu se iau decât
cu inima liniștită. Când te neliniș-teșteteama,îndoiala sau descurajarca,nu mai ai nici bun
simț,nici judecată dreaptă.

24
 3Când se simte descurajat omul, în loc să reziste, în loc să încerce să se stăpâ-nească și
să-și învingă depresia, se lasă atras de gânduri întunecoase, de unde nu el se ridică, ci târziu
îl ridică moralul refăcut prin chiar toropeala disperării, a inerției.
O judecată sănătoasă, nu iese decât dintr-un capsănă-tos și din facultăți cu totul
normale. când în spiritsunt griji, intelectul este afectat și nu mai suntem capabili de o
puternică concentrare. Calmul, echilibrul șiseninătatea sunt absolut necesare gândiri
productive.
Cauzaprincipală pentru care mulți nu reușesc, estegreșeala lor de-a se hotărî asupra
chestiunilor importantetocmai când spiritul nu le este în condiții bune, adică toc-mai când
sunt necăjiți. Omul trebuie întâi să-șineutrali-zeze obsesia grijii și a fricii, și apoi să ia
hotărâri.
Omul a fost creat cael să stăpânească împrejurărilevieții lui, nu să le fie rob.
Unui om care știe să gândească, îi este foarte ușorsă se elibereze de ideile lui negre și
apăsătoare. Dinnenoro-cire, cei mai mulți dintre noi, în loc să-și deschidă feres-trele
sufletului ca să intre soarele veseliei, alsperanței și al optimismului, le închid cu
scrupulozitate.
Căutăm să gonim întunericul cu forța, pe când ar fi multmai ușor să lăsăm veselia să ne
cuprindă sufletul, căciideile negre nu rezistă optimismului, fie el provocat decele mai
copilărești motive.
Este mare artă aînvăța,să-ți „conectezi” spiritul asu-prafrumosului, asupra adevărului,
asupra sănătății, chiar cândte invadează urâtul, minciuna boala. Desigur, nu totdeauna-
iușor, dar esteposibil. Pentru astatrebuie, în-să, câștigată ooarecare îndemânare în
conducerea gândi-rii.Dacă respingem, cu hotărâre, „asaltul” ideilor negre,ca-re-ne înăbușă
fericirea, înțelegând că n-au altă forță decât aceea pe care singur le-o dăm, să fim siguri că
vor încetade-a ne mai persecuta.
Cel mai bun mijloc de-a goni discordia este să neum-plem viața de armonie; să
respingem ce-i penibil șirăufă-cător, să privim numai ce-i plăcut și binefăcător.
Să nu uităm că două idei opuse nu pot ocupa spiritul înacelași timp. Să ne facem
obiceiul de-a nu „emana” decâtgânduri de armonie și de frumusețe, în locul
celortenebroase.
Să nu căutăm să ne dăm seama în ce stare de spirit suntem;să afirmăm pur și simplu că
trebuie să fim în dispozițiioptimiste, că vrem să fim, căsuntem! Să afir-măm cu
hotărâreacest lucruși va deveni o realitate.
Ori de câte ori ne simțim îngrijorați, neliniștiți, saudescurajați, ne oprimși spunem:
„Nu așa trebuie să trăía-scă oființăinteligentăși curajoasă”.
Omul viitorului nu-și va spune: „ia să vedem cummă simt azi, ca să mă pun sau nu la
lucru. Dacă vreunorgan pare că nu merge prea bine, e mai prudent să mă ocup de el, decât
să mă duc la slujbă”! Omul viitoruluiva avea mai multă încredere în viațăși nu va mai
fisclavul senti-mentelor vagi și superficiale.
Cànd ne simțim năpădiți de idei negre, deprimați,tul-burați, descurajați, îngrijorați,
facem o baie, ne îmbrăcăm elegant și stăm serios de vorbă cu noi înși-ne. Ne vorbimcum
am vorbi unui copil al nostru, sau unui prieten în-fundatîn mocirla descurajării și torturat de
melancolie. Ne gonimsugestiile deprimante; ne ridicăm împotriva dușmanilorpăcii și
fericirii noastre; ne adunăm toate puterile ca să fimfericiți, orice ni s-arîntâmpla.
Dacăcomportându-ne astfel,am reușit odată să ne înseninăm cerul mental, să fim siguri că
vom reuși întotdeauna.
Să ne reamintim că de multe ori ni s-a întâmplat ca unprieten vesel sosit pe neașteptate
în momentele rele,săne însenineze imediat. Alteori, vindecarea ne-o aduceo simplă
schimbare de decor, sau un mic „incident” spon-tan.Când melancolia se apropie de noi, ne
concentrămcu putere mintea la ceva care-i este contrar; să ne gândimla veselie, la
încredere, la utilitatea spiritului de bună voință față de toată lumea. Vom constata cu
surprinderecă dușmanii mentali, care erau gata să ne împiedice mer-sul înainte și să ne facă
viața mizerabilă, dispar caprin farmec, ca întunericul odăii când pătrunde soarele.
Gândurile vesele nu lasă loc pentru cele melancolice.
25
 Nu pierde din vedere că adeseori pricina descurajăriiși a melancoliei nu-i decât o lipsă
de vitalitate fizică, da-torată vreunui fel de surmenaj, sau chiar numai a unei di-gestii
defectuoase, sau avreunui obicei nesănătos. Atunci, cautăm o distracție inocentă, un prieten
vesel, un prilej de râs.Ne joacăm cu copiii, ne ducem la teatru sau luăm o carte
deconectantă.
Dormim4 dacă putemsau facem o baie și să ne îmbră-căm cu îngrijire.Foarte adeseori
osteneala și grijile parcă fac parte dinhainele de pe noi; schimbându-ne, ne schimbăm și
cursulideilor. Câmpul și aerul de țară este de asemeneaun antidotbun, ca și muzica veselă;
cântă, chiar dacă n-ai voce!Fiecare trebuie, să ne dăm seama care metodănepriește mai bine
și pe acea s-o aplicăm ca antidot contramelancoliei și oboselii.
4 Dar numai dacă putem să eviăm a adormi trist, căci aceasta e mai rău decât de a nu
dormi.
5 Un erou a lui R.Kipling, explorator al unor păduri, care de un an nu văzuse altă figură
omenească decât pe a servitorului său, seara mânca îmbrăcat în smoking. Iar în notele lui
explica: dacă nu m-aș rade și nu m-aș îmbrăca seara, aș uita demnitatea omenească și m-ar
năpădi melancolia.Chiar dacă mediul estedeprimant, ne ridi-cămdeasupra. Întoarcem
spatele întunericului, privim spreluminăși umbrele se vor împrăștia.
Gândindu-ne serios vom înțelege că-i stupid, ba chiarcriminal, ca în lumea asta atât de
frumoasăși plină deatâtea lucruri făcute să ne bucure, că având atâteaprile-juri de progres,
să fim de-a pururi, ca și cum viațaar fi o catastrofă.
Cu toate că nu-i lucru prea ușor, oricine poate să-șischimbe dispoziția rea, în bună.
Aruncându-ne în curen-tul viețiiactive, ne interesăm de tot ce ne înconjoară,ne ocupăm
demembrii familiei, adoptându-le ideile, intere-sându-ne deproiectele 1or. Ieșim din noiși
vom fi ferici-ți.Ceicuideinegreauprostulobiceide-asedepreciasinguri.Să nu ne îngăduimși să
nu îngăduim nimănui să ne inhibe încrederea în triumful asupra dușmanilor păcii și ai
fericirii noastre. Săcredem fără întrerupere că vomavea tot ce-i bine, de folosși bun.
Fă neîntrerupte eforturi să răspândim împrejurulnostru veselie șivoiebună;îndată osă
nesimțimîntărit, încurajat și bine dispus.
Tiebuie să uităm tot ceea ce ne-a făcut să suferim, tot ce ne-a fost neplăcut și să nu
îngăduim amintiriloramaresă netulbure.Față deoîntâmplareneplăcută saunenoro-cită nu-i
decât o singură armă: uitarea. A nereamintime-reuaceaneplăcere,estea-iîntrețineveninul.
S-o gonim din spirit, cum am goni un hoț din casă. Cu toții am suferit din pricini pe
care, mai târziu, le-am văzutcă nu erau decât fantome de-ale imaginațieinoas-tre. Dar
atribuind realitate acestor fantome, amsuferit mult.Mulți își alungă ideile negre citind cărți
amuzante,dar, mai ales, cărțile sfinte ce, prin conținutul lor deins-pirație, liniștesc spiritul
și-l vindecă.
Un medic psihiatru declară, că a găsit un nouremediu împotriva ideilor negre. El își
îndeamnă bolnaviisă zâm-bească în orice împrejurare, să se silească să râdă,oricât de puțină
poftă ar avea. Sau măcar să-și ridicecolțurile gurii, cu persistență. Îi pune să facă
acestexercițiu până ce le vine să râdă de-a binelea.6
Să nu ne înveninăm viitorul, prin micile mizerii pre-zente.Norii care întunecă astăzi
soarele, se vor împrăștia mâine.Să învățăm să vedem viața în totalitatea ei și nu în
fragmenteleei triste.
Totul depinde numai de curajul nostru, de încredereaîn noi, de atitudinea noastră
optimistă. Și cu toate aces-tea,îndată ce dăm de o greutate, de o ziamară, de un in-succes,de
o jignire, ne lăsăm copleșiți de gândurile îndo-ielii,ale fricii, ale descurajării, ce sunt în
sufletul nostru ca obombă într-un muzeu de porțelanuri. Asemenea gân-duricâteodată
sfarmă într-o clipă tot produsul unei mun-ciconstructive de ani de zileși suntem nevoiți,
apoi, să luăm totul de la început.
Când vom pricepe oare că preocupările deprimantesunt cel mai mare și distructiv
dușman? Într-o clipă deneatenție, un pictor își poate compromite un tablou laca-re alucrat
câțiva ani. Tot așa, spiritul ne distruge, prinmânie, gelozie,pesimism și melancolie, opere
construc-tivela care am muncit mult timp.

26
 6 Dar mai bine nu zâmbim deloc, decât să zâmbim lăsând colțurile gurii în jos. Ironia
nu-i veselie; surâsul sceptic este mai degrabă începutul plânsului decât al râsului.
Când ne simțim descurajațiși ne credem la pământ, vomajunge cu adevărat la pământ,
fiindcă gândurile nemodeleazà viața. Schímbându-ne direcția gândurilorneschimbămși
viața.
Mii de oameni au pierdut tot ce aveau mai scumppe lume, sau toate rezultatele
materiale ale muncii lor șito-tuși înaintează, curajos și fărășovăială, căci au inimă tare și
spirit îndrăzneț, ce nu se lasă înfrânt. Cu astfel de„bo-gății” se poate cuceri totul.
VII
Omul se schimbă,schimbându-și gândurile.
Mulți se lasă stăpâniți de prejudecăți, de superstiții,de lașități, de gelozii, și de câte
alte nimicuri, care însă,cu încetul, se încrustează, așa de adânc în mentalitatealor, încât cu
mare greutate mai pot scăpa de ele.
O lecție din cele mai greu de înțeles, este aceea că prin ce gândim ne modelăm trupul
însuși. Trupul estede-zechilibrat sau armonios, bolnav sau sănătos, după felul gândurilor
noastre. Acei care au înțeles și aplicataceastă lecție, până-ntr-atâta s-au schimbat într-un
sìngur an, în-cât abia mai pot fi recunoscuți. Înfățișarealor desfigurată de frică, de grijă, sau
de vicii, schimonosită sau inexpre-sivă din pricina neliniștii lăuntrice, de-odată începe să
strălucească, reliefând speranță, încredere șiveselie.
Apostolul Pavel a dovedit adânci cunoștințe științifice
când a spus: „Transformăte, reînnoindu-țí sufletul”.
Creșterea totdeauna neutralizează decăderea. Câttimp spiritul se reînnoiește și
progresează, forțele dedezagre-gare nu se pot manifesta.
Fiecare a avut, măcar o dată în viață, ocazia să,expe-rimenteze minunea reînnoirii
sufletești în bine. Denoi depinde ca binefăcătorul fenomen să se repete mereu.
Mulți cred că creierul rămâne neschimbat, limitele fii-ndu-i fixate de destin și că
nupoate fi decâtîmbogățitprin cultură.
Sunt totuși foarte numeroși acei care și-au „prefăcut” cu totul creierul, dezvoltându-și
unelefacultăți slabe din naștere, sau atrofiate prin neglijare.
Câteodată, întreg caracterul este schimbat, princulti-varea forțată a unor facultăți ce
lipsesc la început.
De pildă curajul. Multe persoane n-au reușit la înce-putulvieții, fiind cu totul lipsite de
această calitate; dar încetat,printr-o educație inteligentă, au ajuns să aibă cu-raj maimult
decâtnormal. La acest rczultatse ajunge sti-mulândcopiii să aibă încredere în ei, sugerându-
le ac-țiuniîndrăznețe, povestindu-le eroismul altora, saudove-dindu-le primejdiile lașității.
La începutul civilizației, creierul era simplu, căcivia-
ța nu-i cerea altă dezvoltare decât aceea necesară apărării și obținerii hranei. Cu timpul,
dezvoltându-setot mai mult, pe măsura propășirii civilizației, creieruls-a dez-voltat în
variate aspecte, iar astăzi efortul mentalcom-plex adeseori surmenează pe om. Fiecare
progresal ome-nirii face un nou apel la creier și, după cum trupulse ada-pteazà noilor
condiții de viață,, tot așa și creierulse dez-voltă după nevoile tot mai complicate ale
devenirii.
Mereu celule noi intră în activitate.
Profesorul Elmer Gates a dresat cățeii, în vedereadez-voltării speciale a unor simțuri și
a reușit să dea unuia vă-zul, altuia auzul, de o intensitate neobișnuită, lăsând pecelelalte să
se piardă până aproape de atrofie. Avea un cățelcare recunoștea vreo șapte nuanțe de verde
și de roșu!Creierul este mereu prefăcut de felul activității, demotivele acestei activități și
de mediul în care fiecaretră-iește. Creierul unui om, care duce o viață obositoareîntr-un
mare oraș este altfel conformat decât al aceluiacare duce o viață liniștită la țară.
Dezvoltarea creieruluieste mult influențată de mulțimea sugestiilor din marileaglo-merații.
Orășeanul gândește repede, mișcările luisunt mai vioaie, puterea sa de percepție mai
mare,deoarece totul îl excită; între el și omul de la țară,este omare deo-sebire.Creierul se
adaptează. cu ușurință tuturor forme-lornoi de civilizație.

27
 Preotul preocupat de cele spirituale. are un creierceprezintă,caractere diferite de al unui
avocat, de pildă.
Este foarte ușor de deosebit un om care a dus oviață intelectuală, de unul eare a fost
negustor.
Un mediu care stârnește ambiția. exercită oputernică influență asupra creierului. Un
copil care atrăit izolat la țară, fără dorinți și fără aspirații, într-unanumit mediu orășenesc,
devine un ambițios și i se vordezvolta calități ce astfel nici nu puteau fi bănuite.
Suntnumeroase cazurilede talente ce se arată tardiv,
datorită schimbării împrejurărilor de viață.
Educatorii viitorului vor ști cum să dezvolte loburilecerebrale, corespunzătoare
facultăților ce trebuiedezvol-tate.Profesorul Wiliam James din Havard, spunea că celmai
mic gând lasă urme în structurafizică a creierului.
Orice gând, rău sau bun, influențeazà, substanțacere- brală; și de aceea, un gând mereu
repetat seinstalează, temeinic gonind gândul contrar. De pildă,nimic nu poate schimba un
caracter bun și plăcut întrunulrău și nesufe-rit, așa cum îl schimbă gândurile deurăși
răzbunare.
Un gând anume păstrat în minte, cu îndelungată încă-pățânare, poate schimba un
caracter și poate crea odis-poziție specială, ca și cum te-ai fi născut cu ea.
Mulți, deși foarte îndemânatici în unele lucruri, suntcu totul incapabili în altele, dar, de
cele mai multe ori,numai pentru că s-au apucat de ele cu neîncredere.
Știința educației creierului ne va învăța, în viitor,cum pot fi prevenite sau înlăturate
idiosincraziile șiciudățeni-ile mentale și cum se potîntări facultățile slabecare stân-jenesc
propășirea. Vom învăța că dezvoltareaunor facul-tăți în paguba altora, nu este o educație
științificăși că educarea nearmonioasă a creierului esteo nenorocire a civilizației actuale,
fiindcă determină adevărate boli min-tale.Dacă vrem să ne cultivăm o facultate slabă sau
chiar atrofiată, s-o privm cu mintea mereu așa cum am vrea să fie, nu așa cum este; atunci
se vor forma și se vor dezvol-ta în creier celulele corespunzătoare.
A ne afirma cu stăruință și încredere că putem să reu-șim, iată ce nu trebuie să ne
lipsească.
Dacă aspirăm, fără întrerupere, spre mai bine, spre mai frumos, spre nobil și dacă
luptăm mereu să atingem aceste idealuri, nu-i posibil să nu propășim.
Dispozițiile vicioase și criminale, fie chiar și eredita-re,se pot alunga din creier și
înlocui prin altele nobile.
Este neîndoielnic că omul trebuie să dorească perfec-
țiunea vieții și că viețile mediocre sunt anormale.
În loc să luptăm să ne dezrădăciămun defect sau unviciu, deprindem calitatea opusăși
cusurul va dispărea.
Dorința arzătoare de-a ne ridica moralmente, estecel mai bun antidot contra relelor
tendițe de care vremsăne eliberăm. Aceste tendințe vor muri astfel de „inaniție”.Nu crește
și nu trăiește decât ceea ce-i hrănit.
Unul din cele mai crude lucruri ce se făptuiesc înedu-cație, este de-a reproșa cuiva
cusururile și maniilelui. Nu descurajarea, ci încurajarea vindecă.
Când o fetiță este mai urâtă decât colegele ei, trebuiefăcută să simtă că frumusețea
sufletului dă o expresiefi-gurii atât de luminoasă, încât întrece adevăratafrumusețe fizică;
iar pe de altă parte că, cultivându-șicaracterul, se poate face atât de simpatică, încât
nimenin-are să-i mai bage în seamă o „neregulă”.
Mulți au spiritul până-ntr-atâta stânjenit de ignoranță și de superstiție, paralizat de griji
și teamă, că mintea lor nu poate da nici măcar azeceaparte din puterea lorcrea-toare.
Aceștia nici măcar nu știu ce înseamnă libertatea spiritului. Dar îndreptarea nu-i grea
pentruacela cate ar deprinde „Legea” formării obiceiurilor.
Stăpânirea de sine este lucru ușor pentru cine știe să nu alimenteze tristețea. Când
sângele îți curge fierbinteprin creier, nu trebuie să te mai înfierbânți țipând,agitân-dute, și
nici stricând obiectele din casă, deoareceduci mânia la paroxism. Dacă însă, dimpotrivă,

28
stai liniștit și-ți induci gânduri de blândețe și de bunăvoință, fie chiar în chip mecanic, fără
atenție și convingere, vei vedea cât
de repede se stinge focul.
Mama poate dezvolta în copil toate calitățile ce i lepresupune. Însă le poate omorâ pe
cele mai evidente,da-că se ocupă de defectele copilului, în loc să se ocupede calitățile lui.
Părinții și educatorii având gândul fixatasu-pra cusururilor, sugestionează,pecopil în rău.
Aceastasimte gândurile lor, care dacă sunt încurajante îl vor în-curaja,iar dacă, sunt critice
îl vor deprima dezvoltând cusurul.Același principiu se aplicșși imperfecțiunilornoastre.
Dacă accentuăm mereu răul din noi, dacă necri-ticăm mereu lipsurile, dacă mereu ne
dojenim, nuajun-gem la altrezultat decât să ne întipărim și mai adâncîn minte acele lipsuri,
care ne vor stânjeni în viață, dince în ce mai mult. Pe de altă parte, dacă privim cuîncredere
ceea ce este bun în noi, ne deschidem perspectiveglori-oase.Nu poți ajuta pe acel în care nu
vezi decât răul dinel. Dar se poate obține aproape orice de la acel căruia îiarăți putințele lui
și scânteia divină ce se ascunde în el.
Spre exemplu, minunata influență a lui Filip Brooksasupra acelor care cădeau în stare
de bestialitate,pierzân-dușirespectul de sine, stătea în aceea că le arăta divinul ce semai
găsea în sufletul lor și astfel le dădea curaj.
Omenirea a făcut mari progrese științifice pe toatetă-râmurile materiale; dar suntem
înapoiați în artadezvoltă-rii puterilor spirituale și intelectuale.
În viitor medicii vor fi mai ales psihologi, care vorex-plica cum gândul cel potrivit
creează o viață bună,cum împrejurările materiale nu sunt decât expresiaatitudinii mentale
prezente și trecute; și cum schimbânddirecția gândirii, schimbă însuși cursul vieții.
Bolnavii care au tăria să aibă mereuprezentîn spirit,gândul - nu símpla dorínță - de
sănătate, care pot cugetacu încredere că se fac sănătoși, chiar urlând de durere,care se
încăpățânează să nu se recunoască bolnavi șinici nu pot să se simtă deprimați, vor reuși să
neutralizezeră-ul și se vor vindeca mai repede.
VIII
Frica paralizează.
Frica stârnită în lumea întreagă de cometa Halley afost nemaipomenită. În unele
localități, țăranii crezândcă pământul va fi distrus de cometăși excitați depredicatori
improvizați de panică, își mărturiseau celemai nebănuite păcate. Astfel, multe crime au
fostdovedite. La apariția cometei au fost persoane care aumurit de spaimă. LaNew York se
țineau lanț procesiunilede oameni îngroziți de siguranța sfârșitului. Lucrătoriirefuzau să
mai lucre-ze. Spaima luase mințile: Prin Indiileoccidentale unii șarlatani s-au
îmbogățit,vănzând cu preț de un dolar câte o pilulă anti-cometă!!!
In ciuda luminii adusă de atâtea veacuri decivilizație, o mare mulțime de oameni este
încă victimacelor mai stupide superstiții și temeri, moștenite dinvremurile celei mai
întunecoase barbarii.
Opalul, cred mulți, este o piatră aducătoare denenoro-ciri. Un negustor din New York
era convins că-imerg rău afacerile și că doi copii s-au îmbolnăvit dinpricina unui opal. S-a
hotărât să-l vândă. Spre marea luisurprin-dere a aflat de la bijutier că piatra era falsă!
Deși pare de necrezut, este posibil ca oameniinteli-genți să-și organizeze viața după
indicațiileastrologilor, ghicitorilor în palmă, în cărți sau în cafea!
Ca asemeneapreziceri să se realizeze, este însă firesc.
Dar ele se realizează tocmai pentru că mintea victimeise fixează cu o totală încredere
asupra evenimentuluiprezis și astfel toate puterile ei sunt dirijate de inconștient
ca să-lînfăptuiascà.
Este păcat ca să umplem capul copiilor cu superstiții,cărora le vor fi apoi toată viața
robi.
Cât de caducă este punerea credinței în „cârca” fatali-tății destinului. Cum este posibil
ca o ființă creată după chipul lui Dumnezeu, să creadă că poate să-i meargă prost în afaceri
pentru că a ieșit custângul din casă, sau pentru că cea dintâi persoană întâlnită este o
femeie, o pisică neagră sau un preot (!?)

29
 Desigur mulți oameni mari au fost plini de tot felulde superstiții. Dar cu cât ar fi fost
mai mari, dacă nu-isubju-
gau acele superstiții !
Dacă voim să ajungem cineva, să nedescotorosim desuperstiții, deoarece o completă
dezvoltare cere libertatementală. Cine zice superstițios, zice fricos, iar fricapar- alizează.
Frica anihilează facultățiIe creatoare,spontanei-tatea, entuziasmul și încrederea în sine;
eaotrăvește gân-direa, caracterul și energia; ea distrugeambiția.
Mulți nu îndrăznesc să trăiască de frica morții, iaralții sunt chinuiți de teama că are să
li se întâmple cevarău.
Fericirea acestora este cu totul deturnată, așa încâtn-au o clipă bună. Această temere le
mărește timiditatea, și timiditatea, le mărește frica. Altora le este frică deorice: de curent,
de guturai, de-a încerca cea mai sigură afacere și, mai ales, de opinia publică. Au o nespusă
groază de ceea ce va zice lumea și se tem de un eventualinsucces, după cum se tem de
tunete și de fulgere și îșipetrec viața în chinul fricii!
Unii oameni trăiesc cu frica unor anumite boli. Fără întrerupere, macină în capul lor
simptomele acelor boli și suferințele posibile, așa încât prin sugestiile rele, îșipierd puterea
de rezistență, pregătindu-și astfelorganismul să capete tocmai temutele boli.
Este un lucru dovedit că, în cazul epidemiilor, uniifri-coși se îmbolnăvesc fără să fi fost
expuși contactuluifi-zic; numai pentru căși-au fixat atenția asupraprimejdiei considerând-o
ca neînlăturabilă. Se știe că unii condam-nați la moarte au murit de frică, văzândghilotina.
Spaima poate albi păruI într-o clipă. Când Ludovicde
Bavaria s-a convins de nevinovăția soției lui pe careo omorâse, a încărunțit complet în
câteva zile. Carol I alAngliei a înalbit în noaptea în care a încercat să fugă din castelul
Carislorooke.
Frica afectează, circulația sângelui și toate funcțiileinterne. Pe când fericirea, bucuria,
înviorează, armonioa-sa funcționare a organismului.
Dacă o spaimă trecătoare poate produce efectedezas-truoase, cu atât mai grozave vor fi
efectele friciicronice, deși este mai puțin intensă, fiindcă erodează zilnic și o-moarà cu
încetul.
Îngrijorarea cronică e ucigătoare. Și totuși puțini vor să priceapă că grija omoară. Este
ciudat lucru că,după veacuri de experiență, omul tot se mai lasă chinuitde gri-jă, fricăși
neliniști false. Ne lăsăm, de la leagănpână la mormânt, torturați de dușmani pe
care,schimbàndu-ne direcția gândirii, i-am putea învinge cucea mai mare ușurință.Temerile
și suferințele pricinuite de sugestia uneirele eredități sunt de asemenea foarte răspândite.
Copiii crescuți cu amintirea, mereu repetată, abolilorstrămoșești, încep să le simtă
simptomele și sfârșesc prin
a căpăta chiar bolile.
Copiii care cresc într-o atmosferă de frică, de oricefel de frică, nu se vor dezvolta
normal. Trupul lor nu vacre-ște cât trebuie, venele și arterele lor se vor diminua,cir-culația
sângelui va fi mai lentă, inima le va slăbi.
Teama deprimăși rodește: este fatală propășirii. Orite scapi de ea, ori îți va seca
izvoarele vieții, frica umplând imaginația cu tablouri întunecate, secătuiește sufletul.
Frica nu privește decât umbra șinorul. Încrederea în-să, vede numai marginea de
argintluminos a norului și soarele din spatele lui. Frica se uită în jos așteptând răul;
credința privește în sus sperândbinele.
Cànd încrederea îți stăpânește sufletul, nu mai esteloc pentru frica de sărăcie sau de
nereușită.
O mare încredere prelungește viața. La spateleplicti-
selii prezente credința vede scăparea. Credința este sigu-ră că totul se va sfârși cu bine,
deoarece ea cu cât înain-tăm în vârstă, cu atât credința noastră crește, ajunge reli-gioasă.
-Credința scapă omul de griji și î1 face capabil să muncească cu toate mijloacele lui.
Nu te gândi că nu-ți ajunge cât produci; fă tot cefaci,
cât poți mai bine și ai credință; ea face minuni.

30
 Mulți au dezastruosul obicei să se întrebe mereudacă vor reuși sau nu. Această
atitudine naște îndoialafatală progresului.
Taina progresului este încrederea. Când creierul șinervii vibrează, de emoții opuse,
producția lor utilă estenulă. Niciodată suferințele nu-s așa de importante pecât par. Ceea ce
îmbătrânește elasticitatea trupului, șidistru-ge strălucirea privirii, nu-i decât foarte
rarnenorocirea iminentă; este grija nenorocirilor de mâine,ce poate nici nu ne vor lovi.
În toate regiunile, frica a jucat un mare rol. Înainte,preoții stăpâneau popoarele
exploatându-le frica.
Doctrina iadului cu suferințe corporale veșnice a um-britmulte veacuri omenirea.
Bisericile care au fost create
ca un refugiu împotriva fricii, au dezvoltat totodată dog-ma fricii ca armă,pentru apărarea
credinței (?!)
Omul, deși făcut după chipul luiDumnezeu, are totuși o soartă tragică, dacă într-
adevărtrebuie să trăiască cu teamă veșnică de îngrozitoarecalamități, ce l-ar pândi mereu și
după moarte chiar!
Nu-i posibil un înalt ideal de viață prin luptășicuceri-re, pentru acel silit să se
pregătească mereu demoarte, așteptând-o în fiecare clipă.
Ce este frica? De unde-i vine nemaipomenita putereanihilantă? Numai și numai de la
imaginația noastră.
Când ne dăm bine seama, vedem că-i o fantomă,de-oarece nici un rău nu ne poate veni
decât de la noiînșine.
Se găsesc totuși medici care susțin că emoția friciies-
te tot așa de normală ca și aceea a curajului. Aceștimedi-ci confundă prudența și
prevederea cu frica.
Teologiile noastre prea sunt pline de fricăși detristețe și cuprind prea puțină bucurie și
mulțumire; auprea mul-tă umbră, prea multe preocupări de viață viitoare și mult prea
puține de această prezență.
Un gând de teamă poate fi neutralizat, opunându-ica antidot un gând de curaj; tot așa,
cum un chimistdistruge puterea acidului, amestecându-l cu alcalinul.
Creierul îngrijorat și neliniștit nu poate gândilimpe-de.Grija nu-i decât o formă a fricii;
dar omul sănătos, ca-re duce o viață curată și regulată nu poate fi îngrijorat.
A te chinui cu gândul unei boli, înseamnă a-ți atrage acea boală.
Cel dintâi lucru pe care să ni-l dorim, trebuie să fiesă-nătatea mintală atât de solidă,
încât microbii bolii, grijiisau a fricii să nu se poată prinde de noi.
Eforturile noastre devin zadarnice, dacă nu mâncăm sănătos, dacă nu facem exerciții
frzice, dacă nu gândim pozitiv, dacă nu dormim liniștit, dacă n-avem încredere și echilibru.
Mii de dușmani încearcă să pătrundă în organismul nostru și-l vor ataca în punctul cel mai
slab.
IX
Principiul divin al unității.
Profesorul Shaler de la Universitatea din Harvard,spunea că cea mai mare descoperire a
filozofiei estePrin-cipiul Unității Universale.
Ideea că nu-i decât un singur principiu care conducetot universul, că nu-i decât o
singură viață, o singură rea-litate, că suntem mânați de un singur mare curent al prin-
cipiului atotcreator, este o gândire din cele mai încura-jante, dintre toate gândurile care au
intrat vreodată în su-fletul omenesc.
Când vom înțelege că, în străfundul ființei noastre, suntem tot una cu acest mare
principiu, că nu suntem decât o părticică din el și, totodată, inseparabili de el și că nu
putem fi nimiciți sau anihilați, cum nu pot fi legile matematice, când vom înțelege că ne
putem împărtăși din toate calitățile Creatorului; că trebuie să ajungem perfe-cți. Și
nemuritori, deoarece am fost creați pentru perfec-țiune și pentru veșnicie; atunci vom fi în
stare să pătrun-dem în misterele vieții și vom avea o minunată senzație de siguranță și de
mulțumire, pe care nimic astăzi nu ne-o poate da.
Sfântul Pavel a avut, fără îndoială, viziunea unirii cu principiul cel mare, când a spus:
„Am credința că nici moartea, nici o putere, nici înălțimea, nici adâncimea și nici un fel de
31
creație nu ne-ar putea despărți de Dumne-zeu”.Se cuvine ca încrederea noastră în oameni
și lucruri
să fie atât de bine înrădăcinată, să fie atât de mare în vic-toria finală a armoniei, a
adevărului, a dreptàții, încât ni-mic să nu ne poatà clinti echilibrul nostru sufletesc.
Am cunoscut o femeie plăpândă, care a înduratneno-rociri atât de grozave, că alții mai
tari ar fi ajuns labala-muc; ea însă nici n-a cedat, nici nu s-a plâns. În celemai grele
momente era senină, liniștită, încrezătoare șiplină de bună voință pentru toți. În ochii ei
strălucea olumină ce, desigur, n-avea nimic pământesc. Această ființă era atât de conștientă
de unirea ei cu nesfârșitul,avea o cre-dință atât de mare, încât nimic n-o puteaneliniști. Nici
tortura, nici foamea, nici ostracizareasocială, nimic nu-i putea stinge nici lumina divină
dinprivire, nici constanta ei seninătate. Se simțea sprijinită de puterea creației; n-avea nici o
frică.
Lumea a socotit totdeauna ca un mister faptul că mar-tirii puteau suporta, fără să se
înspăimânte și fără să sufe-re, cele mai diabolice schingiuiri. Explicația stă înfaptul că
acești oameni erau conștienți că îndură pentrudrepta-te și de adevăr.
Ori de câte ori faci rău, te micșoreză. Astfel suntmul-
ți acei care, despărțindu-se de dreptate, de adevăr șide iubire, pierd cunoștința divinei lor
obârșii.
Prin fiecare faptă rea, ne tăiem un fir de legătură cu Dumnezeu. Astfel un erou poate
ajunge un criminal.
De câte ori greșim, se slăbește legătura cu armoniauniversalăși, treptat, ajungem prada
tuturor temerilor șiîndoielilor.
Când avem siguranța asemănării vieții noastre cu viața ideală, nu mai simțim nici
slăbiciune, nici ostenea-lă, nici timiditate, nici îndoială, omul este mare numai în măsura în
care reflectează adevărul și dreptatea. Este slab și neputincios doar când crede numai în
puterile proprii, negând pe cele divine.
Gândul că reprezentăm viața, iubirea, dreptatea, ade-vărul și frumosul în chiar esența
lor eternă și divină, ne aduce seninătate, pace și o înălțime sufletească la care ni-mic
material nu ne poate ridica.
Conștiința identității cu Principiul Etern ne va împie-dica să îmbătrânim și, cu cât trec
anii. vom simți mai bine armonia vieții.
Gândirea că o putere infinită, care prezidează soarta noastră, stă totdeauna gata să ne
vindece rănile și să ne ajute, este un mare reconfort moral.
„O bucată defiermagnetizatridică oaltă bucată nemagnetizată, chiar de opt ori mai
grea.Un om magnetizat de conștiința unirii lui cu marea Putere Creatoare a Uni-versului,
are mult mai multe mijloace decât acel ce nu se sprijină decât pe slabele lui forțe materiale;
poate fi com-parat cu acela care în loc să seajute cu un motor, munce-ște să-și împingă
singurvehiculul.
Dacă nu ne părăsește gândul că menirea ne estepro-gresul veșnic, nu vom avea griji,
nici necazuri și nevom simți Puterile înzecite.
X
În ton cu armonia Universală.
Vestitul violonist Ole Bull se oprea în mijlocul uneiexecuții artistice pentru cel mai mic
dezacord pe carenu-mai finețea urechii sale î1 putea percepe; și nureîncepea până când
tonul nu era perfect, fără sățină seamă de ne-
răbdarea publicului, adesea zgomotosmanifestată.
Exacticitatea urechii, ca și a vocii se strică foarteușor.
Oricare ar fi instrumentul de care te servești înmarele concert al vieții - vioară, pian,
voce, etc., adică literatură, medicină, negoț, politică - trebuie să nu pierzitonul, ca să nu
„falsifici” armonia rasei omenești.
Orice-ai face și oricare ar fi împrejurările, să nu cânțifals. Să nu fim falși. Nu îngădui
„instrumentului” tău de-zacordat să-țistrice urechea și judecata. A te deprinde cu
dezacordul,este ca și cum ai accepta falsul și dezordinea. (din tine și din afara ta) Nici
unartist n-ar putea scoate armonia dintr-un pian hârbuit (. . .)

32
 Un om ros de emoții dezastruoase nu poate lucrarod-nic. Omul este un mecanism mai
delicat chiar decâtun cronometru. În fiecare dimineață trebuie nu numai întors, ci și pus la
punct, până când își stabilește „mersul”.
Mii de nimicuri strică echilibrul și caracterul, acelora care nu și-au găsit încă centrul de
greutate. Dar pe cel ca-re aresufletul așezat temeinic, nici nenorocirile, nici ispi-telenu-l pot
clinti din echilibrul lui. Un asemenea suflet numai oscilează,între speranțăși descurajare,
fiindcă îșidă seama că este supus marii legi care guvernează uni-versul.Armonia ne aduce
sănătatea mintală și morală.
Echilibrul, seninătatea, amabilitatea, blândețea, gene-rozitatea menținacordul între
efortul organismului și procesus-ul deperpetuă reînnoire, acord pe care-l distrug
fricțiunilemorale.
Omul seamănă cu telegrafia fără fir. Trimite „telegra-me” depace, de forță, de armonie
sau de nelinișteși de discordie, după felul gândirilor și al idealurilor sale.
Aceste unde se împrăștie în toate direcțiile și își găse-
scecou în sufletele celorlalți.
Un suflet senin se aseamănă cu superbul albatroscare planează, deasupra adâncimilor
oceanului. Candid,el râ-de și de furtunăși de arcaș.
Este ciudat că oameni destul de clar văzătoriîn uneledomenii, sunt atât de miopi când
este vorba să-și deasea-ma de importanța zilnicei acordări a tonuluimecanismu-lui lor
mental. Mulți care sfârșesc ziuacomplet istoviți, fără să fi lucrat cu spor, ar fi muncit cumai
mult folos și ar fi seara mai puțin osteniți, dacă ar fi întrebuințat câte-va clipe dimineața ca
să ia tonul just.
Acela care se duce la muncă dimineața cu sufletul în antagonism cu viața sau cu
colaboratorii săi, nu va fi în stare să dea tot cât ar putea.
Un om de afaceri „și nu numai” nu se duceniciodată la birou, fără să se armonizeze cu
lumea și viața. Nu pleacă de acasă,fără să se curețe de senzațiile de invidie, de egoism,
derea-dispoziție și de orice formă de deza-cord. Succesulsău este totdeauna în raport cu
gradul de armoniesufletească cu care și-a început ziua.
Una din pricinile pentru care atâtea vieți suntmeschi-ne, mărunte, decăzuteși
neputincioase, este că oamenii nu știu să seridice deasupra lucrurilor care îi fac să piar-dă
tonul just.
Mulți sunt acei care nu izbutesc să scape de tot felulde angoase și se lasă mereu
împiedicați de mici fricțiuni.
Dacă cineva i-ar încuraja și i-ar menține în tonul just,i-ar face să săvârșească opere mărețe.
Dar, fiecaretrebuie să dobândească arta aceasta, deoarece înzadaro așteaptă de la alții.Multe
persoane dezagreabile și iritabile când sunt
ostenite, devin plăcute după ce s-au odihnit puțin.
Aceasta dovedește că nimicurile iritante, nu sunt irita-nte prin ele înșile, deci nu trebuie
să le lăsăm să ne strice
armonia.Ne mobilizăm spiritul cu gânduri vicioase și distructive, apoi îl silim să lucreze
obosit și dezacordat stimulându-l cu tot felul de excitante, până când î1 ruină-m. Ne-a fost
dat ca să ne facă fericiți, dar noi, prin bruta-litatea noastră, îi stânjenim activitatea normală.
Trebuie să ne autoreeducăm în așa chip, încât orice ni
s-ar întâmpla să nu ne pierdem nici prezența de spirit,nici echilibrul mintal.
Viața noastră este diferențiată în expresie pe de opar-te, dacă suntem senini,
îngăduitoriși blânzi sau hărțuiți de îndoială mândrie și disonanță pe de altă parte.
Dacă am învăța să fim mereu în ton, ne-am stimulacapacitatea și ne-am prelungi viața.
Un om cu suflet ma-re, echilibrat, senin și calm se simte „și este” un uriaș.
Am cunoscut un om de stat,care devenea cu totul mi-zerabil, când îl necăjeau muștele,
furnicile și țânțarii; era incapabil să facă altceva decât să lupte cuaceste insecte.
Observatoarele astronomice sunt de obicei instalatepe vârful munților, pentru ca să nu
apară în câmpullentilei gunoaiele din atmosfera joasă. Pentru a gonizgomotele distonante
care ostenesc spiritul, pentru aneutraliza miile de nimicuri care ne otrăvesc viața,trebuie să

33
ne înălțăm până la împărăția gândirii și asentimentului curat, unde sufletul respiră un aer
divin șiunde ne simțim în contact cu Principiul Unic și Etern. Cu Dumnezeu.
De ce să nu avem puteri divine,de ce să fim mărunți, dacă suntem de obârșie divină?
Te aștepți oare ca fiul tău să-ți fie inferior?
De ce dar plămada lui Dumnezeu să nuîndrăznească săfie în ea scânteia divină și să
devină asemănător cu El?
Nenorocirea este că nu știm să ne cerem drepturileorigi-nii noastre. Și până când vom
învăța aceasta, nuvom pu-tea produce decât puțin și cu eforturi mari, pecând în noi este
puterea de-a produce mult cu eforturimici.
A fi în ton cu Armonia Universală, înseamnă a puteadobândi sănătate deplină, fericire,
belșug și toate binecu-vântărilecuvenite omului prin drept Divin.
XI
Puterea lăuntrică.
Am văzut un om de vigoare mijlocie,așezat cu capul și călcâiele pe câte un scaun, iar
pe o scândură, pusă de-a
curmezișul pe pântecele lui, șase oameni sau un cal.
Aceste isprăvi sunt mentale, fiindcă puterile fiziceale omului nu sunt suficiente pentru
asemenea eforturi.
Totuși oricine le poate realizasub stăpânirea hipnozei.
De unde vine puterea care face posibil ceva atât deextraordinar? Desigur nu de la
hipnotizator, care nu facedecât să pună în acțiune puterile ascunse în hipnotizat.
Asemenea isprăvi ne dau o idee despre imenselepute-ri ce zac în noi și de care nu știm
să ne servim. Dacă am ști, am înfăptui minuni.
Fără să putem explica, simțim instinctiv că este înnoi o mare putere care ne mână, o
putere „ascunsă” careneprezidează soarta și care ne ajută când o invocăm înca-zuri de mare
primejdie. Această putere minunată, când casa iafoc, sau altă catastrofă ne lovește, face
într-o clipă unerou dintr-un invalid.
De unde vine puterea ce se arată„super” de-odată?
Vine din străfundul ființei și ne dovedește cât este demare și cât de puțin e utilizată.
* „Minuni” de acest fel se înfăptuiesc cu ușurință și fără intervenții de „sus” prin
autosugestie conștientă după cum se constată.
Noua filozofie încearcă să învețe pe oameni cumsă descopere și cum se folosește acea
minunată putereas-cunsăși de care încă nu știm săne slujim decât foarterar și într-o foarte
mică măsură.
Dacă am cunoaște nesfârșitele puteri înlănțuite înnoi, nu ne-am mira când aflăm, de
pildă, că un păcătosderbe-deu a fost un erou cu ocazia unei deraieri, inundații,cu-tremur,
incendiu, etc. Un erou este în fiecare, dar îilipse-ște ocazia să se arate, fiindcă priceperea
noastră și cură-țenia sufletească nu-i în stare să-l determine.
Simțim constant că în noi este ceva ce nu se frângeni-
ciodatăși care nu greșește. În acest ceva ascuns stă totadevărul, toată iubirea, toată viața;
acolo sălășluiește „pa-ceacare întrece toate cunoștințele”; acolo strălucește „lu-mina ce n-a
fost niciodată văzută. nici pe pământ,nici pe ape”.Mulți mor cu toate că în ființa lor au încă
multă să-nătate latentă ce i-ar putea scăpa din boală, dacă ar știsă-și „cultive acel ceva”.
Istoria medicinii este plină deca-zuri de revenire la viață, în ultimul moment, prin invoca-
ția sugestivă a unei rude iubite, sau a unui medicpsiho-log. Din nenorocire, de cele mai
multe ori, bolnavulare credința că nu se poate însănătoși, că trebuie să moară, iar această
convingere paralizează puterile derezistență ale trupului și boala devine fatală, prin lipsăde
credință (și de bună voință).
Tot astfel, sunt mulți nenorociți care măresc armataînvinșilor, fiindcă nu știu
să„scoată” din ei decât abiaenergia necesară ca să vegeteze, cu toate căîn sufletul lor
„dorm” puteri imense, pe care dacă o inspirațiefericită sau un prilej favorabil le trezește,
ajung să îndeplinească lucruri mari. Aceasta este și nu alta, însășitaina geniului:
dezlănțuirea puterii lăuntrice.

34
 Va veni o vreme când ne vom sluji după voie depute-rile cele ascunse, pe care azi nu le
găsim decât încrizele excepționale.
Deocamdată însă, n-avem destulă încredere înputerile noastre subconștiente și nici nu
știm să le punemla lu-cru*.În om este ceva care nu se strică niciodată, care nuse
demoralizează, care nu se înjosește și care poate ridica
cea mai decăzută ființă până la starea normală de armo-niecu viața veșnică. Ori, ajuns în
această stare, omul iu-beștebinele, fiindcă în el se află principiul dreptății, al cinstei și al
adevărului. Răul nu-i în firea omului normal, carerăspândește binele, ca floarea mireasma.
O creatură omenească rea, necinstită, suspicioasă, la-comă, avară,nu-i om, după cum
disonanța nu-i muzică.
Divinul din om, mai devreme sau mai târziu,triumfă,după cum adevărul înfrânge
eroarea și armonia discordia,deoarece adevărule veșnic, pe când minciuna este fals.
„Eu l-am pansat și Dumnezeu l-a víndecat” a scris
Ambroise Paré pe zidul școlii de medicină din Paris.
Iată taina vindecării! Biblia, care, ca și oarecare scrip-tură sfântă a oricărei religii, e
plină de povestiri de vinde-cărimentale.
De ce să ne îndreptăm către Puterea Creatoare numaiîn nenorocire?
Să ne gândim cât este de ridicol a crede că o doctorie
înghițită, ea singură, poate să schimbe stareaprincipiului
spiritual din noi!
* ......Stăpânirea de sine prin autosugestie......
Spiritul singur este creator. Nimic n-afost făcut și nici nu poate fi refàcut decât de
spirit!
Numaiel este creatorul celulelor noastre și numai el le poatepreface când sunt bolnave!
Orice vindecare nu este decât autovindecare.*
Puterea „Ființa” stă numai în ființa noastră làuntrică. Cebinefacere pentru omenire va
fi atunci, când fiecare îșiva da seama că orice vindecare nu poate veni decât dela trezirea
forțelor lăuntrice, și că neîndoielnic vin,odată aceste forțe„trezite”.
Medicii viitorului vor propovădui că un processuscreator lucrează mereu în om și că
dacă felul educației,al culturii și al ideilornoastre nu i-ar stânjeni activitatea,vindecările
noastre ar fi întotdeauna repezi și depline.
Unii cultivatori cumpără pământ în regiuni sterile și se pun pe muncă, începând cu
săparea unei fântâni,dar se descurajează înainte de-a ajungelaapă. Câte unulsa-pă însă cu
încăpățânare și sfârșește prin a face ogrădină minunată în mijlocul pustietăților. Tot așa,
mulținesă-pând destul de adânc în ființa lor ascunsă, nu ajungla marele izvor de viață, care
i-ar regenera și, astfel,rămân să-și ducă viața steril și searbăd.
Cu toții am avut, măcar o dată în viață, intuițiaimen-selor rezerve din noi, fie cu
prilejul unei mari dureri,fie citind o carte inspirată, fie printr-o convorbire cu un„mare”
optimist. Să căutăm a păstra veșnic atitudineamentală în care ne-a pus acea intuiție, acea
clipă depute-re și de speranță.*cf.Coué, op.cit.
Dă-ți seama că ești o parte aÎnțelepciunii Universale,care susține totul, care face
modelul trandafirului înaintede-al face în realitate, eare face soarele și firu1 de iarbă!
Pricepe că acest Ocean de Energie este și-n tine și că-țistă laîndemână să-l folosești, ca să
produci orice ai vrea!
Unul folosește,izvorul vieții, ca să facă o minunată statu-ie, altul o minunată carte, altul
telefonul și alții faptemonstruoase, ce demoralizează omenirea!
Dacă omul s-ar armoniza cuPrincipiul Etern caresă-lășluiește în el, care nu moare
niciodată, care nu-inicio-dată bolnav, care nu păcătuiește niciodată, atunciar atin-ge cea
mai înaltă formă de viață.
Cei mai mulți dintre oameni nu-și dau seama că aspi-rațiile legitime sunt sfinte. Ce
este oare acest impulslă-untric, pe care îl resimțim? Este îndemnul viețiiveșnice, care ne
silește să ajungem la ceva tot mai bun,care nu ne lasă să ne mulțumim cu puțin.
XII
Noua metodă de educație.

35
 Iubirea este un medicament și un remediu dătătorde viață. Biblia arată numeroase
vindecări prin iubire.
„Pentru că iubește, îi voi prelungi viața”, a zis Psalmi-stul.Cànd vom înțelege oare
căMarele Principiu curativeste dragostea, fiindcă este armonie? Unde iubireadom-nește,
nu-i discordie. Iubirea este seninătatea,pacea și fe-ricirea. Este marele remediu împotriva
oricărei dureri și este pavăză răutății, răzbunării și a tuturor instinctelorbrutale. Patimile
urâte își găsesc pieirea în iubirea sinceră
și în simpatia duioasă.
Nu o dată s-a văzut cazul unei mame pe caredragos-tea de copii a întors-o de pe
marginea mormântului!
Convingerea că este necesară educația lor, dă unei
mame,cu adevărat iubitoare, puterea să reziste bolii și s-oînvingă. Știu o mamă carc
cunoaște vraja de-atămădui toatesuferințele copiilor ei prin dragoste. Această
mamăștiecum să-și ridice copilul îndurerat până la Împărăția Armoniei Veșnice. Otrăvii
geloziei,mâniei sau urii, ea îiopune antidotul iubirii, căci ea simte că a ocărâ pe unco-pil
care suferă, este a stinge focul cu gaz.
Este știut că, copilul pe care părinții îl cresc în atmos-fera necazurilor lor îmbătrânește
înainte de vreme.
Gândiți-vă, acum, la copiii care cresc în promiscuita-teamizeriei! Nu-i de mirare că
ajung criminali. Dar este cutotul surprinzător - și mai niciodată nu se întâmplă– caun copil
crescut într-o atmosferă curată, nobilă,intele-ctuală, să nu meargă spre lumină, spre succes.
Cum s-ar putea oare ca un copil, ce în primii luiani, când este îndeosebi impresionabil,
n-a primit decâtsu-gestii de rău, de gelozie, de ură, de răzbunare, să ducă mai târziu o viață
frumoasă?
Este foarte însemnat lucru ca, copiii să nu audă, să nu vadăși să nu învețe decât ceea ce
le înnobilează caracte-rul.Spiritul copilului este o placă de fotografie;păstrează imaginea
oricărei gândiri și toate sugestiilecărora le este expus. Dar primele impresii formează
caracterul și deter-mină tot viitorul.
Dacă vrei să-ți ajuți copilul să dea tot cât e capabilă firea lui și să-i mărești
posibilitățile, crește-l în sugestii pozitive de dragoste, speranță, de optimism; stimulează-
iîncrederea și devotamentul. Astfel îl vei face fericit șife- ricirea lăuntrică duce la succes.
Este mult, mult mai bine, pentru viitorul unui copilsă-l crești în ideijuste, în gândire de
încredere, de succes,
de optimism, decât să-i lași avere.
Să-i umpli spiritul copilului de armonie și de adevăr, de cinste și iubire curată ca să nu
mai fie loc în el pentru discordie și eroare.
Este o cruzime să amintești mereu copiilor defecteleși ciudățeniile lor. Copiii sensibili
arputea fi sugestionațiși li s-ar putea fixa în caracter un complex deinferiorita-te. A releva
copilului un rău al lui, este multmai puțin folositor, decât a-i sugestiona binele opus,trecând
cu ve-derea răul. Însinuarea neîntreruptă a iubirii,a frumosului, a nobleței îi va influența
atât de mult firea,încât nimic josnic sau vulgar nu-l va atrage.
Copilului îi trebuie inspirată încrederea în el, prinori-ce mijloc; nu ca să se considere
superior tuturor, ci casă-și dea seama că este făcut după chipul lui Dumnezeu și că are și
datoria și putința să-și pună învaloare harurile divine cu care s-a născut.
Mulți copii, mai ales acei sensibili și timizi, au tendin-ța să se creadă mai puțin
înzestrați, însă tocmaiaceștia pot fi mai cu ușurință încurajați sau descurajați.
Ar fi o crimă să fie menținuți în lipsă de încredere.
Sugestiile deprimante se înfig în sufletul lor ca niștesăgeți și treptat intră atât de adânc,
încât rana nu se maivindecă toată,viața.
Mulți părinți nu-și dau seama cât de mult simt copiiidescurajarea și ridicolul. Copiilor
le place să fie lăudați, încurajați și apreciați; aceasta fiind pentru ei și un tonic necesar. Ei
se inhibă repede sub influența criticii,repro-șului sau a deprecierii. Educația prin
neîntreruptecritici și observații, este cea mai rea. Este condamnabilsă-i faci pe copii să
creadă că sunt stupizi, mediocri sauanormali și că nu vor reuși în viață.
36
 Nimic nu este așa condamnabil la un părinte sau la un
educator, decât să distrugă energia unui copil, să-i inducă
starea de neputință, de inutilitate, de „terminare” (...)
Nimeni nu îmbătrânește înainte de a pierde interesul pentru viață, înainte de-a i se fi
răcit inima. Atât timpcât păstrezi câteva contacte cu viața, spiritul nu poateîmbă-
trâni.
Un om este bătrân, indiferent de vârstă, atunci cândnimic nu mai simte și nici nu mai
gândește decât ca unbătrân.
Gândurile ca energia, puterile și ambițiile nutrebuiesă înceapă să scadă de la o anumită
vârstă dinainte fixată;
acest fapt ar avea asupra organismului o influență dezas-truoasă. Nu ne putem da bine
seama cât este debenefic să trecem de limitele ce singuri le-am fixat, saude-a făp-tui ceea
ce credem inițial că nu suntem în staresă facem..
Nu ne mutăm cu gândul la bătrânețe și mergem pe acestdrum nenorocit până la tristul
său capăt, dacă nu avempriceperea de-a ne întoarce cu mintea și atitudinea spretinerețe.
Îndată ce ți-a intrat în cap gândul că îmbătrânești,în-cep să se arate și semnele
bătrâneții.
Gândul tinereții, mereu prezent în minte, se vamani-festa în trupul nostru, producând
armonie, grație,frumu-sețe și împiedicând zbârciturile și osteneala.
Un lucru este sigur: nu putem fi mult deosebiți de ce-ea ce ne sunt convingerile.
Medicul cu greu va ține înviață pe acela care este convins că moare, că nu se poatesă nu
moară. Starea organismului este strâns legată de credința sufletului, de felul gândurilor.
Am cunoscut persoane convinse că nu vor depăși oa-numită vârstăși care cu câțiva ani
înaintea termenuluice și l-au fixat, s-au pus să-și lichideze conștiincios toatele-găturile cu
viața. Adânca lor credință s-a înfăptuit! Puțindupă scadență au murit. Asemenea
prejudecăți asupravieții sunt și mai periculoase pentru acei care au un traimonoton și
uniform. Viața fără variație și fără distracții,aceiași zi de zi și an de an, osifică gândirea.
De aceeamulți rurali, cu toate că au condiții igienice bune, trăiescmai puțin și în tot
cazulîmbătrânesc mai repede.
Osificarea mentală pricinuiește osificarea fizică..
Întâi vine slăbirea gândirii și numai în urmă înțepeni-
reaarticulațiilor. Zbârciturile apar întâi în gândire și apoipe figură.
Variația este o nevoie tinerească, tinerețea semenține prin variație.
Înțelegerea optimistă a vieții, munca raționalășiefici-entă, o filozofie de viață mai
veselă, multă igienă,aupre-lungit traiul înultimavreme. Lucrul este doveditprin statisticele
societăților de asigurare.
Urmărirea unui scop prelungește viața. Am fost doarcreați ca să desăvârșim ceva pe
lumea asta!
Nimicnu omoară tinerețea în om mai rapid ca lenea,sau ca activitatea împrăștiată,, fără
un scop anume.
Vaporul care stă în port, putrezește mai degrabă decât
acel care călătorește.
Facultățile creierului ca și organele neîntrebuințateîmbătrânesc mai repede decât
facultățile și organeleme-reu în funcțiune.
Nu este greu să-ți împrospătezi și să-ți întinereștispi-ritul: este destul să ai în minte
gândul cel bun șiînțelept asupra vieții.
Dacă dorești să fii tânăr, trebuie să te vezi, cuîncrede-re, întinerind; adică să voiești ca
refacereaconstantă a celulelor trupului tău să fie o regenerare, nuo îmbătrâni-re. Spune-ți:
nu pot îmbătrâni, , deoarecebătrânețea nu este decât începutul sfârșitului, o scurtă agonie în
ajunul morții.Crede în viațăși trăiește-o! Crede în tinerețe șitrăieșt-o, simte-o și fă-o să se
arate prin toți porii ființeitale!Închide cu hotărâre ușa tuturor dușmanilor tinereții, tuturor
gândurilor ce ne pot îmbătrâni. uită întâmplările neplăcute, încercările dureroase. Prin
gândire pozitivăîțipăstrezi tinerețea și trăiești mult.

37
 Viața de familie este și ea un puternic mijloc de pre-lungire a vieții, când este fericită;
dar micile fricțiuni zil-nice uzează mult tinerețea. Armonia fizică nu poate fi păstrată decât
prin armonia gândirii.
Un preot englez ajuns la 105 ani spunea, căși-apre-lungit viața impunându-și să nu se
gândească la nimicneplăcut după ora nouă seara.
- Grijile în timpul somnului îmbătrânesc organismul,deoarece, otrăvesc sângele și
stânjenesc acel processus mental de regenerare, prin destabilizarea armoniei gene-raleîn
trup și suflet.
Spiritul multora s-a dezechilibrat, numai pentru că n-au știut să evite în
somnpreocupările neplăcute. Înainte de-a adormi, trebuie să ne inducem gânduri vesele și
în-curajatoare. Dacă am avut greutăți în timpul zilei, să ne culcăm alungând din minte tot
ce ne-a supărat și amărât.
Mai bine să nu te culci deloc, oricât ar fi aceasta de dăunătoare, decât să adormi fără
să-ți fi redobândit armo-nia sufletului, care restabilește echilibru forțelor în tim-pul
somnului.
Inteligența, gândirea înțeleptă, poate înlătura multedin cauzele care scurtează
viața.Dacă omul ar fi destulde cuminte, și-ar putea păstra tinerețea chiar după o sută de
ani.Un semn foarte îmbucurător al vremurilor moder-ne,este nota mai puțin tristăși tragică
a vieții religioase.
Cântecele deprimante, tânguirile nesfârșite, amenin-țărileînfricoșate, ocupă mai puțin
loc în slujbele și disci-plinelereligioase. Ca urmare, suntem mai veseli, râdem maimult,
petrecem mai mult. Și nu mai este la modă ati-tudinea sumbră, mina gravăși melancolică,
nici luareavieții în tragic.
Oamenii instruiți știu să se descotorosească de omul-
țime de slăbiciuni mentale, care ucid înainte de vremepe cei inculți.
Astronomii,deexemplu,ocupațicuspațiulnesfârșit,
sunt mai la adăpost de micile mizerii trupești, decâtoa-menii de ocupație obișnuită.
Și viața simplă, stăpânită de un înalt ideal, măreștelongevitatea. Preotul de pildă, prin
sublimele salepreo-cupări, prin traiul său dezbrăcat de egoism și închinat aproapelui cu o
totală uitare de sine, se bucură de cele mai bune condiții care prelungesc viața.
Aspirațiilesuntuntonic;elestimulează facultățileminții și funcțiile organelor.
Îmbătrânimrepede numai pentru că nu știm să rămânem în tonul just. Echilibrul și
seninătatea sunt determinante în longevitatea psiho-fizi-că, în păstrarea unei constituții
puternice și frumoase. Omul viitorului va aduna mereu înțelepciune și putere.
Este mare deosebire între coacerea și ofilirea fructu-lui. O bătrânețe normală este
frumoasă, senină plăcută; este un processus de îmbogățire și de potolire, un proces-sus ale
cărui flori sunt mai fiumoase decât aceleaale ti-nereții.Suntmulteteoriicarespuncă
sfârșitulviețiiestemai frumos decât începutul ei.
Când vom pricepe acest mare adevăr, că sănătatea și fericirea sunt normalul și că, în
fiecare din noi, este opărticică din Principiul Universal, Unic, Etern, vom fi înstare să ne
împotrivim timpului și să ne dăm seama că în ceea ce numim bătrânețe, nu poate fi
descompunereafii-nței noastre reale și eterne.
XIII
Omul este ceea ce-i sunt gândurile.
Cercetând prin analiză spectrală lumina unei stele,de-și suntem la depărtare de
milioane de ani lumină, nepu-tem da seama care sunt elementele care ard înatmosferaei de
foc.
Un psiholog poate analiza caracterele după umbrelepe care gândurile și idealurile le
aruncă pe figuri.
Lucrurile și împrejurările n-au asupra noastră decâtputereape care le-o atribuim. Ceea
ce arputea speriapeunul, așa încât să-l omoare, altuia poate să nu-i facă nicicea mai mică
impresie. Sunt fericiți aceia care și-auedu-cat atât de bine gândirea, încât nimic nu poate să
lestrice echilibrul mental. Cunoscpersoane care aupierdut și familie și avere și situație și
reputația, pe nedrept șitotu-și nimeni n-a auzit o plângere din gura lor și n-aputut să
38
observe o slăbiciune în viața lor; deoarece auînvățat bine știința gândirii juste, prin care se
alungă din spirit tot ce-ea ce pricinuiește durere sau necaz.
Când suferi sau când ești necăjit, poți să fii sigur că ai deschis o portiță a sufletului ce
nu trebuia deschisă.
Ori de câte ori te simți nenorocit, deprimat, îngrijorat, sau când ai gânduri negre, este
numai pentru că te-ai lă-sat copleșit de vreo otravă mentală, care totuși are anti-dotul ei, tot
așa de sigur cum apa este antidotul focului.
Abia elita omenirii începe să priceapă adevărul științi-fic din străvechea filozofte, ce ne
poruncește să neiubim dușmanii. Dacă îi urâm, nu facem decât să mărim focul patimii ce
ne consumă, pe când iubirea stinge acest foc și ne redă binefăcătorul echilibru.Și apoi
gândurile noastre de dragoste neutralizează uraadversarului. Poruncade-aiubi pe dușmani
nu este, prin urmare, numai creștinească,ci este tot atât de științifică, cum este și aceea de a
aruncaapă peste foc.
Ceilalți oameni ne dau ceea ce și noi le dăm lor. Îi provocăm să vadă în noi ceea ce noi
vedem într-înșii.
Dacă încercăm să vedem în ei binele, noblețea, since-ritatea, adevărul, puterea afinității
acestor virtuți îi va fa-ce să le vadă și ei în noi. Dacăm dimpotrivă, nu scrutăm în ei decât
răul, tot rău vor vedea și ei în persoana noas-tră. Dacă avem față de altul gànduri -
meschine, gânduri, invidioase, disprețuitoare, dacă vremnumaidecât să gă-sim bestia din ei,
numai bestia va veni sprenoi, numai ea își va căuta afinitățile în noi. Fiecarepersoană pe
care o întâlnim, are despre noi o părere ceprea puțin se deose-bește de părerea ce noi o
avem despredânsa.
Efluviile spirituale ce merg de la tine spre altul, se în-torc de la el spre tine.Dacă te
adresezi unui criminal nu-mai cu scânteia divină din tine, vei deștepta în el scânteia
divină ce nu se poate să nu fie în orice om.
Dacă, însă, vei îngădui să iasă din tine puteri diavole-ști, ca ura, gelozia,invidia, ele vor
trezi pe dracul în ace-lacare ar fi victima urii tale infernale. Binele iese în ca-leabinelui, răul
răspunde răului, ura iese în calea urii, dragostea atrage dragostea, fiindcă legea afinității nu
sedezminte niciodată. Gândirea are legi nestrămutate, ca și matematica. Instinctiv, urii,nu-i
răspundedragostea; dar gândul de bună voință, atrage buna voință. Numai conști-ent, voit,
putem răsplăti uracu iubire.
Ca să ai prieteni, trebuiesă-i iubești. Ca să fii iubit,iubește.Chiar și animalele sălbatice
răspund gândirii cele-o inducem. Îmblânzitorul stăpânește mai bine fiaraprin bunătate și
dragoste, decât prin răutate și prin puterifrzice.Diavolul din noi ne îndeamnă sărăspundem
cu urăla bunăvoință; și este în om un ceva bestial, care setrezește ca un ecou al bestialității
altuia față de el.
„Aceluia care-mi face rău, chiar voit - spunea unbu-dist - îi răspund printr-o sinceră
iubire! Și cu cât îmiva face mai mult rău, cu atât îi voi face mai mult bine”.
Va veni o vreme când oamenii își vor păzi spiritulde invazia gândurilor discordante,
cum își păzesc astăzigră-
dina de invazia buruienilor.
Cine-și cunoaște caracterul prezent, poate spune ce fel de semințe și-a sădit în suflet
când era tânăr.N-ai să cule-gi trandafiri, dacă ai semănat spini. Cum ai putea să te aștepți să
culegi bunăvoință și simpatie, dacă ai semănat brutalitate și dușmănie?
Dacă semeni printre oameni gânduri de belșug, de succes, de armonie, vei propăși în
viață; dacă semeni ură, îndoială, zgârcenie, nu te poți aștepta decât la o recoltă tristă. O
figură amară și ostilă trădează un suflet egoist șivicios. O figură deschisă și senină este
produsul gândirii armonioase, dezinteresate și altruiste.
Omul ce se plânge mereu de soarta lui și care aruncă
vina pe alții, nu-i un om normal, nici chiar real; nu estedecât o caricatură a omului.
Trebuie să învățăm, odată, a ne păzi de gânduriduș-mane, de emoții ucigătoare, tot așa
cum ne păzimcasa de hoți. Să ne deprindem a le goni din suflet, sau ale neu-tralizaprin
contrariul lor, cu scopul de-a ne scutide sufe-rință, de umilință, de durere și de fatalele
lorurmări.
39
 Știind că trupul este o „formă” a sufletului, este oare ceva mai științific decât concluzia
că un suflet plin de gânduri bolnave, nu poate întreține decât un trup bolnav?
Cum ne putem aștepta ca bioritmul să se facă normal,într-un trup plămădit cu gânduri
anormale?
Tulburările frzice, totdeauna dovedesc tulburărimen-tale; deoarece dacă ar fi în spirit o
perfectă armonie, și corpul ar fi armonios.
Sălbaticii și popoarele primitive cred, că principiula-totcreator a pus în unele plante,
fructe, leacul bolilorfizi-ce. Dar noi am început să pricepem că omul are în elînsuși marele
panaceu al tuturor bolilor.
Simpla gândire veselă este un leac pentru toate bolilesufletești; iar anumite feluri de-a
gândi, sunt tot atàtea leacuri. Fii optimist și vei alunga îndoiala, marele izvor de boli, de
insucces și de mizerii. Stai strajă la intrarea sufletului tău, ca să nu-l năpădească vreun
dușman al fe-ricirii și al propășirii tale; făcând așa, te vei minuna de puterile ce vei
dobândi și de totala și fericita schimbare ce se va face în tine - și încă în foarte scurt timp.
Deprinderea de-a cultiva gânduri de sănătate, depute-re, de vrednicie, făcând din ele
realități prezente șisoco-tindu-le adevăruri veșnice; este un tonic vrăjit ce dă repe-de
senzațiaunor puteri reînnoite și sporite.
Toate gândurile ce sugerează slăbiciune, insucces,ne-norocire, sau sărăcie sunt
distructive, negative,depri-mante. sunt dușmanii noștri. Alungă-i ori de câteori vor încerca
să-ți pătrundă în suflet. Ferește-te de eicum te-ai feri de un bandit, deoarece îți fură
confortul,armonia, puterea, fericirea, succesul.
Atâtatimp cât sugestiile înălțătoare ocupă spiritul,ce-le opuse lor nu-și pot îndeplini
opera de distrugere.
Din ce în ce mai mult ești tot mai asemănător cuceea ce iubești și dorești cu ardoare,
după cum veisemăna tot mai puțin cu ceea ce urăști, desconsideri saurenegi. Te prefaci
după dorințele ce-ți stăpânesc sufletulcu putere.
Negând mereu ipocrita formulă că omul ar fi unvier-me păcătos și afirmând mereu
adevărul că,dimpotrivă, frumusețea și puterile nobile sunt de esențaomului, ne vom preface
caracterul în chip minunat.
De ceea ce te lepezi cu neîntreruptă statornicie, îțiiese din conștiințăși din viață.
O nețărmurită putere îți umple ființa și îți întăreșteca-racterul cândai, fără întrerupere,
în minte, numai ideide viață, de adevăr, de frumusețe, de optimism.
Nimic nu-i mai important în viața noastră decâtcalita-tea gândurilor noastre obișnuite
și zilnice. Viațaîți este cu totul alta, după cum gândurile îți sunt sănătoasesau bolnave. cele
mai superbe idealuri se pervertesc,dacă gândireazilnică este vulgară. Este de cea mai
mareim-portanță să privești viața în chip sănătos, vesel, optimist și cu acea încredere care
aduce soarele în inimă.
Persoanele care emit judecăți vesele, optimiste,încu-rajante, răspândesc adevărate raze
de soare, ce suntpen-tru mediul înconjurător o minunată binefacere.
Deprinde-te să radiezi bucurie; să fii generos șiafabil. Împrăștie veselia fără rezevă.
Răspândește-o încăminul tău, în stradă, în tramvai, oriunde te-ai afla,pretutindeni, cum
trandafirul își dăruie mireasma. Cândte vei pătrun-de de adevărul că gândirea bunăși
iubitoareeste un bal-sam pentru rănile tale, ca și ale celorlalți, că gândurile ar-monioase și
frumoase înalțăși înnobilează și că cele opu-se însămânțează moarte și ruină, atuncivei găsi
taina
adevăratului fel de-a trăi.
Unii nutresc, cu anii, gânduri de urăși de gelozieîm-potriva vreunui dușman. Această
atitudine mentală îiîm-piedică, fără să-și de-a seama, să dea vieții toată măsura puterilor lor
și, astfel, nu pot fi fericiți. Și apoi,radiind dușmănie trezești antagonismul în ceilalți,și-
ifaci duș-mani și astfel îți strici singur ambientul.
Trebuie să ai bună voire în inimă, ca ceea ce faci, fie cu capul, fie cu mâinile, să fie
treabă vrednică.
Ura, răzbunarea, gelozia, sunt stimuli negativi activi, cu eare te sinucizi, ca și cu
arsenic, dar mai încet.

40
 Atitudinea binevoitoare față de toți, te apără deduș-mănia celorlalți, mai bine decât
orice.
Sunt persoane fericite care trăiesc blând, căroranimic nu le strică pacea sufletească,
care n-audezacorduri în viață, deoarece se bucură de o trainică armonie lăuntrică. Par a iubi
pe toată,lumea și toată lumea le iubește.
Alții, din pricina unor rele predispoziții neînfrânate, sau a unei naturi sălbatice, sunt
mereu în căldarea cu ulei clocotit! Toți acei stăpâniți de simțăminte de ură, de ge-lozie, de
invidie își strică și sănătatea morală și cea fizi-că, dar și reputația. Aceștia se minunează că
nu-s prețuiți, că nu-s iubiți; dar cauza este numai în ei, în fermenții deurăși derăzbunnarepe
care răspândindu-i împrejurul lor,
ucid bunele sentimente care altfel ar veni spre ei.
Pe de altă parte, acei care iradiază gândul lor plăcut, iubitor, simpatic și binevoitor
pentru alții, sunt la rândul lor simpatici și iubiți.
Va veni vremea când toți oamenii își vor da seamacă este neasemănat mai ușor de făcut
binele decât răul,că practicând „regula de aur”, a Iubirii se induce în lume obunăstare
universală.
XIV
Gândurile greșite Produc un venin Psihic.
Una din cele mai nenorocite idei omenești este aceea
a eredității bolilor trupești; ereditatea este mult mai puțindăunătoare, decât frica de această
idee. Trupul fiind omasă de celule într-o absolută dependență una de alta,gândul rău face
mai mult rău organelor și funcțiunilor de-cât o problematică ereditară.
Gândurile, după chipul și asemănarea lor, „nasc” încorp tot alte celule noi, tinere,
vioaie și viguroase saubolnave, slabe și neviabile. Va veni vremea când omul va
ști să audă reclamațiile celulelor ce suferă de boală sau dediscordie, tot așa cum auzim
strigătul unui copil; și atunci,va ști să le vindece cu gândul potrivit. Gândind exclusivîntr-
un anumit fel vom restabili armonia.*
Va veni vremea când omului îi va fi rușine săvorbea-scă de slăbiciunile lui, deoarece
astfel ar dovedică a făp-tuit păcatul unui gând de ură, de răzbunare, degelozie, de
înșelăciune față de aproapele sau de grijăși de frică pentru el însuși; într-un cuvânt,
mărturisirea uneidureri va dovedi o rușinoasă otrăvire mentală, ocompromiță-toare uitare a
stăpânirii de sine.
Ca să fii sănătos și fericit și ca să ai succes, trebuiesă fii bun. Alt drum de propășire nu
este.
* cf.Coué, Autosugestia curativă în „Stăpânirea de sine”
O șubredă sănătate fizică este produsul unei greșitevieți psihice a noastră, sau a
părinților noștri, care ne transmit mai degrabă starea lor sufletească, decât bolilelor.Astăzi,
prea puțini își dau seama că lăsându-secople-șiți de gânduri, de emoții și de patimi rele,
îșipricinuiesc boli fizice. Orice gând rău este un agentpatogen. Trupul plătește toate
gândurile nearmonioase.
Odată ce știm că atitudinea mentală se reproduce întrup,trebuie să fim grăbiți să ne
construim caracterul.
Ființa noastrăține să semene tot mai mult cu ceeace ne ocupă mai mult spiritul. Dacă
ne concentrămgânduri-le asupra celor religioase, ne vom spiritualiza șimanie-rele și
expresia feței. De aceea, recunoaștem felulprofe-siunii necunoscuților pe care-i întâlnim pe
stradă,după înfățișarea lor.
Te-ai gândit vreodată căți se pot citi gândurile pe față și în atitudine? Și că figura îți
este un buletinalt preocu-părilortale din ultimii ani?
În zadar îți închipui că-ți poți păstramereu tainagân-durilor, ele îți apar înscrise pe față.
- Nimic nu putem ascunde temeinic, deoarece, cuîn-cetul, toată viața noastră
sufletească ni se arată prinstig-mate fizice pe chip; iar adevărata noastră personalitate
radiază mereu în afară.
Gândirea înțeleaptăși o viață dreaptă, facun sufletși un trup sănătos. Trupul fiind
produsul spiritului, nuse poate să nu-i semene.
Cine cultivă adevărul, armonia, frumusețea șidragos-tea, va avea un trup sănătos.
41
 Este bine cunoscut că cine-și fixează gândul cuteamă asupra unei inflamații sau dureri
oarecare, oagravează.*
Singurul mijloc de-a ajunge la o sănătate perfectă,es-te de-a realizaîn cuget tot mai
multă sănătate, tot maimultă vigoare. Nu poți fi fizicește viguros, fără să aigân-duri de
vigoare.
Un trup sănătos nu este decât exteriorizarea gândiriide sănătate. Cât timp trăiești, cu
energie, în minte unide-al de tinerețe, de vigoare și de puteri creatoare, trupulîți va
corespunde acestui ideal.
Silește-te, în tot momentul, să crezi că ești și că facitot ce trebuie ca să fii o ființă
perfectă, că ai o sănătatesolidăși un spirit bine echilibrat, capabil de mari eforturi.
Să nu-ți îngădui niciodată un ideal bicisnic; să n-ai,nici o clipă măcar, ideea unei
sănătăți imperfecte, căcimodelele pe care ți le făurești în minte, ți se reproduc întrup.Ideile
noastre, idealul nostru, gândurile noastre,e-moțiile noastre, dispoziția zilnică, adică
întreaga noastră atitudine mentală trimite, fără întrerupere, o succesiunede vibrații prin
toate celulele trupului și astfelinfluențea- ză funcția tuturor organelor.
O bucurie nobilă trimite un fluid de viațăși devinde-care, iute ca un fulger, până în cele
mai îndepărtatecelu-le. Iar pe de altă parte, o emoție rea, un gând hain,trimite otravă în
toate miliardele de celule ale trupului.
Este științific dovedit că starea mentalà vicioasă,că emoția patimilor morbide, produc
schimbări chimiceîn creier și otrăvesc viața celulară a trupului întreg.
Începem să înțelegem că celulele stomacului, ca și ale oricărui alt organ, sunt ca și o
adevărată prelungire a cre-ierului. De aceea, când mintea e tulburată, toate funcțiile sunt
anormale.
p. 92 *Yezi „Stăpdnirea de sine pildele și experiențele științifice citate de Coué:
Este o mare nenorocire credința că spiritul și inteli-gența nu pot să fie decât în creier,
când în realitate ele se manifestà în toate celulele trupului.
În acest sens, s-au făcut interesante experiențe. Opăr-ticică de țesut tăiată dintr-un
organism viu și pusă lângă unele substanțe reacționeazà diferit, dupăfelul substan-ței.
Astfel, s-a put observa că celulele vii seîndepărtează de nitroglicerină, se apropie cu
lăcomie decapiscum, (ar-dei), lângă opium se agită, dar cad învinse.
Aceasta dovedește că celula are inteligență; lucrează firesc, fiindcă nici celula nu-i
decât o parte și o formă aspiritului însuși.
Trupul și spiritul sunt unul și același lucru, un totu-nic. Credința că ar fi două entități
deosebite, a făcutome-nirii un rău ce nu se poate socoti. Inteligența de carene bucurăm este
împărțită în toate celulele trupului.
Desigur, că aceea a celulelor creierului a ajuns la unmai înalt grad de dezvoltare; dar
este un minunat tonicconștiința căși celelalte celule sunt de aceiași esență di-vinà,
deopotrivă de creatoare. Iar când avemnestrămuta-ta credință, că întreg trupul este din
izvorulsănătății, al iubirii, atunci abia vom ști ceea ce înseamnă a fi, cu ade-vătat,puternic.
Unele organe sunt, mai mult decât altele, supusein-fluenței unora sau altora dintre
otrăvurile mentale. Depildă, egoismul și invidia îmbolnăvesc mai ales ficatul;pe când
mânia, gelozia și frica otrăvesc mai de grabă ini-ma. Sunt persoane care în câteva minute
își otrăvescașa de mult organismul, încât timp de câteva zile totcorpul lor este bolnav.
Certurile familiale la masă daufoarte adeseori indigestii și dispepsii. Oarecari forme de griji
au o influență rea asupra rinichilor.
Îndeosebi digestia suferă când creierul este neliniștit. Poți să mănânci bine și să elimini
normal și totuși țesutu-rile să sufere de foame, dacă otrava supărării sau altă o-travă
mentală ți-a stricat calitatea și compoziția sucurilor digestive. Când sufletul este deprimat
de frică, de grijă, de gelozie, de mânie, sau de ură, sucul gastric este secre-tat în condiții
nepotrivite, este de calitate inferioară, nu mai are proporții chimice normale și adeseori
conține chiar o adevărată otravă.
Să nu-ți „așezi” niciodată necazurile la masă, căci ni-mic nu ruinează mai repede
digestia decât un spirit oste-nit și neliniștit.

42
 Nu este efort mai răsplătit, decât acela de-a fi mereu vesel la masă și vesel înainte de
culcare.
Să nu uităm niciodată că, ceea ce se întâmplă cudi-gestia, în general, când primim la
masă o telegramă care anunță dezastre, se întâmplă în particular, dar constant,când necazul
este starea noastră obișnuită.
Tulburarea digestiei prin emoții se vede experimentalîn laborator.
Când găsim în mâncare ceva dezgustător, nu maipu-tem mânca nimic; foamea ne fuge
dintr-o datăși chiar nevine greață. Să nu pierdem din vedere faptul că putereagândului
asupra funcțiilor organice este mare.
Deoarece medicina din lumea întreagă admite că dis-pepsia este o boală nervoasă, este
limpede că gândurile vesele și armonioase o vor învinge.
Făcând să fim stăpâniți mereu și în orice împrejurăride gânduri vesele, senine,
armonioase, ne menținem e-chilibrul mental și atunci trupul își va menține pe alsău.
Gândurile discordante se manifestă în trup sub celemai variate forme; adeseori sub forma
de dispepsie,câteodată de reumatism, cancer, etc.
Efectul rău al gândirii greșite se vede ușor în circula-ția sângelui. Să pricepem bine ce
înseamnă, de pildă, ră-cirea extremităților corpului în urma unui acces de mâ-nie, durere,
etc.
Gândurile produc adevărate schimbări chimice în cre-ier, iar acele pătimașe schimbări
otrăvitoare, înveninea-ză toate celulele trupului. Un acces de mânie poate arde unele centre
nervoase, ca un scurt circuit o lampă electri-că.Este foarte tristă priveliștea naufragiului
speranțelor,ambițiilor și a fricii, la care ajunge cel cuminteapustiită de furtunavreunei
pasiuni rele, sau de intoxicareazilni-că,de tip panicard.
Cât de repede învățăm, în domeniul fizic, că ce-ifier-binte frige; că, cuțitul taie; că,
otrava ucide; pe cândîn domeniul mental ne otrăvim zilnic, grăbindu-nemoartea, prin
gânduri rele ce ne distrug secrețiile vitale;cât sufe-rim din pricina mentalului, a focului
pasiunilorrele, și to-tuși nu suntem în stare să înlăturăm cauzaacestor sufe-rințe!
* Acestei autosugestii trebuie sà i se adauge și aceea specială de vindecare, potrivit lui
Coué (în „Stàpdnirea de sine”)
Grija, neliniștea, descurajarea, sau ideile panicardecopleșindu-te, îți micșorează
energia și vitalitatea; eleatacând delicatul organism mental, grăbesc îmbătrânirea și
scurtează viața. Cinci minute de mânie pot dăuna atât de mult unor delicate centre vitale ale
sistemului nervos, încât îndreptarea lor abia se poate face în săptămâni și chiar numai în
luni de viață înțeleaptă; iar câteodată răul este ireparabil.
Dacă ne vom da bine seama că emoțiile rele suntde-moralizante și că urâciunea lor se
arată în trup prinstig-mate și suferințe, ne vom deprinde să fugim de eleca de ciumă.Istoria
medicinii povestește multe cazuri devin-decare prin influența gândului. Boli grave și
croniceau fost de-ndată vindecate, prin schimbarea subită produsă în creier de o veste
bunăși neașteptată.
Aproape oricine a avut ocazia,măcar o dată în viațasa, să constate că o mare bucurie
neașteptată i-a luat, ca și cu mâna, o durere fizică de care tocmai suferea. Chiardacă
ușurarea n-a ținut decâtpuțin, totuși s-a făcut astfeldovada că spiritul domină trupul.
S-au văzut vânători cu totul istoviți de oboseală re-nunțând să mai urmeze vânatul, dar
vedereaneașteptată a animalului mult dorit, i-a înviorat ca prinminune și le-a dat puteri noi.
Tot ce mărește sănătatea spiritului, întărește sănătatea trupului. Gândirea nobilă, veselă,
optimistă, nu este un tonic numai pentru minte, ci și pentru trup.
Să nu deprinzi niciodată convingerea neputinței deate stăpâni. De asemenea, să nu spui
niciodată: aceasta între-ce puterile mele. Afirmă cu aplomb că ești maitare decât mizeriile
trupului și nu te fă robul unor puteriinferioare.
Nimic nu-i mai prielnic dezvoltării unei boli decâtati-tudinea mentală care micșorează
vitalitatea, prinațintirea gândului asupra temerii că boala va fi mai tare.
Imaginația speriată inventează,tot felul de semne, desimptome și stimulează progresul
răului.

43
 Așteptarea emoțională a durerii și frica înfrângerii,micșorând credința, anihilând
speranța (mare resort alvieții), omoară mai sigur decât bolile însăși.
Aceia care au nenorocirea să se creadă moștenitori ai unei boli incurabile, își minează
rezistența prin gânduri deprimante. Toate secrețiile trupului lor sunt material-mente
influențate și sângele lor își pierde, din ce în ce mai mult, calitățile lui vitale. Este
științificdovedit că grija,necazul și frica, zilnic ucid milioane deglobule ro-șii. Când un
medic imprudent mărturiseștebolnavului că îl socotește într-o stare gravă, boala
seagraveazăși mai mult prin scăderea numărului globulelorroșii, omorâte de descurajarea
pacientului. Mii debolnavi sunt uciși ca urmare a acestei situații.
Speranța și veselia sunt terapii mult mai bune decâtmedicația, cât timp aceste „leacuri”
puternice lucrează,asupra organismului, bolnavul nu-i în primejdie mainici-
odatà.Specialistul în care bolnavul are încredere vinde-că,prin această încredere, mult mai
bine decât printrata- mentul medicamentos. Mentalitatea bolnavuluischim- bându-se
complet sub influența credinței, trupullui rea- cționează mai energic. S-au constatat
științific,amelioră-ri imediate generate de credința într-un medicament,îna-inte ca pilula
înghițită să fi putut fi asimilată de organi-sm.Credința, speranța, idealurile, vindecă bolile
șitrans- formă caracterele.
Credința a fost, în toate timpurile și la toate popoare-le, cel mai mare medic. Ea face
minuni cu o lingură de apă, cu o pilulă de miez de pâine, cu un inel purtat într- un anumit
fel, cu o vorbă spusă cu rostul potrivit.
Să ne gândim la minunatele vindecări ale pelerinilorcare merg sute de kilometri,
postind și închinându-se,ca să bea un pahar de apă sfințită!
Dacă acești nenorociți și-ar da seama că minuneaeste în ei înșiși, în credința lor, ce
viață fecundă ar putea avea!Succesul, când vine mai ales după lungi necazuri,este un tonic
ce schimbă compoziția chimicà a secrețiilorși îmbunătățește funcțiunea tuturor organelor
trupului.
Dar și contrariul este adevărat, pentru cei al căror su-fletnu s-a cultivat în școala
stăpânirii de sine.
Starea fizică. nu-i decât realizarea materială a stării mentale. Din totdeauna omul a tot
căutat și mai caută în-că, pe pământ, în aer și sub pământ, tot felul de doctorii vegetale,
animale sau minerale, dar nu-și dă seama că marele leac, suveran și universal, îl poartă în
creier, în adâncul ființei lui intime.
Totuși, în ultimul timp, s-a produs o scădere treptată în terapiaprin medicație, oamenii
folosesc tot mai puținemedicamente și se adresează tot mai mult igienei șinatu- rii, ceea ce
este un pas spre medicina sufletească.
Mulți medici întrebuințează, tratamentuI mental.
Tratamentul mental, strict științific, serăspândește tot mai mult; tot mai mult se
recunoaște că ceea ce vindecă nu-i decât o putere lăuntrică.
Omul scapă de dușmanii propășirii lui, când își alungă gândurile rele. Și nici nu-i greu
să-ți gonești din spirit gândurile otrăvitoare. Nu-i de făcut altceva decât să pui gândul opus
în locul acelui producător de panică.
Gândurile de milostenie, de dragoste, ucid repede pe acele de răzbunare sau de ură;
ideile negre năvălesc în spiritul care nu caută idei vesele.
Numai atunci vom putea zice că știm să trăim, când vom fi învățat cum se alungă
dușmanii mentali ai sănă-tății, ai digestiei, ai asimilării, dușmani ce ne otrăvesc sângele și
secrețiile; când vom fi învățat să ne păstrăm imaginația curată și idealurile nobile.
Când omul va ști să creeze, prin gândire antidotulla ideile și simțămintele de ură, de
gelozie, de invidie,de deprimare, de melancolie, discordante, prin altelearmo-nioase, când
va recunoaște că o mare puterecreatoare-sălășluiește în atitudinea mentală corectășică
rezultă o groaznică tragedie din atitudinea mentală greșită, atunci civilizațía va propăși
miraculos.

Cuprins
44
Introducere ................................................................... 3
I. Originea divină a aspirațiilor legitime ..................... 11
II. Și reușita și fericirea îți stau la îndemână ................21
III. Despre greșita evaluare a șanselor ........................ 30
IV. Să ai convingerea solidă că ești în staresă duci până la bun sfârșit lucrul
început .......................................... 42
V. Încurajare prin autosugestie .................... ............... 53
VI. Gonește-ți gândurilenegre ......................................61
VII. Omul se schimbă, schimbându-și gândurile ........ 7 0
VIII. Fricaparalizează .................................................76
IX. Principiul divin al unității ...................................... 82
X. În ton cu armonia universală ................................... 85
XI. Puterea lăuntrică .................................................. 89
XII. Nouametodă de educație ,............................,,,.....94
XIII. Omul este ceea ce-i sunt gândurile ................... 102
XIV. Gândurile gregite produc un venin psihic ........ 1 09
EDITURAREÎNTREGIREAIULIA
Dacă treci prin viață intrebandu-te de ce atragi anumi-ți oameni sau anumite categorii
de oameni în viața ta, s-ar putea ca acest articol săți se pară interesant.
Poate că nu crezi că atragi pe nimeni în mod deosebit în viața ta, ci pur și simplu așa
sunt oamenii sau poate crezi că oamenii apar în viața ta la întâmplare ca rezultat al șansei.
Ei bine lasă-mă să-ți spun că, adevărul este altul. Exi-stă un motiv pentru care fiecare
om din trecut a fost pre-zent în viața ta, pentru fiecare om pe care îl întâlnești în prezent
sau îl vei întâlni în viitor.
Adevărul este că deși nu ești conștient că există o ex-plicație pentru oamenii pe care îi
atragi în viața ta, min-tea ta subconștientăștie de ce fiecare om intrăîn viața ta și pentru ce
motiv. Vestea bună este că depinde de alege-rile tale conștiente dacăîți rămâne sau nu în
preajmă.
Totul în univers are o vibrație unicăși asta include și
oamenii. Nu există două vibrații exact la fel, așadar nu există doi oameni exact la fel deși
vibrațiile pot fi foarte asemănătoare una cu alta. Aceste vibrații ale tale, invizi-bile atrag
către tine evenimente și oameni care vibreazăîntr-un mod apropiat față de tine.
Nu ai observat că oamenii de succes se asociază cu al-ți oameni de succes? Oamenii
leneși au în preajma lor al-ți oameni leneși? Câți oameni activi și de succes cunoști care să
stea toată ziua cu cei care au ca preocupare prin-cipală să-și petreacă timpul uitându-se la
televizor?
Motivul nu este pentru că o persoana este mai bună decât cealaltă pentru domeniul ei
de activitate ci, este pentru că aceste două categorii de oameni emit vibrații diferite, încât
nu ar putea săîmpartă același spațiu pentru o perioadăîndelungată de timp. Acesta este și
unul din răspunsurile la întrebarea de ce atragi aceeași categorie de oameni în viața ta.
Același lucru se aplicăși la oamenii încrezători în propriile persoane sau oamenii
nesiguri. Ei nu se potri-vesc. Nu face greșeala să crezi căîncrederea este același lucru cu
deschiderea unui om, pentru că nu este cazul. Poți să fii o persoană care are încredere în
sine, dar să nu fii o persoană extrem de sociabilăși deschisă. Mulți oa-meni încrezători sunt
rezervați, și par a fi timizi sau nesi-guri, dar dacă intri într-o conversație cu ei, îți vei da
sea-ma căîncrederea în propria lor persoană e evidentă.
Dacă ești o persoană care are încredere în propria per-soana, poate ți s-a întâmplat să
cunoști o persoană nesi-gura, care după câteva pahare, părea a fi la fel ca și tine. V-ați
distrat, v-ați simțit bine împreună, dar când v-ați întâlnit ulterior, când niciunul din voi nu
era sub influen-ța unor substanțe, ai simțit că nu sunteți compatibili.
Alcoolul și alte substanțe poate au efectul de a-ți ridi-ca sau coborâ vibrația pentru o
perioadă limitată de timp, dar fii atent la persoanele pe care le cunoști când te afli sub
aceste influențe, pentru că data viitoare s-ar putea să fie diferite. Acesta este un alt motiv
pentru care atragi anumiți oameni.

45
 Mai departe poate te întrebi de ce o femeie care pare încântătoare, poate fi atrasă de un
bărbat ne-atrăgător. Ei bine, adevărul este că ei pot fi atrași unul de celălalt chiar dacă par
diferiți în exterior, pentru că mai mult ca sigur vibreazăîn același mod în interior.
Deși pentru noi nu are sens când vedem o femeie care se tot întoarce la bărbatul care o
abuzează, explicația este căîn interior ei vibreazăîn același mod. În acest caz amândoi sunt
niște persoane nesigure și cu o lipsă acută de încredere în sine. Devine un cerc vicios când
persoana care este abuzată rememorează mereu aceste momente ale abuzului și continuă să
intre în acea stare, pentru că vibrația ei va fi din ce în mai joasăși astfel va atrage din ce în
ce mai mult lucruri negative.
La fel și nesigura persoană care abuzează va fi atât de cuprinsă de vinăși teamăîncât își
va coborâ din ce în ce mai mult vibrația și va atrage tot lucruri și evenimente negative.
Așadar, când incidentul trece, cei doi sunt încăîntr-o vibrație joasă asemănătoare și de
aceea continuă să se întoarcă mereu unul la celălalt. Cel mai nefericit lucru este că cei dragi
din jurul lor care au o vibrație mai ridi-catăși încearcă să-i ajute sunt refuzați.
Vestea bună este că dacăîncepi să te gândești la mo-tivele pentru care atragi anumiți
oameni în viața ta și în-țelegi foarte bine legea vibrației și legea atracției, poți să faci
progrese majore în a te schimba în bine. Vei experi-mentta rezultate din ce în ce mai
pozitive în viața ta pe măsură ce-ți ridici vibrația.
Dacă te găsești într-o situație în care atragi oameni ca-re nu sunt potriviți pentru tine,
relații care nu sunt ecolo-gice, interacțiuni care nu-ți provoacă nici o satisfacție, depinde de
tine săîncepi să te cunoști și să vezi privirea de ansamblu, pentru a putea să-ți transformi
viața, relați-ile și starea de spirit.
Dacă poți detecta ce anume te supără la cineva , ar fi înțelept să te întorci spre tine și să
vezi în ce măsură aceste trăsături se găsesc în tine?
Când ești fericit și-i tratezi pe ceilalți așa cum ți-ai dori să fii tratat la rândul tău și faci
asta din suflet, pentru că așa vrei, nu pentru că trebuie, universul te va conduce spre oameni
care sunt asemănători cu tine.
Se spune că pentru a atrage oameni atractivi , trebuie să fii tu atractiv. Pentru a atrage
oameni puternici trebuie să fii tu puternic. Pentru a atrage oameni fideli, trebuie să fii tu
fidel. În loc să trebuiască să te chinui să-i schimbi mai tarziu, poate ar fi mai bine să devii
mai întâi tipul de persoană pe care vrei s-o atragi în viața ta pentru că este adevărat că
atragi ceea ce ești.
Mulți oameni își doresc lucruri extraordinare dar ima-ginea lor de sine limitează ceea
ce primesc de fapt. Nu poți atrage persoane care sunt mai mult decât modul în care te vezi
pe tine însuți.
De exemplu, atâta vreme cât gândești și acționezi ca un fumător, vei continua să
fumezi indiferent de metode-le pe care le încerci pentru a te lăsa. Atâta vreme cât gân-dești
și acționezi ca o persoană grasă, vei continua să fii o persoana grasă. La fel se aplicăși
pentru a găsi un/o partener/ă. Atâta vreme cât tu ești o persoană nesigură, geloasă, o
persoană leneșă, vei atrage același gen de partener/ă.
Atâta vreme cât nu vei gândi și acționa ca o persoană care are ceea ce tu îți dorești, nu
vei atrage niciodată ace-le lucruri.
Oamenii care au căsătorii fericite nu acționeazăîn acest sens pentru că le au, ci au
căsătorii fericite pentru că au gândit și au acționat la această scară. Au devenit ei mai întâi
oamenii pe care își doreau să-i atragăîn viața lor.Așadar e extrem de important să accepți
cine ești, ca persoană, să-ți îmbunătățești imaginea de sine, să iei de-ciziile potrivite pentru
tine, înainte de a atrage oamenii potriviți în viața ta.
Nu poți atrage în viața ta un om care să te iubească nebunește, să se poarte cu tine în
cel mai frumos mod po-sibil dacă tu nu te îndrăgostești de tine, și nu te porți cu tine în cel
mai bun mod.
Când a fost ultima oară când ai făcut ceva pentru tine? Pentru a-ți ridica vibrația?
Pentru a învăța să te iubești pe tine?
Renunță la rolul de victimă, și nu te rezuma doar la a asimila informații. Acționează!
Nu mai e timp să aștepți. Eu nu vreau să rămâi doar la conștientizare, vreau să te văd cum
46
te ridici dintr-o viață nesatisfăcătoare și conști-ent să alegi să-ți creezi viața pe care o
dorești.
Pentru că depinde doar de tine!
Orice investiție pe care o faci în tine, se va reflecta de 10 de ori în calitatea vieții
tale.astazi la 19:10 2014
Tragem aer în piept şi repetăm astfel:
(1) Am venit pe această lume pentru a-mi descoperi talentele înnăscute, pentru a le
dezvolta în abilităţi şi pentru a face apoi lumea mai bună prin ele. Misiunea mea este să
transmit mesajul meu cât mai multor oameni şi pentru a le face viaţa mai bună, mai uşoară
şi mai frumoasă prin ceea ce fac eu cu pasiune zi de zi.
(2) Ştiu că banii, sănătatea, iubirea şi anturajul de care am parte sunt doar o reflecţie,
un efect secundar a nivelului meu de dezvoltare per-sonală. Am să accept cine sunt cu toate
calităţile şi defectele, am să mă îmbrăţişez şi mă iert pentru toate lucrurile pe care le-am
făcut greşit şi mi-au afectat negativ viaţa şi am să merg mai departe spre destinul meu mă-
reţ fără povara regretelor din trecut.
(3) Merit să am un stil de viaţă exact aşa cum doar îl visez acum. Îmi voi pune la
vedere toate scopurile şi visurile şi de fiecare dată când am o stare de lene sau de lipsă de
motivaţie voi ridica privirea din pă-mânt, mă voi uita la visurile mele şi voi şti care este
motivul pentru care nu mă opresc în nici o zi din munca şi misiunea mea.
(4) Tot ce am nevoie se află deja în mine. Eu trebuie doar să iau o
pauză şi să mă deconectez de la agitaţia acestei lumi şi să mă conectez la adevăratul meu
sâmbure de divinitate. Simt că am o putere şi o ener-gie nelimitată ce aşteaptă să fie
exploatate pentru binele meu şi a celor care mă înconjoară.
(S) Iubesc această viaţă pentru că este exact viaţa de care am ne-voie să mă pot
desăvârşi ca ființă umană. Fără dificultăţile cu care mă confrunt azi nu aş putea să mă văd
aşa cum sunt cu adevărat şi nu aş putea să-mi evaluez corect capacităţile.
Am multă încredere că voi reuşi să fac tot ce mi-am propus şi ori-ce obstacol ce îl am
în cale este acolo pentru a fi depăşit şi pentru ca eu să acumulez puterea acelui obstacol
odată ce l-am depăşit.
(6) Înţeleg că toţi oamenii din jur sunt oglinzi pentru mine şi că oame
nii nu mă vor trata niciodată mai bine decât mă tratez eu însumi. De aceea e important ca
felul în care arăt, mă port şi mă tratez în general să reflecte iubirea şi respectul ce-l am în
primul rând pentru Dumnezeu, seme-ni şi pentru mine.
(7) Înţeleg că banii sunt doar un efect minor pentru ceea ce am eu de oferit ca
valoare. Pentru a face bani este necesar să-mi dezvolt abilităţi care să producă valoare
pentru lumea din jur, pentru Cer și pt. mine.
(8) În iubire şi atracţie, regulile sunt total altele decât sunt în restul vieţii noastre. Îmi
asum acest lucru şi accept că pentru o viaţă împlinită pe plan relaţional, intim şi afectiv e
important să studiez cum funcţionea-ză Iubirea neîntinată, intimitatea şi legăturile dintre
oameni.
(9) Vreau ca în orice moment al vieţii mele să pot spune cu mândri-e: „Am făcut tot ce
am putut eu face cu mijloacele pe care, Dumnezeu mi le-a pus la dispoziţie şi nu am ce să-
mi reproșez”.
(10) Ştiu că frumuseţea vieţii nu constă atât în destinaţie cât în dru-mul parcurs. Am să
trăiesc toate experienţele care Dumnezeu mi le oferă şi în acelaşi timp voi avea privirea
spre Dumnezeu şi orizont ca să nu uit care îmi este drumul şi direcţia în viaţă. Aşa să ne
ajute Dumnezeu.
*. Să muncim ca şi cum nu am avea nevoie debani.
*. SăIubim ca şi cum, nimeni, nu ne-ar fi făcut niciodată rău.
*. Sădansăm ca şi cum nimeni nu ne-ar privi.
*. Săcântămca şi cum nimeni nu ne-ar auzi.
*. Să Trăim ca şi cum Paradisul ar fi aici, pe pământ.
De ce săne îngrijorăm fără motiv?
Cine oare, se teme de noi fără motiv?
Cine ne poate ucide?
Sufletul nu se naşte; atunci cum poate să moară?

47
Orice s-a întâmplat, a fost spre bine;
Orice se întâmplă, este spre bine;
Orice se va întâmpla, va fi numai spre bine.
Nu trebuie să regretăm trecutul.
Nu trebuie să ne îngrijorăm pentru viitor.
Prezentul se întâmplă...
Ce-am pierdut, oare, ca să plângem trecutul?
Ce am adus cu noi în lume, ca să credem că am pierdut ceva?
Ce am produs noi, ca să credem că a fost distrus? Că noi am distrus, distrugem, și poate că
vom mai continua să distrugem în inconștiența noastră valorile inestimabile ale naturii care
cu o generozitate nemai pomenită ni le oferă, fără ca noi să dăm dovadă de un cât de mic
respect, cinste și recunoștință! S. O. S.
N-am adus nimic cu noi în lume. Dar distrugem cu o nepăsare crasă ceea ce Dumneze,
Natura și lumea ne-a oferit și încă mai continua să ne mai ofere, nu știm până când!
Orice am avea, am primit de aici.
Orice am dăruit, „dacă am dăruit”, am dăruit de aici.
Orice am luat, „chiar cu japca” am luat de la Dumnezeu.
Orice am dat, i-am dat Lui. Lui DUMNEZEU! „„„Dacă”””
Am venit cu mâinile goale, şi vom pleca cu mâinile goale.
Ceea ce credem că este al nostru astăzi a fost al altcuiva ieri şi va apar-ţine altcuiva mâine.
CORECT? Au BA?
Să nu ne înşelăm, crezând că totul este al nostru…
Este o impresie falsă, şi va fi cauza necazurilor noastre.
Schimbarea este legea Universului, a Lui Dumnezeu.
Ceea ce credem că este moarte, în realitate este viaţă.
Într-o secundă putem fi milionari şi în secunda următoare putem fi arun-
cați în sărăcie și în cea mai neagră mizerie, dacă suntem lacomi, nechibzuiți și netrebnici.
Al tău şi al meu, mare şi mic; Să ștergem aceste noţiuni din minte. Abia atunci TOTUL
este al nostru şi noisuntem al acestui TOT.
Trupul acesta nu este al nostru; nici noi nu suntem sclavul trupului nostru.Trupul este făcut
din foc, apă, aer, şi pământ, şi va dispărea descompu-nându-se în aceste elemente.
Dar sufletul? El este permanent! Deci, cine suntem noi? Să ne dedi-căm fiinţa lui
Dumnezeu. Și numai atunci, poate că, vom afla cine suntem cu adevărat.
Aceia care-şi cunosc susţinerea Dumnezeiască sunt pentru totdea-
una eliberaţi de frică, necaz şi durere.
Tot ceea ce facem, să facem dedicându-ne lui Dumnezeu.
Aceasta ne va aduce experienţe extraordinare de bucurie şi libertate pentru totdeauna.
Mulţumesc anticipatcelor care vor citi şi vor încerca, cu sinceritate, să aplice
învăţăturile în viaţa de zi cu zi.
Să ne găsim fericirea în momentele simple, cu adevărat importante. Să ne găsim
bucuria în ochii copiilor noştri şi în sinceritatea lor. Fie ca aceste momente încărcate de
energie pozitivă să ne aducă pacea în suflet şi pe cei dragi alături de noi.
Sper să vă aduc un zâmbet pe buze...cu ..... „Moşul meu"...
Vă doresc din tot sufletul „CRĂCIUN FERICIT"! sau!!!!!!
Puterea vindecătoare a inimii.
„Institutul american HearthMath a descoperit că inima emite un câmp
electromagnetic de cinci mii de ori mai puternic decât câmpul pe care-l emite creierul”.
Este important să notăm această diferenţă de putere între câmpul electromagnetic al inimii
şi acela al capului pentru a înţelege im-portanţa sentimentelor noastre, a iubirii, a
recunoştinţei, a aprecierii şi a oricărei trăiri pozitive!
Tot ce simţim şi trăim ca sentiment frumos, pozitiv,înalţător(compa-siunea, dragostea,
blândeţea, bunătatea, bucuria) creează ceea ce spe-cialiştii au numit „coerenţa inimii”, pe
când trăirile negative, ca şi gândi-rea corespunzătoare acestora creează „incoerenţa inimii”,
generând emisii vibraţionale în câmpul electromagnetic al inimii şi al creierului nostru.
Aceste câmpuri electromagnetice influentează deopotrivă corpurile noas-tre, ca şi realitaţile
pe care le întâlnim în viaţa de zi cu zi.

48
 Acelaşi institut a constatat că, - dacă suntem furioşi timp de cinci mi-nute, sistemul
imunitar are nevoie de şase ore pentru a recupera pute-rea pierdută.De asemenea, - dacă
trăim cinci minute de compasiune şi apreciere, imunitatea se îmbunătăţeşte cu 41 la
sută. Am notat toate acestea pentru ca fiecare dintre noi să înţeleagă puterea de vindecare a
inimii blânde şi iubitoare, precum şi puterea trăirilor negative de a ne îm-bolnăvi. În mod
practic, putem înţelege în fiecare moment al existenţei dacă ne aflăm în inimă sau am ieşit
din ea.
– De câte ori simţim şi gândim negativ, ne înfuriem, ne supărăm, urâm, dezapreciem
sau judecăm în mod agresiv (putem observa reali-tatea imediată, fără a o judeca) este
semn că ne îndepărtăm de inimă.
Orice am gândi, am simţi, am trăi ca stare negativă ne semnalează că am intrat în
domeniul Egoului sau al „judecăţii lumii”.
Mintea omenească este condiţionată de realitatea prezentă sau tre-
cută, de frica de viitor, de frica de pierdere sau de durere, aşa încât ea va genera întotdeauna
emoţiii negative când va fi în faţa unui eveniment de viaţă neplăcut.
Simplul fapt de a ne auto observa această negativitate şi a alege spontan să ne
întoarcem la adevărul inimii noastre, o rugăciune repe-tată, o amintire frumoasă, apelul la
gânduri bune, de speranţă, de bucu-rie, de bine pentru tot ce ne inconjoară ne ridică
vibraţional încetul cu în-cetul până acolo unde vom simţi că suntem din nou în armonie cu
inima noastră.Dacă vom gândi binele cel mai înalt al tuturor vom crea starea de „coerenţă
între inimă şi minte”, de armonie între inimă şi minte, ceea ce ne va aduce o surpriză
copleşitoare.
Mai întâi, se vor vindeca multe dintre afecţiunile pe care le avem în corpul fizic.
Dar, mai presus de orice, ne vom simţi vindecaţi în suflete. Nu vom mai face eforturi
aşa de mari pentru a gândi pozitiv, pentru a aprecia, pentru a dărui, pentru a ne simţi
iubitori sau generoşi. Aceste trăiri se vor ivi spontan în noi și ne vor mângâia, orice ni s-ar
întâmpla.
Și vă întreb acum: ce am făcut cu inima? Cu emoțiile noastre, cu sentimentele? Când
ne-am pierdut inima și am lăsat creierul să con-ducă? Când am devenit imuni unii față de
alții? Când ne-am imunizat față de noi înșine închizându-ne inima?
Mai vrea oare cineva să o regăsească? Mai crede cineva că dacă inimă nu e, nimic nu
e? Să ne răspundem sincer, ca de la inimă la ini-mă...Viața trăită cu capul, cu rațiunea, este
o viață mecanică. Cu capul putem câștiga multe, dar nu putem trăi multe. Putem avea un
standard mult mai bun, dar nu vom mai avea viață. Viața este a inimii. Viața poate crește
numai în inimă. „De aceea e plină lumea de ființe umane fără inimă”. Viața, Dragostea,
Spiritul cresc armonios, numai în solul inimii.
Tot ce este frumos, tot ce este valoros, tot ce este plin de înțeles, important, vine din
inimă. Inima are memorie. Are capacitatea de a-și aminti. Inima are abilitatea de a anticipa
anumite evenimente. Cum altfel am putea explica de ce inima unei persoane aflată în
moarte cerebrală continuă să bată? Cum am putea explica precognițiile? Cum am putea
explica schimbările de gust, dorințe, emoții și chiar schimbările de per-sonalitate în cazul
persoanelor care au suferit transplanturi de inimă? Aceleși studii realizate de cercetătorii
lumii demonstrează că emoțiile și starea de sănătate a inimii se află într-o strânsă legătură.
Emoțiile ne-gative afectează negativ inima, crescând riscul dezvoltării unei boli a ini-
mii.Când o persoană experimentează sentimente de mânie, frustrare, nemulțumire sau este
altfel stresată, corpul eliberează un hormon ce slăbește sistemul imunitar al organismului și
comprimă vasele de sânge, influețând negativ și tensiunea arterială.
Inima are capacități vindecătoare și autovindecătoare. Inima poate crea ordine și
armonie într-un haos. Deține capacitatea de a intensifica intuția și inteligența. Putem să ne
folosim de inimi pentru a crea Raiul pe Pământ. Poate reduce anxietatea, stresul și mânia.
S-a demonstrat că emoțiile negative atrag după sine un ritm neregulat al inimii, haotic, în
timp ce emoțiile pozitive determină ritmuri ordonate, uniforme, armoni-oase. Inima poate
lăsa loc limpezimii emoționale și poate consolida cre-ativitatea. Inteligența inimii este cea
care alimentează inteligența emoți-onală. Miracolele au loc tot timpul, pentru că sunt
realizate de inimă.
49
 Inima este comuniunea directă cu sufletul uman.
„Valorăm, atât cât valorează inima”.
O iubire „gândită”, e mult mai puternică decât simpla beție a sim-țurilor.
Încredințați-i „Teiului” sperața Dvs, și el vă va stimula intuiția, ajutân-du-vă să le
deosebiți doar pe cele care au sorți de a se împlini. Când afară este destul de cald, culcați-
vă pe spate, în iarbă, cu ochii pierduți în ramurile puternice ale teiului și cu tălpile goale
sprijinite de trunchiul lui. Așa se vindecau de arsurile dragostei vechii celți. „Oboseala vine
din lupta ființei cu viața. Când ne opunem vieții, judecând, criticând, mâniin-du-ne,
pierdem viața din noi și obosim, și, este și normal pentru că mer-gem contra curentului.
Iubirea este curgerea vieții. Pacea, liniștea, se obțin numai când lăsăm viața să curgă prin
noi și nu mai opunem rezistență la ceva”. Și mintea caută neîncetat, dar, găsește mereu alt-
ceva de care să se agațe, dar, în esență mintea își caută liniștea. Așa că, lupta nu este între
noi și cei din jur, sau în întâmplările din viață, ci este „numai” între noi și noi, acea luptă
interioară este cea care cu adevărat epuizează”.
Deci, de iertare, iubire, binecuvântare şi rugăciune, să nu ne înde-părtăm niciodată. Aşa
să ne ajute Bunul Dumnezeu!
„Una dintre cele mai mari boli pe lumea asta este să nu însemni nimic pentru
nimeni.” -Maica Tereza din Calcutta, India -.
URMĂTOAREA ZI
„Programul de azi: expiră, inspiră, expiră.” - Budha-
CONTROLUL TEMPERATURII
„Activitatea învinge frigul. Repausul învinge căldura.” - Lao Tse (VI d.c.)-
O SIMPLĂ VIZITĂ
„Toţi suntem în vizită în acest moment şi loc. Suntem doar în trecere. Am venit să
observăm, să învăţăm, să creştem, să iubim şi să ne întoarcem acasă.” Zicătoare
aborigenă australiană
URMĂTOAREA GENERAŢIE
„Autenticul protectoreste acela care ştiecă lumea nu este o moştenire de la părinţii săi,
ci un împrumut de la copiii săi.” - J.J. Audubon 1800-
VALOAREA TIMPULUI
„Nu se poate acoperi cu aur nici un singur moment de viaţă. Ce altă mare pierdere,
atunci, decât timpul pierdut fără rost? -Chanakya Pandita, 275 d.c., India-
FRUMUSEŢE SIMPLĂ
„Frumuseţea este minunată fără zorzoane.” - Sfântul Ieronim-
FLUVII DE DRAGOSTE
„La început sunt mici, dar încurgerile lordevin mai puternice şi mai profunde, şi odată
ce au pornit nu mai fac cale-ntoarsă. Aşa se întâmplă cu râurile, cu anii şi cu prieteniile.” -
Vechi verset sanscrit-
PRIORITATE
„Lumea nu-ţi datorează nimic. Exista înaintea ta.” -
Mark Twain-
VIAŢĂ SĂNĂTOASĂ
„Secretul sănătăţii, mentale şi fizice, stă în a nu-ţi mai plânge trecutul, în a nu te mai
preocupa de viitorşi în a nu căuta soluţii la probleme viitoare, ci în a trăi înţelept şi serios
acum și oriunde te afli.” - Budha -
DEZVOLTARE DURABILĂ
„Cea mai mare diferenţă dintre păsări şi omeste capacitatea lor de a construi fără a
schimba peisajul.” -
Robert Lynnd, Irlanda-
CUM PRIVEŞTI …
„Frumuseţea nu este un atribut al lucrurilor în sine. Există doar în mintea celor care
le contemplă.” - David
Hume,Scoţia –
FRUMUSEŢE FĂRĂ EFORT
„Observă Crinii și lăcrămioarele de pe câmp, cum cresc; nu se obosesc, nu muncesc.
Dar îţi spun că nici Solomon, în toată gloria lui, nu s-a îmbrăcat ca ele.”-
50
Matei, 6:28-29-
A VISA CU OCHII DESCHIŞI
„Cei ce visează ziua cunosc multe lucruri,care le scapă celor ce visează noaptea.”
– Edgar Allan Poe-
INVITAŢIE
„Prima floare înflorită pe Terra a fost o invitaţie la un cântec încă nenăscut.”
-Rabindranath Tagore, India-
„Nu-ţi fie teamă de risc când te afli pe o corabie în larg, se poate balansa.” - Proverb
chinezesc -.
Spune Talmudul: „Un vis neinterpretat e ca o carte necitită.”
Aşa că azi nu are importanţă dimensiunea arhivei,ci calitatea conţinutului
Mintea rănită…
20/04/2012 de lavinia
Poate că nu v-aţi gândit niciodată la acest lucru, dar pe un nivel sau altul suntem cu
toţii maeştrii. Suntem maeştrii pentru că avem puterea de a crea şi de a ne con-duce
propriile vieţi aşa cum dorim. La fel cum civilizaţi-ile şi religiile lumii îşi creează mitologii
incredibile, noi ne creăm propriile noastre mitologii, populate cu eroi po-zitivi şi negativi,
cu îngeri şi demoni, cu regi şi cerşetori. Noi creăm în mintea noastră o întreagă populaţie,
inclu-siv diferite personalități ale noastre, după care ne folosim de o imagine sau alta în
funcţie de starea în care suntem.
Devenim astfel adevăraţi artişti dramatici, proiectând în exterior diferite imagini ale
noastre şi controlând cine şi ce dorim să fim. Atunci când ne întâlnim cu alte per-soane, le
clasificăm imediat, atribuindu-le un rol sau altul în viaţa noastră. Creăm astfel o imagine a
lor, în funcţie de rolul pe care-l atribuim. Iar acest proces se repetă cu absolut toate
persoanele din jurul nostru.
Noi avem puterea de a crea. Această putere este atât de mare, încât tot ceea ce credem
se transformă pentru noi în realitate. Noi ne creăm pe noi înşine şi devenim cei care
credem că suntem. Suntem ceea ce suntem pentru că asta credem noi despre noi
înşine. Întreaga noastră realitate este în întregime creată de noi înşi-ne. Aceeaşi putere
o au însă şi ceilalţi oameni. Singura diferenţă dintre noi şi o altă persoană constă în felul în
care folosim această putere, în destinaţia pe care o dăm puterii noastre creatoare. Chiar
dacă semănăm cu unii sau cu alţii, nu există totuşi nimeni în întreaga lume care să-şi
trăiască viaţa exact la fel ca noi. În acest fel, noi jucăm de-a lungul întregii vieţi un
anumit rol, pe care am ajuns să-l jucăm atât de bine încât am deve-nit maestrul
propriei noastre realităţi. Ajungem astfel să ne controlăm personalitatea, convingerile,
fiecare acţi-une, fiecare reacţie a noastră. După ce am practicat ani de zile, am ajuns
maeştrii propriei noastre lumi subiecti-ve, a propriei noastre realităţi. Dacă vom ajunge să
înțe-legem că fiecare om este propriul său maestru, vom înţe-lege şi tipul de control pe care
îl exercităm personal.
De pildă, atunci când suntem copii şi cineva ne creea-ză probleme, noi ne supărăm pe
el sau pe ea. Într-un fel sau altul, mânia noastră face ca problema să dispară (cel mai adesea
în subconştient); în acest fel, noi atingem re-zultatul dorit (problema a dispărut).
Când situaţia se repetă, noi ştim deja cum trebuie să reacţionăm - prin mânie - pentru
ca problema să dispară. Şi astfel, noi continuăm să practicăm arta mâniei, până când
devenim adevăraţi maeştri ai ei. În mod similar, în-văţăm să devenim maeştri ai geloziei, ai
tristeţii, ai lipsei de încredere în sine. Toată drama noastră existenţială, toate suferinţele
noastre, se învaţă prin practică.
Noi facem un legământ cu noi înşine şi continuăm să practicăm acest legământ până
când atingem un control absolut asupra lui. Felul în care gândim, în care simţim şi în care
acţionăm devin atât de rutiniere încât nu mai avem nevoie să fim atenţi la ceea ce facem.
Comporta-mentul nostru a devenit un tipar, o reacţie de acelaşi fel la stimulii exteriori.Ca
să devenim maeştri ai iubirii, noi trebuie să practicăm arta de a iubi. La fel ca şi ori-ce
altă manifestare, arta relaţiilor interumane se învaţă prin practică, iar cei care practică
suficient de mult pot atinge un control perfect asupra ei. Aşadar, controlul unei relaţii de
cuplu sau de prietenie ţine de acţiune, nu de cunoaştere sau de teoretizare. Totul este legat
de acţi-une. Evident, pentru a intra într-o acţiune este necesar să dispunem de o anumită
cunoaştere, sau cel putin de con-ştientizarea felului în care funcţionează oamenii.
51
 Când teama devine prea mare, mintea raţională începe să clacheze şi nu mai suportă
toate aceste răni cu otrava care le macină. Cărţile de psihologie numesc acest proce-s boală
psihică, schizofrenie, paranoia, psihoză, dar toa-te aceste boli sunt create doar atunci când
mintea raţiona-lă ajunge să fie atât de înspăimântată şi rănile ei devin atât de dureroase
încât minţii i se pare mai uşor să rupă contactul cu lumea exterioară.
Oamenii trăiesc cu teama continuă de a nu fi răni-ţi, iar acest lucru creează o
dramă uriaşă, pe care o regăsim oriunde ne-am afla. Felul în care comunicăm unii cu
ceilalţi este atât de dureros din punct de vede-re emoţional încât fără nici un motiv
aparent noi ne înfuriem, ne întristăm, devenim geloşi sau invidio-şi. Chiar şi a
spune „Te iubesc” poate fi ceva înspăimân-tător aproape jignitor. Totuşi, chiar dacă ne
temem atât de tare de interacţiunea emoţională, noi continuăm să în-cercăm, creăm relaţii
de cuplu, ne căsătorim şi facem co-pii. Pentru a ne proteja rănile emoţionale şi pentru a nu
fi răniţi, noi oamenii ne creăm în minte un sistem foarte so-fisticat al negării. Acest sistem
ne transformă în nişte mincinoşi perfecţi. Am ajuns să mințim atât de perfe-ct încât ne
mințim chiar şi pe noi înşi-ne, ba chiar ajungem să credem în propriile noastre
minciu-ni. Nici nu ne mai dăm seama că mințim, sau chiar dacă ne dăm seama, găsim
pretexte şi scuze pentru minciunile noastre, numai pentru a ne proteja de durerea pe care
ne-ar putea-o provoca zgândărirea rănilor.
Acest sistem al negării seamănă cu un perete de ceaţă aşezat în faţa ochilor noştri, care
ne împiedică să vedem adevărul. Purtăm o mască socială, căci este prea dure-ros să ne
afişăm aşa cum suntem sau să-i lăsăm pe al-ţii să ne vadă aşa cum credem noi că
suntem. Sistemul negării ne face să pretindem că toată lumea crede ceea ce dorim noi ca ei
să creadă despre noi înşine. Noi ridicăm aceste bariere pentru protecţie, pentru a ne feri de
ceilalţi oameni, dar aceleaşi bariere ne restricţionează propria noastră libertate, ne
împiedică să mai ieşim în exterior. Ne acoperim cu tot felul de straturi protectoare, iar
atunci când cineva spune: „Nu mă mai presa”, el se referă la a-tingerea unei răni din mintea
sa, la care reacţionează pen-tru că îl doare.
În viziunea toltecă, tot ceea ce credem despre noi înşi-ne şi tot ceea ce cunoaştem
despre lumea în care trăim nu este altceva decât un vis. Dacă privim descrierile religi-
oase ale iadului, vom constata că acestea nu diferă de-loc de societatea umană, de felul
în care visăm noi.Ia-dul este un loc al suferinţei, al fricii, al luptelor şi vio-lenţelor, al
judecăţilor şi al injustiţiei, un loc al pedep-sei care nu se sfârşeşte niciodată. Noi ne
luptăm cu noi într-o junglă a prădătorilor; suntem plini de prejudecăţi, de vinovăţie, de
resentimente, de otrava emoţiilor negate-ve: invidie, mânie, ură, tristeţe, suferinţă. Noi
creăm sin-guri toţi aceşti demoni în minţile noastre, căci ne-am o-bişnuit să visăm iadul în
propria noastră viaţă. Fiecare ne creăm propria dramă personală în care ne desfăşurăm
viaţa, dar oamenii care au trăit înaintea noastră au creat împreună un mare vis exterior,
visul societăţii umane.
Visul exterior, Visul Planetei, este Visul colectiv cre-at de miliardele de
visători. Marele Vis include toate regulile sociale, toate legile, religiile, culturile, toate
manierele în care trăim astăzi noi oamenii. Toate ace-ste informaţii înmagazinate în
minţile noastre seamănă cu o mie de voci care ne vorbesc simultan. Toltecii nu-mesc acest
proces: mitote. Realitatea dinlăuntrul nos-tru este iubire pură; noi suntem Viaţa. Sinele
nostru real nu are nimic de-a face cu visul, dar procesul de mito-te ne împiedică să vedem
cine suntem cu adevărat. Atun-ci când privim Visul din această perspectivă, conştienţi că
suntem cine suntem, ne dăm imediat seama de com-portamentul prostesc, care devine chiar
amuzant. Marea dramă devine astfel o comedie. Ne dăm seama că sufe-rim pentru
lucruri practic lipsite de importanţă, une-le dintre ele chiar ireale. Nu avem însă de
ales. Ne-am născut în această societate, am crescut în ea şi am în-văţat să ne
comportăm la fel ca ceilalţi, într-un non-sens generalizat.
La naştere, mintea emoţională a omului este perfe-ct sănătoasă. Primele răni pe
corpul său emoţional apar în jurul vârstei de 3-4 ani, când copilul se infectează pen-tru
prima oară cu otrava emoţiilor negative. Observaţi în-să copiii cu vârste cuprinse între doi
şi trei ani: ei nu fac altceva decât să se joace tot timpul, să râdă tot timpul. Imaginaţia lor
este extrem de puternică şi ei îşi trăiesc vi-sul ca pe o aventură a explorării. Când întâlnesc
un ob-stacol, reacţionează şi se apără, dar apoi uită şi trăiesc la fel de intens momentul
următor, îşi reîncep jocul, explo-rarea şi amuzamentul. Ei trăiesc în permanenţă în clipa
52
prezentă. Nu se ruşinează de trecutul lor, nu sunt îngrijo-raţi de viitor. Copiii mici exprimă
exact ceea ce simt şi nu se tem să iubească.
Cele mai fericite momente din viaţa noastră sunt cele în care ne jucăm la fel ca
şi copiii mici, când cân-tăm şi când dansăm, când explorăm şi creăm diferite lucruri
numai pentru a ne amuza. Această stare de fe-ricire maximă care caracterizează
comportamentul de co-pil este firească, întrucât ea exprimă mintea umană nor-mală. Copiii
sunt inocenţi şi este firesc ca ei să exprime iubirea. Ce s-a întâmplat însă cu noi? Ce s-a
întâmplat cu întreaga lume în care trăim?
Necazul este că noi adulţii din jurul copiilor suntem deja bolnavi din punct de vedere
mental, iar boala noas-tră este extrem de contagioasă. Noi captăm atenţia copii-lor şi-i
învăţăm pe aceştia să se comporte exact ca noi. Acesta este mecanismul prin care boala
noastră le este transmisă copiilor. Aşa ne-am infectat şi noi pe vremea când eram copii, de
la părinţii noştri, de la profesori, de la rudele mai mari, de la toţi aceşti oameni bolnavi. Ei
ne-au captat atenţia şi ne-au transmis informaţiile lor prin repetiţie. Acesta este procesul
prin care învaţă omul: pro-gramarea minţii sale.
Mecanismul nu poate fi schimbat, programul însă da.
Prin captarea atenţiei lor, noi îi învăţăm pe copii o anumită limbă, cum trebuie să
citească, cum trebuie să se comporte, cum trebuie să viseze. În acest fel, oamenii sunt
domesticiţi la fel cum am domestici un câine sau un alt animal, prin mecanismul pedepsei
şi al recompensei.
Acest lucru este întru totul anormal. Ceea ce numim educaţie nu este altceva decât
o domesticire a fiinţei umane.
Înainte, nu le păsa dacă erau acceptaţi sau nu. Opiniile celorlalți oameni nu contau
pentru ei, pentru că ei nu do-reau altceva decât să se joace şi să trăiască în prezent.Teama
de a nu primi recompensa aşteptată se transformă treptat în frica de a fi respinşi. Teama că
nu sunt suficient de buni pentru altcineva îi face să încerce să se schimbe, să-şi creeze o
imagine pe care o proiectează în exterior, în funcţie de ceea ce aşteaptă alţii de la ei. Copiii
fac ace-st lucru numai pentru a fi acceptaţi, pentru a-şi primi ast-fel recompensa. Ei învaţă
să pretindă că sunt ceea ce nu sunt, şi continuă să joace acest rol, numai pentru a fi sufi-
cient de buni pentru mama sau pentru tata, pentru profe-sor, pentru a corespunde religiei,
pentru o mie de motive.
Prin practică, ei ajung să se identifice din ce în ce mai bine cu modelul ales, cu
imaginea pe care şi-au creat-o şi pe care o controlează acum perfect. În curând, ei uită ci-ne
sunt în realitate şi încep să trăiască în conformitate cu imaginea aleasă. Mai mult, ei îşi
creează imagini diferite, în funcţie de grupurile diferite de oameni cu care se aso-ciază.
Astfel, ei îşi creează o anumită imagine pentru a-casă şi o alta pentru şcoală, iar când mai
cresc, îşi creea-ză noi şi noi imagini.
Opiniile exterioare au o mare putere asupra comporta-mentului prostesc al oamenilor
care trăiesc în iad. Aceş-tia simt în permanenţă nevoia să audă că sunt frumoşi, buni,
deştepţi, că ceea ce fac ei este bine. „Cum arăt? Ţi-a plăcut cum am vorbit? Eşti de acord
cu ceea ce fac?”
Simţim nevoia să auzim opiniile celorlalţi tocmai pen-tru că suntem domesticiţi şi
putem fi manipulaţi în func-ţie de aceste opinii. De aceea, căutăm în permanenţă re-
cunoaşterea din partea altor persoane. Avem nevoie de un sprijin emoţional din partea lor.
Simțim nevoia să fim acceptaţi de către Visul exterior, prin intermediul altor persoane. Aşa
se explică de ce adolescenţii beau alcool, iau droguri sau încep să fumeze; nu pentru că şi-
ar dori cu adevărat să facă aceste lucruri, ci numai pentru a fi ac-ceptaţi de către alte
persoane (care au asemenea obiceiu-ri), pentru a intra în „gaşca” lor.
Atât de mulţi oameni suferă din cauza acestor imagini
false pe care încearcă să le proiecteze despre sine… Ei pretind că înseamnă ceva foarte
important, dar în sinea lorcred că nu înseamnă nimic, şi îşi dau atâta osteneală să însemne
ceva în această societate a Visului, să fie recu-noscuţi şi aprobaţi de ceilalţi… Ei încearcă să
fie impor-tanţi, faimoşi, puternici, bogaţi, să fie nişte învingători, să -şi exprime visul
personal şi să-şi impună acest vis în faţa celor din jurul lor. De ce? Deoarece ei cred
că Visul este real şi îl iau foarte în serios.lavinia

53
10 lucruri dovedite științific pe care le poți face azi pentru a fi mai fericit.
Fericirea este atât de interesantă deoarece fiecare din-tre noi are propria lui definiție și
modalitate de a o atin-ge.Mi-ar plăcea să fiu mai fericit și sunt sigur că tuturor ne-ar plăcea
asta; prin urmare m-am gândit că ar fi inte-resant să găsesc câteva modalități – dovedite
științific – de a deveni mai fericit. Mai jos găsim zece dintre cele mai bune modalități
întâlnite.
1. Să facem mai multă mișcare – 7 minute ar fi su-ficient.
S-ar putea să mai fi citit recent despre antrenamentul de 7 minute. Așa că, dacă ne
gândeam că nu avem timp pentru mișcare, poate îi putem face loc în
programul nostru.
Mișcarea are un efect atât de puternic asupra fericirii și bunăstării noastre,
încât s-a dovedit că este o strategie eficientă de a depăși stările de de
depresie. Într-un studiu citat în cartea lui Shawn Achor, The Happiness
Advantage, trei grupuri de pacienți și-au tratat depresiile cu medicamente,
mișcare sau o combinație între cele do-uă. Rezultatele acestui studiu m-au surprins. Deși
toate cele trei grupuri au înregistrat progrese asemănătoare în ceea ce privește nivelul de
fericire, evaluările realizate post-studiu au fost radical diferite:
Dupa 6 luni grupurile au fost testate pentru a evalua rata recidivei. 38% dintre cei
care s-au tratat doar cu medicamente au intrat în depresie. Cei din grupul pentru care
tratamentul consta într-o combinație de medica-mente și mișcare s-au descurcat puțin mai
bine, rata de recidivă fiind de 31%. Marea surpriză a venti din partea grupului cu mișcare
fizică: rata recidivei în acest caz a fost de doar 9%.
Totuși, nu trebuie să fii în depresie pentru a beneficia de efectele mișcării fizice. Te
poate ajuta să te relaxezi, să-ți îmbunătățești capacitățile creierului și chiar imagi-nea
corporală, chiar dacă nu slăbești.
Conform unui studiu din Journal of Health Psycho-logy, persoanele care făceau
mișcare se simțeau mai bine în corpurile lor, chiar dacă fizic, nu se schimba nimic:
Au fost evaluate greutatea, forma și imaginea corpo-rala a 16 bărbați și 18 femei
înainte și după 6 x 40 mi-nute sesiuni de făcut mișcare si 6 x 40 minute sesiuni de citit. In
ambele contexte, greutatea și forma corpului nu s-au chimbat. Totuși, diverse aspecte ale
imaginii corpo-rale s-au îmbunătățit la sfârșitul antrenamentelor, față de cum erau
înainte.
Am mai explorat efectele mișcării fizice și ne-am uitat la ce se întâmplăîn creierele
noastre, cum ar fi eliberarea de proteine și endorfine care ne fac să ne simțitm mai fe-riciți,
după cum putem vedea în imaginea de mai sus.
2. Dormi mai mult – vei fi mai puțin sensibil la emoîiile negative.
Știm că somnul ne ajută corpurile să-și revinăși să se refacă, iar asta ne ajută să
rămânem concentrați și să fim productivi. Se pare că este important și pentru fericirea
noastră.
În NurtureShock, Po Bronson și Ashley Merryman explică felul în care somnul
influențează nivelul nostru de optimism:
Stimulii negativi sunt procesați de amigdală; amin-tirile pozitive sau neutre sunt
procesate de hipocampus. Deprivarea de somn afectează hipocampusul mai puter-nic
decât amigdala. Rezultatul este că oamenii care nu dorm suficient nu-și pot aminti lucruri
plăcute, însă se descurcă foarte bine la a-și aminti lucruri neplăcute.
Într-un experiment realizat de Walker, studenții pri-vați de somn au încercat să
memoreze o listă de cuvinte. Si-au putut aminti 81% dintre cuvintele cu conotatii negative,
cum ar fi “cancer”; si doar 31% dintre cuvintele cu inteles pozitiv sau neutru, cum ar fi
“rasarit” sau “cos”.
Un alt studiu al BPS Research Digest demonstreaza faptul ca somnul ne influenteaza
sensibilitatea la emotii negative. Folosind un exercitiu de citire a expresiilor faciale de-a
lungul zilei, cercetatorii au studiat sensibilitatea participantilor la emotii pozitive si
negative. Cei care au lucrat si dupa-amiaza fara sa traga un pui de somn, mai tarziu au
devenit mai sensibili la emotii negative precum frica si furia.

54
Folosind un exercitiu de recunoastere a expresiilor faciale, am demonstrat ca o persoana
care nu doarme va avea o reactie mai intensa la emotii precum frica sau furia, de-a lungul
zilei. Cu toate acestea, daca se doarme putin la mijlocul zilei, reactia la aceste emotii
negative va fi blocata sau chiar anulata, iar expresiile pozitive (fericite) se
vor inmulti.
Desigur ca durata si calitatea somnului vor influenta starea pe care o vei avea
cand te vei trezi, ceea ce va face diferenta peste zi. Graficul alaturat, care
arata cum scade activitatea creierului, subliniaza foarte bine cat de important
este somnul pentru productivitate si fericire.
Un alt studiu a testat cum a fost influentata ziua angajatilor de starea pe care au avut-o
cand au inceput lucrul de dimineata. Aceasta stare a fost corelata cu perceptia pe care au
avut-o despre client si cu felul in care au rectionat la starile acestora.
Cel mai important este ca, pentru manageri, starea angajatilor a avut un impact foarte
clar asupra performantei, inclusiv asupra a cat e mult au lucrat si cum au lucrat.
Somnul este un alt subiect pe care l-am mai abordat in trecut, analizand cat de mult somn
avem cu adevarat nevoie pentru a fi productivi.
3. Muta-te mai aproape de locul de munca – un drum scurt pana la serviciu conteaza
mai mult decat o casa mare.
Drumul pana la serviciu poate influenta puternic nivelul nostru de fericire. Nu ne surprinde
deloc faptul ca efectul sau se va cumula in timp si ne face din ce in ce mai putin fericiti,
mai ales ca trebuie sa-l parcurgem de doua ori pe zi, cinci zile pe saptamana,
Conform site-ului The Art of Manliness, tindem sa nu ne dam seamn cum ne va afecta un
drum lung pana la locul de munca:
…in timp ce multi factori voluntari nu ne afecteaza fericirea pe termen lung pentru ca ne
obisnuim cu ei, oamenii nu se obisnuiesc niciodata cu corvoada zilnica pana la munca
deoarece uneori traficul este aglomerat, alteori nu. Sau, cum psihologul de la Harvard,
Daniel Gilbert, a formulat-o, “Condusul in trafic este un alt fel de iad prin care treci
zilnic”.
Tindem sa compensam acest fapt prin detinerea unei case mai mari sa a unui loc de munca
mai bun, dar aceste compensatii nu functioneaza:
Doi economisti elvetieni care au studiat efectele drumului pana la locul de munca asupra
fericirii, au descoperit ca astfel de factori nu se pot compensa pentru neplacerea creata de
un drum lung.
4. Petrece timp cu familia si prietenii – nu regreta asta mai tarziu.
Printre primele cinci regrete pe care oamenii le au pe patul de moarte se afla faptul ca nu au
petrecut mai mult timp cu prietenii si familia. Daca vrei mai mutle dovezi cum ca acesta
este benefic pentru tine, am gasit mai multe studii care arata ca te pot face mai fericit chiar
acum.
Timpul petrecut cu ceilalti este foarte valoros cand vine vorba de a ne imbunatati fericirea,
chiar si pentru introverti. Cateva studii au descoperit ca timpul petrecut cu familia si
prietenii fac o mare diferenta in nivelul de fericire pe care il resimtim, in general.
Imi place felul in Daniel Gilbert, expertul in fericire de la Harvard, explica acest lucru:
Suntem fericiti cand avem o familie, suntem fericiti cand avem prieteni si aproape toate
celelalte lucruri care credem ca ne fac fericiti sunt, de fapt, doar modalitati prin care sa
petrecem mai mult timp alaturi de familie si prieteni.
George Vaillant este cercetatorul care a condus un studiu realizat asupra a 268 de barbati,
de-a lungul a 72 de ani.
Intr-un interviu publicat in newsletter-ul din martie 2008 trimis catre subiectii Studiului
Grant, Vaillant a fost intrebat: “ce am invatat de la subiectii Studiului Grant?”. Raspunsul
lui Vaillant a fost: “Am invatat ca singurul lucru care conteaza in viata sunt relatiile cu alti
oameni”.
A impartasit concluziile studiului privind felul in care fericirea unei persoane este
influentata de relatiile sociale ale acesteia, cu Joshua Wolf Shenk de la ziarul The Atlantic:
El a descoperit ca relatiile barbatilor in varsta de 47 de ani previzionau schimbarile
aparute mai tarziu in viata mai bine decat orice alta variabila, cu exceptia actiunilor de
aparare. Relatiile bune cu familia par a fi in mod special importante: 93% dintre barbatii

55
de 65 de ani care aveau o viata prospera, au fost apropiati de un frate sau o sora cand
erau tineri.
Conform unui studiu publicat in Journal of Socio-Economics, relatiile unei persoane
valoreaza peste 100.000$:
Folosind Sondajul Britanic asupra gospodariilor (British household panel survey),
consider ca o crestere a nivelului de implicare sociala valoreaza 85 000£ pe an in termeni
de satisfactie a vietii. Pe de alta parte, schimbarile reale in ceea ce priveste venitul,
cumpara foarte putina fericire.
Gasesc ultima propozitie a fi interesanta in mod special: Pe de alta parte, schimbarile reale
in ceea ce priveste venitul, cumpara foarte putina fericire. Prin urmare, am putea sa ne
crestem venitul anual cu sute de mii de dolari si tot nu putem fi la fel de fericiti pe cat am fi
daca ne-am creste reteaua de prieteni.
Studiul Terman, care este curprins in The Longevity Project, a demonstrat ca relatiile
noastre si felul in care ii ajutam pe ceilalti sunt factori importanti pentru a trai o viata lunga
si fericita:
Am descoperit ca daca un participant la studiul Terman simtea cu adevarat ca el sau ea
avea prieteni si rude la care putea apela cand intampina o situatie dificila, atunci acea
persoana era mai sanatoasa. Am previzionat ca cei care se simteau foarte iubiti si ingrijiti,
traiau mai mult.
Surpriza: predictia noastra era gresita… Pe langa dimensiunea retelei sociale, cel mai
mare beneficiu al relatiilor sociale a venit din a-i ajuta pe ceilalti. Cei care si-au ajutat
prietenii si vecinii, au dat sfaturi sau si-au facut griji pentru altii, tindeau sa traiasca mai
mult.
5. Iesi afara – te simti mai fericit la 13,9°C.
In The Happiness Advantage, Shawn Achor recomanda sa petrecem mai mutl timp in aer
liber pentru a fi mai fericiti:
Ai un mare avantaj daca iesi afara intr-o zi frumoasa; conform unui studiu, daca petreci
20 de minute afara, cand vremea este frumoasa, nu numai ca iti imbunatatesti starea, dar
iti imbunatatesti memoria si gandirea…
Aceasta este o veste buna pentru aceia dintre noi care sunt ingrijorati cu privire la cum vom
incorpora obiceiuri noi in programele noastre deja incarcate. 20 de minute este un timp
suficient de scurt de petrecut afara, timp pe care l-ai putea include in drumul spre serviciu
sau in pauza de masa.
Un studiu realizat de Universitatea Sussex din Marea Britanie a descoperit acelasi lucru –
ca timpul petrecut in aer liber ii face pe oameni mai fericiti:
Sa stai afara, langa mare, intr-o dupa-amiaza insorita si calda de weekend, este pe placul
majoritatii dintre noi. De fapt, s-a demonstrat ca participantii erau mult mai fericiti afara,
in natura, decat erau in medii urbane.
In 2011, Societatea Meteorologica Americana a publicat un studiu care a demonstrat ca
temperatura din momentul prezent ne influenteaza nivelul de fericire mai puternic decat
alte variabile, cum ar fi vantul si umiditatea, sau chiar temperatura medie de peste zi. De
asemenea s-a demonstrat ca nivelul de fericire este mai ridicat la 13,9°C; prin urmare
urmareste prognoza meteo inainte de iesi afara pentru cele 20 de minute de aer curat.
Despre corelatia dintre productivitate si temperatura am mai vorbit in trecut. Este fascinant
ce poate face o mica schimbare de temperatura.
6. Ajuta-i pe ceilalti – numarul magic este de 100 de ore pe an.
Unul dintre cele mai contraintuitive sfaturi pe care le-am primit a fost acela ca, pentru a fi
mai fericit, ar trebui sa-i ajuti pe ceilalti. De fapt, 100 de ore pe an (sau doua ore pe
saptamana) este timpul optim pe care ar trebui sa-l dedicam ajutorarii celorlalti, astfel incat
sa ne imbogatim vietile.
Daca ne intoarcem la cartea lui Shawn Achor, el afirma urmatoarele despre ajutorarea
celorlalti:
…cand cercetatorii au intervievat peste 150 de persoane despre achizitiile lor recente, au
descoperit ca banii cheltuiti pe activitati, ca de exemplu concerte sau cine luate in oras cu
prietenii, au adus mult mai multa satisfactie decat achizitiile materiale cum ar fi pantofi,
televizioare sau ceasuri scumpe. Nivelul de fericire creste atunci cand cheltuim bani pentru

56
alti oameni, fenomen cunoscut sub numele de “cheltuiala prosociala (prosocial
spending)”.
The Journal of Happiness Studies a publicat un studiu care a analizat tocmai acest subiect:
Participantii si-au amintit de o achizitie recenta facuta fie pentru ei, fie pentru altcineva,
iar apoi si-au evaluat nivelul de fericire. Dupa aceea, participantii au ales fie sa
achizitioneze ceva pentru ei sau altcineva. Participantii care au achizitionat pentru altii s-
au simtiti semnificativ mai fericiti imediat dupa aceasta activitate; cel mai important este
faptul ca, cu cat participantii s-au simtit mai fericiti, cu atat mai mult probabilitatea de a
cumpara ceva in viitor pentru altcineva va creste.
Prin urmare, suntem mai fericiti atunci cand cheltuim bani pentru ceilalti decat pentru noi.
Dar ce se intampla atunci cand petrecem mai mult timp cu ceilalti? Un studiu asupra
voluntariatului realizat in Germania a analizat felul in care voluntarii erau afectati atunci
cand le erau luate oportunitatile de a-i ajuta pe ceilalti:
La putin timp dupa caderea Zidului Berlinului, dar inainte de unificarea Germaniei, primul
val de date ale GSOEP (German Socio-Economic Panel) a fost colectat in Germania de
Est. Voluntariatul era inca foarte raspandit. Datorita socului cauzat de unificaer, o mare
parte a infrastructurii de voluntariat (de exemplu cluburi sportive asociate cu firme) s-a
prabusit, iar oamenii si-au pierdut oportunitatile de a face voluntariat. Pe baza
schimbarilor subiective in bunastarea acestor oameni si a subiectilor din grupul analizat
care nu au suferit niciun fel de schimbare in ceea ce priveste statutul de voluntari, este
sprijinita teoria conform careia voluntariatul creste satisfactia vietii.
In cartea sa Flourish: A visionary New Understanding of Happiness ans Well-being,
profesorul Martin Seligman de la Universitattea Pennsylvania, explica cum ne putem
imbunatati vietile ajutandu-i pe ceilalti:
…noi, oamenii de stiinta, am descoperit ca actele de bunavointa produc cea mai sigura
crestere momentana in bunastare, spre deosebire de orice alt exercitiu pe care l-am testat.
7. Zambeste mai mult – iti poate alina suferinta.
Zambitul in sine ne poate face sa ne simtim mai bine, dar este mult mai efcient cand in
acelasi timp avem si ganduri pozitive, conform acestui studiu:
Un nou studiu condus de un profesor de la Universitatea Michigan sugereaza ca cei care
lucreaza la serviciu-clienti si care simuleaza zambitul de-a lungul zilei, isi inrautatesc
starea de sprit si se sustrag de la munca, afectand prductivitatea. Dar angajatii care
zambesc ca rezultat al gandurilor pozitive, cum ar fi o vacanta exotica sau recitalul
copilului, isi imbunatatesc starea de spirit si ocolesc mai putin munca.
Desigur ca este important sa exersezi “zambetele reale” in care iti folosesti si ochii. Este
foarte usor sa observi diferenta (vezi poza de mai jos).
Conform PsyBlog, zâmbitul ne poate îmbună-tăți atenția și ne ajută
săîndeplinim mai bine sarcinile cognitive: Zâmbitul ne face să ne simțim
bine, ceea ce ne îmbunătățește flexibili-tatea atenției și abilitatea de a gândi
holistic. Când această idee a fost testată de Johnson et al. (2010), re-
zultatele au arătat că participanții care au zâmbit au îndeplinit mai bine
sarcinile pentru care era nevoie să fie atenți și să vadă mai degrabă pădurea întreagă, nu
doar copacii.Un zâmbet este o modalitate bunăși de a alină suferinta pe care o simtim in
diverse circumstante:
Zambitul este o modalitate de a reduce disconfortul cauzat de o situatie problematica.
Psihologii numesc acest fenomen, teoria feedback-ului facial. Chiar si simularea unui
zambet atunci cand nu simtim nevoia, este indeajuns pentru a ne imbunatati putin starea de
spirit (acesta este un exemplu de cognitie intrupata).
Una dintre postarile noastre anterioare exploreaza mai in profunzime stiinta din spatele
zambetului.
8. Planifica o calatorie – dar nu pleca in una.
Spre deosebire de a-ti lua efectiv vacanta, se pare ca planificarea uneia sau pur si simplu
luarea unei pauze de la munca, ne poate imbunatati nivelul de fericire. Un studiu publicat
in jurnal Applied Research in Quality of Life, a demonstrat ca cel mai mare grad de fericire
il resimtim cand planificam o vacanta, intrucat ne bucura sentimentul anticiparii:
In studiu, efectul anticiparii vacantei a crescut nivelul de fericire timp de opt saptamani.

57
Dupa vacanta, gradul de fericire a scazut la nivelul de baza pentru majoritatea subiectilor.
Shawn Achor ne ofera cateva informatii si in legatura cu acest subiect:
Conform unui studiu, oamenii care doar s-au gandit sa se uite la filmul lor preferat si-
au crescut nivelul endorfinelor cu 27 %.
Daca in acest moment nu iti poti face timp pentru o vacanta, sau macar pentru o napte cu
prietenii, planifica ceva in calendar, chiar daca este peste o luna sau peste un an. Apoi,
oricand ai nevoie de putin mai multa fericire, aminteste-ti de ea.
9. Mediteaza – reprogrameaza-ti creierul pentru fericire.
Meditatia este adesea promovata ca un obicei important pentru imbunatatirea concentrarii,
claritarii mentale si a atentiei, precum si pentru a te ajuta sa ramai calm. S-a dovedit ca este
utila si pentru a-ti creste nivelul de fericire:

Intr-un studiu, o echipa de cercetatori de la Spitalul General din

Massachusetts a evaluat imagini ale creierului a 16 persoane inainte si dupa ce au
participat la un curs pe tema meditatiei, ce a durat opt saptamani. Studiul, publicat in
numarul din ianuarie a Psychiatry Research: Neuroimaging, a concluzionat ca dupa
terminarea cursului, partile din creierele participantilor asociate cu compasiunea si
constiinta de sine au crescut, iar cele asociate cu stresul s-au micsorat.
Meditatia iti goleste mintea literalmente si te calmeaza; s-a aratat adesea ca este cea mai
eficienta modalitate de a trai o viata mai fericita. Cred ca graficul de mai sus explica mai
bine.
Potrivit lui Shawn Achor, meditatia te poate ajuta sa fii mai fericit pe termen lung:
Studiile au aratat ca imediat dupa meditatie, timp de cateva minute, experiementam
sentimente de liniste si multumire, precum si niveluri mai crescute de constiinta si empatie.
Conform studiilor, se pare ca meditatia realizata cu regularitate ne poate programa
creierul pentru a creste nivelul de fericire.
Mi se pare surprinzator faptul ca ne putem modifica cu adevarat structura creierului prin
intermediul meditatiei si, in acelasi timpn imi ofera siguranta ca ceea ce simt si gandesc
astazi nu este permanent.
Am mai abordat subiectul meditatiei si al efectelor acesteia asupa creierului. Este cu
adevarat uimitor cat de mult ne poate ajuta.
10. Practica recunostinta – creste atat nivelul fericirii, cat si al satisfactiei vietii.
Aceasta este o strategie simpla, insa, personal, am descoperit ca imi influenteaza puternic
viitorul. Exista o multime de modalitati prin care poti practica recunostinta, de la a tine un
jurnal al lucrurilor pentru care esti recunoscator, la a impartasi unui prieten sau partenerului
tau trei lucruri bune care ti s-au intamplat peste zi, pana la a iesi in oras cu prietenii pentru
a le arata ca le esti recunoscator pentru ajutorul oferit.
In cadrul unui experiment, unde cativa participanti au notat lucrurile pentru care erau
recunoscatori zilnic, starile lor de spirit s-au imbunatati de la acest exercitiu simplu:
Grupurile care au practicat recunostinta au experimentat niveluri mai ridicate ale
bunastarii pe parcursul mai multor (nu a tuturor) studii, comparativ cu alte grupuri.
Efectul asupra emotiilor pozitive pare a fi cea mai importanta descoperire. Conform
rezultatelor, concentrarea constienta pe binecuvantari ar putea avea beneficii emotionale
si interpersonale.
The Journal of Happines a publicat un studiu care se folosea de scrisori de recunostinta
petru a testa cum ne afecteaza nivelul de fericire faptul ca suntem recunoscatori:
Participantii au fost 219 barbati si femei care au scris trei scrisori de recunostinta de-a
lungul a trei saptamani.
Rezultatele au aratat ca scrierea scrisorilor de recunostinta a crescut nivelurile de fericire
si satisfactie a vietii ale subiectilor si, in acelasi timp, a dus la diminuarea simptomelor de
depresie.
Pentru mai multe informatii, citeste articolul 7 trucuri pentru productivitate, verificate
stiintific, pe care le poti aplica de astazi, unde vei gasi mai multe idei despre ce poti face
pentru a-ti exprima recunostinta.
58
O ultima idee: imbatranirea te va face mai fericit
Ca un punct final, este interesant de observat ca, pe masura ce imbatranim, in special la
varsta a doua, tindem sa devenim mai fericiti in mod natural. Exista inca
opinii controversate privind cauza acestui fapt, insa oamenii de stiinta au cateva idei:
Cercetatorii, inclusiv autorii, au descoperit ca oamenilor mai in varsta carora li s-au
aratat imagini cu diverse expresii faciale sau situatii, tind sa se focuseze si sa si lei
aminteasca mai mult pe cele care exprima emotii pozitive, decat pe cele ce exprima
negativitate.
Alte studii au demonstrat ca pe masura ce imbatranesc, oamenii cauta situatii care sa le
imbunatateasca starea de spirit – de exemplu, sa evite grupurile de prieteni sau cunostinte
care ar putea sa-i influenteze emotional negativ. Cu toate acestea, alte lucrarii au aratat
ca oamenii mai in varsta invata sa se detaseze de pierderea si dezamagirea aparute in
urma obiectivelor neatinse si isi indreapta obiectivele catre a obtine mai multa bunastare.
Prin urmare, cu toate ca faptul ca ai imbatranit te va face nefericit, mai mult ca sigur vei
dezvolta o perspectiva mai optimista decat cea pe care o ai acum…
Sursa: Bufferapp.com. Traducerea si adaptarea: Catalina Bericov.

59