Capitolul 1.

Studiu de caz

Tema: Stabilirea valorii agrotehnice (pentru irigare) a sursei de apă de suprafață- lacul
Dănceni.
Scopul lucrării: constă în determinarea parametrilor hidrochimici ai probei de apă de suprafață
din lacul Dănceni în vederea stabilirii pericolului de producere a substituției ionilor de Ca 2+ cu
ionii Na+ după parametrul raportul de adsorbție a solului (SAR), la irigarea solului cu această
apă.
Generalități
Solul are un rol esențial în economia și prosperitatea omenirii, îndeplinind numeroase funcții,
una din care este agricultura. Pentru obținerea unei roade bogate este nevoie de un management
corect al resurselor funciare agricole, altfel spus de o exploatare adecvată, fără a cauza prejudicii
stării ecologice optime a solului.
Evaluarea stării solului se efectuează prin determinarea compoziției complexului adsorbtiv al
solului (CAS). Rolul major revine ionilor de Ca 2+, responsabili de structura și rezistența
mecanică a solului.
Lucrările agrotehnice au un impact decisiv asupra stării CAS, îndeosebi aplicarea
îngrășămintelor și irigarea, deoarece se produce substituția ionilor din CAS cu cei fie din
compoziția îngrășămintelor, fie cu cei din compoziția apei de irigare. Din acest motiv este
necesar de a monitoriza regulat starea reală a CAS, și de a aplica măsurile necesare pentru
restabilirea calității acestuia, cum ar fi amendamentele.
Irigarea are un impact decisiv, deoarece este necesară atât pentru creșterea și dezvoltarea
culturilor agricole, aprovizionând plantele cu elementele necesare, alături de sol și îngrășăminte,
este mediul principal de realizare a reacțiilor biochimice in vivo, precum și participă în procesele
de sorbție ale CAS. Astfel compoziția apei folosită pentru irigare în mod direct determină
calitatea solului, o sursă de apă ce nu corespunde cerințelor într-un timp foarte scurt va duce la
scăderea fertilității solului.
La alegerea sursei de apă pentru irigare se calculează parametrul numit raportul de adsorbție a
solului (SAR), care prognozează probabilitatea de intrare a ionilor de Na + din compoziția apei
utilizate în CAS și respectiv a potențialului de alcalinizare.
Partea practică
Determinarea macrocomponenților probei de apă de suprafață din lacul Dănceni
1. Determinarea durității totale
Principiul metodei: constă în determinarea sumei ionilor Ca 2++Mg2+ prin titrare cu sarea disodică
a acidului etilendiaminotetracetic la pH=10 în prezență de negru de eriocrom T. Este o titrare
complexonometrică, bazată inițial pe formarea complecșilor Me2+ cu indicatorul (culoarea roz),
iar apoi pe distrugerea lor cu formarea noilor complecși incolori mai stabili ai Me 2+ cu EDTANa2
și eliberarea indicatorului, care în mediul bazic are culoare albastră. Schematic aceste procese
pot fi redate prin relațiile:
2−¿→ MeHInd ¿
2+¿+ H Ind ¿
Me
+¿ ¿
2−¿+2 H ¿
MeHInd + N a2 H 2 R → Na2 MeR+ HIn d .
Mod de lucru:
 se trec 50 ml de apă de analizat într-un balon conic,
 se adaugă 5 ml soluție tampon amoniacală,
 se adaugă câteva cristale de indicator negru de eriocrom,
 se titrează cu soluție de trilon B 0,05 N, virajul culorii- roz până la albastru,
 se calculează duritatea:
C EDTA Na ∗V EDTA Na ∗1000
Dtot = 2 2
, mg-ech/l, unde:
50 ml
C EDTA Na −concentrația normală a soluției de trilon B , mol ech ./l ,
2

V EDTA Na −volumul de trilon B consumat latitrarea probei , ml .

2

2. Determinarea conținutului ionilor de Ca2+

Principiul metodei: constă în determinarea ionilor de Ca2+ prin titrare cu soluție de trilon B la
pH=12 în prezență de murexid. Este o titrare complexonometrică, ecuațiile reacțiilor fiind
similare determinării durității totale, doar că valoarea pH-ului 12 asigură precipitarea ionilor de
Mg2+.
Mod de lucru:
 se trec 50 ml probă într-un balon conic,
 se adaugă 2 ml de NaOH 2N,
 se adaugă câteva cristale de murexid,
 se titrează cu soluție de trilon B de 0,05 N, virajul culorii- de la roz la violet,
 se calculează conținutul ionilor de Ca2+ în mgech./l:
C EDTA Na ∗V EDTA Na ∗1000
X= 2 2
, mg-ech./l
50 ml
 se calculează conținutul ionilor de Ca 2+ în mg/l:
[Ca2+]= X*20,04.
3. Determinarea conținutului ionilor de Mg2+
 conținutul ionilor de Mg2+ se determină ca diferența:
X =Dtot −¿
 se calculează conținutul ionilor Mg2+ în mg/l:
2
 ¿.
4. Determinarea conținutului de CO32- și HCO3-
Principiul metodei: constă în determinarea titrimetrică a ionilor CO32- și HCO3- prin titrare cu HCl
în prezența indicatorilor acido-bazici. Ecuațiile reacțiilor sunt:
N a2 C O3 + H 2 O → NaHC O3+ NaOH
N a2 C O 3 +2 H 2 O→ 2 NaOH + H 2 C O3
NaOH + HCl f . f . NaCl+ H 2 O
→

N a2 C O3 + HCl f . f . NaHC O 3+ NaCl

→

NaOH + HCl m. o . NaCl+ H 2 O

→

N a2 C O3 + HCl m. o . NaHC O3 + NaCl

→

NaHC O3 + HCl m. o . NaCl+ H 2 C O3.

→

Mod de lucru:
 se trec 50 ml în balon conic,
 se adaugă 2-3 pic. de fenolftaleină, dacă apare culoarea roz se titrează cu sol. HCl 0,05M
până la dispariția culorii,
 se adaugă 2-3 pic. de metiloranj,
 se titrează cu sol. HCl 0,05 M, virajul culorii- de la galben-oranj la roz.
 se calculează conținutul ionilor de CO32- (HCO3-) în mgech./l:
C HCl∗V HCl∗1000
X= , unde:
50
C HCl −concentrația sol . HCl, N ,
V HCl−volumul de HCl consumat la titrarea probei , ml.
 se calculează conținutul ionilor de CO32- (HCO3-) în mg/l:
Y = X∗30 ( 61 ) mgech ./l
5. Determinarea conținutului de Cl-
Principiul metodei: constă în determinarea turbidimetrică a ionilor de Cl-, prin măsurarea
absorbanței la lungimea de undă 485 nm.
Mod de lucru:
 se trec 40 ml apă de analizat într-un balon cotat de 50 ml,
 se adaugă 2 ml sol. HNO3 25% și se agită bine,
 se adaugă 1 ml sol. AgNO3 1,7% și se agită,
 se aduce la cotă cu apă distilată,
 se pune la întuneric pe 20 minute,

3
  se măsoară absorbanța în raport cu proba-martor (se prepară similar, în loc de apă de
analizat se adaugă apă distilată),
 se construiește curba de calibrare, folosind sol. de NaCl de concentrație exactă, se
calculează volumele necesare de sol. NaCl pentru a obține concentrațiile: 1, 12, 16, 20,
25, 45, 50 mg/l,
 se construiește dependența grafică A485=f(C, mg/l) și se determină ecuația dreptei.
6. Determinarea conținutului de SO42-
Principiul metodei: constă în determinarea turbidimetrică a conținutului ionilor de SO 42- prin
măsurarea absorbanței la lungimea de undă 400 nm.
Mod de lucru:
 în cilindru gradat de 25 ml se trec cantitativ 25 ml apă de analizat,
 se adaugă 2 ml HCl 0,5M,
 se adaugă 1 ml amestec BaCl2 cu gelatină,
 se agită bine amestecul,
 se lasă în repaus timp de 30 minute,
 se măsoară absorbanța la lungimea de undă λ=400 nm,
 se construiește curba de calibrare cu următoarele concentrații: 0, 10, 20, 30, 40, 50 mg/l,
 se construiește dependența grafică A400=f(C, mg/l) și se determină ecuația dreptei.
7. Determinarea conținutului de Na++K+
Principiul metodei: constă în determinarea prin calcul (teoretic) al conținutului ionilor de Na + și
K+ ca diferența dintre suma tuturor anionilor și duritatea totală.
Efectuarea calculelor:
 se calculează suma anionilor: Cl-, SO42-, CO32-, HCO3- în mgech./l,
 se calculează conținutul ionilor Na++K+ în mgech./l:
X =∑ ¿ ¿
 se calculează conținutul ionilor în mg/l:
Y = X∗25
 se calculează ponderea ionilor de Na+ și celor de K+, reieșind din aceea că K+ constituie
7% din conținutul sumar.
8. Calcularea mineralizării probei de apă
Mineralizarea se calculează ca suma tuturor ionilor- macrocomponenților, în mg/l.
9. Calcularea parametrului raportul de adsorbție a solului (SAR)
 parametrul SAR se calculează utilizând formula:
SAR=1,4∗¿ ¿.

4
 Dare de seamă
A fost analizată o probă de apă de suprafață din lacul Dănceni cu scopul de a determina dacă
aceasta ar putea fi utilizată pentru irigare. S-a determinat mineralizarea și parametrul SAR pentru
a compara cu datele tabelare de estimare a riscului de substituție a ionilor de Ca 2+ din CAS cu
ionii de Na+ din compoziția apei.
Pentru calcularea mineralizării probei de apă s-au determinat toți macrocomponenții prin
metodele descrise mai sus.
Inițial au fost construite curbele de calibrare pentru determinarea optică a ionilor SO42- și Cl-:
0.45
0.4 f(x) = 0.00741428571428572 x + 0.0591428571428571
R² = 0.910820039319038
0.35
0.3
0.25
A400

0.2
0.15
0.1
0.05
0
0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50
C (SO42-), mg/l

Fig.1. Curba de calibrare pentru ionii SO42-

1.4

1.2
f(x) = 0.0227990226023213 x + 0.0268521686010995
1 R² = 0.998324155467122

0.8
A485

0.6

0.4

0.2

0
0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50
C (Cl-), mg/l

Fig.2. Curba de calibrare pentru cloruri

5
Ulterior au fost calculate conținuturile tuturor ionilor și calculată mineralizarea, rezultatele sunt prezentate în tabelul 1.
Tabelul 1.
Conținutul macrocomponenților

Punctul Dtot Ca2+ Mg2+ Na++K+ SO42- Cl- CO32- HCO3- Σi

de
mg- mg- mg- mg- mg- mg- mg- mg-
captare mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l
ech/l ech/l ech/l ech/l ech/l ech/l ech/l ech/l
lacul
Dăncen 10,4 1,6 32,1 8,8 107,0 10,1 253,6 3,6 171,5 2,5 87,6 1,3 39,0 13,2 805,2 1496

Pentru calcularea parametrului SAR preliminar s-a calculat ponderea ionilor de Na+ din suma Na++K+:
10,1 mg-ech/l.......................100%
93 %∗10,1 mg−ech /l 1,4∗9,4
x mg-ech/l............................93%, de unde x= =9,4 mg−ech/l, respectiv: SAR= =4,08.
100 % √10,4
Rezultatele obținute au fost comparate cu datele tabelare (tabelul 2).
Tabelul 2.
Pericolul de producere a substituției ionilor de Ca2+ cu Na+ după parametrul SAR
Mineralizarea, Pericolul de producere a substituției ionilor Ca2+ cu Na+ după SAR
g/l redus mediu înalt destul de înalt
<1 8-10 15-18 22-26 >26
1-2 6-8 12-15 18-22 >22
2-3 4-6 9-12 14-18 >18
>3 2-4 6-9 11-14 >14

6
S-a constatat că nu există pericol de producere a substituției ionilor de Ca2+ din CAS cu ionii de Na+ din compoziția apei analizate.

7
Concluzii
1) A fost analizată o probă de apă din lacul Dănceni, cu scopul de a afla dacă aceasta ar
putea fi folosită pentru irigarea solurilor în scopuri agricole, prin compararea
parametrului SAR și a mineralizării;
2) S-a constatat că proba de apă, conform rezultatelor obținute: SAR=4,08, Σi=1496 mg/l,
nu prezintă pericol de producere a substituției ionilor de Ca 2+ din structura CAS cu ionii
de Na+ din compoziția apei analizate;
3) Aspectul important în această constatare este că solul ce va fi irigat trebuie să posede un
CAS cu gradul de saturație în baze (V) mai mare decât 50%.

8
 Capitolul II. Sarcină de reflecție
Formularea argumentelor pentru afirmațiile:
 îngrășămintele chimice- factor de degradare a solurilor,
 îngrășămintele chimice- factor de protecție a fertilității solului.
Aplicarea îngrășămintelor chimice în cantități considerabile a început odată cu
industrializarea puternică și respectiv cu creșterea numărului populației, rezultată cu creșterea
cerințelor de aprovizionare cu produse alimentare.
În general îngrășămintele chimice sunt clasificate în 2 mari grupe:
 îngrășăminte minerale,
 îngrășăminte organice.
Din acest motiv pentru formularea argumentelor pro sau contra de aplicare a îngrășămintelor
trebuie neapărat de specificat tipul. Afirmația conform căreia aplicarea îngrășămintelor organice
cu obținerea produselor organice (ecologice) este benefică pentru mediul ambiant este greșită.
Din punct de vedere agrotehnic îngrășămintele minerale sunt mai rentabil de utilizat, deoarece
acestea au conținut sporit de elemente nutritive K, N, P, se aplică sub forma asimilabilă pentru
plante, se poate de calculat cu precizie înaltă în ce raport acestea vor fi consumate, prevenind
spălarea cantităților remanente de către apele naturale.
Îngrășămintele organice reprezintă dejecțiile animaliere, nămolul activ rezultat de pe urma
epurării apelor reziduale, resturi de produse vegetale, altfel spus compoziția acestora variază în
limite foarte largi. Spre exemplu în cazul dejecțiilor animaliere, compoziția este determinată de
nutrientul folosit pentru animale, din acest motiv este dificil de a determina cât mai exact
compoziția îngrășămintelor organice. Sunt aplicate cel mai des formule de aproximare după care
se calculează raporturile de elemente, spre exemplu C/N.
Trebuie de remarcat și faptul că conținutul elementelor nutritive în îngrășămintele organice
este cu mult mai scăzut, de aceea este nevoie de aplicat cantități considerabile pentru a suplini în
sol necesarul cu aceste elemente, spre exemplu 10-15 t/ha de dejecții rezultate de la crescătoriile
de păsări, sau 5-7 t/ha de dejecții rezultate de la ferme de porcine [1].
1. Îngrășămintele chimice- factor de degradare a solurilor
Însăți fenomenul de agricultură presupune schimbarea compoziției mediului ambiant, prin
formarea unor ecosisteme mai puțin stabile (agroecosisteme), care necesită un monitoring bine
dirijat și orice neglijență, chiar nesemnificabilă poate avea impacte considerabile.
Aportul principal în degradarea solului prin aplicarea îngrășămintelor îi revine dozei de
administrare. Astfel cantități mari induc multiple schimbări în complexul adsorbtiv al solului
(CAS), principalele fiind substituția ionilor de Ca2+ și Mg2+ cu cei de Na+, ceea ce induce la

9
micșorarea stabilității mecanice a solului și creșterea pH-ului, însă mai frecvent se întâlnește
fenomenul invers- acidifierea puternică datorată anionilor de NO3- sau alții, pe lângă aceasta
concomitent are loc și substituția ionilor de H + și Al3+ cu cationii bazici din îngrășământ (de
exemplu cu ioni de K+) ceea ce induce la plasarea acidității de schimb pe post de aciditate liberă
[2]. Astfel ionii Al3+ având o toxicitatea foarte mare asupra plantelor, inhibă creșterea și
dezvoltarea acestora, respectiv fertilitatea solului scade brusc, totodată microorganismele din sol
deasemenea mor, ceea ce dereglează procesele de mineralizare a substanțelor organice, altfel
spus se perturbă considerabil starea ecologică normală a solului ca mediu de viață.
Cantități excesive de îngrășăminte minerale sunt periculoase pentru om, deoarece plantele au
proprietatea de a acumula substanțele nutritive, îndeosebi nitrații. Nimerind în organismul uman
aceștia provoacă diverse efecte, ca de exemplu methemoglobinemia (legarea nitriților de către
poziția distală (a VI-a) a hemului din componența hemoglobinei), cancer provocat de N-
nitrosamine, formate în urma nitrozării aminelor secundare și terțiare de către ionii nitriți,
dereglarea sistemului circulator (NO are proprietăți de relaxant, în cantități mari poate avea
efecte letale). Ionii de fosfat au impact asupra mediilor acvatice de suprafață, odată ce pătrund
într-un bazin acvatic ușor conduc la fenomenul de eutrofizare.
Modificarea pH-ului are și consecințe directe, majoritatea culturilor agricole fiind vulnerabile
la modificările acestuia. În cazul în care reacția solului devine puternic acidă are loc dizolvarea
metalelor grele sub formă de ioni liberi, care în concentrații foarte mici sunt capabili să stopeze
creșterea și dezvoltarea plantelor.
Aplicarea îngrășămintelor organice la fel au diverse impacte negative în cazul aplicării
incorecte. În cazul în care acestea se aplică direct având o umiditate mare, fără a fi uscate și
maturate (pentru a avea loc procesul de mineralizare- mărirea conținutului de elemente nutritive)
apare riscul de producere a fenomenului de tasare a solului [3].
Dacă se aplică cantități cu mult peste limita necesară este posibil un fenomen mult mai
periculos, este vorba despre dereglarea proceselor de mineralizare a compușilor organici, din
cauza cantităților excesive de compuși organici din compoziția îngrășământului, astfel
microorganismele autohtone nu sunt capabile să asigure viteza optimă de mineralizare, care la
rândul ei asigură circuitul normal al elementelor în litosferă, iar pe de altă parte sunt introduse
culturi alohtone de microorganisme, care metabolizează produși nespecifici pentru compoziția
normală a solului.
Cazul enunțat mai sus, precum că îngrășămintele măresc pH-ul solului se referă preponderent
la îngrășămintele organice. Este o trăsătură specifică pentru toate tipurile de îngrășăminte
organice, datorită în special a sărurilor organice de Na+ rezultate de pe urma proceselor de

10
descompunere biochimică. Respectiv are loc un fenomen dublu- modificarea reacției solului și
sărăcirea CAS în cationii metalelor alcalino-pământoase.
Un impact negativ, mai rar întâlnit, este introducerea bacteriilor patogene odată cu
administrarea îngrășămintelor organice, în cazul în care acestea nu au fost tratate conform
regulilor prestabilite (întâlnit la gospodăriile îndividuale/particulare).
2. Îngrășămintele chimice- factor de protecție a fertilității solului
În cazul în care dozele de îngrășăminte sunt administrate corect, preventiv solul fiind
prelucrat cu CaCO3 pentru a păstra valoarea pH-ului solului și a îmbogăți CAS cu ioni de Ca 2+,
atunci îngrășămintele chimice devin un factor important de protecție a fertilității solului.
Deși sunt numeroase afirmații conform cărora îngrășămintele minerale au impact doar
negativ, acestea la o administrare corectă pot deveni o sursă importantă de elemente necesare
pentru a îmbogăți solul. Astfel, la calcularea corectă a cantităților se minimizează riscul de
pătrundere a îngrășămintelor minerale în apele subterane sau de suprafață din apropiere. Se
exclude acumularea în plante a nitraților (pericol pentru om).
Totuși o acțiune mai pronunțată asupra fertilității solului o au îngrășămintele organice.
Totodată și din punct de vedere economic sunt mai avantajoase. Acest tip de îngrășăminte au o
contribuție enormă asupra multor componente și proprietăți ale solului. În cazul aplicării
cantităților necesare are loc îmbogățirea CAS cu ioni de Ca2+, K+, se mărește cantitatea de
humus, în urma proceselor de mineralizare. Acestea la rândul lor induc ameliorarea altor
proprietăți importante ale solului și anume: crește porozitatea, grație structurii CAS și
humusului, se mărește capacitatea de reținere a apei.
Îngrășămintele chimice organice sunt binevenite pe solurile cu reacție acidă, acestea măresc
pH-ul, care conduce la legarea ionilor Al3+ și metalelor grele și la nimicirea bacteriilor patogene
active la valorile pH-ului acid. Însă acest fenomen este posibil doar la o aplicare permanentă a
acetui tip de îngrășăminte.
Există a 3-a modalitate de administrare a îngrășămintelor și anume- îngrășămintele mixte. Pe
contul conținutului sporit de elemente nutritive din compoziția îngrășămintelor se dezvoltă foarte
rapid microorganismele azotofixatoare, benefice pentru culturile agricole.
În ultimii 20 de ani se practică introducerea, odată cu îngrășămintele, a bacteriilor care
nimerind în interiorul plantei fixează azotul molecular.
Așadar sunt diferite argumente pro și contra pentru utilizarea îngrășămintelor, fie organice, fie
minerale, concluzia este că trebuie corect de monitorizat aplicarea acestora, respectând toate
procedurile necesare. De fapt este foarte complicat, pentru că este necesar de ținut cont de un șir
enorm de factori, dintre care și capacitatea de asimilare a culturii agricole cultivate.

11
Bibliografie
1) Proiecte și atestate. Poluarea solului cu agenți contaminanți. 12.11.2017. Disponibil pe
Internet:http://cristisorin.blogspot.md/2012/09/poluarea-solului-cu-agenti-
contaminanti.html;
2) Proiecte și atestate. Poluarea solului cu pesticide și exces de îngrășăminte. 12.11.2017.
Disponibil pe Internet: http://cristisorin.blogspot.md/2012/09/poluarea-solului-cu-
pesticide-si-exces.html;
3) Земледелие. Влияние удобрений на почву. 12.11.2017. Disponibil pe Internet:
http://racechrono.ru/osnovy-ucheniya-o-pochvah/5778-vliyanie-udobreniy-na-
pochvu.html;
4) Bugă I. Rezumatul tezei de doctorat, 2010. CERCETĂRI PRIVIND INFLUENȚA
APLICĂRII FERTILIZANȚILOR CHIMICI ȘI A PESTICIDELOR ASUPRA
ACTIVITĂȚII BIOLOGICE ȘI ASUPRA ALTOR PROPRIETĂȚI ALE SOLURILOR
DIN CÂMPIA CRIȘURILOR. 12.11.2017. Disponibil pe Internet:
http://webbut.unitbv.ro/teze/rezumate/2010/rom/BugaOnetAurelia.pdf.

12