Pentru cã în arheologie fondurile vin cu târâita

Descoperire spectaculoasã la Sultana, „sponsorizatã" cu gãleti de rosii si saci de cartofi

Adevarul, Marti 11 august 2003

„O asemenea descoperire i se poate întâmpla unui arheolog o datã în viatã sau

niciodatã", ne-a declarat Radian Andreescu, seful santierului Sultana, din judetul Cãlãrasi.
Este vorba despre descoperirea, la sfârsitul sãptãmânii trecute, a unei locuinte neolitice, cu o
vechime de peste 6000 de ani, apartinând Culturii Gumelnita. Casa, din chirpici, cu douã
camere, a fost incendiatã si a pãstrat sub dãrâmãturi un întreg tezaur de obiecte din ceramicã
(peste 50 de vase întregi sau întregibile). Cantitatea de ceramicã este uluitoare, dar, dupã cum
ne-a declarat Radian Andreescu, si calitatea este una cu totul specialã. Pe lângã vasele folosite
în viata cotidianã, au mai fost gãsite seminte, vase care nu au un rol functional, fiind lipsite de
fund, si astfel se presupune cã ar fi avut fie o functionalitate esteticã, fie una culticã. A fost
scos la suprafatã si un schelet (numele de cod dat de arheologi - Miticã), nu din perioada
neoliticã, ci dintr-o perioadã ulterioarã, care stãtea cuminte pe marginea santierului, gata sã
fie cercetat sau cãlcat în picioare (fapt pe care era aproape sã-1 sãvârsesc). Din pãcate, încã
nu s-a realizat o mare dorintã a arheologilor, aceea de a descoperi o necropolã neoliticã în
împrejurimi.
Santierul arheologic de la Sultana are o istorie de 80 de ani, în 1923 facându-se aici
primele sãpãturi, de cãtre Ion Andriesescu si Vladimir Dumitrescu. în prezent, Sultana face
parte din proiectul: „începuturile civilizatiei europene -Neoliticul la Dunãrea de Jos", care are
drept scop descifrarea epocii neolitice. Proiectul se desfãsoarã în siturile neolitice din
Prahova (Valea Teleajenului), Cãlãrasi (Valea Mostistei, din care face parte si Sultana) si
Valea Teleormanului.
La Sultana, sãpãturile au început acum cinci sãptãmâni si abia de douã sãptãmâni au
apãrut fragmentele care i-au condus pe arheologi spre descoperirea de acum câteva zile. „Din
nefericire, descoperirile din perioda neoliticã nu sunt atât de impresionante, din punct de
vedere arhitectural, nefiind vorba de constructii monumentale, în cazul acestei culturi, totul se
aflã în ceea ce gãsesti în pãmânt. Flecare bucatã trebuie luatã la mânã, trebuie cercetatã, toate
fragmentele, fie ele de vase sau de oase, trebuie strânse cu atentie, pentru cã informatiile
despre aceastã civilizatie stau tocmai în aceste fragmente", în urma sãpãturilor, rãmân
obiectele descoperite, care urmeazã sã fie cercetate si apoi expuse în muzee.
Descoperirea de la Sultana este importantã atât prin valoarea ei arheologicã, cât si prin
faptul cã s-a întâmplat în România, dacã ar fi sã judecãm dupã fondurile pe care Ministerul
Culturii si Cultelor le alocã pentru astfel de cercetãri. Cum „portia" de bani alocatã de
minister mai mult înfurie decât sã multumeascã, fondurile venite din exterior sunt binevenite,
un exemplu fiind finantarea de 20.000 de lire sterline pe care Academia Britanicã le-a acordat
pentru santierul de pe Valea Teleormanului. In rest, putinul de la minister vine „cârpit" cu
bani de la consiliile judetene, de la muzeele care se aflã în regiune (pentru Sultana au venit
bani si de la Muzeul Dunãrii de Jos) si chiar de la primãriile locale (primãria din Mãnãstirea,
comuna de care apartine satul Sultana, de exemplu, îi aprovizioneazã pe studentii care fac
sãpãturi de câte ori este nevoie, fie cu un sac de cartofi, fie cu o gãleatã de rosii, fie cu peste,
dupã posibilitãti). Mai sunt si alte cazuri, însã, în care, în unele sate, unde se aflã situri
neolitice, sãtenii trec peste locuri ce nu au fost încã cercetate cu plugul, fãrã ca cineva sã se
scandalizeze.
Obiectele de la Sultana vor fi expuse în Muzeul Dunãrii de Jos din Calarasi,iar echipa
de arheologi, din care fac parte Radian Andreescu, Cãtãlin Lazãr si Pavel Mira, sperã ca
aceastã descoperire sã fie începutul unei mai bune mediatizãri si valorificãri a Culturii
Gumelnita, ale cãrei urme se întâlnesc în Nordul Greciei, în Bulgaria si în tara noastrã si care,
alãturi de Cultura Cucuteni, încadreazã un interval temporal despre care încã nu se stiu prea
multe.

Florena DOBRESCU