Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Articol Popp Si Asociatii A XXIV A Conferinta Nationala AICPS Green Court Bucharest PDF
Articol Popp Si Asociatii A XXIV A Conferinta Nationala AICPS Green Court Bucharest PDF
Rezumat
Prezentul articol descrie soluțiile tehnice utilizate pentru realizarea structurii de rezistență a
imobilelor de birouri "GREEN COURT BUCHAREST", situat în Str. Gara Herăstrău nr. 4, sector
2, București. Pe verticală clădirea este compusă din trei subsoluri, parter și douăsprezece etaje,
ultimul etaj având funcționalitate tehnică, înălțimea totală supraterană fiind de aproximativ 54.15
metri. Proiectul de față a abordat soluții tehnologice și de proiectare de ultimă oră pentru țara
noastră printre care incintă realizată din perete mulat îngropat cu grosimea de 60 cm sprijinit printr-
un rând de ancore post-tensionate, implementarea sistemului de lucru BIM și al celui "Safety by
design", adoptarea unor produse emergente pe piața construcțiilor din România, cum ar fi
dispozitivele mecanice pentru asigurarea continuității armăturilor, dornuri speciale realizate din oțel
de înaltă rezistență inoxidabil specifice pentru preluarea tasărilor diferențiate dintre corpurile de
clădire, realizarea riglelor de cuplare metalice până la o înălțime de 2,5 m din tole cu grosimea de
40 mm etc.
Abstract
This article describes the technical solutions used for the structural design of "GREEN COURT
BUCHAREST" office building, located in Bucharest, 2nd District, Gara Herăstrău Street. In
elevation the building presents three basements, ground floor and thirteen stories, with a setback at
the top floor, reaching to a total height of approx. 54.15 meters. This project has approached
modern construction and design solutions for our country which are the enclosure realised from a
diaphragm wall of 60 cm thick supported by one row of post-tensioned gound anchors,
implementation of BIM work process and "Safety by design", adoption of emerging products on the
construction market in Romania, such as mechanical devices for reionforcement continuity, special
dowels made of high strength stainless steel to assume specific differential settlements of buildings,
coupling beams achieve a hight of 2.5 m of metalic sheet with thickness of 40mm, etc.
1)
– inginer diplomat la S.C. POPP & ASOCIAŢII SRL
2)
– doctor inginer diplomat la S.C. POPP & ASOCIAŢII SRL
3)
– inginer diplomat la S.C. POPP & ASOCIAŢII - INGINERIE GEOTEHNICĂ SRL
1. Introducere
Beneficiarul investiției de față este grupul Skanska, acesta fiind unul dintre cele mai mari
grupuri de dezvoltare de proiecte imobiliare și construcții din lume. Cu o vechime de peste 125 de
ani și aproximativ 57.000 de angajați în țări din Europa, Statele Unite și America Latină, a realizat
lucrări de anvergură printre care clădirile 30 St. Mary Axe (turnul Gherkin), turnul Walbrook și
Heron (unul dintre cele mai înalte din capitala britanică) din Londra, Marea Britanie, stadionul
MetLife NewJersey și WTC Transportation Hub Oculus New York din Statele Unite. În anul 2007 a
fost ales "Constructorul Verde" numărul 1 în Statele Unite. În anul 2011 a primit distincția de cea
mai verde companie din Marea Britanie în ciuda faptului că domeniul în care activează are un
impact major asupra mediului. O viziune oficială declarată de Skanska este cea a "celor 5 zerouri" :
proiecte cu zero pierderi, zero accidente de muncă, zero incidente asupra mediului, zero abateri
etice și zero defecte. În anul 2012 a fost clasificată a 9 a cea mai mare companie antreprenoare în
construcții la nivel mondial.
Pornind de la premisele amintite mai sus, grupul Skanska a început investițiile în România pe un
amplasament din nord-estul Bucureștiului, unde se află în curs de execuție un ansamblu de clădiri
de birouri, având ca regim de înălțime 3 Subsoluri, Parter și 11(12) etaje, cu o suprafață totală
desfășurată de cca. 95.000 m2, dintre care cca. 60.000 m2 în partea supraterană a clădirilor. Subsolul
se întinde pe aproape toată suprafața proprietății în timp ce cele trei corpuri supraterane de clădire
ocupă aproximativ 60% (conform indicatorilor urbanistici autorizați) din suprafața terenului.
Așa cum se întâmplă în mod curent la dezvoltările imobiliare de mari dimensiuni, s-a optat
pentru o abordare în faze a execuției, realizându-se mai întâi o incintă de pereți mulați
corespunzătoare primelor două corpuri supraterane, urmând ca ulterior să fie continuată incinta,
pentru realizarea subsolului celui de al treilea corp. La momentul întocmirii prezentului articol,
execuția primului corp era finalizată, la al doilea corp se definitiva structura subsolului și se începea
suprastructura, în timp ce execuția celui de al treilea corp urma să înceapă ulterior.
Dezvoltările imobiliare, fie ele clădiri de birouri, rezidențiale sau comerciale, implică, în special
în interiorul marilor aglomerări urbane, necesitatea realizării unui număr mare de subsoluri, deci a
unor excavații adânci. Cerințele de a proiecta soluții mai economice și mai practice pentru
susținerea excavațiilor conduc la necesitatea unei înțelegeri mai bune a comportamentului
sistemului de sprijinire.
Proiectul pentru această investiție a fost elaborat în perioada 2012-2014, execuția lucrărilor de
fundații speciale fiind realizată în perioada ianuarie 2013 – martie 2013, iar lucrările de execuție ale
structurii de rezistență au început din luna martie 2013 fiind încă în desfășurare. În momentul de
față structura de rezistență a clădirii A este finalizată în proporție de 100%, iar cele de instalații și
arhitectură fiind terminate în proporție de 60%.
Proiectul structurii de rezistență a avut la baza proiectul de arhitectură elaborat de către
ARCHITECT SERVICE, arh. Constantin CIUREA și arh. Simona CIUREA.
Proiectarea instalațiilor a fost asigurată de către M.C. GENERAL CONSTRUCT.
Beneficiarul imobilului este compania SC BETA PROPERTY DEVELOPMENT COMPANY
SRL.
Antreprenorul general și al lucrărilor pentru această investiție a fost SKANSKA
CONSTRUCTION.
Structura de rezistență a clădirii A a fost realizată de către OCTAGON CONTRACTING &
ENGINEERING, iar infrastructura clădirii B a fost executată de către DESA CONSTRUCTION.
Lucrările aferente fațadelor, tip perete cortină, au fost proiectate și executate de către
SKANSKA CZECH REPUBLIC.
2. Prezentarea generală
Proiectul este împărțit în trei faze de dezvoltare după cum urmează :
- Faza 1 - infrastructura clădirilor A și B și suprastructura clădirii A;
- Faza 2 - suprastructura clădirii B și infrastructura clădirii C;
- Faza 3 - suprastructura clădirii C;
Suprafața construită aferentă fazei 1 este de aproximativ 46950 m2, din care cca. 21642 m2 în
suprastructură și 25280 m2 în cadrul structurii subterane.
Suprafața construită aferentă fazei 2 este de aproximativ 20250 m2 fiind în suprastructură.
Suprafața construită aferentă fazei 3 este de aproximativ 27825 m2, din care cca. 17568 m2 în
suprastructură și 10257 m2 în cadrul structurii subterane.
În total investiția va cuprinde o suprafață construită de aproximativ 95025 m2.
Infrastructura se dezvoltă pe înălțimea a trei niveluri, cu o înălțime de nivel de 4.70 pentru
subsolul 1 și 2.95 pentru subsolul 2 și 3.
În ceea ce privește suprastructura, aceasta se dezvoltă pe înălțimea a treisprezece etaje, parter,
11 etaje și etajul tehnic.
Înălțimea de nivel a etajelor supraterane este de 5.05 m pentru parter și de 3.85 m pentru etajele
curente.
Modelarea construcției este avantajul principal al uneltelor de generare BIM actuale. În prezent,
principalul produs al acestei faze sunt planurile de detalii de execuție, dar acest aspect urmează să
se schimbe în viitor, pe măsură ce modelul clădirii va servi ca bază legală pentru documentația de
execuție.
Metodologia BIM permite investitorilor, consultanților și antreprenorilor să vizualizeze și să
înțeleagă evoluția proiectului și problemele de coordonare într-un mod ce nu era posibil înainte.
Desenele sunt extrase direct din BIM și sunt adnotate pentru a corespunde deferitelor cerințe
specifice. Producerea acestor documente nu este realizată independent de model, ci desenele sunt
efectiv conectate cu modelul. Astfel, dimensiunile elementelor, cotele și celelalte detalii reflectă
exact ceea ce este modelat. Potențialul de eroare sau omisiune este astfel foarte redus.
Când elementele de arhitectură, structură și instalații sunt reunite într-o singură interfață, echipa
de proiectare are posibilitatea de a inova mai eficient. Problemele ce obișnuiau să devină cunoscute
doar pe șantier pot fi acum rezolvate din timp în faza de proiectare, unde schimbările și
îmbunătățirile pot fi administrate mult mai economic.
Modelul structural joacă un rol central în tot acest proces. Cele mai eficiente ședințe de
coordonare și revizuire au loc atunci când modelele arhitecturale, structurale și de instalații sunt
disponibile pentru a fi combinate într-un singur model virtual.
La proiectele BIM, încărcare mare este în stadiile inițiale, cu majoritatea timpului de modelare
petrecută în fazele inițiale ale proiectului schematic și ale proiectului tehnic. În timpul fazelor de
întocmire a documentației de execuție și în timpul asistenței de șantier, fluxul de lucru se îngustează
și este relativ scăzut în termeni de modelare. Echipele sunt formate încă de la începutul procesului
de design și încep colaborarea mai devreme. Prin utilizarea tehnologiei BIM, echipele de proiectare
pot fi reduse. Pe măsură ce echipa alcătuiește modelul, tot mai multă informație devine disponibilă.
Cu BIM, nu se mai poate proiecta într-un mod superficial. Modelul va evidenția rapid echipei de
proiectare orice deficiență.
Odată cu sistemul BIM s-a dezvoltat și noul standard de interoperabilitate IFC (Industry
Foundation Class), acesta fiind o platformă neutră și nefiind controlată de unul sau mai mulți
furnizori. Este un format de fișier bazat pe obiecte cu un model de date dezvoltat de
"buildingSMART". Cu ajutorul acestor noi instrumente se pot descoperi și elimina multe erori de
proiectare.
Chiar dacă modul de lucru BIM este relativ nou introdus pe piața românească de construcții și
aplicabilitatea lui a întâlnit multe impedimente în proiectul de față, el deschide o nouă perspectivă a
proiectării structurilor. Ținând cont de dimensiunile și complexitatea proiectului, model de lucru
BIM a făcut posibilă eliminarea multor erori în fazele inițiale și a facilitat realizarea diferitelor
modificări venite din partea fiecărei specialități sau chiar a investitorului. În viitor se anunță lucrul
între specialități pe un server comun prin intermediul internetului ceea ce ar conduce la vizualizarea
în timp real a modificărilor și marcarea diferitelor revizii ale planurilor.
Conform Studiului Geotehnic, nivelului apei subterane se afla cu circa 3 m deasupra cotei
excavației.
Simbolurile utilizate pentru parametrii geotehnici au următoarele semnificaţii:
γ - greutatea volumică în stare naturală a pământului;
Φ’ - unghi de frecare interioară în stare drenată;
c’ - coeziune în stare drenată;
E50 - modulul secant pentru 50% din rezistență;
Eur - modulul de descărcare-reîncărcare;
γ0,7 - deformația pentru 0,7G0;
G0 - modulul de forfecare pentru eforturi mici.
Valorile modulilor de deformație indicate în Tabelul 1 sunt asociate nivelului de eforturi de
200 kPa.
Elementele de interfață au fost considerate rigide (factor unitar de reducere a rezistenței față de
cea a pământului) și s-au modelat prin intermediul relației Mohr-Coulomb, considerând valorile Φ =
Φ’, c = c’, E = Eur, ν = νur. Pentru peretele mulat, ancoraje și șpraițuri s-a considerat modelul de
comportare linear elastic.
5.2. Sistemul de sprijinire cu ancoraje de teren
O primă fază de proiectare a constat în identificarea soluției structurale optime, iar pentru
sistemul de sprijinire provizorie a peretelui îngropat a rezultat că utilizarea ancorajelor post-
tensionate dispuse pe un singur rând conduce la cea mai economică soluție, nu numai din punct de
vedere financiar, dar si din punct de vedere a timpului de execuție si a cursivității tehnologice.
Desigur că această soluție a fost posibilă și pentru faptul că au fost identificate soluții administrative
și juridice, dat fiind faptul că, în general, ancorajele depășesc limita de proprietate. Variabilitatea
stratificației amintită mai sus a condus la imposibilitatea adaptării ancorajelor cu lungimi și orientări
diferite, astfel încât bulbul să fie încastrat pe cât posibil într-un strat necoeziv cu capacitate portantă
sporită.
În prezent, în România, normativul NP 114-04 cuprinde proiectarea ancorajelor de teren (în curs
de revizuire cu scopul de a se alinia normelor europene), iar standardul european preluat ca standard
român SR EN 1537:2002 (de asemenea în curs de revizuire la nivel european) cuprinde cerințele de
execuție ale ancorajelor. Se intenționează ca încercarea ancorajelor în teren să fie acoperită de un
standard european complementar celui de execuție. Trebuie menționat că literatura internațională de
specialitate nu este prea generoasă pentru studiul ancorajelor de teren, că puținele referințe de bază
pe acest subiect au rămas la nivelul anilor 1970-1980 și că diferențele de practică dintre țările
europene fac foarte dificilă uniformizarea proiectării acestor tipuri de lucrări (de exemplu codurile
BS8081, DIN 4125, SIA V 191, TA95).
Pentru lucrarea de față, abordarea proiectului a constat în următoarele etape de proiectare și
execuție:
a. Predimensionarea sistemului de susținere în funcție de acțiunile care intervin în diferite
grupări de acțiuni, precum și pe baza caracteristicilor litologice, reieșite din Studiul
Geotehnic, printr-una dintre abordările de calcul din SR EN 1997-1:2004;
b. Proiectarea preliminară a ancorajelor de teren prin metoda prescriptivă indicată în
normativul românesc NP 114-04;
Calculele pe baza parametrilor geotehnici obținuți din prospectarea terenului de fundare în
faza de realizare a Studiului Geotehnic au condus la estimări ale capacității portante a
ancorajului cu valoare caracteristică de 940 kN, rezultând valoarea de calcul de 530 kN.
c. Dimensionare si proiectarea sistemului de susținere după cum a fost detaliat în capitolul
anterior;
d. Execuția primei faze a săpăturii, a ancorajelor de probă și încercarea acestora pentru
determinarea capacității proiectate. Încercările preliminare s-au realizat pentru 4 ancoraje
executate suplimentar, pe locații considerate reprezentative din punctul de vedere al
condițiilor de teren redate prin Studiul Geotehnic și din punctul de vedere al vecinătăților.
Ancorajele de probă au fost executate folosind aceeași tehnologie și procedură și având
aceeași înclinare ca ancorajele din lucrare. Încercările au fost realizate prin metoda 1 de
conform SR EN 1537:2002, fiind conduse până la rupere sau până la forța maximă de
1300 kN.
Ancorajele A39C și A45C au fost realizate pe zona care s-a vizat stabilizarea sporită a
excavației și a structurilor învecinate. Acestea au confirmat din nou capacitatea sporită a
ancorajelor din acea zonă.
S-a considerat că toate încercările de control au confirmat caracteristicile acceptabile la forța
de întindere de încercare și s-a continuat la tensionarea ancorajelor de serviciu.
g. Realizarea încercărilor de confirmare (la o forță cu 10% mai mare față de forța de blocare) a
capacității tuturor ancorajelor de serviciu, urmate de eventuale intervenții, corecții etc.
După încercare ancorajele s-au detensionat, după care s-au tensionat până la jumătate din
forța de blocare; aceiași pași au fost urmați și cu ancorajele învecinate, pentru evitarea
dezechilibrelor și concentrărilor de tensiuni; în final ancorele s-au blocat la forța proiectată;
h. Definitivarea excavației la cota proiectată;
i. Execuția sistemelor de rezemare definitivă (radier și planșeul peste subsolul 3);
j. Detensionarea ancorajelor și, eventual, extragerea toroanelor, conform cerințelor
proprietarilor care și-au dat acordul pentru execuția ancorajelor în terenurile lor.
Valorile maxime ale deplasării orizontale a pereților mulați se situează în jurul valorilor de
10 … 15 mm, mult mai reduse decât cele evaluate prin calcul de circa 30 … 35 mm.
Fig. 9: Diagramele de deplasare a peretelui mulat, rezultate din calcul și măsurate în inclinometre,
conform etapelor de măsurători efectuate
Datorită executării inclinometrelor cu lungime mai mare decât a pereților mulați, s-a putut
surprinde tendința de deplasare a bazei peretelui înspre interiorul incintei (cu circa 1-3 mm). În
cazul în care se execută măsurătorile față de baza peretelui considerată fixă, deplasările măsuate pot
avea alt ordin de mărime conducând la interpretări eronate. Se poate observa că deplasarea de la
baza peretelui este mai mare decât cea estimată prin calcul lucru ce arată o rotire mult mai mică
decât cea estimată.
Pe baza comparaţiei între valorile maxime privind umflarea bazei excavaţiei ale măsurătorilor în
tasometre (circa 30…40 mm) şi estimările calculate (aproximativ 15 mm) se poate concluziona că
rigiditatea terenului la decompresiune este exagerată ca valoare.
Fig. 10: Diagramele de deplasare verticală a terenului de fundare, rezultate din calcul și măsurate în
tasometre, conform etapelor de măsurători efectuate
De asemenea, s-a urmărit variația nivelului apei subterane atât în cele trei puțuri piezometrice
executate în exteriorul incintei, precum și în puțurile de epuizment din interior, după coborârea
nivelului apei în incintă și s-a concluzionat că incinta proiectată a îndeplinit rolul de incintă
„etanșă”.
Fig. 12 : Modelul de element finit pentru Fig. 13 : Modelul de element finit pentru ipoteza
ipoteza 1 de calcul a radierului 2 de calcul a radierului
Fig. 15 : Dispozitive speciale din oțel inoxidabil pentru preluarea forțelor tăietoare (sursa
internet)
Planşeele de subsoluri au fost dimensionate şi conformate atât pentru transmiterea eforturilor
din planul lor (efectul de şaibă), provenite atât din sarcinile orizontale (seism, vânt, împingerea
pământului asupra pereţilor de incintă din infrastructură, presiunea hidrostatică pe peretele de
incintă) cât şi din sarcinile verticale. Acestea din urmă provin din:
1. componenta verticală a sarcinii seismice;
2. încărcări permanente datorate greutăţii proprii a structurii dar şi a straturilor de finisaj
(trotuare locale, respectiv straturi alternante din pământ în zonele verzi şi din beton,
şape, dale de piatră şi tot ceea ce include zona pietonală din jurul clădirilor);
3. încărcări provenite din instalaţii;
4. încărcări locale din zonele de spaţii cu destinaţie tehnică, rezervoare, etc.;
5. încărcări utile în zonele de parcaje;
6. a fost considerată o sarcină excepţională datorate maşinii de pompieri, de 44 tone,
distribuite pe 3 osii (fiecare purtând aproximativ 14,7 tone).
Toate aceste valori reprezintă încărcări în faza de exploatare.
Controlul fisurării este o problemă importantă în special pentru plăcile de infrastructură.
Controlul fisurării se poate face cu armătură suplimentară dar această metodă nu asigură pe deplin
faptul că nu o să apară fisuri în plăcile de suprastructură, având în vedere că fenomenul de
contracție este foarte complex și foarte dificil de controlat. Un factor decisiv în evoluția
fenomenului de contracție este tipul de ciment utilizat. În acest moment, pe piața de ciment din
Romania există doar cimenturi compozite cu un procent important de adaosuri. Acest procent
important de adaosuri materiale conduce la utilizarea unei cantități mari de ciment în compoziția
betonului și amplifică fenomenul de contracție. Din acest punct de vedere, considerăm că este
necesar să stabilim rețetele de betoane împreună cu producătorii de betoane, pentru fiecare tip de
element în parte.
O alternativă la controlul fisurării folosind armături suplimentare, propunem o limită mai
relaxată privind dimensiunea deschiderii fisurilor. Deschiderea fisurilor pentru plăcile de
infrastructură, din încărcări și din contracții se va limita la 0.3mm. Fisurile mai mari de 0.3mm se
vor injecta iar la partea superioară a plăcilor de infrastructură se va aplica o hidroizolație și se va
proteja cu o membrană elastică care să asigure etanșarea infrastructurii.
În ceea ce privește pregătirea fazei 2 a proiectului, mai specific suprastructura clădirii B, stâlpii
s-au executat până la nivelul cotei zero în timp ce diafragmele de beton armat s-au turnat până la
intradosul planșeului peste Parter. Pentru toate elementele verticale ce se continuă în suprastructură
și au armătură cu diamentrul mai mare sau egal cu 25mm s-au lăsat mustăți prevăzute cu cuple
mecanice pentru realizarea continuității acestora. Acestea s-au protejate prin mijloace specifice.
Conform analizei modale efectuată rezultă că primul mod de translaţie este cel transversal şi
aportul masei este de aproximativ 67% cu o perioadă de 1.24s. Al doilea mod este translație în sens
longitudinal și concentrează 68% din masa structurii şi o perioadă de 1.00s. Modul 3 de vibrație
reprezintă torsiune, antrenează 68% din masa structurii și are perioada de 0.84s.
Din punct de vedere al rigidității laterale putem spune că avem de a face cu o structură rigidă, cu
o deplasare relativă de nivel corespunzătoare stării limită de serviciu de maxim 4.92‰ pentru
direcție longitudinală, respectiv 3.62‰ pentru direcția transversală. La starea limită ultimă valoarea
maximă a deplasării relative de nivel este de 1.31%, respectiv 1.29%.
Rigiditatea ridicată a structurii s-ar traduce prin costuri reduse a soluțiilor de prindere a fațadei
cortină.
8. Principalii coeficienți de consum pentru structura de rezistență a clădirii A
8.1. Infrastructură
Consum kg armătură / mc beton în radier = 117 kg/mc
Consum kg armătură / mc beton în pereți = 162 kg/mc
Consum kg armătură / mc beton în planșeu S2 și S3 = 110 kg/mc
Consum kg armătură / mc beton în planșeu S1 = 119 kg/mc
Consum TOTAL kg armătură / mc beton = 124 kg/mc
Consum TOTAL mc beton / mp suprafață construită = 1,00 mc/mp
8.2. Suprastructură
Consum kg armătură / mc beton în pereți = 149 kg/mc
Consum kg armătură / mc beton în planșee = 125 kg/mc
Consum TOTAL kg armătură / mc beton = 149 kg/mc
Consum TOTAL mc beton / mp suprafață construită = 0,40 mc/mp
9. Concluzii
Practica modernă de proiectare și execuție prevede necesitatea realizării încercărilor preliminare
în teren și monitorizarea structurală atât în faza de execuție, cât și în faza de exploatare. Riscurile
aferente acestor lucrări sunt reduse semnificativ prin monitorizarea atentă și corectă a structurilor
proiectate și a construcțiilor învecinate, permițând să se intervină din timp în cazul în care se
remarcă evoluții negative ale deplasărilor.
Pe baza rezultatelor testelor preliminare executate în teren – în cazul de față, testele pe
ancorajele de teren – lucrarea poate fi redimensionată. Însă, deoarece parte din sistemul de susținere
este deja executat în momentul realizării ancorajelor de probă, reproiectarea poate fi permisă cu
anumite limitări. Deci, se poate recomanda ca acest lucru să fie luat în considerare din fazele inițiale
de proiectare.
De obicei, rezultatele testelor sunt pozitive și eventualele corecții pot conduce la economisiri
(lungimea zonei de ancorare, distanța dintre ancorajele de teren – dacă este posibil, cantități de
materiale etc.). În cazul de față, fiind vorba de aproape 200 de ancoraje de teren, s-a redus cantitatea
de ciment injectată cu până la 0,3 tone și, probabil, câte o zi de reinjectare pentru fiecare ancoraj de
teren.
Încercările și măsurătorile pot face parte dintr-un studiu de specialitate prin care se poate
optimiza modelul de calcul, se pot reduce costurile de execuție a construcției noi sau de intervenție
sau reparație asupra clădirilor existente și chiar de îmbunătățire a prevederilor normelor de
proiectare și execuție.
Modelul de lucru BIM este, fără doar și poate, un sistem ce va avea din ce în ce mai multă
căutare și va fi impus în primul rând de către investitorii străini. Acest sistem reduce costurile de
proiectare și elimină erorile care în trecut se descopereau abia în faza de execuție. Programele care
oferă facilitatea BIM sunt într-o continuă dezvoltare și adaptare la cerințele proiectanților și
executanților ușurându-le colaborarea. Sunt premize ca într-un viitor nu foarte depărtat planșele
printate să fie o amintire, fiind înlocuite de cele digitale care vor conține mult mai multe informații.
Principiul "Safety by Design" identifică și reduce riscurile prin implementarea de soluții
adecvate încă din stadiul de proiectare.
De asemenea se urmărește găsirea de soluții tehnice pentru ușurarea și rapiditatea execuției, cum
ar fi pereți de compartimentare transformați din zidărie în beton slab armat, luându-se măsuri astfel
încât să nu aibă un efect defavorabil asupra comportării structurii clădirii.
Dispozitivele mecanice de cuplare a armăturilor ușurează execuția și scade riscul manipulării
armăturilor cu dimensiuni mari, mai mult elimină îmbinarea prin sudură pentru armături cu
diametre mai mari de 25mm.
Dezvoltatorul Skanska a venit cu principii moderne și inovative pentru piața românească, ceea
ce a reprezentat o provocare atât în procesul de proiectare dar și în execuție și în urmărirea din
partea proiectantului a execuției. Iar acest lucru nu poate să fie decât benefic pentru dezvoltarea
profesională și etică atât a companiilor de proiectare cat și a celor de execuție care au participat la
îndeplinirea obiectivului propus.
9. Bibliografie
NP 114-04: Normativ privind proiectarea şi execuţia excavaţiilor ancorajelor de teren.
NP 120-06: Normativ privind cerinţele de proiectare şi de execuţie a excavaţiilor adânci în zone
urbane.
NP 124:2010: Normativ privind proiectarea geotehnică a lucrărilor de susținere.
SR EN 1537:2002: Execuția lucrărilor geotehnice speciale. Ancoraje în teren.
Draft EN ISO 22477-5 (2009). Geotechnical investigation and testing - Testing of geotechnical
structures – Part 5: Testing of anchorages
SR EN 1997-1: 2004: Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 1: Reguli generale.
A. Ene, D. Marcu, H. Popa, (2013) Monitorizarea unei excavații adânci din București susținută
prin pereți îngropați ancorați. Revista Română de Geotehnică și Fundații – Nr. 2/2013
A. Ene, D. Marcu, H. Popa, (2014) Monitoring of a deep excavation from Bucharest sustained
by anchored diaphragm walls. Manuscris predat pentru publicare.
A. Ene, D. Marcu, H. Popa, (2014) Testing of ground anchorages for a deep excavation
retaining system in Bucharest. Manuscris predat pentru publicare.
C. Merrifield, O. Moller, B. Simpson, E. Farrell, (2013) European practice in ground anchor
design related to the framework of EC7.
P100/1-2006: Cod de proiectare seismică - Partea I - Prevederi de proiectare pentru clădiri;
SR EN 1992-1-1/2006 Proiectarea structurilor de beton – Reguli generale şi reguli pentru
clădiri;
CR2-1-1.1/2004: Cod de proiectare a construcţiilor cu pereţi structurali de beton armat;
SR EN 1990:2004 Bazele proiectării structurilor;
SR EN 1991-1-1-2004 Acţiuni asupra construcţiilor: Acţiuni generale - Greutăţi specifice,
greutăţi proprii, încărcări utile pentru clădiri;