METODE DE SEPARARE

Separarea unui amestec de ioni pe răşini schimbătoare de

anioni(anioniţi)

I. Metoda statică
de determinare a capacităţii de schimb ionic
a unei răşini schimbătoare de anioni
Principiul metodei
Capacitatea de schimb reprezintă numărul de mechivalenţi (mval) de ioni schimbaţi de
unitatea de masă de răşină uscată sau de unitatea de volum de răşină gonflată, regenerată şi
spălată.
Reacţia de schimb ionic care stă la baza acestei metode este:

R-OH + HCl R-Cl + H2O

În metoda statică de determinare a capacităţii de schimb, răşina se aduce în contact cu un

volum constant de soluţie de HCl, de diferite concentraţii. După timpul necesar schimbului ionic,
se măsoară pH-ul fiecărei soluţii şi se reprezintă grafic pH-ul în funcţie de numărul de
mechivalenţi HCl/volum de răşină.

pH

mechiv. HCl mval HCl

0,1 0,2 0,3 0,4 0,5
Vanionit mL  mL anionit

Modul de lucru
În pahare Erlenmayer de 100-200 mL se adaugă volume de apă distilată şi volume de HCl
0,1N conform tabelului.
Se adaugă în fiecare pahar 2 spatule de anionit gonflat, regenerat şi spălat.
Vanionit=2 x 8,6 mL = 17,2 mL

Se agită soluţia cu anionit din fiecare pahar şi după câteva minute se măsoară pH-ul
folosind un pH-metru cu electrod combinat de pH.
Se reprezintă grafic pH = f(mechiv HCl/Vanionit). Valoarea de pe abscisă corespunzătoare
mijlocului saltului de pH reprezintă capacitatea de schimb. Mijlocul saltului se poate determina
grafic sau prin calculul derivatelor (ca la curbele de titrare pH-metrică).
 Nr VH2O VHCl Vf CHCl eHCl mval HCl pH
crt mL anionit Anionit Anionit
puternic slab
mL mL mL Cn mechiv bazic bazic
1 100 0 100 0 0 0
2 96 4 100 0,004 0,40 0,023
3 92 8 100 0,008 0,80 0,046
4 80 20 100 0,020 2,00 0,116
5 60 40 100 0,040 4,00 0,232
6 20 80 100 0,080 8,00 0,465
7 0 100 100 0,100 10,00 0,581
Vt (mL) 448 252 - - - - - -

 HCl C  VHCl 0,1  VHCl

C    10 3  VHCl
Vf Vf 100

e HCl  C HCl  VHCl

II. Separarea unui ameste de ioni Cu(II) – Zn(II)

pe răşină schimbătoare de anioni (anioniţi)
Principiul metodei
Ionii cupru şi zinc formează cu acidul clorhidric combinaţii complexe cu stabilităţi diferite,
în funcţie de concentraţia ligandului: ionul Zn2+ se complexeaza cu soluţie HCl 0,05M, iar ionul
Cu2+, cu soluţie HCl 2,5M.
În prezenţă de HCl 2,5M ionul cupru formează un anion complex [CuCl4]2-, în timp ce
ionul de zinc rămâne sub formă de cationi Zn2+ sau complecşi puţin stabili. Cei doi ioni pot fi
separaţi prin trecere printr-o coloană cu răşină schimbătoare de anioni, şi eluare cu soluţie HCl
2,5M. După îndepărtarea completă a ionilor de cupru prin spălare cu HCl 2,5M, se poate elua
zincul cu HCl 5  10-2M. Pentru a monitoriza separarea, se trasează curbele de eluare.

Modul de lucru
1) Regenerarea răşinii
Răşina schimbătoare de anioni puternic bazică Vionit AT-1 aflată într-o coloană de sticlă, se
activează în forma Cl- prin spălare cu HCl 1M (2-3 ori volumul răşinii) şi apoi se spală cu apă
distilată până la reacţie negativă pentru ionii Cl- (reacţie cu AgNO3).
Atenţie ! Volumul solutiei din coloana cu răşina trebuie să depăşescă cu cel putin 1 cm stratul
răşinii.
2) Aducerea probelor în coloană
Prin coloană se trece un volum de soluţie HCl 2,5M cel puţin egal cu volumul coloanei, cu
viteza de 1mL/minut. În pâlnia de la capătul coloanei, se pun 15 mL HCl 2,5M şi proba (2 mL
soluţie Cu2+ şi 2 mL Zn2+), se omogenizează amestecul prin rotirea uşoară a pâlniei şi se trece
soluţia prin coloană cu viteză mică (0,5 mL/minut).
3) Eluare Cu2+
Din momentul în care începe să treacă soluţia de HCl 2,5M cu probă prin coloană, efluentul se
prinde, succesiv în cilindrii gradaţi de 5 mL, în porţiuni de câte 4 mL, până se obţine o probă de
efluent care nu mai conţine Cu2+. În fiecare cilindru gradat se aduc volume mici de NH3 concentrat
şi se aduce la 5 mL cu apă distilată. Se citeşte absorbanţa la λ=600 nm, faţă de apă distilată. Pentru
stabilirea cantităţii de cupru din fiecare fracţiune de efluent, se foloseşte un singur etalon de Cu 2+.
Se trasează curba de eluare a cuprului.
4) Eluare Zn2+
Zincul rămas fixat în răşină se eluează cu HCl 0,05M (15 mL). Soluţiile de efluent se
colectează în cilindrii gradaţi de 5 mL, succesiv, în porţiuni de câte 4 mL. Se continuă eluarea
până se obţine o probă de efluent fără zinc. În fiecare fracţiune de efluent, se determină zincul prin
titrare cu o soluţie 0,05M de complexon III, folosind ca indicator murexid. Se trasează curba de
eluare a zincului.

Determinarea concentraţiei ionilor Cu2+ din efluent

Metoda I - Determinarea spectrofotometrică a concentraţiei
ionilor Cu2+ din efluent
1. Preparare soluţia etalon
2 mL soluţie CuSO4 Cn=0,1N (Cm=0,05M, C=3,176 mg Cu2+/mL)
+8 mL NH3 concentrat
--------------------------------
10 mL soluţie complex [Cu(NH3)4]2+ colorată albastru intens
Concentratia soluţiei de complex, egală cu concentraţia Cu2+, se calculează
Ci  Vi=Cf  Vf

mgCu 2
3,176  2mL
Ci  Vi mL mgCu 2 mgCu 2
Cf    0,6350  635
Vf 10mL mL L
mmol
Ci , m  Vi 0,05  2mL
mL mmolCu2  mmol mol
C f ,m    0,01  0,01  0,01
Vf 10mL mL mL L

2. Se măsoară absorbanţa soluţiei etalon la λ=600 nm.

3. Se tastează concentraţia soluţiei etalon:

E
C N
T
E
0 . 6 3 5 R

4. Se determină concentraţiile soluţiilor de efluent preparate la fel ca soluţia etalon.

4 mL soluţie efluent
1 mL NH3 concentrat
---------------------------------
5 mL soluţie finală
5. Se completează tabelul:

Nr. Vefluent VCu 2 Vf A CCu 2 F CCu 2 ,efluent

crt.
CCu 2  F
λ=600nm mgCu 2
mL mL mL mgCu 2
mL
mL
0 0 0 0 0 0
1 4 4 5 5/4=1,25
2 8 4 5 5/4=1,25
3 12 4 5 5/4=1,25
 4 16 4 5 5/4=1,25
5 20 4 5 5/4=1,25

Metoda II. Determinarea concentraţiei ionilor Cu2+ din efluent prin titrare complexometrică

Soluţiei de complex preparată la Metoda I, i se adaugă o spatulă de indicator murexid (1:100

NaCl) şi se titrează cu soluţie standard de complexon III 0,05M/NaOH până la virajul culorii de la
galben–verzui la violet. Se calculează concentraţia ( ACu 2  63,54) .
e Cu 2  eEDTA,eq.
Cm,Cu 2  VCu 2  Cm, EDTA  FEDTA  VEDTA,eq.
Cm, EDTA  FEDTA  VEDTA,eq
Cm,Cu 2 
VCu 2
mgCu 2
CCu 2  Cm,Cu 2  ACu 2
mL

Nr. Vefluent VCu 2 Vf F CCu 2 CCu 2 ,efluent

crt.
CCu 2  F
mL mgCu 2
mL mL mgCu 2
mL
mL
1 4 4 5 5/4=1,25
2 8 4 5 5/4=1,25
3 12 4 5 5/4=1,25
4 16 4 5 5/4=1,25
5 20 4 5 5/4=1,25

Spectrul de absorbtie al complexului tetraaminocupric

0,9

0,8

0,7

0,6

0,5
A
0,4

0,3

0,2

0,1

0
400 500 600 700 800 900
Lung. de unda

Spectrul de absorbţie al complexului Cu[(NH3)4]2- în intervalul 400-900nm

 Determinarea concentraţiei ionilor Zn2+ prin titrare complexometrică
Se colectează câte 4 mL soluţie efluent în eprubete gradate. Se transvazează soluţia din
eprubetă în pahar Erlenmayer, adăugând şi apa de clătire a eprubetei.
Se titrează soluţia conţinând Zn2+ folosind una din metodele următoare:
Metoda I Metoda II
A: Soluţie de analizat A: Soluţie de analizat
Xilenoloranj : KNO3 =1:100 Soluţie NH3/NH4Cl până la pH= 8-9
suficientă hexametilentetraamină pentru a Murexid : NaCl= 1:100
obţine o coloraţie roz-violet. Se va obţine o soluţie colorată în galben.
B: Soluţie standard EDTA 0,01M/NaOH B: Soluţie standard EDTA 0,01M/NaOH
C: Titrare complexometrică C: Titrare complexometrică
Virajul indicatorului de la roz-violet la galben. Virajul indicatorului de la galben la violet.

Calculul concentraţiei de Zn2+ ( AZn 2  65,38) :

e Zn 2  eEDTA,eq.
Cm,Zn 2  VZn 2  Cm, EDTA  FEDTA  VEDTA,eq.
Cm, EDTA  FEDTA VEDTA,eq mol 2 
Cm, Zn 2  Zn
VZn 2 L
mg 2 
CZn 2  Cm , Zn 2  AZn 2 Zn
mL

Nr. Vefluent VZn 2 VEDTA CZn2+ CZn2+

crt. 0,01M mg 2 
mL mL moli/L Zn
mL mL
1 24 4
2 28 4
3 32 4
4 36 4
5 40 4

Curba de eluare
După determinarea concentraţiilor celor doi ioni prin metodele de mai sus, se reprezintă
grafic concentraţia Cu2+ funcţie de volumul de eluent preluat şi apoi concentraţia Zn2+ funcţie de
volumul de eluent, obţinându-se astfel curba de eluare.

C
mg/mL

Curba Curba
eluare eluare
Cu2+ Zn2+

4 8 12 16 20 24 28 32 36 40 Vefluent (mL)
Exemplu de determinare a concentraţiilor celor doi ioni şi trasarea curbei de eluare:

Determinarea Cu2+ şi Zn2+ cu răşini schimbătoare de anioni

Determinarea spectrofotometrică a Cu2+

Nr. Vefluent VCu 2 Vf A CCu 2

crt.
λ=600nm mg 2 
mL mL Cu
mL mL

1 4 4 5 0,029 0,0228
2 8 4 5 0,514 0,4190
3 12 4 5 0,217 0,1769
4 16 4 5 0,009 0,0073
5 20 4 5 0,011 0,0090

Determinarea complexonometrică a Zn2+

Nr. Vefluent VZn 2 VEDTA C Zn 2
crt. 0,01M
mg 2 
mL mL Zn
mL mL
1 24 4 0,53955
2 28 4 0,04905
3 32 4 0,040875
4 36 4 0,03270
5 40 4 0,01270

0,6

0,5

0,4
C (mg/mL)

0,3

0,2

0,1

0
0 4 8 12 16 20 24 28 32 36 40
-0,1
Volum efluent (mL)

Curba de eluare a amestecului de complecşi ai Cu2+ şi Zn2+

pe o răşină schimbătoare de anioni