Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dermatofarmacie Si Cosmetologie
Dermatofarmacie Si Cosmetologie
ÎNGRIJIREA FEŢEI
1
ten uscat, înroşirea deasupra liniei denotă tenul gras, tenul normal nu prezintă nici o
reacţie.
Înainte de a se efectua aceste determinări a tipului de ten, faţa se curăţă de
orice impurităţi, prin spălare cu apă şi săpun, după care se lasă în repaus
aproximativ trei ore pentru ca pielea să-şi recapete aciditatea normală.
4
În mod normal pielea conţine cca. 70% apă (10-20% în stratul cornos) care
provine din alimentaţie şi din reacţiile ce au loc în organism, reglate pe cale
nervoasă şi de sistemul endocrin. Lucrările lui Durek-Reynoll, arată că fixarea apei
în spaţiul intercelular al ţesuturilor se datorează prezenţei glicoproteinelor
polimerizate, substanţe de bază a mezenchimului care poate da stări fizice
intermediare de la sol la gel. În această grupă se încadrează următoarele tipuri de
ten:
5.2.4. Tenul hidratat normal, cu piele fină, suplă şi elastică (elasticitate
normală), fără riduri. Se întâlneşte îndeosebi la copii şi persoane cu stare de sănătate
perfectă, care îşi îngrijesc în mod corespunzător tenul şi îl feresc de agenţi fizici sau
chimici agresivi.
5.2.5. Tenul hiperhidratat, imprimă feţei trăsături neuniforme, este uşor
deformat cu edeme şi pungi sub ochi. Acest ten se întâlneşte la persoanele care au
unele afecţiuni cardiovasculare sau renale, în care au loc retenţii de apă în ţesuturi,
sau poate fi determinat de expunere la ploi reci, vânt sau persoane care trăiesc în
climat rece.
5.2.6. Tenul deshidratat, se întâlneşte în special la persoanele în vârstă,
datorită eliminării apei în cantităţi mai mari decât cea absorbită. Deshidratarea
tenului poate fi cauzată de factori multipli: tulburări nervoase, lipsa vitaminei A şi F,
afecţiuni însoţite de febră, factori externi (ger, vânt, zăpadă, soare, căldura uscată
din încăperi), abuzul de săpun, utilizarea soluţiilor degresante, îngrijiri cosmetice
necorespunzătoare.
5.2.9. Tenul pletoric, se caracterizează prin piele groasă, aspect cornos, faţa
este congestionată permanent sau la cel mai mic efort; prezintă o pilozitate crescută
5
şi pori dilataţi. Denumirea lui derivă de la plethore, care înseamnă cantitate
excesivă, surplus.
Acest ten se întâlneşte la persoane care prezintă unele tulburări în
metabolismul proteinelor sau al glucidelor.
7
6.3. Tenul gras
Pentru îngrijirea acestui ten se are în vedere utilizarea unor preparate care să
asigure o curăţire mai profundă şi o închidere a porilor dilataţi. Datorită intoleranţei
la săpun a unor persoane, utilizarea acestora se va face de 2 - 3 ori pe săptămână.
Seara, se curăţă faţa cu apă şi săpun de borax dar, cele mai bune sunt
emulsiile demachiante speciale pentru tenul gras (nu se recomandă cremele cu
conţinut ridicat în grăsime, care accentuează seboreea provocând apariţia punctelor,
a coşurilor). Tot pentru curăţirea feţei se poate utiliza un preparat natural, obţinut din
amestecarea unui albuş de ou cu zeamă de lămâie (rezultată dintr-o jumătate de
lămâie) şi 15 g alcool adăugat treptat în picături. Se mai utilizează aşa numita
“făină cosmetică” în compoziţia căreia intră: 20g tărâţe, 5 g mălai şi 2,5 g borax
sau 70 g tărâţe, 20 g mălai şi 10 g bicarbonat de sodiu. După curăţirea feţei se
clăteşte faţa cu apă călduţă.
În continuare pentru seară, se va degresa faţa în funcţie de toleranţă cu
loţiuni alcoolice (40-50%) uşor degresante, cu rezorcinol, sulf, acid salicilic, camfor
sau soluţii astringente cu alcool. Se mai poate folosi şi spirtul camforat, care în plus
este şi un bun dezinfectant (nu se recomandă utilizarea soluţiilor puternic
degresante, cu conţinut mare de alcool, glicerina, benzina, soluţia Hoffman, decât cu
avizul medicului). Pentru închiderea porilor uşor dilataţi (pori mici), se pot aplica
alternativ comprese cu apă caldă şi apoi rece, sau loţiuni astringente mai puternice
(cu alaun) dacă porii sunt mai puternic dilataţi. Se obduce faţa apoi cu o cremă
semigrasă cu stearaţi hidratată, prin masare, iar în jurul ochilor se aplică o cremă
grasă.
Dimineaţa, se face o simplă spălare, urmată de utilizarea unei creme cu
stearaţi şi pudraj, care au rolul de a absorbi din excesul de grăsime şi a estompa
luciul pielii.
Tenul gras poate beneficia şi de măşti cu efecte uşor degresante, absorbante,
emoliente, cu caolin, tărâţe, albuş de ou, drojdie de bere, etc. Măştile se aplică reci,
iar dacă pielea nu se degradează suficient se aplică calde. Cu bune rezultate se
utilizează şi măştile din fructe proaspete de căpşuni, caise, piersici, mere, pere.
În afară de măşti se pot aplica şi comprese timp de 5 - 10 minute, obţinute
prin infuzarea din pătlagină, cimbru (3 - 5 %). Se mai efectuează şi vaporizări (o
dată pe lună), apoi se freacă pielea cu o perie moale şi un săpun acid pentru
îndepărtarea sebumului. Se extrag punctele negre şi se aplică o mască astringentă.
În cazul în care tenul gras prezintă puncte minuscule albe, dure (asemănător unor
perle mici), acestea se extrag în cabinetul cosmetic, fiind o operaţiune mai greu de
efectuat.
Dimineaţa se aplică o cremă de zi care constituie un suport pentru aplicarea
pudrei.
Pentru a proteja pielea de eventualele infecţii microbiene, se recomandă ca
prosopul să fie schimbat la două zile, curăţirea acestuia să se facă prin fierbere în
apă (fără adaos de detergenţi), iar călcatul să se facă cu fierul fierbinte. În îngrijirile
zilnice ştergerea feţei se face numai cu tamponări cu prosopul.
În fiecare seară, zona în jurul ochilor predispusă mai uşor la formarea
ridurilor, se obduce cu o cremă grasă pe bază de lanolină, iar ochii se şterg cu o
8
infuzie de flori de muşeţel sau albăstrele. În zonele grase ale tenului mixt (aripile
nasului, zonele dintre sprâncene, bărbia) nu se va aplica un exces de cremă.
Tenul mixt beneficiază lunar sau chiar săptămânal de aplicarea unor măşti
diferenţiate pe zone şi anume - mască piele uscată (obraji, gât) şi o formulă pentru
pielea grasă (frunte, nas, bărbie); după îndepărtarea măştii se pulverizează faţa cu
apă minerală.
Pentru îndepărtarea celulelor moarte, lunar se aplică curăţirea prin gomaj, iar
de la 30 ani se preconizează masajul în vederea activării circulaţiei şi a unei mai
bune hrăniri a ţesuturilor.
9
În îngrijirile zilnice trebuie să se ţină seama de caracteristicile acestui ten,
pentru a aplica preparate specifice fiecărei regiuni şi să se facă apel la un regim
alimentar adecvat.
Pentru îngrijirea zilnică se vor aplica tratamente duble, pentru pielea uscată
şi pentru pielea grasă. Pe porţiunile respective, se pot utiliza produse neutre, cum
sunt tonice fără alcool uşor astringente şi calmante, coldcreme, creme nutritive, dar
nu grase.
Curăţirea se face cu o cremă sau lapte demachiant, apoi se şterge faţa cu
tampon de vată îmbibat cu o loţiune din flori de tei, nalbă, muşeţel sau cu o loţiune
tonică. Săpunul uşor acid sau neutru se foloseşte o singură dată pe săptămână.
Îndepărtarea manuală a punctelor negre se face în condiţii de asepsie, cu
degetele învelite cu un tifon steril sau cu tirecomedon; după această operaţiune se
şterge faţa cu spirt camforat sau o altă loţiune dezinfectantă şi se aplică o mască
calmantă pe bază de drojdie de bere, caolin, gălbenuş de ou (mai recomandabile
sunt măştile pe bază de ihtiol).
Tot săptămânal se poate aplica (o singură dată) o cremă cu sulf. Produsele
cu sulf vor fi folosite cu prudenţă, la persoanele blonde în special, care nu tolerează
această substanţă. Nu se recomandă aplicarea pe acest ten a fondului de ten care
obturează porii.
10
Necesită îngrijiri cosmetice asemănătoare cu acelea ale tenului uscat.
Curăţirea feţei se face (seara cât şi dimineaţa) cu emulsie demachiantă, urmată de
loţionări numai cu infuzii de muşeţel, flori de tei, nalbă. Se vor evita total loţiunile şi
săpunurile alcaline. După spălare cu infuzii din plante (muşeţel, flori de tei), sau apă
minerală şi demachiere se obduce pielea cu o cremă astringentă.
Se aplică şi măşti cu efect calmant şi decongestiv, fiind contraindicate băile
de aburi şi duşurile alternative calde-reci. Pentru protecţia feţei se recomandă ca în
toate anotimpurile să se aplice o cremă grasă hidratantă, hrănitoare, urmată de o
pudrare uşoară a feţei.
În afară de aceste recomandări se va respecta un regim alimentar adecvat,
fără excitante (alcool, condimente, murături, cărnuri conservate, etc.) şi bogat în
vitamine; se vor evita factorii care pot agrava această afecţiune (expuneri prelungite
la soare, schimbări bruşte de temperatură, frig la picioare, etc.).
12
- pentru tenurile grase, seboreice, se pot aplica demachiante cu o capacitate
mai mare de curăţire (emulsii spumoase “detergente”) sau apă şi săpun dacă pielea
suportă.
Preparatele demachiante nu trebuie să penetreze în piele, ci doar să dizolve,
să antreneze secreţiile, resturile de fard, secreţiile pielii, praful, etc. Dintre
preparatele de demachiere sunt preferate emulsiile (lapte demachiant) cu lanolină
pentru tenul uscat şi cele pe bază de stearaţi, pentru tenul gras.
Curăţirea se face cu un tampon de vată, care se aplică cu preparatul de 2 - 3
ori până ce tamponul de vată rămâne curat, fără a face economie de material.
Demachierea începe cu buzele care se şterg cu mişcări circulare cu un tampon de
vată îmbibat cu demachiant, gura fiind uşor întredeschisă. În continuarea operaţiunii
de demachiere, se curăţă ochii, ştergând întâi cu un tampon îmbibat cu apă rimelul
de pe gene şi apoi cu alte tampoane pe care se toarnă demachiant se şterge pleoapa
superioară (pornind de la sprâncene spre gene), apoi din colţul intern al ochiului
spre cel extern, după care se demachiază genele şi pleoapa inferioară. Se recomandă
ca în timpul demachierii sub pleoapa inferioară să se aplice un tampon de vată
dreptunghiular umezit, iar dacă ochii sunt puternic machiaţi să se utilizeze o cremă
cu un conţinut de vaselină.
Pentru restul feţei demachiantul se întinde uniform pe faţă şi se curăţă prin
mişcări uşoare de jos în sus (de la bărbie spre ureche), de la aripile nasului până la
tâmple şi apoi fruntea). Gâtul şi decolteul vor fi demachiate prin mişcări de dute-
vino.
7.2. Gomajul
13
O curăţire mai profundă se realizează prin procedeul numit gomaj,
recomandat în special pentru tenurile grase uleioase asfixice şi a celor deshidratate.
Gomajul are drept scop îndepărtarea de pe suprafaţa pielii a celulelor moarte şi a
surplusului de sebum, favorizează respiraţia cutanată.
Preparatele utilizate pentru curăţire prin acest procedu au consistenţa unor
paste, care se întind pe faţă şi se masează în special pe porţiunile grase. Preparatele
utilizate pentru gomaj pot fi constituite din:
- albuş de ou amestecat cu făină de mălai;
- carbonat de calciu, amestecat cu cremă pe bază de stearaţi (se masează cu
prudenţă pentru a nu irita tenul);
- 20 - 30 g flori de tei se fierb în 500 ml apă până scad la jumătate, în soluţia
extractivă obţinută se adaugă 2 - 3 linguriţe de făină de mălai cernută.
Cu aceste preparate se masează faţa timp de 5 minute prin mişcări circulare;
gomajul pentru tenurile grase se face după ce în prealabil s-a făcut o baie de aburi.
Tenurile uscate deshidratate se pot curăţi prin gomaj utilizând un mucilagiu
de flori de tei amestecat cu tărâţe de grâu sau o pastă de cartofi fierţi zdrobiţi şi
amestecaţi cu suc de roşii până se obţine o consistenţă de pastă. Aceste preparate se
aplică calde pe faţă şi gât, se menţin timp de 15 minute. Un alt preparat care se
poate utiliza se obţine din flori de muşeţel mărunţite şi amestecate cu căpşuni sau
fragi; pasta rezultată se menţine pe faţă 20 minute după care se îndepărtează prin
mişcări circulare. Această operaţiune se efectuează imediat după demachiere.
Gomajul pentru tenurile grase se poate efectua săptămânal, iar pentru cel
uscat odată pe lună. Gomajul este contraindicat pentru tenurile acneice.
Indiferent de preparatul utilizat, după gomaj faţa se spală cu o infuzie
obţinută din flori.
7.3. Peeling
7.5. Tonifierea
7.7. Protejarea
15
Masajul este un procedeu complex de operaţiuni care constă din mişcări
executate în mod sistematic cu mâna sau cu aparate speciale, asupra diferitelor
porţiuni ale corpului.
Cuvântul masaj derivă de la “mas” care în limba arabă înseamnă a pipăi.
Masajul a fost practicat din cele mai vechi timpuri de chinezi, romani, egiptenii,
greci.
Masajul are o serie de efecte pozitive asupra pielii dar şi asupra
organismului în general:
- un efect de curăţire, prin faptul că îndepărtează surplusul de sebum şi a
stratului de celule moarte de la suprafaţa pielii;
- stimulează activitatea glandelor sebacee şi sudoripare contribuind astfel la
refacerea mantalei acide a pielii, favorizând nutriţia printr-un aflux local de sânge;
16
Masajul se efectuează prin mişcări specifice: mişcări de mângâiere, care
sunt mişcări superficiale de jos în sus; mişcări energice, care acţionează asupra
zonelor mai profunde ale pielii, pentru îndepărtarea excesului de sebum, mişcări
vibratorii, care se efectuează manual sau cu ajutorul aparatelor electrice.
8. Măşti cosmetice
Parafina. Ceara. Se aplică în stare topită; ele formează prin răcire un strat
izolator care nu permite să se elimine transpiraţia abundentă, rezultată din
temperatura ceri. Se poate aplica la cca 50-60 0C, temperatură ce nu poate fi
suportată în cazul uleiului sau apei. Aplicată pe pielea uscată produce o transpiraţie
abundentă, ceea ce constituie un efect foarte util favorabil.
Oul integral sau separat. Albuşul este utilizat pentru tenurile grase, acţiunea
poate fi completată prin adaos de caolin, suc de lămâie. Gălbenuşul de ou se aplică
pentru tenuri uscate, el se diluează în momentul utilizării cu ulei vegetal până la
consistenţa unei emulsii. Se mai pot asocia la ou, sucuri de fructe, zeamă de lămâie.
17
Uleiurile vegetale sunt mult întrebuinţate pentru tenurile uscate. Se
utilizează ulei de floarea soarelui, măsline, germeni de porumb, migdale dulci.
Uleiul se aplică călduţ (sub formă de comprese) pentru a înmuia stratul cornos al
pielii şi pentru a uşura îndepărtarea diferitelor impurităţi. Se mai poate asocia cu
amidon, mălai, tărâţe, etc., când rezultă preparate cu consistenţă de pastă.
Hidrocoloizii
Din această grupă se utilizează gume, gelatină, cazeina, carbopolul 934,
polivinilpirolidona, carboximetilceluloza sodică. Acestea prezintă avantajul că
formează filme uniforme care se usucă repede.
Se întrebuinţează mult silicaţii naturali care formează măşti de consistenţa
pastelor.
Aici se încadrează măştile şi împachetările cu nămol care conţin un procent
ridicat de particule solide. Aceste produse se livrează în diferite ambalaje, care se
amestecă cu apă în momentul întrebuinţării. Se recomandă ca acestea să fie
presterilizate prin încălzire sau prin adaos de conservanţi potriviţi, deoarece aceste
produse naturale pot fi contaminate cu microorganisme. Aceste măşti după aplicare
se întăresc, se contractă producând un efect de astringenţă mecanică.
Se folosesc în special caolinul coloidal, bentonita, argila de China (dacă
acestea prezintă o anumită coloraţie ea poate fi corectată prin asociere de caolin sau
prin adaos de oxid de zinc sau dioxid de titan).
Tenul normal suportă bine aproape orice tip de mască şi în special cele care
concomitent cu operaţiunea de curăţire posedă şi un efect de înviorare şi de
hidratare.
Tenul uscat şi sensibil reacţionează favorabil la măştile emoliente şi
hidratante, care în afară de umiditate asigură tenului grăsime şi substanţe calmante.
În acest caz se utilizează foarte mult caolinul în asociere cu amidon, creme (cold-
creme), produse vegetale (extracte de plante, infuzii, etc.) ca în formula:
Caolin 80,0 g
Amidon 10,0 g
Cold-cremă 20,0 g
Alcool cetilic 2,0 g
Ulei de ricin 5,0 g
Apă (infuzii) q.s.
Preparare: se amestecă caolinul şi amidonul, se adaugă treptat apa.
Separat se încălzeşte uleiul de ricin pe baia de apă împreună cu alcoolul cetilic,
aproape de răcire se amestecă cu cold-crema. Se adaugă apoi primul amestec peste
al doilea şi se omogenizează.
O altă mască pe bază de caolin, pentru ten uscat, cu efecte calmante conţine
în formulă şi camfor:
Caolin 50,0 g
Talc 10,0 g
Camfor 0,50 g
Cold-cremă 3,0 g
Infuzie de muşeţel q.s.
(macerat de alteea)
21
Alături de substanţele formatoare de geluri se asociază şi caolin recunoscut
pentru calităţile sale emoilente, sicative, calmante:
Gelatină 10,0 g
Caolin 5,0 g
Oxid de zinc 3,0 g
Dioxid de titan 2,0 g
Camfor 0,05 g
Apă 50,0 g
9. Comprese
23
Uleiul vegetal, se foloseşte pentru îngrijirea tenului uscat, aplicând
comprese cu ulei călduţ de măsline, ulei de germeni de porumb.
25
Sunt preparate lichide, emulsii de tip U/A sau A/U, a căror fază internă este
formată din grăsimi naturale, semisintetice sau sintetice, iar faza externă este apa
sau sucuri naturale (extracte din plante, suc de castraveţi, fragi, etc.) care exercită
asupra pielii un efect emolient, hidratant, revitalizant. În aceste preparate se mai pot
asocia vitamine, hormoni, enzime, etc. Aici sunt cuprinse emulsiile hidratante şi
emulsiile emoliente.
Emulsie hidratantă:
Ulei de parafină
Cetaceu aa 3,0 g
Laurilsulfat de sodiu 1,0 g
Apă la 100, 0 g
Emulsie emolientă:
Unt de cacao 2,0 g
Cetaceu 3,0 g
Acid stearic 4,0 g
Hidroxid de sodiu 0,40 g
Glicerină 7,0 g
Apă la 100,0 g
Parfum q.s
Sunt recomandate pentru reglarea pH-ului pielii, cele acide sunt indicate
pentru tenuri normale şi uscate, iar cele alcaline pentru tenuri seboreice. Se
utilizează în acest scop, acizii: boric, salicilic, citric, acetic sau sucuri naturale de
citrice, iar pentru cele cu caracter alcalin, borax, bicarbonat de sodiu. Exemple:
Acid acetic glacial
Acid lactic aa 0,50 g
Acid citric
Alcool 10,0 g
Apă la 100,0 g
28
sau
Acid salicilic 1,0 g
Mentol 10,30 g
Alcool 20,0 g
Apă la 100,0 g
Preparare: se dizolvă acidul salicilic, mentolul în alcool, se adaugă apă în
porţiuni mici.
Camfor 0,50 g
Suc de lămâie
Alcool aa 5,0 g
Apă la 100,0 g
Preparare: se dizolvă camforul în alcool, se amestecă sucul de lămâie cu
apa şi se adaugă sub agitare peste soluţia camforată.
29