Sici, Bei De Tudor Arghezi

In lumea infernala a inchisorilor destinul se proiecteaza de multe ori prin jocurile de

noroc, adesea soldate cu accidente si batai: "Sfarrr! Francul azvarlit de bobarnac in sus,/
Lucind, pana la cruci s-a dus -/ Si il asteapta hotii roata,/ Sa cada-ntors pe partea lui jucata."
Abandonarea in voia zeitei Fortuna este una dintre putinele sanse ale destinului oferite
talharilor. in poezia "Sici, bei", rezultatul aruncarii monedei este insa contestat: " Nu se
prinde! striga cei cu bei -/ Te-am vazutara catestrei/ Cum l-ai pornit!" - Mai/ - Sa-i saie
ochii? - Sa-i!". Miza jocului creste, pentru ca aruncarea monedei se repeta, iar ceata
sufera o miscare tumultuoasa, "S-a invartit, s-a rupt, s-a prins", in cele din urma din sase insi
ajungand sa fie gramada numai unul.
Rezultatul acestui conclav al crimei este grotesc, participantiisuferind diverse
mutilari: "Duta scuipa sange. Irimie/ Zace, cu o gaoaza-n cap si in tichie./ Si cautand zadarnic
sa-1 scoale/ il jaluie ca pe psaltichie:/ Vezi, daca joci, ma! fara parale?...".
Imaginea infernala a luptei face parte dintr-un scenariu al faptelor lipsite de inteles,
irationale, care se inscriu in acelasi matrix al lumii subterane, a inchisorilor.
Limbajul folosit de Tudor Arghezi este cel argotic, cu o relevanta adecvata mediului evocat,
periferia sociala, unde grotescul este modul obisnuit de existenta.

Pagina 1 din 1