Cânepa

Prof.univ.dr. Viorel ION

Şef lucr.univ.dr. Adrian Gheorghe BĂŞA
IMPORTANŢA CULTURII
Fuiorul
 Fuiorul se foloseşte la fabricarea de diferite produse textile:
 ţesături pentru haine de vară;
 lenjerie pentru pat;
 pânză de saltele pentru tapiţerie;
 feţe de masă;
 foi de cort;
 odgoane;
 frânghii;
 sfoară de diferite tipuri;
 pânză pentru corăbii;
 saci;
 curele de transmisie;
 aţă de cizmărie;
 furtunuri pentru apă;
 unelte pentru pescuit etc.
 Caracteristicile ţesăturilor din fibre de cânepă:
 sunt antialergice;
 sunt protectoare (filtrează 95% din razele ultraviolete);
 nu conduc energia electrică;
 sunt uşor de vopsit natural;
 sunt rezistente în timp;
 sunt plăcute la purtat;
 au un aspect plăcut.
Câlţii
 Câlţii reprezintă 40 – 50 % din producţia de fibre.
 Se folosesc în industria mobilei pentru:
 tapiţerie;
 ca material izolator.
Puzderiile
 Puzderiile rezultate de la extragerea fibrelor sau planta
întreagă se utilizează pentru:
 obţinerea de hârtie;
 fabricarea de plăci aglomerate – fonoizolatoare;
 ca puf pentru izolare fonică între plăcile de rigips;
 în industria mobilei;
 la fabricarea cărămizilor;
 în ciupercării:
 ca aşternut pentru animale;
 drept combustibil:
 putere calorică de trei ori mai mare decât lemnul.
Seminţele
 Seminţele de cânepă conţin:
 36% ulei;
 24,0 - 31,5% proteine;
 14,0 - 27,0% substanţe extractive neazotate;
 17,8 - 26,3% celuloză;
 2,5 - 6,8% cenuşă.

 Seminţele se pot utiliza:

 ca furaj, în mod deosebit în hrana:
 păsărilor de apartament (papagali, canari, păuni etc.);

 Peştilor.

 pentru obţinerea de ulei.

Uleiul
 Indicele de iod: 140-175
 Uleiul obţinut din seminţele de cânepă este folosit:
 în industria lacurilor şi a vopselelor;
 pentru obţinerea de săpunuri fine;
 după rafinare, este utilizat în industria conservelor şi în cofetărie.

 Uleiul conţine, în medie:

 6,5 % acid palmitic;
 2,7 % acid stearic;
 13,0 % acid oleic;
 55,3% acid linoleic;
 20,2 % acid linolenic.
Turtele şi şroturile
 Se utilizează singure sau în nutreţuri concentrate, pentru
hrana:
 Păsărilor;
 Viţeilor;
 Cailor;
 Oilor;
 Peştilor.

 În hrana vacilor gestante, turtele de cânepă trebuie folosite

cu restricţie:
 provoacă avorturi.
Utilizări medicinale
 Vârfurile inflorescenţelor plantelor femele:
 Se utilizează pentru obţinerea de diferite preparate cu efect:
 Hipnotic;
 Sedativ;
 Diuretic;
 Vomitiv;
 Anafrodisiac;
 Vermifug etc.
 Din cânepa indiană se obţine produsul narcotic denumit "haşiş“:
 Conţine cannabinol, cannabidiol şi tetrahidrocannabinol (THC).
 Este folosit în industria medicamentelor, datorită proprietăţilor narcotice:
 Sedativ;
 Spasmolitic.
 THC este folosit curent în chimioterapia cancerului sau ca substanţă
adiţională în stimularea apetitului, la bolnavii de SIDA (Mogârzan, 2004).
CERINŢE FAŢĂ DE CLIMĂ ŞI SOL
Cerințe față de temperatură
 Cânepa are cerințe moderate față de temperatură.

 Constanta termică este de:

 1800 - 2000°C la cânepa pentru fibre;
 2300 - 2800°C la cânepa pentru seminţe.

 Temperatura minină de germinaţie este de 2-4°C:

 răsărirea uniformă şi rapidă are loc la temperatura solului este de 7-10°C.

 Rezistenţa la temperaturii scăzute:

 Plantele tinere, până la formarea a 3-4 perechi de frunze:
 sunt distruse la temperaturi de -2...-3° C.

 De la faza de 3-4 perechi de frunze până la începutul creşterii intense:

 plantele suportă pe o durată scurtă de timp temperaturi de -5 ...- 6° C.
 Creşterea plantelor încetează la temperatura de 5°C.

 Creşterea plantelor se realizează în condiţii bune la

temperaturi de:
 peste 15°C până la butonizare;
 18°C de la butonizare până la sfârşitul înfloririi;
 20-24°C în perioada formării fructelor şi maturizării acestora.

 În zonele cu temperaturi mai mari de 25°C şi în condiţii de

deficit de umiditate:
 cânepa pentru fibre nu reuşeşte;
 se pretează cultura cânepii pentru sămânţă.
Cerințe față de umiditate
 Cânepa are cerințe ridicate față de umiditate.

 Consumul specific de apă este de 400-800 (de regulă 400-500).

 Faza critică pentru apă:

 de la începutul butonizării (diferenţierii sexelor) până la sfârşitul înfloririi;
 plantele consumă 65-70% din necesarul total de apă.

 După înflorire, cerinţele pentru apă:

 Scad la cânepa pentru fibră;
 Se menţin ridicate încă 15-20 zile la cânepa pentru sămânţă.

 Cânepa este pretenţioasă faţă de umiditatea relativă a aerului.

Cerințe față de sol
 Cânepă este foarte pretenţioasă faţă se sol, necesitând:
 soluri profunde;
 soluri bogate în humus şi elemente nutritive;
 soluri bine aerate;
 pH-ul neutru până la uşor alcalin (6,8 - 7,5);
 textură lutoasă, luto-argiloasă;
 apă freatică la 1-2 m adâncime.

 Nu sunt recomandate:
 solurile nisipoase;
 solurile pietroase;
 solurile erodate;
 solurile foarte grele (cu procent prea ridicat de argilă);
 solurile impermeabile.
ZONE DE CULTURĂ
Zona foarte favorabilă
 Câmpia de Vest.
 Zonele intramontane din văile Someşului, Crişurilor,
Mureşului, Oltului, văile Arieşului, terasele Târnavelor.
 Lunca Şiretului, de la Bacău până în nord.
 Lunca Moldovei, de la Roman până la Fântâna Mare.
 Zona Jijia - Bahlui.
Zona favorabilă
 Zonele limitrofe Câmpiei de Vest.
 Podişul Transilvaniei (inclusiv depresiunile).
 Unele microzone din Bazinul Bahlui şi Bîrlad, din Muntenia,
Oltenia, centrul Câmpiei Române, pe văile râurilor şi în zona
colinară.
TEHNOLOGIA DE CULTIVARE
Rotaţia
 Plante foarte bune premergătoare:
 Leguminoasele anuale şi perene;
 Cerealele de toamnă;
 Cartoful timpuriu;
 Prăşitoarele gunoite.

 Plante bune premergătoare:

 Plante cu recoltare târzie.

 Sunt contraindicate:
 Plantele atacate de Orobanche sp.:
 Tutunul;
 Floarea-soarelui.
 Plantele din familia Solanaceae.:
 Este favorizat atacul de molia cânepii (Grapholita delineana Walk).
 Monocultura nu este recomandată:
 Intensificării atacului de molia cânepii (Grapholita delineana Walk).
 Totuși, se poate cultiva în monocultură câţiva ani (în "cânepişti"):
 După apariţia în lan a moliei cânepii, monocultura trebuie întreruptă.
Fertilizarea
 Cânepa este o mare consumatoare de elemente nutritive:
 Plantă rapace.

 Doza de azot
 100-120 kg/ha după cereale de toamnă;
 după prăşitoare negunoite, doza se măreşte cu 15 - 25 kg/ha;
 după leguminoase, doza se micşorează cu 20 - 30 kg N/ha.

 Azotul se aplică primăvara:

 întreaga doză:
 la pregătirea patului germinativ;

 la semănat;

 Fracţionat:
 două treimi din doză la semănat;

 restul în faza creşterii intense.

 Doza de fosfor
 50-100 kg P2O5/ha:
 80-100 kg P2O5/ha pe solurile cu sub 3 mg P2O5/100 g sol;
 60-80 kg P2O5/ha pe solurile cu 4-8 mg P2O5/100 g sol;
 50-60 kg P2O5/ha pe solurile cu peste 8 mg P2O5/100 g sol.

 Doza de potasiul
 40-100 kg K2O/ha;
 80-100 kg K2O/ha pe solurile cu sub 8 mg K2O/100 g sol;
 60-80 kg K2O/ha pe solurile cu 8-15 mg K2O/100 g sol;
 40-60 kg K2O/ha pe solurile cu peste 15 mg K2O/l00 g sol.
 Gunoiul de grajd
 Reprezintă principalul îngrăşământ ce determină sporuri
importante de producţie la cânepă.
 Se poate aplica:
 direct culturii de cânepă;
 plantei premergătoare, dacă aceasta este o prăşitoare.

 Doza de gunoi de grajd:

 25-30 t/ha în zone mai secetoase şi cu soluri mai grele;
 35-40 t/ha în zone mai umede şi pe soluri sărace.
Lucrările solului
 Dezmiriştit.

 Arătura:
 25 - 30 cm.

 Lucrări de întreţinere a arăturii:

 Menţinerea curată de buruieni şi nivelare;

 Primăvara:
 PPG la 5-6 cm.
 Arăturile nelucrate în toamnă se lucrează în primăvară cu grapa cu discuri
sau cultivatoare.
Sămânţa şi semănatul
 Sămânţa de cânepă pentru semănat:
 trebuie să aparţină soiului zonat;
 să aibă puritate minimă de 98%;
 să aibă germinaţia de peste 80%;
 MMB să fie cât mai mare (să depăşească 18 g);
 să fie fără semințe de lupoaie;
 să provină din recolta anului precedent;
 să fie tratată împotriva:
 Bolilor;

 Puricelui cânepii - Psylliodes attenuata Kock.

 Epoca de semănat
 Semănatul cânepii începe când în sol, la adâncimea de 5 cm adâncime se
înregistrează temperatura de 5°C timp de cîteva zile consecutiv.
 Calendaristic, semănatul cânepii se face între între:
 25 martie şi 10 aprilie, în funcţie de zonă şi condiţiile anului de cultură.

 Densitatea la semănat
 400 - 450 b.g./m2:
 350 - 380 plante recoltabile/m2.
 Norma de semănat
 80-110 kg/ha.

 Distanţa dintre rânduri

 12,5 cm.

 Semănători folosite
 Semănătorile universale (de tip SUP).

 Adâncimea de semănat
 3-5 cm:
 3 - 4 cm pe solurile mai grele şi umede;
 4 - 5 cm pe solurile mai uşoare şi mai uscate.
Lucrări de îngrijire
 Lucrări efectuate imediat după semănat:
 Tăvălugitul imediat după semănat pentru a se pune sămânţa în
contact cu solul.
 În cazul neexecutării tăvălugitului şi atunci când seminţele nu s-au
tratat cu produse corbicide:
 Grăparea cu grape cu colţii mult îndreptaţi spre înapoi (pentru a nu
scoate seminţele):
 Pentru distrugerea urmelor rândurilor şi evitarea pagubelor produse de
ciori şi porumbei.
 Combaterea buruienilor

 Cânepa luptă bine cu buruienile:

 cânepa pentru fibre se seamănă în rânduri apropiate şi la densităţi mari;
 răsărirea se face într-un timp scurt;
 plantele au un ritm rapid de creştere şi acoperă foarte repede solul.

 Combaterea buruienilor pe cale chimică nu este obligatorie:

 Dacă pregătirea patului germinativ s-a făcut în condiţii bune;
 Dacă terenul nu are o rezervă prea mare de seminţe de buruieni.

 Erbicide:
 Combaterea buruienilor monocotiledonate:
 Dual Gold 960 EC (S-metolaclor 960 g/l) – 1,0 - 1,5 l/ha.
 Combaterea buruienilor dicotiledonatelor:
 Afalon 50 SC (linuron 450 g/l) – 2,0 - 4,0 l/ha.
 Combaterea dăunătorilor
 Puricele cânepii (Psylliodes attenuata Koch.)
 Se combate prin:
 Tratarea seminţei:
 Tratamente după răsărirea completă a plantelor, dar înaintea fazei de
creştere intensă cu produse insecticide:
 Decis Mega 50 EW (deltametrin 50 g/l) – 250 ml/ha;
 Nurelle D 50/500 EC (cipermetrin 50g/l+clorpirifos 500g/l)–400 ml/ha.
 Molia cânepii (Grapholita delineana Walk.)
 Produce pagube mari la cânepă, fiind cel mai periculos dăunător.
 Este răspândit în toate zonele ţării.
 Tratamentul la sămânţă efectuat împotriva puricelui cânepii:
 este eficient şi împotriva moliei, în generaţia I - II.
 Combaterea în timpul vegetaţiei se face la avertizare, cu unul din
produsele:
 Decis Mega 50 EW (deltametrin 50 g/l) – 250 ml/ha;
 Karate Zeon (lambda-cihalotrin 50 g/l) – 250 ml/ha;
 Nurelle D 50/500 EC (cipermetrin 50 g/l + clorpirifos 500 g/l) – 400 ml/ha.
 Defolierea
 Defolierea şi desicarea cânepii se efectuează în scopul uşurării
recoltării mecanizate.
 Tratementul se efectuează:
 cu mijloace avio sau elicopterul;

 când plantele mascule îşi schimbă culoarea din verde-intens în verde gălbui;

 se va evita tratamentul înainte sau imediat după ploaie.

 Se folosesc produse precum:

 Reglone Forte (diquat 150 g/l) – 3,0 l/ha;

 Bromotril 40 EC (bromoxinil 400 g/l) – 1,0-1,5 l/ha.

Recoltarea
 Cânepa pentru fibre se recoltează la sfârşitul înfloririi plantelor
mascule (când s-a scuturat polenul).
 Plante mascule au culoare galbenă sau galbenă-verzuie;
 Frunzele plantelor mascule s-au uscat şi au căzut, cu excepţia celor din
zona inflorescenţei;
 Plantele femele sunt încă verzi, cu seminţele în curs de formare.

 Recoltarea mai timpurie:

 Determină reducerea producţiei de fibre şi a rezistenţei acestora.

 Întârzierea recoltării:
 Duce la lignificarea tulpinilor plantelor mascule și diminuarea calităţii.
 Recoltarea manuală
 Plantele sunt tăiate cu secera sau cuţite speciale la 4 - 6 cm înălţime.
 Se formează mănunchiuri nelegate, de 12 - 15 cm grosime, care se aşează
pe sol sub formă de X pentru uscare.
 După câteva zile, mănunchiul se întoarce pe partea cealaltă.
 Uscarea se încheie în 4-5 zile în zonele secetoase şi 6-10 zile în cele mai umede.
 După uscare, tulpinile:
 se scutură de frunze (pentru a nu păta fibrele prin topire);
 se aşează cu baza la acelaşi nivel;
 se leagă în snopi, cu legători confecţionate din tulpini de cânepă mai scurte, astfel:
 numai la mijloc, dacă tulpinile nu depăşesc 1 m înălţime:
 la bază şi la vârf, în cazul tulpinilor mai înalte.
 După legare, snopii:
 se transportată la topitorii.
 se păstrează în clăi sau şire.
 Recoltarea mecanizată
 Se execută cu diferite maşini, care efectuează
următoarele operaţii:
 Taie tulpinile şi le lasă pe sol în strat subţire;
 după uscare, tulpinile sunt legate manual, scuturate
de frunze şi trimise la topitorii sau clădite în şire.
 Taie tulpinile şi le leagă în mănunchiuri:
 apoi sunt aşezate în piramide pentru uscare.