TRANSMITEREA SINAPTICA

Sinapsa= zona de contact si transmitere de informatii de la un neuron la celalalt

Ca forma specializata de comunicare intercelulara, sinapsele sunt const din:
- o membr presinaptica
- o membr postsinaptica
- fanta sinaptica
La om predomina sinapsele chimice, adica transmiterea are loc prin mediatori chimici,
care sunt fie excitatori, fie inhibitori si ei sunt eliberati la nivelul fantei sinaptice.
Transmiterea influxului nervos de la un neuron la altul prin mediatori chimici
= purtatori umorali de informatii nervoase specifice

Criterii pt ca o subst sa fie mediator chimic:

- trebuie sa fie prezenta la nivelul terminatiei presinaptice
- teritoriul presinaptic sa contina precursorii si enzimele necesare sintezei
mediatorului
- stimularea neuronului presinaptic sa determine eliberarea acestui mediator chimic
- degeaba se elibereaza mediatorul rsp daca nu exista receptori postsinaptici cu
afinitatea pt subst rsp
- daca aplicam subst rsp postsinaptica sa antreneze acelasi efect ca stimularea
directa a acestuia
- e imp sa existe un mecanism prin care aceasta actiune sa fie oprita.
- antagonistii specifici sa blocheze actiunea sinaptica a substantei mediatoare.

Acetilcolina
Se gaseste fie:
- difuz distribuita la nivel cortico- subcortico-spinal
- sub forma de nuclei cu structura si functii distincte (nuclei bazali)
Acestea sunt principalele formatiuni centrale si periferice prevazute cu capacitatea de
a sintetiza si elibera acetilcolina, care la randul ei reproduce efectele stimularii
nervoase specifice fibrelor colinergice.
Actiuni fiziofarmacologice:
dupa traversarea spatiului sinaptic Ac (acetilcolina) eliberata din butonii terminali se
cupleaza cu receptorii colinergici din membrana postsinaptica si rezulta modificari
de permeabilitate generatoare de manifestari electro-chimice urmate de raspunsuri
specifice ale celulelor tinta.
Receptorii colinergici asupra carora actioneaza Ac in functie de activarea sa de catre
nicotina / muscarina sunt:
- nicotinici
- muscarinici

Receptorii nicotinici
- predomina la nivelul jonctiunii neuro-musculare, deci la niv placii motorii.
Se impart in :
- N1 ganglionari
- N2 musculari
1
 Receptorii muscarinici
- predomina la niv sinapselor parasimpatice periferice si la niv SNC
Exista 5 tipuri de receptori muscarinici:
- M1 ganglionii vegetative si glandele secretorii
- M2 in miocard si in celulele endoteliului vascular
- M3 in musculatura neteda viscerala
- M4
- M5
Toate cele 5 tipuri se regasesc in creier, maj tesuturilor si organelor contin mai multe
subtipuri, stimularea lor producand efecte vegetative de tipul:
- bradicardiei
- vasodilatatiei
- secretie salivara si mucoasa
- mioza (micsorarea pupilelor)
- sudoratie
- cresterea peristaltismului gastro-intestinal

2.Amine biogene
Catecolamine Cc
Transmiterea influxurilor nervoase simpatico-energice, aceste catecolamine fiind
sintetizate si eliberate in sangele circulant de catre celulele tesutului glandular
medulo-suprarenal.
Reprezentate de
- adrenalina A
- noradrenalina NA
- dopamina DA
Denumirea de Cc este datorata structurii lor, de la nucleul catecolic.
= substante biologic active care rezulta din metabolizarea succesiva a tirozinei pana
la stadiul final de adrenalina.
Cc sunt secretate:
NA predomina la niv terminatiilor neuronale simpatice
DA – origine mixta: nervoasa si glandulara
A – de origine exclusiv medulosuprarenala
A indeplineste in general rol de hormon medulosuprarenal
NA + DA = mediatori chimic simpatico-adrenergici
Din hidroxilarea tirozinei rezulta dihidroxifenilalanina (DOPA) iar prin
decarboxilarea acestora rezulta dopamina (DA), care este un precursor al NA.

NA
= principalul neuro-transmitator simpatico-adrenergic
- sub influenta unei enzime metilante din glanda medulosuprarenala este
transformata in adrenalina
La nivel central, efectele NA sunt de tip:
- activator, in cazul stimularii receptorilor postsinaptici α- adrenergici
2
 - inhibitor, in cazul stimularii receptorilor β-adrenergici

Receptori adrenergici
Efectele biologice ale NA si A eliberate in sangele circulant de catre glandele
medulosuprarenale si neuronii simpatici depind de afinitatea acestora fata de
receptorii membranari adrenergici de la nivelul tesuturilor. Sunt asigurate de
prezenta si densitatea celor 2 tipuri de receptori adrenergici, α si β cu subtipuri.
NA actioneaza preponderent asupra α-receptorilor adrenergici
A asupra ambelor tipuri de receptori
Efectele Cc:
- debitul cardiac si presiunea sistolica cresc
- produc manifestari psiho-comportamentale de frica-fuga sau furie-lupa

Receptorii α1- A
- se gasesc la nivelul vaselor pielii, mucoaselor intestinului, rinichiului,
plamanului, creierului, uterului, irisului, celulelor pancreatice
Stimularea acestor receptori provoaca:
1. contractia musculaturii netede vasculare, uterine, pupilare, pilomotorii
2. metabolic produc hiperglicemie

α2-A
- prin stimulare provoaca relaxarea musculaturii netede vasculare si intestinale

β2-A
- se gasesc la nivelul vaselor coronare, cerebrale, muschi striati, bronhiilor,
intestin, miometru, pancreas, tiroida si aparatului juxtaglomerular renal.
Stimularea lor provoaca:
- vasodilatatie
- miorelaxare
- stimularea secretiilor de glucagon, tiroxina, parathormon si renina

Dopamina DA
= cunoscuta ca neuro-transmitator adrenergic si are statut de neuro-hormon local
= eliberata de neuronii nucleului arcuat al hipotalamusului
Efectele fizio-farmacologice se produc atat la nivel central cat si la nivel periferic, prin
cuplarea cu receptorii dopaminergici din tesuturile respective.
La nivel periferic cantitati dozabile se gasesc in:
- ggl simpatici
- plaman
- intestin
- vase
- retina
La nivel central se gasesc cam 50% din cantitatea de catecolamine cerebrale cu sediul:
- la nivelul nucleilor bazali si mezencefalului

3
- la nivelul celulelor eminentei mediane a hipotalamusului unde inhiba secretia
hormonala hipofizara
Un loc important in producerea efectelor biologice ale hormonilor catecolaminici
revine si receptorilor dopaminergici care sunt de 2 feluri:
- excitatori – rsp dopaminergici 1, care sunt situati postsinaptic in cord si coronare,
rinichi, vase cerebrale, cai genito-urinare. Prin activarea lor produc natriureza,
vasodilatatie, cresterea contractilitatii miocardice.
- inhibitori – rsp dopaminergici 2, sunt localizati presinaptic pe terminatiile
periferice si centrale ale neuronilor adrenergici
DA Functii:
- principala functie in inhibarea eliberarii de prolactina din lobul anterior hipofizar
- reglarea starii de graviditate, a comportamentului maternal
- reglarea sensibilitatii senzitivo-senzoriale
- controlul motilitatii (prin existenta DA la niv ggl bazali). Scaderea cantitatii de
DA la nivelul caii nigro-striate determina aparitia bolii Parkinson cu afectarea
capacitatii de control a tonusului muscular si a miscarilor voluntare
- prin interm DA de la nivelul lobilor frontali controleaza fluxul de informatii si
ajunge la scoarta din zone cortico-subcorticale. Alterarea DA de la acest nivel
cauzeaza declinul functiilor neuro-cognitive indeosebi a memoriei, atentiei si
capacitatii de rezolvare a problemelor.

SEROTONINA / 5-hidroxitriptamina (5-HT)

= amina biogena care rezulta din hidroxilarea urmata de decarboxilare a triptofanului
si are proprietati atat de mediator chimic cat si de hormon local.
- mai mult de 90 % din cant de serotonina se gaseste la nivelul tubului digestiv rsp
in celulele entero-cromatine ale tubului digestiv si in glanda pineala.
- 8 % la niv trombocitelor
- 2 % la niv SNC
La nivelul trombocitelor = principala cale de captare si transport a fractiei circulante a
serotoninei.
Mecanismul de producere a proprietatilor sinaptice ale serotoninei are la baza
participarea a 3 tipuri de receptori.
Efectele serotoninei:
- creste motilitatea gastro-instestinala
- provoaca bronho-constrictie
- determina inrosirea fetei prin vasodilatatie cefalica
- actiune activatoare contractiilor si secretiilor cailor biliare, pancreatice si
respiratorii
Cortexul cerebral prez o mare densitate de receptori de tip 2 a caror activitate
contribuie la reactiile de trezire / de somn.
Scaderea concentratiilor la nivel central det aparitia comportamentelor agresive,
autodistructive si suicidale.

HISTAMINA
4
= un hormon tisular care are prop de mediator chimic la nivelul terminatiilor nervoase
histaminergice.
- a fost sintetizata in 1907. Hist=tesut
- se gaseste la niv hipotalamusului post si la niv structurii mucoase a plamanului si
a structurii gastro-intestinale
Principalul loc de sinteza si de stocare este la nivelul mastocitului / a granulocitului
bazofil din adventitia vaselor sanguine.
Eliberarea histaminei din granulele mastocitare este det de anumiti factori de
agresiune tisulara incepand cu:
- infectii
- arsuri
- reactii de hipersensibilitate mediata
- extractele proteice
- veninuri
- substante cu greutate moleculara mare (dextrani, antibiotice)
Efectele histaminei difera in fctie de tipul de receptor pe care actioneaza:
Receptorii H1
= situati mai ales la niv pielii, al celulelor din endoteliul capilar, musculaturii netede
din caile respiratorii, limfocite, miocard, SNC
Efecte:
- prurit (mancarime)
- durere
- hiperpermeabilitate vasculara
- cresc secretia de mucus la nivelul cailor respiratorii
- det hipotensiunea arteriala
- tahicardie
- eliberarea de mediatori ai inflamatiei (in general cresc secretia de PG
prostaglandine)
- bronhoconstrictoare
- neurostimulante centrale
- permeabilizante capilare
- vasodilatatoare periferice

Receptorii H2
= localizati mai ales la nivelul mucoasei gastrice, miocard, SNC, bazofile, mastocite,
limfocite T+B, musculatura neteda a uterului si vaselor.
Efectele:
- cresc secretia gastrica de HCl (sunt implicati in aparitia ulcerului )
- vaodilatatie
- hipotensiune arteriala
- cefalee
- tahicardie
- cresc secretia de mucus in caile aeriene si relaxeaza musculatura bronsica
- hiperpolarizare membranara
- efect gastro-secretor
5
 - inhiba si bazofilele si degranularea mastocitelor la niv pielii

- la niv vaselor cresc permeabiliatea vasculara si vasodilatatie capilara

- stimuleaza secretia gastrica

Receptorul H3
- rol de autoreceptor presinaptic, scade eliberarea histaminei de la nivelule fibrelor
histaminergice centrale si periferice participand la controlul propriei sale eliberari
= localizati la nivelul creierului, musculaturii netede bronsice si au ca si efecte:
- vasodilatatia vaselor cerebrale
- previn contractia excesiva a musculaturii bronsice
- suprima sinteza histaminei la nivelul SNC-ului

Receptorul H4
= localizati in plamani, SNC, neutrofile, eozinofile, cord, musculatura scheletica,
splina, timus, leuctocite
Efecte:
- participarea la procesul inflamator din alergie, astm bronsic, boli autoimune

Histamina
= cel mai imp mediator al reactiilor alergice
Participa la:
- reglarea si inducerea veghei si somnului, prin mecanisme neuro-chimice
complexe
- comportamentul psiho-afectiv
- eliberarea unor hormoni hipofizari de tipul vasopresinei, prolactinei
- reglarea ingestiei de alimente
- termoreglare
- la nivel ganglionar faciliteaza transmiterea interneuronala simpatica
- la nivelul terminatiilor senzitive, periferice provoaca efect de hiperanalgeziante,
comportandu-se ca un mediator chimic al durerii

AA NEUROTRANSMITATORI

Pe langa functiile metabolice clasice unii AA indeplinesc rol de mediatori chimici,

excitatori sau inhibitori la nivel cerebro-spinal.
AA excitatori ac glutamic si ac aspartic
AA inhibitori ac gamma – aminobutiric

AA excitatori
= acizi aminati monoaminodicarboxilici neesentiali sintetizati din glucoza / unii
produsi intermediari ai ciclului Krebs

6
Sinteza lor se realiz la niv neuronal presinaptic devenind activi numai sub forma
anionica de L-glutamat si L-aspartat.
Situatiile care det cresterea glutamatului extraneuronal insotita de intesificarea
fluxului de Na si Ca, depolarizare prelungita si dereglari metabolice neuronale
multiple si generatoare de fenomente toxice ireversibile sunt reprez de:
- hipoglicemie
- hipoxie
- ischemie
- convulsii prelungite
- traume mecanice

AA inhibitori
Se gasesc in conc mari in sistemul nervos cerebro-spinal si sunt reprez de:
1. Ac gamma-aminobutiric / GABA cu caract:
a. rezulta din decarboxilarea acidului glutamic in prez unei enzime glutamic-
decarboxilaza, decarboxilare care are loc la niv neuronal in creier si in maduva
spinarii, dar si in unii neuroni ai sistemului nervos periferic
b. receptorii pt GABA sunt de 2 tipuri:
i. GABA A – receptori ionotropi cuplati cu un canal ionic specific pt Cl
ii. GABA B – receptori metabotropi prevazuti cu efecte de lunga durata
Prin interm celor 2 tipuri de receptori, fibrele nervoase GABA-ergice sunt la
originea unei mai parti din inhibitiile realizate in sistemul nervos cerebro-
spinal cu rasunet functional asupra:
- motricitatii
- senzatiilor
- comportamentelor
- functiilor cognitive

Glicina / glicocol =AA neesential sintetizat la niv neuronal din glucoza

Se gaseste mai ales la nivelul trunchiului cerebral, cerebel si coarnelor anterioare ale
maduvei spinarii.

NEUROPEPTIDE
Importante in transmiterea sinaptica
- opioide
- neopioide
O parte din aceste neuropeptide indeplinesc functii atat de hormoni circulanti/locali
intr-un anumit teritoriu si de mediatori chimici / simpli modulatori sinaptici.

7
O particularitate a acestei mediatii chimice peptidergice este reprez de posibilitatea
coexistentei neuropeptidului cu unul din neurotransmitatorii clasici (acetilcolina,
adrenalina, noradrenalina) la nivelul aceleiasi terminatii sinaptice.

Peptidele opioide / endomorfine

- enkefaline: met-enkefalina, leu-enkefalina
- endorfinele: α,β,γ
- dinorfinele: A,B

Enkefalinele
= pentapeptide sintetizate de neuronii din sis nervos cerebro-spinal de la scoarta
cerebrala pana la substanta gelatinoasa din coarnele posterioare ale maduvei spinarii
Se gasesc la nivelul neuronilor monoaminergici unde predomina si contribuie la
modularea in sens inhibitor a sensibilitatii nociceptive.
Se mai gasesc la niv ganglionilor simpatici, tub digestiv, glandelor suprarenale,
retina/ca factori antistres sunt active la nivelul cailor simpatico-adrenergice, cerebro-
spinale si periferice.

Endorfinele
Predomina in hipotalamusul medio-bazal in lobul anterior al hipofizei si au rol
inhibitor asupra reactiilor neuro-endocrine produse de stres.
Efectele inhibitorii ale acestor peptide se produc prin modularea eliberarii presinaptice
a neurotransmitatorilor colinergici, adrenergici si serotoninergici insotita de inhibarea
canalelor de Ca si activarea celor de K. (intrebare posibila)
Aceste endorfine avand rol inhibitor atat pre- cat si postsinaptic participa la realizarea
analgeziei si inhibarea reactiilor neuro-endocrino-metabolice produse de stres. Factori
antistres: beta-endorfinele actioneaza la nivel hipotalamo-hipofizar.

Peptidele neopioide
Substanta P – formata din 11 AA
Cele mai mari cantitati se gasesc la niv cailor nervoase implicate in transmiterea si
perceptia durerii. Stimularea acestora determina eliberarea substantei P. Pe aceasta
baza s-a atribuit acestei subst P rolul de neurotransmitatori al aferentei senzitive
nociceptive. Principalul mediatorul chimic al durerii =calciu-dependenta activata de
capsaicina, o subst toxica extrasa din ardeiul iute. Substanta P este blocata presinaptic
de peptidele opioide si de GABA

Peptidul vaso-activ instestinal VIP

Se gaseste la niv hipotalamusului, hipocampului, amigdalei si neocortexului, tub
digestiv, plaman, pancreas, aparat genital.
8
Acest peptid este eliberat impr cu acetilcolina si indeplineste rol de cotransmitator al
acesteia. Pe langa proprietatile neuro-modulatoare are rol si de mediator chimic,
activator al eliberarii de hormoni adeno-hipofizari rsp de prolactina/ de hormoni
somatotropi.
In peretele intestinal = prezent in conc mari, in fibrele nervoase ale plexurilor
intraneurale fata de cele din mucoasa / submucoasa. Are rol si de hormon local
prevazut cu proprietati metabolice importante:
- stimularea insulino-secretiei, a lipolizei
- conversia glicogenului in glucoza
Pana aici partial

SISTEMUL DIGESTIV

Ingestia alimentelor
O prelucrare optima a alimentelor la niv tubului digestiv necesita un timp de stationare
la nivelul fiecarui segment in parte.
Cantitatea de alimente care poate fi ingerata depinde de nevoia intrinseca de hrana
denumita senzatie de foame.
Tipul de alimente cautat in mod preferential = determinat de apetit.
Digestia = totalitatea fenomenelor mecanice, chimice si fizico-chimice care asigura
procurarea, transformarea, transportul si absorbtia substantelor alimentare in vederea
preluarii si asimilarii lor de catre organism.
Tractul digestiv asigura organismului aportul continuu de apa, electroliti si subst
nutritive si pt acest lucru avem nevoie de niste functii care sunt asigurate de tractul
digestiv:
- deplasarea alimentelor de-a lungul tractului gastro-intestinal – prin motricitatea
tubului digestiv
- secretia sucurilor digestive si digestia alimentelor
- absorbtia apei, electrolitilor si a produsilor rezultati din digestie
- vascularizatia organelor tractului gastro-intestinal prin care se asigura transportul
substantelor absorbite
- controlul acestor functii: local, nervos, hormonal.

Anatomia functionala a peretelui gastro-intestinal

Daca efectuam o sectiune transversala prin peretele intestinal de la suprafata in
profunzime
- seroasa
- strat muscular longitudinal
- strat muscular circular
9
 - submucoasa
- mucoasa

Anatomia functionala a intestinului

La nivelul straturilor profunde ale mucoasei exista un nr mic de manunchiuri de fibre
musculare netede care alcatuiesc musculara mucoasei. Functiile motorii ale
intestinului sunt indeplinite de diferite straturi musculare netede.

Principii generale ale motilitatii gastro-intestinale

Musculatura neteda functioneaza ca un sincitiu. Fibrele musculare netede de la
niv tractului gastro-int sunt dispuse in manunchiuri de pana la o mie de fibre paralele.
La nivelul stratului muscular longitudinal, manunchiurile sunt dispuse de-a
lungul tractului gastro-int. La nivelul stratului muscular circular, manunchurile sunt
dispuse in jurul intestinului. In fiecare manunchi, fibrele musculare sunt conectate
electric unele cu altele prin numeroase jonctiuni gap care permit trecerea ionilor dintr-
o celula musculara in urmatoarea => impulsurile electrice declansatoare ale
contractiei, se pot transmite rapid de la o fibra la alta la nivelul fiecarui manunchi cu
precizarea ca ele se transmit mult mai rapid de-a lungul fibrelor manunchiurilor decat
circumferential.
Fiecare manunchi de fibre musculare netede este partial separat de urmatorul
prin tesut conjunctiv lax, insa manunchiurile musculare fuzioneaza in multe locuri,
astfel ca fiecare strat muscular reprez de fapt o retea ramificata de manunchiuri
musculare netede.
Concl: fiecare strat muscular functioneaza ca un sincitiu (atunci cand un potential de
actiune este generat oriunde in masa musculara neteda, el se transmite in toate
directiile la nivelul masei musculare datorita intrepatrunderilor care au loc intre fibrele
musculare netede).

Principii generale ale motilitatii tractului gastro-intestinal

Controlul nervos al activitatii gastro-int. Sistemul nervos enteric
Tractul gastro-int dispune de un sistem nervos propriu = sistem nervos enteric, care
este dispus in peretele intestinal incepand de la esofag pana la anus cu rol deosebit in
controlul activitatilor motorii si secretorii la nivel gastro-intestinal.

A. Plex superficial
= plexul mienteric/plexul Auerbach
= dispus intre stratul muscular longitudinal si cel circular
- controleaza in principal motilitatea gastro-int

10
 - consta dintr-un lant liniar de neuroni interconectati care se intinde pe intreaga
lungime a tractului gastro-int intre straturile longitudinal si circular ale
musculaturii netede intestinale
Principalele efecte:
- cand acest plex Auerbach este stimulat determina:
o contractie tonica crescuta / „tonus” la nivelul peretelui intestinal
o intensitate crescuta a contractiilor ritmice
o rata usor crescuta a ritmului de contractie
o viteza crescuta a transmiterii undelor excitatorii de-a lungul peretelui
intestinal, inducand propagarea mai rapida a undelor peristalitice
intestinale.
Nu trebuie considerat ca fiind stimulator in intregime, deoarece unii dintre neuronii sai
sunt inhibitori, terminatiile lor secreta un mediator inhibitor de care abia ne-am
despartit (polipeptidul vaso-activ intestinal VIP) si semnalele inhibitorii rezultate sunt
utile de aceasta data pt inhibarea musculaturii anumitor sfinctere intestinale care
impiedica tranzitul alimentelor intre segmente succesive ale tractului gastro-int. Ex.
unde VIP actioneaza in mod inhibitor la nivelul sfincterului piloric, controland
evacuarea continutului gastric in duoden si efluxul din duoden inapoi.
Sfincterul valvei ileo-cecale controleaza evacuarea continutului intestinului subtire.

Plexul submucos/plexul Meissner

= plex profund, intern sit in submucoasa
Controleaza predominant activitatea secretorie si vascularizatia locala. Este
responsabil de controlul activitatii portiunii interne a peretelui intestinal pana la cel
mai mic segment.
Multi stimuli senzitivi isi au originea in epiteliul gastro-int si impulsurile sunt ulterior
transmise plexului submucos contribuind astfel la secretia intestinala locala, la
absorbtia locala si la contractia locala a muscularei submucoase care produce grade
variate de pliere a mucoasei gastro-intestinale.

Controlul vegetativ al tractului gastro-intestinal

Inervatia parasimpatica la niv tractului digestiv
Portiuni:
-craniana
- sacrata

Portiunea craniana:
cu exc catorva fibre simpatice de la niv cav orale si faringelui, fibrele nervoase sunt
incorporate aproape complet in nervii vagi. Aceste fibre asigura inervatia principala a

11
esofagului, stomacului, pancreasului, mai putin a intestinelor, inclusiv prima jum a
intest gros.

Portiunea sacrata
Are originea in segm 2,3,4 ale maduvei sacrate si prin nervii pelvieni au traiect catre
jumatatea distala a intestinului gros pana la anus. Portiunile sigmoidiana, rectala si
anala au mai multe fibre parasimpatice decat restul segmentelor intestinale. Aceste
fibre au rolul de a asigura reflexele defecatiei.
Neuronii postganglionari ai parasimpaticului gastro-intestinal sunt localizati cu
precadere in plexurile mienteric si submucos. Stimularea nervilor parasimpatici la
acest nivel conduce la o crestere generalizata a activitatii intregului sistem nervos
enteric si o stimulare a celor mai multe functii gastro-intestinale.

Inervatia simpatica
Fibrele simpatice de la nivelul tractului gastro-intestinal au originea in maduva
spinarii intre segmentele T5-L2. Majoritatea fibrelor preganglionare care inerveaza
tractul digestiv, dupa iesirea din maduva formeaza lanturi simpatice dispuse lateral de
CV si multe dintre aceste fibre ajung la ganglionii periferici cum ar fi:
- ggl celiac
- diferiti alti ggli mezenterici
Cele mai multe din corpurile neuronilor simpatici postganglionari se gasesc in acesti
ganglioni, iar fibrele post-ganglionare se distribuie sub forma de nervi simpatici
postganglionari tuturor segmentelor tubului/tractului digestiv.
Fibrele simpatice inerveaza tractul digestiv pe toata lungimea lui spre deosebire de
cele parasimpatice care sunt mai bine reprez la nivelul cavitatii orale si a anusului.
Stimularea sistemului nervos simpatic inhiba activitatea tractului gastro-intestinal,
stimularea puternica putand chiar bloca tranzitul alimentelor, putand insemna chiar
sectionarea.

12
Tipuri functionale de miscari la nivelul tractului gastro-intestinal GI
A. Miscari propulsive – peristaltismul asigura tranzitul alimentelor de-a
lungul tractului intr-un ritm adecvat digestiei si absorbtiei
B. Miscari de amestecare asigura amestecarea constanta a continutului
intestinal

A. miscarile propulsive – peristaltismul

- consta din aparitia unui inel contractil in jurul tubului digestiv, care se
propaga
= o proprietate specifica multor sincitii musculare netede de aspect tubular
- stimularea tubului digestiv la orice nivel poate duce la aparitia unui inel
contractil la nivelul musculaturii circulare, inel care se propaga de-a lungul
intregului tub digestiv si acest tub functional se intalneste si la nivelul
ductelor biliare, glandulare, uretere si altor structuri tubulare cu musculatura
neteda.
Stimulul obisnuit il reprezinta:
- stimulul poate fi distensia tubului digestiv – in orice pct al tubului digestiv
daca exista o cantitate de alimente, det distensia tubului digestiv =>
stimuleaza distensia peretelui digestiv. stimuleaza sis nervos enteric, induce
contractia peretelui cu 2-3 cm inaintea pctului de stimulare. apare un inel
contractil care intiaza miscarea peristaltica
- iritatia chimica/fizica a epiteliului mucoasei digestive (secretiile proprii
tubului digestiv)
- impulsurile parasimpatice intense de la niv digestiv
Se manifesta cu intensitate slaba/lipseste complet acolo unde exista absenta
congenitala a plexului mienteric.
= puternic inhibat / blocat prin administrarea de atropina, care induce paralizia
terminatiilor nervoase colinergice ale plexului mienteric.
13
 B. Miscarile de amestecare
Difera in fctie de segmentul tractului alimentar a.i. in anumite zone acele
contractii peristaltice produc cea mai mare parte din amestecare, fapt valabil mai
ales in zonele in care progresia continutului intestinal = blocata de un sfincter,
a.i o unda peristaltica are mai degraba rol de amestecare decat de propulsare a
continutului intestinal.
Alteori la niv peretelui tubului digestiv din loc in loc la distante de cativa cm
apar contractii de comprimare locale care dureaza 5-30 sec + sunt intermitente
Ulterior in alte segm ale tubului digestiv apar alte contractii care au rolul de a
taia si fragmenta alimentele de la un nivel digestiv la altul.

Vascularizatia GI – „Circulatia splanhnica”

Vasele sanguine ale sistemului GI fac parte dintr-un sistem vascular vast numit
circulatia splanhnica care include vascularizatia tubului digestiv propriu-zis
mai adaugam splina, pancreasul si ficatul.
Sistemul = astfel conceput incat toata cantitatea de sange care circula prin tubul
digestiv, splina si pancreas = imd antrenata spre ficat, prin calea venei porte.
La nivel hepatic, sangele parcurge milioane de sinusoide hepatice mici si
paraseste in final ficatul prin venele hepatice, care dreneaza tot sangele in vena
cava si circulatia sistemica.
Circulatia sangelui prin ficat pana la drenarea in v cava permite acelor celule
reticuloendoteliale care tapeteaza sinusoide hepatice sa indeparteze bacteriile si
particulele solide si sa nu le lase sa intre in sange, prevenind vehicularea in
restul corpului.
Nutrientii hidrosolubili nonlipidici absorbiti din tubul digestiv
(carbohidratii, proteinele) = transportati de sangele venos, portal, tot in
sinusoidele hepatice. Aici, atat celuelele reticuloendoteliale cat si principalele
celule ale parenchimului hepatic( celulele hepatice) absorb si stocheaza
temporar intre(1/2 ¾) jumatate si 3 sferturi din nutrienti (prelucrarea chimica
intermediara a acestor nutrienti are loc la niv celulelor hepatice).
Aproape toate lipidele absorbite din tractul gi nu sunt transportat prin sangele
portal, ci sunt absorbite in limfaticele intestinale si apoi transportate in circulatia
sistemica prin ductul toracic scurtcircuitand astfel ficatul.

DIGESTIA
DIGESTIA BUCALA

Digestia bucala incepe in gura, unde alimentele sufera:

14
 - transformari mecanice : faramitarea alimentelor
- modificari chimice: ptialina, alfa amilaza salivara care actioneaza la pH
neutru numai asupra amidonului fiert/copt. Il descompune in lanturi scurt de
2-3 monozaharide.
Digestia bucala= act complex motor constient care necesita interventia scoartei
cerebrale.
Etapa buco-faringo-esofagiana incepe cu prehensiunea, act constient, continua
cu masticatia si insalivatia ( realizeaza si hidroliza enzimatica a amidonului) si
formeaza in final bolul alimentar care ajunge in stomac prin actul deglutitiei.
Saliva – produsul de secretie a celor 3 tipuri de glande salivare= glande de tip
exocrin
Glandele salivare au o structura tubulo-acinoasa fiind alcatuita din lobuli care
reprezinta unitatea morfo-functionala. Fiecare lobul = alcatuit din acini, ducte
intercalate si ducte striate. Mai multe ducte lobulare formeaza un duct excretor
principal.
Glandele salivare prez 3 tipuri principale de celule:
- celulele seroase bogate in depozite de zimogen, secretia lor = ptialina
- celulele mucoase contin granule de mucinogen, precursor al mucinei
- celule mixte

!Glandele parotide
- de tip seros
- = situate in lojile parotidiene, langa conductul auditiv extern
- produsul de secretie = fluid, transparent = saliva de dilutie, = eliminat prin
canalul Stenon in vestibulul gurii in dreptul celui de-al 2-lea molar superior.

Glandele submaxilare
- cu celule seroase si mixte
= situate sub planseul bucal in vecinatatea unghiului intern al mandibulei
- produsul eliminat prin canalul Wharton, lateral fraului limbii
- saliva=vascoasa, cu rol in gustatie

Glandele sublinguale
- acini micsti
- deasupra planseului bucal in loja sublinguala
- produsul de secretie se varsa prin canalele Rivinius in apropierea fraului
limbii, sau uneori printr-un canal unic = canalul Bartholin.
- saliva = bogata in mucina si are rol in formarea bolului alimentar
- saliva de deglutitie

15
Mai exista o serie de glande salivare accesorii (cu acini mucosi) in peretii
mucoasei bucale cu rol mai putin important.
Saliva
=lichid incolor opalescent
secretata in 24 h intre 100 si 1500 ml
Reactia salivei = slab acida cu un pH intre 6-7 interval optim actiunii digestive
si ptialinei.
Contine substante solide (reziduuri)
Contine substante minerale, combinatii ale clorului, sodiului, fosfati, ptialina
este activata de clorurile din saliva.
Concentratiile ionilor de Na bicarbonat si a celor de Cl sunt ??

Lizozim cu rol bactericid care distruge capsula glicozidica a microbilor.

Calicreina = enzima proteolitica implicata in formarea de plasmakinine, care
sunt vasodilatatoare locale.
Mucina = proteina cu rol imp in formarea bolului alimentar.
La 80 % din populatie = prez aglutininele sistemului de grupe sanguine
AB0 cu importanta in medicina legala
Substante azotate neproteice de tipul ureei, acidului uric, creatinina.
Substante neazotate = acidul lactic
Principala enzima din saliva = alfa-amilaza salivara sau ptialina. Ea
scindeaza amidonul copt/fiert in dextrine, polimeri cu o molec mai mica,
actiune care cont si la nivelul stomacului inca o jum de h.

Mecanismul secretiei salivare

Celulele salivare acinoase secreta in port initiaza a tubilor de saliva primara,
care de-a lungul tubilor sufera modificari in compozitia sa. Exista procese de
reabsorbtie, secretie, rezultand saliva finala.

Saliva primara contine apa, ptialina si/mucina si AA intr-o solutie de ioni,

reprezentati de Na, K in concentratii izotonice cu plasma. Aceasta compozitie a
salivei primare se modifica pe masura ce avanseaza in ductele salivare prin
schimburi cu sangele din capilarele peritubulare, inainte de a ajunge in canalele
excretoare.
In conditii bazale, saliva = secretata in cant de 0,5 mL/min exceptand perioada
de somn.
Rolurile salivei
1. mentinerea igienei cavitatii bucale
2. previne procesele de deteriorare bucala pe 3 cai:

16
 a. prin fluxul salivar ajuta la eliminarea bacteriilor patogenice si a
particulelor alimentare de suport ale acestora
b. contine factori de distrugere antibacterieni (lizozim)
c. adesea gasim concentratii semnificative de anticorpi.
In anumite cond patologice cand nu e suf saliva, apar leziuni ale mucoasei
bucale, care se ulcereaza, infecteaza la care se pot adauga aparitia cariilor
dentare.
3. In facilitarea masticatiei si deglutiei pt ca in compoz salivei sunt subst
care faciliteaza lubriefierea mucoasei si alim.
4. Solubilizeaza subst alimentare pt a le pune in contact cu papilele gustative
si a face posibila stimularea acestora si aparitia senzatiei de gust
5. lubrifiaza mucoasa bucala si linguala, favorizand vorbirea
6. Actiune degradativa asupra glucidelor, descompunand amidonul pana la
stadiul de maltoza
7. secretia salivara prez prop bactericide
8. Rol excretor pt ca elimina substantele toxice de tipul ureei /acidului uric,
produsi de metabolizare ai unor alimente, alcoolul, drogurile, metale grele
(Pb), intoxicatia cu Pb=saturnism,in aceasta situatie apare lizereu gingival
brun = depunere pe gingii. Alte metale grele I, Hg.
Se pot elimina si virusuri: al rabiei, turbarii, al poliomielitei, gripale,
paragripale.
9. Mentine echilibrul hidric – cant de saliva secretate= dp cu starea de
hidratare a organismului. In sit de deshidratare => febra => scade secretia
salivara=>uscaciunea gurii=>sete
Umezirea mucoasei bucale si a faringelui inhiba senzatia de sete temporar
=>previne suprahidratarea

Reglarea secretiei salivare

Secretia salivara este declansata numai pe calea impulsurilor nervoase(glandele
salivare fiind lipsite de control umoral), dar unii hormoni le pot influenta
activitatea.
Secretia poate fi stimulata pe urm cai:
- cale reflexa:
o stimularea receptorilor locali, tactili: prezenta unor obiecte fine ( o
pietricica) produce o salivatia marcanta in timp ce obiectele rugoase
produc o salivatie mai redusa sau chiar pot inhiba salivatia.
o stimularea chimica a receptorilor gustativi din mucoasa bucala si
cea linguala - gustul acru (provocat de acizi) induc secretie salivara
abundenta de 8-20 ori mai mare decat valoarea bazala a ratei de
secretie.
17
 - calea asociata prin activitatea musculaturii masticatorii si a deglutiei
- calea psihica - vederea, mirosul, gandul provoaca secretie salivara
- calea umorala – anumiti hormoni pot actiona indirect asupra reglarii salivare
sau direct asupra centrilor salivari

Arcurile reflexe excito-secretoare salivare reprez de:

1. Calea aferentei senzitive = reprez de rr urm nn:
a. senzitive – prin nn linguali, glosofaringian, vag
2. Centrii salivari = situat in substanta reticulata la nivelul jonctiunii dintre
bulb si protuberanta
3. Eferentele secretoare ajung la organele efectoare: glandele salivare si det
salivarea. Se impart de ex pt glanda parotida in: fibre parasimpatice
(colinergice) au originea in nucleul salivar inferior din bulb ce se ataseaza
n glosofaringian; fibrele simpatice adrenergice din maduva cervico-
dorsala de la niv segm D1-D2 din coarnele laterale.

Efectele simularii parasimpatice

Apar prompt, rapid, datorita acetilcolinei, care difuzeaza extrem de rapid si
constau in:
- vasodilatatie la nivelul glandelor
- secretie salivara crescuta, abundenta, seroasa, fluida, bogata in enzime
Blocarea receptorilor parasimpatici muscarinici cu atropina, urmata de simularea
in continuare a PS parasimpaticului produce vasodilatatie de durata fara
cresterea volumului de saliva.
Explicatie: PS elibereaza kalicreina, o enz ce actioneaza asupra unei prot
secretate de ficat si prezenta in lichidul interstitial numita chininogen, pe care il
transforma in lisilbradikinina si apoi in bradikinina (bradikinina=subst puternic
vasodilatatoare).
Sectionarea parasimpaticului det hipersecretie salivara paralitica.

Efectele stimularii simpaticului:

- poate creste salivatia intr-o masura mult mai mica decat stimularea
parasimpatica
- constau in producerea unei salive vascoase, bogata in mucus si constituenti
organici de volum redus
Pe plan functional, cele 2 sisteme, colinergic + adrenergic actioneaza nu in sens
antagonist, ci in sens complementar. Subst parasimpatico-mimetice de tipul
acetilcolinei cresc secretia salivara in timp ce subst parasimpatico-ilitice
(atropina) scad secretia salivara.

18
Atropina = antidot in intoxicatiile cu muscarina

Un factor sec care poate infl secr salivara = fluxul sanguin al glandelor
salivare, deoarece secretia necesita nutrienti adecvati furnizati de sange.
Impulsurile nervilor parasimpatici care induc salivatia abundenta produc si
dilatarea modelata a vaselor de sange. In plus salivatia propriu zisa dilata in mod
direct vasele sanguine ( acest proces este generat partial de calicreina eliberata
de celulele salivare activate care are actiune enzimatica asupra unei proteine
sagvine pe care o scindeaza pentru a elibera bradikinina=puternic vasodilatator)
asigurand o vascularizatie adecvata a glandelor salivare pentru sustinerea
necesitatilor nutritive ale celulelor secretoare.
Declansarea secretiei salivare
a) mecanism neconditionat initiat de miscarea maxilarelor in timpul
masticatiei, de mobilizarea corpilor straini in gura, contactul mucoasei
bucale si linguale cu produse acide/amare. Toate acestea declanseaza o
salivatie care se adapteaza la conditiile care au provocat-o.
Secretia reflex neconditionata = declansata de:
a. actiunea stimulatoare a alimentelor asupra receptorilor gustativi si
tactili
b. distensia stomacului si esofagului – sialoreea(=secr salivara
abundenta) din aerofagie prin reflexe esofago-salivare si gastro-
salivare
c. actu lmasticator
b) mecanismul reflex conditionat – receptorii senzitivi senzoriali de la
distanta (auditiv, vizual) prin mecanisme psihice avand la baza reflexe
conditionate, secretia salivara se poate intensifica, poate creste chiar
inainte de patrunderea alimentului in gura.
c) mecanisme centrale care se produc in
a. asfixie – cand centrii salivari sunt excitati de sangele incarcat cu
CO2
b. situatiile de greata insotite de salivatie
c. emotiile violente, care au efect ihibitor de uscare a gurii.
Hormoni care pot influenta secretia salivara:
- mineralocorticoizilor, in special aldosteronul
- h somatotrop – cresterea capacitatii fctionale a granulatiilor zimogene si
puterii amilolitice a ptialinei salivare
- h retrohipofizar antidiuretic reduce salivatia, diminuand pierderile de
lichide.

Variatiile secretiei salivare:

19
 - cresterea secretiei salivare –sialoree
- scaderea – hiposialie
Fiziologice
- cresc in graviditate
- scad in efort, emotii, teama
Patologice:
- cresc in ulceratii bucale, afte, carii , tumori bucale
- scad in febra, deshidratare, boli autoimune

20
DIGESTIA BUCALA
Masticatia
- realizeaza prelucrarea mecanica si insalivarea in cav bucala a alimentelor
ingerate prin participarea dintilor si mm ce asigura miscarile mandibulei,
buzelor, limbii, obrajilor.
Dintii au rol imp in taierea si zdrobirea alimentelor.
Mm care intervin in procesul masticatiei:
 ridicator si propulsor – m maseter si pterigoidian intern
 ridicator si retractor – m temporal
 coborator si propulsor – pterigoidian intern
 coborator si refractor – milohioidian, geniohiodian, digastric
Inervatia mm este asigurata de nervul trigemen, in afara de geniohioidian care
este inervat de nervul hipoglos.

Eficitatea masticatiei depinde de:

 suprafata articulara de contact a dintilor mandibulari cu maxilarul sup
 fortele dezvoltate de mm masticatori
 mentinerea alimentelor pe suprafetele articulare ale dintilor
Mentinerea alimentelor pe suprafetele articulare ale dintilor in timpul masticatiei
este asigurata de:
 ocluzia gurii
 tensiunea peretilor obrajilor
 mobilitatea limbii
iar saliva realizeaza umectarea si constituirea bolului alimentar.

Masticatia are ca rezultat:

 macinarea alimentelor a.i. fibrele colagene si tesuturile vegetale care
contin celuloza inatacabile prin digestie enzimatica sunt inmuiate
 alimentele sunt amestecate cu saliva, realizand hidratarea bolului
alimentar si contactul cu enzimele salivare (care actioneaza doar la
suprafata particulelor alimentare-de aceea ritmul digestiei depinde de
suprafata totala expusa secretiilor digestive)
 triturarea alimentelor si imbibarea particulelor triturate cu saliva
prevenind escoriatia segmentelor tubului digestiv.

Exista 3 tipuri de reflexe masticatorii:

 reflexul de rontait ca raspuns la stimulare regiunii incisivilor

21
  reflexul masticator vertical ca raspuns la stimularea mucoasei din dreptul
celui de-al 2-lea molar, care se manifesta prin miscari de inchidere si
deschidere a gurii
 reflexul de ruminatie care survine ca urmare a stimularii molarilor
posteriori si consta in miscari laterale de mestecare

Mecanismul masticatiei
Introducerea alimentelor in gura declanseaza reflexele bulbo-protuberantiale
de masticatie si salivatie prin mecanismul:
 excitarii receptorilor sensibilitatii gustative, tactile bucale cu
participarea:
 cailor aferente:
o ale corzii timpanului si glosofaringianului (in cazul receptorilor
gustativi)
o trigemenul pt sensibilitatea tactila si proprioceptiva
Daca la nivel periferic aceste cai sunt distincte, la nivelul releului talamic si al
zonei de protectie corticala ele se intrica.
Concl: masticatia este un act reflex rezultat din alternanta reflexelor de coborare
si ridicare a mandibulei cu participarea cailor aferente si eferente ale
trigemenului, hipoglosului si glosofaringianului.
Astfel, introd alim in gura stimuleaza receptorii mucoasei bucale si det reflexul
de coborare a mandibulei.
Actul masticatiei persista totusi si dupa sectionarea tuturor cailor aferente, a.i. se
pune in discutie existenta unui centru al masticatiei ritmice situat la nivelul
trunchiului cerebral care ar avea aceasta actiune de coordonare asupra
motoneuronilor nervilor cranieni V,VII si XII.
Acest centru ar primi informatii de la scoarta de la nucleii bazali, de la sistemul
limbic si receptorii bucali si ar avea un rol deosebit in corelarea functiei
masticatorii cu celelalte manifestari digestive.

!!Valoarea functionala a masticatiei

 durata masticatiei depinde de natura alimentelor si de obisnuinta
 consumul de alimente cu consistena crescuta asigura dezvoltarea
masivului facial si are un rol trofic asupra acestuia
 stimuleaza secretia salivara
 autocuratirea si integritatea cavitatii bucale
 intervine in receptia olfactiva si gustativa
 are rol in stimularea reflexa a secretiei si motilitatii digestive
O buna masticatie asigura o buna digestie.

22
DEGLUTITIA
= un mecanism complicat deoarece faringele intervine atat in deglutie cat si in
respiratie, fctia respiratorie nu trebuie compromisa din cauza deglutiei.
Are loc in 3 etape:
 timpul bucal, = volunar, dureaza 0,3 sec
 timpul faringian involuntar dureaza 0,5-1-2 sec
 timpul esofagian 6-8 sec
!!Deglutitia comporta mec de securitate prin care bolul alimentar trece din
cavitatea bucala numai in faringe si esofag.
Apropierea pilierilor laterali, al palatului si ridicara portiunii posterioare a limbii
impiedica intoarcerea bolului alimentar in gura.
Contractia simultana a pilierilor laterali ai palatului si ridicarea palatului moale
si a luetei impiedica penetrarea alimentelor in fosele nazale.
Penetrarea in laringe si trahee e prevenita prin ridicarea laringelui, coborarea
epiglotei, contractia corzilor vocale care inchid glota.
Toate acestea = insotite de inhibarea ciclului respirator.

Efectul timpului faringian al deglutiei asupra respiratiei

Timpul faringian dureaza uzual mai putin 6 sec deci oprirea respiratiei = pt o
perioada scurta a ciclului respirator.
Centrul deglutitiei inhiba centrul respirator din bulb pe parcursul acestei
perioade oprind respiratia in orice moment al ciclului respirator pt a efectua
deglutitia.
Cu toate acestea, chiar atunci cand pers vb, deglutitia intrerupe repiratia pe o
perioada scurta incat trece neobservata.

Functia esofagului contribuie la:

 miscarea alimentelor din faringe spre stomac
 prevenirea intrarii aerului in esofag
 revenirea continutului corozis prin refluxul gastro-esofagian RGE.
Secretia esofagiana este in intregime mucoasa cu rol lubrifiant si de facilitare a
timpului esofagian al deglutiei.

Activitatea mecanica de la niv esofagului se traduce prin 3 tipuri de unde de

contractie:
 undele primare (unde propulsive principale) iau nastere sub sfincterul
sup al esofagului atunci cand are loc inghitirea alimentelor / a salivei.
Propulsia bolului alim de-a lungul faringelui pana la esofagul sup det
aparitia aceste unde primare cu o forta imp.

23
  undele secundare declansate de distensia esofagului dat prezentei bolului
alim in esofagul sup/ a unui RGE in esofagul inf.,
Persista mult timp cand alimentele stagneaza in esofag.
Au rol propulsiv si de curatire a esofagului.
 undele tertiare nu mai sunt propulsive
= contractii simultane si spontane ale mm netezi si apar mai rar la tinerii
sanatosi si mai frecv la subiectii in varsta la care se pot opune deglutitiei
Propagarea bolului alimentar prin esofag se face cu o viteza variabila in cele 4
port ale esofagului.
Viteza este:
 crescuta in reg cervicala cu m striat
 scazuta in reg toracica cu m striat si neted
 f scazuta in reg abdominala si neteda

MOTILITATEA ESOFAGIANA
Segm sup si inf ale esofagului functioneaza ca sfinctere prevenind intrarea
aerului si a continutului gastric in esofag.
Functionarea sfincterului esofagian inf are o imp particulara cand unda
peristaltica esofagiana ajunge la acest sfincter, il deschide ( acest rsp de
deschidere este mediat de nervul vag, transmitatorul= fie acetilcolina, fie
noradrenalina. In absenta peristaltismului esofagian, sfincterul ramane inchis
prevenind refluarea continutului gastric.
Acetilcolina eliberata din terminatiile nerv preznete in fibrele musc stimuleaza
contractia sfincterului.

Exista si o componenta umorala a reglarii sfincterului esofagian inferior.

Gastrina eliberata de celulele G-specifice, pilorice si duodenale si histamina
stimuleaza sfincterul esofagian inf ca un adevarat mecanism de control al
contractiei acestuia at cand secretia gastrica= crescuta.
Colecistokinina, secretina, hormonii estrogeni scad presiunea sfincterului
esofagian distal.
Conc crescute de progesteron din timpul graviditatii / folosirea
anticonceptionalelor orale cu un continut de progesteron reduc tonusul cardiei
cu aparitia refluxului gastro-esofagian.

Reglarea deglutiei
Este exclusiv nervoasa:
 timpul bucal = voluntar
 timpul esofagian si faringian = involuntari
Reflexul de deglutie cuprinde:
24
  zone reflexogene – istmul buco-faringian excitat de particulele de saliva si
bolul alimentar umed
 aferente – nn cranieni V,IX, X
 centrul deglutitiei – bulb
 aferente – nn cranieni XII, V, IX, X

Reglarea deglutitiei
Peristaltica esofagiana mijlocie si inf (m neted) inclusiv activitatea sfincterului
cardial este coordonata de plexul mienteric Auerbach sit intre fibrele musc long
si circ si care reprez inervatia intrinseca a tubului digestiv. La acest nivel se
inchid reflexe locale declansate de distensia esofagiana.

Inervatia extrinseca
 parasimpatica – vagala – stimuleaza peristaltica esofagului si relaxeaza
sfincterul cardial
 simpatica – cu origine in simpaticul toracal inhiba peristaltica esofagului
si contracta sfincterul cardial

Refluxul gastro-esofagian
= Refluarea continutului gastric in esofag ca urmare a deschiderii cardiei.
In impiedicarea RGE intervin:
 un mec de valva a segm esofagian intraabdominal
 presiunea crescuta intraabdominala turteste esofagul subdiafragmatica si
mareste presiunea intragastrica intre 5-10mm Hg
 contractia cardiei creeaza o presiune intre 15-30 mm Hg
Fara interventia unui astfel de mecanism, toti factorii care produc cresterea
presiunii intraabdominale, tusei, respiratiei profunde, care impinge continutul
gastric in esofag.

Din patologia deglutiei

 disfagia = deglutitie dureroasa prezenta in infectiile cavitatii bucale ale
amigdalelor, faringelui, esofagului sau in tumori esofagiene (aici apare
disfagia selectiva pt lichide, ingestia alimentelor este nedureroasa)
 achalazia= det de contractia spastica a cardiei cand rezulta dilatarea
retrograda a esofagului cu acumularea alimentelor la acest nivel.
Cauze: hipersensibilitatea la gastrina – degenerescenta plexului mienteric
Auerbach.
Tratament chirurgical: dilatarea cardiei prin injectarea locala de toxina
botulinica.

25
 DIGESTIA GASTRICA
Transformarile suferite de alimente in stomac = rezultatul actiunii enzimatice al
secretiei gastrice si a motilitatii stomacului.
Suprafata mucoasei este tapisata cu glande gastrice mai ales la nivelul fundului
si corpul stomacului.
Portiunea orizontala in care stratul musc este mai bine reprez are un rol major
in procesle de amestecare a alimentelor cu sucul gastric si de constituire a
chimului gastric.

Glandele gastrice din reg corpului si fundului stomacului prezinta 4 tipuri de

celule:
 celulele mucoase –secreta mucusul si = in reg gatului glandelor
 celulele oxintice / parietale situate mai ale in jum superficiala a glandelor
fundice ce produc HCl.
 celulele principale ale corpului / celulele zimogene situate in cele 2/3
profunde ale glandei secreta pepsina si probabil renina gastrica.
 celulele endocrine reprez de:
o celulele enterocromatine care secreta serotonina dispuse mai ales
la nivelul antrului si duodenului.
o celulele argirofile secreta somatostatin, histamina, dopamina,
enkefaline
o celule care secreta enteroglucagon
o celulele enterocromafin-like prezente in mucoasa fundica secreta
probabil catecolamine Cc
o celulele G care sunt dispuse in regiunea antrala secreta gastrina,
endorfine, enkefaline

SECRETIA GASTRICA
Principalul prod de secretie al stomacului = sucul gastric
= eliberat de glandele fungice, pilorice si cardiale ale mucoasei gastrice fiind un
lichid cu o puternica reactie acida.
Cant totala secretata in 24 h = 1500 mL
Contine 99 % apa, 1 % substante solide (0,6% anorganice, 0,4% organice)
Cea mai imp subst anorg = HCl care impr cu ac organici (lactic, butiric,
carbonic)...

Rolurile HCl
 denatureaza proteinele si le pregateste pt actiunea proteolitica a pepsinei si
catepsinei
 transforma Fe trivalent in Fe bivalent absorbabil
26
  stimuleaza eliberarea de secretina in contact cu mucoasa duodenala
 exercita un efect bactericid

DIGESTIA GASTRICA
Enzimele

Dintre subst organice ale sucului gastric, cele mai imp sunt enzimele:
Pepsina
= enz de tip proteazic (act predominant pe proteine)
= secr de celulele principale ale glandelor fungice sub forma inactiva de
proenzime pepsinogen. Acesta trece spontan in pepsina la un pH sub 6, procesul
realizandu-se in faze intermediare in parte reversibile si dependente de pH prin
desprinderea unui peptid sub infl HCl si a unei mici cant de pepsina. Dupa
sinteza, moleculele de pepsinogen sunt depozitate in granule secretoare de unde
sunt eliberate in cav gastrica, iar o fractiune redusa trece in sange prin polul
bazal al celulelor secretoare.
Activitatea pepsinogenica poate fi depistata in plasma si urina prin dozarea
uropepsinogenului.
Toti factorii care favorizeaza cresterea secretiei gastrice acide activeaza in
general si eliberarea de pepsina (gastrina, secretina, histamina).
Pepsinele sunt endopeptidaze, ce hidrolizeaza:
 proteinele, solubilizandu-le mai intai sub forma de acilalbumine si apoi
scindandu-le in albumoze si peptone polipeptidice cu 6 resturi de AA) si
 nucleoproteinele separate in acizi nucleici si proteine. Nu sunt atacate
keratinele, protaminele si mucina.

Catepsina
= o fractie de pepsinogen care participa si ea la digestia proteinelor numai la
sugari in care sucul gastric este slab acid spre deosebire de adult unde activitatea
este mult mai mare.

Labfermentul / renina gastrica

Produce coagularea laptelui prin mec precipitarii cazeinogenului solubil pe care
il transf in cazeina si paracazeina in prezenta Ca2+.
Se gaseste in cant mica la adulta si act la un pH intre 4,5-5,5.
Coagulul cuprinde particule grasoase si separa un lichid restant, lactoserum, in
compozitia caruia intra subst minerale lactoza si prot necoagulate
(lactoalbumine, lactoglobuline) care sunt atacate de pepsina.

Lipaza gastrica
27
Int doar in stomacul copilului actioneaza la ph 5,5 si inactiva la pH mai acid.
Actioneaza asupra TG ce contin AG cu lant lung eliberand cant mici de AG si
gliceride partiale
La sugari enzima hidrolizeaza 25 % din lapte

Gelatinaza scindeaza gelatina, o comp a tesutului conjunctiv.

Lizozimul scindeaza glucidele, actioneaza la un pH de 5,3.

Ureaza gastrica produsa de celulele mucoase si bacteriile din sucul gastric. Are
actiune minora de scindare a ureei.

Factorul intrinsec
= secr la om de glandele fundice cu rol extrem de imp in abs vit B12 /
ciancobalamina.
= indispensabila in procesul de eritropoeza.
Aceasta se fixeaza pe factorul intrinsec iar complexul vit-proteina se deplaseaza
de-a lungul intestinului si adera la celulel epiteliale de la nivelul ileonului.
Rolul factorului intrinsec: stimuleaza pinocitoza si favorizeaza absorbtia
vitaminei. In enterocite, vit B12 este transferata de pe factorul intrinsec pe
transcobalamina 2 care o transporta in plasma sanguina.
Lipsa factorului intrinsec – nu se mai abs vit B12 si apare anemia pernicioasa.

Rezistenta autodigestiei stomacului

Rez mucoasei gastrice fata de HCl se datoreaza:
 fie alcalinitatii protoplasmei
 fie unei actiuni neutralizante asigurate de secretia unor antifermenti. Acest
rol il are mucina = o mucoproteina secretata atat de celulele mucoasei ale
gatului glandelor fundice , cat si de celulele caliciforme care tapeteaza
mucoasa gastrica.
 Suprafata stomacului = acop de un strat de mucus cu o grosime de 1-1,5
mm cu o reactie alcalina/neutra exceptand zonele de formare a HCl si
unde nu exista acest strat de mucus.
Acest strat de mucus exercita:
 o protectie mecanica
 o protectie chimica a mucoasei gastrice realizata prin:
o capacitatea de a fixa si neutraliza HCl
o inactivarea pepsinei care difuzeaza in stratul de mucus prin
absorbtia de catre pH-ul alcalin al mucinei.

28
  Iritarea chimica, mecanica, cat si lezarea mucoasei modifica secretia de
mucus conferind protectiei exercitate de aceasta un caracter dinamic si
adaptativ.
Secretia sucului gastric = continua in cantitate f redusa in faze interdigestive si
cu cresterea maxima in perioada digestiva.
Secretia bazala = 5-10 % din secretia stimulata (efectul actiunii insumate a
diferitelor influente nervoase / umorale care stimuleaza sau inhiba secretia).
!!Tonusul vagal constant ce det eliberarea continua de acetilcolina const
factorul principal de stimulare a secretiei bazale.

Reglarea si adaptarea activitatii secretorii a stomacului se fac prin control

nervos si umoral
Reglarea neuroumorala a secretiei gastrice cunoaste 3 faze:
 cefalica prod aprox 20 % din secretia gastrica asociata ingestiei unei mese
 gastrica aprox 70% din secretia gastrica asociata ingestei unei mese in
cant de 1500 mg.
 duodenala
Faza cefalica se realiz prin:
 mec reflexe conditionate
 mec reflexe neconditionate
 reglare umorala
Reglarea prin mec nervoase:
i. mec reflex neconditionat
 prezenta alimentelor in cav bucala
 gustul
 masticatia
 deglutitia => secretie gastrica prin excitarea receptorilor buco-faringieni
 impulsurile merg pe calea nervilor gustativi spre centrul bulbar reprez de
nucleul dorsal al vagului
 calea eferenta este reprez de nn vagi
ii. Mec reflex conditionat = faza psihica = declansata de diferiti factori
excitatori: vizuali, auditivi, olfactivi, numai gandul.
Apare un complex de senzatii care dau nastere apetitului – secretia gastrica
conditionata la care un rol imp il are si scoarta cerebrala, de unde pleaca
impulsuri stimulatoare catre nucleul dorsal al vagului prin interm
hipotalamusului, initiind secretia psihica. Vagotomia aboleste acest raspuns
gastro-secretor.
Secretia de suc gastric:
 scade in cazul emotiilor, depresiilor

29
  creste in cazul comportamentului agresiv, ostil
Mediatorul parasimpatic actioneaza:
 direct asupra celulelor parietale oxintice, stimulandu-lse
 indirect favorizand stimularea secretiei gastrice la nivelul mucoasei
antrului piloric a unui hormon numit gastrina.
Sistemul nervos parasimpatic, ca stimulator actioneaza atat asupra activitatii
motorii cat si secretorii a stomacului.

Sistemul simpatic
 are o imp mai redusa
 are rol inhibitor asupra activitatii secretorii, actionand:
o direct asupra celulelor parietale secretoare
o indirect prin influentarea motricitatii vasculare si deci si a fluxului
sanguin din mucoasa gastrica
 are si o functie trofica stimuland diferentierea celulara si regenerarea
mucoasei
iii. Reglarea umorala
o acetilcolina
o gastrina mediata pe cale vagala
Secretia gastrica = influentata si de impulsuri ce sosesc la centrul bulbar de la
sistemul limbic, hipotalamus si alti centri nervosi superiori.
Stimularea sistemului limbic si a hipotalamului ant mareste activitatea eferenta
vagala si implicit secretia gastrica
Excitarea hipotalamusului post det secretie gastrica acida tardiva.

2. Faza gastrica
Reglarea se face prin dublu mec nervos si umoral.
Este det de:
o patrunderea alim in stomac
o dureaza 3-4 , alim sunt supuse digestiei gastrice si pregatite pt evacuare in
duoden
o sucul gastric elaborat in timpul acestei faze = puternic acid si bogat in
enzime
o actiunea stimulatoare asupra secretiei sucului gastric = det de excitarea
receptorilor gastrici si destinderea peretilor stomacului de catre alimente
o pe cale vagala impulsurile ajung la nucleul vagal bulbar de unde se intiaza
comenzi catre glandele secretoare parietale.
Mec nervos
Se realizeaza prin:

30
 o reflexe lungi
o reflexe scurte/locale/intramurale (din perete)
Ambele reflexe sunt declansate de prezenta alim in stomac.

Reflexele lungi
Stimulii actioneaza asupra chemo- si mecano-receptorilor
= vago-vagale, atat caile aferente cat si eferente sunt reprez de fibre ale n vag
Stimuleaza secretia acida gastrica:
o direct prin actiunea asupra celulelor oxintice
o indirect prin actiunea asupra celulelor G care det secretia de gastrina si
care stimuleaza secretia de HCl

Reflexele scurte
Cresc indirect secretia gastrica prin secretia de gastrina.
= declansate de prezenta alim in stomac.
Receptorii = tot chemo- si mecano-receptorii gastrici din stomac.
De la receptori, prin neuronii senzitivi din plexul submucos Meissner merg
impulsurile catre neuronii efectori din acelasi plex => sinapsa si fibrele
preganglionare, postganglionare(la acest fibre, mediatorul = acetilcolina care
actioneaza pe receptorii nicotinici de pe membrana neuronului efector)
Efectorii = reprezentati de celulele G de la niveull antrului piloric (mediatorul
chimic = bombezina) si det raspunsul: eliberarea in circulatie a gastrinei
(indirect stimuleaza secretia gastrica).

Reflexul scurt poate fi blocat:

o la nivelul receptorilor prin anestezice locale
o la nivelul sinapsei dintre neuronul senzitiv si cel efector prin curara,
decametoniu (blocanti ai receptorilor niciotinici)
o in niciun caz nu poate fi blocat cu atropina

Reglarea umorala a secretiei gastrice

Acetilcolina
Eliberata la niv terminatiilor parasimpatice in imediata apropiere a celulelor
parietale gastrice si a celulelor musculare prin mec reflexe lungi si scurte.
Practic, la niv peretelui gastric, sistemul colinergic se intrica cu mediatorii
peptidergici (subst P, VIP).
Stimuleaza celulele parietale direct prin cuplare pe receptorii muscarinici sau
prin stimularea eliberarii de gastrina si probabil de histamina.
= un puternic stimul pt pepsina si pt factorul intrinsec.
In mecanismul secretor colinergic al celulelor parietale, un rol imp il are si Ca2+.
31
Gastrina
Se elibereaza mai mult la niv antrului piloric si in cant mici si in regiunea
cardiei.
Au fost izolate chimic si functional 3 tipuri de gastrine:
o big
o little – cea mai activa forma a gastrinei circulante, fiind cel mai imp
component al reglarii umorale al secretiei gastrice
o mini – este eliberata in prezenta peptidelor, AA, Ca prin activare nervos-
reflexa si prin actiunea catecolaminelor circulante Cc si a bombezinei
(=hormon eliberat de mucoasa duodenala).
Eliberarea se face in circulatia sanguina de la niv celulelor G prezenta la niv
pilorului, antrului si duodenului proximal. Cea mai mare cant de gastrina = secr
de antru.
Membrana celulelor G = prevazuta cu microvilozitati ce poseda receptori atat pt
stimularea cat si pt inhibarea eliberarii de gastrina.
Eliberarea de gastrina creste in magnitudine si durata in conditiile mentinerii
unui pH intragastric >3 si in prezenta proteinelor si AA.
Pe parcursul a 24 h, secretia este inalta seara si scazuta dimineata, neexistand un
paralelism intre cantitatea acesteia si concentratia din plasma.
4 cai de eliberare a gastrinei:
o stimulare vagala
o distensie gastrica
o stimulare umorala
o stimulare alimentara

!! Efectele fiziologice ale gastrinei

o creste secretia de pepsina
o stimuleaza secretia enzimatica pancreatica
o stimuleaza cresterea mucoasei gastrice mai ales a stratului secretor acid
o determina cresterea usoara a factorului intrinsec
o regleaza eliberarea de insulina
o stimuleaza musculatura digestiva mai ales a regiunii antrale si deci a
evacuarii gastrice.

Histamina
o eliberata de bazofile, mastocite, trombocite
o actioneaza prin interm receptorilor H1 si H2 la nivelul organelor tinta

32
 o actioneaza asupra glandelor gastrice prin existenta ei atat in circulatia
generala si prin eliberarea ei la nivel local
o ionii de Ca intervin si in producerea histaminei, favorizand eliberarea
acesteia.
o eliberarea de histamina = declansata de acetilcolina si gastrina ca
mediator comun
o raspunsul secretor la administrarea de histamina = dependent si
proportional cu masa celulelor parietale
o histamina creste volumul sucului gastric si secretiei ionilor de H care la
randul lor determina cresterea debitului clorhidric orar, ambele efecte
fiind realizate cu participarea receptorilor H2 blocati de ranitidina.
o comparativ cu gastrina, efectul histaminei de stimulare a aciditatii gastrice
si producerii de pepsina = mai puternic !!!!!!!!!

Prostaglandinele
= prezente ca si hormoni locali in mucoasa stomacului
PG E au efect inhibitor:
o scad volumul total de suc gastric
o scad debitul de HCl
o scad debitul de pepsina
2+
Ca det cresterea aciditatii gastrice prin 2 mec:
o direct actionand asupra celulelor oxintice
o indirect, ajuta la eliberarea gastrinei si histaminelor ( Ca admin
intravenos/oral)

3. Faza intestinala
Secretia sucului gastric se prelungeste si dupa golirea stomacului la un nivel
redus
= 10 % din totalul secretiei
Reglarea se face prin dublu mec nervos + umoral
Mec nervos
Are o imp redusa
o Direct = reprez de reflexe scurte, locale, declansate de patr alim in duoden
si stimularea mecano-receptorilor duodenali prin distensie.
o Indirect – infl secretia acid gastrica lprin lansarea in circ a gastrinei,
mediatorul chimic eliberat la acest nivel fiind bombazina.
Mec umoral – rol primordial in reglarea fazei intestinale

33
Mucoasa duodenala fiind excitata chimic sau mecanic prin distensie, eliberand
urm polipeptide:
1. Gastrina intestinala eliberata din mucoasa duodenala in circulatie,
ajunge la celuele oxintice, la niv carora stimuleaza secretia de HCl +
pepsina.
2. Motilinul/motilina = polipeptid cu 22 AA
Eliberat din celulele situate la niv mucoasei duodenale, in segmentele superioare
ale ileonului, mucoasei gastrice, submucoasa si stratul muscular al esofagului,
stomacului si jejuno-ileonului, colonului si vezicii biliare.
Are rolul de a stimula:
o motilitatea gastrica = de 50 ori mai puternic decat acetilcolina
o secretia de pepsina
NU stimuleaza secretia acida!
o creste rata evacuarii de alimente solide
o incetineste rata evacuarii de alim lichide

3. Bombezina
= polipeptid cu efect principal
La admin in doze mici stimulam gastrina cu raspuns hipersecretor secundar.
In doze mari se produce reducerea aciditatii gastrice.
Stimuleaza secretia de enzime pancreatica
Diminueaza motilitatea gastrica si duodeno – jejunala.

Efectele inhibitoare ale secretiei gastrice si stimularea eliberarii unui hormon

din mucoasa duodenala = enterogastron (tot cu efecte inhibitoare asupra secretiei
gastrice prin interm secretinei si colecistokininei) il au:
o acizii
o grasimile
o anumiti produsi de digestie chimica
o solutiile hipertonice
o anumiti hormoni intestinali de tipul:
o somatostatinei
o secretinei
o enteroglucagonului

In concluzie:
o faza psihica nu dureaza decat 1 h, sucul rezultat este abundent, activ,
amorseaza si pregateste

34
 o faza umorala, gastrica si duodenala, unde sucul este mai putin activ si
continua sa fie secretat intre 6-8 h.
o influentele nervoase care intervin asupra secretiei gastrice in afara celor
simpatico-parasimpatice apartin cetrniilor sup corticali, avand ca statie
intermediara de releu hipotalamusul ant si post.

Secretia gastrica in cursul perioadei interdigestive

Stomacul secreta cativa ml de suc gastric /ora in cursul perioadei interdigestive
cand la nivelul tractului digestiv nu exista decat procese digestive minor.
Secretia care apare in mod normal = de tip nonoxintic, fiind alcatuita in principal
din mucus, pepsina in cant reduse si acid aproape deloc.
Din nefericire stimulii emotionali cresc secretia gastrica interdigestiva sijmilar
fazei cefalice a secretiei gastrice de la inceputul mesei. Aceasta crestere este
suspectata a fi unul dintre factorii favorizanti ai dezvoltarii ulcerului peptic.

MOTILITATEA GASTRICA
Stomacul= organ cavitar extensibil unde are loc depozitarea alim ingerate,
omogenizarea lor cu sucul gatric =>chimul gastric de consistenta semifulida sau
pastoasa si culoare inchisa => golire lenta a stomacului prin desch sfincterului
piloric.
Se realiz cu ajut musculaturii netede dispusa in 3 straturi:
 circular
 longitudinal
 oblic
Umplerea gastrica
In mom in care unda peristaltica esofagiana ajunge la niv cardiei, acest sfincter
se relaxeaza reflex prin deplasarea fundului si corpului stomacului = relaxare
receptiva, realiz astfel functia de rezervor al stomacului.
Stomacul
- gol in per interdigestive, poate adaposti un continut de 50 ml
- in per digestive, poate adaposti pana la 1500 ml fara modificari semnif ale p
intragastrice.
Modif p se realiz prin 2 fen:
- cresterea razei stomacului
- fen de relaxare receptiva
Evacuarea gastrica

35
 - alim sunt amestecate cu sucul gatric,, contractiile de la ac nivel = slabe,
continutul gastric se dispune in straturi in functie de densitatea
componentelor lui
- grasimile parasesc ultimele stomacul
- lichidele se dispun in jurul masei de alim, parasesc singure stom
- part mai nedigerate sunt retinute in stom vreme mai indelungata
- = incetinita de:
o prezenta AG si a monogliceridelor in duoden (evacuarea AG
saturati este mai rapida decat a celor nesat
o sol hipertone din duoden
o continutul D cu pH <3,5
o prez AA si a pept de la niv D prin elib de gastrina
o gastrina incetineste golirea prin contractia antrala si a sfincterului
piloric
Evacuarea = continuata de:
- gradul de umplere gastrica
- ef stimnulator al gastrinei asupra peristaltismului gastric
- impulsurile de feedback inhibitor din partea D cu cele 2 componente:
o reflexe enterogastrice nervoase
o actiunea colecistokininei elib din mucoasa D ca rsp la act lipidelor
din chim, actionand in senul blocarii motilitatii gastrice generate de
gastrina
Aceste impulsuri inhibitorii act sinergic at cand:
1. Exista prea multchim la niv IS
2. Chimul este excesiv de acid, contine prea multe proteine si lipide
neprelucrate, este hipo sau hipertonic sau iritant
In acest fel ritmul de golire al stom este lim de cant de chime pe care iS o poate
prelucra.
Procesul de amestecare al alim cu sucurile digestive are loc la niv antrului,
activitatea motorie a antrului = variabila.
Dupa ingestia de alim, intre 1-2 h are antru este „linistit”, dupa care are loc o
perioada scurta de activitate electrica si mecanica intensa in jur de 20 min,
activitate caract prin contractii puternice ale antrului cu pilorul relaxat. In timpul
acestei perioade particulele mari / nedigerabile din stomac trec in duoden.
Urmeaza o per de pana la 2 h de liniste si acest timp ciclic de contractie al
stomacului = complexul mioelectric migrator. Aceste unde gastrice de
contractie (peristaltice) sunt generate de pace makerul gastric situat pe marea
curbura gastrica la mijlocul corpului stomacului.

36
Rolurile jonctiunii gastro-duodenale
- permite reglarea evacuarii gastrice cu un ritm care sa permita duodenului sa
proceseze chimul sosit din stomac
- sa previna regurgitarea continutului duodenal in stomac (o evacuare gastrica
prea rapida poate conduce la ulcer duodenal, pe cand regurgitarea
continutului duodenal poate duce la ulceratii gastrice.

CONTRACTIILE STOMACULUI GOL

Stomacul complet evacuat/in perioadele de inanitie prez un tip special de
contractii care se desf ciclic si care au anum caract.
- sunt dezordonate, mai puternice si mai propulsive decat contractiile
stomacului plin
- au prop de a migra pana in ileonul terminal
Rol:
 golesc complet stomacul si intestinul pregatindu-l pt o noua acumulare de
alim.
 sunt cu atat mai puternice cu cat este mai prelungit intervalul de la ultima
masa ingerata
La 10 – 14h dupa utlima ingestie de alim, contractiile sunt f intense si pot
fuziona dand nastere unor contractii tetanice cu o durata de 2-3 min = contractii
de foame.

Contractiile de foame
= insotite de o senzatie de durere in epigastru = foame dureroasa
= intense la subiectii tineri sanatosi cu tonus gastro-intestinal puternic
- au caracter mai intens la subiectii cu glicemii sub val normala
- cand apar la niv gastric, pers poate percepe durerei moderate la acest nivel
numite crampe de foame, apar la 12-14 h de la ultima ingestie alimentara.
- foamea dureroasa atinge intensitatea maxima in primele 3-4 zile de lipsa de
aport alimentar, dupa care se atenueaza dar nu dispare complet decat prin
ingestie de alimente sau administrare de adrenalina.

DIGESTIA INTESTINALA
= ultima etapa a digestiei in cursul careia se continua scindarea enzimatica a
subst alim inceputa in cav bucala si stom
In IS au loc fenomene de absorbtie, care au ca rezultat trecerea in sistemele
circulatiei sangelui si limfatic, a alim sub forma de nutrimente simple: AA,
monozah si AG.
Segm sup al IS = rolul cel mai imp in digestie + moderat in absorbtie.
Segm inf = invers decat sup
37
Secretia pancreatica
Pancreasul = glanda anexa a tubului digestiv
Functie endocrina - insulina si glucagon
Functie exocrina - enzime si bicarbonat

Pancreasul
Enzimele digestive = secretate de acinii pancreatici, iar cantitati mari de
solutie de bicarbonat sodic = secretate de canaliculele si ductele mai mari cu
originea la nivelul acinilor.
Produsul rezultat din amestecul enzimelor cu bicarbonatul ajunge in canalul
pancreatic lung care se alatura canalului hepatic imediat inaintea deschiderii in
duoden prin ampula Vater inconjurata de sfincterul Oddi.

Sucul pancreatic
= prod de secretie al pancr exocrin = 1000-1500 ml in 24 h
= lichid clar vascos, ph = 7-9
Contine:
- subst anorganice:
o cationii de Na, K, Mg, Ca.
o anioni ex anionul bicarbonic HCO3
 a carui cant creste pe masura cresterii debitului secretor al pancr
 are cel mai imp rol in alcalinitatea pe care o confera dupa ce se
combina cu Na => NaHCO3 => asig alcalinitatea puternica a
sucului pancreatic cu actiune neutralizanta asupra HCl evacuat in
duoden de la niv stomacului
- substante organice:
1. Enz proteolitice
Tripsina
= celulele glandulare pancreatice elaboreaza un zimogen precursor = tripsinogen
inactiv, la un pH de 7-8 , acesta se transforma spontan in tripsina activa printr-o
reactie autocatalitica fav de Ca.
In intestin aceasta cataliza = realiz de:
 o proteinaza= enterokinaza elib de mucoasa duodenala
Sub act acestei enterokinaze, tripsinogenul se degradeaza in tripsina,
pierzand 6 AA.
= o endopeptidaza, scindeaza:
 moleculele proteice mari
 peptidele simple rupand legaturile peptidice la niv radicalului carboxilic al
celor 2 acizi aminati bazici Lys si Arg
38
  aceasta actiune este mai eficace daca proteinele au fost supuse actiunii
pepsinei.
= activa si asupra nucleoproteinelor pe care le scindeaza in acizi nucleici.

Chimotripsina
= endopeptidaza care hidrolizeaza legaturile peptidice de la niv gruparilor
carboxilice ale Tyr, Phe, Trp, Met, Leu la un pH optim de 8.
- coaguleaza laptele
=precursorul inactiv, chimotripsinogenul, = activat de tripsina prin ruperea
succesiva a mai multor legaturi peptidice.
Carboxipeptidaza
= exopeptidaza pancreatica care scurteaza polipeptidele cu 1 AA
- precursorul inactiv elaborat de celulele glandulare pancreatice =
precarboxipeptidaza activata de tripsina in prez Zn-ului drept cofactor.

Colagenaza
= elaborata initial de catre pancreas sub forma inactiva care sub actiunea
tripsinei se transforma in produs activ.
Scindeaza legaturile peptidice ale colagenului la niv AA: Pro, hidroxi-Pro, Gly.

Elastaza
= produsa sub forma inactiva de proelastaza, = activata de tripsina si
enterokinaza in duoden.
Hidrolizeaza legaturile peptidice ale AA: Ala, Ser, Gly.

Ribonucleazele
= esteraze ce actioneaza hidrolitic asupra acizilor ribonucleic si deoxiribonucleic
rezultand oligonucleotide.

Protaminaza scindeaza protamina.

Leucinaminopeptidaza elibereaza Leu din lantul polipeptidic.

Secretia inhibitorului Tripsinei previne digestia propriu-zisa a pancreasului

Enzimele sucului pancreatic sunt activate dupa secretia in intestin pt ca tripsina
si alte enzime ar digera practic pancreasul.
Acelasi celule care secreta aceste enzime proteolitice la nivelul acinilor
pancreasului (la niv citoplasmei celulelor glandulare) produc simultan aceasta
substanta num. inhibitor al tripsinei care previne activarea tripsinei atat in int
celulelor secretoare cat si in acinii /ductele pancreatice.
39
Avand in vedere ca tripsina este responsabila de activarea celorlalte enzime
proteolitice din pancreas => inhibitorul tripsinei previne si activarea acestora.

Enzime glicolitice
Amilaza pancreatica
= analoga ca actiune celei salivare
= elaborata de celulele acinoase la nivelul granulelor zimogene si secretata sub
forma activa.
Actioneaza la un pH 6,5-7,2 prezenta ionului de Cl = necesara pt activarea
enzimei.
Enzime lipolitice
Lipaza pancreatica
= cea mai activa esteraza din tubul digestiv; separa prin hidroliza AG de glicerol
la un pH intre 7-8, in prez ionilor de Ca, Mg ca activatori.
Viteza de hidroliza a lipazei este dependenta de natura acizilor grasi din
compozitia lipidelor atacate, este intensa pt acizii grasi cu 4 at de C si diminuata
prin alungirea lantului => unii AG continua sa ramana legati sub forma de mono
si digliceride sau chiar sub forma de trigliceride neatacate.
Sarurile biliare prin actiunea de emulsionare a grasimilor cresc suprafata de
contact dintre S si E, fav indirect activarea lipazei.
Daca lipaza pancr lipseste, grasimile trec nedigerate in fecale si apare
steatoreea. !!

Colesterolenteraza
Scindeaza colesterolul alimentar esterificat in colesterol liber si AG in prez
sarurilor biliare.

Lecitinaza
Descompune fosfoaminolipidele in AG si glicerofosfat de colina hidrolizata
uneori la randul ei printr-o fosfataza.

Reglarea secretiei pancreatice

= supusa atat controlului nervos, cat si umoral
Faza cefalica
Reglarea = predominant nervoasa
Secretia = declansata de excitanti conditionati si neconditionati care decl secretia
salivara si gastrica.
La animalele carora li se admin un pranz fictiv are loc elib unui suc pancr bogat
in enzime dar redus ca volum = secretie ecbolica.

40
Aparitia sucului ecbolic se produce prin mec colinergic, stimulul declansator =
deglutita (simpaticul are efect inhibitor).
Controlul nervos realiz de n vag. Vagotomia det disparitia secretiei
Componenta umorala a fazei cefalice = gastrina, care stimuleaza tot pe cale
vagala pancreasul fie direct sau prin activarea secretiei acide a stomacului, care
sosita in duoden creste secretia de bicarbonat de catre celulele canaliculare.
Faza gastrica
- Declansata de prez alim in stomac.
- Mecanisme nervoase si umorale
- Distensia peretelui gastric det un reflux vago-vagal (si aferente si eferente)
– secretie de suc pancr bogat in enz, continuata si intensificata de stimularea
eliberarii de gastrina.
Faza intestinala
Chimul gastric acid ajuns in D det prin mec neuro-umoral secr pancreatica.
In aceasta faza se realiz 80 % din raspunsul secretor pancreatic, adecvat gradului
de aciditate si constituentilor chimului gastric.
Rolul principal este detinut de controlul hormonal.
HCl care este continut in chim det eliberarea din mucoasa duodenala a unei
subst num secretina care:
- ajunsa in sange stimuleaza secretia biliara si intestinala
- det o secretie bogata in apa si saruri anorganice (HCO3-) dar saraca in
enzime = secretie hidrolatica
- este eliberata de catre mucoasa duodenala at cand pH-ul scade sub 4 si
stimuleaza prin interm acesteia productia de suc pancreatic bogat in
bicarbonat care tamponeaza HCl (eliberarea de secretina = de fapt un mec
de protectie al mucoasei intestinale fata de actiunea peptica a sucului
gastric).
- pe cale directa, ajunsa pe cale sanguina la niv stomacului, stimuleaza
secretia de pepsina si inhiba formarea de HCl si motilitatea gastrica.
- efectul inhibitor al ei asupra aciditatii gastrice predomina asupra celui
eliberator de pepsina si probabil se realiz prin suprimarea secretiei de
gastrina.
Al 2-lea hormon izolat din mucoasa duodenala = pancreozinina ( s-a dovedit a
fi identic cu colecistokinina) = > pancreozincolecistokinina CCK-PZ =
acelasi hormon.
CCK-PZ
Eliberarea = stimulata de :
-
AA
-
albumoze
-
peptone
41
in vederea eliberarii de hormoni pancreatici, fermenti pancreatici necesari
desavarsirii digestiei proteice intestinale.
-
AG
-
lipide
-
monogliceride
controland motricitatea si ecavuarea vezicii biliare, producand conrtactia
puternica a ei, cu expulzia bilei in IS cu rol in emulsionarea structurilor lipidice,
facand posibila digestia si absorbtia lor.
CCK-PZ
Are efecte principale asupra volumului secretor (secretia ecbolica)
Producerea ei este mai putin dependenta de pH.
Produce ihibarea moderata a contractilitatii gastrice. Simultan cu golirea vezicii
biliare incetineste evacuarea continutului gastric, asigurand un interval de timp
optim digestiei lipidelor.
Ambii hormoni, secretina si CCK-PZ se potenteaza reciproc favorizand atat secretia
ecbolica cat si cea hidrolatica.

SECRETIA SI MOTILITATEA BILIARA

Secretia biliara (bila) = elaborata de celulele ficatului, varsata in canalele biliare,
de unde se varsa in duoden.
In perioadele interdigestive ea se acumuleaza in vezicula biliara, de unde se
concentreaza si se elim intermitent prin can coledoc, in D2.
Secr biliara la om = continua, se face de catre polul biliar al celulei hepatice intr-
o cant de 700- 1200 ml/24h in fctie de natura alimentelor. Ramane sensibil ct la
un regim alim determinat.
Elaborarea bilei are loc printr-o serie de procese succesive ce cuprind
captarea/sinteza de catre hepatocit a subst ce intra in comp bilei. Transp prin cel
hepatica necesita o subst si excretia lor prin can biliar ....
Bila = lichid a carui cul si compozitie sunt dif in cazul bilei hepatice si a celei
veziculare.
Bila hep:
-
galben aurie
-
clara
-
ph 8-8,6
-
aproape izotonica
Bila veziculara:
-
verde-bruna
-
tulbure pt ca contine resturi epiteliale si saruri de Ca
-
filanta (se intinde) dat mucinei
42
 -
ph 7-7,6
-
in vezicula biliara are loc abs apei, bila hepatica concentrandu-se de 8-10
Bila contine:
-
saruri biliare
-
pigmenti biliari
-
colesterol
-
PL (lecitina)
-
AG
-
mucina
-
saruri anorg NaCL, KCl, HCO3- , PO43-
Bila nu este un suc digestiv propriu-zis, nu contine enzime cu exc fosfatazei
alcaline, care se excreta prin bila
Sarurile biliare sunt:
-
glicoclatul
-
taurocolatul de Na si K
-
Se sint in ficat, plecand de la acizii colic, dezoxicolic, litocolic,
chemodezoxicolic, toti acestia provenind din colesterolul exogen,
alimentar, cat si din cel endogen, care rezulta din celulele hepatice
-
acizii aminati, mai ales ac colic, se combina cu 2 acizi aminati glicocolul /
taurina rezultand acizii glicocolic / taurocolic.
-
sarurile biliare rezulta din combinarea acizilor biliari cu Na/K

Sarurile biliare – actiune

-
De detergent: scade tensiunea superf a particulelor mari de grasime,
favorizand fractionarea lor in particule mici si emulsionarea lor.
-
In activarea lipazelor
-
in transportul AG (care rezulta prin lipoliza, din lumenul intestinal pana in
apropierea peretelui intestinal, cu ajutorul miceliilor, adevarate „platforme
de transport”)
-
in absorbtia AG si a monogliceridelor din tractul intestinal favorizand-o
prin schimbarea sarcinii electrice a acestora

Sarurile biliare
9/10 parti din saruri biliare = resorbite prin mucoasa intestinala impr cu
grasimile, insa dupa trecerea prin mucoasa se separa de grasimi si ajung in
sange.
Ajunse in ficat pe cale sanguina, sunt resorbite de polul sanguin al celulelor
hepatice si secretetate de polul biliar al acelorasi celule, realiz circuitul hepato-
entero-hepatic al sarurilor biliare.
43
 Controlul secretiei de saruri biliare se face de concentratia portala a
acestora prin feedback neg asupra sintezei hepatice. Se mai face de duoden prin:
-
colecistokinina
-
secretina
-
motilin = colecistokinetic
-
gastrina
Simpaticul relaxeaza vezica biliara, vagul o contracta si relaxeaza sfincterul
Oddi si stimuleaza secretia biliara.

Pigmenti biliari
-
bilirubina
-
biliverdina
Bilirubina
Provine din distrugerea eritrocitelor prin hemoliza care are loc in tesutul
reticuloendotelial.
Bilirubina astfel formata este transportata de sange spre ficat sub forma legata de
albumine, celula hepatica o detaseaza de proteine si o conjuga cu acidul
glucuronic rezultand bilirubina hepatica. Procesul are loc in prezenta
glucuroniltransferazei.
Eliberata in caile biliare se afla 76-80 % sub forma glucuroconjugata.
Varsata in intestin este supusa actiunii enzimelor reducatoare bacteriene, ea este
astfel hidrogenata si da nastere mezobilirubinei si urobilinogenului care poate
trece in stereobilinogen, care prin oxidare trece in stercobilina si se elimina
prin materiile fecale dand in parte coloratia acestora.

Urobilinogenul care se formeaza in intestin:

-
o parte se absoarbe prin mucoasa intestinala si ajuns la ficat participa la
formarea bilirubinei.
-
o alta parte este distrusa la nivelul ficatului
O mica parte din derivatii de reducere ai bilirubinei resorbiti in sange prin
peretele intestinal scapa circuitului enterohepatic si sunt excretati de rinichi.
Ex. urobilinogen 0,6 mg/24h sub forma de urobilina. Aceasta cantitate creste
cand scade capacitatea ficatului de a distruge urobilinogenul (de aceea in
insuficienta hepatica apare exagerarea urobilinuriei).
Daca scurgerea bilei in intestin este impiedicata prin aparitia unui obstacol,
acesta putand fi de la un simplu calcul biliar sau tumori, atunci bila secretata
este redirijata catre polul sanguin al hepatocitului in circulatia sistemica, si apare
icterul = coloratie galbuie a pielii si mucoaselor datorata prezentei pigmentilor
biliari si automat icterul este insotit de decolorarea materiilor fecale.

44
In cazul distrugerii masive a eritrocitelor, ficatul nu poate excreta intreaga cant
de bilirubina => conc crescute de bilirubina in sange.
Din cant mare de bilirubina excretata de ficat pe caile biliare se formeaza o conc
excesiva de stercobilinogen => hiperpigmentarea materiilor fecale.
! bilirubinemia fiziologica < 1mg /dL
Pigmentii biliari nu au actiune fiziologica, org debarasandu-se de acestia,
exceptie facand doar Fe-ul care este recuperat si utilizat la sinteza Hb, proces
care se desf continuu de la nastere pana la moarte.

Colesterolul
Se afla in mare parte sub forma libera neesterificata. El provine atat alimentar
(provenienta exogena), cat si din sinteza hepatica (prov endogena).
Din cant totala de colesterol 60 % este elim ca atare, 40 % intra in compozitia
sarurilor biliare. Ajuns in intestin, este partial recuperat in cadrul circuitului
entero-hepatic, in timp ce alta parte se elimina prin fecale, metabolizat in
coprostanol.
Daca raportul dintre colesterol si sarurile biliare creste, colesterolul poate
precipita si favoriza formarea calculilor biliari.
Bila se secreta continuu la om, deversarea in duoden facandu-se
intermitent in fazele de digestie.
Alimentele care stimuleaza puternic golirea veziculei biliare sunt:
-
galbenusul de ou
-
smantana
-
uleiul
Substantele care det evacuarea veziculei biliare prin contractia colecistului si
relaxarea sfincterului Oddi = subst colagoge.

Rolurile bilei
-
intervine indirect in digestia si absorbtia grasimilor prin emulsionarea lor
-
activarea lipazelor pancreatice, marindu-le de 3-4 ori puterea lipolitica si
favorizarea absorbtiei de AG si monogliceride solubilizate.
-
favorizarea absorbiei grasimilor, bila asigura si absorbtia vitaminelor
liposolubile (A,D,E,K), a colesterolului, metalelor (Fe)
-
actiunea antiputrida asupra florei de putrefactie din colon
-
impiedica coagularea mucusului intestinal, inhiband o mucinaza si
favorizeaza peristaltismul
-
participa la neutralizarea in intestin a sucului gastric acid

Reglarea secretiei si motilitatii biliare

Nervoasa : SN vegetativ – cu o contributie redusa
45
Bila secretata in mod continuu sub infl stimulilor vagali care actioneaza direct
asupra celulelor hepatice / prin interm gastrinei cu efecte stimulatoare asupra
secretiei biliare, ceea ce ar atesta un mecansim central de reglare.
Stimularea simpatica si adrenalina reduc productia biliara, au actiune
inhibitoare, exercitand distensia colonului.
Umorala:
-
daca in timpul repausului digestiv, volumul secretiei biliare variaza intre
5-10 ml / kg corp si 24/h, in timpul digestiei creste, se dubleaza ajungand
pana la 20-27 ml/kg/24 h
-
Rol important excitosecretor: bila prin sarurile biliare reabsorbite din
intestin au actiune prin feedback pozitiv.

In timpul digerarii secretia biliara poate creste si prin mecansime endocrine:

-
secretina: stimulata prin prezenta chimului acid in duoden, creste fluxul
biliar( efect coleretic) in special in ceea ce priveste continutul de
bicarbonat, NaCl, K.

-
gastrina
-
colecistokinina
-
glucagonul
-
histamina
Toate au efecte coleretice intr-un grad mai redus fata de secretina.
Subst coleretice = agenti care stimuleaza secretia bilei de catre ficat si prin
acestea crescand fluxul biliar.
poza: www. colecist. ro

46