Genul dramatic

Genul dramatic cuprinde totalitatea operelor scrise pentru a fi ulterior

reprezentate pe scena unui teatru. De aceea, operele dramatice presupun o
limitare în timp și în spațiu a acțiunii reprezentate. In operele dramatice
apare un conflict dramatic, care este axa în jurul caruia se dezvolta acțiunea,
bazată pe împrejurări, pasiuni și caractere care se ciocnesc. Personajele
textului dramatic comunică prin intermediul dialogului și a monologului,
autorul neintervenind decât în indicațiile scenice (regizorale). Indicațiile
scenice apar între paranteze sau în subsolul paginilor și se referă la acțiunea
personajelor, la gesturi, la decor etc. Personajele iau cu totul locul autorului,
a cărui intervenție indirectă se manifestă prin indicațiile de regie, care se
numesc didascalii.

Specii ale genului dramatic

 Tragedia
 Comedia
 Tragicomedia
 Drama
 Teatrul absurdului
- ca denumire termenul provine de la cuvantul “ drama “ care
inseamna actiune;
- prin definitie opera dramatica este scrisa cu un scop precis si anume
de a fi pus in scena;
- intamplarile nu sunt relatate ci ele se desfasoara in fata cititorului;
- modul de expunere specific este dialogul, prin care personajele
comunica idei, sentimenete, conceptii
- naratiunea si descrierea au un rol secundar, ele aparand in indicatiile
scenice sau fiind legate de vorbirea directa a personajelor
- apar indicatiile scenice care aduc precizari legate de loc, timp,
atmosfera sau stari sufletesti
- structural operele dramatice sunt impartite in acte si scene : actele
reprezinta diviziuni care structureaza subiectul, reprezentand o etapa a
desfasurarii actiunii,iar scenele sunt subdiviziuni ce marcheaza intrarile si
iesirile personajelor din scena
- indentificam in opera dramatica un conflict deosebit de puternic si
dinamic.
 Adesea conflictului principal i se subordoneaza o serie de conflicte
secundare. De asemenea putem vorbi despre un conflict exterior dar si de
unul interior.
- specii literare ale genului dramatic sunt : comedia, drama, tragic-
comedia, vodevilul, melodrama, tragedia

Genul dramatic - Argumentare ca o opera studiata apartine genului

dramatic
1. Definitia:
''Genul dramatic cuprinde opere literare destinate a fi reprezentate
pe scena.De aceea ,creatia dramatica impune anumite limite in ceea ce
priveste amploarea in timp siin spatiu a actiunii prezentate.''
2. I.L.Caragiale - cel mai apreciat dramaturg roman ,fiind autorul
unor piese de teatru remarcabile ,printre care ''Kir Ianulea'' ,''O noapte
furtunoasa'',...
3. O scrisoare pierduta ,una dintre cele mai cunoscute piese de teatru
ale dramaturgiei romanesti ,mereu actuala ,pusa in scena in diferite
conceptii regizorale.
4. Structura textului: ''Ca in orice piesa de teatru ,textul este divizat
in acte care la randul lor cuprind mai multe scene .Piesa ''O scrisoare
pierduta'' cuprinde 4 acte numerotate iar scenele sunt delimitate prin
plecarea sau prin intrarea unor personaje (ex.:''Tipatescu iese in stanga'').''
''Fiind o opera dramatica ,contine indicatii scenice prin care autorul
da sugestii privind jocul actorilor si aranjarea decorului ,de obicei marcate
intre paranteze (ex.:''razand'' ,''cu tarie'' ,''mahnit'').
5. Actiunea oricarei piese de teatru se dezvolta in jurul unui conflict
dramatic:
''Actiunea se desfasoara ,de fapt ,in jurul ratacirii unei scrisori de
dragoste ,pe care prefectul Tipatescu i-o trimite sotiei lui Trahanache ,Zoe.
Aceasta pierde insa scrisoarea ,care ,ajunsa in mainile adversarului politic ,
Catavencu ,devine un instrument de santaj .Catavencu ameninta cu
publicarea scrisorii in cazul in care Tipatescu ,Trahanache si cei din partidul
lor nu ii sustin candidatura pentru un loc in parlament.'' rq569d3354oqqe
6. Personajele textului dramatic sunt prezentate la inceput cu detalii
privind identitatea lor.
7. Personajele comunica prin intermediul dialogului,autorul
(naratorul) neintervenind deloc in text .Fiecare interventie a personajelor se
numeste replica si personajul care o da este numit la inceput si se fac unele
indicatii scenice privind jocul acestuia (Atat Pristanda cat si Tipatescu isi
schimba tonul ,pozitia ,mimica in cursul dialogului si acest lucru este indicat
cu precizie intre paranteze)
8. O alta modalitate de comunicare este monologul dramatic
constand in interventia ampla a unui personaj aflat singur sau facand
abstractie de celelalte personaje de pe scena .Se noteaza de obicei cu
indicatia ,,aparte’’.Tehnica aparte-urilor este frecvent aflata in dramaturgie.
Rolul monologului este de a dezvalui gandurile personajului si
parerile lui despre ceilalti (Gandurile lui Pristanda ,din scena 2 ,despre conul
Fanica ,coana Joitica ,…)
Interogatia retorica si exclamatia retorica au un rol esentian in textul
dramatic ,sunt folosite pentru a da relief personajelor si pentru a conferi
voiciune dialogului si sunt insotite de o intonatie specifica.

GENUL DRAMATIC cuprinde operele literare create pentru a putea fi

reprezentate pe scenă prin intermediul acțiunii directe a personajelor în fața
spectatorului.
• Etimologic, drama înseamnă acțiune.
• Dramaturgul nu povestește faptele, ci le lasă să se desfășoare în fața
spectatorului .
Astfel, ideile și sentimentele autorului reies indirect ; ele vor fi deduse
de către spectator ( cititor) după vizionarea (lectura) spectacolului.

STRUCTURA FORMALĂ
• ACT – subdiviziune a unei piese, care cuprinde mai multe scene. Între
acte sunt pauze , cu scopul schimbării decorului.
• SCENĂ – subdiviziune a unui act , care surprinde o singură
întâmplare, într-un cadru neschimbat. Este delimitată de intrarea sau
ieșirea unui personaj din dialog.
• TABLOU - cuprinde un dialog sau un monolog al unui personaj în
cadrul aceleiași scene, desfășurat într-o anumită parte a decorului .
ACŢIUNE/ MODURI DE EXPUNERE
• Spațiul și timpul sunt limitate.
• Numărul personajelor este, de asemenea, limitat.
• Acțiunea este bine organizată, concentrată în jurul unui conflict
puternic.
 • Textul dramatic este o succesiune continuă de replici, deci textul este
integral dialogat.
• Dialogul este modul de expunere caracteristic, dar adeseori este
folosit monologul.
• Descrierea , ca mod de expunere , poate să apară în indicațiile scenice
sau în replicile personajelor.

SUBIECTUL DRAMATIC
• Acțiunea se derulează pe scenă prin faptele și dialogul personajelor.
Ea este structurată în : expozițiune,conflict sau intrigă, desfășurarea
acțiunii, punct culminant ,deznodământ și cuprinde o succesiune de
evenimente care se dezvoltă în jurul conflictului dramatic.
AUTORUL
• Personajele iau locul autorului .
• Autorul se manifestă direct doar prin indicațiile scenice și de regie ,
iar indirect prin textul său .
INDICAŢIILE SCENICE
• Sunt indicațiile pe care le face autorul și care se află intre paranteze ;
ele se referă la timp,spațiu, gestică, decor sau jocul actorilor.
• Ajută la transpunerea textului în spectacol .
• REPLICA este un enunț de mărime variabilă, rostit de un personaj, în
cursul unui dialog.
• Personajele iau locul autorului .
• Autorul se manifestă direct doar prin indicațiile scenice și de regie, iar
indirect prin textul său .
SPECII DRAMATICE
• COMEDIA – specie a genului dramatic, în versuri sau în proză , cu un
conflict aparent puternic și un deznodământ vesel , care provoacă
râsul prin surprinderea moravurilor , a unor tipuri umane sau a unor
situații neașteptate
• TRAGEDIA – specie a genului dramatic , în versuri sau în proză , cu un
conflict foarte puternic și un deznodământ nefericit
• DRAMA – specie a genului dramatic , în versuri sau în proză , cu un
conflict puternic și un deznodământ grav, în care elementele tragice
se împletesc cu cele comice.