CONVINGEREA PRIN DETAȘARE / DISTANȚARE

II.1.

ETOSUL IMPERSONALITĂȚII:

a) Stoicismul

Etica stoică la Horațiu (65-8 îHr)

Clasicismul poetic și renașterea tradiției stoice: Andreas Gryphius (1616-1664) în Germania,

Nicolas Boileau (1636-1711) în Franța, Alexander Pope (1688-1744) în Anglia

Grigore Alexandrescu – Anul 1840

Eminescu și etica stoică – Glossă

b) Literatura autoreflexivă ca impersonalizare

Modernitatea : poezia de la „obiectivare” la „obiect”

Ortega y Gasset (1883-1955), La deshumanización del arte (1925), Dezumanizarea artei,

traducere din limba spaniolă de Sorin Mărculescu, Humanitas, 2000

Nichita Stănescu (1933-1983), „Poetul ca și soldatul” în Belgradul în cinci prieteni, Cluj: Dacia,
1972

„Poetul e ca și soldatul

nu are viață personală”

Auto-referențialitatea în proză: noul roman francez

Alain Robbe-Grillet, În labirint (1959), traducere de Dumitru Țepeneag, Editura pentru literature
universal, 1968

Alain Robbe-Grillet, Pentru un nou roman (1963), traducere de Vasi Ciubotariu, Cluj: Tact, 2007

c) Absurdul și ataraxia stoică:

Samuel Beckett (1906-1989), Așteptându-l pe Godot (1953) traducere de Gellu Naum, București:
Univers, 1970

Eugen Ionescu (1909-1994), Lecția (1950), în Cîntăreața cheală. Lecția, Teatru vol. I, traducere
de Vlad Russo și Vlad Zografi, București: Humanitas, 2003

Fr. Dürrenmatt (1921-1990), Vizita bătrînei doamne (1956), traducere din germană de
H.R.Radian, Iași: Polirom, 2015

Max Frisch (1911-1991), Numele meu fie Gantenbein (1964), traducere din germană de Ondine-
Cristina Dăscălița, Iași: Polirom, 2003

d) Teoriile post-umanismului

Rosi Braidotti, Postumanul (2013), traducere de Ovidiu Anemțoaicei, Hecate, 2016

Post/h/um. Jurnal de studii (post)umaniste - http://posthum.ro/

II.2. ETOSUL IMPARȚIALITĂȚII

John Keats (1795-1821: Capacitatea negativă, negative capability (1817) - John Keats
(1899). The Complete Poetical Works and Letters of John Keats, Cambridge Edition. Houghton,
Mifflin and Company. p. 277.

John Bayley (1925-2015): dramatizarea romantică a pluralităţii perspectivelor. John Bayley, The
Romantic Survival (1953), Fascinația romantismului, traducere de Horia Florian Popescu,
București: Univers, 1982.

Max Weber (1864-1920) : Etica principiilor vs. etica responsabilităţii (a consecinţelor). Max
Weber, Omul de știință și omul politic (1919), traducere din limba germană de Ida Alexandrescu.
București: Humanitas, 2011.

Mihail Bahtin (1895-1975): Polifonia romanului, „heteroglosia”. M. Bahtin, Probleme de

literature și estetică (1975), traducere de Nic. Iliescu, București: Univers, 1982.

a) Tensiunea tragică/dramatică

Sofocle (497-405 î.Chr), Antigona (aprox. 441 î.Chr)

William Shakespeare (1564-1616), Timon din Atena (1605-1606)

Heinrich von Kleist (1777-1811), Michael Kohlhaas (1810)

Honoré de Balzac (1799-1850), Comedia umană

Gustave Flaubert (1821-1880), Doamna Bovary (1857)

F.M. Dostoievski (1821-1881), Demonii (1872)

Henrik Ibsen (1828-1906), Nora: O casă de păpuși (1879)

Anton Pavlovici Cehov (1860-1904), Livada cu vișini (1904)

Albert Camus (1913-1960), Cei drepți (1949)

 b) toleranţa comică:

Giobanni Boccaccio (1313-1375), Decameronul (1349-1351)

François Rabelais (1494-1553), Gargantua și Pantagruel (1532-1552)

Molière (1622-1673), Mizantropul (1666)

I.L. Caragiale (1852-1912), O scrisoare pierdută (1884)

Milan Kundera (n. 1929), Gluma (1965), traducere din limba cehă de Jean Grosu, București:
Univers, 1992

John Barth, The Sotweed Factor

Umberto Eco (1932-2016), Numele trandafirului (1980), traducere de Florin Chirițescu, Iași:
Polirom, 2004

c) „ciocnirea civilizațiilor”

Lessing, Nathan Înţeleptul

J.M. Coetzee, Ruşine

Amos Oz, Cutia neagră

Salman Rushdie, Versetele satanice

John Updike, Teroristul