Întrebări teoretice pentru examen la disciplina

Metode numerice de calcul

1. Numere aproximative. Erori absolute și erori relative.

2. Rezolvarea numerică a ecuațiilor algebrice și transcendente. Izolarea
rădăcinilor.
3. Metoda grafică a izolării rădăcinilor.
4. Metoda analitică a izolării rădăcinilor.
5. Rezolvarea numerică a ecuațiilor algebrice și transcendente prin metoda
înjumătățirii intervalului.
6. Interpretarea geometrică a metodei coardelor
7. Rezolvarea numerică a ecuațiilor algebrice și transcendente prin metoda
coardelor.
8. Interpretarea geometrică a metodei tangentelor
9. Rezolvarea numerică a ecuațiilor algebrice și transcendente prin metoda
tangentelor.
10.Rezolvarea numerică a ecuațiilor algebrice și transcendente prin metoda
mixtă a coardelor și tangentelor.
11.Rezolvarea numerică a sistemelor de ecuații algebrice liniare prin metoda lui
Cramer.
12.Rezolvarea numerică a sistemelor de ecuații algebrice liniare prin metoda lui
Gauss.
13.Integrarea numerică prin metoda dreptunghiurilor de stânga
14.Integrarea numerică prin metoda dreptunghiurilor de dreapta.
15.Integrarea numerică prin metoda trapezelor.
 1.Numere aproximative. Erori absolute și erori relative.

1 Numărul a se numeşte aproximare a numărului A dacă valorile lor se deosebesc neînsemnat şi

a poate înlocui A în calcule numerice. Dacă a < A vom numi a aproximare prin lipsă, dacă a > A
– aproximare prin adaos. De exemplu pentru π numărul 3.14 va fi aproximare prin lipsă, iar
3.142 – aproximare prin adaos. Într-adevăr 3.14 < π < 3.142 . Prin eroare ∆a se înŃelege
diferenŃa A − a (uneori şi a − A). În dependenŃă de raportul a şi A , ∆a poate fi negativ sau
pozitiv. Pentru a obŃine numărul exact A se adăugă la a valoarea erorii ∆a A = a + ∆a De multe
ori este cunoscută valoarea aproximativă a fără a se cunoaşte semnul erorii. În aceste cazuri se
utilizează eroarea absolută, care se defineşte în felul următor: Eroare absolută ∆ a valorii
aproximative a se consideră modulul diferenŃei dintre valoarea exactă A şi valoarea
aproximativă a . ∆ =| A − a | Eroarea absolută nu este un indice suficient pentru estimarea
exactităŃii calculelor sau măsurătorilor. Fie că în urma măsurării lungimii a două bare au fost
obŃinute rezultatele: 1. 100 m ± 0.5cm 2. 18 cm ± 0.2 cm Cu toate că valoarea absolută a erorii
în primul caz este mai mare, este evident că prima măsurătoare a fost realizată mult mai exact
decât a doua. Pentru a determina calitatea măsurătorii (calculului) se raportează mărimea erorii
absolute la o unitate de lungime (sau, în caz general, la o unitate de măsură respectivă).

1. Rezolvarea numerică a ecuațiilor algebrice și transcendente. Izolarea

rădăcinilor.

În cazul, când ecuaŃia algebrică sau transcendentă are o structură simplă, soluŃiile pot fi
determinate exact şi relativ uşor. Dacă însă structura ecuaŃiei este complicată, procedura de
determinare a soluŃiilor devine destul de anevoioasă. Mai mult decât atât, atunci când ecuaŃia
modelează careva situaŃii, fenomene care depind de mai mulŃi parametri, valoarea cărora este
cunoscută doar aproximativ, noŃiunea de soluŃie exactă îşi pierde în general sensul. De aceea
are sens de a determina careva metode de calcul aproximativ al soluŃiilor ecuaŃiilor algebrice şi
transcendente. În cele ce urmează se va presupune că ecuaŃia (1) are soluŃii distincte (izolate),
adică pentru fiecare soluŃie a ecuaŃiei există o vecinătate a sa, care nu conŃine alte soluŃii.
Astfel, rezolvarea unei ecuaŃii algebrice se divide în două etape: 1. Separarea intervalelor pe
care ecuaŃia are o singură soluŃie şi 2. Micşorarea pe cît mai mult posibil a fiecărui din aceste
intervale (dacă se pune problema determinării tuturor soluŃiilor) sau a unuia din ele (dacă
trebuie de determinat doar una din soluŃii). Dacă soluŃiile ecuaŃiei f′(x)=0 pot fi uşor
calculate, atunci procesul de separare a soluŃiilor se reduce la determinarea semnelor funcŃiei
în extremităŃile segmentului [a, b] şi în punctele în care derivata funcŃiei este 0. Segmentele la
extremităŃile cărora funcŃia va avea valori de semn opus vor conŃine câte o soluŃie a ecuaŃiei
iniŃiale.
3.Metoda grafică a izolării rădăcinilor.
4.Metoda analitică a izolării rădăcinilor.