Solutie impotriva saraciei in Mehedinti:

Goana dupa aurul dacilor

Adevarul, 7 august 2003

In zona podisului Mehedinti a reizbucnit o boala veche: scormonitul dupa comori.

Pustime abia iesita din pubertate, batrani care trag spre suta, venetici veniti de aiurea
rascolesc, cu convingere, pe sub bolovani, cauta semne si sapa prin pesteri. Unii vaneaza
galbenii Obrenovicilor ascunsi, cica, in Valea Parului, altii umbla dupa aurul din Valea
Turcului, din Ogasul Sec sau din Varful lui Stan, pe unde-si avea salasul o capetenie de
haiduci. Daca esti strain de locuri si zabovesti mai mult prin Izverna, Cerna-Varf sau
Nadanova, oameni, prietenosi, de altfel, te iau imediat la ochi, si se intereseaza discret
daca ai la tine "aparat" - detector de metale. Speologii care fac explorari prin pesterile din
zona sau rarii turisti sunt si ei banuiti, automat, ca fac parte din tagma cautatorilor.
Contrabanda la granita cu Imperiul si odoare din Sarmizegetusa Povestile care circula,
despre galetuse cu galbeni, pepite ascunse in piei de vita sau vistierii pazite de serpi de
aur au o explicatie. Fosta regiune de granita cu Imperiul austro-ungar, zona a fost calcata
de contrabandisti, de aventurieri, de militari, de hoti. Comorile cautate ar fi ba aur sarbesc
sau turcesc, ba capturi haiducesti.
In Topolnita, oameni in toata firea sunt convinsi ca acolo a fost ingropat aurul dacilor;
gospodarii au calculat ca odoarele din metal galben evacuate de la Sarmizegetusa (!),
incarcate in sapte care, nu puteau fi ascunse decat in grotele dimprejurul comunei.
Interesant e ca boala scormonitului face ravagii atat printre localnici, cat si printre
banatenii din judetul vecin. "astia vin si cu planuri, si cu echipament", spunea un
pamantean cu naduf. Agitatia veneticilor nu face decat sa starneasca imaginatia oamenilor
locului. Psihoza e alimentata si de zvonurile despre nu stiu cine, care s-ar fi impiedicat in
curte si a dat de doi pumni de monede, sau despre nu stiu care, imbogatit peste noapte -
de unde, daca nu din vreun tezaur ascuns.
Gheorghe Grigore, viceprimarul din Izverna, nu crede o iota din toate vorbele. Viseaza
la fonduri SAPARD ca sa puna la punct drumurile prafoase, face planuri pentru o
eventuala dezvoltare agroturistica a celor 8 sate apartinatoare de comuna. Populatia e
saraca; disponibilizatii de la mina din Ponoare, sau cei care lucrau in Baia de Arama se
descurca greu cu ce au prin gospodarie. Nu ar strica nitel turism: apa e buna, peisajele
sunt pitoresti - mai e nevoie doar de bani. Vistierii pazite de serpi de aur "La Rusti, sus, in
munte, e o vistierie cu bani", spune Aurel Netedu, veteran de razboi din Cerna-Varf.
"Pestera se deschide doar de Anul Nou. Odata l-a prins pe unul de haina: inauntru era un
sarpe de aur galben care pazea banii", relateaza batranul de 80 de ani povestea pe care a
auzit-o de la tatal lui. Tot la Rusti, continua batranul, noua insi au ascuns noua piei de
bivol cu aur, zidite la poalele peretelui stancos. "Daca vreti sa va pricopsiti, duce-ti-ma
acolo, i-a zis un mos lui tata-meu. Tata nu l-a dus, i-a fost frica. Dupa aia am fost cu el sa
imi arate locul, dar nu se mai cunosteau semnele". Veteranul a mai auzit de o grota "cu 12
camere" la Varfu Inalt, langa un iezer, unde se ascundeau haiducii. Borgei P. Ion, 70 de
ani, din Izverna, ne priveste lung cand il intrebam de comori. Ne relateaza patania unuia,
care s-ar fi pricopsit cu trei pere de aur. Si intamplarea cu Vasile al lu' Cutare, care s-a
facut om dupa ce a dat peste o caldarusa cu bani si un cantar. "Cantarul l-am vazut si eu",
intareste batranul.
 Cele mai multe istorii despre o comoara fabuloasa sunt legate de pestera Valea Parului,
de langa Cerna-Varf. Vanatoarea de galbeni ar fi inceput acolo de pe vremea regelui Carol
al II-lea, a continuat pe vremea lui Ceausescu si a reizbucnit intensiv in prezent.
Constantin Craciun - nea' Dinica, cum ii spun cunoscutii - nu pierde nici un prilej sa sape
in si pe langa pestera. Mai sunt si altii ca el. "Era unul in sat, un copil - acum o fi la lucru,
pe la sarbi - care la 32 de ani avea la activ 60 de gropi. De-alea, de 2 metri adancime",
povesteste Constantin Badescu. Fiu de profesoara de limba romana, Badescu stie toate
povestile cu comori care circula in zona. Ca sa se distreze, face pe ghidul pentru cei care
vor sa sape dupa aur. Comoara Obrenovicilor - cautata de armata In Valea Parului ar fi
ascunsi galbenii unora din familia Obrenovicilor - dinastia de cneji si regi ai Serbiei.
Banii, rezultati in urma exploatarii mosiei acestora, luasera calea Bucurestilor, sub o
escorta armata si sub supravegherea unui mester italian. Din varii motive - aici, relatarile
difera - banii ar fi fost ingropati in pestera cu pricina, iar soldatii din escorta, otraviti. Se
spune ca trupurile celor ucisi au fost gasite de sateni, care i-au ingropat crestineste in
locul denumit "La morminti". Povestea cu Valea Parului o stiu toti oamenii din zona. Cica
exista si un pergament la Academia Romana, despre toata tarasenia. Cert e ca locul a
fascinat si fascineaza o multime de aventurieri. "Prin anii '40, s-a infatisat in Cerna-Varf
un anume Robescu, inginer din Bucuresti, care a locuit un an de zile in casa bunicului
meu", povesteste Badescu. "Cu doi ani inainte sa ia comunistii puterea, a mai venit unul,
Frenda, de origine germana. Si el tot in Valea Parului a facut sapaturi, si intr-o buna zi a
plecat in tromba. Dupa un an, bunicul meu a inceput sa primeasca cutiute din lemn de
brad cu tot felul de branzeturi - neamtul isi deschisese fabrica de produse lactate. O fi
gasit el ceva in pestera...". ]
Lucrurile s-au mai linistit pana prin anii '80, cand un oarecare Petre Bacanu, din
Severin, a venit sa sape in Valea Parului insotit de armata. Satenii isi aduc bine aminte:
soldatii au scormonit vreo doua saptamani, apoi au plecat. "Se zice ca atunci a trecut pe-
aici si Ilie Ceausescu, da' eu nu cred", spune Badescu. Coincidenta sau nu, tot pe la
inceputul anilor '80, Institutul de Speologie din Bucuresti a fost insarcinat, din initiativa,
zice-se, a primului secretar de Mehedinti, sa intocmeasca o situatie a pesterilor din zona.
"Nu mergem diseara sa facem o groapa?" Dupa '89, goana dupa aur a reinceput mai abitir.
Harti, detectoare de metale, chiar si victime cazute "la datorie" - nimic nu lipseste din
tablou. "Pe la mine pe la poarta trec toate afacerile", rade Badescu. "Multi vin sa ma ia
ghid, sa le arat locurile. Ma duc, ca ma amuza". Barbatul spune ca unul, Ionita Zoican,
dintr-un sat vecin, il bate la cap de ani de zile sa vina cu un detector si sa caute impreuna
in apele unui helesteu. "Zoican a fost ginerele unui hot de cai, unul Raducanu. Cica in
helesteul ala, soacra-sa a ingropat o galetusa cu bani si a aruncat un pistol, ca sa stie
locul. Zoican are 80 de ani, dar tot sapa, sa gaseasca pistolul - ca, daca da de pistol, da si
de comoara". Badescu adauga insa ca nu numai cei in etate umbla dupa galbeni: "Ma mai
trezesc cu cate un copil de 17 ani la poarta, sa ma-ntrebe: "Nu mergem diseara sa facem o
groapa?".