mama. Dar trebuia să mă scol devreme a doua zi.

Nu-mi
era foame şi m-am culcat fără să mănânc.

Raymond mi-a telefonat la birou. Mi-a spus că un

prieten de-ai lui (Raymond îi vorbise despre mine) mă
invita să petrec duminica în vila lui, lângă Alger. Am răs­
puns că aş primi cu plăcere, dar că aveam întâlnire cu o
prietenă. Raymond mi-a declarat imediat că o invită şi
pe ea. Nevasta prietenului său ar fi încântată să nu fie
singură într-un grup de bărbaţi.
Am vrut să închid imediat, pentru că ştiu că patronu­
lui nu-i place să ni se telefoneze din oraş. Dar Raymond
mi-a cerut să aştept şi mi-a spus că ar fi putut să-mi trans­
mită această invitaţie seara, dar că voia să mă prevină cu
privire la un alt lucru. Fusese urmărit toată ziua de un
grup de arabi, printre care se afla fratele fostei lui amante.
„Dacă-1 vezi pe-aproape de casă astă-seară când te în­
torci, înştiinţează-mă.“ Am spus că e în regulă.
Puţin după aceea, patronul a trimis să mă cheme şi
pentru moment m-am indispus, crezând că avea să-mi
spună să telefonez mai puţin şi să lucrez mai mult. Nici
vorbă de aşa ceva. Mi-a declarat că avea să-mi vorbească
de un proiect încă foarte vag. Voia numai să ştie părerea
mea în această problemă. Avea intenţia să-şi instaleze un
birou la Paris care să trateze afacerile direct şi pe loc cu
marile companii şi voia să ştie dacă sunt dispus să plec
acolo. Asta mi-ar permite să stau la Paris, dar şi să călăto­
resc o bună parte din an. „Eşti tânăr şi cred că asta e o
viaţă care ţi-ar plăcea. “ Am spus că da, dar că în fond îmi
este totuna. M-a întrebat atunci dacă nu mi-ar plăcea