Sunteți pe pagina 1din 16

METABOLISMUL

CUPRINS

1
1. Metabolismul....................................................................................................3
1.1.Categorii de metabolism...................................................................................3
1.2.Metabolismul intermediar................................................................................4
1.3.Metabolismul protidic......................................................................................4
1.4.Metabolismul lipidic.........................................................................................5
1.5.metabolismul glucidic.......................................................................................6
1.6.Metabolismul energetic.....................................................................................8
1.7.Metabolismul mineral........................................................................................9
1.8.Termoreglarea...................................................................................................11
1.9.Ratia alimentară................................................................................................11
2. Carențe alimentare............................................................................................15
3. Bibliografie.......................................................................................................16

1.METABOLISMUL

Prin metabolism se înţelege totalitatea transformărilor biochimice şi energetice care


au loc în ţesuturile organismului viu. Metabolismul este un proces complex, ce implică
schimburi de materii şi energii, şi care include două procese (simultane) opuse:

2
 catabolism / dezasimilaţie - totalitatea proceselor chimice de degradare a substanţelor
din organism; se produce în special ruperea legăturilor dintre atomii de carbon, din
moleculele diferitelor substanţe; acest tip de reacţii este însoţit de eliberare de energie
(reacţie exotermă).
 anabolism / asimilaţie - procesele chimice de biosinteză a substanţelor ce intră în
alcătuirea materiei vii. Reacţiile anabolice se caracterizează prin consum de energie şi
se numesc reacţii endergonice (reacţii endoterme).

1.1. CATEGORII DE METABOLISM

După rolul jucat în biologia organismelor, metabolismul este clasificat în:

 Metabolism primar sau fundamental, care este implicat direct, esenţial în menţinerea
vieţii organismelor şi plantelor.
 Metabolism secundar sau lăturalnic, care este implicat în producerea de substanţe
"neesenţiale" vieţii (de ex., pigmenţi, alcaloizi, antibiotici agenţi etc.).

Energia necesară proceselor de biosinteză provine în cea mai mare parte din
desfacerea legăturilor macroergice ale diferiţilor compuşi. În funcţie de capacitatea de
producere a energiei, organismele se împart în :

 autotrofe (greacă autos=însuşi; trophe=hrană) - organisme care îşi sintetizează


substanţele organice necesare, prin procesul de fotosinteză şi chemosinteză.
 heterotrofe (greacă heteros=diferit; trophe=hrană) - organisme care îşi asigură hrana
folosind diferite substanţe în descompunere (saprofite sau parazitând alte organisme
vii (parazite).

Catabolismul şi anabolismul se desfăşoară printr-o succesiune a numeroase reacţii


chimice: hidroliză, hidrogenare, deshidratare, decarboxilare, dezaminare, transaminare,
esterificare, condensare, POLIMERIZARE.

1.2.METABOLISMUL INTERMEDIAR

Metabolismul intermediar reprezintă schimbul de substanţe şi energie dintre celulă şi


mediul intern. Reacţiile metabolice din celule sunt de două feluri: reacţii anabolice, de sinteză
a unor constituienţi celulari sau de rezervă, şi reacţii catabolice, de scindare a substanţelor

3
până la produşi finali neutilizabili (apă, dioxid de carbon, substanţe azotate simple).
Prin reacţii anabolice are loc reînnoirea permanentă a structurilor celulare uzate, sunt
sintetizate o serie de substanţe active ( enzime, hormoni ), este asigurată creşterea şi
înmulţirea celulelor, precum şi încărcarea lor cu material nutritiv de rezervă.

Reacţiile catabolice sunt acele reaţii care generează energie. Ele se desfăşoară în două
faze succesive. Într-o primă fază are loc metabolizarea incompletă, pe căi specifice, a
substanţelor nutritive, până la stadiul de acetil coenzimă A şi acid oxaloacetic, produşi
intermediari comuni glucidelor, lipidelor şi proteinelor. În această fază se eliberează o
cantitate redusă de energie. În faza a doua are loc metabolizarea completă a produşilor
intermediari.

1.3.METABOLISMUL PROTIDIC
Din cei 20 de aminoacizi care intră în structura substanţelor proteice, o parte pot fi
sintetizaţi de organismul uman. Aceştia se numesc aminoacizi neesenţiali. Ceilalţi nu pot fi
sintetizaţi în organism, deci provin numai din alimente. Aceştia poartă numele de aminoacizi
esenţiali.
Aminoacizii rezultaţi în urma digestiei substanţelor proteice sunt preluaţi în mare parte
de către sângele venei porte şi în mică măsură de limfă. În sânge ,ei se alătură aminoacizilor
neesenţiali. De aici pot urma două căi: să rămână ca aminoacizi circulanţi în plasma sangvină,
sau să pătrundă prin difuziune ori prin transport activ în cellule.

Aminoacizi circulanţi. Ei reprezintă puntea de legătură între căile metabolice ale


substanţelor protidice. Concentraţia lor plasmatică este 35- 65 g /dl. Fiecare aminoacid
prezintă limite constante. Aminoacizii plasmatici sunt utilizaţi pentru sinteza unor proteine
structurale şi funcţionale sau ca material energetic. Între aminoacizii plasmatici şi proteinele
tisulare există un echilibru dinamic.
Procese metabolice la nivel celular.
Biosinteza proteinelor specifice se realizează la nivelul ribozomilor prin cuplarea
aminoacizilor (prin legături peptidice ) în ordinea stabilită de gena structurală existentă în
ADN, corespunzătoare proteinei respective. Codul conţinut de genă este transcris de ARN
mesager ,care migrează în citoplasmă, la ribozomi, unde are loc cuplarea aminoacizilor.
Proteinele sintetizate pot fi: structurale (structuri celulare de rezistenţă, elastice ) şi
funcţionale (enzime, hormoni, albumine, globuline, fibrinogen etc.
Relaţia dintre proteinele tisulare şi aminoacizii plasmatici

4
Proteinele structurale, fibrilare, rămân în celulele care le sintetizează. Proteinele
funcţionale, globulare, pot fi eliminate în mediul extracelular.

Dezaminarea oxidativă este procesul de degradare a aminoacizilor prin îndepărtarea


unei grupări aminice . În urma acestui proces rezultă cetoacizi şi amoniac. Cetoacizii pot intra
în ciclul Krebs, unde sunt oxidaţi complet până la CO2 şi H2O , sau pot participa la sinteza de
glucoză (gluconeogeneză ) la sinteza de acizi graşi (cetogeneză) sau la refacerea unor
aminoacizi prin transaminare.
Amoniacul rezultat în urma dezaminării, toxic chiar în concentraţii mici, este
neutralizat prin transformarea lui în uree (ureogeneză).

Proteinele degradate şi aminoacizii utilizaţi în scopuri energetice sunt, de regulă,


substanţe excendentare. Rolul esenţial al proteinelor este cel plastic.

Transaminarea este calea de sinteză a unor aminoacizi neesenţiali prin transferul


grupării aminice de la un aminoacid donor la un cetoacid.
Cetoacizii aminaţi pot fi rezultaţi prin dezaminare sau pot fi produşi de degradare ai
glucidelor, lipidelor şi proteinelor, corelându-se asfel căile metabolice ale celor trei tipuri de
substanţe organice.

1.4. METABOLISMUL LIPIDIC


Lipidele îndeplinesc următoarele roluri:

- structural, intrând în structura biomembranelor, unde asigură permeabilitatea selectivă;

- energetic, prin eliberarea unei mari cantităţi de energie;

- funcţional ,prin hormonii steroizi de natură lipidică;

- metabolic, prin procesele permanente de lipogeneză* şi lipoliză*. În urma digestiei rezultă


glicerol şi acizi graşi. Glicerolul şi acizii graşi cu lanţ scurt de atomi de carbon (C) ajung la
ficat prin vena portă. Acizii graşi cu lanţ lung de carbon sunt absorbiţi în vasele limfatice,
după resinteza trigliceridelor sub formă de chilomicroni.
În circuitul sangvin, chilomicronii sunt descompuşi, iar trigliceridele sunt hidrolizate în decurs
de 1- 2 ore de la formare. În ficat ajung, sub formă de glicerol, şi acizi graşi care pot urma mai
multe căi.
Lipidele de circulaţie. Acestea sunt constituite din trigliceridele de absorţie,din acizii graşi
rezultaţi în urma hidrolizei trigliceridelor de rezervă şi din alte substanţe de natură lipidică.

5
Formarea depozitelor adipoase. Se realizează din lipide circulante sub acţiunea lipazelor.
Adipocitele pot depozita trigliceride în cantităţi de 80 –95 % din volumul lor. Ţesutul adipos
este răspândit subcutant, retroperitoneal, în pericard, în ficat etc. El reprezintă 20 % din
greutatea corporală (aproximativ 15 kg la 75 kg greutate corporală ).
Catabolizarea lipidelor. Trigliceridele din depozitele adipoase, utilizate ca substrat
energetic, sunt hidrolizate în glicerol şi acizi graşi.
Glicerolul se cuplează cu căile metabolice ale glucidelor (gluconeogeneză sau
catalizare oxidativă), prin intermediul acidului piruvic.

Acizii graşi sunt degradaţi prin oxidare până la acetil CoA numai în micondrii. Acetil
CoA poate pătrunde în ciclul Krebs, generând H2O, CO2 şi ATP.; poate genera acizi graşi
sau poate participa la procesul de gluconeogeneză.
Randamentul energetic al degradării acizilor graşi este mai ridicat de cel glucidic.

1.5. METABOLISMUL GLUCIDIC


Glucidele îndeplinesc în organism trei roluri esenţiale: energogenetic (predominant)
,structural (în structura substanţelor complexe) şi funcţional (exemplu: ribozele acizilor
nucleici)

Monozaharidele absorbite din intestin sunt transportate prin vena portă la ficat. Toate
monozaharidele sunt transformate în glucoză. Glucoza constituie forma finală de transport şi
utilizare a glucidelor Din ficat, glucoza poate urma mai multe căi:

- răspândirea în organism prin intermediul sângelui;

- catabolizarea (oxidarea) anaerobă şi aerobă;

- transformarea în glicogen, formă de depozitare a glucidelor în organism;

- transformarea în lipide sau aminoacizi

Glucoza sangvină. Aceasta, împreună cu cea din alte lichide ale corpului, are concentraţia
de 1 g/l şi se menţine constantă. Această constantă poartă numele de glicemie. Cantitatea
medie totală de glucoză din organism este de aproximativ 55 g. Catabolizarea glucozei . Se
desfăşoară prin două mecanisme: anaerob (glicoliza) şi aerob .

6
Glicoliza este procesul catabolic care constă dintr-o succesiune de reacţii catalizate
enzimatic, ce realizează transformarea moleculei de glucoză în două molecule de acid piruvic
şi eliberarea a două molecule de ATP. În glicoliza musculară rezultă acid lactic, care este
transformat în faza de refacere în acid piruvic. Glicoliza poate porni de la glucoză sau de la
acid piruvic. În ultimul caz este necesară în prealabil glicogenoliza, proces de eliberare a
glucozei din depozitele de glicogen
Degradarea aerobă continuă procesele oxidative anaerobe şi se desfăşoară în
mitocondrii. Degradarea aerobă determină ,într-o primă fază, transformarea acidului piruvic în
acetil coenzima A.
Acetil Co A pătrunde în ciclul Krebs* unde, printr-un şir de procese oxidoreducătoare, se
realizează oxidarea completă. Rezultă: două molecule deCO 2 ,pentru fiecare moleculă de acetil Co A, H+,
care după ce parcurge lanţul respirator, împreună cu O2 formează H2O şi 38 de molecule de
ATP.
Glicogenogeneza este procesul anabolic de polimerizare a glucozei în glicogen, forma
de depozitare a glucidelor în ficat şi muşchi.
Procesele de glicogenogeneză şi glicogenoliză sunt compensatorii şi asigură valoarea
constantă a glicemiei. Cele două procese prezintă o mare mobilitate datorită faptului că
glicogenul nu face parte din structura celulară.

Gluconeogeneza este sinteza glucozei din aminoacizi sau din lipide. 60% dintre
aminoacizii conţinuţi şi proteinele tisulare pot fi convertiţi în acid piruvic şi, urmând calea
inversă glicolizei, pot da naştere glucozei. Aceaşi cale este urmată şi de glicerolul rezultat în
urma hidrolizei lipidelor.
Iniţial ,acizi graşi sunt convertiţi în acetil coenzima A şi apoi în glucide. Dacă sinteza are ca
final producerea de glicogen, se numeşte glicogenoneogeneză.

1.6.METABOLISMUL ENERGETIC

Totalitatea schimburilor de energie dintre materia vie şi mediu constitue metabolismul


energetic. Metabolismul energetic este o latură a procesului metabolic. El se poate determina
prin două categorii de metode :

Valori medii ale metabolismuului bazal.

7
Nou –născut 55 hcal /m 2

1 an 30 hcal /m 2/h

Femei 1300 hcal /24h – 0, 95 hcal/hg/h

Bărbaţi 1600 hcal /24h – 1hcal/hg /h

Valori ale metabolismului energetic global comparativ cu metabolismul bazal.


M .B. 40 hcal/h

Sedentarism 50 hcal/h

Activităţi fizice uşoare 50- 90 hcal/h

Activităţi fizice moderate 90- 140 hcal/h

Efort fizic intens peste 140 hcal/h

Necesarul mediu zilnic de substanţe organice şi raportul lor în raţia alimentară.


Substanţă Glucide Lipide Proteine

% din raţia 60-65 % 15- 35 % 12,5 %


alimentară

Necesar /kg. Corp 6g/kg 1 g/kg 1,4 g/kg

Necesar total 380- 400 g /24h 30- 110 g /24 h 100 g /24h

Calorii /gram 4,1 kcal /g 9,1 kcal /g

1.7.METABOLISMUL MINERAL
Metabolismul apei. Cantitativ (60 %) apa reprezintă o componentă esenţială a
organismului, în cadrul căruia îndeplineşte următoarele funcţii principale : formează mediul
intern, este solvent pentru substanţele organice şi anorganice şi intervine în termoreglare. Din
necesarul zilnic de 40 g apă/ kg corp, 35 g sunt reprezentate de apa exogenă şi 5 g de apa
8
endogenă. Apa exogenă pătrunde sub formă de alimente lichide şi solide, apa endogenă este
apa rezultată din lanţul respirator mitocondrial.
Metoda schimburilor gazoase se bazează pe faptul că energia şi cantitatea de CO2

eliberate sunt direct proporţionale cu cantitatea de substrat oxidat, cu natura substratului şi cu


cantitatea de oxigen utilizată. Dacă se ia în considerare raportul dintre CO2 eliminat și O2

consumat (QR- coeficient respirator ) se constată că aceasta variază în funcţie de principiile


alimentare catabolizate.
Valoarea schimburilor energetice este diferită în stare de repaus sau în stare de
activitate. De aceea, se poate vorbi de un metabolism bazal şi de un metabolism energetic
global.

Metabolismul bazal sau de întreţinere reprezintă consumul energetic minim necesar


menţinerii funcţiilor vitale. Nevoile energetice medii zilnice pentru menţinerea funcţiilor
vitale sunt de aproximativ 1650- 1700 kcal. Valorile medii ale metabolismului bazal variază.
Metabolismul energetic global reprezintă valoarea schimburilor energetice variabile
sub acţiunea unor factori. Ingerarea de alimente, activitatea musculară, scăderea temperaturi
mediului ambiant, hormonii ( exemplu: tiroxina ) intensifică metabolismul energetic.
Dacă luăm în considerare cheltuieli energetice bazale datorate ingestiei de alimente de
1728 kcal/24 ore , activităţile zilnice modifică aceste cifre.

De aici rezultă importanţa stabilirii raţiei alimentare în funcţie de activitatea


desfăşurată. Menţinerea constantă a bilanţului hidric presupune ca volumul apei ingerate şi
al celei eliminate prin rinichi, plămâni, piele şi materiile fecale ca să fie egale.

Acest volum este de aproximativ 2500 cm 3/zi


La o pierdere de 15% a apei din organism, creierul îşi încetează activitatea .Aportul de apă
necesar menţinerii echilibrului hidric se iniţiază prin apariţia senzaţiei de sete .

Setea este cauzată de deshidratarea extracelulară şi intracelulară, în special al


neuronilor centrului setei din hipotalamus.

Centrul setei este localizat în hipotalamusul anterior, în apropierea nucleilor anteriori


secretori de ADH, ceea ce explică hipersecreţia hormonului la excitarea acestui centru prin
deshidratare.Metabolismul ionilor minerali. Ionii minerali au importanţă fiziologică
deosebită în menţinerea echilibrului acido-bazic, în contracţia musculară, în stimularea şi
inhibarea activităţii enzimelor ,în excitabilitate etc .

9
Deosebirea esenţială dintre metabolismul mineral şi cel al substanţelor organice constă în
faptul că substanţele minerale nu se produc în organism. Ele sunt ingerate, îşi îndeplinesc
rolul fiziologic şi sunt eliminate prin rinichi, piele, şi prin fecale.
Principalii ioni minerali.
ELEMENTE TOTAL/70 FUNCŢIIŞI LOCALIZARE ÎN NECESAR/ZI
KG ORGANISM

Na 55 g - în potenţialul membranar; în 5- 6 g
contracţia musculară;în
echilibrul acido-bazic;în
echilibrul hidro-electrolitic

K 180 g - în menţinerea excitabilităţii; 4g


reglarea osmozei

Ca 950- 1100g În structura oaselor;în contracţia 3g


musculară

P 440 g - în schelet,acizii nucleici ,ATP 1,5 –2g


şi CP ,membranele celulare

Fe 5g -în hemoglobină,mioglobină,
,citocromi

Cl 125 g -în reglarea presiunii osmotice şi 3, 5 g


a pH-ului sangvin,HCL gastric

I 20- 30 mg În hormonii tiroidieni

1.8.TERMOREGLAREA
Homeotermia cuprinde totalitatea proceselor biologice care au ca rezultat păstrarea
aproximativ constantă a temperaturii mediului intern.
Totalitatea mecanismelor ce menţin constantă temperatura corpului reprezintă termoreglarea.

10
Producerea de energie calorică (termogeneza ) are loc permanent şi este rezultatul unor
procese energogene, de intensificare a metabolismului celular. În repaus, termogeneza este
realizată în ficat şi musculatura striată ( intensificarea tonusului muscular şi apariţia frisonului
termic ). Păstrarea căldurii se realizează prin vasoconstricţie periferică.

Eliminarea excesului de căldură (termoliza) se realizează prin procese fizice de


conducţie, convecţie radiaţie şi evaporare a transpiraţiei, la care participă sistemul
cardiovascular, prin vasodilataţie periferică, sistemul respirator şi tegumentul.

Raportul constant între termogeneză şi termoliză determină echilibrul termic al


organismului.

Reglarea temperaturi corpului sete asigurată de un mecanism neuromoral , care


implică sistemul nervos (hipotalamusul cu centrii termogenezei şi termolizei ) şi glandele
endocrine (tiroida).

1.9.RAȚIA ALIMENTARĂ

La fel ca un motor, care are nevoie de combustibil pentru a pune în miscare un atare
dispozitiv, și organismul uman necesită hrană pentru a funcționa la nivel optim. Fiecare
actțune umană este rezultatul unei suite de reacții biochimice petrecute la nivel celular sau
subcelular, menite a genera energie. Aceasta provine, după mai mulți pași reuniți sub
denumirea de metabolism din hrană.

Un constituent nutritiv (proteina, carbohidrat sau lipid) traversează obligatoriu câteva


etape pentru a deveni energie. Este digerat, absorbit, transportat la ficat sau la celule,
descompus în principii nutritive, apoi metabolizat conform schemelor proprii.
Atunci cînd nevoile energetice nu sunt satisfacute de ingestia de alimente, apare senzatia de
foame, iar organismul intra într-o stare catabolică (consum din rezervele proprii); cînd
ingestia depașește necesitățile, are loc faza anabolică (de creștere a rezervelor sale).
Prin arderea (metabolizarea) unui gram de proteine rezultă cam 4,1 calorii (măsură pentru
energie, caloria înseamnă cantitatea de căldură necesară pentru a încălzi un litru de apă cu un
grad, între 00 si 1000C), a unuia de glucide cam 4,1 calorii, iar a unuia de lipide cam 9,3
calorii.

Cea mai mare cantitate de energie consumată de organism este intrebuințată pentru viața de
relație (mișcare, efort). Cheltuiala minimă de energie a organismului în repaus fizic și psihic,
în condiții neutre termic (nici prea cald, nici răcoare), la peste 12 ore de la ultima ingestie de

11
hrana și la peste 24 h de la ultima ingestie de proteine (constituenți calorigeni) este denumită
metabolism bazal. Această cheltuială ar fi, la un individ normal, de circa o calorie pe kilogram
pe ora (circa 1.680 cal/70 kg/24 h). Cronologic cheltuiala minima e mai crescută la copil,
scăzînd treptat odată cu înaintarea în vârstă; la barbat este mai mare cu aproximativ 10% decât
la femeie. De asemenea, gravidele marchează o creștere a metabolismului bazal. Pe lângă
aceste necesități, organismul utilizează energie pentru metabolizarea nutrienților (acțiune
dinamică specifică). Ea variază în funcție de principiul nutritiv ingerat (cel mai mare este
pentru proteine).

În funcție de regimul de vîrstă (și de profesie), organismul necesită mai multă sau mai puțină
energie. Sunt profesii mici cheltuitoare de energie (sedentare): functionari de birou (care,
deseori devin supraponderali), cizmari, vânzători, medici, profesori, ingineri etc., dar
și profesii foarte solicitante: taietor de lemne, sapatori de pamant, mineri, alpinisti.
Per activitate, kg corp și zi, se consumă cam:
– 24 – 30 cal/zi pentru repaus la pat (cantitatea energie necesară pentru metabolismul bazal);
– 30 -35 cal/zi pentru activități sedentare (stat la birou, scris, citit etc.);
– 35 – 40 cal/zi pentru activitate ușoară (stat în picioare, mers lejer etc.); (metabolism bazal +
circa 800 – 900 cal);
– 40 – 45 cal/zi pentru activitate moderată (mers repede, alergare usoară de scurtă durată);
(metabolism bazal + circa 900 – 1.400 cal);
– 45 – 50 cal/zi pentru activitate intensă (alergat, fitness, culturism usor; metabolism bazal +
circa 1.400 – 1.800 cal);
– 50 – 60 cal/zi pentru activitate foarte grea (culturism greu, alergare de doua ori pe zi, muncă
grea; metabolism bazal + 1.800 – 4.500 cal). Organismul cheltuiește energie și pentru
termoreglare (menținerea cvasiconstantă a temperaturii corporale).
Pentru asigurarea materialului plastic și energetic, hrana trebuie să conțină în anumite
proportii toți nutrienții. Astfel, proteinele, elementul cu cea mai mare valoare biologică, sunt
necesare în jur de 0,8 – 1,5 gr./zi, adica în jur de 20 – 30% din rația diurnă. Carbohidrații,
elementul cu cea mai mare valoare energetică (deoarece sunt uțor de metabolizat), trebuie să
acopere cam 55 – 60% din rația zilnică, adică în jur de 4 – 8 gr./kilocorp/zi. Lipidele,
elementul cel mai calorigen, sunt necesare în proporție de 10 – 20%, cam 0,5 – 1
gr./kolocorp/zi. Ele sunt cel mai greu asimilabile și metabolizabile.

12
Dintre proteine, in jur de 50 – 60% e bine sa fie de natura animala (proteine complete sub
raport aminoacidic), iar restul de 40 – 50% de sorginte vegetala (sunt mai putin complete,
lipsind unii aminoacizi esentiali).

Carbohidratii provin aproape exclusiv din produse de origine vegetala. Singurele produse
animaliere care ii contin in cantitati mai mari sunt mierea si laptele. In privinta tipului de
produsi glucidici indicati pentru o alimentatie rationala, se recomanda utilizarea produselor
brute, cu grade cat mai mici de extractie: cartofii fierti (piure), orezul, fructele, painea cu
tarate, apoi, cu semne de intrebare: painea alba, produsele de panificatie si, la urma, produsele
cu grad de extractie maxim (zaharul, de exemplu, si produsele zaharoase).
Lipidele sunt elemente calorigene. Proportia intre lipidele de origine vegetala si cele de
origine animala ar fi cam de 33 – 50/50 – 66%. Totusi, prea multe grasimi animale pot ridica
colesterolemia si creste riscul aterogenetic, iar prea putine uleiuri vegetale scad cantitatea de
tocoferoli (vitamina E), necesari bunei functionari a proceselor de spermatogeneza si
ovogeneza. De asemenea, excluderea grasimilor animale in totalitate scade cantitatea de
colecalciferoli (vitamina D), necesare osificarii normale.

Nevoile de apa ale organismului sunt in medie de 2 – 3 litri/zi. Nu trebuie sa bem atata apa,
deoarece si alimentele contin apa. De multe ori, putem bea chiar 1 – 1,5 litri maximum de apa
pe zi. Restul provine din alimente sau in urma reactiilor metabolice.
Apa e mediul in care se desfasoara reactiile biochimice. In lichidul intra si extracelular
(constituit din apa) sunt dizolvati sau emulsionati ceilalti componenti.
Toate secretiile organismului contin apa. Apa este eliminata prin: respiratie (cam 300 ml),
fecale (150 ml), urina (cam 1,3 litri), transpiratie (cam 750 ml si chiar peste, in zilele toride
sau in cursul antrenamentelor), dar si in urma unor stari fiziologice deosebite (voma,
hemoragii, lacrimat etc.).

Daca omul ar fi fost carnivor, nutritionistilor le-ar fi fost ridicol sa ni le recomande, daca am fi
fost erbivori, atunci probabil, nimeni nu ar fi avut probleme in a le procura, dar, daca suntem
glucidivori (consumam ciocolată, sau produse de panificatie cu grade inalte de extractie) sau
consumam hamburger, sandwich, produse de patiserie si altele, atunci, da, se pune problema
fibrelor alimentare. Mai bine zis, a lipsei lor!
Cine stie ce vitamine, ce miracole nutritive contin? s-ar putea zice. Nu! Omul nu poate
metaboliza fibrele vegetale, dar, prin imbibare cu fluide, acestea se umfla, combatand
scaunele lichide, asigurand buna functionare a tubului digestiv, confera o senzatie de satul

13
(aviz celor care au o problema din a manca mult si a asimila usor grasime!) si impiedica
balonarea. Painea graham, biscuitii graham, fructele, legumele, zarzavaturile (mai ales
nepreparate) au cantitati suficiente de fibre. Daca organismul ar fi constituit doar din proteine,
lipide si carbohidrati (compusi din cele 4 elemente fundamentale organogene: C, N, O, H), ar
arata ca o masa informa de carne, situata undeva sub apa, facand schimburi osmotice cu
mediul si asteptand sa pice bacterii de sus, care, descompunandu-se, sa fie absorbite tot prin
osmoza. Dar natura a adaugat printre elementele organogene, pentru constituirea
organismului, si minerale, nemetalice sau metalice.

Necesarul in acestea pe zi este de:


– 6 gr. de clor, pentru refacerea HCl gastric;
– 4 gr. de sodiu, pentru contractia musculara;
– 3,2 gr. de potasiu, pentru contractia musculara, miocardica;
– 1,2 gr. de sulf, pentru formarea coenzimei A si a aminoacizilor cu sulf (cisteina, metionina
etc.);
– 1,2 gr. de fosfor, pentru mentinerea bunei functionari a oaselor si pentru constituirea
nucleotidelor fosfatice (ATP, IMP, UMP, CMP, CP – CF – etc.);
– 0,84 gr. de calciu pentru contractia musculara, pentru buna functionare a oaselor si a
nervilor;
– 0,32 gr. de magneziu pentru buna functionare a oaselor, spermatogeneza etc.;
– 20 mgr. de zinc;
– 18 mgr. de fier;
– 2,5 mgr. de cupru;
– 3 mgr. de mangan;
– 1 mgr. de fluor;
– 0,3 mgr. de iod;
– urme de cobalt.
Anumite procese metabolice sunt inlesnite prin adaugarea de vitamine. Necesarul zilnic al
acestora este de:
– 1,5 – 1,7 mgr. de vitamina A (circa 5.000 UI);
– 10 mgr. de vitamina D (cam 400 UI);
– 2-3 mgr. de vitamina E;
– 0,5 mgr. de vitamina K;
– 1,5 mgr. de vitamina B1;

14
– 2 – 2,5 mgr. de vitamina B2;
– 2 mgr. de vitamina B6;
– 50 – 150 mgr. de vitamina C;
– 15 – 26 mgr. de vitamina PP.

2.CARENȚE ALIMENTARE

Absenta sau insuficienta a unor alimente indispensabile echilibrului si dezvoltarii fizice a


subiectului. O carenta alimentara poate fi globala sau selectiva si poate sa se refere la nutrimente, actionand in
foarte mici doze, ca sarurile minerale, oligoelementele, acizii aminati sau vitaminele. Ea poate fi legata de un
defect de aport, de un regim dezechilibrat sau de o incapacitate a organismului de a utiliza nutrimentele sus
mentionate. Afectiunile organice care insotesc anorexia (cancerul, hepatita, tuberculoza) au, de asemenea, drept
consecinta carentele de diferite grade de gravitate. Efectele unei carente alimentare sunt cu atat mai
dezastruoase cu cat survin mai precoce. la embrion, fat sau sugar, carenta alimentara impiedica diviziunea
celulara. Un copil care a suferit o carenta alimentara inainte de nasterea sa si incursul primului sau an de viata
risca sa prezinte debilitati ale sistemului nervoscentral si atunci raul este ireversibil. în schimb, o carenta
alimentara care afecteaza un copil mai mare de un an nu are decat efecte temporare, deoarece acesta poate fi
restabilit in urma unei alimentatii corecte.
Alimentatia nesanatoasa poate duce la aparitia unor simptome pe care le putem pune pe seama
varstei, insa organismul nu este neaparat imbatranit.multe studii arata, spre exemplu, ca mult zahar poate
insemna mai mult riduri sau ca ciocolata ne poate înbolnavi de boli de inima. Îîn plus, prea multe grasimi si
dulciuri in alimentatie ne vor face, pana la urma, sa nu ne mai iubim corpul, semne ale unor carente alimentare
pe care nu le banuiesti. Oboseala poate insemna lipsa de vitamine, daca dormi in jur de 8 ore pe zi si esti activ
din punct de vedere fizic, doctorul poate recomanda analize pentru a stabili daca este vorba despre o deficienta
de vitamine, pentru a preveni problemele, e bine sa mananci in fiecare zi lapte sau iaurt.
Durerile incheieturilor, semn de carenta de magneziu durerile articulare sunt un semn al batranetii, insa pot fi
foarte bine si un avertisment ca din alimentatie lipsesc magneziul si cuprul. Acesti nutrienti opresc procesul de
deteriorare a incheieturilor si elimina durerea. E recomandata introducerea in alimentatie a nucilor, a carnii de
vita sau a spanacului.. Cei care sunt uituci, insa nu au inca varsta la care au nepoti, pot avea probleme din cauza
lipsei acizilor grasi esentiali omega. De aceea, e bine ca in alimentatie sa se regaseasca pestele sau migdalele. În
plus, uleiul de masline este mai bun pentru gatit decat cel normal.

3. BIBLIOGRAFIE

15
1. https://www.scribd.com/doc/119439291/83311531-referat-metabolismul;
2. https://www.scribd.com/doc/128259303/Metabolism-Lipidic;
3. https://www.scribd.com/document/401883249/carenta-alimentara;
4. https://www.scribd.com/document/99493192/Metabolismul-Energetic;
5. https://www.scribd.com/doc/126811668/Metabolismul-intermediar;
6. https://www.scribd.com/document/82856096/Metabolismul-glucidic;
7. https://www.scribd.com/doc/255928445/metabolismul-protidic.

16