FIŞĂ DE CARACTERIZARE A PERSONAJULUI (grupa 1)

Nr. Fragmente (citate) Mijloace de caracterizare Trăsături

crt
.

„Fiul craiului cel mai mic, făcându-se atunci roş cum îi

1. gotca, iese afară în grădină şi începe a plânge în inima sa,
lovit fiind în adâncul sufletului de apăsătoarele cuvinte ale
tatălui său.”

„- De acum înainte să ştii că te cheamă Harap-Alb, aista ţi-i

numele şi altul nu.
2. După aceasta încalecă fiecare pe calul său şi pornesc, spânul
înainte ca stăpân, Harap-Alb în urmă, ca slugă, mergând
spre împărăţie, Dumnezeu să ne ţie, că cuvântul din poveste
înainte mult mai este.”

„- Harap-Alb, fiindcă eşti aşa de bun de ţi-a fost milă de

viaţa noastră, când treceam pe pod şi nu ne-ai stricat veselia,
3. vreau să-ţi fac şi eu un bine: na-ţi aripa asta, şi când îi avea
vrodată nevoie de mine, să dai foc aripii, şi atunci eu
împreună cu tot neamul meu avem să-ţi venim în ajutor.”

„- Apoi dă, spânule, nu ştiu cum să fac, zise fiul craiului.

Din copilăria mea sunt deprins a asculta de tată, şi
4. tocmindu-te pe tine, parcă-mi vine nu ştiu cum. Dar fiindcă
mi-au mai ieşit până acum înainte încă doi spâni şi cu tine al
treilea, apoi mai îmi vine a crede că aiasta-i ţara spânilor şi
n-am încotro; mort-copt, trebuie să te ieu cu mine, dacă zici
 că ştii bine locurile pe aici.”
FIŞĂ DE CARACTERIZARE A PERSONAJULUI (grupa 2)

Nr. Fragmente (citate) Mijloace de caracterizare Trăsături

crt
.

„Fiul craiului, fărmăcat de vorbele babei, scoate atunci un

ban şi zice:
1. - Ţine, mătuşă, de la mine puţin şi de la Dumnezeu mult.
– De unde dai, milostivul Dumnezeu să-ţi deie- zise baba- şi
mult să te înzilească, luminate crăişor, că mare norocire te
aşteaptă.”

„- Auzit-ai ce am spus, slugă netrebnică? zise spânul,

arătând lui Harap-Alb tăişul paloşului pe care jurase
2. credinţă şi supunere spânului la ieşirea din fântână.
– Da, stăpâne- răspunse Harap-Alb cu umilinţă- sunt gata la
porunca luminării voastre.”

„ Fiul craiului, boboc în felul său la trebi de aieste, se

3. potriveşte spânului şi se bagă în fântână, fără să-i trăsnească
prin minte ce i se poate întâmpla. Şi cum sta el acolo de se
răcorea, spânul face tranc! capacul pe gura fântânii.”

„- Vai de mine şi de mine, Harap-Alb- zise Sfânta

Duminică- parcă nu te-aş fi crezut aşa de slab de înger, dar
4. după cât văd, eşti mai fricos decât o femeie! Hai nu mai sta
ca o găină plouată...Însă mai rabdă şi tu, fătul meu, că mult
ai avut de răbdat şi puţin mai ai.”