Aplicații GIS în

meteorologie și
hidrologie
Master Sisteme Informaționale Geografice

Ionut Alixandroae 1/19/16 Grupa 510

 Cuprins

Aplicații GIS în meteorologie și hidrologie .................................................................................... 1

Evoluția precipitațiilor la nivel global ......................................................................................... 1

Bazinele hidrografice cu cea mai mare și cea mai mică creștere a precipitațiilor ....................... 3

Evoluția temperaturilor la nivel global ........................................................................................ 4

Bazinele hidrografice cu cea mai mare și cea mai mică creștere a temperaturilor ...................... 6

Corelația între temperatură și precipitații la nivel global ............................................................ 8

Cauzele modificărilor de temperatură și precipitații ................................................................... 8

Indicatori morfometrici pentru bazinul Timiș ......................................................... 10

Altrimetria bazinului hidrografic Timiș .................................................................................... 11

Declivitatea bazinului hidrografic Timiș ................................................................................... 12

Orientarea versanților în bazinul hidrografic Timiș .................................................................. 13

Energia de relief a bazinului hidrografic Timiș ......................................................................... 14

Curbura în plan a bazinului hidrografic Timiș .......................................................................... 15

Curbura în profil a bazinului hidrografic Timiș ........................................................................ 16

Curbura transversală în bazinul hidrografic Timiș .................................................................... 17

Indicele de convergență a bazinului hidrografic Timiș ............................................................. 18

Acumularea scurgerii în bazinul hidrografic Timiș ................................................................... 19

LS Factor în bazinul hidrografic Timiș ..................................................................................... 20

Potențialul de infilitrare a apei în bazinul Timiș ....................................................................... 21

Adâncimea văilor în bazinul hidrografic Timiș ......................................................................... 22

Indicele capacității de transport în bazinul hidrografic Timiș ................................................... 23

Bibliografie .............................................................................................................. 24
Aplicații GIS în meteorologie și hidrologie

Încălzirea climei este un fenomen unanim acceptat de comunitatea ştiinţifică internaţională,

fiind deja evidenţiat de analiza datelor observaţionale pe perioade lungi de timp. Simulările
realizate cu modele climatice globale complexe au arătat că principalii factori care au determinat
acest fenomen sunt atât naturali (variaţii în radiaţia solară şi în activitatea vulcanică) cât şi
antropogeni (schimbări în compoziţia atmosferei datorită activitaţilor umane). Numai efectul
cumulat al celor 2 factori poate explica schimbările observate în temperatura medie globală a
aerului şi oceanului, topirea zăpezii şi a gheţii precum şi creşterea nivelului mediu global al mării
(IPCC, 2007). Creşterea concentraţiei gazelor cu efect de seră în atmosferă, în mod special a
dioxidului de carbon, a fost cauza principală a încălzirii pronunţate din ultimii 50 de ani ai secolului
20 (0.13 ºC/deceniu), fiind aproximativ dublul valorii din ultimii 100 de ani (0.74ºC pe perioada
1906-2005)), aşa cum arată cel de al patrulea Raport de Evaluare al Comitetului
Interguvernamental pentru Schimbările Climatice (IPCC, 2007) (Scenarii de schimbare a
regimului climatic în România pe perioada 2001 – 2003, ANM).

Evoluția precipitațiilor la nivel global

Pentru analiza și simularea evoluției precipitațiilor la nivel global pe perioada 1901 - 2010
s-au folosit date GIS de tip raster la nivel global la intervale de un deceniu; acestea au fost introduse
și prelucrate în aplicația SAGA GIS (System for Automated Geoscientific Analyses), o aplicație
GIS realizată de o echipă de cercetători ai Departamentului de Geografie Fizică din Göttingen și
din Hamburg.

Datele raster de tip .TIFF au fost introduse în aplicație iar pe baza unor instrumente
analitice au fost obținute valorile maxime, minime și medii ale precipitațiilor la nivel global.
Astfel, utilizând aceste seturi de date a fost posibilă realizarea unor reprezentări grafice ce permit
interpretarea vizuală și statistică a evoluției precipitațiilor la nivel global.

În cazul precipitațiilor minime (Fig. 1) se poate observa că la începutul secolului al XX-lea

valorile acestora înregistrau aproximativ 4 mm, însă acestea au început să scada odată cu trecerea
anilor până la valoarea de aproximativ 0.2 mm în perioada interbelică. În perioada celui de-al
Doilea Război Mondial, valoarea acestora a crescut puțin peste 1.7 mm, urmând ca apoi să scadă
iar sub 1 mm, aceasta menținându-se până la sfârșitul secolului. În perioada 2001 – 2010 valoarea
precipitațiilor minime a înregistrat cea mai scăzută valoare din intervalul analizat, ajungând la cifra
de 0.012 mm. Această evoluție reprezintă rezultatul schimbărilor climatice generate de o poluare
din ce în ce mai mare și de intervențile antropice cu efecte negative asupra mediului.

Evoluția precipitațiilor maxima (Fig. 2) are un trend similar celor minime, cu o scădere de
la valoarea de aproximativ 7500 mm, până la aproximativ 7400 mm la începutul Primului Război
Mondial. În timpul Primului Război Mondial, precipitațiile maxime au înregistrat valori maxime
din intervalul analizat, ajungând la valori de aproximativ 8200 mm, însă cu aceeași scădere în
perioada interbelică, fenomen observat și în evoluția precipitațiilor minime. O altă creștere
semnificativă, de peste 500 mm s-a produs și în intervalul 1981 – 1990, unde acestea au depășit

1
iar valori de peste 8000 mm. La începutul secolului XI, precipitațiile maxime au înregistrat valori
puțin peste 7900 mm.

Figura 1 – Precipitațiile minime în intervalul 1901 - 2010

Figura 2 – Precipitațiile maxime în intervalul 1901 - 2010

La începutul secolului al XX-lea, precipitațiile medii (Fig. 3) înregistrau valori de

aproximativ 700 mm; acestea au înregistrat o scadere până în anii `20; dupa această perioadă,
precipitațiile au început să crească depășind 710 mm. Evoluția acestora a fluctuat în următoarele
decenii, maxima înregistrându-se în perioada 1971 – 1980 cu valori de aproximativ 720 mm. La
începutul secolului XI, evoluția precipitațiilor medii se afla în creștere, ajungând ca în anul 2010
să înregistreze valoarea maximă din intervalul analizat.

2
 Figura 3 – Precipitațiile medii în intervalul 1901 - 2010

Bazinele hidrografice cu cea mai mare și cea mai mică creștere a precipitațiilor

Utilizând datele GIS: rasterele ce reprezintă precipitațiile și vectorii ce reprezintă bazinele

hidrografice la nivel global, instrumentele analitice din aplicația SAGA GIS a permis obținerea
informațiilor statistice cu privire la primele 5 bazine hidrografice cu cea mai mare creștere a
precipitațiilor, primele 5 bazine hidrografice cu cea mai mică creștere, dar și primele 5 bazine cu
cele mai mari scăderi ale precipitațiilor.
S-au folosit 2 metode diferite în aceste analize pentru obținerea acestor rezultate:

1. Diferența între valorile precipitațiilor medii din intevalul 2001 – 2010 și 1901 – 1910.
2. S-a realizat media aritmetică a tuturor precipitațiilor medii din intervalul 1901 – 2010, iar
rezultatul a fost substras din valorile precipitațiilor medii din perioada 2001 – 2010.
Cele mai mari scăderi ale precipitațiilor
Metoda I:

1. Moa (Africa) : -1492.66 mm

2. Mano-Morro (Africa) : -1473.14 mm
3. Great Scarcies (Africa) : -1377.12 mm
4. Little Scarcies (Africa) : -1362.29 mm
5. Lofa (Africa) : -1320.76 mm

Metoda II:
1. Moa (Africa) : -737.5 mm
2. Mano-Morro : -732.91 mm
3. Great Scarcies (Africa) : -726.75 mm
4. Little Scarcies (Africa) : -690.63 mm
5. Lofa (Africa) : -617 mm

3
Cele mai mari creșteri ale precipitațiilor

Metoda I:
1. Lagoon Mirim (America de Sud) : 487.88 mm
2. Uruguay (America de Sud) : 351.82 mm
3. Han (Asia) : 307.89 mm
4. Tapti (Asia) : 268.24 mm
5. Rio Salado (America de Sud): 222.61 mm

Metoda II:
1. Fly (Asia) : 238.70 mm
2. Atrato (America de Sud) : 196.66 mm
3. Tembesi-Hari (Asia) : 196.41 mm
4. Lagoon Mirim (America de Sud) : 186.18 mm
5. Uruguay (America de Sud) : 141.57 mm

Cele mai mici creșteri ale precipitațiilor

Metoda I:
1. Cunene (Africa) : 3.34 mm
2. Groot (Africa) : 3.26 mm
3. Drin (Europa) : 1.61 mm
4. Ting (Asia) : 0.18 mm
5. Queme (Africa) : 0.12 mm
Metoda II:

1. Kel Kit (Asia) : 3.97 mm

2. Rufiji (Africa) : 3.63 mm
3. Parana (America de Sud) : 1.72 mm
4. Fraser (America de Nord) : 0.55 mm
5. Skeena (America de Nord) : 0.38 mm

Evoluția temperaturilor la nivel global

Pentru analiza și simularea evoluției precipitațiilor la nivel global pe perioada 1901 - 2010
s-au folosit date GIS de tip raster la nivel global la intervale de un deceniu; acestea au fost introduse
și prelucrate în aplicația SAGA GIS.
Fluxul de lucru a fost același cu cel al analizei evoluției precipitațiilor, obținându-se astfel
trei reprezentări grafice ce evidențiază evoluția temperaturilor maxime, minime și medii în
perioada 1901 – 2010.

4
 Temperaturile minime (Fig. 4), la începutul secolului al XX-lea, înregistrau valori de -
28.15 °C și au început să crească până la jumatatea secolului unde s-a înregistrat o valoare de -
27.63 °C; dupa perioada 1951 – 1960, temperaturile minime au înregistrat o scădere bruscă pana
la -28.21 °C, iar după anii `70, acestea au început să crească din nou și se află într-o continuă
creștere până la sfârșitul anului 2010, ca efect al industrializărilor mondiale, creșterea gazelor cu
efect de seră și al poluării globale.

Figura 4 – Temperaturile minime în intervalul 1901 - 2010

Temperaturile maxime (Fig. 5) prezintă un trend similar celor minime, cu creșteri începând
cu anul 1901, o creștere în perioada 1911 – 1920, perioada Primului Război Mondial, și una
semnificativă până la 30.43 °C în timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. După anii `50,
temperatura maxima a scăzut cu aproximativ 1°, ajungând la valoarea minimă din intervalul
analizat, aceea de 29.83°C în perioada 1961 – 1970. Începând cu anul 1970, temperaturile au
început din nou să crească, de data aceasta, o creștere mult mai semnificativă decât în perioadele
anterioare, ajungând ca la sfârsitul anului 2010, acestea să se apropie de 31°C.

Același trend îl prezintă și reprezentarea grafică a evoluției temperaturilor medii (Fig. 6),
însă cu mici diferențe. Temperaturile medii scad ușor la începutul secolului XX, însă, începând cu
anul 1920, acestea prezintă o creștere, depășind pragul de 8°C și ajungând până la aproximativ
8.2°C la jumătatea secolului. Pentru o perioadă de aproximativ două decenii acestea prezintă o
scădere ușoară, urmând ca din anul 1970 să crească din nou, de data aceasta mult mai semnificativ.
Din anul 1970 până în 2010, temperaturile medii au înregistrat creșteri de aproximativ 0.3 °C pe
deceniu, ajungând ca în perioada 2001 – 2010 să depășească un nou prag, acela de 9°C.

Așadar, într-o perioadă de peste 100 de ani, temperaturile au crescut cu peste 1.2°C, creșteri
provocate de o industrie globală în expansiune, de o creștere a numarului de persoane la nivel
mondial, defrisări masive, creșteri ale numărului de vehicule la nivel mondial și a poluării generată
de toți acești factori antropici.

5
 Figura 5 – Temperaturile maxime în intervalul 1901 - 2010

Figura 6 – Temperaturile medii în intervalul 1901 - 2010

Bazinele hidrografice cu cea mai mare și cea mai mică creștere a temperaturilor

Folosindu-se același flux de lucru, utilizând datele GIS: rasterele ce reprezintă

temperaturile și vectorii ce reprezintă bazinele hidrografice la nivel global, instrumentele analitice
din aplicația SAGA GIS a permis obținerea informațiilor statistice cu privire la primele 5 bazine
hidrografice cu cea mai mare creștere a temperaturilor, primele 5 bazine hidrografice cu cea mai
mică creștere, dar și primele 5 bazine cu cele mai mari scăderi ale temperaturilor.
Au fost folosite aceleași metode de calcul ca pentru precipitații.
6
Cele mai mari scăderi al temperaturii
Metoda I:

1. Patia (America de Sud) : -0.23 °C

2. Tafna (Africa) : -0.06°C
3. Tsiribihina (Africa) : 0.01°C
4. Mano-Morro (Africa) : 0.03
5. Moa (Africa) : 0.03°C
Metoda II:

1. Patia (America de Sud) : -0.22°C

2. Bio Bio (America de Sud) : -0.01°C
3. Atrato (America de Sud) : 0.04°C
4. Fly (Asia) : 0.06°C
5. Barima (America de Sud) : 0.06°C

Cele mai mari creșteri ale temperaturii

Metoda I:

1. Ebro (Europa) : 2.17°C

2. Medjerda (Africa) : 2.16°C
3. Yukon (America de Nord) : 1.97°C
4. Kuskokwin (America de Nord) : 1.93°C
5. Yaqui (America de Nord) : 1.92°C
Metoda II:

1. Kolyma (Asia) : 1.32°C

2. Don (Europa) : 1.31°C
3. Indigirka (Asia) : 1.29°C
4. Nile (Africa) : 1.25°C
5. Volga (Europa) : 1.21°C

Cele mai mici creșteri ale temperaturii

Metoda I:

1. Tsiribihina (Africa) : 0.01°C

2. Mano-Morro (Africa) : 0.03°C
3. Moa (Africa) : 0.03°C
4. Lofa (Africa) : 0.05°C
5. Sepik (Asia) : 0.05°C
Metoda II:

1. Atrato (America de Sud) : 0.04°C

7
 2. Fly (Asia) : 0.06°C
3. Barima (America de Sud) : 0.06°C
4. Gallegos-Chico (America de Sud) : 0.06°C
5. Alabama (America de Nord) : 0.07°C

Corelația între temperatură și precipitații la nivel global

În perioada analizată, conform reprezentarilor grafice, temperaturile și precipitațiile au avut o

evoluție aproape similară, trenduri în creștere, dar și scăderi în perioade ale jumătății secolului al
XX-lea; conform hărții ce prezintă diferențele înregistrate în perioada 1901 – 2010 se pot observa
similitudini între precipitații și temperaturi, însă la nivel local (Fig. 7) :

 Creșteri ale temperaturilor și precipitațiilor în regiunea de est a Rusiei (la nord de Japonia)
 Creșteri ale temperaturilor și precipitațiilor în partea de est a Canadei
 Creșteri al temperaturilor și precipitațiilor în Europa de Centrală și de Vest (Germania,
Franta, Spania)
 În nordul Australiei precipitațiile au înregistrat creșteri, însă temperaturile au scăzut
 În China, Mongolia, Kazakhstan temperaturile au crescut, însă precipitațiile au înregistrat
scăderi
 În nordul Africii (Libia, Tunisia) temperaturile au crescut însă valorile precipitațiilor au
fost negative
 În Amazon se observă cele mai creșteri ale precipitațiilor, însă predominant scăderi ale
temperaturilor
 În estul Ucrainei se observă mici asemănări între temperatură și precipitații, cu creșteri
ușoare
 Se observă faptul că în țările cu un grad ridicat de industrializare au crescut și temperaturile
 Se poate observa faptul că, la nivel global, temperaturile au înregistrat creșteri în zonele
costiere

Deși evoluția precipitațiilor și a temperaturilor pe perioada 1901 – 2010 a fost în creștere, local
există țări sau chiar regiuni unde relația acestora este invers proporțională; schimbările climatice
care au loc vor accentua aceste diferențe și vor produce schimbări majore; se vor accentua
condițiile meteorologice în regiunile ploioase sau cu temperaturi ridicate, însă vor exista și situații
când în regiunile secetoase va ploua sau scăderi de temperatură în zonele călduroase.

Cauzele modificărilor de temperatură și precipitații

Principala cauză a modificărilor climatice o reprezintă poluarea globală manifestată sub

toate formele, de la neglijențele umane până la principalele industrii poluante.

Recent, la conferința COP21 de la Paris, s-a ajuns la un acord privind schimbările climatice,
+2°C, limita ce nu va trebui depășită.

8
Figura 7 – Diferențe între precipitații și temperatură în perioada 1901 - 2010

9
Indicatori morfometrici pentru bazinul Timiș

Bazinul hidrografic Timiș (Fig. 8) este localizat în cadrul Carpaților Orientali, Carpații Curburi;
mai exact se află delimitat de Masivul Postăvaru în Vest și Masivul Piatra Mare către Est.
Principalul râu este râul Timiș care se întinde pe o lungime de 33.01 km. Bazinul se întinde pe un
areal de 105.28 km² (10528 Ha) și are un perimetru de aproximativ 70 km. Râul Timiș este un râu
de ordinul IV, acesta având în cadrul bazinul hidrografic mai mulți afluenți de ordinul VII și X cu
o lungime de sub 1.5 km fiecare.

Figura 8 – Localizarea geografică a bazinul hidrografic Timiș

10
Altimetria bazinului hidrografic Timiș

Bazinul hidrografic Timiș se întinde pe unități de relief cu altitudini diverse (Fig. 9): în nord se
intersectează cu Depresiunea Țara Bârsei și Depresiunea Prejmer la altitudini de sub 550 m până
la aproximativ 750 m; de asemenea, intersectează și Municipiul Brașov. În partea centrală a
acestuia, este flancat de cele două Masive, Postăvaru și Piatra Mare, iar în zona aceasta se regăsesc
cele mai mari altitudini, de la 900 m până la 1830. În partea sudică bazinul se intersectează cu
Depresiunea Timișului, iar altitudinile sunt ceva mai reduse: între 750 și 1200 m.

Figura 9 – Altimetria bazinului hidrografic Timiș

11
Declivitatea bazinului hidrografic Timiș

Declivitatea bazinului hidrografic Timiș (Fig. 10) se află în strânsă legătura cu hipsometria
acestuia, astfel observăm câ în regiunea nordică, acolo unde se regăsesc cele mai scăzute altitudini,
se află și cele mai mici pante: între 0°(zone plate) și 3°. Declivitate ridicată, între 5 si 63° se află
în zona centrală a bazinului, la altitudinile cele mai înalte, de-o parte și de alta a râului Timiș. În
regiunea sudică declivitatea scade undeva până la maxim 20° întrucât s-a făcut trecerea de la zona
montană la cea de depresiune.

Figura 10 – Declivitatea în bazinul hidrografic Timiș

12
Orientarea versanților în bazinul hidrografic Timiș

Configurația orografică a bazinului hidrografic Timiș (Fig. 11) este redată în primul rând de cele
două masive, astfel se observă culmi principale pe direcția NE-SV. Se remarcă suprafete
semiînsorite (SE și V) ce caracterizează versanții văilor vestice și estice ale bazinului. Ținând
seama de principalele direcții de expoziție se disting următoarele categorii de suprafețe înclinate:
însorite (S și SV), semiînsorite (SE și V), semiumbrite (E și NV) și umbrite (N și NE)

Figura 10 – Declivitatea bazinului hidrografic Timiș

Figura 11 – Expoziția versanților în bazinul hidrografic Timiș

13
Energia de relief a bazinului hidrografic Timiș

Energia de relief a bazinului hidrografic Timiș (Fig. 12) prezintă valori cuprinse între 0 m în nordul
bazinului, în zonele depresiunii Țara Bârsei și Prejmer și peste 700 m în zonele de creste a celor
două masive. În zonele de tranzit, însemnând drumul european E60, energia de relief este ceva
mai scăzută, între 70 și 400 m.

Figura 12 – Energia de relief a bazinului hidrografic Timiș

14
Curbura în plan a bazinului hidrografic Timiș

Valorile curburii în plan (Fig. 13) sunt curpinse între -1 și 0.7. Acestea indică fie scurgerea
convergentă, fie cea divergentă. Se poate observa cum văile sunt dispuse predominant în zonele
unde curbura în plan are valoare negativă, acest aspect însemnând ca scurgerea este una divergentă.

Figura 13 – Curbura în plan a bazinului hidrografic Timiș

15
Curbura în profil a bazinului hidrografic Timiș

Valorile curburii în profil (Fig. 14) sunt cuprinse între -0.03 și 0.02. Acestea indică tipul versanților
din bazinul analizat. Se poate observa că în zonele văilor (zone traversate de rețelele hidrografice)
valorile sunt negative astfel versanții sunt convecși.

Figura 14 – Curbura în profil a bazinului hidrografic Timiș

16
Curbura transversală în bazinul hidrografic Timiș

Valorile curburii transversale (Fig. 15) sunt cuprinse între -0.02 și 0.02. Observam ca valorile
pozitve sunt asociate cu un plan concav și astfel o scurgere convergentă, iar valorile negative arată
un plan convex, deci astfel o scurgere divergentă

Figura 15 – Curbura transversală în bazinul hidrografic Timiș

17
Indicele de convergență a bazinului hidrografic Timiș

Indicele de convergență (Fig. 16) are rolul de a evidenția interfluviile și văile din zona analizată;
analiza este asemanatoare curburii în plan sau în profil, însă rezultatele sunt mult mai line. Valorile
negative reprezintă condițiile de scurgere divergentă, cele pozitive condiții de scurgere
convergentă. Valorile apropiate de -100 reprezintă văile de scurgere a rețelei hidrografice iari cele
apropiate de +100 reprezintă vârfuri sau creste montante; zonele cu valorile apropiate de 0
reprezintă zone plane.

Figura 16 – Indicele de convergentă a bazinului hidrografic Timiș

18
Acumularea scurgerii în bazinul hidrografic Timiș

Acumularea scurgerii în bazinul Timiș (Fig. 17) evidențiază celulele în care se concentrează
scurgerea hidrografică; se poate observa cum rezultatul este rețeaua hidrografică din bazinul
analizat, în prim plan ieșind râul Timiș.

Figura 17 – Acumularea scurgerii în bazinul hidrografic Timiș

19
LS Factor în bazinul hidrografic Timiș

LS Factor (Fig. 18) reprezintă analiza ce evidențiază riscul de eroziune a solului, astfel valorile
ridicate reprezintă zonele în care riscul de eroziune a solului este mare, cu pante și lungimi de
versanți ridicate, iar valorile scăzute reprezintă zonele cu un risc scăzut de eroziune a solului, cu
pante mici sau chiar deloc. Se observă ca riscut ridicat se regăsește în zonele montane, în centrul
bazinului, unde și altitudinile sunt mai mari. În zonele de nord în special, și pe alocui în sud, unde
sunt zone depresionare, riscul la eroziune este scăzut.

Figura 18 – LS Factor în bazinul hidrografic Timiș

20
Potențialul de infilitrare a apei în bazinul Timiș

Harta potențialului de infiltrare a apei (Fig. 19) indică sectoarele de saturare corespunzătoare
scurgerii convergente și marcate printr-o pantă redusă. Se poate observa că zonele cu potențial
mare de inflitrare a apei sunt reprezentate în primul rând de văile traversate de rețeaua hidrografică,
în zona montană, iar în zonele depresionare, zonele cu potențial ridicat nu urmăresc un tipar
reprezentat de o formă de relief, ci se regăsesc în zonele denivelate ale terenului, zone în care apa
s-ar putea acumula și ar putea favoriza procesul de infiltrare.

Figura 19 – Potențialul de infiltrare a apei în bazinul hidrografic Timiș

21
Adâncimea văilor în bazinul hidrografic Timiș

Harta adâncimii văilor (Fig. 20) reprezintă destul de clar configurația reliefului: văi, interfluvii
și zone plane. Astfel, zonele în care valorile sunt sub maxim 100 metri sunt reprezentate de
interfluvii, clumi montane și creste, iar zonele unde valorile sunt mai mari de 300 m reprezintă
văile rețelei hidrografice. În zona centrală a bazinului se regăsesc valori predominant scăzute pe
partea estică și vestică datorita prezenței masivelor Postăvaru și Piatra Mare, doar porțiunea
centrala traversată de râul Timiș deține valori mai ridicate, până la aproximativ 500 m. În partea
de nord a bazinului, valorile sunt ridicate întrucât diferența de nivel între zona depresionară și
zonele montane este de peste 1300 metri.

Figura 20 – Adâncimea văilor bazinului hidrografic Timiș

22
Indicele capacității de transport în bazinul hidrografic Timiș

Harta capacității de transport (Fig. 21) reprezintă produsul dintre suprafața bazinului și pantă.
Pentru sectoarele cu valori negative pe harta Curburii în Profil și cu valori pozitive pe harta
Curburii în Plan, se vor manifesta procese de eroziune intensă. Opus, se vor identifica sectoarele
de acumulare a sedimentelor erodate. Importanța acestui indice rezidă din identificarea în profil
longitudinal de vale a sectoarelor de transport intens al materialului erodat și a sectoarelor de
acumulare a acestora. Astfel, zonele cu valori reduse (sub 10 – 12) reprezintă zonele de acumulare
a sedimentelor erodate, iar zonele cu valori mai mari de 12 sunt zonele aferente rețelei hidrografice,
zone cu o capacitate mare de transport și implicit de eroziune. Eroziune și transport mare se
observa în partea centrală a bazinului, în zonele montante cu pantă mare, iar acumulare și transport
redus în partea nordică în zonele plane de depresiune.

Figura 21 – Capacitatea de transport a bazinului hidrografic Timiș

23
Bibliografie

1. David L. Verbyla, Practical GIS Analysis, CR Press, 2003

https://books.google.ro/books?id=JId4D51bmMC&printsec=frontcover&dq=gis&hl=ro&
sa=X&redir_esc=y#v=onepage&q=gis&f=false

2. David R. Maidment, Arc Hydro : GIS for Water Resources, Volume 1, ESRI, 2002 -
https://books.google.ro/books?id=07vH7Sf0v6MC&dq=gis&hl=ro&source=gbs_navlink
s_s

3. Gretchen N. Peterson, GIS Cartopgrahy : A Guide to Effective Map Design, CRC Press,
2009
https://books.google.ro/books?id=EE0UiAN8gO4C&printsec=frontcover&dq=gis&hl=ro
&sa=X&redir_esc=y#v=onepage&q=gis&f=false

4. John G. Lyon, Jack McCarthy, Wetland and Environmental Applications of GIS, CRC
Press, 1995
https://books.google.ro/books?id=FLuHOd0yA7UC&printsec=frontcover&dq=gis&hl=r
o&sa=X&redir_esc=y#v=onepage&q=gis&f=false
5. John G. Lyon, GIS for Water Resource and Watershed Management, CRC Press, 2003 -
https://books.google.ro/books?id=olV5zlBdXrIC&printsec=frontcover&dq=gis&hl=ro&s
a=X&redir_esc=y#v=onepage&q=gis&f=false

6. Knut Grinderud, Haakon Rasmussen, Steinar Nilsen, GIS : The Geographic Language of
Our Age, Tapic Academic Press,2009
https://books.google.ro/books?id=1ou5Ze5A7ZYC&printsec=frontcover&dq=gis&hl=ro
&sa=X&redir_esc=y#v=onepage&q=gis&f=false
7. Yangbo Chen, GIS and Remote Sensing in Hydrology, Water Resources and Environment,
IAHS, 2004
https://books.google.ro/books?id=cIr4LVkd-
CMC&pg=PA23&dq=gis&hl=ro&sa=X&redir_esc=y#v=onepage&q=gis&f=false

8. http://www.geo-spatial.org/articole/observaii-asupra-indicatorilor-morfometrici-
determinai-pe-baza-mnat

9. http://geomorphometry.org/

10. http://gis4geomorphology.com/

11. http://www.geog.ucsb.edu/~kclarke/AACC/Chapter13.pdf

24