A lbert C amus

totul gol pe dinăuntru şi mă durea puţin capul. Ţigara

avea un gust amar. Maria a râs de mine pentru că zicea că
am „o mutră ca de înmormântare44. îşi pusese o rochie de
pânză albă şi-şi desfăcuse părul. I-am spus că e frumoasă
şi ea a râs de plăcere.
Coborând, am bătut la uşa lui Raymond. Ne-a răs­
puns că vine îndată. în stradă, din cauză că eram prea
obosit, dar şi pentru că nu deschisesem obloanele, lumina
zilei, de-acum însorită bine, parcă m -a pălmuit. Maria
sărea de bucurie şi nu contenea să spună că e o vreme mi­
nunată. M-am simţit mai bine şi mi-am dat seama că mi-e
foame. I-am spus asta Măriei, care mi-a arătat geanta de
muşama în care pusese costumele noastre de baie şi un
prosop. Nu aveam ce face decât să aştept şi l-am auzit
amândoi pe Raymond încuind uşa. Purta o pereche de
pantaloni albaştri şi o cămaşă albă cu mâneci scurte. Dar
îşi pusese pe cap o pălărie de pai, ceea ce a făcut-o pe
Maria să râdă, iar braţele lui acoperite de păr negru erau
foarte albe. Asta m-a cam dezgustat, văzându-1.
Fluiera coborând scara şi p ărea foarte încântat.
Mi-a spus: „Salut, am ice44 şi i s-a adresat M ăriei cu
„domnişoară44.
în ajun fusesem amândoi la com isariat şi eu depu­
sesem mărturie că femeia nu „fusese cuviincioasă44cu
Raymond. S-a ales numai c-un avertisment. Afirmaţia
mea n-a fost verificată. în faţa uşii am vorbit puţin despre
asta cu Raymond, apoi ne-am hotărât să luăm autobu­
zul. Plaja nu era prea departe, dar astfel am ajunge mai
repede. Raymond era de părere că prietenul său ar fi în­
cântat să ne vadă sosind devreme. Eram gata să plecăm
când deodată Raymond mi-a făcut semn să mă uit peste
drum. Am văzut un grup de arabi care stăteau sprijiniţi
de vitrina tutungeriei. Ne priveau în tăcere, dar după
obiceiul lor, ca şi cum n-am fi fost altceva decât nici mai