NOȚIUNI DE CITOLOGIE

Plasmalema – membrana plasmatica

✔ membrana biologica simpla elementara, unitara, trilamelara de natura lipido-proteica su

grosimea medie de 7,5 micrometri
✔ la celulele vegetale este alcatuita de perete celular în timp ce la celulele animale asigura
contactul cu mediul exterior
Funcții:
1. bariera semipermeabila ce permite selectarea și schimburile dintre celula și mediul extern
2. asigura recunoasterea moleculelor informationale și transmiterea mesajelor în interiorul
celulelor
3. are rol esential în bioceneza peretelui celular
4. endocitoza – proces legat de absorbtie pe suprafața plasmalemei a macromoleculelor dizolvate
în apa (în cazul pinocitozei) sau a unor particule solide (fagocitoza)

Hialoplasma – substanta fundamentala a celulei numita și citosol și care cuprinde

✔ o parte structurata alcătuite din numeroase tipuri de proteine finilare și globulare unite
intre ele prin microfilamente și microtubuli
✔ un lichid continut în ochiurile retelei fibrilare proteice, formate din 70% apa, 30%
compusi organici și minerali
În hialoplasma se afla poliribozomi liberi cu rol în proteosinteza. Proteinele rezultate din
activitatea lor alcatuiesc matrixul (stroma) sau substanta fundamentala a celulei; microtubulului,
microfilament; membranei, diferite organite,
hialoplasma este un sistem de substanta fundamentala în stare coloidala. Coloizii
macromoleculari sunt de tip hidrofil – poate trece de la starea de sol (cu particule mici imbibate în apa
și dispersate) la starea de gel (cu particule luminoase, puternic inhibate cu apa aderente intre ele).

1
Trecerea reversibila de la starea de sol la starea de gel poarta numele de tixotropie.
În celula vie, hialoplasma se caracterizeaza printr-o mobilitate specială numita cicloza. Aceasta
este de 2 tipuri:
 de rotatie – caracterizeaza celulele care au o singura vacuolar
 de circulatie – ce caracterizeaza celulele care au mai multe vacuole
Functiile hialoplasmei
➢ sediul unui centru mare de reactii ce constituie metabolismul intermediar
➢ sediula mii de enzime ce catalizeaza reactii, în urma cărora are loc biosinteza de acizi
grasi, aminoacizi, nucleotide
➢ suportul organitelor celulare

Reticulul endoplamatic (RE)

➢ reprezintă un sistem de cavitati sau canalicule fin ramificate sau anastomozate aflate în
hialoplasma
➢ toate acele formațiuni sunt delimitate de citoplasma prin membrane simple lipoproteice
cu grosimi de 7.5 micrometri
➢ membranele RE au legături cu membranele diferitelor organite
➢ este mai dezvoltat în celulele diferentiate sau adulte decât în celulele meristematice sau
tinere
Structura lamelara a RE granular
✔ elementele caracteristice acestui tip de reticul sunt lamelele fine dispuse adesea ca niște
foite paralele, ale caror membrane sunt tapitate cu ribozomi (granule sferice cu diametru de 15 nm,
lipite de membrane și care contin 60% ARN și 40% proteine și care se ataseaza cu ajutorul subunitatii
mari de membranele reticulului
✔ dispoziția lamelelor variaza odată cu vârsta și specializarea celulei. În cele foarte active
RE g este foarte bine dezvoltat, iar lamelele sunt dispuse paralele și ordonat. În cele mai puțin active
(celula seniscenta), lamelele își pierd dispoziția – nu mai sunt paralele și adesea se pot detasa, plutind
în hialoplasma
Structura tubulara a RE n
✔ este format dintr-un labirint ale tubului, fie ramificate, fie anastomozate, ce se infiltreaza

2
în toată hialoplasma
✔ fata externa este lipsita de ribozomi (RE n are stabile contacte cu mitocondriile
functiile RE
➢ intervine în formarea anvelopei nucleare sau constituie o porțiune supraspecializata a
membranei externe, a anvelopei nucleare
➢ la nivelul Re g se deruleaza principalele etape ale proteo-sintezei
➢ RE n intervine în sinteza lipidelor
➢ RE funcționează ca un colector, transportor și distribuitor de substante venite din mediul
extracelular și intracelular
➢ prin dilatari locale, participa la formarea vacuolelor
➢ membranele sale pot sta la originea altor organite (dictiozomi)

Aparatul Golgi
Cuprinde doua tipuri de elemente:
➢ dictiozomi
➢ vezicule golgiene

Dictiozomii
✔ Rezulta prin suprapunerea și dispunerea în teancuri a unor sacule sau cisterne aplatizate

3
în numar mediu de 4-6, în numar maxim de 40-60.
✔ Sunt ușor curbati și umflati la capete, fără continut, fiind limitati la o membrana simpla,
lipo-proteica, cu grosime de 6 sau 7,5 nm.
✔ Membrana saculelor poarta echipamentele enzimatice.
✔ Unitatea de baza a aparatului Golgi este dictiozomul sau sacula.
Veziculele Golgiene
✔ sunt limitate de o membrana simpla lipo-proteica, cu grosime medie de 7,5 nm
✔ sunt vezicule de secretie ce rezulta prin inmugurirea laterala a dictiozomilor, de care apoi
se detaseaza
✔ poarta compusi precursori ai celulozei și pectinei (intra în constitutia peretelui celular)

Aparatul Golgi reprezintă o structura dinamica, ce se formeaza plecând de la RE granular.

Acesta, după ce s-a separat de ribozomii ce-i tapisau membranele, emite vezicule de tranzitie, care se
vor asambla formand prima sacula a dictiozomului (fata cis); ulterior se vor forma alte sacule, ce le vor
împinge progresiv pe primele formate sprea cealaltă extremitate a teancului, acolo unde se afla fata
trans. La nivelul acestei fete se formeaza și veziculele golgiene.
Functiile A.G
➢ intervine în formarea lamelei mediane în cursul citocinezei (diviziunea celulara)
➢ veziculele golgiene pot sta la originea lizozomilor
➢ membrana veziculelor golgiene contribuie la reînnoirea plasmalemei

4
 Lizozomii
Descoperiți și studiati din punct de vedere biochimic mai întâi în celula animala. Ulterior au fost
identificați și în celula vegetala, unde au răspândire foarte limitata.
Delimitati de o membrana simpla de 7,5 nm, și contin un fel de enzime digestive (hidrolaze
acide), capabile sa „digere” diversi compusi biologici.
Alterarea membranelor lizozomale conduce la eliberarea hidrolazelor acide în hialoplasma și în
final la moartea celulei.
Funcții:
➢ responsabili de digestia substantelor de origine extracelulara (heteroliza)
➢ pot digera controlat mici porțiuni din celula (autoliza)

Ribozomii (corpusculii/granulele lui Palade)

➢ particule ribonucleoproteice cu diametru de 20-30 nm, implicate în sinteza proteinelor
➢ prezenti în cantitate mare în citoplasma tuturor procariotelor și eucariotelor vegetale și
animale
➢ ribozomii din celulele eucariote pot fi localizati în hialoplasma, nucleu, plastide și
mitocondrii
➢ ribozomii din hialoplasma pot fi liberi sau asociati cu membrana RE, cărora le confera
un aspect rugos
➢ în celulele meristematice, care au RE slab dezvoltat, domina ribozomii liberi, în timp ce
în celulele adulte, diferentiate, aproape toți ribozomii sunt atasati de membrana RE
➢ odată cu imbatranirea celulei, ribozomii se desprind de pe membrana RE, deoarece
acestea încep să se dezorganizeze
➢ în mod normal, ribozomii se asociaza câte 4-5, asociatii numite polizomi sau
poliribozomi
➢ legătura dintre 2 ribozomi se realizeaza cu ajutorul moleculelor de ARNm (purtatorul
informatiei genetice inscrisa în ADN)
➢ polizomii liberi în citosol elaboreaza proteine destinate celulei, în timp ce polizomii
atasati de RE elaboreaza proteine ce vor fi excretate
➢ ribozomii sunt constituiti din 2 subunitati: una mare și alta mica; și care prezinta un
coeficient de sedimentare, care se exprima în unități Svedberg (S)