Ioan Marinescu-Puiu

•
Vecinii în epigramă

1
2
IOAN MARINESCU-PUIU

VECINII
ÎN EPIGRAMĂ

Prefață de Eugen Albu

2019

3
 © Gavril Moisa și Editura Napoca Nova

Corectura a fost realizată de către autor.

Lector de carte: Eugen Albu

Coperta: Lucian Manoilă

Descrierea CIP
a Bibliotecii Naționale a României

MARINESCU-PUIU, IOAN
Vecinii în epigramă/ Ioan Marinescu-Puiu
- Cluj-Napoca: Napoca Nova, 2019

ISBN 978-606-8781-93-8
821.135.1-1

Editura NAPOCA NOVA

Str. București, nr. 68, ap. 25
Cluj-Napoca, CP 400148
Tel.: 0745 530 465
e-mail: editura@napocanova.ro; office@napocanova.ro
Director de editură: Voichița Vereș

4
 Se dedică acest volum
prietenului și
confratelui în ale
epigramei
Eugen Albu,
împreună cu toată stima
și considerația autorului

LA „SATIRICON”
Să dăm cenaclului culoare,
După puteri și după gen,
Ne străduim cu mic, cu mare...
Dar albul îl dă Eugen.

5
 PREFAȚA LA VOLUMUL
VECINII ÎN EPIGRAMĂ

ROMÂNUL PUNE RĂU-N FAȚĂ

La cărțulia asta bună,
Sunt onorat să-i fac prefață,
Chiar și cu riscul c-o să spună:
„Românul pune rău-n față!”.

Îl cunosc de prea multă vreme pe

domnul Ioan Marinescu-Puiu, pentru a sta pe
gânduri în a-i scrie câteva rânduri la acest
volum de epigrame, al cincilea de gen și al
treizecilea ca muncă de carte de autor.

6
Dificultatea mea nu constă în faptul că n-aș
avea ce să scriu, ci dimpotrivă, la ce să mă
rezum din câte aș avea de spus. E drept,
volumul (nu-l jignesc, sper, dacă spun „vo-
lumașul”) are dimensiuni mai mici și nu aș
vrea ca numărul de pagini scrise de subsem-
natul să fie mai multe decât cele ale auto-
rului, „Non multa, sed multum”. La aceasta
se adaugă și faptul că volumul este cu
monotemă – VECINII – lucru mai rar
întâlnit în lumea autorilor de volume
epigramatice și care solicită, de regulă, un
efort creator mai substanțial.
Este cunoscut faptul că epigrama în
puține cuvinte spune multe și, chiar dacă
unii, i-aș numi ignoranți, folosind un dulce
eufemism, consideră că epigrama un gen mi-
nor, la îndemâna oricărui versificator, se

7
înșală amarnic; spre deosebire de alte specii
literare, geneza epigramei se pierde în ne-
gura timpului și este întâlnită la înțelepții
lumii antice.
Personal, l-am cunoscut pe I.M.P. ca
epigramist, deși știam că obișnuiește s-o
înșele pe frumoasa noastră iubită cu alte ge-
nuri literare (haiku, rondeluri, parodie, proză
umoristică etc.), fiind și culegător de bancuri,
căci este – nu-i așa? – un umorist, i-a rămas
prima iubire. Dar faptul că a abordat și alte
genuri literare i-a fost de bun augur, căci
astfel a putut să acceadă la calitatea de
membru al Uniunii Scriitorilor din România,
încă din anul 1999, în care for, epigrama
oricât ar fi de bună, este ostracizată și nu
motivează primirea în USR.

8
 Chiar dacă Puiu Marinescu, are o lar-
gă paletă de abordare a subiectelor, în
această carte, Domnia Sa se limitează sau,
mai bine zis, își impune a vorbi în exclusi-
vitate despre vecin – vecină – vecini și reu-
șește cu succes ca acest demers să-l finalize-
ze frumos. De când e lumea toți am avut ve-
cini, mai buni, mai răi, dar, după știința mea,
nimenea nu a mai făcut un subiect de carte
din această entitate.
Autorul face umor de situație, fără a se
pune rău cu vecinii săi, care îl vor citi.

„PERSEVERENȚĂ
Vecinul meu, o fire-aleasă,
Iubind șoția în delir,
Venea mereu cu flori acasă...
Era gropar la cimitir.ˮ

9
 „DISCULPAREA VECINEI
Spunea cu mult tupeu,
Dar evident mințea,
Că se lăsase greu,
Când o lăsase grea.ˮ

Iată două epigrame antologice la su-

biectul ales, tot umor de situație, fără a face
atac la persoană, căci – nu-i așa? – cu vecinii
musai să te afli bine sunt și următoarele două
epigrame:

„SITUAȚIE FORTUITĂ
Tăticul n-are nici o vină –
Spunea la toți din jur mezinul –,
Că a fugit cu o vecină,
Iar după ei vecinul.”

10
 „VECIN CUMINTE
O vecină, fire-aleasă,
Peste tot s-a lăudat:
«Soțul stă mereu acasă
... de când a paralizat.»ˮ

Iată și o probă de umor negru sau, alt-

fel spus, o tristă realitate, care este îmbrăcată
într-o formă poetică ireproșabilă.
Domnul I.M.P. este un depozitar uriaș
și de glume, anecdote, dar mai ales de ban-
curi, o parte creații proprii, iar cele mai
multe, de ordinul miilor (16.000), chiar și din
dragoste pentru umor și din dorința de a
înveseli acest popor iubitor de umor, dar care
trăiește sub standardul național.

11
 Pe umoriști eu îi ador, dat tot mai rar
constat că una e să faci umor și alta e să te
faci de râs. Umorul său fin, de calitate, indi-
ferent de care gen literar, cred că îi conferă
rangul de maestru al umorului.
Chiar dacă este un intelectual autentic,
om care a văzut lumea, umorul i-a rămas
marea lui iubire. Îl felicit pe Ioan Marinescu,
iar dumneavoastră vă recomand cartea sau,
dacă puteți, cărțile sale, pentru a zâmbi și la
umorul serios, de bună calitate, nu doar la cel
care ni-l oferă viața prin reprezentanții săi
sus-puși.
Ca rețetă – căci este farmacist – ne
oferă umorul pe tavă, convins de efectul
benefic, chiar și ca tratament:

12
Epigrama propriu zisă,
Să aibă rol de tratament,
Depinde și de cine-i scrisă,
Depinde și de pacient.

Eugen Albu

13
1. VECINUL

14
15
 Perseverență

Vecinul meu, o fire-aleasă,

Nevasta îl iubea-n delir,
Venea mereu cu flori acasă...
Era gropar la cimitir.

Repartiție inechitabilă

A fierarului nevastă
Gelozită-i de vădane:
Ele duc o viață castă,
Ea trăiește-ntre ciocane.

Unui vecin mincinos

Acuzele-s acuze,
Iar el nu le dezminte;
Oricât o să ne-amuze,
Când tace și-atunci minte.

16
Vecinului care uită să mai plece

Văzând că nu se lasă,
I-am spus ca la un câine:
„De-o să te duci acasă,
Mai poți veni și mâine!”.

Calitățile vecinului

Mi-e gândul păcătos,

Când stau ca să-l ascult;
E drept că este cult,
Dar nu-i religios.

Vecinului „turist”

La toți se lăudase
– Și-i drept ca să vă spun –
El lumea colindase,
Dar numai de Crăciun.

17
 Aparență motivată

La fața lui, de om hoțit,

De te uitai, așa părea,
Că tipul este încolțit...
Da-l semănase careva?!

Vecinul îngâmfat

Că despre oameni știe multe

Se lăuda un tinerel,
Dar nu-i dădea prin cap s-asculte
Ce știe lumea despre el.

Vecinului

Ca totul să rămână între noi,

Să nu faci tărăboi pe tema asta,
Dar trebuie ca să-ți caftești nevasta,
Care ne-nșeală pe-amândoi.

18
 Prudență

Purtând vizibil un cucui,

Vecinu-i o figură,
Vorbea de „jumătatea” lui,
Cu o juma’ de gură.

Nedumerire de copil

Nu știu cum, de se explică,

Un vecin spunea odată,
C-a-ntâlnit o „păpușică”
Ce era gata stricată.

Disculparea vecinului

Spunea cu mult tupeu

Și evident mințea
Că se lăsase greu,
Când o lăsase grea.

19
 Vecin dezamăgit

Văzând femeia ideală

Că nu-i așa cum se părea,
Nu și-a făcut o socoteală...,
Ci numai s-a-ncheiat la ea.

Flagrant delict

Când a găsit-o-n pat cu-un june,

I-a spus: „O dată nu se pune,
Iar aparențele înșală
Și nu te trec la socoteală”.

Vecin lăudăros

Ce urâtă-apucătură,
Pe la toți se lăuda:
Vorba i-a luat din gură,
Ca să-i bage altceva.

20
 Situație fortuită

„Tăticu n-are nici o vinăˮ,

Spunea la toți din jur mezinul,
„Că a fugit cu o vecină,
Iar după ei fugea vecinul.”.

Vecin pragmatic

Ca s-o ferească de deochi,

Așa a fost cu-adevărat,
Întâi el o sorbea din ochi,
Iar ea o lingură i-a dat.

Vecinului

Ce soartă are, prea nefastă,

De ghinioane-i urmărit,
Că i-a fugit prima nevastă
Și-a doua nu i-a mai fugit.

21
 După nuntă

Nu-i cine ce să zică,

Așa-i la ei prin casă:
Era ea subțirică,
Acuma este „groasă”.

Vecinul fierar

Ferit de griji pecuniare,

În existența lui prea castă,
O fi stăpân pe-atâtea fiare,
Dar tot se teme de nevastă.

Evoluție lingvistică

Tandru, sub castani,

Îi spunea „divină”.
După zece ani,
O-„alinta” „jivină!”

22
 Vecin înșelat

Nu-i niciun dedesubt,

Atunci când o aflase,
Lui inima i-a rupt
Și ei vreo două oase.

Vecinul în noaptea nunții

Auzise, nu degeaba,
Cu femei când ești în pat,
Cum că „Graba strică treaba”
... Și așa s-a și-ntâmplat.

Egoismul rural al vecinului

N-a declarat-o nimănui

Această ipostază,
Că seamănă cu tatăl lui...,
Dar singur recoltează.

23
 Vecinul morar

Chiar de-o biată ciorbă

Împărțea la mâțe,
Era scump la vorbă,
Ieftin la tărâțe.

Vecinului

Nu vreau să mă implic,
Atât pot să vă spun:
De felul lui e bun...
Un om bun de nimic.

Înmormântare în vecini

Ne-a spus la parastas:

„Din numerosul neam,
Atâta mi-a rămas:
O rudă... de salam!”.

24
 Neconcordanță

În arta idolatră,
Așa s-a nimerit:
Sculptează el în piatră,
Dar e cam necioplit.

Evoluționism

Un vecin cam găgăuță,

Care singur se prostea:
„Nu ne tragem din maimuță,
Dar ne îndreptăm spre ea!”.

Vecinului croitor-poet

De el ce să vă spun,
Croind câte o strofă,
De croitor e bun...,
Dar nu prea are stofă.

25
 Vecinului fumător

Vă spun ce ne separă
Și sper să vă conving,
El trage din țigară,
Eu vreau să i-o împing.

Vecinul – accident profesional

De la niște rânduri,
Ieri e-o săptămână,
A căzut pe gânduri
Și și-a rupt o mănă.

Vecinul politician

Părerea mea nu-i hazardată,

Nimic nu-i mai adevărat,
Că e un om dintr-o bucată...
Dintr-o bucată de rahat.

26
 Vecin conformist

Să-l acuze cine,

Că trăiesc cu el,
Două manechine?
Doar e soț model.

Vecin sub papuc

De e vorba de picioare,
Tu te uiți ca hăbăucul:
Care dintre ele, oare,
Poartă dracului papucul?!

Solicitarea vecinului

Nu trecuse săptămâna,
Cu intenții serioase,
I-a cerut, în grabă, mâna...
De a lui se săturase.

27
Marinar de cursă lungă

La acuze le spun: „Basta!”,

Ca să nu vorbim în van,
Sigur că-mi iubesc nevasta...
Cam de două ori pe an.

Vecin băutor

E-un caraghiozlâc
Și nu pot să tac,
Dar atâta „hâc!”,
I-a venit de hac.

Vecinului detractor

Mă uit cât ești de vestejit

Și-ți spun acum, făr’ de rușine:
Mai bine un neisprăvit,
Decât un isprăvit ca tine.

28
 Reușita vecinului

Stai în loc și te socoate

Cât de lung i-a fost calvarul,
C-a intrat la facultate
... Când a fost plecat portarul.

Vecinul amator de fete mari

Dup-o lungă căutare,

A găsit ce și-a dorit
Și-a rămas dezamăgit,
C-a aflat-o mult prea mare.

Unui vecin săritor

Deși e tare săritor,

Vecina lui nu-i încântată,
Că-i sar vecinii-n ajutor,
Atunci când sare ca s-o bată.

29
 Vecin grijuliu

E de-o constanță rară,

Să-l credeți pe cuvânt:
Și când nu-i cald afară,
El tot i-ar face vânt.

Vecin bârfit

Peste el a dat năpasta,

E-o poveste-adevărată,
Cum că și-a lăsat nevasta...
Baiul c-a lăsat-o lată.

30
2. VECINA

31
32
 Vecina

Acră ca o murătură,
Te crucești ce-i dă din gură.
De te uiți, n-ai ce vedea,
Numai gura e de ea.

Vecină bătrână

Tot mai ofiliți sunt nurii

Și îți amintești cu ură
Că-ți iei pâinea de la gură,
Ca să-i duci de ale gurii.

Calitate de preț

Părerea noastră coincide,

Nu face nimeni un secret:
Chiar și vecinele solide
Se pot evapora discret.

33
 Stil sau țel?

Târâș-grăpiș s-a dus,

Pe burtă sau pe coate,
Ca să ajungă sus,
Ea s-a târât pe spate.

Tembelism

Mi-a venit să o aclam

Pe-o vecină ce-ntreba:
„Dacă sân are Avram,
Sutien de unde-și ia?!”.

Ornitologie

Întreba un puștiulică
Pe-o vecină durdulie:
„Dacă ai o «păsărică»,
Unde-o ții? În colivie?”.

34
 Similitudine

O să-mi asum eu vina

Pentru o constatare:
Și fructul și vecina,
Dețin o pulpă tare.

Iscodire

Să nu mai crezi în aparențe!

Vecina îmbrăcată-n zdrențe,
Câte comori nu ne ascunde
Sub ele nu se știe unde.

Vecină certăreață

Am crezut că-i fac figura:

Când mă ceartă cum vrea ea,
Eu îi spun să-și țină gura...
Și o ține, dar pe-a mea.

35
 Grijă

Vecinei mele, cam zurlie,

Văzând ce marfă oferea,
I-am cumpărat o colivie,
Să-și țină „păsărica”-n ea.

Vecinei mele

Năravul ei nu are leac,

Că vrea tot tânără să pară,
C-a împlinit un sfert de veac...,
Dar cred că pentru-a doua oară.

Nedumerire

A stat în bloc o văduvioară

Și-acuma prind a mă mira:
Spuneau vecinii că-i ușoară,
Dar la cântar ce greu trăgea!...

36
 „Să trăiți bine”

Într-un mod ocult,

Unii trăiesc bine
Și-asta mai demult,
Cu niște vecine.

Vecin cuminte

O vecină, fire-aleasă,
Peste tot s-a lăudat:
Soțu-i stă mereu acasă...
De când a paralizat.

Vecina la doctor

Dacă medicu-i capabil,

Recunosc făr’ de rușine,
Rezultatul e palpabil,
Dacă mă „palpează” bine.

37
 Vecina – fată bătrână

Când viața-ncet i se stingea,

Vecinii nu i-au ținut partea,
Că n-o ia nimeni, se plângea,
Decât doar moartea.

Pragmatism

Mi-a spus, de prin vecini, o fată:

„Nu-mi place să mă las rugată
Și nu mă uit, în veci, la ani,
Ci dacă ai sau nu ai bani!”.

Integrare

De-am intrat în Europa,

Mă voi duce hopa-hopa,
Dar-ar Dumnezeu să țină
„Integrarea” la vecină!...

38
 Vecină guralivă

Ce bătută e de soartă!
Că-i frumoasă, ce folos,
Dacă are gura spartă...
De când o scăpase jos.

Vecină bătrână

S-a lăudat la toți, de zor,

Că-n pat îi trebuie fecior;
De te uitai cum arăta,
Doar gura a rămas de ea.

Vecină bătrână (2)

Mai primește câțiva lei,

Da-i de râsul curcii:
Au ajuns la gura ei
Să se bată turcii.

39
Domnișoarei din vecini

Despre-o domnișoară
Se cam povestea
Cum c-a fost ușoară
Și pe urmă „grea”.

Deficiențe

În viață tare mi-este greu

– Vecina mea îmi povestea –,
Că-i musai să mă culc mereu
La unul fără de ceva.

Vecină descurcăreață

Ca să ajungă unde-a vrut mai tare

– Și viața ei mi-e martora –
S-a ridicat pe propriile picioare,
De pe genunchii altora.

40
Actrița ratată din vecini

Încă se mai crede vampă,

După ani trecuți o droaie;
A ieșit și ea la rampă...
La o rampă de gunoaie.

Vecina poetă

O tânără poetă
Mi-a declarat cochetă
Că viața-i pare roză,
Când o mai dă pe proză.

Nedumerire

După ce am tras o dușcă,

O mirare mă încearcă:
O vecină goală-pușcă
Mă întreb cum se încarcă.

41
 Ospățul canibalului

Recunosc, a mea e vina,

Nu mă credeți un zgârcit,
Nu mi-am invitat vecina,
Că nu pot să o-nghit.

Vecinelor

E dreptul lor și-al orișicui,

Vecinele nu au vreo vină:
În loc să-și țină pofta-n cui,
În poftă cuiul vor să-l țină.

Vecină văduvă

Și-a dat duhul creștinește,

Că așa a vrut Prea-Naltul,
Dar nevasta mai trăiește...
Când cu unul, când cu altul.

42
 Vecina sportivă

Bizar mai e hazardul

Și de mai mare hazul:
Vecina-mi sare gardul,
Iar uneori pârleazul.

Vecină obeză

Este bine pentr-o grasă

Să mai sară peste-o masă,
Dar prea mare i-a fost zorul,
Că și-a fracturat piciorul.

Postludiu cu vecina

Orice trufie-și are plata

Și, după ce s-a întâmplat,
Tot ea o face pe-nțepata...
E drept că nu la figurat.

43
Cerințe modeste ale vecinei

Văzând că mult sub așteptări

Un fapt se petrecea arare,
Ea nu voia doar desfătări,
Ci mai degrabă DES-FĂ-TARE!

Indemn

Măi vecino, dă-mi de știre,

Ca să sting a mea mirare,
Când mai ai câte-o ieșire,
De ce n-ai și o intrare?!

Matinală

În zori, a mea vecină

– De ce să nu spun drept? –
De re-mușcări e plină...
Pe umeri și pe piept.

44
 Matinală (2)

Vecina-i frumoasă
Și-i devreme-acasă,
O aduce ața
... La cinci dimineața.

Vecină bârfită

Spunea de ea că-i o stricată,

Dar eu le-am zis-o, curajos:
„Acuza voastră nu-i fondată,
Când ea miroase-așa frumos!...ˮ.

Unei vecine pieptoase

Deși mănâncă pește

Și-i pare făr’ de gust,
Doar soclul îi lipsește...
În rest e numai bust.

45
 La pneumoftiziolog

La un examen, la plămâni,
I-am spus cu toată-ngrijorarea:
„Pe mine n-ai ce să m-amâni,
Vecina-mi taie răsuflarea!”.

Unei vecine sexy

Chiar fără explicații,

Tot mare mi-e eroarea,
C-am vrut să-i intru-n grații
Și n-am găsit intrarea.

Vecina vindecătoare

Mi-a pus pe ceas mâna rănită,

Iar când am întrebat de ce,
Mi-a zis cu vocea ei uimită:
„Că timpul vindecă oriceˮ.

46
Nenorocul vecinei

Un arab voia fecioară,

Nuntă mare se făcu
Și a fost pe dinafară,
Dar pe dinăuntru, nu!

47
48
3. VECINILOR: EL ȘI EA

49
50
Compensație conjugală

Era afectuoasă,
Dar el n-o-nțelegea
Și nu trecea pe-acasă...,
Iar ea se tot trecea.

Vecinilor mei

Un cuplu cam frivol,

Un soț, de bunăoară,
Pe dinăuntru-i gol,
Iar ea, pe dinafară.

Moda zilei (variantă)

Să fie cât mai hâtru,

Au apărut aseară
El – gol pe dinăuntru,
Iar ea – pe dinafară.

51
 Compensare

Potriveală-așa mai va:

Semănând puțin cu-Apollo,
El avea pe „vino-ncoa”,
Iară ea, pe „du-te-ncolo!”.

Armonie conjugală

S-a recunoscut învins,

După o disput-aprinsă;
Dacă el s-a dus întins,
Dânsa a rămas întinsă.

Revelație târzie

Cu nevastă-mea în iarbă,
Mă credeam ferit, netotul:
O fi ea iubirea oarbă,
Da-n vecini se vede totul!

52
Diferențierea vecinelor

Încă mă derută,
Nu mi s-a părut,
Unele-s pe-o rută,
Alte în rut.

Vecinelor

Deasupra lumii de păcate,

Vă suie îngerul virtuții,
Cădeți apoi, abandonate,
Când vine vremea senectuții.

Compensație (2)

De-a lor căsnicie-aleasă,

Vecinii spuneau doar atât:
Că el o ținea de frumoasă,
Iar ea îi ținea de urât.

53
 Împăcare în vecini

N-a ținut mult „halta”,

Ce să vă înșir,
El s-a dus la alta,
Ea, la cimitir.

„Cine se aseamănă... ”

Un cuplu făr’ de pată,

Cam asta s-a aflat,
Că ea e-o nestemată,
Iar el, un nestimat.

Vecinătate

M-am săturat de vechi alerte

Și-atunci am stabilit, în doi:
Lăsăm vecinii să se certe,
Doar între ei, nu între noi.

54
 Diferențiere

În conviețuiri fragile,
Întâlnești adesea soți:
Lui i s-a urât cu zile,
Ei, i s-a urât cu nopți.

55
 IOAN MARINESCU-PUIU
(MINI BIOBIBLIOGRAFIE)

Născut în 28 aprilie 1940, la

București.
Poet, haijin, epigramist, prozator,
umorist, publicist.
Absolvent al Colegiului Național
„Liviu Rebreanu” din Bistrița și al Facultății
de Farmacie din Cluj-Napoca.
A lucrat timp de 25 de ani în calitate
de cercetător științific la Institutul de
Cercetări Chimico-Farmaceutice din același
municipiu.
Debut absolut în ziarul „Unitatea
Națională”, în 1994.
Prezent în circa 50 de antologii de epi-
grame, haiku-uri, proză umoristică scurtă.
Volume publicate – 29, din care:
Anotimpurile cetății (haiku – 1997), De

56
lângă inimă (haiku – bilingv – 1998),
Călăreț pe vrăbii (haiku – 1999), Din
cenușa cuvintelor (poeme într-un vers –
bilingv – 2000), Legile lui Murphy și
guvernul României (satiră socială – 2000),
Legile lui Murphy și Parlamentul
României (satiră socială – 2000), Amar de
vreme (poeme – 2001), Văduv de amantă
(epigrame – 2001) Pe aleile uitării (poeme
într-un vers – bilingv – 2001), Peste apele
albastre (poeme într-un vers – 2002),
Legile lui Murphy și sexul (umor – 2002),
Locuind lângă iarnă (poeme – 2004),
Mireasă cu prospect (epigrame – 2004),
Marine (haiku si poeme într-un vers –
2005), Mica publicitate veselă și trăznită
(umor – 2005), Condamnat pentru tenta-
tivă de umor (proză umoristică scurtă –
2006), De-râdere (epigrame – 2006),
Epigrame cu burta la lună (2007),

57
Recidivist în umor (proză umoristică scurtă
– 2007), Întoarcerea cocorului (haiku –
2008), Expresii și impresii (umor – 2008),
Mic „tratat” despre vibratoare (umor –
2010), Bancuri pe care le știu de la mine
(umor – 2011), Surâs de prier (poeme într-
un vers – 2016), Bigot cu fagot (proză
umoristică scurtă – 2017).
În intervalul 1996 – 2006 a publicat la
Ed. Hiparion din Cluj-Napoca peste 15.000
de bancuri, pe tematică diferită, grupate în
116 plachete și 14 antologii, salvând astfel,
pentru posteritate (conform criticii de
specialitate), această formă de „folclor
verbal urban”.
Este membru al Uniunii Scriitorilor
din România (1999), al Uniunii
Epigramiștilor din România și al Societății
Române de Haiku.

58
 Din palmares: un premiu al Uniunii
Scriitorilor – Filiala Cluj, două premii la
Festivalul Național de Poezie „Octavian
Goga” și alte peste 20 de premii și mențiuni
la festivalurile-concurs naționale de
epigramă sau haiku. (Ultimele: Premiul II la
proză scurtă umoristică la Festivalul „ALB
UMORˮ– mai 2016 și Premiul II la parodie
– Vișeu „ZÂMBETE ÎN PRIERˮ.)

59
 CUPRINS

PREFAȚA LA VOLUMUL

VECINII ÎN EPIGRAMĂ

DE EUGEN ALBU ..................... 13

1. VECINUL ...................................... 14

2. VECINA......................................... 31

3. VECINILOR: EL ȘI EA ................ 49

IOAN MARINESCU-PUIU

MINI BIOBIBLIOGAFIE .................. 56

60