2.4.

VITAMINA K - FITOMENADIONA

În anul 1929 cercetătorul danez Henrik Dam, a fost primul care a remarcat că
vitamina K joacă un rol important în formarea cheagului sangvin şi a denumit-o vitamina K,
de la Koagulation.
Vitamina K se prezintă ca un lichid vâscos, limpede, galben, aproape fară miros.
Uşor solubil în cloroform şi eter, puţin solubil în alcool, practic insolubil în apă.
Se conservă în recipiente închise ferit de lumină.
Vitamina K cuprinde o familie de compuşi cunoscuţi sub numele de
chinone.Filochinonele reprezintă forma cea mai activ biologic.
Menachinonele sunt secretate de bacteriile colonice şi absorbite, reprezentând
aproximativ 10% din nevoile totale de vitamina k. Absorbţia de vitamina k este dependentă de
raţia normală de grăsimi alimentare.
Vitamina K este depozitată în ficat.
În grupul vitaminei K intră mai mulţi compuşi care au în comun nucleul 1,4-
naftochinonic.Doza terapeutică în administrarea orală la adulţi este de 50-200 mg/zi.
Administrarea se poate face şi parenteral, intramuscular, 1-2 mg/kg/zi.
Astfel au fost descrise: -vitamina K1 sau fitomenadiona, filochinona; -vitamina K 2
sau menachinona, farnochinona; -vitamina K3 sau menadiona;
Aceste trei vitamine sunt liposolubile, primele două naturale, ultima de sinteză.
Se folosesc şi formele hidrosolubile ale vitaminei K1 şi K3, phytomenadioni natrii
diphosphas, respectiv menadionii natri bisulfis. De la menadionă s-au obţinut alte vitamine K
sintetice, hidrosolubile K4-K7, K4 menadiolul, K5-K7 compuşi cu grupări aminice.

2.4.1.SURSE DE VITAMINA K
Vitamina K1 este prezentă în produsele vegetale cum ar fi:
 frunze verzi (spanac)
 tomatele
 stigmatele de porumb -uleiurile vegetale
Vitamina K2 o găsim în produse animale cum ar fi carnea şi peştele dar este
sintetizată şi de flora intestinală la om
 2.4.2.FARMACOCINETICĂ
Absorbţie
Vitamina K naturală, liposolubilă, se absoarbe din intestinal, având nevoie de
prezenţa sărurilor biliare.
Distribuţie
În ficat o parte este depozitată (ficatul fiind cel mai bogat în vitamină), o parte este
oxidată la produşi inactivi.
Metabolizare
Metabolizarea se face rapid, rezultând glucuronoconjugaţi polari, uşor de eliminat.
Eliminare. Eliminare vitaminei K şi metaboliţilor săi se face în principal prin fecale,
o proporţie mică excretându-se şi în urină.

2.4.3.FARMACODINAMIE
Vitamina K este implicată în coagularea sângelui, intervenind în formarea unor
factori ai coagulării - factorii II,VII, IX, X, cât şi a unor factori anticoagulanţi - proteina C şi
S. Aceştia sunt proteine specifice sintetizate în ficat plecând de la precursorii inactivi printr-
un proces la care participă vitamina K.
Produşii rezultaţi din carboxilarea dependentă de vitamina K intervin şi în procesul
mineralizării osoase cum este cazul osteocalcinei produsă de osteoblaste.
Pentru a-şi exercita efectul, vitamina K are nevoie de celule hepatice sănătoase,
funcţionale care să sintetizeze precursorii factorilor coagulanţi.

2.4.4.FARMACOTERAPIE
Deşi organismul uman sintetizează vitamina K, carenţe ale acestei vitamine pot fi
întâlnite în anumite situaţii:
 la nou-născut, datorită florei intestinale insuficient dezvoltată, aportului redus
de vitamină prin laptele matern şi trecerii reduse a vitaminei prin placentă;
 după administrarea orală timp îndelungat a unor antibiotice şi chimioterapice
cu spectrul larg care pot distruge flora sau profită (sulfamide, tetracicline);
 la cei care primesc timp îndelungat alimentaţie parentală;
 cantitate redusă de bilă în intestin (icter mecanic, fistulă biliară);
 sindrom de malabsorbţie;
 afecţiuni hepatice în care nu se pot forma prefactorii coagulării (hepatită,
ciroză, insuficienţă hepattică severă);
 Carenţa se manifestă prin sângerări de tip: echimoze, epistaxis, hemoragie digestivă,
hematurie, sângerări post-operatorii, rar hemoptizie şi hemoragii cerebrale.
Reducerea nivelelor plastmatice ale vitaminei K determină o scădere a densităţii
osoase şi un risc crescut de fracturi.
Indicaţii
Tratamentul cu vitamina K se indică în:
 carenţele vitaminei din cauzele prezentate mai sus;
 supradozarea anticoagulantelor orale , care sunt antivitamine K;
 diateze hemoragice;
 hipoprotombinemii ce pot apărea în tratamentele cu salicilati;
 supradozarea vitaminei A, care poate inhiba formarea vitaminei K de flora
intestinală.
Vitamina K nu este eficace în hemofilie (deficit de factor VIII, IX), purpură
(tulburări de hemostază, leziuni vasculare, deficienţe ale trombocitelor), scorbut (carenţă de
vitamina C), anemie aplestică (afectarea măduvei hematoformatoare).

2.4.5.FARMACOTOXICOLOGIE
Suplimentele de vitamina K1 şi K2 sunt bine tolerate. Doze de 90 mg/zi, 24 de
săptămâni pot produce reacţii alergice şi discomfort gastric.
Administrarea vitaminei K1 poate determina alterarea senzaţiei gustului, înroşirea
feţei, transpiraţie, bronhospasm, hipotensiune, tahicardie. De aceea administrarea i.v. trebuie
să se facă lent.
Administrrarea manodionei se evită la nou-născuţi prematuri şi sugari fiindcă poate
da anemie hemolitică, hiperbilirubinemie, favorizând icterul nuclear.
Dozele mari de vitamina K pot reduce efectul medicaţiei anticoagulante (ex.
Warfarina). Persoanele care primesc tratament cu aceste produse trebuie să-şi controleze
aportul zilnic de vitamina K. Suplimentele de vitamina A şi D pot prezenta un risc pentru
statusul vitaminei K.
Vitamina A interferează cu absorbţia vitaminei K, iar doze mari de vitamina E scad
nivelul seric al vitaminei D şi pot fi responsabile de sângerări.
Toxicitatea datorată unui aport alimentar foarte mare este improbabilă deoarece,
organismul elimină vitamina K mult mai rapid decât pe alta vitamine liposolubile.
 2.4.6.FARMACOGRAFIE
Necesarul zilnic recomandat de vitamina K este:
 copii până la un an: 0,005-0^)1 mg;
 copii între 1-10 ani: 0,015-0,03 mg;
 bărbaţi: 0^045-0,08 mg;
 femei'^045-0,065 mg;
 femei gravide: 0,0(p mg;
 femei care alăptează: 0,065 mg.
FITOMENADIONA se administrează oral şi parental. La adulţi 5-10 mg/zi i.v. în
hemoragii obişnuite. În caz de supradozare a anticoagulantelororale se administreză 20-100
mg/zi. Se fac determinări ale timpului de protrombină.
Pentru nou-născuţi se administreză 1 mg/kg i.m. într-o administrare şi se repetă la 2-
3zile.
Pentru copii mai mari, 1-15 ani, se administrează 5-10 mg/zi i.m., 3 zile sau 10
mg/săptămână.
MENADIONA se administrează oral evitându-se la nou- născuţi prematuri şi sugari.

2.4.7. PRODUSE FARMACEUTICE

a. Vitamina K1 100 μg, 100 tablete, Solgar

Figura nr. 2.12. Vitamina K1, Solgar (www.farmaciatei.ro)

Descriere
Vitamina K este importanta pentru coagularea corespunzatoare a sangelui la oameni.
Este esentiala pentru sintetizarea, de catre ficat, a patru proteine ce contribuie la coagularea
sangelui.
 Vitamina K este de asemenea recunoscuta la scara larga pentru rolul in mentinerea
sanatatii oaselor. Mecanismul ce conduce la acest rol poate fi datorat abilitatii vitaminei K de
a activa calcitonina, ajutand la absorbtia calciului in oase.
Filochinona din surse alimentare este denumita K1
Mod de administrare
Produsul poate fi consumat de vegetarieni.
A se administra ca supliment alimentar pentru adulti, o (1) tableta pe zi, preferabil in
timpul mesei.
Compozitie/tableta
Vitamina K1 (sub forma de fitomenadiona) 100 µg
Prezentare
100 tablete

b. FITOMENADION 10 mg/ml, Soluţie injectabilă, 10 mg/ml

Substanța activă: fitomenadionă

Figura nr. 2.13. Fitomenadion 10 mg/ml (www.catena.ro)

Compoziţie
Un ml (o fiolă) conţine fitomenadionă 10 mg şi excipienţi: polisorbat 80,
propilenglicol, fenol, acetat de sodiu anhidru, acid acetic glacial, apă pentru preparate
injectabile.
Grupa farmacoterapeutică
Sânge şi organe hematopoietice. Vitamina K şi alte hemostatice. Vitamina K.
 Indicaţii terapeutice
 hipoprotrombinemie congenitală sau consecutivă administrării unor preparate
de tip cumarinic;
 carenţa de vitamină K din insuficienţa hepatică şi icterul obstructiv;
 sindroame de malabsorbţie (rezecţie intestinală întinsă, mucoviscidoză, colită
ulcero- hemoragică, boală Crohn) sau tulburări de absorbţie intestinală după tratament oral de
lungă durată cu antibiotice, sulfamide sau salicilaţi în doze mari;
 supradozajul cu anticoagulante cumarinice;
 boala hemoragică a nou-născutului.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la fitomenadionă sau la oricare dintre excipienţii medicamentului.
Precauţii
Nu sunt necesare.
Interacţiuni
Nu se recomandă asocierea fitomenadionei cu anticoagulante cumarinice, cu excepţia
cazurilor în care există supradozaj cu anticoagulante cumarinice.
Atenţionări speciale
Hipoprotrombinemia din bolile hepatocelulare răspunde slab sau nu răspunde deloc
la tratamentul cu fitomenadionă.
Copii
Se recomandă adminstrarea cu prudenţă la nou-născuţi şi sugari.
Sarcina şi alăptarea
Fitomenadion 10 mg/ml se va administra în timpul sarcinii (primele 8 luni) şi
alăptării numai după evaluarea atentă a raportului beneficiu terapeutic matern/risc potenţial
fetal.
Reacţii adverse
 injectarea intravenoasă rapidă poate determina: transpiraţii, congestia feţei,
senzaţie de constricţie toracică, dispnee, cianoză, tahicardie, colaps vascular periferic, sau
chiar accidente letale;
 la nou-născuţi, în cazuri rare, tratamentul poate determina hiperbilirubinemie;
 la pacienţii cu afecţiuni hepatice, injectarea intramusculară repetată poate duce
la modificări locale cutanate şi subcutanate.
 Supradozaj
Supradozajul cu fitomenadionă poate determina anemie hemolitică,
methemoglobinemie, tulburări hepatice şi renale.
Doze şi mod de administrare
Fitomenadion 10 mg/ml se administrează intramuscular sau intravenos.
Adulţi:
 în hemoragiile grave cu hipoprotrombinemie severă, se recomandă
administrarea intramusculară sau intravenoasă, foarte lent (cel mult 5 mg/minut), a unei doze
de 20 - 40 mg fitomenadionă/zi, repetată eventual după 24 ore;
 în cazurile mai puţin grave, se recomandă administrarea intramusculară a unei
doze de 5 - 15 mg fitomenadionă/zi.
Nou-născuţi şi sugari cu boală hemoragică:
 profilactic, se recomandă adminstrarea intramusculară la mamă a unei doze de
1-5 mg fitomenadionă/zi, cu 6 - 24 ore înainte de naştere sau
 curativ, se recomandă adminstarea la copil a unei doze de 0,3 mg/kg,
parenteral.
Soluţia injectabilă de fitomenadionă nu trebuie amestecată cu alte soluţii injectabile
sau perfuzabile.