Sunteți pe pagina 1din 4

Tehnici de redactare a rezumatului

Rezumatul
Este o lucrare scrisă în care se redă acţiunea unei opere epice sau dramatice, într-o
formă personală şi concisă. Rezumatul trebuie să transmită cititorului esenţialul dintr-o
creaţie. Practic rezumarea unei comunicări scrise sau orale constă în selectarea şi ierarhizarea
elementelor semnificative ale unui text preexistent şi prezentarea pe scurt a ideilor principale.
Elaborarea unui rezumat presupune asimilarea completă a textului, adică o primă lectură
globală (identificarea temei şi a problematicii textului literar/nonliterar) şi o a doua lectură
analitică (identificarea ideilor principale şi eliminarea detaliilor, a ideilor secundare). Faţă de
celelalte compuneri realizate de elevi, rezumatul necesită obiectivitate (folosirea persoanei a
III-a, detaşare, distanţare faţă de lucrarea în cauză şi prezentarea exclusivă a ideilor şi
concepţiilor autorului) şi eliminarea totală a afectivităţii.
Utilitatea redactării unor rezumate în şcoală se reflectă în asimilarea unor competenţe
de scriere şi lectură precum:
 Lectura eficientă a unor texte literare/nonliterare şi cunoaşterea conţinutului
 Reţinerea ideilor principale din paragrafe şi structurarea secvenţială a informaţiilor
 Redarea scrisă sau orală a conţinutului unui text într-o formă scurtă, nouă
 Formarea deprinderii de a redacta clar, precis şi succint conţinutul ideatic al textului
 Dezvoltarea deprinderii de a extrage esenţialul şi de a se exprima folosind un limbaj
propriu şi adecvat temei
 Transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă
 Dezvoltarea capacităţilor de selectare a informaţiei şi de organizare riguroasă a unui
text independent

Cerinţele de bază ale redactării unui rezumat sunt: relevarea esenţialului (se evită
reproducerea mecanică a unor citate sau fragmente), menţinerea informaţiilor (excluderea
exprimării propriei păreri), economia mijloacelor de expresie (reducerea textului-sursă la
jumătate, eliminarea ideilor secundare, evitarea exprimării eliptice, a notaţiei schematice, a
topicii afective) şi adaptarea la o nouă situaţie de comunicare (vocabular adecvat statutului
cititorului, fără arhaisme, regionalisme, figuri de stil, termeni populari, elemente de jargon şi
argou). Rezumatele se pot redacta în clasă, cu sprijinul profesorului ori individual, pot fi
scrise acasă sau pot fi prezentate pe calculator, în power point. Trebuie evitate trei elemente
de risc major1:
 Deformările de sens, cu atât mai grave cu cât vizează aspectele principale
 Ierarhizarea inadecvată a noţiunilor sau a tematicii…Trebuie să delimitaţi ceea ce este
important de ceea ce este auxiliar.
 Subiectivitatea: nu trebuie să vă faceţi cunoscute sentimentele; insistaţi doar pe
exactitatea actului intelectual.

În funcţie de tipul de text, fiecare compunere trebuie să respecte anumite exigenţe


metodologice. Fiecare cadru didactic îşi stabileşte cu meticulozitate strategiile de redactare.
Schemă de lucru pentru rezumarea unui text (după Marie-Josephe Gourmelin şi Jean-
Francois Guedon)- aplicată în 2 ore
I. Textul pentru studiu
 Contact rapid
 O primă lectură atentă
 Reperarea diverselor părţi (paragrafe)

II. Munca pregătitoare / Analiza textului


 Recitirea textului paragraf cu paragraf
 Sublinierea unor cuvinte-cheie
 Relevarea ideilor (fundamentale, principale, secundare, apoi enumerările şi exemplele)
 Marcarea articulaţiilor logice (teza, argumentele, exemplificările)

III. Faza intermediară / Primul plan de redactare


 Redactarea pe ciornă, într-o manieră foarte liberă; fiecare paragraf poate fi notat pe o
pagină distinctă

IV. Dubla verificare


 În raport cu textul de bază (Nu am uitat nimic important? Nu am adăugat şi deformat
nimic?)
 În raport cu textul rezumatului (Fondul este coerent şi uşor de înţeles? Forma este
clară?)

V. Ultima etapă a lucrului pe ciornă

1
Gilles Ferreol, Noel Flageul, Metode şi tehnici de exprimare scrisă şi orală, traducere de Ana Zăstroiu, Editura
Polirom, Iaşi, 2007, p.66
 Rectificarea numărului de cuvinte (reducerea sau adăugarea altor cuvinte)

VI. Recopierea pe curat / Recitirea lucrării


 Scrierea în caiet, fiind atenţi la aspectul lizibil al lucrării şi la aşezarea în pagină
 Citirea lucrării definitive de două ori pentru a corecta eventualele greşeli

Strategii de formare a capacităţilor de rezumare (după Alina Pamfil)


 Comprehensiunea textului şi stabilirea structurii textuale dominante
 Identificarea subiectului, a ideii principale şi a ideilor secundare

Tema se referă la conţinutul textului, la aspectul general la care se referă autorul în


operă. Subiectul poate fi identificat uşor răspunzând la întrebările: Despre ce este vorba în
text? Ce tratează lucrarea? Ideea principală este exprimată într-o propoziţie/frază prezentată
de către autor (într-un text nonficţional) şi de către narator (într-un text ficţional epic sau
dramatic): Care este cel mai important aspect/lucru prezentat de către autor/narator?
 Extragerea ideilor principale şi formularea lor

Înainte de a recunoaşte ideile principale şi de a le elimina pe cele secundare, se stabilesc


împreună cu elevii următoarele aspecte: tipul de text (literar, ştiinţific, publicistic, juridic-
administrativ), structura operei (narativă, argumentativă, expozitivă, dialogală) şi modul de
exprimare a ideii principale (explicit/implicit).
 Compunerea rezumatului (prin reformularea ideilor principale)

După ce toţi elevii au definitivat rezumatele, profesorul le oferă elevilor o fişă de


control în care vor răspunde cu DA sau NU la următoarele întrebări:
 Am recitit fragmentul cu atenţie cu scopul de a-l rezuma?
 În ce calitate scriu?
 Cui mă adresez?
 Nu am omis nicio idee semnificativă?
 Am exclus ideile secundare şi redundante?
 Am păstrat ordinea cronologică a ideilor?
 Am introdus păreri personale?
 Am redus textul la aproximativ un sfert?
 Am respectat normele ortografice, de punctuaţie şi de aşezare în pagină?
Într-o lecţie care este axată pe învăţarea unor tehnici de rezumare a unui text, o variantă
modernă pentru proiectarea lecţiilor şi a secvenţelor didactice este formulată de J. Giasson în
1991. Modelul ,,învăţării directe sau explicite” presupune efecturea următoarelor etape:
1. Descrierea strategiei ce urmează a fi învăţată
Se anunţă tema şi elevii răspund la întrebări precum: Ce înseamnă a rezuma? Puteţi să
îmi daţi sinonime pentru acest verb? De ce este nesesar să alcătuim un rezumat? La ce ne
foloseşte învăţarea acestei strategii? Ce anume rezumăm? În ce situaţii?
2. Învăţarea propriu-zisă a strategiei
Pe baza unui fragment foarte scurt, scris pe tablă sau pe fişele de lucru, profesorul le
demonstrează elevilor operaţiile (etapele) pe care le necesită rezumarea unui text. Pe urmă,
elevii aplică strategia învăţată pe alte texte, sub supravegherea dascălului.
3. Prezentarea posibilităților de valorificare a noilor cunoștințe
Discuţia finală cu clasa are în vedere importanţa strategiei de rezumare a unui text
cunoscut/la prima vedere şi contextele concrete în care tehnica învăţată poate fi aplicată.
Tema pentru acasă: Redactaţi rezumatul unei cărţi pe care aţi citit-o recent; elaboraţi
rezumatul unui film preferat, al unui articol din ziar sau publicat pe internet. (la alegere)

S-ar putea să vă placă și