Cânepa

Prof.univ.dr.habil. Viorel ION

Șef lucr.univ.dr. Adrian Gheorghe BĂȘA

USAMV București – Facultatea de Agricultură

Departamentul de Științele Plantelor
IMPORTANŢA CULTURII
Fuiorul
 Fuiorul se foloseşte la fabricarea de diferite produse textile:
 ţesături pentru haine de vară;
 lenjerie pentru pat;
 pânză de saltele pentru tapiţerie;
 feţe de masă;
 foi de cort;
 odgoane;
 frânghii;
 sfoară de diferite tipuri;
 pânză pentru corăbii;
 saci;
 curele de transmisie;
 aţă de cizmărie;
 furtunuri pentru apă;
 unelte pentru pescuit etc.
 Caracteristicile ţesăturilor din fibre de cânepă:
 sunt antialergice;
 sunt protectoare (filtrează 95% din razele ultraviolete);
 nu conduc energia electrică;
 sunt uşor de vopsit natural;
 sunt rezistente în timp;
 sunt plăcute la purtat;
 au un aspect plăcut.
Câlţii
 Câlţii reprezintă 40 – 50 % din producţia de fibre.
 Se folosesc în industria mobilei pentru:
 tapiţerie;
 ca material izolator.
Puzderiile
 Puzderiile (lemnul):
 reprezintă cca. 55% din greutatea tulpinii;
 conţin peste 50% celuloză.
 Puzderiile rezultate de la extragerea fibrelor sau planta
întreagă se utilizează pentru:
 obţinerea de hârtie;
 fabricarea de plăci aglomerate – fonoizolatoare;
 ca puf pentru izolare fonică între plăcile de rigips;
 în industria mobilei;
 la fabricarea cărămizilor;
 în ciupercării:
 ca aşternut pentru animale;
 drept combustibil:
 putere calorică de trei ori mai mare decât lemnul.
Seminţele
 Seminţele de cânepă conţin:
 Cca. 36% ulei;
 24,0 - 31,5% proteine;
 14,0 - 27,0% substanţe extractive neazotate;
 17,8 - 26,3% celuloză;
 2,5 - 6,8% cenuşă.

 Seminţele se pot utiliza:

 ca furaj, în mod deosebit în hrana:
 păsărilor de apartament (papagali, canari, păuni etc.);

 Peştilor.

 pentru obţinerea de ulei.

Uleiul
 Indicele de iod: 140-175
 Uleiul obţinut din seminţele de cânepă este folosit:
 în industria lacurilor şi a vopselelor;
 pentru obţinerea de săpunuri fine;
 după rafinare, este utilizat în industria conservelor şi în cofetărie.
Turtele şi şroturile
 Se utilizează singure sau în nutreţuri concentrate, pentru
hrana:
 Păsărilor;
 Viţeilor;
 Cailor;
 Oilor;
 Peştilor.

 În hrana vacilor gestante, turtele de cânepă trebuie folosite

cu restricţie:
 provoacă avorturi.
Utilizări medicinale
 Vârfurile inflorescenţelor plantelor femele:
 Se utilizează pentru obţinerea de diferite preparate cu efect:
 Hipnotic;
 Sedativ;
 Diuretic;
 Vomitiv;
 Anafrodisiac;
 Vermifug etc.
 Din cânepa indiană se obţine produsul narcotic denumit "haşiş“:
 Conţine cannabinol, cannabidiol şi tetrahidrocannabinol (THC).
 Este folosit în industria medicamentelor, datorită proprietăţilor narcotice:
 Sedativ;
 Spasmolitic.
 THC este folosit curent în chimioterapia cancerului sau ca substanţă
adiţională în stimularea apetitului, la bolnavii de SIDA (Mogârzan, 2004).
Importanţa istorică
 Cânepa a permis Statelor Unite să-şi demonstreze independenţa faţă
de imperiul britanic:
 Plantaţiile uriaşe de cânepă au dat posibilitatea realizării de ţesături şi producerii
de hârtie.
 Hârtia din cânepă a permis presei vremii să se dezvolte independent de cenzura
britanică.

 În anul 1791, George Washington spunea:

 "Bucuraţi-vă din plin de sămânţa de cânepă. Cultivaţi-o peste tot".

 Thomas Jefferson declara:

 "Cânepa este de primă necesitate pentru bunăstarea şi prosperitatea unei
naţiuni”.

 Celebra "Declaraţie de Independenţă" a fost redactată pe hârtie din

cânepă.
 Blugii originali "Levi Strauss" erau confecţionaţi din textile de cânepă.
SUPRAFEŢE ŞI PRODUCŢII
 Cânepa pentru fibre - Suprafața cultivată pe plan mondial
600000 581181
Ha
550000

500000

450000

400000

350000

300000

250000 Peste 1 milion ha

în anul 1938
200000

150000

100000

50000
41587

0
1960 1965 1970 1975 1980 1985 1990 1995 2000 2005 2010 2015 2020
Anul
 Cânepa pentru sămânță - Suprafața cultivată pe plan mondial
400000 390206
Ha

350000

300000

250000

200000

150000

100000

50000
32140

0
1960 1965 1970 1975 1980 1985 1990 1995 2000 2005 2010 2015 2020
Anul
 Ţări care cultivă suprafeţe mai mari de cânepă pentru fibre sunt:
 Coreea de Nord - 21457 ha
 China - 4449 ha
 Chile - 4386 ha
 Federația Rusă - 3262 ha
 România - 1996 ha
 Olanda - 1812 ha
 Ucraina - 1480 ha

 Cânepa se cultivă:
 pentru fibre în Europa şi Asia;
 pentru sămânţă în Australia;
 în scop medicinal, în Africa.
 În multe ţări occidentale, cultura cânepii a fost interzisă:
 datorită folosirii acesteia pentru extragerea haşişului.

 Uniunea Europeană a stabilit că se poate cultiva cânepă

pentru fibre:
 care are un conţinut de maximum 0,3% substanţe halocinogene.
 Cânepa pentru fibre - Suprafața cultivată în România
70000

Ha 65000 63600

60000
55470
55000

50000
46100
45000

40000

35000

30000

25000

20000

15000  Până în anul 1989, România ocupa:

10000  Primul loc în Europa:
 56-70% din producţia totală;
5000
 locul 4 în lume. 1996
0
1925 1930 1935 1940 1945 1950 1955 1960 1965 1970 1975 1980 1985 1990 1995 2000 2005 2010 2015 2020

Anul
 Cânepa pentru sămânță - Suprafața cultivată în România
50000
46700
Ha
45000

40000

35000

30000

25000

20000

15000

10000

5000

799
0
1960 1965 1970 1975 1980 1985 1990 1995 2000 2005 2010 2015 2020

Anul
CERINŢE FAŢĂ DE CLIMĂ ŞI SOL
 Răspândirea cânepii:
 De la ecuator până la cercul polar.
 De la nivelul mării până la cca 3000 m (în Hymalaia).

 În condiţiile din România, perioada de vegetație

este de:
 110 - 130 zile la cânepa pentru fibre;
 140 - 160 zile la cânepa pentru sămânţă.
Cerințe față de temperatură
 Cânepa are cerințe moderate față de temperatură.

 Temperatura minină de germinaţie este de 2-4°C:

 răsărirea uniformă şi rapidă are loc la temperatura solului este de 7-10°C.

 Creşterea plantelor încetează la temperatura de 5°C.

 Rezistenţa la temperaturii scăzute:
 Plantele tinere, până la formarea a 3-4 perechi de frunze:
 sunt distruse la temperaturi de - 2...-3° C.

 De la faza de 3-4 perechi de frunze până la începutul creşterii intense:

 plantele suportă pe o durată scurtă de timp temperaturi de -5 ...- 6° C.

 După diferenţierea morfologică a sexelor:

 plantele devin sensibile la temperaturi negative.

 Mai târziu:
 plantele devin extrem de sensibile la temperaturi negative.
 Creşterea plantelor se realizează în condiţii bune la
temperaturi de:
 peste 15°C până la butonizare;
 18°C de la butonizare până la sfârşitul înfloririi;
 20-24°C în perioada formării fructelor şi maturizării acestora.

 În zonele cu temperaturi mai mari de 25°C, şi în condiţii de

deficit de umiditate:
 cânepa pentru fibre nu reuşeşte;
 se pretează cultura cânepii pentru sămânţă.
Cerințe față de umiditate
 Cânepa are cerințe ridicate față de umiditate.
 Consumul specific de apă este de 400-800 (de regulă 400-500).
 Faza critică pentru apă:
 de la începutul butonizării (diferenţierii sexelor) până la sfârşitul înfloririi;
 plantele consumă 65-70% din necesarul total de apă.

 După înflorire, cerinţele pentru apă:

 Scad la cânepa pentru fibră;
 Se menţin ridicate încă 15-20 zile la cânepa pentru sămânţă.
Cerințe față de sol
 Cânepă este foarte pretenţioasă faţă se sol, necesitând:
 soluri profunde;
 soluri bogate în humus şi elemente nutritive;
 soluri bine aerate;
 pH-ul neutru până la uşor alcalin (6,8 - 7,5);
 textură lutoasă, luto-argiloasă;
 apă freatică la 1-2 m adâncime.
 Nu sunt recomandate:
 solurile nisipoase;
 solurile pietroase;
 solurile erodate;
 solurile foarte grele (cu procent prea ridicat de argilă);
 solurile impermeabile.

 Cânepa valorifică bine şi turbăriile:

 cu un nivel freatic mai adânc de 70-80 cm;
 cu o fertilizare adecvată, inclusiv cu microelemente.
ZONE DE CULTURĂ
Zona foarte favorabilă
 Câmpia de Vest.
 Zonele intramontane din văile Someşului, Crişurilor,
Mureşului, Oltului, văile Arieşului, terasele Târnavelor.
 Lunca Şiretului, de la Bacău până în nord.
 Lunca Moldovei, de la Roman până la Fântâna Mare.
 Zona Jijia - Bahlui.
 Precipitaţii cuprinse între 300-550 mm;
 Temperatura medie de 16-18°C.
Zona favorabilă
 Zonele limitrofe Câmpiei de Vest.
 Podişul Transilvaniei (inclusiv depresiunile).
 Unele microzone din Bazinul Bahlui şi Bîrlad, din Muntenia,
Oltenia, centrul Câmpiei Române, pe văile râurilor şi în zona
colinară:
 Precipitaţii mai reduse cantitativ (280 - 400 mm).
 Plantele beneficiază de umiditate atmosferică.
TEHNOLOGIA DE CULTIVARE
Rotaţia
 Plante foarte bune premergătoare:
 Leguminoasele anuale şi perene;
 Cerealele de toamnă;
 Cartoful timpuriu;
 Prăşitoarele gunoite.

 Plante bune premergătoare:

 Plante cu recoltare târzie.

 Sunt contraindicate:
 Plantele atacate de Orobanche sp.:
 Tutunul.
 Plantele din familia Solanaceae:
 Este favorizat atacul de molia cânepii (Grapholita delineana Walk).
 Monocultura nu este recomandată:
 Intensificării atacului de molia cânepii (Grapholita delineana Walk).
 Cânepa se poate cultiva în monocultură câţiva ani (în "cânepişti"):
 După apariţia în lan a moliei cânepii, monocultura trebuie întreruptă.

 Pe terenurile infestate cu lupoaie (Orobanche sp.):

 Cânepa nu poate reveni decât după 7-8 ani.

 Cânepa ca plantă premergătoare:

 Este o excelentă plantă premergătoare pentru cerealele de toamnă (grâu,
secară, triticale):
 părăseşte terenul devreme;
 lasă terenul curat de buruieni;
 lasă în sol suficiente rezerve de elemente nutritive.
Fertilizarea
 Cânepa este o mare consumatoare de elemente nutritive:
 Plantă rapace.

 Azotul:
 influenţează creşterea rapidă a tulpinii.

 Fosforul şi potasiul:
 influenţează mai puţin producţia totală de tulpini;
 contribuie la sporirea procentului de fibre;
 îmbunătăţesc însuşirile tehnologice ale fibrelor.
 Doza de azot
 100-120 kg/ha după cereale de toamnă;
 după prăşitoare negunoite, doza se măreşte cu 15 - 25 kg/ha;
 după leguminoase, doza se micşorează cu 20 - 30 kg N/ha.

 Azotul se aplică primăvara:

 întreaga doză:
 la pregătirea patului germinativ;

 la semănat;

 Fracţionat:
 două treimi din doză la semănat;

 restul în faza creşterii intense.

 Doza de fosfor
 50-100 kg P2O5/ha:
 80-100 kg P2O5/ha pe solurile cu sub 3 mg P2O5/100 g sol;
 60-80 kg P2O5/ha pe solurile cu 4-8 mg P2O5/100 g sol;
 50-60 kg P2O5/ha pe solurile cu peste 8 mg P2O5/100 g sol.

 Doza de potasiul
 40-100 kg K2O/ha;
 80-100 kg K2O/ha pe solurile cu sub 8 mg K2O/100 g sol;
 60-80 kg K2O/ha pe solurile cu 8-15 mg K2O/100 g sol;
 40-60 kg K2O/ha pe solurile cu peste 15 mg K2O/l00 g sol.
 Gunoiul de grajd
 Reprezintă principalul îngrăşământ ce determină sporuri
importante de producţie la cânepă.
 Se poate aplica:
 direct culturii de cânepă;
 plantei premergătoare, dacă aceasta este o prăşitoare.

 Doza de gunoi de grajd:

 25-30 t/ha în zone mai secetoase şi cu soluri mai grele;
 35-40 t/ha în zone mai umede şi pe soluri sărace.

 La aplicarea gunoiului de grajd, se daugă:

 40 kg N;
 48-80 kg P2O5.
Lucrările solului
 Cerinţele cânepii privind lucrările solului sunt următoarele:
 sol afânat în profunzime;
 sol bine mărunţit în stratul superficial;
 teren nivelat şi curat de buruieni.

 Dezmiriştit.

 Arătura:
 25 - 30 cm.

 Lucrări de întreţinere a arăturii:

 Menţinerea curată de buruieni şi nivelare;

 Primăvara:
 PPG la 5-6 cm.
 Arăturile nelucrate în toamnă se lucrează în primăvară cu grapa cu discuri
sau cultivatoare.
Sămânţa şi semănatul
 Sămânţa de cânepă pentru semănat:
 trebuie să aparţină soiului zonat;
 să aibă puritate minimă de 98%;
 să aibă germinaţia de peste 80%;
 MMB să fie cât mai mare (să depăşească 18 g);
 să fie fără lupoaie;
 să provină din recolta anului precedent;
 să fie tratată împotriva:
 Bolilor;

 Puricelui cânepii - Psylliodes attenuata Kock.

 Epoca de semănat
 Semănatul cânepii începe când în sol, la adâncimea de 5 cm adâncime se
înregistrează temperatura de 5°C timp de cîteva zile consecutiv.
 Calendaristic, semănatul cânepii se face între între:
 25 martie şi 10 aprilie, în funcţie de zonă şi condiţiile anului de cultură.

 Densitatea la semănat
 400 - 450 b.g./m2:
 >>> 350 - 380 plante recoltabile/m2.
 Norma de semănat
 80-110 kg/ha.

 Distanţa dintre rânduri

 12,5 cm.

 Semănători folosite
 Semănătorile universale (de tip SUP).

 Adâncimea de semănat
 3-5 cm:
 3 - 4 cm pe solurile mai grele şi umede;
 4 - 5 cm pe solurile mai uşoare şi mai uscate.
Lucrări de îngrijire
 Lucrări efectuate imediat după semănat:
 Tăvălugitul imediat după semănat pentru a se pune sămânţa în
contact cu solul.
 În cazul neexecutării tăvălugitului şi atunci când seminţele nu s-au
tratat cu produse corbicide:
 Grăparea cu grape cu colţii la care colții sunt îndreptaţi la maximum
spre înapoi (pentru a nu se scoate seminţele din sol):
 Pentru distrugerea urmelor rândurilor şi evitarea pagubelor produse de
ciori şi porumbei.
 Combaterea buruienilor
 Cânepa luptă bine cu buruienile:
 cânepa pentru fibre se seamănă în rânduri apropiate şi la densităţi mari;
 răsărirea se face într-un timp scurt;
 plantele au un ritm rapid de creştere şi acoperă foarte repede solul.

 Combaterea buruienilor pe cale chimică nu este obligatorie:

 Dacă pregătirea patului germinativ s-a făcut în condiţii bune;
 Dacă terenul nu are o rezervă prea mare de seminţe de buruieni.

 Folosirea erbicidelor este dificilă:

 cânepa fiind sensibilă la majoritatea erbicidelor.

 Erbicide:
 Combaterea buruienilor monocotiledonate:
 Dual Gold 960 EC (S-metolaclor 960 g/l) – 1,0 - 1,5 l/ha.
 Combaterea dăunătorilor
 Puricele cânepii (Psylliodes attenuata Koch.)
 Se combate prin:
 Tratarea seminţei:
 Tratamente după răsărirea completă a plantelor, dar înaintea fazei de
creştere intensă cu produse insecticide:
 Decis Mega 50 EW (deltametrin 50 g/l) – 250 ml/ha;
 Nurelle D 50/500 EC (cipermetrin 50g/l+clorpirifos 500g/l)–400 ml/ha.
 Molia cânepii (Grapholita delineana Walk.)
 Produce pagube mari la cânepă, fiind cel mai periculos dăunător.
 Este răspândit în toate zonele ţării.
 Tratamentul la sămânţă efectuat împotriva puricelui cânepii:
 asigură protecţia culturii timp de cca. 60 zile;
 este eficient şi împotriva moliei, în generaţia I - II.
 Combaterea în timpul vegetaţiei se face la avertizare, cu unul din
produsele:
 Decis Mega 50 EW (deltametrin 50 g/l) – 250 ml/ha;
 Karate Zeon (lambda-cihalotrin 50 g/l) – 250 ml/ha;
 Nurelle D 50/500 EC (cipermetrin 50 g/l + clorpirifos 500 g/l) – 400 ml/ha.
Recoltarea
 Cânepa pentru fibre se recoltează la sfârşitul înfloririi plantelor
mascule (când s-a scuturat polenul).
 Recoltarea mai timpurie:
 Determină reducerea producţiei de fibre şi a rezistenţei acestora.

 Întârzierea recoltării:
 Duce la lignificarea tulpinilor plantelor mascule și diminuarea calităţii.

 Un lan bun pentru recoltare se recunoaşte prin:

 Culoarea galbenă sau galbenă-verzuie a plantelor mascule;
 Frunzele plantelor mascule s-au uscat şi au căzut, cu excepţia celor din
zona inflorescenţei;
 Plantele femele sunt încă verzi, cu seminţele în curs de formare.
 Recoltarea manuală
 Plantele sunt tăiate cu secera sau cuţite speciale la 4 - 6 cm înălţime.
 Se formează mănunchiuri nelegate, de 12 - 15 cm grosime, care se aşează
pe sol sub formă de X pentru uscare.
 După câteva zile, mănunchiul se întoarce pe partea cealaltă.
 Uscarea se încheie în 4-5 zile în zonele secetoase şi 6-10 zile în cele mai umede.
 După uscare, tulpinile:
 se scutură de frunze (pentru a nu păta fibrele prin topire);
 se aşează cu baza la acelaşi nivel;
 se leagă în snopi, cu legători confecţionate din tulpini de cânepă mai scurte, astfel:
 numai la mijloc, dacă tulpinile nu depăşesc 1 m înălţime:
 la bază şi la vârf, în cazul tulpinilor mai înalte.
 După legare, snopii:
 se transportată la topitorii.
 se păstrează în clăi sau şire.
 Recoltarea mecanizată
 Se execută cu diferite maşini, care efectuează următoarele operaţii:
 Taie tulpinile şi le lasă pe sol în strat subţire;
 după uscare, tulpinile sunt legate manual, scuturate de frunze şi trimise la
topitorii sau clădite în şire.
 Taie tulpinile şi le leagă în mănunchiuri:
 apoi sunt aşezate în piramide pentru uscare.

 Producţii
 10 - 12 t/ha tulpini uscate:
 1700 - 2600 kg/ha fibră.
 Din greutatea tulpinilor uscate puse la topit rezultă:
 16 - 25 % fibră, din care:
 60 % fuior;
 40 % câlţii.