Întrebări pentru control

1. Ce se numeşte transmitanţă, absorbanţă? Care este relaţia dintre aceste două mărimi?
2. Care este expresia matematică a legii absorbţiei luminii?
3. Care sînt abaterile de la legea Bouguer-Lambert-Beer?
4. Sensul fizic a absorbtivităţii (ε).
5. Ce reprezintă spectru de absorbţie? De ce depinde absorbanţa într-un spectru de absorbţie?
6. Cum se poate folosi un spectru de absorbţie în analiza calitativă?
7. Cum se poate folosi un spectru de absorbţie în analiza cantitativă?
8. Care este esenţa metodei curbelor de calibrare şi în ce cazuri utilizează?
9. Explicaţi esenţa metodei adausurilor. Deduceţi formula de calcul pentru concentraţia substanţei
studiate.
10. În ce cazuri se foloseţte metoda spectroscopiei diferenţiale? Modul de calcul al concentraţiei prin
această metodă.
Soluţia analizată are absorbanţa egală cu 0,9, măsurată într-o cuvă cu grosimea stratului absorbant de 5,0
cm. Calculaţi concentraţia acestei soluţii, dacă soluţia standard , ce conţine 5 µg/ml a acestei substanţe,
are absorbanţa egală cu 0,6, măsurată într-o cuvă cu l=3cm.
Pentru acest sistem se poate aplica relaţia:
Ax Cx lx
= ⋅
Ast C st l st

Ax l st 0,9 ⋅ 3
Deci, C = C st =5 = 4,5µg / ml
Ast l x 0,6 ⋅ 5

Răspuns: 4,5 µg/ml

Calculaţi conţinutul (mg) de cupru şi nichel într-un amestec cu volumul 100ml sub formă de
dietlditiocarbamaţi în extrasul din cloroform. Date experimentale:
λ, nm l, cm A εCu, l·mol-1·cm-1 εNi, l·mol-1·cm-1
328 1,00 0,86 2230 35210
436 1,00 0,45 12850 1720
Prin metoda spectrofotometrica de analiză există posibilitatea determinării cantitative a fiecărui
component dintr-un amestec, datorită faptului că absorbanţa soluţiilor care conţin cîteva substanţe
colorate este o mărime aditivă.
Deoarece absorbanţa totală la λ=328nm şi λ=436nm se datorează sumei componenţilor Cu şi Ni la ambele
lungimi de undă, se pot scrie următoarele ecuaţii:
A328=l(ε328CuCCu + ε328NiCNi)
A436=l(ε436CuCCu + ε436NiCNi)
Conform condiţiei problemei, toate masurătorile au fost efectuate folosind aceeşi cuvă cu grosimea
stratului de absorbţie a luminii l=1cm, deaceea termenul l dispare din cele două expresii. Înlocuind datele
experimentale se obţin următoarele:
0,86=2230CCu + 35210CNi
0,45=12850CCu + 1720CNi
Rezolvînd acest sistem de ecuaţii, rezultă:
CCu=3,26·10-6 mol/l
CNi=2,45·10-5 mol/l
m(Cu)= 3,26·10-6 mol/l ·63,55 g/mol ·0,1 l ·1000=0,021mg
m(Ni)= 2,45·10-5 mol/l ·58,70 g/mol ·0,1 l ·1000=0,144mg

O soluţie apoasă a unui compus colorat are o absorbtivitate molară de 3200 l·mol-1·cm-1 la lungimea de
undă 525nm. Să se calculeze absorbanţa şi transmitanţa a unei soluţii de 2,25·10-4 M, dacă grosimea
stratului l=1,00 cm.
 l mol
A=εlC=3200 ·1,00cm·2,25·10-4 =0,72
mol ⋅ cm l
Deoarece transmitanţa procentuală şi absorbanţa se utilizează pe scară mare, se poate scrie o relaţie între
aceşti doi termeni:
1
A = log = 2 − log T %
T % / 100
0,72=2-logT T=19,05%

Absorbanţa unei soluţii de cromat de potasiu cu concentraţia necunoscută la λ=410nm este egală cu 0,25.
La 5ml soluţie de analizat au fost adăugaţi 2ml soluţie standard de cromat de potasiu cu concentraţia
0,0450mol/l, absorbanţa masurată la aceeaş lungime de undă este egală cu 0,38. Calculaţi
conţinutul(mg/ml) de cromat de poatsiu în soluţia analizată.
Calculăm concentraţia standardului decromatului de potasiu după diluare.
0.0450 ⋅ 2
Cst= = 0,0129 mol / l
7
Calculăm concentraţia cromatului de poasiu conform formulei:
Ax
C x = C st
Ax +st − Ax

0,25
C x = 0,0129 = 0,0248 mol / l
0,38 − 0,25
Determinăm conţinutul de cromat de potasiu în porţiunea dată:
C=0,0248·194,2=4,8027 mg/ml

O probă de oţel cu masa 0,4600g a fost solubilizată şi asdusă cu apă distilată pînă la cotă într-un balon de
50,00ml. În două baloane cotate de 200,00ml se introduc cîte 20,00ml soluţie de analizat. În primul balon
se adaugă o soluţie standard ce conţine 3,00mg titan. În ambele baloane se adaugă peroxid de hidrogen şi
apă distilată pînă la cotă. Să se determine partea de masă(%) a titanului în proba de oţel, dacă la titrarea
fotometrică a soluţiilor s-au obţinut următoarele valori ale absorbanţelor Ax=0,20, Ax+st=0,42.
Determinăm concentraţia soluţiei standard de titan.
1mg
C st = = 5 ⋅10 −3 mg / ml
200 ml
Calculăm concentraţia titanului în soluţia de analizat conform formulei:
Ax
C x = C st
Ax +st − Ax
0,20
C x = 5 ⋅10 −3 = 4,5454 ⋅10 −3 mg / ml
0,42 − 0,20
Determinăm masa titanului în proba analizată:
4,5454 ⋅10 −3 ⋅ 200 ,00 ⋅ 50 ,00
m= = 2,272 mg = 2,272 ⋅10 −3 g
20 ,00
2,272 ⋅10 −3
ω(Ti) = ⋅100 = 0,49 %
0,4600

Pentru a construi graficul de calibrare la dozarea manganului în baloane cotate cu volumul 100,00 ml s-
au luat respectiv cîte 2,5; 5,0; 7,5; 10; 12,5 şi 15,0 ml de soluţie de permanganat de potasiu cu
concentraţia 0,0125 N şi au fost diluate pînă la cotă cu apă distilată. Absorbanţele soluţiilor obţinute au
fost măsurate în cuve cu l=1,00 cm în raport cu apa, alcătuiesc respectiv: 0,043; 0,093; 0,132; 0,178;
0,227 şi 0,275. O probă de oţel cu masa 0,5000 g a fost dizolvată şi după oxidarea manganului pînă la
permanganat a fost trecută într-un balon cotat de 50,00 ml. Absorbanţa soluţiei obţinute , măsurată în
aceeaş cuvă este egală cu 0,156. Calculaţi partea de masă (%) a manganului în oţel.
CM(KMnO4)=0,0025 M
Calculăm concentraţiile molare a soluţiilor standard după diluţie:
C M ( KMnO 4 ) ⋅ V1 0,0025 M ⋅ 2,5ml
C1(MnO4- )= = = 6,25 ⋅ 10 −5 M
Vb 100 ml
C2=1,25·10 M; C3=1,875·10 M; C4=2,5·10-4 M; C5=3,125·10-4 M; C6=3,75·10-4 M
-4 -4

Construim graficul de etalonare în coordonatele A=f(CM).

A 0,3

0,25
y = 730,29x - 0,0015
0,2

0,15

0,1

0,05

0
0,00E+00 1,00E-04 2,00E-04 3,00E-04 4,00E-04
C, mol/l

Fig.1 Graficul de etalonare pentru determinarea manganului

Din graficul de etalonare determinăm concentraţia manganului Cx(Mn)=2,16·10-4 M.
Concentraţia necunoscută se poate de determinat din ecuaţia dreptei y=a + bX, unde a=Ax, iar X=CM
0,156=730,29C(Mn) – 0,0015, de unde C(Mn)= 2,17·10-4 M.
m(Mn)= 2,16·10-4 mol/l·54,938 g/mol·0,05 l=5,933·10-4 g =0,593mg
Calculăm partea de masă a manganului în oţel.
5,96 ⋅10 −4
ω(Mn)= ⋅100 = 0,12 %
0,5000
Răspuns: 0,12%

Constanta de disociere a acidului HA este egală cu K=1,00·10-4. La lungimea de undă λ coeficientul molar
λ
de absorbţie a formei ionizate ε A− = 250 , iar forma moleculară HA nu absoarbe. La lungimea de undă
indicată şi l=1,00 cm calculaţi: a) absorbanţa soluţiei HA cu C=0,1 M; b)absorbanţa soluţiei HA cu
C=0,01M. c) calculaţi valoarea abaterei relative de la legea Bouguer-Lambert-Beer la diluarea soluţiei
HA 0,1M de zece ori.
Rezolvare:
a) Cînd C(HA)=0,1 M α<0,05, atunci
[A]= K a C = 1,00 ⋅10 −4 ⋅ 0,1 = 3,16 ⋅10 −3 M
λ
[ ]
A= ε A− l A = 250 ⋅ 1,00 ⋅ 3,16 ⋅ 10 = 0,790
− −3

b) Cînd C(HA)=0,01 M α>0,05, atunci

[A-]2 + 1,00·10-4[A-] – 1,00·10-6 =0
−4
+ 1,00 ⋅10 −8 + 4 ⋅1,00 ⋅10 −6
[ A ] = −1,00 ⋅10
−

2
= 9,51 ⋅10 −4 M
λ
[ ]
A= ε A− l A = 250 ⋅ 1,00 ⋅ 9,51 ⋅ 10 = 0,238
− −4

Valoarea abaterei relative de la legea absorbţiei luminii δ se calculează după formula:

qA − Ai
δ = d 100% ,
Ai
unde q- gradul de diluare a soluţiei; Ad şi Ai – absorbanţele soluţiilor diluată şi respectiv iniţială.
10 ⋅ 0,238 − 0,790
δ= 100 = 201 %
0,790
Valoarea δ=201% arată că abaterea de la legea de bază a absorbţiei luminii este pozitivă.
1. Să se transforme următoarele valori de absorbanţă, în T%:
a)0,21; b) 0,65; c)0,78; d)0,04; e) 1,21; g)0,001.
Răspuns: a)61,7%; b) 22,4%; c)16,6%; d)91,2%; e)6,17%; g)99,8%.

2. Să se transforme următoarele valori de T%, în A:

a)32%; b)5,4%; c)72%; d)52%.
Răspuns:a)0,495; b)1,27; c)0,143; d)0,284.

3. Să se calculeze absorbanţa următoarelor soluţii:

a)soluţie 1,03·10-3M; ε=720; l=1,00cm
b)soluţie 3,2·10-5M; ε=30000; l=1,00cm
Răspuns: a)0,742; b)0,96.

4. Să se calculeze absorbtivitatea molară a următoarelor soluţii:

a) A=0,71 C=1,1·10-4M l=1,00cm
b) A=0,53 C=4,5·10-4M l=10,0 cm
c) A=1,2 C=4,7g/l l=1,0cm Mr=120
d) A=0,45 C=3,1mg/ml l=2,0cm Mr=73
Răspuns:a)6455; b)118; c)30,6; d)5,30.

5. Care este absorbtivitatea molară a unui compus avînd o masă moleculară de 192, dacă o soluţie de
0,015% are o transmitanţă de 27%, cînd se foloseşte o cuvă cu grosimea stratului absorbant de 1,0cm.
Răspuns:730 l·mol-1·cm-1

6. Amoniacul poate fi determinat pe cale spectrofotometrică, folosind reactivul Nessler. O probă de apă
potabilă de 500 ml a fost alcalinizată şi vaporii de amoniu au fost distilaţi. Aceştia au fost colectaţi, s-a
adăugat reactiv Nessler şi s-a diluat la 250ml. La 425 nm absorbanţa este egală cu 0,461. S-a preparat un
standard prin dizolvarea a 3,1410g de NH3 la un litru de soluţie, iar din acesta s-a luat o porţie de 10 ml
care a fost diluată pînă la un litru. Din această soluţie s-a luat o porţie de 25 ml, s-a adăugat reactiv
Nessler şi s-a diluat la 100 ml. Absorbanţa acestei soluţii este egală cu 0,515. Să se calculeze cantitatea de
NH3 din proba de apă, în mg.
Răspuns:1,758 mg

7. Un copmplex solubil MX+ disociază conform reacţiei:

MX+ ⇔ M+ + X-
La 500 nm, ionul metalic, M+ şi ligandul X nu prezintă absorbţie, dar complexul MX+ are. O soluţie de
2,10·10-4 M în MX+ are o absorbanţă de 0,481 la 560 nm într-o cuvă de 1,0 cm. S-a preparat o altă soluţie
luînd 10 ml de soluţie M+ 1,28·10-3 M şi 10 ml de soluţie de X 1,31·10-3 M şi s-a diluat apoi într-un balon
cotat de 100,00 ml. Ştiind că această soluţie are o absorbanţă de 0,278, să se calculeze constanta de
formare pentru complexul MX+.
Răspuns:1,98·106

8. Colesterolul din sînge este determinat prin izolarea lui cu ajutorul CHCl3. Acest extract de CHCL3 este
tratat cu anhidridă acetică şi H2SO4 concentrat, culoarea produsă fiind măsurată la 630 nm. O probă de
singe de 10,0 ml a fost tratată în acest mod, determinîndu-se o absorbanţă de 0,518 (s-a folosit o cuvă de
1,0 cm).Ştiind că volumul extractului final de CHCl3-anhidridă acetică-H2SO4 a fost de 10,0 ml şi că o
porţie de 1,00ml dintr-o soluţie standard de colesterol (50 mg/l) tratată în acelaşi fel a avut o absorbanţă
de 0,462, să se calculeze cantitatea de colesterol în mg/100 ml de sînge.
Răspuns:5,61 mg/100 ml

9. O soluţie care conţine un amestec de tetraciclină şi epitetraciclină are o absorbanţă de 0,67 la 254
nm şi de 0,72 la 267 nm. Să se calculeze raportul dintre tetraciclină şi epitetraciclină, dacă
absorbtivităţile molare pentru tetraciclină sînt 16000 şi 19000 la 254 şi respectiv, 267 nm, iar
pentru epitetraciclină 16000 şi 15000 la 254 şi respectiv 267 nm.
Răspuns: 1,22

10. O soluţie de clorhidrat de procaină de 10,0 mg/l are o absorbanţă de 0,65 la 290 nm. Ce
concentraţie are soluţia care are o absorbanţă de 0,93? Să se calculeze absorbtivitatea molară a
clorhidratului de procaină la 290 nm, ştiind că are o masă moleculară de 272,8.
Raspuns: 14,3 mg/l; 17730 l mol-1 cm-1

11. O probă de oţel cu masa 0,1000 g a fost dizolvată în 100 ml acid. O parte alicotă 15ml a fost
trecută într-un balon cotat cu volumul 50,0 ml, tratată cu reactivul special, şi din graficul de
calibrare s-a determinat că conţine 0,123 mg de nichel. Determinaţi conţinutul procentual de
nichel în proba de oţel.
Raspuns: 0,82%

12. În probele de oţel conţinutul de molibden este aproximativ de 0,3%. Calculaţi ce masă de oţel
este necesară de dizolvat în 100,00 ml , încît conţinutul de molibden în soluţia de analizat să nu
fie mai mare de 0,5 mg. Soluţia de analizat se prepară prin diluarea unei părţi alicote (20 ml) într-
un balon cotat de 50 ml.
Răspuns:0,833 g

13. Calculaţi coeficientul molar de absorbţie al soluţiei, care conţine 0,24 mg de cupru într-un volum
de 250 ml, dacă absorbanţa măsurată într-o cuvă de 2,0 cm este egală cu 0,14.
Răspuns:4375 l·mol-1·cm-1

14. Coeficientul molar de absorbţie al compusului colorat al nichelului cu dimetilglioxima la λ=406

nm este egal cu 12000 l·mol-1·cm-1. Calculaţi concentraţia minimală a nichelului (mg/ml), care
poate fi determinată prin metoda fotometrică, folosind o cuvă de 5,0 cm, dacă absorbanţa
minimală înregistrată de aparat constituie 0,02.
Răspuns:1,96·10-5 mg/ml

15. Pentru a doza cuprul într-un aliaj, o probă cu masa de 0,325 g a fost dizolvată în acid, trecută într-
un balon cotat de 250 ml şi transformată sub formă de tetraamoniacat. Absorbanţa măsurată într-o
cuvă de 2,0 cm este egală cu 0,254. Calculaţi conţinutul (%) al cuprului în aliaj, dacă ε=423.
Răspuns: 1,5%

16. Transmitanţa soluţiei complexului fierului cu acidul sulfosalicilic ce conţine 0,115 mg de metal în
25,0 ml de soluţie este egală cu 54,5% şi grosimea stratului absorbant 2,00 cm. Calculaţi
coeficientul molar de absorbţie al complexului.
Răspuns: 1,60·103 l·mol-1·cm-1.

17. Coeficientul molar de absorbţie al 8-oxichinolinatului de aluminiu în cloroform la λ=395 nm este

egal cu 6,7·103. Calculaţi:
a) grosimea stratului absorbant al soluţiei complexului extrase în cloroform, 1ml conţine 1,62 µg
aluminiu, dacă absorbanţa este egală cu 0,201;
b) valoarea transmitanţei a soluţiei complexului 2,50·10-5 M, măsurată într-o cuvă l=3,00 cm;
c) concentraţia aluminiului (mg/ml) în soluţia complexului în cloroform, dacă absorbanţa este 0,213
şi l=2,00 cm.
Răspuns: a) l=0,50 cm; b)T=31,4%; c) C=0,43 mg/ml
 18. Exprimaţi absorbanţa prin transmitanţă (%)
a) 0,064; b)0,765; c)0,318.
Răspuns:a) 86,3%; 48,1%; 36,6%.

19. Transformaţi valorile transmitanţei în absorbanţă.

a)19,4%; 0,863%; 27,2%.
Răspuns:a)0,712; 0,565; 1,00.

20. Coeficientul molar de absorbţie al complexului bismutului(III) cu tioureea la λ=470 nm este egal
cu 9,3·103 l·mol-1·cm-1.
a) Ce absorbanţă are soluţia complexului cu C=6,2·10-5M măsurată în cuvă cu l=1,00 cm?
b) Care este transmitanţa(%) a acestei soluţii?
c) Ce concentraţie trebuie să aibă soluţia, încît absorbanţa să fie egală cu cea determinată în p.a),
dacă se va folosi o cuvă cu l=5,00 cm?
Răspuns: a)0,577; b)26,5%; c)1,24·10-5M.

21. La un volum de 25 ml de soluţie, ce conţine 3,8 µg/ml de Fe(III) se adaugă un exes de KSCN şi se
aduce la cotă într-un balon cotat de 50,00ml. Care va fi absorbanţa soluţiei obţinute măsurată la
λ=580 nm într-o cuvă de 2,5 cm, dacă ε=7,0·103 l·mol-1·cm-1.
Răspuns: 0,595

22. Folosind mărimile date, determinaţi necunoscutele X.

Absorbanţa A Coeficientul Grosimea stratului , cm Concentraţia
molar de
absorbţie ε
a) 0,345 X 2,00 4,25·10-4M
4
b) X 3,70·10 1,75 1,20µg/ml (Mr=325)
3
c) 0,176 5,20·10 X 2,26·10-5M
4
d) 0,982 2,75·10 0,980 X mol/l

Răspuns: a)406; b)0,239;c)1,50;d) 3,64·10-4

23. O probă de fier a fost solubilizată şi adusă cu apă distilată pînă la un volum egal cu 250 ml. O
parte alicotă 5ml de soluţie de analizat şi 5ml acid sulfosalicilc (10%) au fost trecute într-un balon
cotat de 50,00 ml şi aduse cu apă distilată pînă la cotă. Absorbanţa soluţiei măsurată într-o cuvă cu
grosimea stratului 3,00 cm este 0,85. Calculaţi masa unei probe ce conţine 90% fier, necesară pentru
prepararea soluţiei, dacă absorbtivitatea este 3500.
Răspuns:0,1134 g

24. Coeficientul molar de absorbţie a ditizonatului de cupru la λ=550 nm este 4,52·104. Ce parte de
masă de cupru poate fi dozată, dacă dintr-o probă de 1,0000 g se obţine 25 ml soluţie, iar folosind o
cuvă cu l=5,00 cm avem posibilitatea să măsurăm absorbanţa minimală 0,02?
Răspuns: 1,4·10-5%

25. Să se determine conţinutul de cupru (g/l) în apa reziduală , dacă pentru analiză în două baloane
cotate a fost trecute cu pipeta volume egale de apă (100ml). In balonul al doilea s-a adăugat 10,00 ml
soluţie standard de CuSO4 cu T(Cu)=0,001g/ml. În ambele baloane au fost adăugate soluţie de
amoniac şi aduse la cotă cu apă distilată, apoi măsurate absorbanţele în condiţii identice. Valorile
obţinute sunt: Ax=0,240; Ax+st=0,380.
Răspuns: 1,71g/l
 26. Pentru determinarea fierului în apele reziduale, o probă de apă cu volumul 100,00 ml a
fost vaporizată pînă la 2 ml, trecută apoi într-un balon cotat de 25 ml în care s-a adăugat
o-fenantrolină şi apă distilată pînă la cotă. Absorbanţa soluţiei colorate obţinute măsurată
într-o cuvă cu l=1,00 cm este egală cu 0,460. Calculaţi conţinutul fierului (mg/l) în proba
analizată, dacă absorbtivitatea molară este egală cu 1100 l·mol-1·cm-1.
Răspuns: 23,5 mg/l

27. Coeficienţii molari de absorbţie a formei moleculare (HA) şi ionizate (A-) a acidului
benzoic la λ=286 nm sînt respectiv ε HA = 450 , ε A = 50 , iar constanta de disociere egală
−

cu 6,3·10-5. Calculaţi la λ=286 nm: a)absorbanţa soluţiei de acid benzoic 2,00·10-2 M ,

l=1,00 cm; b)absorbanţa soluţiei obţinută prin diluarea de 100 ori a soluţiei iniţiale,
măsurată într-o cuvă cu l=10,00 cm. Care va fi valoarea abaterei relative de la legea de
bază a absorbţie la diluarea soluţiei de 100 ori?
Răspuns: a) 0,856; b)0,560; c) -34,6%
28. Coeficientul molar de absorbţie a extractului cloroformic al complexului beriliului cu
acetilacetona în raport 1:1 la la λ=295 nm este 31600. Calculaţi conţinutul minimal (în %)
al beriliului, care poate poate fi dozat prin metoda fotometrică într-o probă cu masa
1,0000 g, dizolvată într-un balon cotat de 50,00 ml, într-o cuvă cu l=5 cm, dacă
absorbanţa minimală înregistrată este 0,025.
Reeşind din expresia legii Bouguer-Lambert-Beer calulăm concentarţia minimală dozată
A 0,025
CM = = = 1,58 ⋅10 −7 mol / l
εl 31600 ⋅ 5
Determinăm masa beriliului în 50 ml soluţie.
1,58 ⋅10 −7 ⋅ 9,01 ⋅ 50
m= = 7,12 ⋅10 −8 g
1000
Calculăm conţinutul (%) al beriliului în proba luată pentru analiză.

m( Be ) 7,12 ⋅10 −8
m= 100 % = 100 = 7,12 ⋅10 −6 %
m( probei ) 1,0000
Răspuns: 7,12·10-8%

29. Pentru determinarea impurităţilor de aluminiu în silicaţi, o probă cu masa 0,2000 g de

silicat de magneziu a fost topită cu sodă, prelucrată cu acid şi diluată într-un balon cu
volumul 200 ml. Într-un balon cotat cu volumul 50 ml a fost trecută o parte alicotă de
soluţie de analizat 20 ml, s-a adăugat aluminonă şi apă distilată pînă la cotă. Absorbanţele
acestei soluţii şi soluţiei în care s-a adăugat 5 ml AlCl3 5·10-4 M măsurate în cuve cu
grosimea 2 cm sunt respectiv egale cu 0,25 şi 0,55.
Calculaţi conţinutul de aluminiu în silicatul de magneziu anhidru, ştiind că silicatul conţine
5% apă.
30.