Sunteți pe pagina 1din 63

ÎNGRIJIRI ACORDATE PACIENTELOR

CU NEOPASM VULVAR

1
MOTTO!

,,Ceea ce nu trăim la timp, nu trăim niciodată”.


Octavian Paler

2
CUPRINS

ARGUMENT……………………………………………………………………………..4
CAPITOLUL I ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA APARATULUI
GENITAL FEMININ…………………………………………………………………5
Anatomia aparatului genital feminin………………………………………………….5
Fiziologia aparatului genital feminine……………………………………………….11
CAPITOLU II NOȚIUNI DE EDUCAȚIE PENTRU
SĂNĂTATE …………………………………………………………………………….14
CAPITOLUL III AFECȚIUNI ALE VULVEI ȘI VAGINULUI…15
3.1 Afecțiunile vulvei……………………………………………………………………..15
3.1.1. Anomalii ale himenului…………………………………………………………..15
3.1.2.Anomalii ale clitorisului…………………………………………………………..15
3.1.3. Anomalii ale labiilor………………………………………………………………15
3.1.4. Anomalii vulvare prin intersexualitate………………………………………..16
3.1.5. Anomalii vulvare de ansamblu………………………………………………….16
3.1.6. Leziuni sifilitice vulvare………………………………………………………….16
3.1.7. Patologia infecțioasă vulvo-vaginală…………………………………………..17
3.2. Infecțiile vaginale……………………………………………………………………20
3.2.1. Vaginoze bacteriene……………………………………………………………….21
3.2.2. Vaginite micotice cu Candida…………………………………………………...21
3.2.3. Vaginite parazitare cu Trchomonas vaginalis……………………………….21
3.3. Alte infecții vulvo vaginale………………………………………………………..22
CAPITOLUL IV NEOPLASMUL VULVAR…………………………….23
CAPITOLU V ÎNGRIJIRI ACORDATE PACIENTELOR CU
TUMORI MALIGNE VULVARE. ……………………………………………34
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………63

3
ARGUMENT

Prin elaborarea acestui proiect mi-am propunem identificarea şi


evidenţierea modalitaţilor de evaluare, investigare, îngrijire şi recuperare a
pacientelor cu cancer vulvar, prin care să se asigure legătura de continuitate
între pregătirea teoretică dobândită în şcoală şi pregătirea practică, dobândită
prin învăţământ clinic, în spital.
Sănătatea femeii este fără îndoială bunul cel mai preţios. Organele genitale
feminine, care îndeplinesc o funcţie atât de importantă precum perpetuarea
speciei, sunt expuse unor boli, dintre care multe pot fi prevenite prin măsuri şi
practici de igienă.
Acestea au ca scop pe de o parte asigurarea dezvoltării şi funcţionarii
normale a organelor genitale, iar pe de altă parte prevenirea îmbolnavirii lor.
La femei, localizarea cancerului la nivelul vulvei este mai rară, și ține de o vârstă
mai înaintată.
Apariţia lui are diferite cauze, însă nu orice eroziune vulvară evoluează
spre cancer, această evolutie fiind în funcţie de factorii favorabili locali sau
generali. De asemenea am introdus în lucrarea mea și câtevadin afecțiunile
vulvare care au altă cauză și altă evoluție.
Prin tema de faţă dorec să pun în evidenţă importanţa acestei afecțiuni prin
acordarea unei atenţii deosebite primelor semne patognomonice.
Întrucât numărul cazurilor noi poate fi în creștere, este bine ca femeia să
fie informată corect, educată sanitar și în cazul în care se impune să fie
consiliată, îngrijită, protejată de orice traumă.

4
CAPITOLUL I
ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA ORGANELOR GENITALE
FEMININE

Aparatul genital se compune din organe genitale externe, organe genitale


interne și glandele anexe.
Sistemul reproducător la femeie, spre deosebire de cel al bărbatului,
prezintă modificări structurale, ciclice ce coincid cu fazele ciclului menstrual, la
rândul său dependent hormonal (estrogeni și progesteron).

1.1. Anatomia aparatului genital feminin

Figură 1 Organele genitale feminine


Organele genitale externe

5
Organele genitale externe cuprind: muntele lui Venus, formațiile labiale și
organele erectile, constituite din bulbii vestibulari, clitoris și corpusculii tactili
speciali ai labiilor mici.
Muntele lui Venus (penilul) este o proeminență triunghiulară cu vârful în
jos și baza în sus. Situat înaintea simfizei pubiene, deasupra labiilor mari, la
pubertate se acoperă de păr care continuă numai pe fața laterală a labiilor mari,
oprindu-se la comisura posterioară a labiilor. Sub tegument se află țesut adipos.
Formațiile labiale.
Labiile mari. Sunt două proeminențe longitudinale formate din două pliuri
cutanate situate sub muntele lui Venus, în partea perineului anterior.
Labiile mici (nimfele). Sunt două pliuri tegumentare mai mici, care se
întind de la clitoris oblic în jos, înăuntrul labiilor mari. Sunt de culoare roșie-
rozată sau brună. Împreună cu labiile mari delimitează vestibulul vaginal. Labiile
mici conțin glande sebacee și corpusculi tactili speciali.
Vestibulul vaginului este o depresiune delimitată de labii. Anterior, la
nivelul său, se deschide orificiul extern al uretrei înapoia frâului clitoridian, iar
posterior se găsește orificiul vaginal cu himenul.
Orificiul uretral, situat imediat sub clitoris și lângă marginea vaginului,
este înconjurat de o proeminență a mucoasei.
Orificiul vaginal, de formă ovală, este delimitat la virgine de o membrană
perforată – himen. Acest orificiu are formă, dimensiuni, structură, grosime și
rezistență variabile.
Organele erectile ale vulvei
Clitorisul este un organ impar median, cu structură erectilă, situat în partea
anterioară a vulvei, înapoia comisurii anterioare a labiilor. Ca structură el este
format din doi corpi cavernoși, cu volum redus, înveliți într-o membrană fibro-
elastică.
6
Bulbii vestibulului sunt organe erectile imperfect dezvoltate situate pe
părțile laterale ale deschiderii vaginului, în baza labiilor mici. Au o lungime de
aproximativ 4 cm și 1 - 2 cm lățime. Cei doi bulbi se unesc pe dinaintea uretrei
prin extremitățile lor anterioare, luând aspectul general de potcoavă cu
concavitatea spre exterior.
Din punct de vedere fiziologic, vulva protejează în totalitate actul
micțiunii, labiile dirijând jetul urinar.
Organele genitale interne
Organele genitale interne cuprind vaginul, uterul, tuba uterină și ovarul,
între care există o strânsă corelație fiziologică. Ele ocupă cea mai mare parte a
pelvisului (micul bazin), străbătând perineul, până la vulvă.
Vaginul este un conduct musculo-membranos, cilindric, turtit antero-
posterior, impar și median, care topografic continuă în sus cu uterul, iar în jos se
deschide prin orificiul vaginal, în vestibulul vaginului.
Peretele anterior al vaginului vine în raport cu uretra și vezica urinară, iar
prin peretele posterior, cu rectul și excavația recto-uterină (Douglas).
În dreptul orificiului vaginal, limita cu vestibulul vaginal, este făcută de o
membrană transversală ce obturează incomplet acest orificiu, himenul.
Vaginul este o cavitate virtuală la copulație, la trecerea fluxului menstrual
și a secrețiilor normale și patologice ale organelor genitale supraadiacente. Este
calea normală de eliminare a produsului de concepție, la naștere, elasticitatea sa
fiind direct legată de vârstă, raporturi sexuale, sarcină.
Superior, vaginul se inseră colului uterin, formând fundurile de sac
vaginal.
Secrețiile vaginului au un rol important în realizarea nu numai a actului
sexual, dar și pentru stabilirea unui pH vaginal favorabil motilității

7
spermatozoizilor. Aciditatea vaginală condiționează flora vaginală și, deci, pH-ul
vaginal.
Flora polimorfă – bacteriană, fungică, virală, parazitară, etc. – ce
invadează vaginul este oprită în ascensiunea sa spre zonele superioare de două
bariere esențiale de apărare: fluxul urinar și glera cervicală.
Uterul, centrul topografic al organelor genitale interne, este un organ
musculo-cavitar ce primește oul în cavitatea sa, îl reține, îl protejează,
dezvoltându-l de-a lungul celor 280 de zile, după care uterul devine agentul
principal în expulzia fătului la termen.
Între fața dorsală a uterului și peretele ventral al rectului se delimitează
excavația recto-colpo-uterină, cunoscută sub numele de “fundul de sac al lui
Douglas”.
Dimensiunile uterului la femeia care nu a născut (nulipară) sunt de 18 cm
lungime, 4 cm lățime și 2 – 2,5 cm grosime; la multipare, uterul are 8 – 9 cm
lungime, 5 – 6 lățime și 3 cm grosime.
Uterul poate deveni organ abdominal nu numai în cursul sarcinii, ci și
datorită unor modificări uterine (fibrom, cancer).
Canalul cervical comunică cu vaginul prin orificiul uterin intern,
punctiform la nulipare și transversal, cu margini neregulate, la multipare.
Mucoasa uterină (endometrul) este supusă unor modificări ciclice
coordonate hormonal, ce se elimină prin menstruație. Mucoasa uterină constituită
din epiteliul simplu ciliat, dispune de glande tubulare care au o secreție mai
scăzută, dar mai active în cavitatea cervicală unde este gelatinoasă și bogată în
mucus, astupând prin acumulare orificiul superior al canalului cervical (dopul
mucos al lui Cristeller). Acesta este un dispozitiv de protecție împotriva
ascensiunii germenilor din vagin, dar favorabil pătrunderii spermatozoizilor.

8
Uterul primește și fixează blastocitul în endometru (ovoimplantația)
transformat extrogeno-progestativ; asigură hrănirea și dezvoltarea oului lipsit de
rezerve nutritive, în cele 9 luni (280 zile) de gestație.
Tubele uterine în număr de două, una de fiecare parte a uterului, sunt
conducte în formă de trompetă ce se întind între uter și ovar. Ele conduc ovulul
captat spre uter, adăpostesc întâlnirea gametului feminin (ovulul) cu gametul
masculin (spermatozoidul) și permit fecundarea, în treimea exterioară a sa (a
unei a dintre ele). Tuba prezintă două orificii: unul uterin, cu deschidere în
cavitatea uterină în dreptul fundului uterin și altul abdominal, în mijlocul
pavilionului tubei, cu deschiderea în cavitatea abdominală. Pavilionul tubei
prezintă mai multe franjuri, dintre care unul mai mare, care asigură legătura între
ovar și pavilionul tubei. Pavilionul tubei cuplează ovulul de la suprafața ovarului.
Obstrucția tubei constituie o cauză de sterilitate.
Ovarele sunt glande perechi cu dublă funcție: excretorie (gametogenă – de
producere a celulelor germinale feminine – ovulul) și secretorie (endocrină). Ele
determină caracterele sexuale principale și secundare ale femeii și au rol deosebit
în construcția endocrină a acesteia. Sunt situate în interiorul abdomenului, în
cavitatea pelvină, de o parte și de alta a uterului.
Au formă ovoidă, cu o lungime de 3 – 5 cm, grosime 1 – 2 cm, greutate 6
– 8 g, culoare alb-gălbuie, consistență elastică. În general, de mărimea unei
migdale verzi, volumul lor variază cu vârsta (pubertate, adolescență, senescență)
și cu starea fiziologică (preovulație, ovulație, sarcină).
Atrofia foliculară este un proces fiziologic. În cursul celor aproximativ 30
de ani de viață reproductivă, 99,9% foliculii merg spre atrezie, proces care este
progresiv cu vârsta. De asemenea, procesul de atrofie este crescut în sarcină și
alăptare sau hipofizectomie experimentală, intervenții chirurgicale ischemiante
ale ovarului, iradiere, ovarectomia parțială sau unilaterală, ce reduc masa
9
ovariană, încetinind procesul de atrofie foliculară. Un folicul primordial este
construit din ovocitul matur (celula rotundă) înconjurat de celule și lichid
folicular. Dacă la nivelul lui are loc ovogeneza (totalitatea proceselor ce au drept
scop eliberarea celulei aptă pentru fecundație – ovulul) spunem că foliculul
respectiv s-a maturat. De reținut că ovulația se face alternativ numai de către un
ovar. În funcție de fecundarea sau nefecundarea oului, corpul galben evoluează
diferit. Oul poate să rămână nefecundat 24 de ore, după care se elimină sau este
reabsorbit. Ovogeneza se menține pe tot parcursul vieții sexuale, de la pubertate
la menopauză, exceptând perioadele de gestație. Secreția de foliculină (estrogeni)
începe din viața fetală și atinge două maxime: în momentul ovulației (a 12 – 14 -
a zi a ciclului menstrual) și spre a 21 - a zi a aceluiași ciclu.
Glandele anexe ale aparatului genital feminin
Glandele lui Bartholin sunt în număr de două, de formă ovoidă, ele au
mărimea unui bob de mazăre și sunt situate de o parte și de alta a orificiului
vaginal. Canalul lor secretor se deschide în șanțul dintre labiile mici și himen.
Se dezvoltă la pubertate și se atrofiază la menopauză. De remarcat că infecția
localizată la nivelul glandei determină maladia numită “bartholinită“, agentul
etiologic cel mai adesea întâlnit fiind gonococul.
Glandele periuretrale sau glandele Skene, mai numeroase ca număr, sunt
situate în apropierea uretrei. Ele se dezvoltă în perioada pubertară și dispar după
menopauză.
Glandele vestibulare, mici, foarte numeroase, sunt dispuse pe mucoasa
orificiului vaginal, secreția lor participând la lubrifierea orificiului vaginal.
Glandele mamare sunt în mod normal organe pereche, prezentând la
exterior areola mamară, în centrul acesteia găsindu-se mamelonul. Inflamația
glandei mamare determină mastită. Anomaliile de volum sunt: hipertrofia
sânului și hipotrofia.
10
1.2. Fiziologia aparatului genital feminin.

Menstruația: consecinta colorațiilor neuro-hormonale la femeie, este


reprezentată de o hemoragie asociată cu necroză superficială a mucoasei uterine,
care se produce ciclic, începând cu pubertatea și sfârșind cu menopauza,
constituind expresia activității genitale feminine.
În realitate sunt mai multe cicluri, care converg și se conditionează
reciproc: ciclul hipotalmo-hipofizar, ciclul ovarian cu ciclul exocrin și endocrin,
ciclul uterin (endometrial), ciclul vaginal, ciclul mamar și ciclul genital.
Ciclul endometrial:
Modificari ciclice ale endometrului. Mucoasa uterina este divizată în două
straturi cu caracteristici anatomice și evolutive diferite:
- startul profund sau bazal, ce nu suferă nici o modificare de-a lungul
ciclului menstrual, este format din partea profundă a tubilor glandulari și a
corionului;
- stratul superficial, numit și funcțional, care prezintă importante
modificari în cursul ciclului menstrual.
Ciclul menstrual se poate împărti în 3 faze: proliferativa, secretorie și
menstruală.
Faza proliferativă
Spre a 10-a zi a ciclului, glandele care au fost îngustate rectilinii, devin
treptat hipotrofice, iar lumenul lor se lărgește. În celule nu se mai găsesc nici
mucus, nici glicogen. Spre ziua 13 - 14, glandele sunt mai mari, epiteliul lor este
mai ondulat, sub influența mucoasei F.S.H.-ului se secretă estrogeni cu acțiune
proliferativă asupra mucoasei.
Faza secretorie (progesteronica sau pregravidica)
11
În cea de-a 15 -17-a zi, la baza celulelor apar vacuole de glicogen,
glandele devin dantelete, glicogenul se deplasează spre partea apicală a celulei,
pentru a excreta către ziua a 25-a. În acest moment partea spicală a celulei se
încarcă cu mucus. Arterele spiralate se diferențiaza în zilele 25 - 27, tot acum
stroma se micșorează în grosime prin resorbția edemului.
Determinismul fazei secretorie este: L.H. - progesteron - fază secretorie.
Faza menstruala
Durează în medie 4 zile. Stratul superficial măsoară 8 - 10 cm în grosime
și se elimină. Menstruația apare ca un clivaj hemoragic al mucoasei uterine,
realizat prin jocul modificarilor vasculare.
Ciclul vaginului
În mod normal mucoasa vaginală, la femei în plină activitate sexuală are
patru zone de celule care se modifică în cursul ciclului menstrual.
Acestea sunt:
- zona superficială;
- zona intermediară;
- zona parabazală;
- zona bazală;
În timpul fazei estrigenice, epiteliul marginal crește și atinge maximum de
dezvoltare înainte de evoluție. Celulele zonei parabazale devin cilindrice, de
asemenea și cele din zona intermediară, care se stratifică și cresc în volum.
Această creștere rezultă din dezvoltarea celulelor și proliferarea lor.
Conținutul celular în glicogen crește în această fază. Spre sfârșitul fazei
estrogenice (avansata), straturile zonei superficiala se multiplică (conificare).
Ovulația se caracterizează prin debutul modificărilor regresive care se
manifestă prin oprirea dezvoltării epiteliului vaginal. Celulele se turtesc și sunt
eliminate în placarde.
12
Pe măsură ce faza estrogenică avansează, activitatea epiteliului încetează
iar descuamarea lui se continuă.
Faza estrogenică se caracterizează printr-o proliferare a celulelor și o
creștere a acidofilei și a indicelui picnotic.
Faza progesteronică se caracterizează prin descuamarea celulelor care se
plicaturizează și se elimină în cantitate foarte mare.
Ciclul mamar
În cursul unui ciclu menstrual la nivelul glandelor mamare se produc
modificări morfofiziologice sub acțiunea celor 2 hormoni ovarieni: foliculina și
progesteronul.
Foliculina, în prima faza a ciclului ovarian determină hiperplazia țesutului
conjunctiv și a canalelor galacto-fore.
În faza a doua sub acțiunea progesteronului are loc dezvoltarea țesutului
lobulo-alveolar. În timpul sarcinii, sub acțiunea foliculinei, glandele mamare se
măresc și sunt dureroase. La examinarea mamelonului chiar în primele luni, va
aparea colostrul. Mamelonul și areola se pigmentează mai intens.
De asemenea, circulația devine mai intensă, venele superficiale se dilată și
devin foarte evidente prin transpirația pielii, constituind rețeaua Haller.
După naștere, se declanșează lactația, în ziua a 3-a - a 4-a datorită începerii
secreției de proladină, precum și datorită excitării mamelonului prin actul
suptului, intervenind și o cale neuroflexă.

13
CAPITOLU II
NOȚIUNI DE EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

Sănătatea femeii are importanţă deosebită pentru îndeplinirea rolului său


social.
• Cunoştinţele mamei se răsfrâng în viaţa de mai târziu a fetiţei.
• În prima copilărie şi la vârsta preşcolară îmbolnăvirea este posibilă prin
pătrunderea germenilor direct în căile genitale în timpul jocului în locuri murdare
şi praf, dacă fetiţa nu este apărată prin lenjerie curată, frecvent schimbată.
Ingrijirile revin mamei, care are datoria de a ajuta fetiţa să-şi formeze
deprinderi şi comportamente pentru perioada următoare, când aceasta va fi
capabilă să respecte singură măsurile de igienă.
• Perioada prepubertară este caracterizată de dezvoltarea, extrem de rapidă,
fizică şi psihică, când pot apărea primele preocupări sexuale.
Mama se va interesa indeaproape atât de alimentația sănatoasă de care
fetița are nevoie , fiind în perioada de creștere, cât și de formarea acesteia ca om,
orientand-o spre activități intelectuale și sport.
Educația pentru sănătate se referă și la implicarea efectivă a femeii în
luarea de decizii, privind propria sănătate. Ea trebuie să participe la propria
educație prin măsuri preventive – vaccinare, igienă, viață ordonată, stil de viață
sănătos.
Atunci când boala s-a instalat, măsurile secundare, care revin și asistentei
medicale, nu trebuie să îndepărteze femeia de implicare – decizii comune se iau
și în în această situație, ca și în cea de a treia fază care se referă la măsuri
terțiare, adică reinserția psihosocială.
14
CAPITOLUL III

AFECȚIUNI ALE VULVEI ȘI VAGINULUI

3.1.Afecțiuni vulvare

3.1.1.Anomalii ale himenului


Persistența membranei himenale imperforate – duce la lipsa de
exteriorizare a menstruației, sângele se acumulează în vagin în spatele
membranei imperforate (hematocolpos).
Himenul rigid- himen cu o structură fermă ce duce la dificultăți în
copulație.
Himen hipervascularizat:- hemoragia mare în timpul deflorării.
Himen absent, himen hiperelastic, himen fenestrat- deflorare fără
rezistență.
Chisturile himenului: sunt vestigii ale canalului Wolff.

3.1.2.Anomalii ale clitorisului


Hipertrofia clitorisului - de obicei se întâlnește în stările de intersexualitate
sau în unele afecțiuni endocrine.
Hipoplazia clitorisului- frigiditate, dispareunie.

3.1.3.Anomalii ale labiilor

15
Sunt rare și se caracterizează prin unirea labiilor mari sau mici, care
maschează vestibulul - tratamentul este chirurgical.

3.1.4.Anomalii vulvare prin intersexualitate


Hermafroditism.
Pseudohermafroditism.

3.1.5.Anomalii vulvare de ansamblu


Hipoplazia vulvară, atrezia vulvară se asociază cu lipsa de dezvoltare a
intregului sistem reproductiv și se datorează în general ageneziei sau disgeneziei
ovariene.

3.2.6.Leziunile sifilitice vulvare.


Produse de Treponema pallidium.
Infectarea se face prin raport sexual.
Leziunea ulcerativa primara (sancrul primar) apare după 10-20 zile de
incubație. Perioada incubației atinge si 90 de zile, dacă între timp s-a făcut
tratament cu penicilină pentru alte afecțiuni.
Boala evolueaza în trei etape: sifilis primar, secundar, tertiar.
Leziunea primară apare sub forma unei papule ce se transformă apoi într-
un ulcer oval cu margini drepte indurate. Baza ulceratiei este acoperita de secreții
și indurată. Șancrul poate apare pe orice regiune vulvara (labii, clitoris, etc.).
Ganglionii inghinali se tumefiază bilateral, nu sunt dureroși și nu
supurează.
Leziunea se poate infecta secundar dar și atunci apare dureroasă și
tumefiata.

16
Aceste ulcerații primare netratate se vindecă spontan în 5-8 săptămâni
dupa care apar manifestari secundare, care la nivelul vulvei capată aspecte
papuloerozive. Leziuni similare pot apare în gură și faringe, în zonele inghinale
sau pe torace. Ele se insoțesc uneori de febra, curbatură, cefalee.
Leziunile tertiare apar la mai mulți ani de la infecția primară. Goma
ulcerata este greu de diferențiat de o leziune de tbc.

3.1.7.Patologia infectioasă vulvo-vaginală


Vulva este constituită din organele genitale externe ale femeii (labii mari,
labii mici, clitoris). Alcatuită din tegument, ea asigură protecția organelor
genitale interne. În afara cancerelor (rare), poate fi sediul a numeroase boli.
Pruritul este principalul simptom al afecțiunilor vulvei, din care cele mai
frecvente sunt infecțiile.
Vulvo-vaginita gonococica- blenoragia.
Este produsă de gonococul Neisser (Neisseria gonorhae - diplococ gram
negativ intracelular).
Infectarea – raport sexual. Fenomenele clinice apar la 3-5 zile de la
infectie si se manifesta prin leucoree purulenta la nivelul vulvei,abundenta, de
culoare galbena-verzuie, foarte iritanta.
Se asociaza cu prurit și disurie.
De multe ori debutul și simptomele sunt discrete și trec neobservate.
Vulva și vaginul sunt sediul a numeroase infecții produse de o mare
varietate de germeni.
Aceste infecții, adesea recidivante, trebuie să fie diagnosticate pentru a
evita riscul de complicații.
Vulvita.

17
Este o inflamație a vulvei, care poate avea diferite cauze. Cea mai
frecventă este vulvita produsa de ciuperca Candida albicans, care produce prurit,
roseață, edem responsabil de durerea din timpul contactului sexual (dispareunie)
și arsuri la sfârșitul micțiunii. Aceste leziuni survin frecvent după un tratament
antibiotic și sunt favorizate de diabet.
Alte vulvite sunt produse de paraziti (Trichomonas vaginalis), de bacterii
(gonococ, Hemophilus vaginalis); ele pot fi produse și de iritații sau alergii
(tratament local, produse de igiena etc.).

În functie de cauza identificată, tratamentul constă în aplicarea locală de


creme antipruriginoase sau antiseptice, tratament antimicotic, antibacterian etc.
În formele cu transmitere sexuala, se recomandă tratamentul partenerului.
Tratamentul vulvitelor produse de iritații sau alergii constă în identificarea
si eliminarea cauzei.
Herpesul genital.

18
Herpesul genital, al cărui agent principal este virusul Herpes simplex 2
(HSV2), este o boală cu transmitere sexuală a carei frecvență este în creștere în
întreaga lume.
Primo-infecția se manifestă prin arsuri intense la nivel vulvar, asociate cu
o erupție veziculară caracteristică. Aceasta lasă locul unor ulcerații superficiale
zemuinde, al caror lichid este foarte contagios. Tratamentul este local și general
(antiviral). Recidivele sunt frecvente.

Condiloamele (sau creasta-de-cocoș).


Condilomul genital este o tumoră cutanată sau mucoasă de origine virală
(papillomavirus). El poate avea diferite forme, dintre care excrescențele cutanate
rozate sau cenuții sunt ușor de recunoscut. Tratamentul acestei boli cu
transmitere sexuala este local (pomadă), fiind folosiți diferiți agenți fizici pentru
distrugerea excrescentelor. Se impune tratarea partenerilor sexuali.

19
Bartholinita.
Cele doua glande Bartholin se afla în muschiul constrictor al vulvei
(mușchi superficial al peretelui vaginal).
Canalul excretor al glandelor se deschide între labiile mici și himen. Rolul
lor este de a secreta permanent, dar mai ales în timpul contactului sexual, un
lichid incolor care contribuie la lubrifierea vaginului.
Inflamarea glandelor Bartholin (bartholinită) se manifestă prin tumefierea
roșie și dureroasă a porțiunii posterioare a vulvei, asociată cu febră.
În continuare se poate forma un abces, cu tumefacție și puroi subiacent. La
debut, tratamentul constă în administrarea de antibiotice.
Dacă există abces, tratamentul este chirurgical. În caz de recidivă sau de
infecție cronică, este necesară deschiderea canalului excretor (marsupializare)
sau ablația glandei.

3.2.Infectiile vaginului

Vaginul are o capacitate remarcabilă de apărare, grație unui ecosistem


bacterian, flora Doderlein, care creează un mediu de protecție față de infecții.
Vaginitele (inflamația peretilor vaginali) apar atunci când echilibrul florei
vaginale este distrus, în general ca urmare a unei infecții.

20
Ele sunt în majoritate asociate cu infecția vulvei; în acest caz vorbim de
vulvo-vaginite. Semnul principal de vaginita este secreția exagerată, uneori urât
mirositoare, albicioasă (leucoree). La aceasta se adaugă uneori sângerari,
senzație de arsură, prurit și durere la contactul sexual.

3.2.1.Vaginozele bacteriene.
Produse de bacteria Gardnerella vaginalis, ele se manifestă prin secreție
abundentă, cenușie și mirositoare, fiind tratate cu antibiotice.

3.2.2.Vaginitele micotice cu Candida.


Infecția vaginală cu ciuperca Candida albicans este frecventă. Ea produce
înroșirea vulvei, secreție albicioasă abundentă, prurit local intens și uneori dureri
la mictiune. Analiza secreției vaginale permite identificarea germenului, iar
tratamentul constă în antifungice pe cale locala (vaginală) sau generală. Se
trateaza si partenerul sexual.

3.2.3.Vaginitele parazitare cu Trichomonas vaginalis.


Infecțiile cu acest parazit sunt foarte frecvente și produc prurit, secreție
abundentă cu miros neplăcut. Tratamentul pacientei și al partenerului sexual
permite evitarea recidivelor.

3.3. Alte infectii vulvare veneriene

Boala Nicolas-Favre (limfogranulomatoza inghinala (benigna) subacuta).

21
Ulcerul acut simplu vulvar - (boala Lipschutz) – ulcerații mici
superficiale, șerpuitoare, acoperită de un exudat abundent urat mirositor. Boala
este produsa de fusospirili sau virusuri.
Sindromul Behcet (aftoză genitala si buco-faringiana).
Ulcerații vulvare diabetice apar în cazul diabetului și sunt insoțite de
prurit și infecții micotice.
Ulcerațiile elefantiazice - se datorează filariilor (filaria Bancrofti). Se
manifestă cu edem cronic limfatic al membrelor inferioare, edem ce interesează
și vulva. Boala se intâlnește la tropice și se transmite prin țânțari.
Importanta supravegherii medicale.
Infecțiile vaginale sunt adesea discrete și prezintă risc de diseminare la
întregul aparat genital.
Ele sunt, de exemplu, implicate direct în apariția salpingitelor acute
(infecții ale trompelor uterine), care prezintă risc de sterilitate. Este deci
importantă urmarirea regulată de către ginecolog (sau medic de familie).
Dacă este depistata o infecție, trebuie tratați și partenerii sexuali. Fără această
masură de precauție elementară, riscul de recidivă sau de transmitere a infecției
este major.

22
CAPITOLUL IV
NEOPLASMUL VULVAR
Definiție
Cancerul vulvar este o tumora maligna de tip epidermoid in 90% cazuri si
se dezvolta la nivelul diferitelor structure ale vulvei.
Cancerul vulvei - epidemiologie - istorie naturală - clasificare TNM si
histopatologica, - simptomatologie, - diagnostic - evoluţie - indicaţie terapeutică
- principalele asocieri de chimioterapie Cancerul vulvar
Epidemiologie
Cancerele vulvei sunt relativ puţin frecvente, reprezentând circa 4% din
totalitatea cancerelor ginecologice (1.3% în România).
Survin mai frecvent în postmenopauză, vârsta medie de apariţie fiind de 65
ani (limite 50-75 ani); peste 60% dintre paciente au vârste peste 50 ani la
diagnostic, 25% depăşesc 70 ani şi 10% 80 ani.
Carcinoamele glandelor Bartholin pot surveni la orice vârstă . Boala este
asociată frecvent cu hipertensiune arterială, diabet şi obezitate.
Etiologie
Nu există o etiologie clară în cancerul vulvar.
• Virusurile sunt suspectate de a juca un rol în dezvoltarea cancerul vulvar
− asocierea între virusul Papiloma uman (HPV) şi dezvoltarea neoplaziei
intraepiteliale vulvare (leziune precursoare) este evidentă numai la vârste tinere.
HPV a fost izolat din condiloamele vulvare, dar numai 5% din pacientele cu
cancere vulvare prezintă condiloame − proteine virale (Herpes simplex tip II) au
fost identificate în leziunile invazive vulvare

23
• Neoplazia intraepitelială vulvară (VIN) creşte riscul de cancerelor
vulvare.
• Antecedentele personale (patologice şi fiziologice) pot creşte riscul de
cancer vulvar, mai ales prin asocierea obezităţii, HTA, DZ, aterosclerozei,
menopauzei precoce, nuliparităţii.
• Factori favorizanţi: retroversie pelvină, igienă deficitară, iritaţii cronice
(escoriaţii de grataj), substanţele chimice (podofilum), carenţele alimentare (fier,
vitamina B12).
Simptomatologie
 Prurit vulvar.
 Leziune unică la nivelul vulvei.
 Dificultate la contact sexual.
 Secretie sero sanguinolenta ce pateaza lenjeria.
 Biopsia stabilește diagnosticul.
Histologie
Carcinoamele spinocelulare reprezintă >90% din cazuri, melanoamele
1 cm T2 tumoră limitată la vulvă sau la vulvă şi perineu > 2 cm
T3 tumoră cu invazia uretrei inferioare, vaginului, anusului
T4 tumoră cu invazia mucoasei vezicii urinare/rectale/uretrale superioare,
sau fixată la pubis N (adenopatiile loco-regionale) Nx ganglionii regionali nu pot
fi detectaţi
No fără metastaze ganglionare regionale
N1 metastaze regionale unilaterale
N2 metastaze regionale bilaterale M (metastazele la distanţă)
Mo fără metastaze la distanţă
M1 metastaze la distanţă prezente

24
Clasificarea patologică pTNM Categoriile pT, pN şi pM corespund
categoriilor cT, cN şi cM pNo
– Examinarea histologică a regiunii inghinale va include ≥ 6 ganglioni
limfatici.
Gruparea pe stadii
Stadiul 0 Tis No Mo
Stadiul IA T1a No Mo
Stadiul IB T1b No Mo
Stadiul II T2 No Mo
Stadiul III T1-2 N1 Mo
Stadiul IVA T1-3 No-1 Mo T4 Orice N Mo S
tadiul IVB Orice T Orice N M1

Prognostic
Supravieţuirea este determinată de stadiul bolii (variază de la 98% în
stadiul I la 31% în stadiul IV) şi este dependentă de statusul ganglionilor
inghinali (supravieţuirea la 5 ani este de 98% la pacientele cu No, respectiv de
29% la pacientele cu N+ .
Principii de tratament

25
Cancerele vulvare în stadii precoce sunt curabile prin chirurgie şi/sau RT.
Pacientele cu carcinom vulvar avansat cuprind trei grupe :
• 1-3 ganglioni pozitivi – vulvectomie radicală şi limfadenectomie
inghinală + RT postoperatorie (supravieţuire fără boală la 5 ani de 75%).
• boală local avansată (afectarea uretrei/ vezicii urinare/ rectului,
adenopatii bilaterale) – chirurgie, RT ± CHT concomitentă (şansă de răspuns
complet de 55-75%).
• metastaze la distanţă (primare/recidivate) – terapii paliative (prognostic
nefavorabil).
Tratamentul loco-regional:
Chirurgical
Tratamentul tradiţional al carcinoamelor vulvei este cel chirurgical,
depinzând de tipul histologic, extensia locală şi extensia la ganglionii regionali a
neoplaziei.
Decizia terapeutică va avea în vedere şi riscurile perioperatorii la
pacientele vârstnice cu afecţiuni concomitente (HTA, diabet, obezitate,
cardiopatie ischemică), sau repercusiunile psihice şi sexuale ale chirurgiei vulvei
la pacientele tinere.
• În carcinoamele in situ (VIN III) de tip bowenoid se va practica exereza
locală largă (chirurgie / laser), iar în cele de tip bazaloid se recomandă
hemivulvectomia
• În boala Paget, terapia constă din excizia locală amplă (deoarece
marginile leziunii nu corespund cu extensia anatomică reală).
• În carcinoamele invazive superficiale (carcinomul verucos şi CBC) se
practică fie excizia chirurgicală largă a leziunii fie hemivulvectomia.

26
• În tumorile T1-T2 cu localizare laterală, tratamentul standard este
vulvectomia radicală cu disecţia limfoganglionară inghinală şi femurală
bilaterală.
− Intervenţia comportă incizii separate:
1 vulvară şi 2 oblice paralele cu pliul inghinal. Se va recurge la
limfadenectomie pelvină doar dacă examenul extemporaneu indică prezenţa
invaziei ganglionare inghinale sau ganglionii prezintă un aspect clinic neechivoc.
• În tumorile T1-T2 localizate pe linia mediană, se va efectua vulvectomia
radicală cu disecţie ganglionară inghinală, femurală şi iliacă bilaterală.
• În tumorile T3 cu invazia uretrei, vaginului sau perineului se practică
vulvectomia radicală cu limfadenectomie inghinală femurală şi iliacă bilaterală.
• În tumorile T4 cu extensie la uter, vezică şi/sau rect se poate practica
vulvectomia radicală cu evisceraţie pelvină anterioară/ posterioară/ totală şi cu
limfadenectomie inghinofemurală şi iliacă bilaterală. Acest tip de intervenţie
chirurgicală, ce comportă o morbiditate şi o mortalitate postoperatorie crescută, a
fost complet abandonat în prezent, fiind înlocuit – cu rezultate similare în
tumorile T4 – cu radio-chimioterapia.
Tratamentul loco-regional:
Radioterapia
Radioterapia (RT) cu energii înalte (megavoltaj) a cucerit un loc din ce în
ce mai important în cancerele vulvei. În ultimii ani, RT a început să fie utilizată
nu numai în tumorile T3-T4 şi în cele recidivate, dar şi în tumorile T1-T2 (în
anumite condiţii de necesitate) cu rezultate însă net inferioare chirurgiei [8].
Practic, experienţa dobândită în RT cancerelor vulvare demonstrează
următoarele:
• carcinoamele epidermoide vulvare sunt la fel de radioresponsive ca şi
cele de la nivelul colului uterin
27
• dozele necesare pentru controlul local sunt de 50 Gy, cu fracţionare
standard (150-200 cGy/zi x 5 zile pe săptămână)
• complicaţiile tardive ale RT (fibroza, atrofia, telangiectazia şi necroza)
sunt minime dacă fracţionarea zilnică este ≤ 180 cGy, la DT > 54 Gy dar < 65
Gy.
• iradierea este mai bine suportată când se face o întrerupere a
tratamentului de 1-2 săptămâni la doza de 30 Gy (split-course), după care se
continuă asociind o igienă foarte riguroasă a ariei perineale
• RT asociată cu chimioterapia este utilizată în tratamentul tumorilor T3-
T4 ca mijloc eficace de control al ganglionilor pelvini [8]. Tratamentul
combinat: Asociaţia radio-chimioterapie Tratamentul combinat a înlocuit în
prezent intervenţia de vulvectomie radicală cu evisceraţie pelvină, utilizată în
cazurile cu T3-T4.
• Administrarea concomitentă a radioterapiei cu 5-fluorouracil (5-FU) şi
cisplatin (C-DDP) este considerată un standard, atât în adjuvanţă cât şi în
neoadjuvanţă.
− 4 studii de fază II cu RT concomitentă cu 5-FU ± C-DDP au determinat
RR de 53-83% în boala iniţial nerezecabilă şi de 47-84% la pacientele ce ar fi
necesitat chirurgie extinsă (medie de urmărire de 37 luni).
Tratamentul sistemic:
Chimioterapia carcinoamele vulvare sunt recunoscute ca tumori puţin
chimiosensibile (RR 10%).
În formele in situ (VIN), CHT topică (creme cu 5-FU 5%) poate
determina RR de până la 50- 60%, dar nu este recomandabilă ca tratament de
primă intenţie.
Pacientele cu boală metastatică, sau cele cu boală local avansată care ar
necesita o intervenţie de exenteraţie sunt candidate pentru chimioterapie (CHT).
28
Chimioterapia neoadjuvantă, cu sau fără RT, poate permite o intervenţie
mai puţin mutilantă.
Ca şi în carcinoamele epidermoide cu alte localizări, cele mai utilizate
citostatice sunt: cisplatin, bleomicin, 5-fluorouracil, metotrexat, mitomicin C,
doxorubicin.
Asociaţii citostatice utilizate în cancerul vulvar PF Cisplatin 50 mg/m² I.V.
ziua 1 5-Fluorouracil 1000 mg/m2 I.V. (perfuzie continuă) zilele 1-4
Se repetă la fiecare 3-4 săptămâni, în funcţie de toleranţa hematologică şi
planificarea chirurgiei BCM
Bleomicină 5 mg/zi I.M. zilele 1-5,8,11,15,18,22,25,29,32 CCNU 40
mg/zi P.O. zilele 5-7.
Metotrexat 15 mg/zi P.O. zilele 1,4,8,15,22,29 Se repetă un ciclu de 6
săptămâni la fiecare 49 zile.
Strategie terapeutică
Stadiul 0 (carcinom in situ)
Alegerea terapiei depinde de extensia bolii. Se poate alege între:
• terapie laser, electrorezecţie cu ansă, conizaţie − se pot utiliza la anumite
paciente bine selectate când canalul endocervical este invadat, pentru a conserva
uterul şi a evita radioterapia şi/sau chirurgia extensivă
• excizie locală largă (singură sau în asociere cu metodele de mai sus)
• vulvectomie cu sau fără grefă cutanată − determină supravieţuire de
100% la 5 ani, dar este rareori indicată
• histerectomie totală pe cale abdominală sau vaginală − este acceptabilă la
paciente în postmenopauză, mai ales când invazia a fost semnalată la marginile
interne ale marginilor de conizaţie.
• administrare topică de 5-fluorouracil (5-FU) cremă 5%

29
• brahiterapie intracavitară cu 137Cs − 1-2 inserţii cu tandem şi ovoide de
5000 mg h (DT 8 Gy pe suprafaţa vaginală) − se poate administra la pacientele
inoperabile din motive medicale.
Stadiul I
Opţiunile terapeutice sunt:
• conizaţia sau excizia chirurgicală largă (5-10 mm) − se recomandă în
leziuni microinvazive (< 1 mm) fără distrofie vulvară asociată − recidiva locală
în 7.2% din cazuri (faţă de 6.3% după vulvectomia radicală)
• vulvectomia radicală cu disecţie ganglionară inghinală şi femurală
bilaterală − se recomandă în leziunile mai extinse − morbiditatea postoperatorie
poate fi redusă prin utilizarea inciziilor inghinale separate şi a limfadenectomiei
superficiale − marginile de rezecţie constituie cel mai bun indicator al riscului de
recidivă
• brahiterapia şi/sau radioterapia externă (RT) − 1-2 inserţii cu tandem şi
ovoide de 6500-8000 mg h (DT 10-12.5 Gy) − poate determina supravieţuiri pe
termen lung la pacientele care nu pot tolera vulvectomia radicală sau la care
aceasta nu este fezabilă datorită localizării tumorii.
Stadiul II
Opţiunile terapeutice standard sunt:
• vulvectomia radicală cu limfadenectomie inghinală şi femurală, cu
asigurarea marginilor de rezecţie fără tumoră (≥ 10 mm) – supravieţuire la 5 ani
de 80-90%
• RT adjuvantă – recomandată în următoarele situaţii: margini de rezecţie
< 8 mm în ţesut sănătos, invazie în profunzime > 5 mm, adenopatii regionale
prezente

30
• RT ariilor ganglionare inghinale – alternativă la limfadenectomie, la
pacientele care refuză intervenţia chirurgicală sau nu o pot tolera datorită
extensiei tumorale.
Stadiul III
Se pot propune următoarele opţiuni considerate ca standard:
• vulvectomie radicală (modificată) cu disecţie ganglionară inghinală şi
femurală ± RT postoperatorie (DT 45-50 Gy)
• RT preoperatorie (DT 55 Gy) poate fi indicată în anumite cazuri pentru a
ameliora operabilitatea şi a reduce amploarea rezecţiei chirurgicale.
• RT definitivă ± CHT (C-DDP/5-FU) la pacientele incapabile să tolereze
vulvectomia radicală.
Stadiul IV
Stadiul IVA Opţiunile terapeutice pentru acest stadiu includ:
• vulvectomie radicală şi exenteraţie pelvină;
• chirurgie urmată de RT pe vulvă (DT 45-50 Gy), pentru tumorile mari
rezecate cu margini înguste de siguranţă oncologică ;
• RT preoperatorie (DT 55 Gy) concomitent cu CHT (5-FU), ulterior
chirurgie radicală
• RT definitivă (poate determina supravieţuiri pe termen lung la femeile
incapabile să tolereze vulvectomia radicală) Boala metastatică.
• În cazul bolii metastatice nu există un tratament sistemic standard
recomandabil. Pacientele pot fi propuse pentru studii clinice cu noi modalităţi
terapeutice.
Boala recidivată
• Terapia recidivei locale constă din exereză chirurgicală (excizia locală
largă/ vulvectomie radicală şi exenteraţie pelvină) sau prin laser cu CO2 (când

31
recidiva este superficială), cu sau fără RT adjuvantă, care determină o
supravieţuire la 5 ani de 56% când nu sunt afectaţi ganglionii inghinali.
• RT definitivă poate fi utilizată, eventual sincron cu CHT (5-FU ± C-
DDP) atunci când chirurgia nu este practicabilă, dar rezultatele sunt mai
modeste.
Carcinoamele bazocelulare
• CBC vulvare prezintă o istorie naturală similară cu cele cu localizare
cutanată.
• Tratamentul recomandat este excizia locală largă, cu margini de rezecţie
în ţesut sănătos probate histologic.
Melanomul vulvar
• Melanoamele vulvare sunt neoplazii relativ rare, care survin
preponderent la femeia în postmenopauză. Cele mai frecvent sunt afectate labiile
mici şi clitorisul.
• Orice leziune pigmentată localizată pe mucoasa vulvară trebuie biopsiată
pentru a îndepărta suspiciunea de melanom. Carcinomul scuamos in situ se poate
prezenta ca leziune pigmentată, astfel încât biopsia este esenţială în planul de
tratament.
• Stadializarea şi tratamentul melanomului vulvar urmează indicaţiile
formulate pentru melanomul mucoaselor mai curând decât cele pentru CSC
vulvare. − Leziuni profunde: vulvectomie radicală cu limfadenectomie inghinală
şi pelvină − Leziuni limitate: excizie cu margini de rezecţie de 2 cm (invazie în
profunzime
Adenocarcinoamele glandelor Bartholin
• Sunt tumori foarte rare (1% din toate malignităţile vulvare), al căror vârf
de incidenţă este la femeile cu vârste > 60 ani. Prezenţa glandelor Bartholin de

32
volum crescut la femeia în postmenopauză necesită evaluarea suspiciunii de
malignitate.
• Tratamentul include vulvectomia radicală cu margini largi de rezecţie şi
limfadenectomia inghinală.
Carcinoamele adenoide chistice
• Sunt tumori foarte rare, caracterizate printr-o progresie lentă şi recidive
frecvente.
• Se recomandă excizia largă cu limfadenectomie inghinală homolaterală.
Extensia cancerului vulvar.
- Spre vagin;
- Perineu, uretră;
- Rect etc.
- Are loc și pe cale limfatică către:
 Ganglionii inghinali
 Ganglionii femurali superficiali și profunzi.
Peste 60% dintre metastaze nu sunt detectabile clinic.

33
CAPITOLUL V
ÎNGRIJIRI ACORDATE PACIENTELOR CU TUMORI
MALIGNE VULVARE

34
SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ TÂRGOVIŞTE
SECŢIA GINECOLOGIE

DOSAR DE ÎNGRIJIRE

CULEGEREA DATELOR
DATE DE IDENTITATE
Nume: V. Prenume: D Sex: F Vârsta: 59mani
Domiciliul: Gheboia Judeţul: Dâmbovița
Data naşterii: anul 1957 luna 12 ziua 24
Data internării: anul 2016 luna 03 ziua 16 ora 10, 24
Data externării: anul 2016 luna 03 ziua 20 ora 12,30

SURSA DE INFORMAŢII ŞI INFORMAŢIILE CULESE


Pacientul: Da
Aparţinătorii: Nu sunt
Membrii echipei de îngrijire: medici, asistente.
Documente medicale (enumerare): foia de observație, buletine de analiză.

DIAGNOSTICE MEDICALE
Diagnosticul medical la internare: Tumoare vulvară.
Diagnosticul medical la externare: Tumoare vulvară malignă. Stadiul III T1-2 N1 Mo
Motivele internării: ulcerație indurată bine delimitată, mobilă pe plan subiacent,
la nivelul vulvei dreapta, însoțită de durere, prurit, leucoree, dureri în hipogastru.
Istoric: pacienta relatează că a depistat formațiunnea respectivă în urmă cu
aproximativ 2 luni. La igiena locală a sesizat ulterior că acesta s- mărit de volum.
Se prezintă cu trimitere de la medicul de familie la secția Ginecologie.

35
Antecedente :
- Heredo colaterale: negă afecțiuni cronice în familie.
- Fiziologice personale: menarhă 13 ani, sarcini 4, nașteri 3, menopauză la 39 ani.
- Personale patologice: metrite, metroragii, anexite – tratate la domiciliu.
Condiţii de viaţă şi muncă: este casnică, locuiește, cnform afirmațiilor sale în condiții
bune.
Socializare: bine.

36
EXAMENUL CLINIC PE APARATE

Starea generală: ușor modificată.


Starea de nutriţie: bună.
Facies, tegumente: normal colorate
Mucoase, fanere: mucoasa vulvară dreaptă tumefiată.
Ţesut conjuctiv- adipos: normal reprezentat.
Sistem ganglionar: ganglioni inghinali dreapta măriți de vilum, palpabili, dureroși.
Sistem muscular: normoton, normokinetic.
Sistem osteo- articular: integru.
Aparat respirator:torace normal conformat, excursii toracice egale bilateral R=18/ min.
Aparat cardiovascular: cord în limite fiziologice, șov apexian în spațiul V intercostal
stâng pe linia medio claviculară. T.A.= 115/70mm Hg., A.V=82/ min
Aparat digestiv: abdomen suplu, nedureros la palpare.
Ficat, căi biliare, splină: în limite fiziologice.
Aparat uro- genital: polakiurie, urini de aspect normal. La nivelul vulvei dreapta
prezintă o formațiune tumorală indurată, bine delimitată de aproximativ 3 cm.
Sistem nervos, organe de simţ: orientată temporo spațial.

37
EVALUARE INIŢIALĂ
Elemente fizice: Grupa sanguinǎ – 0(I). Rh – pozitiv T0 – 36, 50C
TA – 115/75mm Hg P – 84b/min R – 18r/ min
Văz –bun. Auz – bun
Date Antropometrice: Greutate 68 kg Înǎlţime – 1,66 m

Nevoia fundamentală Manifestarea de Sursa de dificultate


dependenţă
Nevoi fiziologice
1. A respire Independentă – funcții
vitale în limite
fiziologice
2. A se alimenta Independentă – se
alimentează bine.
3. A elimina Dependentă – leucoree Modificări vulvo vaginale.
vaginală urât
mirositoare, polakiurie.
4. A se mişca, a avea o Dependentă – postură Dureri abdominale în
bună postură modificată. hipogastru.
5. De a dormi şi a se Dependentă – somn Dureri în hipogastru și
odihni agitat. regiunea inghinală dreaptă.
6. A se îmbrăca, dezbrăca Independentă
7. A menţine temperature Independentă
în limite fiziologice
8. A fi curat Dependentă – leucoree Modificări vulvo vaginale.
vaginală.
9. A evita pericolele Dependentă – posibile Patologie vulvo vaginale.
complicații determinate
de modificările
patologice.
10. A comunica cu Independentă –
semenii omunică eficient
11. A învăţa să-şi păstreze Dependentă – lipsa Ignoranța.
38
sănătatea cunoștințelor legate de
sănătatea genitală.
Nevoi spirituale
12.De a păstra religia şi Independentă Ortodoxă.
valori personale
Nevoi sociale
13.De a fi util Dependentă – Spitalizare.
restricțiia activităților
utile.
Nevoi psihologice

14.De a se recreea Dependentă – Spitalizare.


diminuarea activităților
recreative.

DIAGNOSTICE DE NURSING LA INTERNARE

1. Eliminări patologice pe cale vaginale.


2. Durere determinată de prezența formațiunii tumorale vulvare.
3. Diminuarea activităților recreative și utile ca urmare a spitalizării.
4. Teama de necunoscut privind afecțiunea genitală.

OBIECTIVELE ÎNGRIJIRILOR

1. Pacienta să participe la efectuarea toaletei vulvo vaginale.


2. Pacienta să fie informată cu privire la manifestările de dependență.
3. Să prezinte tegumente și mucoase în limite fiziologice.

39
ASPECTE PSIHOLOGICE

Starea de conştienţă: conștientă.


Comportament: ușor anxios, teamă.
Mod de internare: singură cu trimitere de la medicul de familie.
Particularitati: nu sunt.

ASPECTE SOCIOLOGICE

Mod de viaţă: de familie.


Mediul: rural.
Ocupatie: casnică.
Probleme sociale: venit mediu pe economie, trăiește din vânzarea produselor agricole.

40
PLAN DE ÎNGRIJIRE
DATA PROBLEMELE OBIECTIVELE INTERVENTII EVALUARE
PACIENTULUI INGRIJIRILOR
AUTONOME DELEGATE
Prezența unei Asigurarea Pat curat cu Recoltez sânge Funcțiile vitale în
16 03 formațiuni confortului fizic și lenjerie curată pentru examenele de limite
tumorale vulvare psihic. Discut cu pacienta laborator fiziologice.
dreapta. Informarea și îi explic care Administrez După
Ganglion dureroși pacientei cu privire sunt obligațiile și medicația prescrisă administrarea de
inghinali dreapta, la procedurile ce drepturile sale. de medic. algocalmin,
Leucoree urât urmează Îi cer permisiunea Însoțesc pacienta la durerile au cedat
mirositoare. Susținerea psihică. de ai măsura ecografie abdominal ușor.
Dureri în Diminuarea funcțiile vitale. Particip la examenul
hipogastru. durerii. gynecologic.
17 03 Hiposomnie Pacienta să fie Discut cu Administrez Nu a dormit bine.
Teama de informată cu pacienta. medicația prescrisă Se teme de
procedure – privire la puncție și Măsor funcțiile de medic. rezultatul
puncția vulvară. la recoltarea vitale. Recoltez secreție analizelor.
Alimentație secreției vaginale. vaginală –
puțină din spital. Papanicolau

18/19 Dorește să Pacienta să fie Măsor funcțiile Administrez Se menține


03 meargă acasă. informată correct. vitale. medicația prescrisă teama și dorința
Nu poate să Însoțesc pacienta de medic. de a merge acasă.
mănânce din la cabinet pentru
spital, prefer consult
alimente de acasă. gynecologic.

20 03 Se externează

41
EXAMENE DE LABORATOR

Data Examene de Valori găsite Valori normale


laborator şi
paraclinice
16 03 -- Hemoleucograma
- Nr.eritrocite
3.90 4,2– 4,5.106/μL
- Hematocrit
38,80 35 – 49%
- Nr.trombocite226.000 150 – 450. 103/μL
- Nr.leucocite
10000 4 – 11 . 103/μL
- Hemoglobina11.60 11,5 – 15 gr/dl
- VSH
57 mm /h 3 - 13 mm /h
- Glucoza
99,11 74 – 106mg/dl
- Uree serica
35 70 – 360 U/L
Ecografie abdominală Nu pune în evidență
modificări esențiale
Modificări
asociateseveră, cu
Examen Papa nicolau displazie carcinom
în situ
Nu sunt modificări
B) Examen de urina Peste 21 zile
Biopsie

42
ALIMENTAŢIA

Data Alimentaţia Observaţii


16 03 Seara – lapte

17 03 Dimineața
Prânz primește alimente de acasă
19 o3 Seara

TRATAMENT

Data Medicamentul Doza unică Doza totală Calea de


administrare
16 Algocalmin 1 fi 3 fi IM
04
Spălătură vaginală cloramină zilnic

EVALUARE LA EXTERNARE
Nevoia fundamentală Manifestarea de Sursa de dificultate
dependenţă
Nevoi fiziologice
1. A respira Independentă

2. A se alimenta Independentă
3. A elimina Dependentă – eliminări Proces patologic
patologice pe cale
vaginală
4. A se mişca, a avea o Dependentă – Inflamația vulvară dreaptă.
bună postură disconfort abdominal
5. De a dormi şi a se Independentă
odihni
6. A se îmbrăca, dezbrăca Independentă
7. A menţine temperature Independentă
în limite fiziologice

43
8. A fi curat Dependentă – prezența Proces inflamator genital.
secrețiilor vaginale.
9. A evita pericolele Dependentă – posibile Posibila extindere a
complicații. procesului cancerigen.
10. A comunica cu Dependentă – afectarea Team de evoluția bolii.
semenii comunicării.
11. A învăţa să-şi păstreze Dependentă – Limitarea informațiilor.
sănătatea informații insuficiente
despre boală
Nevoi spirituale
12.De a păstra religia şi Independentă
valori personale
Nevoi sociale
13.De a fi util Dependentă – adinamie Proces inflamator genital.

Nevoi psihologice

14.De a se recreea Dependentă – nu poate Proces inflamator genital.


avea activități
recreative.

44
EPICRIZA

Pacienta se internează în secția de ginecologie a Spitalului Județean de


Urgență Târgoviște pentru investigații și precizare de diagnostic. La internare
prezintă: ulcerație indurată bine delimitată, mobilă pe plan subiacent, la nivelul
vulvei dreapta (labia mare), însoțită de durere, prurit, leucoree, dureri în
hipogastru.
După consult ginecologic și investigați se pune diagnosticul de: Tumoare
vulvară malignă. Stadiul III T1-2 N1 Mo.
Se recomandă:
- Transfer la Oncologie
- Revine după rezultat Biopsie peste 21 zile.
- Repaus fizic.
- Consiliere psihologică la nevoie.

45
TEHNICĂ APLICATĂ PACIENTEI

RECOLTAREA SECREȚIEI PENTRU PAPANICOLAU

Pentru recoltarea probei citologice în vederea realizarii testului Babeș


Papanicolaou trebuie îndeplinite mai multe conditii:
- absenta inflamației / hemoragiei cervico-vaginale abundente femeia nu
trebuie să fi primit recent medicatie locala sau sistemică, mai ales cä se cunoaște
efectul unor medicamente asupra mucoasei epiteliale (tetraciclina, digitala, etc.).
Unele substante acide/bazice influentează indicele acidofil, altele
influentează penetrarea coloranților în celule nu trebuie să existe un istoric recent
(sub 6 săptămani) de terapie chirurgicală, termoterapie, radioterapie, la nivelul
colului uterin sau al vaginului pacienta nu trebuie să fi avut contact sexual în
ultimele 48 de ore pacienta trebuie să evite spălăturile locale cu 24 de ore înainte
de recoltare
PERIOADA DE RECOLTARE Este aceeași atât pentru metoda
tradițională cât și pentru metoda în strat subtire.
- La femeile active sexual - imediat după începerea vieții sexuale.
- Consultația prenatală.
- Cel puțin odată la 3-5 ani
- În afara perioadei menstruale, preferabil la mijlocul ciclului menstrual
LOCUL DE PRELEVARE
Prelevare de la nivelul exocolului și endocolului cuprinzând și zona de
transformare dacă se evidentiază leziuni în zona cervico-vaginală se recoltează
proba și din aceste leziuni și se precizează locul de unde s-a recoltat în fișa de
însoțire a probei.

46
MATERIALE NECESARE PENTRU RECOLTAREA SECRETIEI
CERVICALE
o Specul ginecologic de diferite dimensiuni. Pot fi presterilizate și de
unică folosință sau pot fi metalice, sterilizabile.
o Manuși chirurgicale de unică folosință.
o Fixator citologic Se utilizeaza flacoane cu lichid fixator cu capac care
inchide ermetic fixatorul.
o Fișa de însoțire a probei.
o Instrumente de recoltare:
- Spatula - de lemn sau plastic, de unică folosință sau reutilizabilă.
- Periuța cervicală (CytobrushR) cu peri transversali egali. Pentru femeile
gravide nu se foloseste prelevarea endocervicala cu periuta cervicala
(CytobrushR)
- Pensula citologica (Cervex-BrushR) cu peri lungitudinali inegali Pregatirea
lamelor în cazul metodei în strat subțire (în mediu lichid ) se
realizează în laboratorul de citologie și nu la locul recoltarii. –
RECOLTAREA SECRETIEI CERVICO-VAGINALE Este foarte
important ca proba să se recolteze corect la nivelul jonctiunii scuamo-cilindrice,
zona unde apare cel mai frecvent transformarea malignă. Localizarea joncțiunii
scuamo-cilindrice poate fi identificată prin modificarea culorii și texturii între
epiteliul cilindric și cel pavimentos.

47
48
SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ TÂRGOVIŞTE
SECŢIA : ONCOLOGIE

DOSAR DE ÎNGRIJIRE

CULEGEREA DATELOR
DATE DE IDENTITATE
Nume: S. Prenume: E.E. Sex: F Vârsta: 62 ani
Domiciliul: Valea Mare Judeţul: Dâmbovița
Data naşterii: anul 1952 luna 01 ziua 08
Data internării: anul 2016 luna 04 ziua 19 ora 8,30
Data externării: anul 2016 luna 04 ziua 19 ora 20

SURSA DE INFORMAŢII ŞI INFORMAŢIILE CULESE

Pacientul: Da
Aparţinătorii: fiică
Membrii echipei de îngrijire: medici, asistente, alte personae de îngrijire
Documente medicale (enumerare): Foaia de observație, rezultatul ex. de laborator.

DIAGNOSTICE MEDICALE
Diagnosticul medical la internare: Cancer vulvar, STADIUL III T3N2M0 operat
Diagnosticul medical la externare:Cancer vulvar, STADIUL III T3N2M0 operat
Motivele internării: terapie citostatică
Istoric: pacientă operată de cancer vulvar – vulvectomie dreaptă, vine pentru a 4a
oară la cura citostatică post operator.
Antecedente :
- Heredo colaterale: mama și o soră cancere genitale.

49
- Fiziologice personale: menarhă 13 ani, menopauză 48 ani, sarcini 5, nașteri 2.
- Personale patologice: papiloma virus la 56 ani, avorturi 3, neagă alte afecțiuni.
Condiţii de viaţă şi muncă: casnică.
Socializare: bine.

EXAMENUL CLINIC PE APARATE

Starea generală: relativ bună.


Starea de nutriţie: subponderală.
Facies, tegumente: palide, ridate, cu pete maronii.
Mucoase, fanere: alopecie.
Ţesut conjuctiv- adipos: slab reprezentat.
Sistem ganglionar: nepalpabili.
Sistem muscular: parestezii membre inferioare.
Sistem osteo- articular: mobilitate redusă.
Aparat respirator: torace normal conformat, excursii toracice egale bilateral R=18/ min.
Aparat cardiovascular: cord în limite normale, nu sunt modificări. TA=120/70mmHg.
AV=88/ min.
Aparat digestiv: abdomen suplu, nedureros la palpare, modificări ale tranzitului
intestinal ( constipația, diaree).
Ficat, căi biliare, splină: în limite fiziologice.
Aparat uro- genital: disurie determinată de plaga operatorie.
Sistem nervos, organe de simţ: orientată temporo-spațial.

50
EVALUARE INIŢIALĂ
Elemente fizice: Grupa sanguinǎ – B(III). Rh – pozitiv T0 – 36, 20C
TA – 120/70mm Hg P – 88b/min R – 18r/ min
Văz –bun. Auz – bun
Date Antropometrice:
Greutate 54 kg Înǎlţime – 1,65 m

Nevoia fundamentală Manifestarea de Sursa de dificultate


dependenţă
Nevoi fiziologice
1. A respire Independentă

2. A se alimenta Dependentă – Tratament citostatic.


inapetență, gust
neplăcut în gură.
3. A elimina Dependentă – tulburări Proces patologic genital.
de tranzit intestinal,
disurie.
4. A se mişca, a avea o Dependentă – Pierderea în greutate.
bună postură adinamie, slăbiciune.
5. De a dormi şi a se Dependentă – Temeri, frica de evoluția
odihni hiposomnie. bolii.
6. A se îmbrăca, dezbrăca Independentă
7. A menţine temperature Independentă
în limite fiziologice
8. A fi curat Independentă
9. A evita pericolele Dependentă – posibile Adinamie, pierderea în
accidentări și greutate, parestezii.
complicații.
10. A comunica cu Dependentă – Teama de consecințele bolii.
semenii comunicare ineficientă
la nivel afectiv.

51
11. A învăţa să-şi păstreze Dependentă – Lezarea integrității fizice.
sănătatea cunoștințe insuficiente
Nevoi spirituale
12.De a păstra religia şi Independentă
valori personale
Nevoi sociale
13.De a fi util Dependentă – Durere obstacol pentru
sentiment de mișcare.
inferioritate.
Nevoi psihologice

14.De a se recreea Dependentă – Anxietatea.


inactivitate.

DIAGNOSTICE DE NURSING LA INTERNARE

1. Alimentație inadecvată manifestată prin inapetență, modificarea gustului.


2. Tulburări de tranzit intestinal – diaree, constipație.
3. Lipsa mobilității fizice determinată de prezența paresteziilor și diminuarea
mobilității fizice.
4. Posibile complicații ca urmare a paresteziilor și diminuarea mobilității fizice.
5. Comunicare ineficientă determinată de starea generală alterată.

52
OBIECTIVELE ÎNGRIJIRILOR

1. Îmbunătățirea nutriției
2. Diminuarea tulburărilor digestive.
3. Prevenirea complicațiilor
4. Îmbunătățirea comunicării.
5. Stabilirea unui program de relaxare.

ASPECTE PSIHOLOGICE

Starea de conştienţă: conștientă.


Comportament: introvertită.
Mod de internare: cu o soră.
Particularitati: nu sunt.

ASPECTE SOCIOLOGICE

Mod de viaţă: de familie.


Mediul: rural
Ocupatie: pensionară.
Probleme sociale: nu sunt.

53
PLAN DE ÎNGRIJIRE
DATA PROBLEMELE OBIECTIVELE INTERVENTII EVALUARE
PACIENTULUI INGRIJIRILOR AUTONOME DELEGATE
19 04 Alimentație Îmbunătățirea Îi explic ce Recoltez sânge Funcțiile vitale în
inadecvată. nutriției alimente trebuie să pentru examene de limite normale.
Tulburări de Diminuarea consume – fructe, laborator. A avut un scaun
tranzit intestinal tulburărilor zarzavaturi, Administrez cura diareic.
–diaree, digestive. alimente bogate în citostatică. S-a hidratat în
constipație. Prevenirea Fe. cursul dimineții.
Lipsa mobilității complicațiilor Hidratare Rămâne
fizice Îmbunătățirea corespunzătoare. introvertită.
paresteziilor și comunicării. O încurajez să-și Greață după
diminuarea Stabilirea unui exprime temerile. instituirea
mobilității program de relaxare O încurajez să perfuziei.
fizice. efectuieze
Posibile activități ușoare,
complicații ca care să nu o
urmare a solicite fizic.
paresteziilor și
diminuarea
mobilității
fizice.
Comunicare
ineficientă
determinată de
starea generală
alterată.

54
EXAMENE DE LABORATOR

Data Examene de laborator şi Valori găsite Valori normale


paraclinice
19 -- Hemoleucograma
04 - Nr.eritrocite 2.80 4,2– 4,5.106/μL
- Hematocrit 28,80 35 – 49%
- Nr.trombocite 206.000 150 – 450. 103/μL
- Nr.leucocite 9000 4 – 11 . 103/μL
- Hemoglobina 9.60 11,5 – 15 gr/dl
- Glucoza 99,11 74 – 106mg/dl
- Uree serica 35 70 – 360 U/L

ALIMENTAŢIA

Data Alimentaţia Observaţii


19 04 Lichide

TRATAMENT

Data Medicamentul Doza unică Doza totală Calea de


administrare
Dexametazonă 1 fi 3 fi IM
Flacon I
Hemisuccinat 200mg 200mg
hidrocortizon 200 mg
Aloxia cu 30 minute 1 fl 1 fl
înaintea citostaticului
Glucoză 5% 500ml 500ml 500ml I.V.
Administrare lentă cu
perfuzor cu filtru
Flacon II
Cisplatin 50 mg/m2 2 fl 2 fl
Fluouracid 1000 mg/ m2 2 fl 2 fl
Glucoză 5% 500 ml 500 ml

55
EVALUARE LA EXTERNARE
Nevoia fundamentală Manifestarea de Sursa de dificultate
dependenţă
Nevoi fiziologice
1. A respira Independentă

2. A se alimenta Independentă
3. A elimina Dependentă – eliminări Proces patologic în zona
dureroase prin vulvară.
micțiune.
4. A se mişca, a avea o Dependentă – se Adinamie, pierderea în
bună postură deplasează greu. greutate.
5. De a dormi şi a se Independentă
odihni
6. A se îmbrăca, dezbrăca Independentă
7. A menţine temperature Independentă
în limite fiziologice
8. A fi curat Independentă
9. A evita pericolele Dependentă – posibile Adinamie, anemie.
complicații și
accidentări.
10. A comunica cu Dependentă – Teama de consecințele bolii.
semenii comunică greu.
11. A învăţa să-şi păstreze Independentă
sănătatea
Nevoi spirituale
12.De a păstra religia şi Independentă
valori personale
Nevoi sociale
13.De a fi util Dependentă – Adinamie, anemie.
reducerea activităților
cotidiene.
Nevoi psihologice

14.De a se recreea Dependentă – Adinamie, anemie, pierderea


reducerea în greutate..
activităților recreative

56
EPICRIZA

Pacienta de 62 ani se prezintă la Oncologie pentru terapie oncologică,


fiind diagnosticată și operată de tumoare vulvară dreaptă, stadiul III.
La evaluarea biologică din ziua internării s- constatat un grad de
anemie.
Pacienta este internată pe o zi. Se efectuiază terapia preventivă cu
hemisuccinat de hidrocortizon și Aloxia, după care se trece la terapia propriu
zisă.
Se externează la ora 20, cu recomandările:
- Odihnă.
- Alimentație corespunzătoare stadiului bolii – bogată în fibre, vitamine, Fe.
- Hidratare corespunzătoare, în vederea eliminării tohinelor din organism.
- Revine pentru următoarea terapie la 21 zile.

57
TEHNICĂ APLICATĂ PACIENTULUI

INJECTIA INTRAMUSCULARA

Definiție
Injectia intramusculara constituie introducerea unor soluții izotonice,
uleioase sau a unei substanțe coloidale în stratul muscular prin intermediul
unui ac atașat la seringă.
Scop –terapeutic
Soluții administrate:
-sol izotone;
-sol uleioase
-sol coloidale cu densitate mare.
Resorbtia- incepe imediat dupa adm ; se termina in 3-5 min ; mai lenta
ptr sol uleioase
Locul injectiei
- mușchii voluminosi, lipsiți de trunchiuri importante de vase și nervi:
-reg supero-externa a fesei;
-fața externă a coapsei în 1/3 mijlocie ;
-fața externa a bratului, în muschiul deltoid.
Locul injectei il constituie mușchii voluminosi, lipsiti de trunchiuri
importante de vase și nervi, a caror lezare ar putea provoca accidente; în
mușchii fesieri se evită lezarea nervului sciatic:
-cadranul super extern fesier – rezulta din intretaierea unei linii
orizontale, care trece prin marginea superioara a marelui trohanter, până
deasupra șantului interfesier, cu alta verticală perpendiculară pe mijlocul celei
orizontale;
-cand pacientul e culcat se caută ca repere punctuale Smirnov si
Barthelmy (punctul Smirnov este situat la un lat de deget deasupra și înapoia
marelui trohanter; punctul Barthelmy este situat la unirea treimii externe cu
58
cele două treimi interne a unei linii care unește splina iliacă anteroposterioara
cu extremitatea șantului interfesier);
-cand pacientul este în poziție șezândă, injecția se poate face în toată
regiunea fesiera, deasupra liniei de sprijin.

Pregatirea echipamentului
-se verifica medicația prescrisă cu data de expirare, colorație , aspect;
-se testează pacientul să nu fie alergic, în special inaintea administrarii
primei doze;
-dacă medicația este în fiolă, aceasta se dezinfectează, se sparge și se
trage doza indicată, scoțând aerul din sering;
-apoi se schimbă acul cu unul potrivit pentru injectare intramusculară;
-daca medicamentul este în flacon sub forma de pulbere, se
dezinfectează capacul de cauciuc, se reconstituie lichidul, se aspiră doza
indicată, se scoate aerul și se schimbă acul cu cel pentru injecția
intramusculară;
-tehnica de extragere a substanței dintr-un flacon este urmatoarea:
59
 se dezinfectează capacul flaconului se introduce acul,
 seringa se umple cu aer, trăgand de piston, aceea cantitate
echivalentă cu doza care trebuie extrasă din flacon,
 se atașează apoi la acul din flacon și se introduce aerul,
 se intoarce flaconul și seringa se va umple singură cu
cantitatea necesara;
-alegerea locului de injectare în injecția intramusculară trebuie facută
cu grija.
Administrarea:
-se confirmă identitatea pacientului;
-se explică procedura pacientului;
-se asigură intimitatea;
-se spală mâinile, se pun mănușile;
-se va avea în vedere să se rotească locul de injectare dacă pacientul a
mai făcut recent injecții intramusculare;
-la adulți deltoidul se folosește pentru injectare de cantități mici, locul
de administrare uzulă fiind fața superoexternă a fesei, iar la copil fața antero
laterală a coapsei;
-se poziționează pacientul și se descoperă zona aleasă pentru injectare;
-se invită bolnavul să-și relaxeze musculatura și să stea linistit;
-se dezinfectează cu un pad alcoolizat prin mișcări circulare;
-se lasă tegumentul să se usuce;
-se întinde pielea între policele și indexul sau mediul mâinii stângi;
-se poziționează seringa cu acul la 90 de grade, se atenționează
pacientul că urmează să simtă o întepătură, se recomandă să nu își incordeze
mușchiul;
-se înțeapă perpendicular pielea, patrunzând (4 – 7 cm) cu rapiditate și
siguranță cu acul montata la seringă;

60
-se susține seringa cu cealaltă mână, se aspiră pentru a verifica dacă nu
vine sânge;
-dacă apare sânge, se va retrage acul și se va relua tehnica;
-dacă la aspirare nu apare sânge, se va injecta substanța lent pentru a
permite muschiului să se destindă și să absoarbă gradat medicația;
-după injectare se retrage acul ptrintr-o singură mișcare, bruscă, sub
același unghi sub care a fost introdus;
-se acopera locul puncționarii cu un pad alcoolizat și se masează ușor
pentru a ajuta distribuirea medicamentului ( masajul nu se va efectua atunci
când este contraindicat, cum ar fi la administrarea de fier);
-se îndepartează padul cu alcool și se inspectează locul puncționării
pentru a observa eventualele sângerări sau reacții locale;
-daca sângerarea continuă se va aplica compresie locala sau gheață în
caz de echimoze;
-se va reveni și inspecta locul injecției la 10 minute și la 30 de minute
de ora administrarii;
-nu se va recapa acul;
-se vor arunca materialele folosite în recipientele specfice de colectare.
Incidente și accidente Intervenții
- Durere vie, prin atingerea - Retagerea acului,efectuarea
nervului sciatic sau a unor ramuri ale injecției în alta zonă.
sale. - Se evită prin respectarea zonelor
- Paralizia prin lezarea nervului de elecție a injectiei.
sciatic.
- Hematom prin lezarea unui
vas.
- Ruperea acului - Extragerea manuala sau chirurgicală.
- Supuratie aseptică - Ace suficient de lungi pentru a
patrunde în masa musculara, respectarea
asepsiei.
- Embolie prin injectarea - Se previne prin verificarea poziției
accidentală într-un vas a soluțiilor acului.
uleioase.

61
62
BIBLIOGRAFIE
1. Ancăr, Virgiliu, „Ginecologie”, Editura Național, București, 2008.

2. Ancăr, Virgiliu, „Obstetrică”, Editura Național, București, 2008.

3. Crișan N., Ginecologie, Editura, Știință și tehnică, București, 1996.

4. Enăchescu, Dan, Marcu, Mihai, Sănătate publică și management sanitar,


Editura, ALL, București, 1994.

5. Mozes, Carol, „Tehnica îngrijirii bolnavului – Editura Medicală, București,


2006.

6. Niculescu, Cezar Th., Cârmaciu, Radu, „Anatomia și fiziologia omului -


Compendiu”, Editura Corint 2000.

7. Titircă, Lucreția, “Ghid de nursing cu tehnici de evaluare și îngrijiri


corespunzătoare nevoilor fundamentale”, vol. I, Editura Viața Medicală
Românească, București, 2006.

8. Titircă, Lucreția, “Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții


medicali – Ghid de nursing”, Editura Viața Medicală Românească, București,
2008.

63