UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV

FACULTATEA DE ALIMENTAȚIE ȘI TURISM

PROGRAMUL DE STUDII:ECHIAMENTE PROCESE INDUSTRIALE

Proiect Ambalaje

Cadru didactic îndumător:

prof. dr. ing. Ormenișan Nicolae
Absolvent:
Boeriu Radu

Brașov
2019

1
 UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV
FACULTATEA DE ALIMENTAȚIE ȘI TURISM
PROGRAMUL DE STUDII:ECHIAMENTE PROCESE INDUSTRIALE

Sticlă de bere cu mâner

Cadru didactic îndumător:

prof. dr. ing. Ormenișan Nicolae
Absolvent:
Boeriu Radu

Brașov
2019

2
 Cuprins
Scurt istoric al berii………………………………………………………………………..pag4
Tipuri de bere…………………………………………………………………………………pag5
.Ambalaje……………………………………………………………………………………….pag8
Sticlă de bere cu mâner.....................................................................pag14

3
 1.1Scurt istoric al berii.
Istoria nu precizeaza exact cine a baut pentru prima data aceasta licoare numita bere, insa trebuie
sa le fi placut destul de mult pentru a repeta producerea acesteia si a o transmite de la o generatie
la alta. Cea mai veche mentionare scrisa despre cum se face berea se presupune ca este in „
Hymn to Ninkasi” , un detaliu de pe o placa de piatra sumeriana veche de 4000 de ani(Sumeria
este regiunea cunoscuta in zilele noastre sub numele de Iraq). Ninkasi a fost zeita berii la
sumerieni si babilonieni

Berea este o băutură slab alcoolică mult solicitată de consumatori,in special in sezonul
calduros! Berea a fost băutura populara de mult timp. Tablele babiloniene de lut prezintă rețete
detaliate de bere ce se faceau in anii 4300 i.Hr., Berea a fost fabricată si de chinezii
antici,asirieni,incasi.Un text egiptean din 1600 i.Hr. contine peste 100 de retete ce folosesc berea.
Berea este cunoscută de peste 7000 de ani, prima atestare documentară datând de pe vremea
regelui Hamurabi al Babilonului (1728-1686i.e.n.). De altfel, cercetările arată că egiptenii si
babilonienii cunoşteau 16 băuturi alcoolice cu proprietăţile berii. În Mesopotamia berea se
fabrica din hamei, iar vechii mexicani o obţineau din porumb. Triburile din Africa Centrala
consumau un fel de bere preparată din sorg.

Berea de azi se poate defini ca o bautura obtinuta din cereale germinate, la care se adauga apă,
hamei si drojdie iar dupa fermentatie si conditionare se imbuteliază. Datorită compoziţiei sale
chimice deosebit de complexe, berea este considerată ca fiind un aliment care conţine: glucide,
proteine, vitamine B1, B3, B6, B12, PP, E, acid folic, acid nicotinic, potasiu, magneziu.
Consumată în cantităţi moderate, berea are numeroase efecte benefice asupra organismului, ea
înlocuind microelementele pierdute prin transpiraţie, previne afecţiunile renale, infarctul
miocardic, întăreşte structura părului, favorizează digestia, creşte pofta de mâncare şi reglează
tensiunea arterială.

4
 2 Tipuri de bere.
Berile sunt fabricate in mii de sortimente care, dupa culoare si drojdia utilizata la fabricarea lor,
se pot clasifica in cateva tipuri principale:

● După culoare
Dupa culoarea lor beriile se impart in 2categorii: bere blondă si bere brună.

Fiecare tip de bere se caracterizeaza prin culoare, aroma, gust agreabil plin si dupa intensitatea
amarelii data de hamei.

La producerea beri de culoare deschisa se folosesc malturi deschise si foarte deschise la culoare
care nu trebuie sa confere beri un gust de melanoidina, de taninuri sau acru, dar in acelasi timp sa
nu transmita mustului cantitatimari de albumina.

Berile mai putin colorate sunt mai putin sensibile si la berea foarte închisa este necesar chiar un
maț mai puțin fin.

Culoarea berii este stabilita de insasi culoarea maltului, culoarea ei are loc in timpul procesului
de brasaj.

●După drojdia utilizată la fermentare:

După drojdia utilizată la fermentare se disting:
-beri de fermentaţie inferioară,
-beri de fermentaţie superioară.
În cadrul fiecărui tip se disting sortimentele de bere după concentraţia în extract a mustului
primitiv, după gradul de fermentare, după intensitatea gustului amar, după gust şi aromă.
●Berile de fermentaţie superioară :

5
sunt obţinute prin fermentare la 15-25 C cu drojdii de fermentaţie superioară care produc
cantităţi mai mari de produşi secundari de fermentaţie decât drojdiile de fermentaţie inferioară,
îndeosebi esteri. Au un gust şi o aromă mai pronunţate de fructe şi flori. Principalele beri de
fermentaţie superioară sunt :Ale, Porter, Stout.

●Berile de fermentaţie inferioară:

sunt fabricate numai în ultimul secol. Sunt cele mai larg fabricate, sub formă de beri filtrate
limpezi, limpiditatea cristalină a acestor beri fiind principalul criteriu de calitate. Principalele tipuri
de bere de fermentaţie inferioară, produse pe plan mondial, sunt:

Berile de tip Pilsen: sunt caracterizate de extractul mustului primitiv de 11,5-11,7% şi foarte rar
peste 12%. Au un conţinut în alcool de 4,8-5,1% vol (3,8-4,1% masic). Culoarea berii de tip Pilsen
este de 5,5-7,0 unităţi EBC (European Brewing Comision) şi chiar mai deschisă, deşi berea de
origine «Pilsen Urquell» are culori de 8-10 unităţi EBC şi chiar mai intensă. O caracteristică a
acestei beri trebuie sa fie gustul amar fin şi aroma fină de hamei.
Budweiser, este o bere de provenienţă Cehă cu un conţinut în extract al mustului primitiv de 12%
cu un gust moale, catifelat. Sunt fabricate în Europa, dar a fost apreciată şi în SUA.
Berile speciale sunt fabricate, de obicei, pentru un cerc mai restrâns de consumatori, cărora li se
adresează în special: beri dietetice, beri nutritive, beri cu un conţinut scăzut în alcool şi beri fără
alcool.
Berile dietetice: sunt destinate diabeticilor. Sunt produse din musturi cu ep=9,0-9,5%, au un grad
final de fermentare de 99%, un conţinut în alcool de 4,5-5,1% vol, un conţinut în dextrine de 0,3-
0,7%, un conţinut în hidraţi de carbon de 0,6-0,75 g/100ml şi o valoare energetică de 280-340
Kcal/l.
Berile nutritive: sunt beri cu un conţinut redus în alcool (1,5%) sau fără alcool (sau 0,5%), cu un
grad de fermentare, de 8-10% sau maximum 25-30% cu un pH = 4,7-4,9 şi un gust amar slab
corespunzător la 6-10 BE

6
Berile fără alcool sunt berile cu un conţinut scăzut în alcool (1,5-2,5% ) şi pot fi obţinute pe doua
căi distincte :
-prin procedee tehnologice de frânare a fermentaţiei ;
-prin îndepărtarea alcoolului format.

Ice beer sau berea gheata: este o bere o carei aroma se concentreaza prin congelarea berii si
indepartarea ghetii care se formeaza. Procedeul a fost introdus in 1992 de producatorul canadian
Labatts Brewery, dar pentru a evita cresterea continutului de alcool, cantitatea de apa eliminata,
prin scoaterea ghetii de la suprafata, este reintrodusa la sfarsitul procesului de fabricatie.

Produse de tip beer-cooler:

Produsele tip “beer-cooler” reprezintă o categorie în plină expansiune în Belgia. Pornind de la
Kriek s-au dezvoltat foarte multe beri pe bază de fructe. În majoritate sunt beri rezultate prin
fermentaţie spontană, dar ca şi Kriek-ul se obţin şi pe baza berii albe. Există o mare diversitate de
arome - piersici, zmeură, căpşuni, caise, struguri,măr, caise, lămâi şi chiar fructe de pădure. Au în
general o tărie alcoolică scăzută (până în 5o) şi se servesc foarte reci. Adaosul de suc de fructe se
găseşte în proporţie de 12% în produsul finit, iar valoarea energetică a acestei băuturi răcoritoare
este de aproximativ 370 cal/litru.
Gustul şi aroma produselor “beer-cooler” sunt date de gustul şi aroma sucurilor de fructe
înglobate. Intensitatea perceperii gustului depinde de temperatura şi de conţinutul de bioxid de
carbon al berii, la care se adaugă criterii subiective specifice sensibilităţii degustătorulul.

7
Fig2.1 Tipuri de bere

3.Ambalaje
3.1. Funcţiile ambalajelor
Funcţia de protecţie a produsului ambalat
Funcţia de protecţie se referă la faptul că ambalajul trebuie să protejeze calităţile pozitive
ale produsului ambalat pe tot parcursul de la producător la consumator.
Această funcţie de protecţie are patru componente :
- funcţia de protecţie mecanică a produsului ;
- funcţia de protecţie chimică şi fizico-chimică a produsului ambalat ;
- funcţia de protecţie împotriva insectelor şi rozătoarelor ;
- funcţia de protecţie împotriva microorganismelor din mediul înconjurător.
Dacă una dina ceste componente nu este eficient îndeplinită, ambalajul respectiv nu este
corespunzător pentru ambalarea produselor alimentare.

8
Funcţia de informare şi promovare a produsului ambalat:

Funcţia de informare şi promovare a produsului ambalat are ca scop pe de o parte informarea

consumatorului asupra caracteristicilor prodului ambalat, iar pe de altă parte promovarea
acestuia. Funcţia de promovare poate conduce la acceptarea sau neacceptarea produsului ambalat
de către cumpărători, care se reflectă în creşterea sau scăderea vânzărilor produsului respectiv.
Pentru a îndeplini funcţia de informare şi promovare ambalajul trebuie :
- să atragă atenţia cumpărătorului asupra produsului ;
- să exprime ideea de produs ;
- să prezinte produsul prin informaţii referitoare la compoziţie, putere calorică, valoare
nutritivă, etc. ;
- să prezinte uşurinţă în deschiderea şi închiderea la cumpărare, respectiv consum ;
- să asigure o porţionare corectă ;
- să asigure indicii igienico saniari ai produsului ambalat ;
- să rămână în condiţii corespunzătoare şi după vânzare ;
- să fie uşor de înlăturat după consumarea produsului, fără să polueze mediul ;
- să ţină seama de particularităţile etnice şi religioase ale segmentelor de populaţie cărora i
se adresează.
Eticheta ambalajului trebuia să conţină următoarele informaţii : numele producătorului,
denumirea produsului, componenetele produsului în ordinea ponderii acestora în produsul
alimentar, gramajul, data fabricaţiei, data expirării şi după caz, condiţiile de păstrare ale
produsului alimentar ambalat şi modalitatea de utilizare a acestuia.
Printre informaţiile specificate pe ambalaj se găseşte şi codul de bare.
Funcţia de raţionalizare (eficientizare) a transportului
Funcţia de eficientizare se referă la promovarea unor unităţi modulate de transport şi
desfacere a produselor ambalate, care să uşureze transportul, manipularea şi distribuirea
produselor ambalate.

3.2 Ambalaje metalice din aluminiu

Aluminiul ca material de ambalare pentru industria alimentară este disponibil în două
moduri de prezentare:
 Folii 0.1 – 11* , care se foloseşte la dulciuri, ciocolate, etc.
 Tablă de aluminiu 11 – 30* m

Fig. 3.2. Schema operaţiilor necesare pentru obţinerea ambalajelor metalice din
aluminiu.

Tăierea tablei de Al

Presare sau ambutisare 9

Rolare Tăierea tablei de Al

 Capacul cutiei Corpul cutiei

Ambalajul metalic din aluminiu

Ambalajele din tablă de aluminiu sunt compuse numai din două piese (un capac şi un
corp), deoarece corpurile ambalajelor de aluminiu se obţin numai prin ambutisare, ele nu se pot
suda sau lipi

3.2.1. Avantajele şi dezavantajele utilizării ambalajelor

metalice
din aluminiu pentru ambalarea berii
Avantajele utilizării ambalajelor metalice pentru ambalarea berii :
 Rezistenţa mecanică foarte bună în timpul ambalării, transportului şi depozitării ;
 Capacitatea de transfer a temperaturii din autoclav către produsul ambalat este foarte
bun ;
 Opacitatea materialului de ambalare este foarte bună ;
 Ambalajul are o bună capacitate de imprimare cu date referitoare la bere ;
 Au o bună capacitate de reflectare a razelor calorice datorită luciului metalic ;
 Impermeabilitatea materialului din care este confecţionat ambalajul.
Dezavantajele utilizării ambalajelor metalice pentru ambalarea berii :
 Preţul de cost de produs pe unitatea de ambalaj este foarte ridicat ;
 Posibilităţi de deformare ridicate a ambalajului cu produs.

10
 3.3Ambalajele din sticlă

sticla ca material de ambalare a produselor alimentare are ca destinaţie ambalarea lichidelor şi a

produselor alimentare păstoase de tipul cremelor, sosurilor etc.
Formula general pentru sticlă este: O*CaO*6Si . In funcţie de necesităţi se pot introduce
în structura sticlei diverşi oxizi metalici care să ducă la colorarea ei.
Umplerea sticlelor se face după principiul izobarometric cu maşini automate de îmbuteliat. După
umplere închiderea se face cu capsule metalice prevăzute cu rondele din plastic pentru etanşare.
Etichetarea se face automat . Sticlele se aşează în ambalaje de plastic (navete ) şi sunt depozitate.
Livrarea se face însoţită de certificat de calitate.

Când ambalajul este făcut din sticlă verde sau transparentă berea poate să dobândească un miros
neplăcut. Culoarea cea mai des folosită este cea maro, pentru că ea blochează cel mai bine
lumina. Sticlele transparente sunt mai ieftine şi mai uşor de reciclat.

Sticlele în care se vinde de obicei berea sunt maro sau verzi. Studiile au arătat că sticlele maro
protejează mai bine conţinutul de radiaţii solare decât cele verzi. Preferinţa consumatorilor se
îndreaptă spre cele verzi, un avantaj al acestora fiind faptul că putem vedea mai bine conţinutul
sticlei ( bere tulbure sau cu sediment). Dacă berea este expusă la soare preferaţi sticlele maro.
Sticlele de culoare albă protejează cel mai puţin conţinutul. Produsul bun se recunoaşte după
modul de ambalare. Tradiţional cel mai bun capac este capsula coroană metalică cu plută având
la interfaţa dintre pluta şi bere o foiţă de aluminiu. In zilele noastre pluta este înlocuită cu plastic.
Dopurile în întregime din plastic sunt inferioare capsulelor metalice.

3.3.2Avantajele şi dezavantajele utilizării ambalajelor din

sticlă pentru ambalarea berii

Avantajele oferite de caracteristicile sticlei pentru ambalarea sticlei:

 Sticla este inertă din punct de vedere chimic, nu reacţionează decât cu acidul
fluorhidric;
 Sticla este impermeabilă la apă, vapori de apă, gaze şi arome;
 Sticla nu are miros şi nu reţine mirosuri;
 Sticla este igienică, adică poate fi spălată foarte bine, astfel încât ambalajele din
sticlă pot fi refolosite;
 Sticla este transparent putând face berea vizibilă pentru cumpărător;
 Are o rezistenţă mecanică sufficient de bună astfel încât să reziste procesului de
ambalare, transport şi depozitare a produselor alimentare;
 Ambalajele din sticlă sunt relative ieftine.
Dezavantajele oferite de caracteristicile sticlei pentru ambalarea sticlei:
 Fragilitae ridicată care duce la procente de spargere foarte mari la ambalare,
transport şi depozitare;
 Greutate relativă mare;

11
  Depozitare şi transport relative greoaie.

3.4Ambalajele din polietilen tereftalat (PET)

Utilizarea polietilen tereftalatului (PET) ca material pentru confecţionarea buteliilor destinate

ambalării produselor alimentare lichide, generic denumite băuturi, a început încă din 1970 deşi
abia 20 de ani mai tarziu s-a impus cu adevărat pe piaţă.
Polietilenul tereftalat este obţinut prin polimerizarea dintre acidul tereftalic şi etnadiol.
Are ca material de ambalare o caracteristică foarte important, care îl face utilizabil la ambalarea
produselor carbogazoase, şi anume impermeabilitate foarte ridicată la C . Prelucrarea PET se
face rpin procedeul de suflare din epruvete (butelii).
Practic utilizarea buteliilor din PET la îmbutelierea produselor alimentare lichide pare a nu avea
limite : bere, apă minerală, sucuri de fructe, uleiuri comestibile etc.
Buteliile din PET pentru a putea fi utilizate la îmbutelierea berii trebuie să satisfacă următoarele
cerinţe :
-să prezinte proprietăţi barieră suficiente pentru a proteja berea faţă de pătrunderea oxigenului şi
pierderile în bioxid de carbon ;
-să poată fi pasteurizată ;
-costurile de fabricaţie să fie concurenţiale ;
să fie reciclabilă.
In afară de aceste condiţii buteliile PET trebuie să fie compatibile cu alimentul
(berea).
Buteliile PET standard, fiind confecţionate numai din granule de polietilen tereftalat,
nu corespund condiţiilor severe cerute la păstrarea berii îmbuteliate. Astfel, o pătrundere cât de
mică de oxigen prin pereţii buteliei PET standard este suficientă pentru a altera caracteristicile
senzoriale ale berii, iar pierderea de bioxid de carbon, afectează gustul şi proprietăţile de
spumare ale băuturilor.
Dacă se ţine seama de cerinţele comerţului privind o stabilitate a berii îmbuteliate de
minim şase luni, se poate spune că buteliile PET standard nu corespund pentru îmbutelierea berii,
întrucât nu asigură protecţie suficientă împotriva pătrunderii oxigenului, iar oxidarea rapidă a
berii ar conduce la o învechire pretimpurie a berii îmbuteliate.
Pentru reducerea permeabilităţii PET la oxigen şi bioxid de carbon producătorii de
butelii PET au realizat aşa numitele « materiale barieră ».
Principalele căi de îmbunătăţire a proprietăţilor barieră ale buteliilor PET sunt :
-utilizarea a altor materiale plastice cu proprietăţi barieră mai bune decât ale PET ;

12
 -îmbunătăţirea proprietăţilor buteliilor monostrat prin controlul cristalinităţii PET ;
-crearea buteliilor multistrat – butelii la care, între straturile de PET se află unu sau
mai multe straturi bariera care să împedice pătrunderea oxigenului sau să-l absoarba, respectiv să
prevină pierderile de bioxid de carbon, fiind posibilă şi combinaţia celor două metode ;
-realizarea de butelii cu acoperiri interioare sau exterioare care să limiteze sau să
împiedice difuzia gazelor în ambele sensuri.

3.4.1Avantajele şi dezavantajele utilizării ambalajelor din

polietilen tereftalat (PET) pentru ambalarea berii
Avantajele utilizării ambalajelor din polietilen tereftalat (PET) pentru ambalarea berii:
 Ponderea gravimetrică este redusă faţă de materialele tradiţionale vis-à-vis de
bere ;
 Posibilităţi practic nelimitate de imprimare cu texte referitoare la produsul
ambalat, precum şi de colorare a acestora ;
 Capacitate foarte mare de diversificare a materialelor ;
 Posibilităţi ridicate de obţinere a unor materiale cu rezistenţă crescută la
tratamente termice.
Dezavantajele utilizării ambalajelor din polietilen tereftalat (PET) pentru ambalarea berii sunt
legate în special de faptul că aceste material nu sunt biodegradabile, având un potenţial ridicat de
producere a deşeurilor acumulabile.

13
Fig.3.4.1 Tipurile ambalajelor de bere.

4. Sticla de bere cu mâner.

Din considerente tehnologice materialul folosit la obținerea ambalajului finit v a fii “ sticla”
sticla ca material de ambalare a produselor alimentare are ca destinaţie ambalarea lichidelor
Formula general pentru sticlă este: O*CaO*6Si . In funcţie de necesităţi se pot introduce.
Umplerea sticlelor se face după principiul izobarometric cu maşini automate de îmbuteliat. După
umplere închiderea se face cu capsule metalice prevăzute cu rondele din plastic pentru etanşare.
Etichetarea se face automat . Sticlele se aşează în ambalaje de plastic (navete ) şi sunt depozitate.

Sticlele în care se vinde de obicei berea sunt maro sau verzi. Studiile au arătat că sticlele maro
protejează mai bine conţinutul de radiaţii solare decât cele verzi. Preferinţa consumatorilor se
îndreaptă spre cele verzi, un avantaj al acestora fiind faptul că putem vedea mai bine conţinutul
sticlei ( bere tulbure sau cu sediment). Dacă berea este expusă la soare preferaţi sticlele maro.
Sticlele de culoare albă protejează cel mai puţin conţinutul. Produsul bun se recunoaşte după
modul de ambalare. Tradiţional cel mai bun capac este capsula coroană metalică cu plută având
la interfaţa dintre pluta şi bere o foiţă de aluminiu..

14
Avantajele oferite de recipientul nou creat sunt urmatoarele:
Pe lânga avantajele sticlei de bere obisnuita: inerția chimică, impermeabilitatea si igienitatea ei,
sticla cu maner are urmatoarele avantaje:
-e mai ușor de ținut
-utilizarea recipientului este mult mai accesibilă
-se poate servii direct din recipient, foarte comod

Dezavantajul oferit de “sticla cu mâner “:

Depozitare şi transportul sunt relativ grele, spațiul ocupat de aceasta fiind mult mai mare decât
spațiul unei sticle normale.

15
 Bibliografie

1. Banu, C. , 2000, « Tratat de ştiinţe şi tehnologia malţului şi a berii »,Editura Tehnica,

Bucureşti, [177-179]
2. Berzescu P., s.a., 1981, « Tehnologia berii şi a maltului », Editura Ceres, Bucureşti, [13,
108,109,126]
3. Segal B. ,1975, « Tehnologia generală industriei alimentare », Galaţi, [419-423]
4. Hopulele T., 1979, « Tehnologia malţului şi a berii », [15-26, 50-53, 165-171, 173-174,
224-228]
5. Croitor N. , 2002, « Tehnologia generală a industriei alimentare », Editura fundaţiei
universităţii, « Dunărea de jos », Galaţi, [111-130]
6. ***, 1999, « Manualul inginerului de industrie alimentară », Editura Tehnica, Bucureşti,
vol 2, [1338-1410]

7. Todaşca M-C., 2008, « Noţiuni de ambalare şi depozitare şi igiena produselor

alimentare», Editura Printech, Bucureşti, [16-18, 19-21, 25-31]

16