A.

Adaptarea organismului
la efort
 Organismul sănătos
• adaptarea organismului la efortul fizic
necesită ajustarea parametrilor tuturor
aparatelor şi sistemelor sale funcţionale

• dintre acestea, un rol deosebit îl au cele care

transportă aerul până la calea metabolică
finală:
• ap. respirator
• ap. cardiovascular transportoare de O₂
• muşchii striaţi beneficiarul O₂
• plămânul nu îşi modifică dimensiunea la efort
• adaptarea lui se face prin creşterea numărului
de alveole pulmonare funcţionale ➙ pătrunde
o cantitate > de O₂
• este de mică importanţă în eforturi intense de
durată mică, dar f. importantă în eforturi de
lungă durată
• ↑ capacitatea de difuziune a O₂,iar consumul
de O₂ poate creşte de 20 ori la efort mare
• în repaus - bărbat tânăr - 250 ml/min. O₂
• la efort mare - bărbat neantrenat - 3600 ml/min. O₂
- bărbat semi antrenat - 4000 ml/min.O₂
- maratonist - 5100 ml/min. O₂
• ↑ frecvenţa cardiacă
• repaus - 60-80/min.
• efort maximal - 220 – vârsta (ani) ∓ 5
• FC creşte mai rapid la neantrenaţi
• ↑volumul-bătaie
• repaus - neantrenat – 75 ml
- maratonist – 105 ml
• efort maxim - neantrenat – 110 ml
- maratonist – 162 ml
• ↑ fluxul cardiac
• repaus - bărbat tânăr – 5,5 l/min.
• efort maximal - bărbat tânăr neantrenat – 23 l/min.
- tânăr maratonist – 30 l/min.
• ↑ tensiunea arterială – datorită activităţii SNS
• ↑ dimensiunile cordului (adaptarea de durată)
• hipertrofia excentrică – inimă dilatată
• hipertrofia concentrică – inimă îngroşată
- la un maratonist camerele inimii sunt
cu 40% mai dilatate şi au o masă cu 40% >
decât la un neantrenat
Atenţie la abandonarea antrenamentului ➙ IC
• îmbunătăţirea perfuziei miocardice
- regresia stenozei coronare
- îmbunătăţirea colateralizării
100 x 430 x
• ↑ fluxul de sânge în muşchi

atlet repaus activitate

bine
3-4 ml/min/100 g 50-80 ml/min/100
antrenat
muşchi g muşchi (15-25 X)

• deschiderea capilarelor nefolosite

• ↑ fracţia de extracţie a O₂ din hemoglobină
• rolul adaptării periferice la efort a fost
demonstrat la pacienţi cu cardiomiopatie
dilatativă la care funcţia de pompă a inimii era
mult limitată (fracţie de ejecţie a VS < 20%)
• în ciuda acestui fapt, unii dintre ei puteau să
dezvolte la cicloergometru aproape aceeaşi
capacitate de efort cu cei sănătoşi
• alţii, care aveau doar o uşoară limitare a
capacităţii de contracţie musculare şi o inimă
sănătoasă, aveau o capacitate de efort ≪ ➙
importanţa adaptării periferice
• antrenamentul submaximal regulat determină
• ↑ numărului şi dimensiunilor mitocondriilor în muşchi
• ↑ numărului de enzime aerobe / mitocondrie ➙
• ↑ fracţiei de extracţie a O₂ ➙ ↑ energiei produse
• ↑ diferenţa arteriovenoasă de O₂
• ↓ producţia de lactat
• ↑ capacitatea de efort cu apox. 30% fără să fie
necesară creşterea minutvolumului cardiac şi a fracţiei
de ejecţie
• ↓ concentraţia grăsimilor (şi colesterolului) în sânge
• utilizarea mai bună a glucozei de către muşchi
 Organismul bolnav
• se adaptează mai greu la efort dacă este
afectată una din componentele transportului
şi utilizării O₂
• musculatura respiratorie
• sistemul conductelor aeriene
- stenoze - obstrucţii
- inflamaţii
• parenchimul pulmonar
- restricţii
- îngroşarea membranei alveolo-capilare
• sângele
- anemie
• sistemul cardiovascular
- deficit de pompă
• muşchii striaţi
- deficit metabolic (de utilizare)
B. Antrenamentul fizic şi
recuperarea
cardiovasculară
• necesitatea recuperării cardiovasculare
• în cardiologie recuperarea este necesară mai ales în
urma unui IMA sau a unei intervenţii chirurgicale
cardiace
• conceptul de recuperare cardiovasculară
• până la începutul anilor ’70 – atitudine conservativă,
de “protejare” a inimii, de teamă că o reluare rapidă a
activităţii fizice ar putea duce la complicaţii
• în ultimii ani - reluarea precoce a activităţii încă din
faza de boală pt. o restabilire rapidă a
capacităţii de efort
- corectarea factorilor de risc pt. împiedi-
carea progresiei bolii şi chiar regresia
stenozei
• scopul recuperării
• restabilirea integrităţii fizice şi psihice
• conştientizarea riscurilor bolii
• stimularea acceptării terapiei
• eliminarea factorilor de risc prin adoptarea unui stil de
viaţă sănătos
• creşterea capacităţii de efort
• reinserţia socio-profesională
• antrenamentul fizic ➙ ↑ fluxului sanguin arterial ➙
eliberare NO ➙ regenerarea funcţiei endoteliale,
îmbunătăţirea capacităţii de distensie arteriolară, ↓
rezistenţei periferice
• pentru obţinerea unor rezultate sesizabile
• exerciţii fizice 20 min./ zi la o frecvenţă cardiacă >
80% din FC limitată de simptome
• chiar printr-un antrenament săptămânal de 60 minute
se realizează efecte satisfăcătoare ce nu se
îmbunătăţesc pre mult prin creşterea numărului de
şedinţe la 3
• efectul de durată – la pacienţii motivaţi; după câteva
luni, capacitatea de efort ↑ cu 25% la bolnavii de BIC,
iar durerile anginoase ↓ mult sau dispar
• exemplu – George Rotaru
Efectul antrenamentului fizic
asupra capacităţii de efort
250 W

200 W

150 W

100 W

50 W

0W
INCEPUT 1 AN 5 ANI

Intervenţie Control
 Efectul antrenamentului fizic
asupra stenozei coronariene
Gradul Diametrul
60% stenozei 60% minim
50% 50%
40% 40%
30% 30%
20% 20%
10% 10%
0% 0%
.

.
.

.
R

.
R
AT

R
AT
EG

EG

G
ST

ST
O

O
R

R
PR

PR
Antrenament fizic
Tratament clasic Niebauer, Am J Cardiol 1995
 Efectul antrenamentului fizic
asupra stenozei coronariene
>120 min/sapt 70% 1400-2200 kcal/sapt
60% 60%
50% 50%
40% 40%
30%
30%
20%
10% 20%
0% 10%
Regr. Stat. Progr. 0%
Regr. Stat. Progr.
Schuler, Circulation
Hambrecht, J Am Coll
1992
Cardiol 1993
Antrenament fizic
Tratament clasic
 Efectul antrenamentului fizic
asupra stenozei coronariene
• progresia leziunilor
• antrenament de intensitate redusa (cca. 1000 kcal/sapt.:
3.5 h/sapt.)
• leziuni nemodificate
• antrenament de intensitate medie (cca. 1500 kcal/sapt.: 5
h/sapt.)
• regresia leziunilor
• antrenament "intensiv" (>2200 Kcal/sapt.: 8,5 h/sapt.)

Schuler G., Dt.Ärzteb. 20, 27. 1998

 Atingerea ţintei calorice
Ţinta
Tipul de Intensitatea calorică Timpul Timpul
efort efortului
(kcal) zilnic săptămânal

mers uşor 5 km/h 1000 37’ 4 h 20’

mers
susţinut 6,5 km/h 1500 39’ 4 h 30’

mers
susţinut 6,5 km/h >2200 58’ 6 h 45’

ESHA Food Processor

 Cerinţele programelor
de recuperare CV
• Trecerea de la tratamentul staţionar din spital la reabilitarea
staţionară ➙ cât mai rapid (6-10 zile după IM necomplicat
sau intervenţie chirurgicală)
• Antrenamentul fizic – obligatoriu în recuperarea CV + regim
alimentar sărac în grăsimi + tratament hipolipemiant +
eliminarea factorilor de risc
• Continuarea terapiei ambulatorii după recuperarea
staţionară
• Într-un IM necomplicat se poate începe recuperarea
ambulatorie fără faza recuperării staţionare.
 Beneficiile exerciţiului fizic în
recuperarea BCV
• regresia stenozei coronare
• îmbunătăţirea colateralizării miocardice
• dezvoltarea substratului energetic muscular
(mitocondriile)
• îmbunătăţirea parametrilor miocardici în
insuficienţa cardiacă
• îmbunătăţirea disfuncţiei endoteliale
• ↓ TA
C. Exerciţiul fizic -
aspecte practice
 Ce să urmărim?
• Institutul de Medicină al Academiei
Nationale de Ştiinţe a SUA (2002)
• Ţinta – 1 oră de exerciţii / zi (în loc de 30’)
1. creşterea mobilităţii (flexibilităţii)
• gimnastică de întreţinere
– îmbunătăţirea mobilităţii fiecărei articulaţii
– exersarea ➙ de sus în jos
– mişcări în toate planurile de mobilitate ale articulaţiei
2. creşterea forţei
• fără aparate
– flotări
– abdomene
– genuflexiuni
• cu aparate
– greutăţi
– extensor
– tracţiuni la bară
– sala de forţă
3. creşterea rezistenţei
• exerciţii aerobice
– “aerobic” = “orice activitate care mobilizează un mare număr de
muşchi, poate fi menţinută continuu şi este ritmică”
(Colegiul american de medicină sportivă)
– obiectiv - 60 – 90% din frecvenţa cardiacă maximă
- intensitate mică – 35 – 60%
- intensitate medie – 60 – 80%
- intensitate mare – 80 – 90%
– alergarea (pe loc)
 Bibliografie selectivă
• A. Guyton, J. Hall – Textbook of Medical Physiology, tenth
ed., W.B. Saunders Company,2000
• T. Lăcătuşu - “Rolul antrenamentului fizic în recuperarea
cardiologică şi în prevenţia secundară a infarctului de
miocard” – al 2-lea congres al medicilor adventişti, Cernica
1998
• Colegiul American de Medicină sportivă
• http://www2.gsu.edu/~wwwfit/howtoex.html#aeroguide
• Dietary Reference Intakes for Energy, Carbohydrate, Fiber,
Fat, Fatty Acids, Cholesterol, Protein, and Amino Acids
(Macronutrients) (2002)
Food and Nutrition Board (FNB), Institute of Medicine (IOM)
• http://www.nap.edu/books/0309085373/html/