Angela Victoriu Conectarea La o Retea LAN

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC
Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007-2013
Beneficiar – Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic
str. Spiru Haret nr. 10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-3111162, fax. 021-3125498, vet@tvet.ro
Titlul modulului
CONECTAREA LA O REŢEA LAN
Material de învăţare
Domeniul: Informatică
Calificarea: Tehnician echipamente de calcul
Nivel 3 avansat
2009
AUTOR:
Angela Victoriu – Prof grad didactic I, Colegiul Tehnic „Paul Dimo” Galaţi
COORDONATOR:
SIDOR COSTINAŞI - Prof. Drd., Colegiul Tehnic “INFOEL” Bistriţa
CONSULTANŢĂ:
IOANA CÎRSTEA – expert CNDIPT

GABRIELA CIOBANU – expert CNDIPT
ANGELA POPESCU – expert CNDIPT
DANA STROIE – expert CNDIPT
Acest material a fost elaborat în cadrul proiectului Învăţământul profesional şi tehnic în

domeniul TIC, proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007-
2013
2
Cuprins
I. Introducere......................................................................................................................5
II. Resurse.......................................................................................................................12
Tema 1: Proprietăţi şi standarde corespunzătoare cablurilor de transmisie a
datelor în reţele..........................................................................................................13
Fişa de documentare 1.1: Tipuri de cabluri de transmisie a datelor în reţea –
Cablu coaxial, UTP, STP; Standarde TIA/EIA......................................................13
Activitatea de învăţare 1.1.1: Cablu coaxial.........................................................17
Activitatea de învăţare 1.1.2: Recunoaşterea cablurilor de cupru.......................18
Activitatea de învăţare 1.1.3: Caracteristicile cablurilor.......................................20
Activitatea de învăţare 1.1.4: Caracteristicile cablurilor torsadate.......................22
Activitatea de învăţare 1.1.5: Standardul TIA/EIA – Convenţii de culoare...........23
Activitatea de învăţare 1.1.6: Standardul TIA/EIA - Convenţii de numerotare.....24
Activitatea de învăţare 1.1.7: Standardul TIA/EIA................................................25
Tema 2. Transmisia şi recepţia datelor în reţea......................................................26
Fişa de documentare 2.1: Topologii: punct la punct, punct –multipunct,
topologie fizică, logică...........................................................................................26
Activitatea de învăţare 2.1.1: Definirea topologiilor fizice şi logice......................30
Activitatea de învăţare 2.1.2: Clasificarea reţelelor după tehnologia de transmisie
..............................................................................................................................32
Activitatea de învăţare 2.1.3: Tipuri şi criterii de clasificare a reţelelor................33
Activitatea de învăţare 2.1.4: Tipologia fizică a reţelelor LAN.............................35
Activitatea de învăţare 2.1.5: Caracterizarea topologiilor fizice ale reţelelor.......37
Fişa de documentare 2.2: Analiza semnalului şi a factorilor care influenţează
transmisia acestuia în reţea..................................................................................38
Activitatea de învăţare 2.2.1: Semnale şi unde - generalităţi...............................42
Activitatea de învăţare 2.2.2: Semnale analogice şi digitale................................43
Activitatea de învăţare 2.2.3: Funcţiile tastelor aplicaţiei Calculator ştiinţific.......44
Activitatea de învăţare 2.2.4: Utilizarea aplicaţiei Calculator ştiinţific (1).............46
Activitatea de învăţare 2.2.5: Utilizarea aplicaţiei Calculator ştiinţific (2).............48
Activitatea de învăţare 2.2.6: Decibelul (dB) - unitatea de măsură pentru
descrierea semnalului în reţea.............................................................................49
Activitatea de învăţare 2.2.7: Decibelul (dB) – aplicarea formulelor pentru
măsurarea undelor...............................................................................................50
Activitatea de învăţare 2.2.8: Metode de codificare (1).......................................51
Activitatea de învăţare 2.2.9: Metode de codificare (2).......................................53
Activitatea de învăţare 2.2.10: Modularea semnalelor.........................................55
Activitatea de învăţare 2.2.11: Multiplexarea.......................................................56
Activitatea de învăţare 2.2.12: Factori de perturbare a semnalelor (1)...............57
Activitatea de învăţare 2.2.13: Factori de perturbare a semnalelor (2)...............58
Fişa de documentare 2.3. – Transmisia datelor în reţele cablate şi în reţele
fără fir......................................................................................................................59
Activitatea de învăţare 2.3.1: Regulile de configurare pentru 10Base2...............63
Activitatea de învăţare 2.3.2: Regulile de configurare pentru 10Base5..............64
Activitatea de învăţare 2.3.3: Comparaţie între standardele 10Base5, 10Base2 şi
10Base-T..............................................................................................................65
Activitatea de învăţare 2.3.4: Comparaţii între reţele...........................................66
Activitatea de învăţare 2.3.5: Reţele LAN cu şi fără fir - generalităţi...................67
Activitatea de învăţare 2.3.6: Transmisii wireless................................................69
Activitatea de învăţare 2.3.7: Internet Protocol Address......................................70
Activitatea de învăţare 2.3.8: Setare DHCP pentru Windows XP/2000...............72
3
Activitatea de învăţare 2.3.9: Setare DHCP pentru Windows Vista.....................75
Activitatea de învăţare 2.3.10: Medii wireless......................................................79
Tema 3 – Cabluri torsadate.......................................................................................81
Fişa de documentare 3.1. – Parametrii cablurilor torsadate – conform
standardelor............................................................................................................81
Activitatea de învăţare 3.1.1: Parametrii cablurilor torsadate..............................85
Activitatea de învăţare 3.1.2.: Categorii de cabluri - parametri............................86
Activitatea de învăţare 3.1.3.: Catalog de prezentare a cablurilor din cat 4 - 7...87
Fişa de documentare 3.2: Testarea principalilor parametri ai cablurilor
torsadate cu ajutorul tester-ului...........................................................................89
Activitatea de învăţare 3.2.1: Etapele instalării plăcii de reţea............................93
Activitatea de învăţare 3.2.2: Configurarea protocolului TCP/IP.........................95
Activitatea de învăţare 3.2.3: Determinarea adresei MAC a unui calculator.......97
Activitatea de învăţare 3.2.4: Testarea conectivităţii în reţea cu PING................99
Activitatea de învăţare 3.2.5: Determinarea traseului parcurs de un pachet la
destinaţie............................................................................................................100
Activitatea de învăţare 3.2.6: Elementele componente ale unui tester..............101
Activitatea de învăţare 3.2.7: Testarea conectivităţii PC - Server......................103
Activitatea de învăţare 3.2.8: Testarea conectivităţii cu Packet Tracer..............105
Tema 4. Sertizarea cablurilor de transmisie de date............................................107
Fişa de documentare 4.1: Alegerea tipului de conector corespunzător şi
sertizarea cablurilor coaxiale şi UTP conform standardelor...........................107
Activitatea de învăţare 4.1.1: Scule pentru sertizare........................................111
Activitatea de învăţare 4.1.2: Cleşte de dezizolat – elemente componente......113
Activitatea de învăţare 4.1.3: Atenţionări pentru sistemul de cablare 10Base2.115
Activitatea de învăţare 4.1.4: Conectori pentru sistemul de cablare 10Base2. .117
Activitatea de învăţare 4.1.5: Rolul rezistorului de terminare într-o reţea 10Base2
............................................................................................................................119
Activitatea de învăţare 4.1.6: Caracteristicile sistemului de cablare 10Base5. .120
Activitatea de învăţare 4.1.7: Alegerea conectorilor în funcţie de tipul cablului.121
Activitatea de învăţare 4.1.8: Conectori pentru cabluri coaxiale – catalog virtual
............................................................................................................................123
Activitatea de învăţare 4.1.9: Conectori pentru cabluri torsadate – catalog virtual
............................................................................................................................124
Activitatea de învăţare 4.1.10: Etapele sertizării unui cablu torsadat................125
Activitatea de învăţare 4.1.11: Precauţii la sertizarea unui cablu torsadat........129
Activitatea de învăţare 4.1.12: Caracteristicile sistemelor de cablare...............130
Activitatea de învăţare 4.1.13: Achiziţionarea conectorilor pentru cablare........131
Activitatea de învăţare 4.1.14: Analiza reţelei de calculatoare..........................132
Activitatea de învăţare 4.1.15: Patch-urilor UTP: straight, crossover şi rollover133
Activitatea de învăţare 4.1.16: Etapele realizării unui cablu normal (straight-
through)..............................................................................................................134
Activitatea de învăţare 4.1.17: Etapele realizării unui cablul inversor (cross-over)
............................................................................................................................135
Activitatea de învăţare 4.1.18: Etapele realizării unui cablul de consolă (rollover)
............................................................................................................................136
Activitatea de învăţare 4.1.19: Cabluri pentru interconectarea echipamentelor de
bază din reţea.....................................................................................................137
Activitatea de învăţare 4.1.20: Măsuri de siguranţă la cablarea reţelelor.........139
III. Glosar......................................................................................................................141
IV. Bibliografie..............................................................................................................152
4
I. Introducere
Materialul de învăţare are rolul de a conduce elevul la dobândirea competenţelor.
Domeniul
Calificarea
Nivelul de calificare
Materialul cuprinde:
- fişe de documentare
- activităţi de învăţare
- glosar
Prezentul material de învăţare se adresează elevilor din cadrul şcolilor
postliceale, domeniul Informatică, calificarea Tehnician echipamente de calcul.
Competenţa / Elemente componente

Rezultatul Teme
învăţării
Descrie  Tema 1: Proprietăţi şi standarde  Fişa de documentare 1.1:

proprietăţile şi corespunzătoare cablurilor de Tipuri de cabluri de
standardele transmisie a datelor în reţele transmisie a datelor în reţea –
corespunzătoare Cablu coaxial, UTP, STP;
cablurilor de Standarde TIA/EIA
transmisie a
datelor în reţea  Activitatea de învăţare
1.1.1: Cablul coaxial
 Activitatea de învăţare
1.1.2: Recunoaşterea tipurilor
de cabluri de cupru
1.1.3: Caracteristicile
cablurilor
1.1.4: Cabluri torsadate
1.1.5: Standardul TIA/EIA –
Convenţii de culoare
1.1.6: Standardul TIA/EIA -
Convenţii de numerotare
1.1.7: Standardul TIA/EIA
5
Rezultatul Teme
învăţării
Explică modul  Tema 2 – Transmisia şi recepţia  Fişa de documentare 2.1:

de transmisie şi datelor în reţea Topologii: punct la punct,
recepţie a punct –multipunct,
datelor într-o topologie fizică, logică
reţea
2.1.1 - Definirea topologiilor
fizice şi logice
2.1.2 - Clasificarea reţelelor
după tehnologia de
transmisie
2.1.3 - Tipuri şi criterii de
clasificare a reţelelor
2.1.4 - Tipologia fizică a
reţelelor LAN
2.1.5 - Caracterizarea
topologiilor fizice ale
reţelelor
 Fişa de documentare 2.2:

Analiza semnalului şi a
factorilor care influenţează
transmisia acestuia în reţea –
modulaţie, distanţă, zgomot,
interferenţe IR, RF
 Activitatea de învăţare 2.2.1

- Semnale şi unde -
generalităţi

- Semnale analogice şi
digitale

- Funcţiile tastelor aplicaţiei
Calculator ştiinţific
6
Rezultatul Teme
învăţării

- Utilizarea aplicaţiei
Calculator ştiinţific (1)

- Utilizarea aplicaţiei
Calculator ştiinţific (2)

- Decibelul (dB) - unitatea de
măsură pentru descrierea
semnalului în reţea

- Decibelul (dB) – aplicarea
formulelor pentru măsurarea
undelor

- Metode de codificare (1)

- Metode de codificare (2)
2.2.10 - Modularea
semnalelor
2.2.11 - Multiplexarea
2.2.12 - Factori de perturbare
a semnalelor dintr-o reţea (1)
2.2.13 - Factori de perturbare
a semnalelor dintr-o reţea (2)

Transmisia şi recepţia datelor
în reţele cablate şi în reţele
fără fir
2.3.1: Regulile de configurare
pentru 10Base2
7
Rezultatul Teme
învăţării
2.3.2: Regulile de configurare
pentru 10Base5
2.3.3: Comparaţie între
standardele 10Base5,
10Base2 şi 10Base-T
2.3.4: Comparaţii între reţele
2.3.5: Reţele LAN cu şi fără fir
- generalităţi
2.3.6: Transmisii wireless
2.3.7: Internet Protocol
Address
2.3.8: Setare DHCP pentru
Windows XP/2000
2.3.9: Setare DHCP pentru
Windows Vista
2.3.10: Medii wireless
Analizează  Fişa de documentare 3.1:
cablurile Parametrii cablurilor
torsadate torsadate – conform
standardului TIA/EIA – 568 –
B
3.1.1.: Parametrii cablurilor
torsadate
3.1.2.: Categorii de cabluri -
parametri
3.1.3.: Catalog de prezentare
a cablurilor din categoriile 4 -
7
Testarea principalilor
parametri ai cablurilor
torsadate cu ajutorul tester-
ului
8
Rezultatul Teme
învăţării
3.2.1: Etapele instalării plăcii
de reţea
3.2.2: Configurarea
protocolului TCP/IP
3.2.3: Determinarea adresei
MAC a unui calculator
3.2.4: Testarea conectivităţii
în reţea folosind utilitarul
PING
3.2.5: Determinarea traseului
parcurs de un pachet la
destinaţie
3.2.6.: Elementele
componente ale unui teste
PC - Server
elementelor unei reţele cu
simulatorul Packet Tracer
Sertizează  Tema 4 – Sertizarea cablurilor de  Fişa de documentare 4.1:
cablurile de transmisie de date Alegerea tipului de conector
transmisie de corespunzător şi sertizarea
date cablurilor coaxiale şi UTP
conform standardelor
4.1.1: Trusa de scule
4.1.2: Cleşte pentru dezizolat
– elemente componente
4.1.3: Atenţionări pentru
sistemul de cablare 10Base2
4.1.4: Conectori pentru
sistemul de cablare 10Base2
4.1.5: Rolul rezistorului de
terminare într-o reţea
10Base2
9
Rezultatul Teme
învăţării
sistemului de cablare
10Base5
4.1.7: Alegerea conectorilor în
funcţie de tipul cablului
cabluri coaxiale – catalog
virtual
cabluri torsadate – catalog
virtual
4.1.10: Construirea unui
cablu normal (straight-
through)
4.1.11: Precauţii la sertizarea
unui cablu torsadat
sistemelor de cablare
4.1.13: Achiziţionarea
conectorilor pentru cablare
4.1.14: Analiza reţelei de
calculatoare din punct de
vedere al tipului şi a calităţii
execuţiei
4.1.15: Patch-urilor UTP:
straight, crossover şi rollover
cablu normal (straight-
through)
cablul inversor (cross-over).
cablul de consolă (rollover)
10
Rezultatul Teme
învăţării
4.1.19: Cabluri pentru
interconectarea
echipamentelor de bază din
reţea
4.1.20: Măsuri de siguranţă la
cablarea reţelelor
Absolvenţii nivelului 3 avansat, şcoală postliceală, calificarea Tehnician echipamente de

calcul, vor fi capabili să îndeplinească sarcini cu caracter tehnic de montaj, punere în
funcţiune, întreţinere, exploatare şi reparare a echipamentelor de calcul.
11
II. Resurse
Prezentul material de învăţare cuprinde diferite tipuri de resurse care pot fi folosite
de elevi:
- fişe de documentare
- activităţi de învăţare
Elevii pot folosi atât materialul prezent (în formă printată) cât şi varianta echivalentă
online.
12
Tema 1: Proprietăţi şi standarde corespunzătoare cablurilor de
transmisie a datelor în reţele
Fişa de documentare 1.1: Tipuri de cabluri de transmisie a datelor în reţea –
Cablu coaxial, UTP, STP; Standarde TIA/EIA
1. Mediile de transmisie utilizate în mod curent pot fi grupate în două mari categorii:
medii ghidate şi medii neghidate.
Tab.1.1.1 – Medii de transmisie în LAN
Tip Definiţie Exemplificare

Medii Mediile ghidate sunt cele care  cabluri coaxiale
ghidate oferă o cale de propagare în  cabluri torsadate (neecranate: UTP
afara căreia semnalul nu poate şi ecranate: STP, ScUTP sau FTP)
să existe intr-o formă utilizabilă,  fibra optică: multimod şi monomod
rămânând dependent de mediu.
Medii Mediile neghidate sunt cele la  undele radio
neghidat care propagarea nu este  microunde
e restricţionată la un spaţiu fizic,  radiaţia laser
înţelegând-se de obicei prin  radiaţia infraroşie
aceasta propagarea în aer liber.
În cadrul unui LAN (Local Area Network) se utilizează de obicei cablul de tip UTP şi mai
puţin cablu coaxial. Fibra optică se utilizează în special pentru a conecta LAN-uri între
ele respectiv porţiuni mai îndepartate din cadrul aceluiaşi LAN.
2. Tipuri de cabluri
2.1 Cabluri coaxiale - au fost utilizate pe scară largă în reţelele locale. În prezent, sunt
tot mai puţin folosite pentru că nu se pot utiliza în reţelele de mare viteză, în reţele cu
legături full duplex sau în cele care folosesc comutatoare super rapide. Pe distanţe
scurte se preferă în locul lui cablul torsadat iar pe distanţe mari – fibra optică. Avantaje:
oferă posibilitatea unor comunicaţii de bandă largă pe distanţe relativ mari. Diafonia
este extrem de redusă chiar la frecvenţe mari ale semnalului. Dezavantaje: este relativ
fragil, rezistenţă mecanică scăzută, cost ridicat, grosime mare şi dificultăţile de a
asigura adaptarea de impedanţă a magistralei de comunicaţie.
Tab. 1.1.2 - Tipuri de cablu coaxial
10BASE5 Ethernet RG 8 (Thicknet gros) 10BASE2 Ethernet (Thinnet, subţire) RG 58

sau coaxial de bandă largă sau cablul coaxial în banda de bază
 impedanţă de 75 Ω  impedanţă de 50 Ω
 viteza semnalului de 10Mbps pentru o  viteza semnalului 10Mbps pentru o
lungime de 500 de metri lungime de 185 de metri
 utilizare: reţele, transmisii TV  utilizare - în reţele de calculatoare
 raportul performanţă/cost - scăzut  raportul performanţă/cost - bun
13
2.2 Cabluri torsadate. Torsadarea reduce efectul de degradare a semnalului cauzat de
EMI – interferenţe electromagnetice sau RFI – interferenţe ale frecvenţelor radio, la
fel ca şi în telefonie.
Tab. 1.1.3 - Tipuri de cablu torsadat
Tip de cablu Caracteristici

Cablul UTP (cablu torsadat  nu are nici un tip de ecranare
neecranat, Unschielded  flexibilitate deosebită
Twisted Pairs)  transmisii de tip duplex
 impedanţă de 100 Ω
 viteză 10/100 Mbps
 distanţă 100 m
 foloseşte 4 din cele 8 fire conductoare: două pentru
transmisie şi două pentru recepţia datelor
 domenii de utilizare: telefonie, reţele de calculatoare
Cablul STP: Shielded  fiecare pereche este învelită într-o folie de ecranare
Twisted Pair (Cablu cu  folia de ecranare are rol de conductor de împământare
perechi răsucite ecranat) şi oferă o bună protecţie împotriva interferenţelor şi a
diafoniei
 datorită foliilor, flexibilitatea este mult redusă
 este mai scump, mai greu de instalat şi mai gros decât
cablul UTP
 impedanţă de 150 Ω
 domenii de utilizare: reţele de calculatoare (token ring),
în prezent mai puţin folosit datorită raportului
preţ/performanţă scăzut
Cablul FTP: Foiled Twisted  este un cablu UTP cu conductori înveliţi într-o folie
Pair (Cablu cu perechi exterioară de ecranare
răsucite în folie)  folia de ecranare are rol de conductor de împământare
şi asigură protecţie la interferenţe externe
 impedanţă de 100 – 120 Ω
S/STP: Screened Shielded  este asemănător tipului STP, dar are în plus o tresă
Twisted Pair (Cablu cu împletită ce înveleşte toate perechile
perechi răsucite ecranat, cu  folia de ecranare asigură o protecţie deosebită
tresă) împotriva interferenţelor externe
S/FTP: Screened Foiled  este o combinaţie a tipurilor S/UTP şi FTP, fiind ecranat
Twisted Pair (Cablu cu cu folie şi tresă
perechi răsucite cu folie şi
tresă)
14
Tip de cablu Caracteristici
S/UTP: Screened  asemănător cu FTP, singura diferenţă fiind că S/UTP

Unshielded Twisted Pair are o tresă împletită în loc de folie învelind toate perechile
(Cablu cu perechi răsucite
neecranat, cu tresă)
Tab. 1.1.4 – Comparaţie între mediile de transmisie
Caracteristici Thinnet Thicknet Twisted-pair Fibră optică

coaxial coaxial (10BaseT)
(10Base2) (10Base5)
Cost Mai mare decât Mai mare UTP : mai mic Mai mare ca
UTP decât thinnet STP: mai mare ca thinnet thinnet dar mai
mic ca thicknet
Lungimea 185m 500 m UTP şi STP: 100 m 2 km
utilizabilă
Viteza de 10 Mbps 10 Mbps UTP: 4-100 Mbps 100 Mbps sau mai
transmisie STP: 16-500 Mbps mult
Flexibilitate Suficient de Mai puţin UTP: Cel mai flexibil Mai puţin flexibil
flexibil flexibil decât STP: mai puţin flexibil decât thicknet
thinnet decât UTP
Uşurinţa în Uşor de instalat Uşurinţă UTP : foarte uşor Dificil de instalat
instalare medie STP : moderat de uşor
Susceptibilitate Rezistenţă Rezistenţă UTP: foarte susceptibil Imun la interferenţe
a la interferenţe bună la bună la STP: rezistenţă bună
interferenţe interferenţe
Caracteristici Suportul Suportul UTP : acelaşi ca la Suportă voce, date
speciale electronic mai electronic mai telefon: adesea preinstalat şi video
ieftin decât la ieftin decât la în clădiri
cablul torsadat cablul STP : suportă viteze mai
torsadat mari ca UTP
Utilizarea Reţele medii şi Legătura între UTP : reţele cu buget Orice reţea care
preferată mari cu cerinţe reţele limitat necesită viteză
de securitate thinnet , cu STP : Token Ring de orice securitate şi
foarte bună cerinţe de dimensiune integritate ridicate
securitate
15
3. Standarde – TIA/EIA
EIA (Electronics Industries Associatiori) şi TIA (Telecommunication Industry

Association) au elaborat în comun o serie de standarde, cunoscute ca standarde
TIA/EIA, referitoare la proiectarea şi instalarea reţelelor de calculatoare.
Un sistem de cablare structurată include mediile de transmisie şi hardware-ul asociat.

Infrastructura de comunicaţie trebuie să fie independentă de hardware. Orice sistem
de cablare este unic în felul său prin: produsele folosite, configuraţia echipamentelor,
arhitectura clădirii în care se instalează reţeaua, cerinţele beneficiarului etc. Conform
standardului ANSI/TIA/EIA 568, un sistem de cablare structurată cuprinde
următoarele elemente: cablarea orizontală, cablarea principală considerată coloana
vertebrală a reţelei, spaţiul de lucru, rack-ul sau panoul pentru telecomunicaţii, sala
echipamentelor, facilităţi de acces.
Standardul TIA/EIA-568-A descrie cablarea orizontală incluzând mediul fizic de

comunicaţie locală, dintre staţiile de lucru, echipamentele de comunicaţie de tip repetor,
hub şi dulapurile cu echipamente.
Standardul ANSI/TIA/EIA 568-B: este o revizuire ce include standardul original

TIA/EIA-568-A şi actualizările ulterioare. Include 3 părţi: cerinţe generale, cablu de
cupru şi fibra optică.
Referitor la cablurile UTP, standardele EIA/TIA 568A şi EIA/TIA 568B stabilesc că se

folosesc doar 4 din cele 8 fire disponibile şi specifică atât culoarea celor 8 fire, dar şi
ordinea de dispunere a acestora.
Fig. 1.1.1 – Standardul T 568
Tab.1.1.5 – Culorile firelor
Pin Funcţie Culoare – T568B Culoare – T568A

1 Transmisie Alb-Portocaliu Alb-Verde
2 Transmisie Portocaliu Verde
3 Recepţie Alb-Verde Alb-Portocaliu
4 Nefolosit Albastru Albastru
5 Nefolosit Alb-Albastru Alb-Albastru
6 Recepţie Verde Portocaliu
7 Nefolosit Alb-Maro Alb-Maro
8 Nefolosit Maro Maro
În Europa se foloseşte standardul 568B, iar în Statele Unite 568A.

16
Activitatea de învăţare 1.1.1: Cablu coaxial
Competenţa: Descrie proprietăţile şi standardele corespunzătoare cablurilor de
transmisie a datelor în reţea
Obiectivul/obiective vizate:
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să identifici corect elementele componente ale
cablului coaxial precizând şi materialul din care este confecţionat fiecare.
Durata: 10 minute
Tipul activităţii: Exerciţiu - Împerechere (potrivire)
Sugestii privind organizarea clasei
 activitatea se poate desfăşura individual, câte un elev la un calculator, având la
dispoziţie fişa de lucru
 activitatea se poate desfăşura şi pe grupe sau în perechi
Sarcina de lucru
Descrieţi structura unui cablu coaxial realizând corespondenţa între cifrele din figura 1.1.1,
elementele coloanei 1 (Componenta) şi cele ale coloanei 2 (Materialul).
Fig. 1.1.1 – Cablu coaxial

Componenta Materialul
a) Miez conductor I. PVC, teflon
b) Plasă sau manşon II. Plastic, cauciuc sau teflon
c) Manta de protecţie III. Fire de cupru sau din aluminiu
d) Izolaţie IV. Cupru solid sau multifilar (liţat)
Alte sugestii şi recomandări

Fişa de lucru poate fi:
 sub formă de material printat, caz în care se recomandă ca răspunsurile să fie

organizate sub forma unui tabel cu următoarele coloane: Cifra, Componenta,
Materialul
 în format electronic, dinamic, caz în care se recomandă ca răspunsurile să se
obţină prin glisarea elementelor coloanei 1 respectiv 2 în dreptul cifrelor
corespunzătoare din figura 1.1.1
Secţionaţi o mostră de cablu coaxial gros şi una de cablu coaxial subţire. Comparaţi
structura celor două tipuri de cabluri.
17
Activitatea de învăţare 1.1.2: Recunoaşterea cablurilor de cupru

După această activitate vei fi capabil să recunoşti tipurile de cabluri coaxiale şi

torsadate.
Durata: 10 minute
Activitatea se poate desfăşura individual, câte un elev la un calculator, având la
dispoziţie fişa de lucru.
Sarcina de lucru
Identificaţi cablurile torsadate realizând corespondenţa dintre elementele coloanelor
1(Denumirea/ Secţiunea) şi 2 (Imagine cablu), sub forma: litera – numărul. Atenţie: în
tabelul Tab 1.2.1 , elementele celor două coloane sunt amplasate absolut aleator !
Tab 1.1.2.1 – Cabluri de cupru
1 2
Denumirea/Secţiunea Imagine cablu
a) Cablu coaxial subţire (thinnet)
b) Cablul coaxial gros (thicknet):
c) Cablul UTP (cablu torsadat neecranat,

Unschielded Twisted Pairs)
d) Cablul STP Shielded Twisted Pair (Cablu

cu perechi răsucite ecranat)
18
1 2
e) Cablul FTP: Foiled Twisted Pair (Cablu
cu perechi răsucite în folie)
f) S/STP: Screened Shielded Twisted Pair

(Cablu cu perechi răsucite ecranat, cu
tresă)
g) S/FTP: Screened Foiled Twisted Pair

(Cablu cu perechi răsucite cu folie şi
tresă)
h) S/UTP: Screened Unshielded Twisted

Pair (Cablu cu perechi răsucite
neecranat, cu tresă)

Colecţionaţi mostre de cabluri de cupru, de diferite tipuri cu dimensiuni de 5-7 cm.
Folosind un cuţit pentru dezizolat, pregătiţi-le astfel încât să fie vizibile toate elementele
componente care vă ajută să faceţi diferenţa între tipurile de cabluri. Fixaţi-le pe un
suport rigid de dimensiunile unui format A4, organizându-le sub forma tabelului anterior
şi adăugaţi-le la portofoliul dumneavoastră.
19
Activitatea de învăţare 1.1.3: Caracteristicile cablurilor

La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să prezinţi caracteristicile cablurilor coaxiale şi

ale celor torsadate.
Durata: 30 minute
Tipul activităţii: Diagramă paiajen
Elevii vor lucra individual sau pot fi organizaţi pe grupe mici (2 -3 elevi)
Sarcina de lucru
Având la dispoziţie diverse surse: internet, cărţi şi reviste de specialitate, caiete de
notiţe etc, extrageţi informaţii despre caracteristicile principalelor tipurilor de cabluri şi
organizaţi-le după modelul următor.
Domeniul
Cost deDomeniul
utilizare Impedanţa
Cost de utilizare Impedanţa
Susceptibilitate la
Susceptibilitate
interferenţe la Lungimea
interferenţe Lungimea
Tipul de cablu segmentului
segmentului
Numărul de fire
Numărul
utilizate de fire
în transmisie Viteza de
utilizate în transmisie Viteza de
transmisie
transmisie
Tip de Uşurinţă în Flexibilitate

Tip de Uşurinţă în Flexibilitate
ecranare instalare
ecranare instalare
Fig. 1.1.3.1 – Caracteristicile cablurilor
Activitatea se poate desfăşura şi sub formă de concurs, cu clasa împărţită pe grupe
mici. Se va considera câştigătoare echipa care alcătuieşte în cel mai scurt timp cel puţin
cinci scheme corecte (pentru Tichnet şi Tinknet, UTP; FTP; STP).
Activitatea se poate desfăşura şi cu ajutorul computerului, completând (prin alegere
multiplă) câte o schemă pentru fiecare tip de cablu. A se vedea varianta
electronică/online a acestei activităţi.
20
Activitatea de învăţare 1.1.4: Caracteristicile cablurilor torsadate

La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să identifici corect tipurile de cabluri torsadate
după caracteristicile lor principale.
Durata: 10 minute
Tipul activităţii: Exerciţiu - Completează spaţiile
Activitatea se poate desfăşura individual, cu un elev la câte un calculator, folosind
această fişă de lucru.
Sarcina de lucru
Completaţi spaţiile libere din textul de mai jos, folosind noţiunile învăţate despre
diferitele tipuri de cabluri torsadate.
1) ..................... firelor este o modalitate excelentă de a ecrana atât din exterior cât şi
din interior, reducând efectul de degradare a semnalului cauzat de interferenţa cu
radiaţiile electromagnetice.
2) În standardul Ethernet 10/100Mbps, sunt folosite numai ……….. din cele opt fire
conductoare ale cablului.
3) Dintre cablurile torsadate cea mai scăzută rezistenţă la interferenţe o are cablul
……... .
4) Cablul ……. a fost utilizat cu precădere în reţelele token ring; în prezent este rar
implementat deoarece performanţele superioare tipului UTP nu justifică diferenţa
mare de preţ.
5) Cablul ……… este un cablu UTP cu conductori înveliţi într-o folie exterioară de
ecranare.
6) Cablul ……….. este asemănător tipului STP, dar are în plus o tresă împletită ce
înveleşte toate perechile
7) Cablul torsadat neecranat se numeşte cablu ……….. .
8) Cele opt conductoare ale cablurilor torsadate sunt: …………, ……………, …………,
……………, ………..…….…, ………………, ……………….., ………………. .

Activitatea se poate realiza cu toată clasa, caz în care se poate folosi tabla sau
flipchart-ul.
21
Activitatea de învăţare 1.1.5: Standardul TIA/EIA – Convenţii de culoare
După această activitate vei fi capabil să diferenţiezi un cablu sertizat după standardul
TIA/EIA T568 A de unul sertizat conform standardului TIA/EIA T568 B.
Durata: 15 minute
Tipul activităţii: Compilare
Elevii vor lucra individual, având la dispoziţie două tipuri de cabluri torsadate sertizate,
respectiv după standardele TIA/EIA T568 A şi TIA/EIA T568 B.
Sarcina de lucru
Având la dispoziţie două mostre de cabluri torsadate cu mufe RJ-45, sertizate conform
standardelor TIA/EIA T568 A şi TIA/EIA T568 B, identificaţi ce standard s-a folosit pentru
fiecare dintre ele şi reprezentaţi-le schematic pe caietele de notiţe.
Fig. 1.1.5.1 TIA/EIA T568 A Fig. 1.1.5.2 - TIA/EIA T568 B
Activitatea se poate desfăşura şi individual, folosind fişa de lucru online

corespunzătoare Activităţii de învăţare 1.1.5. sau prin completarea tabelului următor:
Tab. 1.1.5.1 – Convenţii de culoare în TIA/EIA 568
Pin TIA/EIA 568 A (culoare) Pin TIA/EIA 568 B

1=
22
Activitatea de învăţare 1.1.6: Standardul TIA/EIA - Convenţii de numerotare
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să precizezi corect funcţia fiecărui pin al unui
conector RJ-45.
Durata: 10 minute
Tipul activităţii: Compilarea
Elevii vor lucra individual
Sarcina de lucru
Folosind surse diferite (internet, reviste de specialitate, caietul de notiţe, etc) obţineţi
informaţii despre funcţiile pinilor unui conector RJ-45. Prezentaţi rezultatul sub formă
tabelară (Tab. 1.6.1):
Tab. 1.1.6.1 – Conector RJ-45, convenţii de numerotare
Pin Funcţie Culoare – T568A Culoare – T568B

1
2
3
4
5
6
7
8
Activitatea se poate desfăşura şi individual, folosind fişa de lucru online

corespunzătoare Activităţii de învăţare 1.6.
23
Activitatea de învăţare 1.1.7: Standardul TIA/EIA
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să explici rolul standardului TIA/EIA-T568

urmărind conţinutul acestuia.
Durata: o săptămână
Tipul activităţii: Proiect
Elevii vor lucra individual iar rezultatele se vor prezenta întregii clase.
Sarcina de lucru
Folosind internetul şi cărţi de specialitate adunaţi informaţii despre

reglementările stabilite în domeniul sistemelor de cablare prin standardul
TIA/EIA 568 cu variantele sale A şi B. Prezentaţi informaţiile găsite după
următorul plan de idei:
 Cablarea structurată – descrierea standardelor în vigoare pentru reţelele

structurate cat 5e respective cat6 / cat7
 Elemente de cablare structurată:
1. cablajul orizontal – cum se realizează, ce tipuri de cabluri se folosesc
(cablu UTP/FTP/STP Cat.5e sau Cat6 / Cat7 pozat plecând de la nivelul
rackurilor de telecomunicaţie, de-a lungul magistralelor principale şi
secundare, până la nivelul staţiilor de lucru)
2. cablajul vertical - cum se realizează, ce tipuri de cabluri se folosesc (cablu
UTP/FTP/STP Cat 5e sau Cat.6, fibra optică), particularităţi
3. casete şi prize: prize simple/duble aparente sau îngropate, ecranate sau
neecranate, casete de pardoseala cu 6/12 module
 TIA/EIA-568-A-1995 (Commercial Building Telecommunications Wiring
Standards). Defineşte standardul de instalare sisteme de cablare pentru clădiri
comerciale pentru a suporta reţele de date, voce şi video. De asemenea
defineşte criteriile tehnice şi de performanţă pentru cablare.
 TIA/EIA-568-A updates (1998-1999) TIA/EIA-568 a fost actualizat de mai multe
ori: update A1, update A2, update A3, update A4, update A5.
 TIA 568-B.1 - 2000 (Commercial Building Telecommunications Wiring Standard)
În anul 2000 au fost actualizate toate specificaţiile şi cea mai importantă
modificare este specificarea cablului Category 5E ca şi cablu recomandat pentru
a îndeplini minimul de performanţă necesar. Alte anexe specifică informaţii
tehnice despre cabluri torsadate, neecranate şi ecranate şi fibra optică.
24
Fiecare elev va adăuga în portofoliul personal o listă de adrese web unde a găsit
informaţii despre standardul TIA/EIA 568, secţiuni relevante, printate din standardul
respectiv şi proiectul realizat.
25
Tema 2. Transmisia şi recepţia datelor în reţea
Fişa de documentare 2.1: Topologii: punct la punct, punct –multipunct,
topologie fizică, logică
După tehnologia de transmisie, reţelele se împart în două categorii: reţele punct la

punct şi reţele cu difuzare (broadcast)
Reţele punct la punct sunt acele reţele care dispun de numeroase conexiuni între
perechi de calculatoare individuale. Pentru a ajunge de la calculatorul sursă la
calculatorul destinaţie, un pachet s-ar putea să fie nevoit să treacă prin unul sau mai
multe calculatoare intermediare. Deseori sunt posibile trasee multiple, de diferite lungimi
etc. Reţele cu difuzare (broadcast) sunt reţele care au un singur canal de comunicaţie.
Acesta este partajat de toate calculatoarele din reţea. Oricare dintre mesajele trimise de
un membru al acestui tip de reţea poate să fie recepţionat de toţi ceilalţi membri din
reţea. Un avantaj semnificativ al reţelelor cu difuzare este faptul că mesajul (pachet)
poate fi adresat unui singur calculator, tuturor calculatoarelor din reţea (difuzare) sau
unui subset de calculatoare (trimitere multiplă). Acest mod de transmitere este
caracteristic reţelelor LAN. În general, reţelele mai mici (locale) tind să utilizeze
difuzarea, în timp ce reţelele mai mari sunt de obicei punct - la - punct.
Topologia se referă la structura reţelei, la modul de aşezare a nodurilor acesteia,

precum şi la logica prin care acestea comunică. Topologiile determină caracteristicile
reţelei cum ar fi: comportarea la extensii şi la restrângeri ale reţelei; costurile implicate
de extinderi; modul în care reacţionează reţeaua la căderea unei staţii sau linii;
dificultăţile şi modalităţile de reconectare a unei staţii după defect; locuri de congestie a
traficului (gâtuiri). Reţelele pot avea atât topologie fizică cât şi topologie logică.
Tabelul 2.1.1 - Topologii
Topologia fizică descrie structura Topologia logică descrie modul în care

constructivă a reţelei, modul în care sunt informaţiile circulă în cadrul reţelei.
trasate legăturile dintre calculatoare. Este Determină cum gazda accesează mediul
stratul fizic al componentei din reţea de comunicare din reţea Uneori topologia
logică poate fi diferită de cea fizică.
26
Topologii logice - din punctul de vedere al topologiei logice utilizate, cele mai folosite
arhitecturi LAN, sunt : Ethernet, Token Ring, Fiber-Distributed Data Interface (FDDI).
Topologii fizice - principalele tipuri de topologii fizice sunt: bus – topologie magistrală,
ring – topologie inel, star – topologie stea, hierarchical – topologie ierarhizată, mesh –
topologie plasă (reţea).
Topologia – Magistrală
Fig. 2.1.1 – Topologie magistrală
Avantaje :
 uşurinţă în conectarea calculatoarelor.

 necesarul de cablu este redus.
 constituie unul din cele mai ieftine moduri de a construi o reţea.
 calculatoarele conectate la acest tip de reţea au acces în mod egal la toate
resursele reţelei.
 pentru toate legăturile (liniile) individuale ale nodurilor se foloseşte un mediu pasiv
de transfer;
 fiecare nod este în contact direct cu oricare altul, de aici durata redusă de tranzit a
pachetelor pe linie;
 conectarea unei noi staţii (montarea) se face fără risipă de cablu, folosind cablaje
deja existente;
 se poate face uşor emisie multiplă (multicast), unul la mai mulţi (one-to-many).
Dezavantaje:
 reţeaua nu funcţionează dacă apar întreruperi în cablu - la căderea mediului comun

de transfer cade toata reţeaua;
 este nevoie de terminatori la ambele capete ale cablului ca să absoarbă semnalul
când ajunge la capătul liniei sau al firului;
 în lipsa terminatorului, semnalul electric ce reprezintă datele se întoarce, provocând
erori în reţea;
 problemele sunt greu de identificat dacă reţeaua „cade" - zonele de cablu defecte se
localizează greu;
 informaţiile se pot "fura" uşor printr-o conectare fără întreruperea funcţionării reţelei;
 realizarea backup-ului este costisitoare;
 la creşterea numărului de staţii în reţea creşte numărul de coliziuni în reţea;
 nu se asigură flexibilitate la cablare;
 lungimea reţelei este limitată (atenuarea semnalului de date), deci şi numărul de
calculatoare conectate
 dacă se doreşte o extindere, va fi dificil de schimbat mărimea şi distribuţia reţelei
 poate fi transmis un singur pachet de date la un moment dat;
 în cazul conectării unui număr mai mare de calculatoare, are randament scăzut în
ceea ce priveşte viteza, datorită coliziunii pachetelor de date.
Topologia: inel
Fig. 2.1.2 – Topologie inel
27
Avantaje:
 principalul avantaj: nu există coliziuni ale pachetelor de date

 are o structură uşor de extins care necesită o lungime minimă de cablu;
 nu este necesar un nod central prin care să circule toate informaţiile;
 zonele de cablu defecte sunt relativ uşor de localizat;
 există restricţii de lungime totală a reţelei (inelului), un factor de performanţă fiind şi
distanţa maximă admisă între noduri;
 la un moment dat se cunoaşte care staţie urmează să retransmită datele;
 nu există capete de cabluri neconectate la inel, deci terminatorii nu mai sunt utilizaţi
 primul calculator care este pornit şi accesează inelul poartă denumirea de „monitor
activ” şi are responsabilitatea de a monitoriza inelul pentru a descoperi probleme,
cum ar fi o întrerupere în inel
 în cazul utilizării unui inel dublu, pe lângă faptul că datele sunt transmise în ambele
direcţii, se creează toleranţă la erori - deoarece dacă un inel cedează, transmisia se
face pe celălalt inel; mai mult, dacă ambele inele cedează, prin remedierea zonei în
care a fost întrerupt cablul se remediază întreaga reţea.
Dezavantaje:
 căderea unei staţii provoacă căderea întregii reţele;

 conectarea unei noi staţii se face prin întreruperea temporară a funcţionării reţelei,
fiindcă inelul trebuie deschis;
 durata transferului unui pachet de date creşte proporţional cu numărul de noduri
conectate în reţea;
 topologia în inel permite doar unui singur calculator să aibă acces pentru a trimite
date pe inel la un moment dat, acest lucru ducând la o reţea determinată
 este necesara dublarea liniei, ca în cazul căderii liniei principale cea suplimentară să
intre în funcţiune.
Topologia: stea
Fig. 2.1.3 – Topologie stea
Avantaje:
 fiecare dispozitiv conectat poate iniţia accesul la mediu, independent de celelalte
dispozitive conectate;
 este flexibilă, scalabilă şi relativ necostisitoare, în comparaţie cu reţelele LAN mai
sofisticate, cu metode de acces controlate strict;
 este uşor de reparat, deoarece fiecare computer este legat la punctul central cu
propriul lui cablu;
 dacă un cablu se defectează va afecta doar calculatorul la care este legat, restul
reţelei rămânând operaţională – ceea ce constituie cel mai important avantaj al
reţelelor stea;
 constituie fundamentul pentru ultima topologie LAN: topologia comutată.
Dezavantaje:
 dacă dispozitivul central se defectează, întreaga reţea se va deconecta deoarece

gazdele sunt conectate direct la punctul central (hub, switch, sau router)
28
 costă mai mult decât reţeaua magistrală deoarece este nevoie de mai mult cablu,
mai scump şi de un dispozitiv central
Topologia:ierarhică (arborescentă)
Fig. 2.1.4 – Topologie ierarhică
Avantaje:
 este recomandată pentru reţele LAN de dimensiuni medii şi mari care trebuie să
aibă în vedere scalabilitatea reţelei şi concentrarea traficului
 este o variantă a topologiei stea, în care există o stea centrală, cu un nod central,
ale căror noduri sunt centre ale altor stele – de aici decurg şi avantajele reţelelor
stea
Dezavantaje:
 în linii mari aceleaşi ca la topologia stea
Topologia: Mesh (Reţea, plasă)

Fig. 2.1.5 – Topologie mesh
Avantaje:
 deteriorarea unui cablu nu va afecta reţeaua iar traficul poate fi realizat prin alte
rute utilizând alte cabluri - cu alte cuvinte, dacă o conexiune eşuează, un
calculator poate încă accesa alt calculator prin utilizarea altei conexiuni.
 este aproape imposibil pentru un cablu să provoace o cădere a unei reţele de
acest tip
 utilizată deseori în situaţiile în care datele trebuie să fie disponibile în
eventualitatea unei deteriorări parţiale ale reţelei
 în cazul unei topologii de tip plasă completă, fiecare nod este conectat fizic cu
fiecare dintre nodurile celelalte, asigurând astfel un maximum de toleranţă la
erori
Dezavantaje:
 scump şi greu de instalat datorită cantităţii mari de cablu necesare
 volum ridicat de muncă pentru realizare a reţelei
 este greu de administrat
 are un cost mai mare decât în cazul celorlalte topologii, rezultat atât din
cheltuielile de construire a reţelei cât şi din cele de administrare
Alte consideraţii:
 Determinarea numărului de cabluri de conexiune de care este nevoie la o reţea

tip plasa se poate face utilizând formula: Ln = n (n -1)/2 - – unde: n este numărul
de noduri, iar Ln este numărul de conexiuni necesare.
 Internetul este un exemplu de topologie de reţea / plasă
29
30
Activitatea de învăţare 2.1.1: Definirea topologiilor fizice şi logice
Competenţa: Explică modul de transmisie şi recepţie a datelor într-o reţea
La sfârşitul acestei activităţi vei fi în măsură să diferenţiezi noţiunile de topologie logică

şi topologie fizică, caracterizându-le corect pe fiecare dintre ele.
Durata: 30 minute
Tipul activităţii: Reconstrucţie
Sugestii
Elevii se împart în 3 grupe şi fiecare grupă primeşte ca sarcină să reconstruiască un

text. La final, rezultatele se vor prezenta în faţa întregii clase.
Sarcina de lucru
Următoarele texte conţin nişte greşeli, generate prin inversarea ordinii unor
cuvinte. Trebuie să reordonaţi cuvintele astfel încât noţiunile explicate să fie corecte.
Grupa 1
Reţele numeroase dispun punct la punct de conexiuni sunt acele calculatoare reţele
care între perechi de individuale. Pentru a ajunge de la destinaţie să fie nevoit
calculatorul sursă la un pachet calculatorul, s-ar putea să treacă prin unul sau mai multe
calculatoare intermediare. Deseori sunt posibile diferite trasee, de lungimi multiple etc.
Reţele de comunicaţie care au difuzare (broadcast) sunt reţele cu un singur canal.

Acesta este calculatoarele din reţea partajat de toate. de toţi ceilalţi dintre Oricare
mesajele trimise de un acestui tip de membru al reţea poate să fie recepţionat din reţea
membri.
Un avantaj semnificativ al tuturor reţelelor este faptul că mesajul cu difuzare (pachet)

poate fi adresat unui singur calculator, calculatoarelor (difuzare) sau unui subset din
reţea de calculatoare (trimitere multiplă). Acest reţelelor de transmitere este mod
caracteristic LAN.
În general, reţelele mai mari tind să utilizeze difuzarea, în timp ce reţelele locale sunt de
obicei punct - la - punct.
Grupa 2
structura reţelei defineşte Topologia în ceea ce priveşte modalitatea de interconectare

a, relativ la plasarea componentelor active şi pasive ale reţelei mediilor de transfer şi la
ordinea între existentă componente: servere de interconectare, staţii de lucru,
dispozitive, linii de comunicaţie. Topologia de aşezare se referă la structura unei reţele,
la modul al nodurilor acesteia, precum şi la logica reţelei prin care acestea comunică. în
mare măsură Felul în care topologia acesteia este influenţat funcţionează de reţeaua.
31
cum ar fi caracteristicile reţelei determină Topologiile:
 costurile la extensii şi la restrângeri ale reţelei;

 extinderi implicate de comportarea;
 căderea în care reacţionează reţeaua unei staţii sau la modul linii;
 şi modalităţile de staţii reconectare a unei dificultăţile după defect;
 locuri de congestie a traficului (gâtuiri).
Grupa 3
Reţelele pot avea atât topologie fizică cât şi topologie logică.
aspectul spaţial şi organizarea fizică / configuraţia în care datele circulă între noduri
fizice se referă la mediilor de transmisie, a calculatoarelor şi a perifericelor, pe când
modul cele se referă la modul în care se realizează Cele logice în reţea, la
comunicarea. altul face referire pentru Cu alte cuvinte, metoda folosita la transferul
informaţiilor de la un calculator la topologia logică.
Topologia reţelei descrie legăturile dintre structura fizică constructivă a, modul în care
sunt trasate calculatoare. stratul fizic al componentei Este din reţea.
informaţiile descrie modul în care circulă Topologia logică în cadrul reţelei. Determină
cum mediul accesează gazda din reţea de comunicare.
Fiecare grupă îşi va desemna un reprezentant pentru prezentare şi

argumentare.
Se vor aprecia diferit textele pentru care s-a realizat reconstrucţie totală faţă de
cele la care reconstrucţia a fost parţială.
32
Activitatea de învăţare 2.1.2: Clasificarea reţelelor după tehnologia de
transmisie
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să clasifici reţelele de calculatoare după

tehnologia de transmisie utilizată
Durata: 10 minute
Tipul activităţii: Exerciţiu - Adevărat/Fals
Sugestii
Activitatea se va desfăşura individual, câte un elev la un calculator, având la dispoziţie

fişa de lucru.
Sarcina de lucru
Răspundeţi cu Adevărat sau Fals la următoarele întrebări:
____ 1. În reţelele cu difuzare există un singur canal de comunicaţie partajat de toate

maşinile din reţea, pe care fiecare maşină poate trimite mesaje scurte, numite pachete.
____ 2. În reţelele cu difuzare, pachetele conţin un câmp de adresă care precizează
maşina căreia îi este adresat pachetul. Toate maşinile din reţea primesc pachetul,
controlează câmpul de adresă, şi păstrează pachetul numai acea maşină căreia îi este
adresat, restul ignorându-l.
____ 3. În reţelele punct-la-punct există diferite conexiuni între maşini individuale, din
care se formează trasee multiple pe care pachetele ajung de la sursă la destinaţie,
trecând uneori prin mai multe maşini intermediare.
____ 4. Un exemplu de reţea punct la punct este reţeaua unei firmă care are două
locaţii conectate între ele prin fibră optică (direct, nu prin intermediul unui provider).
____ 5. Un exemplu, prin analogie, de reţea cu difuzare poate fi un aeroport unde se
anunţă că pasagerii zborului 452 sunt rugaţi să se prezinte la poarta 9.
____ 6. În reţelele punct-la-punct un rol deosebit îl joacă algoritmii de dirijare.
____ 7. În general reţelele mai mici (locale) tind să utilizeze difuzarea, în timp ce
reţelele mai mari sunt de obicei punct - la - punct.
____ 8. Un avantaj semnificativ al reţelelor cu punct la punct este posibilitatea trimiterii
mesajelor către toţi membrii reţelei sau numai către un grup de membri.
Activitatea se poate desfăşura şi sub formă de concurs.
33
Activitatea de învăţare 2.1.3: Tipuri şi criterii de clasificare a reţelelor
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să identifici tipurile de reţele de calculatoare,

după caracteristicile de bază, în funcţie de criteriile de clasificare.
Durata: 20 minute
Sugestii
Activitatea se va desfăşura individual, cu câte un elev la un calculator, având la

dispoziţie fişa de lucru.
Sarcina de lucru
Completaţi spaţiile libere cu litera corespunzătoare răspunsului corect:
1. Topologia ....................
 Este folosită în cazul reţelelor locale de mici dimensiuni,
 Se realizează pe un singur cablu principal (backbone, trunck - segment, trunchi,
coloana), care leagă toate calculatoarele din reţea.
 Calculatoarele au acces în mod egal la toate resursele reţelei.
 Cost scăzut
 Folosirea unui singur cablu face transmiterea datelor mai lentă
 Este cea mai simplă metodă de conectare a calculatoarelor în reţea.
a) hibridă, b) stea, c) inel, d) magistrală (BUS)
2. Topologia .................
 Conectează fiecare calculator de alte două, legătura se realizează prin
intermediul unui port de intrare (In Port) şi a unui port de ieşire (Out Port).
 Nu există capete libere. Semnalul parcurge reţeaua într-o singură direcţie,
trecând pe la fiecare calculator. Fiecare calculator acţionează ca un repetor,
amplificând semnalul şi transmiţându-l la calculatorul următor.
 Defectarea unui calculator opreşte reţeaua.
 Datele trec de la un calculator la altul, până ajung la calculatorul destinaţie.
a) hibridă, b) stea, c) inel, d) magistrală (BUS)
3. Topologia ........................
 Conectează un calculator central (numit concentrator – hub), cu toate celelalte
calculatoare prin cabluri directe. Astfel, fiecare nod este conectat direct la un hub.
Informaţiile sunt transmise de la calculatorul sursă către cel destinaţie prin
intermediul hub-ului. Acesta este principalul dispozitiv care gestionează şi
controlează funcţiile reţelei.
 Transferul datelor se realizează prin intermediul calculatorului central
(concentrator) la toate calculatoarele din reţea.
 Reţeaua va fi cu atât mai performantă cu cât calculatorul central va fi mai
puternic. Oprirea calculatorului central duce la oprirea întregii reţele.
34
 Dacă un calculator sau cablul care îl conectează la concentrator se defectează,
numai calculatorul respectiv este în imposibilitate de a transmite sau recepţiona
date în reţea, restul reţelei va continua să funcţioneze normal.
a. hibridă, b) stea, c) inel, d) magistrală (BUS)
4. În funcţie de .................., reţelele de calculatoare se pot clasifica astfel:

 Reţele locale LAN,
 Reţele metropolitane MAN,
 Reţele de arie întinsă WAN,
 Internet-ul.
a) scara la care operează reţeaua, b) tehnologia de transmisie, c) topologie,
d) modul de realizare a legăturilor între nodurile reţelei
5. După ..................................... (a tehnicii de comutare folosite) reţelele se împart

în: reţele cu comutare de circuite şi reţele cu comutare de pachete.
a) modul de realizare a legăturilor între nodurile reţelei, b) tehnologia de
transmisie, c) scara la care operează reţeaua, d) topologie
6. În funcţie de .................., reţelele de calculatoare se pot clasifica astfel: reţele cu

difuzare şi reţele punct la punct.
a) scara la care operează reţeaua, b) tehnologia de transmisie, c) topologie,
d) modul de realizare a legăturilor între nodurile Reţelei
7. În LAN-urile cu magistrală, la fiecare moment unul din calculatoare poate

transmite, iar celelalte ……………………………………..
a) aşteaptă, b) recepţionează şi reţin mesajul, c) transmit un semnal aleatoriu,
d) sunt inactive
8. Ethernet (IEEE802.3)) este o reţea cu magistrală şi control descentralizat în care

calculatoarele transmit oricând doresc şi dacă au loc ciocniri de pachete fiecare
calculator ………………………….. şi apoi încearcă din nou.
a) transmite un cod de eroare, b) aşteaptă un timp de 10 secunde, c)
aşteaptă un timp aleatoriu, d) recepţionează un mesaj de avertizare
9. Declaraţia care descrie corect topologia reţelei este ………………..

a. Reţelele pot avea fie o topologie fizică, fie o topologie logică.
b. Topologia reţelei defineşte calea prin care sunt conectate calculatoarele,
imprimantele şi dispozitivele de reţea.
c. O topologie fizică descrie căile prin care călătoresc semnalele dintr-un
punct al reţelei în altul.
d. O topologie logică defineşte schema dispozitivului şi a mediului reţelei.
10. Într-o topologie mesh (plasă), fiecare nod:

a. este conectat împreună cu două noduri centrale
b. este conectat fără fir la un nod central
c. niciuna din variantele de mai sus
d. este conectat direct cu celelalte noduri
Activitatea se poate desfăşura şi cu clasa împărţită în grupe mici (2-3 elevi).
35
Activitatea de învăţare 2.1.4: Tipologia fizică a reţelelor LAN
La sfârşitul activităţii vei fi capabil să asociezi corect imaginea unui anumit tip de reţea
cu denumirea acesteia ţinând cont de topologia fizică a acesteia .
Durata: 10 minute
Tipul activităţii: Exerciţiu - Împerechere/potrivire
Sugestii

fişa de lucru.
Sarcina de lucru
Identificaţi denumirea corespunzătoare fiecărui tip de reţea realizând corespondenţa

dintre elementele coloanelor 1(Denumirea reţelei) şi 2 (Reprezentarea grafică a reţelei).
sub forma: numărul - litera. Atenţie: în tabelul Tab 2.4.1 , elementele celor două coloane
sunt amplasate absolut aleator !
Tab. 2.1.4.1 – Topologia fizică a reţelelor LAN
1 2
Denumirea reţelei Reprezentarea grafică a reţelei
1. Reţea arborescentă
a)
2. Reţea neregulată (mixtă)
b)
3. Reţea stea
c)
36
1 2
4. Reţea inel
d)
5. Reţea magistrală
e)
6. Reţea mesh (plasă)
f)
Activitatea se poate desfăşura şi pe grupe sau în perechi.
37
Activitatea de învăţare 2.1.5: Caracterizarea topologiilor fizice ale reţelelor
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să caracterizezi reţelele de calculatoare în

funcţie de topologia adoptată, evidenţiind avantajele şi dezavantajele fiecărui tip.
Sugestii
Elevii vor lucra individual, iar rezultatele se vor prezenta întregii clase.
Sarcina de lucru
Elaboraţi un proiect cu tema „Topologiile fizice ale reţelelor de calculatoare”. Pentru

documentare folosiţi diferite surse: internetul, cărţi şi reviste de specialitate. Căutaţi
informaţii despre: topologia magistrală, stea, inel, mesh (plasă), arborescentă, mixtă.
Evidenţiaţi avantajele şi dezavantajele fiecărui tip.
Cerinţe de tehnoredactare
Elemente de conţinut vor fi ordonate astfel: pagină de titlu (titlul proiectului, nume,
clasa), cuprins activ, conţinutul propriu-zis, bibliografie.
Font: la alegere. Dimensiunea fontului: 16 - pentru titlurile de nivel 1, 14 - pentru titlurile

de nivel 2, 12 - boldat - pentru titlurile de nivel 3, 12 – pentru corp de text. Alinierea
paragrafelor: – stânga-dreapta (justified). Indentare: după prima linie – 1,25cm.
Spaţiere: la un rând. Marginile paginii: stânga – 2,5 cm, restul 2cm.
Fiecare proiect se va prezenta şi evalua în faţa clasei. Criteriile de apreciere vor fi

centrate pe: gradul de acoperire a cerinţelor temei date, coerenţa şi claritatea
exprimării, rigoare ştiinţifică, valoarea şi diversitatea surselor consultate pentru
documentare, lizibilitatea şi estetica lucrării tehnoredactate, respectarea termenului de
predare a proiectului.
38
Fişa de documentare 2.2: Analiza semnalului şi a factorilor care
influenţează transmisia acestuia în reţea
1. Noţiuni generale privind semnalele
Semnalul este un fenomen fizic măsurabil, care variază în spaţiu şi/sau timp,
utilizat pentru a transmite informaţie. Semnalele pot fi continue sau discrete, analogice
sau digital. Semnalele digitale sunt discrete şi cuantizate (pot fi reprezentate prin
numere cu un anumit nivel de precizie prestabilit). Semnalele analogice sunt continue
şi, teoretic, ar putea fi reprezentate prin numere cu un număr infinit de zecimale.
Unda este energia care circulă dintr-un loc în altul. Există numeroase tipuri de unde,
toate însă se caracterizează prin: amplitudine, perioadă şi frecvenţă. Amplitudinea
unui semnal electric (A) reprezintă înălţimea undei; se măsoară în volţi (V). Perioada
(T) reprezintă timpul necesar efectuării unui ciclu; se măsoară în secunde. Frecvenţa
(1/T) este numărul de cicluri complete pe secundă; se măsoară în Hertz.
O perturbaţie provocată în mod deliberat, previzibilă şi care implică o durată fixă de timp
se numeşte impuls. Impulsul constituie baza transmisiilor numerice.
2. Unde sinusoidale şi unde pătrate
Tab. 2.2.1 – Caracteristicile undelor sinusoidale şi pătrate
Tipul de undă Caracteristici

- sunt periodice şi pot fi reprezentate prin
formule matematice
- variază în mod continuu
- sunt reprezentări grafice ale unor
evenimente care se repetă şi se
modifică în mod natural, la intervale
regulate de timp
Figura 2.2.1 – Unde sinusoidale
- sunt semnale numerice sau impulsuri

- sunt periodice
- impulsurile sunt discrete (discontinue)
- sunt posibile doar două stări: 0 şi 1 sau
stins / aprins
- salt de tensiune între niveluri
- unda păstrează aceeaşi valoare, apoi se
Figura 2.2.2 – Unde pătrate modifică brusc; la scurt timp, revine la
valoarea iniţială
4. Decibelul (dB) - unitatea de măsură pentru descrierea semnalului în reţea. Se

utilizează două formule:
39
Tab. 2.2.2 – Decibelul, formule de calcul
Formula Utilizare
dB = 10 log10(P final / P ref) pentru măsurarea undelor optice în fibra optică şi a
undelor radioelectrice în aer
dB = 20 log10 (V final / V ref) pentru a măsura undele electromagnetice în cablurile de
cupru
Semnificaţia termenilor
dB - pierderea (valori negative) sau câştigul (valori pozitive) de putere al undei
Pfinal = puterea de ieşire măsurată în waţi
Pref = puterea de intrare măsurată în waţi
V final = tensiunea de ieşire, măsurată în volţi
V ref = tensiunea de intrare (de referinţă), măsurată în volţi
4. Clasificarea semnalelor în funcţie de modul de transmisie
1. Semnale electrice - constau în impulsuri electrice ce folosesc ca suport pentru

transmisie fire de cupru.
2. Semnale optice - se obţin prin conversia semnalului electric în impulsuri
luminoase care sunt transmise apoi printr-o fibră optică.
3. Unde electromagnetice (unde radio, microunde) - Semnalele wireless (fără
fir) se propagă prin aer, sub formă de unde radio sau microunde.
5.Codarea – este procesul de transformare a informaţiei într-un semnal ce poate fi

transportat pe un canal fizic. Codificarea datelor se poate face software sau direct
hardware. Metodele de codare ale semnalelor binare în semnale fizice: sincronizarea
cu ceas (NRZ-L, NRZI), sincronizarea fără ceas (Manchester, Manchester diferenţial).
6. Modularea - este procesul de compunere a unei unde purtătoare cu un set de date

În funcţie de parametrii modificaţi putem avea: modulare în amplitudine (AM),
frecvenţă (FM), fază (PM).
7. Multiplexarea - este procedeul prin care mai multe canale de date sunt combinate
într-un singur canal fizic. Demultiplexarea este procesul invers multiplexării, de
separare a canalelor iniţiale din canalul fizic.
8. Factori de perturbare a semnalelor dintr-o reţea
a) Latenţa, numită şi întârziere, este de două tipuri: latenţa propagării prin mediul de
transmisie şi latenţa trecerii prin echipamentele de reţea. Latenţa propagării este dată
de viteza de propagare a semnalului în mediul de transmisie specific şi de distanţa între
sursă şi destinaţie. Latenţa dispozitivelor de interconectare variază de la câteva
microsecunde (hub, convertoare) până la milisecunde (comutatoare, routere). Latenţa
propagării este în general semnificativ mai mică decât latenţa dispozitivelor de
interconectare, astfel încât deseori este considerată drept neglijabilă. Cu toate acestea,
există cazuri în care latenţa propagării este factorul principal al întârzierii totale a unui
semnal.
b) Atenuarea - se referă la reducerea puterii unui semnal. Pentru transmisia la distanţe

mai mari decât permite tipul de cablu utilizat se folosesc repetoare, care regenerează
semnalul. Atenuarea se măsoară în decibeli (dB), iar atenuarea specifică în
decibeli/metru sau decibeli/kilometru. Fiecare tip de cablu are o atenuare specifică. Cu
40
cât atenuarea este mai mică, cu atât acel cablu este considerat mai bun. Distanţa
maximă posibilă pentru o transmisie se calculează astfel:
distanţa maximă = (atenuarea maximă a echipamentului – atenuarea conectorilor )/

atenuarea specifică a mediului
c) Reflexia - are loc de obicei atunci când un semnal întâlneşte o linie de separaţie
între două medii. Atunci, o anumită parte din semnal se reflectă înapoi în mediul din
care a venit şi o parte trece în mediul următor.
d) Zgomotul - este o cantitate de energie nedorită (electrică, electromagnetică sau

radio) care poate degrada calitatea semnalului transmis. În sistemele digitale,
zgomotele afectează valorile biţilor transmişi (0 sau 1). Cauze: câmpurile electrice
provenite de la motoare electrice, lumina fluorescentă (neon). Acest tip de zgomot se
numeşte EMI (Interferenţă Electromagnetică) dacă provine de la surse electrice sau RFI
(Interferenţă Radio) când provine de la surse radio, radar sau microunde. Zgomotul
poate proveni de la liniile de curent alternativ sau fulgere. Fiecare fir dintr-un cablu
poate acţiona ca o antenă. În acest caz, firul practic absoarbe semnale electrice din
celelalte fire din cablu sau din surse electrice exterioare cablului. Dacă zgomotul electric
atinge un nivel înalt, poate deveni foarte dificil pentru echipamentul de la celălalt capăt
să distingă semnalul de zgomot.
Un sistem de transmisie poate fi afectat de unele dintre aceste tipuri de zgomot şi imun
la altele. De exemplu, transmisia optică este imună la interferenţele electrice, deoarece
semnalul purtat nu are natură electrică, ci optică. Acest lucru le face ideale pentru
legăturile din exteriorul clădirii, unde transmisia pe firele de cupru ar putea fi influenţată
de fulgere, câmpuri electrice din alte surse, etc
Figura 2.2.3 - Efectul zgomotului.
e) Crosstalk (diafonie): interferenţa semnalelor între două fire din interiorul aceluiaşi
cablu. Una dintre cele mai eficiente metode de prevenire a efectului de crosstalk este
torsadarea firelor. De multe ori apar însă probleme la ataşarea conectorilor - trebuie mai
întâi detorsadate toate perechile din interiorul cablului. Dacă se lasă o bucată prea mare
detorsadată, în acea zonă câmpurile electrice generate de fiecare fir dintr-o pereche nu
41
se vor mai anula şi va apărea o interferenţă între fire, numită NEXT (Near-End
Crosstolk). Acest parametru, NEXT, este specific fiecărui cablu. Terminarea cu grijă a
cablurilor este cea mai importantă metodă de prevenire a efectului de crosstalk.
(f) Coliziunea apare atunci când se întâlnesc doi biţi provenind de la două calculatoare
din aceeaşi reţea. Biţii sunt distruşi în asemenea caz, fiind necesară retransmiterea lor.
Fenomenul poate fi evitat prin folosirea unei alte topologii decât ce de tip broadcast.
(g) Dispersia reprezintă “întinderea” semnalului în timp. Este produsă de tipul de mediu
implicat. Poate duce la interferenţa unui semnal cu cele adiacente. Poate fi evitată prin
folosirea unor cabluri de bună calitate şi limitarea lungimii cablului.
Performanţele unui canal de comunicaţie sunt evaluate în principal prin cantitatea de

informaţie care poate fi vehiculată printr-o secţiune a canalului în unitatea de timp,
parametru numit lăţime de banda (bandwidth). În cazul transmisiilor analogice lăţimea
de bandă are în vedere intervalul din spectrul de frecvenţe ocupat. La nivelul
transmisiunilor digitale evaluarea cantităţii de informaţie transferate se face prin volumul
de informaţie logică vehiculată. Lăţimea de banda în frecvenţă este direct corelată cu
volumul binar transferat. Din acest motiv, în cazul comunicaţiilor digitale, lăţimea de
banda a unui canal se apreciază prin cantitatea de informaţie binară transferată într-o
unitate de timp şi se măsoară în biţi/secundă, bps (bits per second).
Tab. 2.2.3 – Lăţimi de bandă
Mediul de transmisie Lăţimea de bandă

Cablu coaxial (Ethernet 10Base2) 10 Mbps
Cablu UTP (Ethernet 10Base-T) 10 Mbps
Cablu UTP (Fast Ethernet 100Base-TX) 100 Mbps
Fibră optică (Multimode, 100Base-FX) 100 Mbps
Fibră optică (Singlemode, 1000Base-LX) 1000 Mbps
Fără fir 54 Mbps
Factorii care intervin în transferul de date şi influenţează lăţimea de bandă efectivă

sunt numeroşi, fiind vorba de dispozitivele folosite, tipul de date transferate,
topologia reţelei, echipamentul utilizat, numărul de utilizatori sau procese concurente,
viteza sursei de date, congestii de transmisie etc. Prin urmare, debitul binar net
(throughput) este diferit de rata de transfer a canalului de comunicaţie
42
Activitatea de învăţare 2.2.1: Semnale şi unde - generalităţi
Competenţa: Explică modul de transmisie şi recepţie a datelor într-o reţea.
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să defineşti noţiunile elementare de semnal,

undă, impuls şi caracteristicile lor: amplitudine, perioadă, frecvenţă.
Durata: 10 minute
Sugestii:
Activitatea se poate desfăşura individual, câte un elev la un calculator, având la

Sarcina de lucru
Completează spaţiile libere din textul de mai jos, folosind noţiunile învăţate despre
semnale şi unde.
1. ………………………. este un fenomen fizic măsurabil, care variază în spaţiu

şi/sau timp, utilizat pentru a transmite informaţie.
2. …………………… este energia care circulă dintr-un loc în altul.
3. O perturbaţie provocată în mod deliberat, previzibilă şi care implică o durată

fixă de timp se numeşte ……………………….
4. Impulsul joacă un rol important în cazul semnalelor ………………………... El

constituie baza transmisiilor ………………………….
5. ………………………………… unui semnal electric reprezintă înălţimea undei

şi se măsoară în …………………………..
6. …………………………. este intervalul de timp necesar desfăşurării unui ciclu

şi se măsoară în ……………………….
7. ………………………….. este numărul de cicluri complete pe secundă; se

măsoară în ……………………………….
8. Undele ……………………………. sunt reprezentate prin formule matematice.
9. Undele …………………………….. sunt semnale numerice sau impulsuri.
Activitatea se poate face cu toată clasa, caz în care se poate folosi tabla / flipchart-ul.
43
Activitatea de învăţare 2.2.2: Semnale analogice şi digitale
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să diferenţiezi semnalele şi transmisiile

analogice de cele digitale.
Durata: 10 minute
Sugestii:
- activitatea se poate desfăşura individual, câte un elev la un calculator, având la

Sarcina de lucru
1. Completează spaţiile libere din textul de mai jos, folosind noţiunile învăţate despre
semnale analogice şi digitale.
2. Semnalele ……………………… , cel mai adesea, sunt cele întâlnite în natură, cum
ar fi vocea umană, ciripitul păsărilor, şuieratul vântului etc.
3. Semnalele …………………. , cel mai adesea, sunt cele folosite în tehnică şi au la

bază două valori logice, 0 şi 1.
4. Transmisia …………………. este de multe ori de preferat celei …………………

deoarece este mai puţin afectată de zgomote.
5. Datele analogice sunt valori …………………… din cadrul unui interval - exemplu:
sunetele din natură, înălţimea unei coloane de mercur din termometru.
6. Datele digitale sunt valori ………………… - exemplu: un fişier text, cifrele afişate pe
ecranul unui termometru digital.
7. Dacă se doreşte transmiterea de date digitale printr-un mediu analogic, trebuie

folosit un ……………………..
8. În funcţie de natura generatorului de semnal şi a mediului în care se propagă,

semnalele pot fi împărţite în trei categorii:
a) semnale ……………………………..
b) semnale ……………………………...
c) unde ………………………………….
Activitatea se poate face cu toată clasa, caz în care se poate folosi tabla / flipchart-ul.
44
Activitatea de învăţare 2.2.3: Funcţiile tastelor aplicaţiei Calculator ştiinţific
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să explici rolul fiecărei taste a aplicaţiei
Calculator în modul Scientific.
Durata: 30 minute
Tipul activităţii: Metoda grupurilor de experţi
Sugestii
Clasa se va împărţi în patru grupe. Rezultatele finale vor fi centralizate sub forma unui
tabel fie pe calculator fie folosind un flipchart.
Sarcina de lucru
Se cere să se studieze funcţiile tastelor aplicaţiei Calculator ştiinţific.
Fiecare grupă, conform sarcinii primite, trebuie să analizeze funcţiile şi să verifice modul de
utilizare a unor taste specifice Calculatorului ştiinţific, având la dispoziţie 10 minute.
Grupa 1 Grupa 2 Grupa 3
Grupa 4
Fig. 2.2.3.1 – Distribuirea sarcinilor pe grupe
După ce aţi devenit „experţi” în subtema studiată, reorganizaţi grupele astfel încât în
grupele nou formate să existe cel puţin o persoană din fiecare grupă iniţială. Timp de 10
minute veţi împărţi cu ceilalţi colegi din grupa nou formată cunoştinţele acumulate la
45
pasul anterior. La sfârşit se va realiza centralizarea rezultatelor finale sub forma
tabelului următor:
Tab. 2.2.3.1 – Funcţiile tastelor calculatorului ştiinţific
SIMBOL/TASTĂ FUNCŢIE
+, -, *, /
Sta, Dat
Ave, Sum, s
F-E
[, ]
dms
Exp
ln, log
sin, cos, tan
x^2, x^3, x^y
n!
1/x
MC
MR
MS
M+
pi
Mod
And, Or, Xor, Not
Lsh
Int
Hex, Dec, Oct, Bin
Deg, Rad, Grad
+/-
C
Ce
Back
Inv
Hyp
Necesitatea utilizării Calculatorului ştiinţific se justifică prin faptul că în numeroase

calcule legate de testarea cablajelor intervin numere foarte mari ceea ce impune
utilizarea funcţiei putere şi a exponenţialei. Logaritmul este adesea utilizat pentru a
calcula decibelii şi pentru măsurarea intensităţii semnalului în mediul de transmisie:
cablu, fibra optică sau wireless.
46
Activitatea de învăţare 2.2.4: Utilizarea aplicaţiei Calculator ştiinţific (1)
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să efectuezi operaţii cu numere mari, cu

puteri, logaritmi şi radicali folosind aplicaţia Calculator în modul Scientific.
Durata: 10 minute
Tipul activităţii: Exerciţiu practic - Urmează paşii
Sugestii
Elevii vor lucra individual, fiecare la câte un calculator, urmărind paşii descrişi în fişa de
lucru.
Sarcina de lucru
Calculaţi suma, media aritmetică şi media aritmetică a pătratelor numerelor 10, 12, 57,
23, 99 folosind caseta statistică a calculatorului.
P8 P1
P8
P5
P4
P10 P3
P2
P7 P6
Fig. 2.2.4.1 – Utilizarea Calculatorului ştiinţific
Pasul 1 - Deschideţi aplicaţia Calculator şi Statistic box – apăsând butonul Sta
Pasul 2 – Încărcaţi cele 5 numere în caseta Statistic astfel: editaţi numărul 10 în

aplicaţia Calculator şi apoi apăsaţi butonul Dat. Procedaţi la fel şi pentru celelalte patru.
Pasul 3 – Pentru calculul sumei celor 5 numere, apăsaţi butonul Sum.
Pasul 4 – Pentru calculul medii aritmetice a celor 5 numere, apăsaţi butonul Ave.
47
Pasul 5 – Selectaţi numărul 10 din caseta Statistic, apoi apăsaţi butonul Load.
Numărul 10 se încarcă în fereastra aplicaţiei Calculator şi aici se pot efectua

operaţii asupra lui.
Pasul 6 – Ridicaţi numărul 10 la pătrat, apăsând butonul x ^ 2.
Pasul 7 – Transferaţi rezultatul ridicării la pătrat în caseta Statistic prin apăsarea

butonului Dat.
Pasul 8 – Din caseta Statistic, ştergeţi numărul 10 selectându-l şi apoi apăsând butonul
CD (Clear Date)
Pasul 9 – Repetaţi paşii 5, 6, 7 şi 8 pentru celelalte 4 numerele
Pasul 10 - Pentru calculul medii aritmetice a pătratelor celor 5 numere, apăsaţi butonul
Ave.
Rezolvaţi exerciţiul fără să folosiţi caseta Statistic. Comparaţi cele două metode din
punct de vedere al eficienţei. Exprimaţi-vă părerea.
48
Activitatea de învăţare 2.2.5: Utilizarea aplicaţiei Calculator ştiinţific (2)
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să efectuezi operaţii cu numere în baza 2, 10

şi 16 folosind aplicaţia Calculator în modul Scientific şi opţiunile de memorie a acesteia
(MC, MR, MS, M+).
Durata: 20 minute
Tipul activităţii: Exerciţii practice
Sugestii
Elevii vor lucra individual, fiecare la câte un calculator, urmărind paşii descrişi în fişa de
lucru.
Sarcina de lucru
Să se rezolve următoarele exerciţii:
1. Calculaţi valoarea expresiei binare:
E = 1000x111:10+11001+111x(11+101)-101101
2. Realizaţi următoarele conversii:
57(10) = ?(2) 1101(2) = ? (10)

179(10) = ? (2) 1101101(2) = ? (10)
672(10)= ? (16) 0,1101(2) = ? (10)
506(10) = ? (16) 1000,101(2) = ? (10)
2755(10) = ? (16) FA5(16) = ? (10)
832(10) = ? (16) EA,B(16) = ? (10)
3. Efectuaţi calculele:
ACA(16) + B1F(16) = ? (16)

FA5(16)+BFB(16) = ? (16)
C5D7(16) - ABCD(16) = ? (16)
E5 (16) - BC (16) = ? (16)
Activitatea se poate desfăşura şi sub formă de concurs.
49
Activitatea de învăţare 2.2.6: Decibelul (dB) - unitatea de măsură pentru
descrierea semnalului în reţea
La sfârşitul activităţii vei fi capabil să alegi corect formula pentru măsurarea undelor în
funcţie de mediul de propagare al acestora, explicând şi semnificaţia mărimilor fizice ce
intervin în formula respectivă
Durata: 15 minute
Sugestii

fişa de lucru.
Sarcina de lucru
Completează spaţiile libere din tabelul de mai jos, folosind noţiunile învăţate despre
măsurarea undelor în funcţie de mediul de propagare al acestora.
Tab. 2.11.1 - Decibelul
Formula Utilizare
dB = ………………………. pentru măsurarea undelor optice în fibra optică şi a
undelor radioelectrice în aer
dB = ………………………. pentru a măsura undele electromagnetice în cablurile de
cupru
Semnificaţia termenilor
dB - pierderea (valori …………..) sau câştigul (valori ……………….) de putere al undei

Pfinal = ………………… măsurată în ………….
Pref = ………………….. măsurată în ………….
V final = …………………., măsurată în ………...
V ref = …………………… (de referinţă), măsurată în ………
Activitatea se poate face cu toată clasa, caz în care se poate folosi tabla clasică sau
flipchart-ul.
50
Activitatea de învăţare 2.2.7: Decibelul (dB) – aplicarea formulelor pentru
măsurarea undelor
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să aplici formulelor pentru măsurarea

diferitelor tipuri de unde, precizând pierderea sau câştigul de putere, efectuând corect
transformările în SI (Sistemul Internaţional de Unităţi de Măsură).
Durata: 15 minute
Tipul activităţii: Exerciţii practice
Sugestii

fişa de lucru. Elevii îşi vor nota în caiete etapele de lucru (calcule intermediare) şi
rezultatele.
Sarcina de lucru
Rezolvaţi următoarele exerciţii:
Exerciţii:
1. Dacă puterea de intrare (P ref ) a unei surse laser este de 7 microwatts şi

pierderea totală într-o conexiune cu fibră optică este de 13dB, cât este puterea
de ieşire (P final) ?
2. Dacă pierderea totală într-o conexiune cu fibră optică este de 84 dB şi puterea
de intrare (P ref ) a unei surse laser este de 1 miliwatt, cât este puterea de ieşire
(P final) ?
Pentru rezolvarea exerciţiilor se va folosi aplicaţia Calculator. Se recomandă ca anterior

acestora să se efectueze exerciţii de utilizare a „Calculatorului” în modul Scientific şi
Conversion.
Se va discuta despre aplicabilitatea funcţiilor matematice în reprezentarea grafică a

semnalelor / undelor şi în analiza acestora.
51
Activitatea de învăţare 2.2.8: Metode de codificare (1)
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să reprezinţi grafic secvenţe de biţi codificate
printr-una din metodele NRZ-L, NRZI, Manchester sau Manchester diferenţial,
precizând în acelaşi timp regulile de codificare aplicate şi avantajele şi dezavantajele
fiecărei metode.
Durata: 40 minute
Sugestii
Clasa se va împărţi în patru grupe. Fiecare grupă va primi o temă.
Sarcina de lucru
Fiecare grupă, trebuie să caracterizeze metoda de codificare repartizată şi să reprezinte

grafic secvenţa 01001100011, prin metoda pe care o analizează. Se acordă 20 minute.
Grupa 1
Metoda de codificare: NRZ-L - No Return to

Zero
Regula de codificare
Domeniul de utilizare
Avantaje
Dezavantaje
Fig. 2.2.8.1 – Tema grupei 1
Grupa 2
Metoda de codificare: NRZ-I - No Return to

Zero
Avantaje
Dezavantaje
52
Grupa 3
Metoda de codificare: Manchester

Avantaje
Dezavantaje
Grupa 4
Metoda de codificare: Manchester diferenţial

Avantaje
Dezavantaje
După ce aţi devenit „experţi” în subtema studiată, reorganizaţi grupele astfel încât în
grupele nou formate să existe cel puţin o persoană din fiecare grupă iniţială. Timp de 20
minute veţi împărţi cu ceilalţi colegi din grupa nou formată cunoştinţele acumulate la
pasul anterior.
La sfârşitul activităţii se vor acorda 10 minute pentru concluzii şi pentru efectuarea unor
exerciţii de consolidare a metodelor de codificare. În acest scop se poate folosi aplicaţia
Codage des signaux binaires de la adresa:
http://sitelec.org/cours/abati/flash/codage.swf
53
Activitatea de învăţare 2.2.9: Metode de codificare (2)
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să „descifrezi” graficul unei secvenţe de biţi
codate printr-o din metodă dată şi să-l reprezinţi printr-o altă metodă studiată anterior.
Durata: 15 minute
Tipul activităţii: Exerciţiu practic.
Sugestii
Elevii se pot organiza în grupe mici (2- 3 elevi) sau pot lucra individual.
Sarcina de lucru
Rezolvaţi următoarele exerciţii:
1. Se codifică un sir de biţi pentru a fi trimişi pe o linie serială. Datele codificate arată ca
în figura:
Fig. 2.2.9.1 – Metode de codificare (1)
Care dintre codificări conţine şirul de biţi 0111?
A. doar NRZ
B. doar NRZI
C. doar Manchester
54
D. alta varianta
2. Se consideră forma de undă din figura următoare, corespunzătoare unui semnal

codificat NRZ-I. Desenaţi în continuare pe hârtie milimetrică, forma de undă a
semnalului NRZ corespunzător.
3. Se consideră forma de undă din figura următoare, corespunzătoare unui semnal

codificat Manchester. Desenaţi în continuare pe hârtie milimetrică, forma de undă a
semnalului NRZ corespunzător.
Această activitate se poate desfăşura sub formă de concurs.
55
Activitatea de învăţare 2.2.10: Modularea semnalelor
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să caracterizezi modularea semnalelor.
Durata: 20 minute
Tipul activităţii: Expansiune
Sugestii
Elevii se pot organiza în grupe mici de 2- 3 elevi sau pot lucra individual.
Sarcina de lucru
Se dau trei enunţuri incomplete şi o listă de cuvinte. Pe baza acestora se cere să

realizaţi un eseu de aproximativ 10 rânduri în care să dezvoltaţi ideile conţinute în
enunţuri folosind minim 7 cuvinte din lista dată.
1. „Modularea este procesul de compunere a ……… cu un set de …...”
2. „Modulaţia este necesară deoarece:
a. .............................................................................................................................
b. .............................................................................................................................
c. .............................................................................................................................
3. „ În scopul realizării modulării se modifică ……”
Lista de cuvinte: semnal, undă, sinusoidă, parametri, amplitudine, fază, frecvenţă,

informaţie, transmisie, date, digital.
Criteriile de apreciere vor fi centrate pe coerenţa şi corelarea cu tema dată şi numărul

de cuvinte utilizate (din listă).
56
Activitatea de învăţare 2.2.11: Multiplexarea
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să caracterizezi multiplexarea semnalelor.
Durata: 20 minute
Sugestii
Sarcina de lucru
Se dau două enunţuri incomplete şi o listă de cuvinte. Pe baza acestora se cere să

realizaţi un eseu de aproximativ 10 rânduri în care să dezvoltaţi ideile conţinute în
enunţuri folosind minim 7 cuvinte din lista dată.
a. „Multiplexarea semnalelor se realizează ....... „
b. „Există numeroase tehnici de multiplexare, între care se numără: ………… „
Lista de cuvinte: a interfera, extragere, demultiplexare, eşantionare, refacere, cuantă

de timp, semnal, TDM, ATDM, FDM, DWDM.
Criteriile de apreciere vor fi centrate pe coerenţa şi corelarea cu tema dată şi numărul

de cuvinte utilizate (din listă).
57
Activitatea de învăţare 2.2.12: Factori de perturbare a semnalelor (1)
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să caracterizezi factorii care pot perturba
semnalele dintr-o reţea.
Sugestii
Elevii vor lucra individual, iar rezultatele se vor prezenta întregii clase.
Sarcina de lucru
Folosind diferite surse de documentare: internetul, cărţi şi reviste de specialitate, căutaţi

informaţii despre factorii care pot perturba transmiterea şi receptarea semnalelor dintr-o
reţea de calculatoare.
1) Latenţa
2) Atenuare
3) Reflexia
4) Zgomot (termic, unde radio, motoare sau cabluri electrice)
5) Diafonia (crostalk)
6) Coliziunea
7) Dispersia
Se recomandă să se urmărească: definirea şi descrierea fenomenului produs de

factorul de perturbare, cauze şi efecte, măsuri de reducere/evitare a consecinţelor
negative asupra transmiterii semnalelor.
Cerinţe de tehnoredactare: Elemente de conţinut vor fi ordonate astfel: pagină de titlu

(titlul proiectului, nume, clasa), cuprins activ, conţinutul propriu-zis, bibliografie. Font: la
alegere. Dimensiunea fontului: 16 - pentru titlurile de nivel 1, 14 - pentru titlurile de nivel
2, 12 - boldat - pentru titlurile de nivel 3, 12 – pentru corp de text. Alinierea paragrafelor:
– stânga-dreapta (justified). Indentare: după prima linie – 1,25cm. Spaţiere: la un rând.
Marginile paginii: stânga – 2,5 cm, restul 2cm.
Fiecare proiect se va prezenta şi evalua în faţa clasei. Criteriile de apreciere vor fi

centrate pe: gradul de acoperire a cerinţelor temei date, coerenţa şi claritatea
exprimării, rigoare ştiinţifică, valoarea şi diversitatea surselor consultate pentru
documentare, lizibilitatea şi estetica lucrării tehnoredactate, respectarea termenului de
predare a proiectului.
58
Activitatea de învăţare 2.2.13: Factori de perturbare a semnalelor (2)
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să identifici principalii factori de perturbare a

semnalelor.
Durata: 10 minute
Sugestii
Elevii vor lucra individual, fiecare la câte un calculator, având la dispoziţie fişa de lucru.
Sarcina de lucru
Răspundeţi cu Adevărat sau Fals la următoarele întrebări:
1) Latenţa propagării este în general foarte mare în raport cu latenţa

dispozitivelor de interconectare.
2) Latenţa propagării depinde de viteza de propagare a semnalului în mediul de
transmisie specific şi de distanţa dintre sursa şi destinaţie.
3) Atenuarea specifică unui anumit tip de cablu se măsoară în decibeli/metru
sau decibeli/kilometru.
4) Atenuarea sau pierderea de putere influenţează doar transmisiile analogice.
5) Reflexia are loc de obicei atunci când un semnal întâlneşte o linie de
separaţie între două medii iar o anumită parte din semnal se reflectă înapoi în
mediul din care a venit şi restul se pierde.
6) Zgomotul reprezintă interferenţa semnalelor între două fire din interiorul
aceluiaşi cablu.
7) Dacă zgomotul electric rezultat atinge un nivel destul de înalt, poate deveni
foarte dificil sau chiar imposibil pentru echipamentul de la celălalt capăt să distingă
semnalul de zgomot.
8) Diafonia (crosstalk) este o cantitate de energie nedorită (electrică,
electromagnetică sau radio) care poate degrada calitatea semnalului transmis
9) Dispersia poate fi evitată prin folosirea unor cabluri de bună calitate şi
limitarea lungimii cablului.
10) Coliziunea apare atunci când se întâlnesc doi biţi provenind de la două
calculatoare din aceeaşi reţea.
Pentru elevii care nu au reuşit să termine activitatea în timpul acordat se recomandă să

citească Fişa de documentare 2.2 şi apoi să revină şi să o finalizeze.
59
Fişa de documentare 2.3. – Transmisia datelor în reţele cablate şi în reţele
fără fir
1. Transmisia datelor în reţele cablate - Standarde Ethernet
10Base5
Caracteristici:
Viteza: 10 Mbps, Tipul de semnal: banda de bază, Distanţa: 500 metri pe segment,
Topologie: magistrală
- foloseşte cablu coaxial gros RG-8, numit şi Thick Ethernet sau Thicknet
- cablul trebuie conectat la împământare într-un singur punct; atât cablul cât şi
elementele legate de el trebuie să fie izolate faţă de pământ sau faţă de alte
conductoare
- lungimea maximă a segmentelor 10Base5 este de 500 metri şi la fiecare
segment 10Base5 pot fi ataşate maximum 100 de staţii
- nodurile trebuie să fie spaţiate la intervale de 2,5 metri; ele nu se conectează
direct la cablul de magistrală; plăcile de reţea 10Base5 folosesc un conector DB
mamă cu 15 pini (numit conector AUI) pentru a se conecta la un transceiver extern
- ambele capete ale segmentului de cablu trebuie să fie încheiate cu un terminator
de 50 ohmi
Avantaje:
- cablul Thicknet are cea mai bună protecţie dintre toate cablurile utilizate de
obicei pentru reţele Ethernet de 10 Mbps, motiv pentru care este recomandat pentru
medii cu interferenţă ridicată
- acest standard a stat la baza dezvoltării ulterioare a standardelor de reţea din
familia Ethernet
- numărul de calculatoare conectate pe segment (100) este mai mare decât la
10Base2
Dezavantaje:
- costul pe metru liniar este foarte ridicat
- deoarece cablul Thicknet este gros şi foarte rigid, se pozează în majoritatea
cazurilor prin tavan şi au adaptate cabluri verticale (de coborâre) folosite pentru a
conecta cablul de magistrală la plăcile de reţea
- prezintă toate dezavantajele reţelelor magistrală
10Base2
Caracteristici:
Viteza: 10 Mbps, Tipul de semnal: banda de bază, Distanţa: 185 metri pe segment,
Topologie: magistrală
- foloseşte cablu coaxial subţire RG-58, numit şi Thin Ethernet sau Thinnet, cu
diametru de 0,2", este flexibil şi subţire, putându-se conecta direct pe placa NIC prin
intermediul unui conector T de tip BNC; se poate folosi însă şi varianta cu transceiver
separat de placa de interfaţă; prezintă o impedanţă de 50±2Ω
- obligativitatea folosirii de terminatori de segment, cu impedanţă de 50Ω, pentru
blocarea interferenţelor; unul dintre ei trebuie să fie cuplat la împământare
- nu pot fi mai mult de 30 de noduri pe segment; nodurile trebuie să fie spaţiate la
intervale de cel puţin 0,5 metri
Avantaje:
- costul pe metru liniar este mic în comparaţie cu cablul Thicknet, ceea ce face ca
reţeaua 10Base2 per total să fie mai ieftină decât 10Base5
60
- standardul 10Base2 oferă o metodă ieftină şi rapidă de a conecta în reţea un
număr mic de calculatoare folosind cablu coaxial şi metoda Ethernet, motiv pentru
care 10Base2 deţine încă un procent destul de mare de instalări în zona reţelelor
mici
- cablul este flexibil, făcând instalarea mai uşoară decât în cazul reţelelor 10Base5
Dezavantaje:
- permite conectarea unui număr mic de calculatoare pe segment, mai mic decât
la 10Base5
- viteza de transmisie (10Mbps) mică în raport cu Fast Ethernet şi Gigabit Ethernet,
egală însă cu cea din 10Base5
- o întrerupere a cablului magistrală afectează funcţionarea întregii
reţele
10Base-T
Caracteristici: Viteza: 10 Mbps, Tipul de semnal: banda de bază, T: indică tipul de
cablu utilizat – cablu bifilar torsadat, mai exact cablu bifilar torsadat neecranat cunoscut
ca UTP, Topologie: stea fizică şi magistrală logică
- este identic cu 10Base2 şi 10Base5, excepţie făcând tipul de cablu şi topologia
- foloseşte cablu UTP de Cat 3 sau mai mult şi conectori RJ-45
- legătura dintre calculatoare se realizează printr-un distribuitor care conţine în
interior o placă cu circuite ce asigură aceleaşi funcţii ca şi segmentele de cablu
coaxial din 10Base2 şi 10Base5
- distribuitorul este un repetor multiport – repetă semnalul primit de la un port către
toate celelalte porturi; un distribuitor mic are 4 porturi iar un distribuitor mare poate
avea 48 porturi (se montează într-un dulap numit rack)
- limita de distanţă pentru cablul torsadat care conectează calculatorul la
distribuitor este de maxim 100 metri
- metode de interconectarea mai multor distribuitoare: 1. cablu coaxial şi 2. cabluri
crossover (încrucişat)
- dimensiunile unei reţele 10Base-T se calculează cu regula 5-4-3 care stabileşte
că într-un domeniu de coliziuni două noduri oarecare nu pot fi separate de mai mult
de 5 segmente, 4 repetoare şi 3 segmente populate
Avantaje:
- raportul cost/performanţă foarte bun, cablul UTP fiind mult mai ieftin decât cablul
coaxial
- costurile de instalare sunt foarte mici în comparaţie cu fibra optică
- se poate folosi cablarea existentă (pentru sistemul telefonic)
- cablurile sunt subţiri, flexibile şi mai uşor de instalat decât cablul coaxial
- dacă un cablu de legătură dintre distribuitor şi un nod se întrerupe, întreruperea
afectează doar calculatorul respectiv pentru că segmentul Ethernet propriu-zis nu
este întrerupt
- protocol de comunicaţie simplu
- staţiile pot fi conectate la reţea în timpul funcţionării acesteia
- uşurinţa în instalarea, gestionarea şi modernizarea reţelei, aceasta fiind modelul
ideal pentru reţelele dedicate grupurilor de lucru
- lungimea de maxim 100m, în timp, a fost mărită datorită folosirii cablurilor
UTP de categoria 5, pentru care diafonia şi atenuarea au scăzut mult - se poate
lucra aici până la 165m
Dezavantaje:
- lungimea maximă a unui segment de cablu 10BASE-T este de doar 100 m
- cablurile sunt susceptibile la interferenţe electromagnetice (EMI)
61
- dacă distribuitorul nu mai este alimentat sau dacă segmentul propriu-zis se
întrerupe în interiorul distribuitorului, atunci este afectată întreaga reţea
- foloseşte numai două din cele patru perechi de fire din cablul torsadat
- apar probleme legate de eventualele erori de depăşire a capacităţii de memorie
urmate de pierderea datelor
- un distribuitor 10Base-T nu poate să conecteze mai mult de 1024 de
calculatoare, nici nu ar fi recomandat mai mult deoarece costul distribuitorului ar fi
foarte mare iar performanţele reţelei ar scădea datorită coliziunilor excesive
Fast Ethernet - cele mai importante versiuni sunt 100Base-T pentru cablu şi
100BaseFX pentru fibră optică. La rândul său, 100 Base-T are două variante principale:
100Base-TX şi 100Base-T4.
100 Base-T4
Caracteristici:
Viteza: 100 Mbps, Tipul de semnal: banda de bază, T – cablu torsadat, 4 – foloseşte
cele 4 perechi (8 fire), Topologie: stea
- foloseşte cablu UTP CAT 3,4,5 (8 fire) şi conectori RJ-45
- lungimea maximă a segmentului: 100 m
- nu admite transmisii full-duplex
Avantaje:
- asigură o rată de transfer mare prin utilizarea celor 4 perechi de fire
- ca şi 100Base-TX, permite utilizarea cablării existente a unei reţele 10BaseT
Dezavantaje:
- limita de distanţă de 100 m este inadecvată pentru reţelele care acoperă clădiri
mari sau campusuri
- cabluri UTP nu sunt ecranate electric şi astfel sunt inadecvate pentru reţelele
situate în locaţii cu niveluri ridicate de interferenţă electrică
- nivelul de securitate este scăzut, fiind uşor de interceptat
- nu e interschimbabilă cu 100Base-TX
Gigabit Ethernet: 1000 Base-CX, 1000BASE-T, 10Gbps Ethernet
1000 Base-T
Caracteristici: Topologie fizică stea, logică magistrală
- foloseşte cablu UTP CAT 5 (8 fire) şi conectori RJ-45
- lungimea maximă a segmentului: 100 m
- nu admite PoE
- în cazul cablului UTP se pot transmite date pe patru fire, pe fiecare cu o viteză
de 250 Mbps; similar, la recepţie se folosesc celelalte patru fire disponibile din cablu
Avantaje:
- arhitectura 1000BASE-T oferă suport pentru transfer de date la viteze de 1 Gbps.
La 1 Gbps, este de 10 ori mai rapid decât Fast Ethernet şi de 100 de ori mai rapid
decât Ethernet. Aceasta viteză sporită face posibilă implementarea aplicaţiilor ce au
nevoie de lăţime de banda mare, cum ar fi video live
- arhitectura 1000BASE-T suporta interoperabilitatea cu 10BASE-T şi 100BASE-
TX
- creşterea vitezei este posibilă printr-o folosire eficientă a benzii de transmisie, cu
transmisie pe toate căile din cablu
Dezavantaje:
- lungimea maximă a unui segment 1000BASE-T este de doar 100m
- este susceptibil la interferenţe
62
- plăcile de reţea Gigabit şi switchurile Gigabit sunt scumpe, este de asemenea
nevoie de echipament suplimentar
- cablul UTP de categoria 5 are proprietăţi electrice la limită pentru realizarea unei
viteze de transmisie de 1 Gbps pe distanţe de 100 m. Utilizarea cablurilor cu calităţi
superiore, cat 6 sau 7, ar fi condus la un standard cu posibilităţi de aplicare efectivă
extrem de redusă deoarece 99% din cablajele existente sunt de categorie 5 sau 5
extins. Standardele IEEE 802.3 sunt deosebit de pragmatice şi ele urmăresc nu doar
standardizarea unui domeniu ci şi posibilitatea de implementare efectivă şi de
realizarea unor produse industriale cu succes comercial.
2. Transmisii în reţele wireless
2.1. Reţele Wireless – generalităţi
WLAN (reţea locală fără fir sau Wireless Local Area Networks) este unu tip de reţea
locală care a cunoscut o dezvoltare considerabilă în ultima perioadă şi care promite noi
realizări în viitorul apropiat. Este o alternativa la reţeaua LAN prin cablu, într-o clădire
sau un grup de clădiri apropiate. Folosind undele electromagnetice, dispozitivele
WLAN transmit şi primesc date prin aer, eliminând necesitatea cablurilor şi
transformând reţeaua intr-un LAN mobil.
În reţelele locale fără fir sunt definite prin standarde două medii diferite de comunicaţie:
lumina în spectral infraroşu, 900 nm şi unde radio în diferite benzi de frecvenţă din
domeniul GHz
Standardul pentru reţelele fără fir este 802.11x. Obiectivele acestuia sunt: găsirea unei
benzi de frecvenţe care să fie disponibile, de preferinţă la nivel mondial, tratarea
faptului că semnalele radio au o acţiune limitată şi asigurarea menţinerii
confidenţialităţii utilizatorului
De obicei, plăcile de reţea de la diferiţi producători sunt incompatibile. Pentru a se

putea realiza comunicare între două astfel de NIC-uri se instalează un access point
(AP). AP-urile primesc, stochează şi transmit date de la/către aparatele din WLAN şi
cele din LAN, cele mai multe dintre acestea acţionează pe o rază de 90 până la 300
metri.
Tabelul 2.3.4 - Caracteristicile reţelelor fără fir (WLAN)
Domenii de utilizare Avantaje Dezavantaje
 Locuri de muncă  Creşterea mobilităţii  Partajarea mediului

mobile pentru acasă şi / flexibilităţii  Bandă relativ joasă
la oficii  Scade / elimină  Benzi diferite pentru
 Posibilitatea cablarea diverse ţări
formării de grupuri de  Instalarea rapidă în  Cost ridicat per
lucru mobile pentru reţea bandă
timp scurt  Posibilitatea  Domeniul (distanţa
 Săli de învăţare/săli integrării în reţele(LAN) de lucru) limitat
de conferinţe cablate  Interferenţă mai
 Achiziţii mobile de  Se elimină ales în banda de
date/acces la date problemele de frecvenţă de 2.4 GHz
mobile incompatibilitate a
 Hot-spot-uri pentru conectorilor
63
Domenii de utilizare Avantaje Dezavantaje
legări rapide în reţea

din locuri necablate
 Conexiuni LAN-LAN
 Conexiuni LAN-
MAN
64
Activitatea de învăţare 2.3.1: Regulile de configurare pentru 10Base2
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să prezinţi regulile de configurare pentru

10Base2
Durata: 15 minute
Tipul activităţii: Studiu de caz
Sugestii
Elevii se vor organiza în grupe mici (2- 3 elevi). La sfârşitul activităţii, câte un membru
din fiecare grupă va prezenta regulile stabilite.
Sarcina de lucru:
Analizaţi figura următoare şi precizaţi regulile de configurare pentru 10Base2.
Figura 2.3.1.1 - Reguli de configurare 10Base2
Alte sugestii şi recomandări:
Activitatea se poate desfăşura şi individual, fiecare elev având acces la un calculator şi

o fişă de lucru.
65
Activitatea de învăţare 2.3.2: Regulile de configurare pentru 10Base5

10Base5.
Durata: 15 minute
Sugestii
din fiecare grupă va prezenta regulile stabilite.
Sarcina de lucru:
Analizaţi figura următoare şi precizaţi regulile de configurare pentru 10Base5.
Figura 2.3.2.1 - Reguli de configurare 10Base5

o fişă de lucru.
66
Activitatea de învăţare 2.3.3: Comparaţie între standardele 10Base5,
10Base2 şi 10Base-T
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să prezinţi comparativ, reţelele construite după
standardele 10Base5, 10Base2 şi 10Base-T.
Durata: 30 minute
Tipul activităţii: Asemănări şi diferenţe
Sugestii:
Elevii se pot organiza în grupe mici, de 2- 3 elevi, fiecare grupă având la dispoziţie cel
puţin un calculator conectat la Internet.
Sarcina de lucru
Prezentaţi comparativ, standardele 10Base5, 10Base2 şi 10Base-T urmărind:

caracteristicile de bază (viteză, topologie, tip de semnal, lungimea segmentului de bază,
costuri etc), avantaje şi dezavantaje.
Elevii pot lucra individual, fiecare la câte un calculator conectat la Internet.
67
Activitatea de învăţare 2.3.4: Comparaţii între reţele
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să compari reţelele construite după

standardele 10Base5, 10Base2, 10BaseT, 10Broad36.
Durata: 10 minute
Sugestii
Elevii vor lucra individual având la dispoziţie calculatorul şi fişa de lucru.
Sarcina de lucru
Completaţi spaţiile libere din tabelul următor:
Parametri 10BASE5 10BASE2 10BASET 10BROAD36

mediu
transmisie
mod transmisie
rata datelor
(Mbps)
lung. max.
segment (m)
lungime max.
reţea (m)
noduri per
segment
distanţa între
noduri (m)
diametrul
cabului (mm)
Activitatea se poate organiza şi sub formă de concurs.
68
Activitatea de învăţare 2.3.5: Reţele LAN cu şi fără fir - generalităţi
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să prezinţi corecte noţiunile elementare despre
reţele cu şi fără fir.
Durata: 15 minute
Sugestii
Elevii vor lucra individual dacă dotarea laboratorului o permite.
Sarcina de lucru
Citiţi cu atenţie întrebările următoare şi variantele de răspuns. Alegeţi

răspunsul/răspunsurile corecte pentru fiecare întrebare, scriind în dreptul numărului
întrebării, numărul răspunsului/răspunsurilor considerate corecte de către voi.
1. Care este rolul unui adaptor de reţea?:

a) converteşte datele din formatul produs de calculator, într-un format ce poate fi
transmis sau transferat pe mediul de transmisie, controlează fluxul acestora şi
realizează conexiunile fizice la reţea;
b) de a transmite şi recepţiona semnale analogice sau digitale;
c) de a conecta un terminal la o linie digitală şi de a efectua funcţii de protecţie şi
diagnoză pe linia de telecomunicaţii;
d) de a gestiona resursele reţelei;
e) de a gestiona subreţeaua de comunicaţie.
Răspuns: 1 – ……….
2. Care din următoarele medii de transmisie, sunt medii ghidate?
a) microundele;
b) cablul coaxial;
c) infraroşiile;
d) cablul torsadat;
e) undele radio.
Răspuns: 2 - ……….
3. Server-ul este un calculator care:
a) prelucrează informaţiile locale ale utilizatorului folosind serviciile propriului sistem de
operare;
b) gestionează resursele reţelei, prelucrând informaţii comune mai multor utilizatori
folosind sistemul de operare al reţelei;
c) realizează conexiunea între perechi de calculatoare individuale ale reţelei;
d) realizează canalul de comunicaţie prin care mesajele sunt transmise între noduri,
permiţând acestora să interacţioneze între ele;
e) realizează conectarea calculatoarelor din reţea la portul AUI.
4. În cadrul schemei de transmisie în banda de bază:
69
a) semnalele electrice digitale modulează o purtătoare analogică ce se transmite pe
mediu;
b) pe acelaşi mediu fizic de transmisie sunt create mai multe canale sau benzi prin
tehnica FDM;
c) informaţia binară codificată electric este aplicată direct mediului de transmisie;
d) este permisă transmisia informaţiei numai în modurile simplex şi semi-duplex;
e) este obligatorie utilizarea unui AP (access point);
5. Din perspectiva logică, topologia unei reţele indică:
a) modul în care circulă informaţia în cadrul acesteia;
b) configuraţia reţelei, modul de interconectare şi ordinea componentelor ei.
c) topologia optimă a reţelei;
d) tipul şi traseul cablului utilizat şi modul de comunicare a calculatoarelor în reţea;
e) dispunerea în teren, a calculatoarelor, cablurilor şi a celorlalte componente ce
alcătuiesc reţeaua.
Răspuns: 5- ……….
6. Din lista de adrese IP sunt valide următoarele:
a) 216.230.120
b) 6.43.256.67
c) 216.30.120.3
d) 255.255.255.255;
e) 123.123.123.123
7. Care din următoarele afirmaţii referitoare la reţelele wireless sunt false:
a) instalare foarte rapidă
b) investiţie iniţială mare şi amortizare lentă a investiţiei
c) costuri de întreţinere reduse
d) flexibilitate în administrare, mobilitate şi scalabilitate
e) dificultăţi de instalare mai mari în zone greu accesibile (mlaştini, munţi), decât dacă
în aceleaşi zone s-ar folosi cabluri de cupru, în special cele torsadate, ecranate.
8. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la radiaţiile infraroşu, din cele de mai jos:
a) nu poate străpunge obiectele opace
b) trec prin pereţii construcţiilor
c) trec prin obiecte solide
d) are o raza de acoperire mult mai mică decât radiaţia electromagnetică
e) asigură transmiterea informaţiilor la distanţe foarte mari
9. Comanda ping 127.0.0.1 se foloseşte pentru:
a) testarea capacităţii unei interfeţe de reţea de a trimite pachete
b) determinarea numărului de routere dintre calculatorul gazdă şi destinaţie
c) testarea capacităţii unei interfeţe de reţea de a primi pachete
d) testarea capacităţii unei interfeţe de reţea de a trimite şi de a primi pachete
e) determinarea drumului optim pe care trebuie să-l parcurgă mesajul transmis
Alte sugestii şi recomandări: Activitatea se poate desfăşura şi sub formă de concurs,

caz în care elevii se vor organiza pe grupuri mici (2-3 elevi)
70
Activitatea de învăţare 2.3.6: Transmisii wireless
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să identifici corect caracteristicile de bază ale
transmisiilor wireless.
Durata: 10 minute
Sugestii
Elevii vor lucra individual având la dispoziţie fişa de lucru.
Sarcina de lucru
Stabiliţi valoarea de adevăr a următoarelor propoziţii, scriind în dreptul fiecăreia

adevărat (A) sau fals (F):
1. ………. O reţea WLAN (Wireless Local Area Network) reprezintă un sistem flexibil
de comunicaţii de date, folosit ca extensie sau alternativă a unei reţele LAN (Local
Area Network) prin cablu, într-o clădire sau grup de clădiri apropiate.
2. ………. Folosind undele electromagnetice, dispozitivele WLAN pot doar să
transmită date prin aer, eliminând necesitatea existenţei cablurilor şi transformând
reţeaua într-un LAN potenţial mobil.
3. ………. Dacă o firma posedă o reţea WLAN, mutarea într-un alt sediu nu
presupune operaţii de cablare şi găurire a pereţilor, ci doar mutarea calculatoarelor.
4. ………. WLAN folosesc unde electromagnetice din domeniul radio şi infraroşu.
5. ………. Transmisia prin unde radio prezintă dezavantajul unei propagări cu erori a
semnalului radio, datorită reflexiei şi refracţiei reduse din straturile ionosferei.
6. ………. Tehnologia bluetooth prezintă un sistem de comunicaţie, fără fir, cu rază
mare de acţiune, care intenţionează să înlocuiască o comunicarea bazată pe
conectare cablată, cu fir, prin intermediul căreia se pot transmite voce şi date.
7. ………. Bluetooth-ul este un set de specificaţii bazate pe undele radio, pentru o
reţea wireless personală (PAN - Personal Area Network) şi creează o cale prin care
se poate realiza schimbul de informaţii între aparate precum telefoane mobile,
laptop-uri, calculatoare personale, imprimante, camere digitale şi console video
printr-o frecvenţă radio sigură şi de rază mică.
8. ………. Trăsăturile de bază ale sistemelor de comunicaţie bluetooth sunt:
robusteţea, consumul mare de energie şi preţul ridicat.
9. ………. Dispozitivele bluetooth au raza de acoperire de: ~100 m, ~10 m sau ~1 m
10. ………. În reţelele locale bazate pe microunde, viteza de transfer este comparabilă
cu cea de la reţelele locale clasice, rata de erori este acceptabilă, iar interferenţele
lipsesc datorită faptului că banda este dedicată.
Această activitate se poate desfăşura şi sub formă de concurs, caz în care elevii vor fi
împărţiţi în trei grupe iar numărul de întrebări se va extinde. Răspunsurile se vor da în
scris, membrii unei grupe având dreptul să se consulte între ei.
71
Activitatea de învăţare 2.3.7: Internet Protocol Address
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să prezinţi noţiunile de bază despre Internet
Protocol Address.
Durata: 15 minute
Tipul activităţii: Rezumare
Sugestii
Activitatea se poate desfăşura individual, fiecare elev având acces la un calculator şi o

fişă de lucru.
Sarcina de lucru:
Citiţi cu atenţie textul următor. La sfârşit faceţi un rezumat
 Adresa IP / IP Address (Internet Protocol Address): Acest număr este un număr

utilizat în exclusivitate de către toate echipamentele ce ţin de tehnologia informaţiei
(imprimante, routere, modemuri, calculatoare etc.) ce le permite să se identifice şi să
comunice între ele într-o reţea de calculatoare. Pentru ca un calculator să fie
identificabil pe Internet, este necesar să-i fie atribuită o adresă, adresa IP sau adresa de
Internet. Atunci când un calculator este ataşat la mai mult de o reţea, el se numeşte
multi-homed şi are câte o adresă IP pentru fiecare interfaţa de reţea.
Există un standard în comunicaţii, denumit Protocol Internet (Internet Protocol / IP). în
termeni obişnuiţi, este ca şi adresa ta de acasă. În cazul în care comanzi ceva prin
poştă, respectivii trebuie să ştie adresa ta corectă (Adresa IP), oraşul în care eşti
(Network - Reţeaua de calculatoare) sau nu vei putea primi produsele comandate.
Acelaşi lucru este valabil pentru toate echipamentele din Internet. Fără o adresă
specifică, informaţiile nu pot fi recepţionate.
IP este protocolul care ascunde detaliile referitoare la reţeaua fizică prin crearea unei
imagini de reţea virtuală. Este un protocol pentru livrarea pachetelor nesigur, best-effort
şi fără conexiune. De reţinut ca best-effort înseamnă că pachetele trimise de IP pot fi
pierdute, duplicate sau neordonate, dar IP nu va rezolva aceste situaţii. Revine în
sarcina protocoalelor superioare să rezolve aceste situaţii. Unul dintre motivele utilizării
unui protocol fără conexiune a fost minimalizarea dependenţei de centre de calcul
specifice care utilizează reţele ierarhizate orientate pe conexiune. DoD (U.S.
Department of Defense) a intenţionat să dezvolte o reţea care să funcţioneze chiar şi
atunci când unele părţi ale ţării ar fi fost distruse. În timpul cutremurelor de pământ,
această intenţie şi-a dovedit existenţa reală în Internet.
Adresa IP este reprezentată printr-un număr întreg fără semn pe 32 de biţi (patru octeţi)
care este de regulă scrisă sub forma unei liste de patru întregi fără semn (câte unul
pentru fiecare octet) separate prin puncte. Spre exemplu, 127.0.0.1 este întotdeauna
adresa calculatorului curent (adresa de loopback). Adresele IP pot fi alocate permanent
unui server Email/Business sau unei reţele de reşedinţă sau pot fi alocate temporar de
către furnizorul tău de servicii Internet dintr-o "puşculiţă"de adrese disponibile pe
72
principiul primul venit, primul servit (altfel spus, când te conectezi la internet, automat
furnizorul îţi va aloca o adresa IP astfel încât calculatorul tău să poată comunica cu alte
echipamente).
 Nume Domenii / Sistem DNS (Domain Names / Domain Name System): Acest
sistem permite transformarea adreselor IP în cuvinte. Este mult mai uşor să-ţi aminteşti
un cuvânt decât o serie de numere. Acelaşi lucru este valabil şi pentru adresele email.
 Adresa IP Dinamica (Dynamic IP Address): Reprezintă o adresă IP ce se poate
schimba oricând fiind destinată echipamentelor ce nu necesită conexiune permanentă
la Internet/Reţea. Această adresă IP îţi este alocată de către furnizorul tău de acces la
internet (ISP) sau de către un Server DHCP. Acest lucru este destinat unui număr mare
de clienţi ce nu necesită să aibă aceeaşi adresă IP mereu, din mai multe motive.
Calculatorul tău va prelua automat o adresa IP când se conectează la reţeaua
respectivă fără să fie nevoie să cunoşti detaliile reţelei respective privind configurarea.
Aceasta adresa IP poate fi alocată oricui utilizează o conexiune dial-up, conexiuni
Wireless şi conexiuni de mare viteză (Hight Speed Internet). Dacă ai nevoie de un
server email sau un server web, este recomandat să ai o adresă IP statică.
 Adresa IP statica (Static IP Address): Este o adresă IP fixă ce nu se schimbă
niciodată fiind destinată echipamentelor ce necesită conexiuni permanente la
Internet/Reţea. Este în contrast cu o adresă IP dinamică ce se poate schimba oricând.
Majoritatea furnizorilor de acces la internet îţi pot aloca o adresă IP statică sau un bloc
de adrese statice pentru o taxă mică.
 Versiunea IP 4 (IP Version 4): în prezent este utilizată de către majoritatea
echipamentelor legate în reţele. Oricum, pe măsură ce numărul calculatoarelor ce
accesează Internetul creşte, adresele IPv4 disponibile se împuţinează. IPv4 este limitat
la 4.294.967.296 adrese.
 Versiunea IP 5 (IP Version 5): Acesta este un protocol experimental bazat pe
sisteme UNIX. Pentru a respecta convenţiile UNIX (UNIX este un sistem de operare a
calculatoarelor) toate versiunile numerotate diferit sunt considerate experimentale. IPv5
nu a fost niciodată destinat publicului larg.
 Versiunea IP 6 (IP Version 6): Reprezintă înlocuirea bătrânului IPv4. Numărul
estimat de adrese IP unice este:
40.282.366.920.938.463.463.374.607.431.768.211.456.
Activitatea se poate desfăşura şi pe grupe mici (2- 3 elevi). La sfârşitul activităţii, câte
un membru din fiecare grupă va prezenta rezumatul.
73
Activitatea de învăţare 2.3.8: Setare DHCP pentru Windows XP/2000
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil:
să explici rolul IP-ului

să configurezi IP-ul pentru un PC pe care rulează sistemul de operare Windows XP
Durata: 15 minute
Sugestii
Elevii vor lucra individual, fiecare la câte un calculator având la fişa de lucru.
Sarcina de lucru
Aveţi la dispoziţie un PC pe care se află instalat sistemul de operare Windows XP.

Configuraţi calculatorul pentru a obţine un IP automat, urmând paşii de mai jos:
1. Click pe butonul “Start”, apoi selectaţi “Control Panel”.
Fig. 2.3.8.1 – Pasul 1
2. Click pe butonul “Switch to Classic View” aflat în partea din stânga-sus, pentru a
beneficia de mai multe detalii.
74
Fig. 2.3.8.2 – Pasul 2
3. Găsiţi iconiţa “Network Connections” şi faceţi dublu-click pe aceasta pentru a

deschide fereastra ce permite să faceţi diferite setări caracteristice conexiunii
dumneavoastră la reţea.
Fig. 2.3.8.3 – Pasul 3
4. Selectaţi iconul “Local Area Connection”; faceţi click-dreapta şi selectaţi

“Properties” pentru a seta IP-ul.
Fig. 2.3.8.4 – Pasul 4
5. Selectaţi opţiunea “Internet Protocol (TCP/IP)” şi daţi click pe butonul “Properties”.
75
Fig. 2.3.8.5 – Pasul 5
6. Bifaţi “Obtain an IP address automatically” si “Obtain DNS server address

automatically”, iar apoi apăsaţi pe butonul “OK” pentru a închide fereastra.
Fig. 2.3.8.6 – Pasul 6
Se recomandă să se refacă activitatea de configurare a IP-ului pe sisteme de calcul pe

care rulează Windows NT, Windows 2000.
76
Activitatea de învăţare 2.3.9: Setare DHCP pentru Windows Vista
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să configurezi IP-ul pentru un PC pe care

rulează sistemul de operare Windows Vista.
Durata: 15 minute
Sugestii
Elevii vor lucra individual, fiecare la câte un calculator având la dispoziţie fişa de lucru.
Sarcina de lucru
Aveţi la dispoziţie un PC pe care se află instalat sistemul de operare Windows Vista.

Configuraţi calculatorul pentru a obţine un IP automat, urmând paşii de mai jos:
1. Click Start
2. Click Control Panel
3. Click Network and Internet
Fig. 2.3.9.1 – Pasul 3
4. Click Network and Sharing Center
Fig. 2.3.9.2 – Pasul 4
5. Click Manage network connections
Fig. 2.3.9.3 – Pasul 5
77
6. Right-click pe Local Area Connection (conexiunea folosita) şi click Properties
Fig. 2.3.9.4 – Pasul 6
7. Click Networking tab şi click Internet Protocol Version 4 (TCP/IPv4), apoi click
Properties
Fig. 2.3.9.5 – Pasul 7
8. În tabul General selectaţi

• Obtain an IP address automatically
• Obtain DNS server address automatically
• Click Advanced
78
Fig. 2.3.9.6 – Pasul 8
9. La Advanced TCP/IP Settings

• Selectaţi tabul IP Settings
• Verificaţi dacă adresa IP este DHCP Enabled
Fig. 2.3.9.7 – Pasul 9
Selectaţi tabul DNS

• Dacă există alte adrese de DNS Server, selectaţi-le şi apoi click
Remove
• Dacă există alte sufixe DNS, selectaţi-le şi apoi Remove.
79
Fig. 2.3.9.8 – Pasul 10
Selectaţi tabul WINS

• Dacă există adrese WINS, selectaţi-le şi apoi click Remove
• Selectaţi Default pentru NetBIOS Settings
• Click OK
Fig. 2.3.9.9 – Pasul 11
După restart, computerul va fi setat să folosească DHCP pentru a obţine o adresă IP

automat.
80
Activitatea de învăţare 2.3.10: Medii wireless
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să prezinţi noţiunile de bază despre mediile
wireless.
Durata: 15 minute
Tipul activităţii: Rezumare
Sugestii:
Activitatea se poate desfăşura individual, fiecare elev având acces la un calculator şi o

fişă de lucru.
Sarcina de lucru:
Citiţi cu atenţie textul următor. La sfârşit faceţi un rezumat.
Mediile de transmisie nebazate pe fir pot fi şi ele folosite pentru realizarea reţelelor
locale, datorită progreselor înregistrate în ultimii ani în acest domeniu.
Principale avantaje ale folosirii mediilor wireless sunt date de flexibilitatea oferită la
instalarea, reconfigurarea şi întreţinerea staţiilor.
Dezavantajele principale sunt date de ratele de transfer reduse (cel mult 16 Mbps) şi
de ratele ridicate ale erorilor. Erorile pot apărea datorită interferenţelor sau atenuărilor
cauzate de relief şi condiţii atmosferice.
Principalele medii wireless pentru transmiterea datelor sunt undele radio, microundele
şi razele infraroşii.
1. Legăturile radio acoperă o bandă de frecvenţe foarte largă. În telecomunicaţii sunt

folosite mai ales benzile de frecvenţe înalte (HF - High Frequency) cuprinse între 3 şi 30
MHz, foarte înalte (VHF - Very High Frequency) cuprinse între 30 şi 300 MHz şi ultra
înalte (UHF – Ultra High Frequency) cuprinse între 0,3 şi 3 GHz. Utilizarea undelor VHF
şi UHF oferă avantajele unei propagări fără erori a semnalului radio, datorită reflexiei şi
refracţiei reduse din straturile ionosferei. Distanţa maximă între staţii este de ordinul
zecilor de kilometri, o valoare uzuală fiind 20 km.
Principalele dezavantaje constau în posibilităţile de apariţie a interferenţelor şi de

expunere a utilizatorilor la radiaţii electromagnetice. De asemenea, vitezele de transfer
sunt relativ mici.
2. Microundele acoperă gama de frecvenţe cuprinse între 2 şi 40 GHz. Domeniul este

împărţit în benzi care sunt atribuite diferitelor companii şi organizaţii. Din aceste motive,
reţelele locale bazate pe microunde funcţionează în cadrul unei benzi de frecvenţe
dedicate. Viteza de transfer este comparabilă cu cea de la reţelele locale clasice, rata
81
de erori este acceptabilă, iar interferenţele lipsesc datorită faptului că banda este
dedicată. Totuşi, există şi unele dezavantaje: semnalul poate fi atenuat datorită
condiţiilor atmosferice, iar utilizatorii sunt expuşi la radiaţii.
3. Razele infraroşii acoperă partea superioară a spectrului electromagnetic;

frecvenţele semnalelor folosite în cadrul reţelelor de acest tip sunt de ordinul sutelor de
THz. Viteza de transmisie şi rata de erori sunt acceptabile, interferenţele lipsesc, iar
costul este redus pentru anumite aplicaţii. Principalul dezavantaj îl constituie faptul că
staţiile de la capetele unei legături trebuie să fie aliniate.
Activitatea se poate desfăşura şi pe grupe mici (2- 3 elevi). La sfârşitul activităţii, câte
un membru din fiecare grupă va prezenta rezumatul.
82
Tema 3 – Cabluri torsadate
Fişa de documentare 3.1. – Parametrii cablurilor torsadate – conform
standardelor
1. Standarde pentru medii torsadate
Colecţia IEEE 802.3 cuprinde standardele ce definesc nivelul fizic şi subnivelul MAC al
nivelului legătură de date pentru Ethernet. Este definit câte un standard pentru fiecare
tip de mediu de transmisie folosit. Astfel, în această colecţie se regăsesc, printre altele,
standardele pentru cablu UTP, standardele pentru Ethernet pe cablu coaxial (10BASE5,
10BASE2), Ethernet prin fibră optică (10BASE-F, 100BASE-FX, etc) sau descrierea
tehnologiei PoE (Power over Ethernet).
Standardul ce conţine cerinţele pentru transmiterea a 10 Mbit/s pe cablu UTP este

standardul 10BASE-T. În mod similar, pentru 100 Mbit/s şi 1000 Mbit/s (1 Gbit/s) există
100BASE-T, respectiv 1000BASE-T (numit şi Gigabit Ethernet). Numele standardului
derivă din unele aspecte legate de mediului fizic: Numărul reprezintă viteza maximă
teoretică exprimată în megabiţi pe secundă. „BASE" este prescurtarea pentru
baseband, ceea ce înseamnă că fiecare fir este folosit ca un singur canal de
comunicaţie, pe care se transmite într-o singură frecvenţă. Cu alte cuvinte, nu se aplică
nicio formă de multiplexare. Litera de la sfârşit reprezintă tipul cablului, în acest caz, "T"
înseamnă torsadat (twisted). Aşadar, 100BASE-T este o denumire generică pentru un
standard care asigură o viteză de 100 Mbit/s pe cablu torsadat, în particular, sunt
definite trei forme: 100BASE-TX, 100BASE-T4 şi 100BASE-T2. 100BASE-TX indică
utilizarea unui cablu de categorie cel puţin CAT5 şi folosirea a 2 perechi de fire din cele
4. Sufixul T4 indică folosirea a 4 perechi pentru comunicaţie. 100BASE-T4 şi 100BASE-
T2 nu se mai folosesc, fiind standarde învechite. Toate aceste standarde operează pe
segmente de cablu cu lungimi de maxim 100 de metri.
În 2006 a fost publicat standardul 10GBASE-T pentru conexiuni de 10 gigabit/s prin

cablu torsadat. 10Gigabit Ethernet suportă doar legături full-duplex, spre deosebire de
celelalte trei standarde ce suportă şi comunicaţii half-duplex.
Cantitatea de informaţie transferată între emiţător şi receptor este proporţională cu

frecvenţa semnalelor pe mediul de transmisie. În cazul semnalelor electrice, frecvenţa
este dată de calitatea cuprului de a fi mai bun sau mai puţin bun conductor de curent
electric. Această calitate depinde de densitatea de impurităţi caracteristică materialului.
De aceea, există mai multe categorii de cabluri, o categorie mai mare implicând
performanţe mai bune.
2. Categorii de medii torsadate
Categoriile de cabluri torsadate au fost definite în setul de standarde TIA/EIA-568-B

de către asociaţia americană Telecommunications Industry Associations (TIA).
Acesta s-a dovedit a fi standardul cu cea mai largă acceptare pe piaţa producătorilor de
soluţii pentru mediul fizic. Cablurile torsadate sunt standardizate în funcţie de
performanţele pe care trebuie să le asigure şi nu prin parametri fizici. Iniţial au existat
cinci serii de test pentru a stabili categoriile de performanţă pentru cablurile torsadate
ulterior adăugându-se şi altele. Aceste categorii de performanţă sunt uzual numerotate
de la 1 la 7, iar cablul care corespunde uneia este identificat ca fiind de Categoria x
unde x reprezintă numărul seriei de teste care a fost trecut cu succes. Cat 1 şi Cat 2 au
83
fost rapid abandonate (1995) fiind considerate perimate datorită slabelor performanţe.
Cablurile care se utilizează încă astăzi sunt Cat 3 (16 Mhz lăţime de banda, 10Mbps
viteza pana la 100m) şi Cat 5 (100 Mhz lăţime de banda, 100/155/256 Mbps cu distante
de pana la 100m). Cat 4 putea oferi o lăţime de banda de 20Mhz, dar aceasta categorie
intermediara s-a dovedit a fi neeconomica. Cat 5 e este o extensia a lui Cat 5 care
permite conexiuni 100BaseT pe 350m sau 1000BaseT pe distante reduse. Cat 6 poate
fi utilizate în reţele de viteza ridicata, tip Gigabit în timp ce Cat 7 a fost proiectat pentru
viteze de 10Gbps. Atunci când cablurile TP se folosesc pentru a conecta două
echipamente este necesar ca cele două perechi pentru transmisie respectiv recepţie să
fie inversate (transmisia unuia sa ajungă la recepţia celuilalt), rezultând cablul cross-
over (inversor).
2.1 UTP CAT1 - 4
Cablul încadrat la categoria 1 (CAT1) este cel folosit în serviciile de telefonie clasică
(POTS - Plain Old Telephone Service) sau soneriile de la uşi. Această etichetare este
cumva improprie, întrucât setul de standarde TIA/EIA-568-B nu recunoaşte în momentul
de faţă decât categoriile 3, 5e, 6 şi 6a. Standardul C3 a fost folosit în anii '90 pentru
TokenRing şi pentru Ethernet, ajungând la viteze de până la 10Mbit/s. Astăzi, acesta
este folosit în sistemele de telefonie şi poate fi uşor adaptat pentru Voice over IP (VoIP)
întrucât viteza de 10 Mbit/s pe care o oferă depăşeşte cu mult cerinţele de 0,08Mbit/s
ale unui telefon VolP la încărcare maximă. În plus, CAT3 este compatibilă cu tehnologia
Power over Ethernet (definită în standardul 802.3af PoE), tehnologie ce descrie un
sistem prin care odată cu datele se transferă şi energie electrică, tocmai în scopul
alimentării anumitor aparate aflate la distanţă, precum telefoanele VolP. Apariţia
standardului 100BASE-T4 a dus la creşterea vitezei la 100Mbit/s prin utilizarea a 4
perechi de fire (şi nu doar 2 cum prevedea standardul anterior), ceea ce a permis
infrastructurilor mai vechi, deja existente, de cabluri CAT3 să ofere o lăţime de bandă
mai mare. Cu toate acestea, utilizarea sa pentru comunicaţiile de date a scăzut odată
cu apariţia standardului CAT5. Standardul CAT4 oferea o frecvenţă cu puţin mai mare
decât CAT3, 20MHZ faţă de 16MHZ şi era utilizat pentru o variantă îmbunătăţită a
reţelelor Token Ring.
2.2 UTP CAT5 şi CAT5e
Specificaţiile cablului de categoria 5, definite în TIA/EIA-568-B, indică o frecvenţă

maximă de 100 MHz. CAT5 este folosit în special în reţele de 100 Mbit/s
(FastEthernet), dar poate fi utilizat şi pentru Gigabit Ethernet. Odată cu definirea în
2001 a CAT5e (enhanced) în TIA/EIA-568-B, specificaţiile variantei originale CAT5 nu
mai sunt recunoscute în aceste standarde.
UTP CAT5e a devenit cel mai răspândit mediu de transmisie pentru reţelele locale.
Datorită performanţelor îmbunătăţite faţă de versiunea originală, şi datorită unui preţ
mult mai mic decât al CAT6, CAT5e este cea mai potrivită alegere pentru infrastructura
reţelelor Gigabit Ethernet. Cu toate acestea, CAT5e menţine recomandarea limitării
segmentelor de la cablu la 100 de metri, la fel ca şi în cazul celorlalte tipuri de cabluri
definite de TIA/EIA.
Este de reţinut faptul că standardul folosit pentru Gigabit Ethernet, 1000BASE-T,

impune utilizarea a 4 perechi de fire torsadate, spre deosebire de versiunile anterioare
(10BASE-T şi 100BASE-T) care foloseau în comunicaţie doar două perechi. Aşadar,
standardul de Ethernet ales pentru infrastructură este cel care specifică numărul de
perechi necesare în comunicaţie, şi nu standardul de cablu. Categoria specifică doar
84
caracteristicile specifice cablului, precum: numărul de perechi existente, pasul de
torsadare, diametrul firelor, parametrii NEXT, FEXT şi, cel mai important, limita
superioară de frecvenţă. Astfel, un cablu CAT5e folosit pentru 100BASE-T
(FastEthernet) utilizează în comunicaţie 2 perechi de fire din cele 4 disponibile, în timp
ce acelaşi cablu pentru infrastructuri de 1000BASE-T (Gigabit Ethernet) necesită toate
cele 4 perechi.
2.3 UTP CAT6, CAT6a
UTP CAT6 aduce îmbunătăţiri majore, precum impunerea unui pas de torsadare mult
mai mic decât la CAT5 şi o limită superioară de frecvenţă de 250 MHz, fiind conceput
special pentru reţelele Gigabit Ethernet. Standardul de cablu categoria 6 păstrează
compatibilitatea cu standardele CAT5, CAT5e şi CAT3.
Deşi CAT6 este mai frecvent folosit în reţelele Gigabit Ethernet, specificaţiile sale permit
şi implementarea standardului 10GBASE-T (apărut în 2006), dar numai pe segmente de
55 de metri. Pentru a face posibilă utilizarea standardului 10BASE-T pe lungimi de 100
de metri, se impune folosirea unui nou tip de cablu, definit ca standard TIA în februarie
2008, şi anume categoria 6a. Cablul UTP CAT6a (augmented) operează la frecvenţe de
până la 500MHz (dublu faţă de CAT6), fiind destinat infrastructurilor de 10GBASE -T
(10 Gigabit Ethernet).
2.4 UTP CAT7, CAT8
Standardul de cablul categoria 7 (CAT7) are un pas de torsadare şi mai mic decât CAT6
şi, în combinaţie cu conectori de tip GG45, poate trata semnale cu banda de frecvenţă
de până la 625 MHz. În plus, fiecare dintre cele patru perechi de fire este ecranată
individual (pe lângă învelişul exterior al cablului). Deşi a fost creat pentru 10 Gigabit
Ethernet, cea mai folosită tehnologie pentru 10GBASE-T rămâne CAT6a.
Categoria 7 este şi cea mai strictă în privinţa normelor de siguranţă referitoare la

comportamentul cablurilor în situaţii de incendiu: viteza de răspândire a focului,
substanţe emanate, etc. Un exemplu care să justifice necesitatea unor astfel de
reglementări este cel al cablurilor cu învelişul din PVC, foarte populare datorită preţului
scăzut. În momentul în care iau foc, aceste cabluri degajă substanţe foarte toxice
omului, fiind total nepotrivite pentru cablările orizontale.
UTP CAT8 este destinat infrastructurilor multimedia, un astfel de cablu putând

transporta simultan oricare patru servicii de tip TV, video, satelit, audio, date, etc. Cablul
UTP Cat 8 operează cu frecvenţe de 1200MHZ şi poate ajunge la maxim 1400MHZ.
Tab. 3.1.1 - Parametri - Categorii de cablu
Categorie Frecvenţ Viteza de transmisie Utilizare

cablu ă
Cat 1 1 Mbps Telefonia clasică
Cat 2 4 Mbps Transmisiuni seriale
Cat 3 16 MH2 10 Mbps 100 Mbps TokenRing, 10BaseT, 100BaseT4
Cat 4 20 MHZ 16 Mbps 100 Mbps TokenRing, 10BaseT, 100BaseT4
85
Categorie Frecvenţ Viteza de transmisie Utilizare
cablu ă
Cat 5 100 MHz 10 Mbps 100 Mbps ATM, TokenRing, 10BaseT

100BaseTX
Cat 5e 155 MHZ 10 Mbps 100 Mbps 1 10BaseT, 100BaseTX, 1000BaseT

Gbps
Cat 6 250 MHZ 100 Mbps 1 Gbps 100BaseTX 1000BaseT
Cat 6a 500 MHz 10 Gbps 10GBaseT
Cat 7 625 MHz 10 Gbps 10GbaseT
Cat 8 1200 MHz 10 Gbps 10GbaseT
86
Activitatea de învăţare 3.1.1: Parametrii cablurilor torsadate
Competenţa: Analizează cablurile torsadate.
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să explici diferenţele existente între diferite
categorii de cabluri, în funcţie de principalii parametri ai acestora.
Durata: 3 ore
Sugestii
Elevii vor lucra individual, având la dispoziţie PC conectat la Internet şi fişa de lucru.
Sarcina de lucru:
Căutaţi, selectaţi şi ordonaţi informaţiile despre cabluri torsadate din categoriile 1 – 8,

având la dispoziţie cărţi şi reviste de specialitate, cataloage de produse (pentru cabluri
torsadate) şi o conexiune la Internet. Evidenţiaţi parametrii tehnici ai acestora. Utilizaţi
imagini clare, detaliate pentru a vă susţine explicaţiile.
Pentru elaborarea proiectului accesaţi şi următoarele adrese:
www.eland.co.uk/electricalcable/datacable/ - pentru caracteristicile cablurilor din

categoriile 5e, 6 şi imagini 3D ale cablurilor cu posibilitatea de vizualizare a detaliilor din
secţiunile acestora
www.mohawk-cable.com/copper-lan-cables.html - pentru caracteristicile cablurilor din

categoriile 3, 5e, 6
Fiecare elev îşi va anexa proiectul în portofoliul personal.
Activitatea se poate desfăşura şi pe grupe, fiecare grupă având acces la cel puţin un
calculator conectat la Internet şi o fişă de lucru.
87
Activitatea de învăţare 3.1.2.: Categorii de cabluri - parametri

10Base2
Durata: 15 minute
Tipul activităţii: Exerciţiu - Completează spaţiile.
Sugestii
Elevii vor lucra individual, având la dispoziţie fişa de lucru şi calculatorul.
Sarcina de lucru:
Completaţii spaţiile libere din următorul tabel:
Tab. 3.1.2.1 – Exerciţiu – Parametrii cablurilor cat 1-8
Categorie cablu Frecvenţ Viteza de transmisie Utilizare

ă
Cat 1
Cat 2
Cat 3
Cat 4
Cat 5
Cat 5e
Cat 6
Cat 6a
Cat 7
Cat 8
Activitatea se poate desfăşura şi sub forma de concurs.
88
Activitatea de învăţare 3.1.3.: Catalog de prezentare a cablurilor din cat 4 -
7
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să prezinţi pentru cabluri torsadate din
categoriile 4, 5, 5e, 6, 7, 8, informaţii legate de: caracteristicile tehnice şi electrice,
domeniul de utilizare, standarde, costuri etc.
Durata: 50 minute
Sugestii
Elevii vor organiza în grupe mici (2- 3 elevi). La sfârşitul activităţii, câte un membru din
fiecare grupă va prezenta catalogul realizat de grupa sa.
Sarcina de lucru:
Elaboraţi un catalog de prezentare pentru cabluri torsadate din categoriile 4, 5, 5e, 6, 7,

8. Culegeţi informaţii folosind Internetul şi traduceţi-le dacă este cazul. Se recomandă
să vizitaţi:
www.hyperline.com/catalog/cable/
http://en.wikipedia.org/wiki/TIA/EIA-568-B
http://en.wikipedia.org/wiki/Category_5_cable
http://en.wikipedia.org/wiki/Category_7_cable
Datele vor fi organizate sub forma următoare:
Vedere în secţiune
Vedere în secţiune
Imagine Specificaţii
Imagine Specificaţii
Tipul de cablu
Cost (categoria) Domeniul
Cost
deDomeniul
utilizare
de utilizare
Caracteristici electrice
Caracteristici electrice
Descriere
Descriere
Caracteristici tehnice Materiale
Caracteristici tehnice Materiale
Fig. 3.1.3.1. – Caracterizarea cablurilor cat 4 - 7
89
Căutaţi pe piaţa românească produsele prezentate anterior şi extrageţi informaţii
referitoare la modul de achiziţie şi preţ. Stabiliţi de unde e mai eficient să vă
aprovizionaţi.

o fişă de lucru. Toate informaţiile pot fi scrise într-o foaie de calcul (Excel). Pentru
comparaţii din punct de vedere al costurilor se poate utiliza reprezentarea sub formă de
diagramă.
90
Tema 3 – Cabluri torsadate
Fişa de documentare 3.2: Testarea principalilor parametri ai cablurilor
torsadate cu ajutorul tester-ului
Organizaţia TIA/EIA pune la dispoziţia administratorilor/tehnicienilor de reţea o serie de
standarde foarte complexe şi importante, necesare pentru testarea cablurilor. Cel mai
indicat instrument pentru testarea cablurilor este testerul de cablu (cable tester). Acesta
are o varietate largă de funcţii şi poate să diagnosticheze toate tipurile de probleme
privitoare la cablare:
Care este lungimea cablului?
Este rupt unul din fire?
Dacă există o ruptură, unde este?
Există un scurt-circuit între fire?
Firele conductoare sunt plasate în ordinea corectă (există perechi separate sau
încrucişate)?
Există interferenţă electrică sau radio?
Diferitele modele de testere de cablu sunt proiectate să răspundă la câteva sau la toate
aceste întrebări. Există şi dispozitive ieftine care nu testează decât firele conducătoare
întrerupte - testere de continuitate. Unele testere de cablu vor testa existenţa de perechi
separate sau încrucişate şi existenţa unor scurt-circuite. Testere de cablu cu preţ mediu au
funcţia suplimentară de a determina lungimea unui cablu şi pot indica locul unde este
întreruperea. Acest tip de tester de cablu este numit generic Time Domain Reflectometer
(TDR). Un tester de cablu din această categorie are un mic dispozitiv cu buclă locală care
este introdus la capătul îndepărtat al cablului, permiţând testerului să lucreze cu cabluri
instalate. Testerele profesionale, foarte scumpe, testează caracteristicile electrice
importante. Sunt cunoscute ca instrumente de certificare a mediului (media certifier
tools), deoarece pot genera un raport pe care instalatorul îl tipăreşte drept certificat ce
dovedeşte că traseele de cablu respectă standardele EIA/TIA. Unele dintre aceste
dispozitive de ultimă generaţie au funcţii şi mai puternice, cum ar fi capabilitatea de a se
conecta la o reţea şi de a genera pur şi simplu o schemă a întregii reţele, incluzând
informaţii cum ar fi: adresele MAC ale sistemelor, adresele IP sau IPX şi chiar sistemul de
operare al fiecărui calculator.
TESTARE / CERTIFICARE REŢELE DE DATE Şl VOCE
1. Validator de reţea / Certificator de cabluri NT950
•Certifică, pentru conformitate cu IEEE, pentru o viteză de 1 Gb, cablurile CAT5, CAT5E
91
şi CAT6.
•Testează TIA 568/570 standarde de interconectare
•Testează cablul coaxial, de telefonie, audio şi de securitate
•Include software-ul pentru managementul cablurilor Plan-Um™
•Creează şi printează rapoarte de muncă şi etichete pentru cabluri
•Hărţi de fire noi sau sisteme de cabluri existente
NT950 include: Validator, telecomandă Smart, 2 acumulatori reîncărcabili Lithium-lon, 2
unităţi de încărcare/adaptor AC, 4 sisteme de cabluri adaptoare,sistem de cabluri USB,
Flash Cârd compact, Software Plan-Um, carcasă de transport Deluxe PS150.
Fig. 3.2.1 - Validator de reţea

2. Plan-Um AP - Software profesional pentru planificarea şi instalarea cablurilor
PS150
Caracteristicile sale unice sunt perfecte pentru a

administra orice instalaţie de cabluri. Aşezare -
desenaţi orice plan, introduceţi porturi specifice, apoi
conectaţi-le cu reţele de cabluri. Document - Fiecare
reţea de cablu populează automat un raport de testare
a cablului consolidat. Fiecare rezultat de test poate fi
introdus, stocat şi tipărit. Tipăriţi etichete pentru
cabluri - pentru identificarea reţelelor de cabluri când
le testaţi. Arhivă - Datele de proiect pot fi rechemate
instant pentru prelucrare sau schimbare. Fig. 3.2.2 –Plan-Um AP
Cerinţe sistem: Sistem de Operare 2000, Windows Xp, MAC OS X sau Linux. Spaţiu pe
disk 15 MB, Memorie minim 512 MB.
3. LANTEK 6 - Testare si Certificare Reţele LAN cupru Cat.5, Cat.5e, Cat.6
Fig. 3.2.3 - LANTEK 6
LANTEK 6, un produs al companiei IDEAL Industries USA, este unul dintre cele mai
performante echipamente de pe piaţă pentru testarea şi certificarea performanţelor
cablărilor structurate UTP, STP şi SFTP. Oferă servicii de testarea şi certificarea
performanţelor pentru cablări de categoria Cat5, Cat5e si Cat6.
 Compatibil integral cu standardele CAT 6/ISO E

 Autotest complet CAT 6/ISO cu grafice în câteva secunde
 Testează CAT 6/ISO F până la 350 MHz
92
 Opţiuni avansate de test fibra : FIBERTEK & TRACETEK
 Upgradabil complet la standarde viitoare
Pentru a efectua certificări şi teste în timpul cel mai scurt LANTEK 6, este cel mai
capabil instrument industrial de certificare şi testare CAT 6/ISO E hibridă cupru/fibră, cu
aplicaţii de testare până la 350MHz, mult peste specificaţiile de cablare structurată CAT
6/ISO E draft. LANTEK 6 efectuează un autotest complet Categorie 6/ISO E cu grafice
în aproximativ 25 secunde. În plus LANTEK 6 este upgradabil la LANTEK 7, protejând
investiţia şi oferind maximul de flexibilitate în aplicaţiile de certificare şi testare cupru /
fibră. Testarea este însoţită de documentare automată pentru fiecare măsurătoare,
respectiv de fişier în format electronic cu toate testele şi măsurătorile.
Testere de la FLUKE Networks
Testere pentru cabluri, produse de Fluke Networks, permit măsurarea lungimii cablului,
detectarea scurt-circuitelor şi a deficienţelor, generează sunete/tonalităţi şi verifică
schema de cablaj într-un mod eficient – toate acestea folosind de regulă un singur
instrument.
CableIQ Qualification Tester
93
Fig. 3.2.4 - CableIQ Qualification Tester
Instrumente tonale
În situaţia în care trebuie să localizeze cabluri, tehnicienii de reţea apelează la un
dispozitiv numit instrument tonal (toner). Acesta este termenul generic pentru două
dispozitive diferite dar utilizate împreună ca generator de ton (tone generator) şi ca
sondă de ton (tone probe). Generatorul de ton se conectează la cablu cu ajutorul unor
clame crocodil, mici cârlige sau o mufă de reţea, şi trimit un semnal electronic de-a
lungul firului conducător la o anumită frecvenţă. Sonda de ton emite un sunet atunci
când este plasată lângă un cablu conectat la generatorul de ton.
Pentru a localiza un cablu, conectaţi generatorul de ton la capătul cunoscut al cablului aflat în
discuţie, apoi poziţionaţi sonda de ton lângă fiecare capăt de cablu din mănunchiul de cabluri
unde ar trebui să ajungă cablul căutat. Sonda de ton va emite un sunet atunci când este plasată
lângă cablul corect. Instrumentele tonale mai evoluate includ şi mufe telefonice.
94
IntelliTone Pro Toner and
Probe Urmăreşte şi localizează
cablurile active din reţea.
Producător: Fluke Network
1 - sonda 2 – generator de ton 3 - generator de ton, vedere

de jos
Tab. 3.2.5 - IntelliTone Pro Toner and Probe
Pentru mai multe informaţii şi pentru consultarea documentaţie aferente fiecărui

produs se vor consulta site-urile producătorilor:
 JDS Uniphase Corporation - http://www.jdsu.com

 Fluke Network - http://www.flukenetworks.com
 IDEAL INDUSTRIES - http://www.idealindustries.com
 Triplett Corporation - http://www.triplett.com
sau alte site-uri, cum ar fi: http://www.dect.ro, www.trendcomms.com,
www.braungroup.ro/produse/pasive-utp-ftp/testere-retea
Pentru a vizualiza informaţii despre părţile componente, funcţionarea şi modul de

utilizare a unor testere de la Fluke Network vizitaţi www.flukenetworks.com/fnet/en-
us/products/ unde, pentru majoritatea produselor există câte o secţiune demo. Exemple:
 www.flukenetworks.com/fnet/en-us/products/CableIQ+Qualification+Tester/Demo.htm
pentru CableIQ Qualification
www.flukenetworks.com/fnet/en-us/products/IntelliTone+Toner+and+Probe/Demo.htm
pentru instrumentul tonal IntelliTone Pro Toner and Probe
95
Activitatea de învăţare 3.2.1: Etapele instalării plăcii de reţea
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să instalezi corect o placă de reţea.
Durata: 30 minute
Sugestii
Clasa se va împărţi în grupe 4 - 5 elevi. La sfârşitul activităţii, câte un membru din

fiecare grupă va prezenta regulile stabilite.
Sarcina de lucru:
1. Se scoate carcasa calculatorului şi se introduce placa de reţea într-unul din sloturile

libere de pe placa de bază. Se fixează cu ajutorul unui şurub. Se închide carcasa şi se
porneşte calculatorul.
2. La iniţializare, sistemul de operare va detecta o nouă componentă, placa de reţea,

pentru care trebuie instalate driverele corespunzătoare. În fereastra de dialog Add
New Hardware Wizard se apasă butonul Next,
3. În cazul în care sistemul de operare Windows

nu va instala propriile drivere pentru placa de
reţea, acestea se vor instala de pe discheta cu
care s-a livrat placa. Se validează opţiunea
şi se introduce calea către directorul
de pe discheta unde se află driverele
corespunzătoare sistemului de operare (este
necesar să se citească şi instrucţiunile plăcii de
reţea). Sistemul de operare va încărca driverele.
La terminarea instalării, apăsaţi butonul Finish,
conform figurii Fig.3.2.5 Se va reiniţializa
sistemul.
Fig. 3.2.1.1 - Terminarea instalării
4. Verificarea instalării corecte a plăcii de reţea.
Se lansează aplicaţia Control Panel şi se urmează calea: Start -> Settings ->Control
Panel. Se dă dublu clic pe System->System Properties->Hardware->Device
Manager apoi clic pe semnul "+" din dreptul Network Adapters şi se verifică instalarea
corectă a plăcii de reţea. În cazul instalării greşite, în dreptul plăcii de reţea va apare un
semn de exclamare pe fond galben, conform figurii Fig.3.2.6.
96
Fig. 3.2.1.2 - Verificarea instalării corecte a plăcii de reţea
Profesorul prezintă etapele de instalare a staţiilor de lucru într-o aplicaţie Power Point şi
realizează instalarea pe o staţie.
97
Activitatea de învăţare 3.2.2: Configurarea protocolului TCP/IP
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să configurezi corect protocolul TCP/IP
Durata: 15 minute
Sugestii
Elevii se vor organiza în grupe mici (2- 3 elevi).
Sarcina de lucru:
1. Accesaţi Control Panel urmând

calea: Start -> Settings ->Control
Panel
2. Daţi dublu clic pe Network. Se
deschide fereastra Network pentru
configurarea reţelei.
3. Dacă protocolul TCP/IP este
instalat, treceţi direct la pasul 7.
4. Dacă nu este instalat protocolul
TCP/IP, apăsaţi butonul Add.
5. În fereastra Select Network
Component Type selectaţi
Protocol. Apăsaţi butonul Add.
6. În fereastra Select Network
Protocol selectaţi Manufacturers:
Microsoft şi apoi Network
Protocols: TCP/IP. Apăsaţi butonul
Ok.
7. Dacă protocolul TCP/IP este Fig. 3.2.2.1 - Verificarea proprietăţilor
instalat, selectaţi-l şi apăsaţi butonul
Properties, ca în figura 3.2.7
8. În fereastra de dialog TCP/IP

Properties selectaţi IP Address şi
introduceţi IP-ul şi eventual Subnet
Mask-ul date de către furnizor. IP
address, Subnet Mask şi Gateway
pot fi vizualizate urmând calea:
Start -> Run ->cmd ->ipconfig,
conform figurii 3.2.8.
Fig. 3.2.2.2 - Vizualizare IP calculator
98
9. Selectaţi DNS Configuration şi introduceţi IP-urile corespunzătoare, conform figurii
3.2.2.3
Fig. 3.2.2.3 - Introducerea IP
10. Selectaţi Gateway şi introduceţi IP-ul dat de furnizor sau alegeţi opţiunea Use
default gateway on remote network. Apăsaţi butonul Ok şi se reiniţializează sistemul,
conform figurii 3.2.2.4.
Fig. 3.2.2.4 - Activarea opţiunii Use default gateway on remote network

o fişă de lucru.
99
Activitatea de învăţare 3.2.3: Determinarea adresei MAC a unui calculator
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să strângeţi informaţii privind conexiunea,

numele calculatorului, adresa MAC şi configurările TCP/IP de reţea.
Durata: 15 minute
Sugestii
Elevii vor lucra individual, conform fişei de lucru.
Sarcina de lucru:
Media Access Control Address, pe scurt adresa MAC este un cod unic de identificare
a aparaturii de reţea. Acest cod este stabilit de producătorul aparaturii. Ne putem lovi de
ea când dorim să accesăm o reţea de calculatoare, administratorul respectivei reţele
cerându-ne adresa MAC a plăcii de reţea pentru a-i da acces.
Constă într-o secvenţă numerică formată din 6 grupuri de câte 2 cifre hexadecimale (în
baza 16) de exemplu 00-0A-E4-A6-78-FB. Primele 3 grupuri de câte două caractere (în
acest caz 00-0A-E4) identifică întotdeauna producătorul plăcii de reţea (RealTek, Cisco,
SUN Microsystems etc.), iar următoarele 3 grupuri identifică dispozitivul în sine.
Pentru a afla adresa MAC:
1. Click pe START şi apoi pe Run.
2. În Run scrieţi cmd şi apoi daţi click pe OK (ca în imaginea de mai jos). Se va
deschide fereastra Command Prompt.
Fig.3.2.3.1 – Accesarea ferestrei Command Prompt
3. Daţi comanda ipconfig /all şi apasă Enter.
100
Fig 3.2.3.2 – Efectul comenzii ipconfig all
Se afişează toate plăcile de reţea prezente în computer. Adresa MAC este reprezentată
prin zona Physical Address.
Activitatea se poate desfăşura şi pe grupe mici (2-3 elevi), fiecare grupă având acces la
un calculator conectat în reţea şi o fişă de lucru.
101
Activitatea de învăţare 3.2.4: Testarea conectivităţii în reţea cu PING
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să testezi conectivitatea în reţea, configurarea

TCP/IP - ului şi funcţia de transmitere/recepţie a interfeţei de reţea (NIC).
Durata: 50 minute
Sugestii
din fiecare grupă va prezenta concluziile stabilite de întreaga grupă.
Sarcina de lucru:
Studiaţi efectul comenzii ping. Scrieţi un eseu care să răspundă următoarelor cerinţe:
1. Ce este PING
2. Opţiunile comenzii PING
3. Paşii necesari pentru a testa o conexiune IP cu ping
Indicaţii:
1) Trimite ping către adresa loopback pentru a verifica dacă este instalat TCP/IP şi
dacă este configurat corect, pe calculatorul local.
PING 127.0.0.1
2) Trimite ping către adresa computerului local, pentru a verifica dacă a fost
adăugat în reţea în mod corect.
PING Adresa_IP_computer_local
3) Trimite ping către gateway-ul implicit pentru a verifica dacă acesta funcţionează
şi dacă poţi comunica cu o gazdă locală în reţeaua locală.
PING Adresa_IP_gateway_implicit
4) Trimite ping către o adresă aflată la distanţă pentru a verifica dacă poţi comunica
prin ruter.
PING Adresa_IP_gazda_destinaţie
Notă:
Timpii de ping mai mici de 10 milisecunde au acurateţe scăzută. Un timp de 10

milisecunde este, în mare, egal cu o distanta de 3000km, călătorind în line dreapta cu
viteza luminii.

o fişă de lucru.
102
Activitatea de învăţare 3.2.5: Determinarea traseului parcurs de un pachet
la destinaţie
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să determinaţi traseul parcurs de un pachet de

la sursă la destinaţie.
Durata: 50 minute
Sugestii
din fiecare grupă va prezenta concluziile stabilite de întreaga grupă.
Sarcina de lucru:
Studiaţi efectul comenzii Tracert. Scrieţi un eseu care să răspundă următoarelor cerinţe:
1. Ce este TRACERT
2. Parametrii comenzii TRACERT
3. Exemple de utilizare a comenzii TRACERT

o fişă de lucru
103
Activitatea de învăţare 3.2.6: Elementele componente ale unui tester
La sfârşitul activităţi vei fi capabil să identifici părţile componente ale unui tester
explicând rolul fiecăreia.
Durata: 15 minute
Sugestii
Elevii vor lucra individual, fiecare având acces la un calculator şi o fişă de lucru.
Sarcina de lucru:
Stabiliţi corespondenţa corectă între cele 13 elemente ale testerului din figura
următoare şi descrierea acestora .
a) Schemă inteligentă de cablaj – oferă o

reprezentare grafică până la nivel de
conductor.
b) Auto Test – determină în 4 secunde
lăţimea de bandă a cablului.
c) Modulul Discover – detectează şi
localizează comutatoarele şi afişează
configuraţia reţelei.
d) Tratează semnale analogice şi
numerice. Este compatibil cu sonda
IntelliTone pentru a detecta cablurile.
e) Port USB – asigură transfer rapid de
date către PC, pentru prelucrarea lor.
f) Diagnostichează cu precizie cablurile,
oferind informaţii despre defecte
g) Buton pentru selectarea modului de
testare.
h) Patru baterii AA. Oferă autonomie
pentru mai multe săptămâni de test.
i) Test asupra reţelei active.
j) Stochează 250 de rezultate.
k)Afişaj grafic
l) Adaptor Distant – pentru testarea
cablurilor; în aceeaşi măsură asigură
protecţie aparatului.
104
m) Conector RJ-45 şi conector F (pentru
cablu coaxial) pentru testarea legăturilor
VDV (Voce Date Video) şi pentru audio.
Fig. 3.2.6.1 -CableIQ Qualification Tester
Rezolvare:
105
Fig. 3.2.6.2 – Rezolvare CableIQ Qualification Tester
1-c, 2 – b, 3 – a, 4 – h, 5 – e, 6 – g, 7 – f, 8 – d, 9 – j, 10 – i, 11 – k, 12 – l, 13 – m.

o fişă de lucru. Pentru a vizualiza informaţii despre părţile componente, funcţionarea şi
modul de utilizare a testerului CableIQ Qualification de la Fluke Network vizitaţi
secţiunea demo de la:
www.flukenetworks.com/fnet/en-us/products/CableIQ+Qualification+Tester/Demo.htm
106
Activitatea de învăţare 3.2.7: Testarea conectivităţii PC - Server
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să creezi o conexiune corectă PC – server şi

să-i testezi funcţionalitatea cu Packet Tracer.
Durata: 20 minute
Tipul activităţii: Exerciţiu practic - Urmează paşii.
Sugestii
Elevii vor lucra individual, fiecare având la dispoziţie un calculator şi fişa de lucru..
Sarcina de lucru:
1. Selectaţi End Devices. Adăugaţi un PC Generic şi un server Generic în spaţiul de

lucru.
2. În Connections, selectaţi Copper Straight – through cable (linie neagră groasă) şi

faceţi o legătura între dispozitive cu ea. Luminile roşii de pe legătura indică faptul că nu
funcţionează conexiunea. Acum, folosind instrumentul Delete, înlăturaţi Copper Straight
– through cable, şi folosiţi Copper Cross – over cable (linia întreruptă) în locul ei.
Luminile devin verzi. Reţeaua va trebui să arate ca în imaginea de mai jos:
Fig. 3.2.7.1 – Conectarea PC-ului la un server
3. Daţi click pe PC (computer). În timp ce acordaţi atenţie luminilor de legătură, apăsaţi

butonul Power, alimentând PC-ul, apăsaţi din nou, oprind alimentare, şi din nou
alimentaţi PC-ul. Aceeaşi paşi trebuie făcuţi şi pentru Server. Luminile legăturilor se
schimbă în culoarea roşie când nu este alimentare, ceea ce înseamnă că nu exista
legături sau nu funcţionează. Luminile de legătură se schimbă în verde când dispozitivul
este alimentat din nou.
107
4. Încercaţi cele trei feluri de a învăţa despre dispozitive. Mai întâi, puneţi mouse-ul
deasupra dispozitivelor pentru a vedea informaţii despre configuraţiile de bază. Apoi,
daţi click pe dispozitiv cu Select Tool pentru a arăta fereastra cu configuraţia care arată
câteva moduri de configurare a dispozitivului. Al treilea pas, folosiţi Inspect Tool pentru
a vedea tabelele cu dispozitivele de reţea care se vor construi pe măsură ce se învaţă
despre reţeaua din jur.
5. În fereastra cu configuraţia PC-ului şi modificaţi setările folosind opţiunea Config. Aici

se va modifica numele PC-ului şi setaţi DNS-ul Serverului, de asemenea se setează
adresa IP pentru FastEthernet. Automat Packet Tracer calculează ceilalţi parametrii.
6. În tabul Desktop daţi click pe Ip Configuration. Observaţi că adresa IP, Masca

Subnet şi Serverul DNS pot fi modificate aici.
7. Deschideţi fereastra cu configuraţia serverului, la opţiunea Config. Modificaţi numele

serverului. Daţi click pe FastEthernet şi setaţi adresa IP, de asemenea asiguraţi-vă că
statusul portului există. Daţi click pe DNS şi setaţi Domain Name, setaţi adresa IP şi
daţi click pe Add. În final verificaţi şi asiguraţi-vă că Service există pentru DNS.
8. Pentru reţeaua creată, adăugaţi o descriere prin folosirea butonului “i” din colţul din
dreapta a programului Packet Tracer 4.1. Adăugaţi nişte etichete de text în spaţiul logic
de lucru prin folosirea instrumentului Place Note.
9. Încărcaţi o imagine de fundal de tip grilaj folosind butonul Set Tiled Background.
10. Salvaţi lucrarea folosind opţiunea FILE _ SAVE AS şi creaţi un nume de fişier.
11. Testaţi conectivitatea PC – server prin comanda Ping, lansată în linie de comandă
din fereastra PC-ului, tabul Desktop, opţiunea Command Prompt.
Activitatea se poate desfăşura şi pe grupe mici, de 2-3 elevi, în funcţie de dotări.
108
Activitatea de învăţare 3.2.8: Testarea conectivităţii cu Packet Tracer
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să construieşti o reţea virtuală de calculatoare

cu Packet Tracer, configurând corect dispozitivele acesteia şi verificând conectivitatea.
Durata: 50 minute
Sugestii
Elevii vor lucra individual, fiecare având la dispoziţie un calculator şi fişa de lucru.
Sarcina de lucru:
Construiţi o reţea după schema din Fig.3.2.8.1, folosind Packet Tracer. Configuraţia
minimală va conţine: două calculatoare legate printr-un switch de un router, un server
legat direct (printr-un cablu crossover) de un alt router, iar cele două routere legate între
ele printr-un cablu serial. Toate dispozitivele trebuie să fie configurate (adrese de reţea,
rute statice între routere) şi să poată comunica între ele. Comunicarea dintre
componentele reţelei se va verifica cu comanda ping. Se vor efectua următorii paşi:
Fig.3.2.8.1 – Schema reţelei

1. Amplasaţi componentele reţelei în zona de lucru: două calculatoare, un switch, două
routere şi un server.
2. Adăugaţi module switch-ului, respectiv routere-lor: pentru switch minim 3 porturi
Fastethernet, iar pentru routere o interfaţă Fastethernet şi una serială (daţi click pe
dispozitiv, din tabul “Physical” alegeţi un modul şi drag-and-drop în locul potrivit).
Atenţie: simulatorul verifică dacă echipamentul este oprit de la comutator în timp ce
se lucrează la nivel fizic.
3. Realizaţi conexiunile fizice ca în figură: legaţi cele două staţii cu un cablu drept la
switch, conectaţi router-ul cu switch-ul tot cu un cablu drept, legaţi serverul cu un
cablu crossover la router, conectaţi routerele între ele folosind un cablu serial.
4. Realizaţi configurările minimale (daţi click pe staţie / server, alegeţi tabul “Desktop”,
apoi “IP Configuration”) ale staţiilor şi ale serverului astfel:
o Staţiile din switch vor fi din reţeaua 172.16.0.0/16 (notaţia semnifică o mască de
reţea de 16 biţi, adică 255.255.0.0)
o Default gateway pentru cele 2 staţii (interfaţa routerului 1) va fi 172.16.0.1
o Serverul va face parte din reţeaua 192.168.0.0/16, cu default gateway (interfaţa
Ethernet a routerului 2: 192.168.0.1)
5. Testaţi conectivitatea locală între PC0 şi PC1: selectaţi un calculator, apoi din tabul
“Desktop” selectaţi “Command Line” şi apoi folosiţi comanda “Ping”.
109
Adresele dispozitivelor ar putea fi cele din tabelul următor:
Tab. 3.2.8.1 – Configurarea componentelor reţelei
Dispozitiv Interfaţă Adresă IP Mască de reţea Default gateway
Router 1 Fa0/0 172.16.0.1 255.255.0.0
S 10.0.0.1 255.255.0.0
Router 2 Fa 192.168.0.1 255.255.0.0
S 10.0.0.2 255.255.0.0
Switch VLAN1 172.16.0.4 255.255.0.0
PC0 NIC 172.16.0.2 255.255.0.0 172.16.0.1
PC1 NIC 172.16.0.3 255.255.0.0 172.16.0.1
Server NIC 192.168.0.2 255.255.0.0 192.168.0.1
Pentru a realiza conectivitatea staţii - server trebuie parcurşi următorii doi paşi (6,7).
6. Configurarea routerelor (mai întâi interfeţele pentru realizarea conectivităţii
punctuale – adică ping de la cele 2 staţii la router-ul 1, de la router-ul 1 la router-ul 2
prin interfaţa serială, precum şi de la router-ul 2 la server) presupune setarea
următorilor parametrii:
6.1. Din linia de comandă (click pe router, apoi selectaţi tabul CLI - Command Line
Interface), pentru router-ul 1, daţi următoarele comenzi:
 Configure terminal  Interface s2/0
 Interface Fa0/0  Ip address 10.0.0.1 255.0.0.0
 Ip address 172.16.0.1 255.255.0.0  Clockrate 9600
 No shutdown  No shutdown
 Exit  Exit
 Configure terminal
6.2. În mod asemănător configuraţi router-ul 2 cu adresele din tabelul Tab.
7. Stabilirea unor rute statice în routere ce conectează reţeaua 172.16.0.0 cu 192
168.0.0 prin legătura serială dintre routere (reţeaua 10.0.0.0), presupune paşi:
7.1. De pe router-ul 1 stabiliţi o rută statică ce indică faptul că toate pachetele cu
destinaţia 192.168.0.0 vor fi rutate prin router-ul 2 (interfaţa serială). Aceasta se
face cu următoarele comenzi din linia de comandă de pe router-ul 1:
 Enable  Ip route 192.168.0.0 255.255.0.0 10.0.0.2
 Configure terminal  Exit
7.2. În mod asemănător pentru router-ul 2: ip route 172.16.0.0 255.255.0.0 10.0.0.1.
Testaţi corectitudinea rutele cu comanda “show ip route” sau “show cdp
neighbours”.
8. Testarea conectivităţii. De pe staţia PC0 daţi ping la următoarele adrese:
o adresa staţiei PC1 (172.16.0.3)
o interfaţa Fastethernet0/0 de la router-ul 1 (172.16.0.1)
o interfaţa Serial2/0 de la router 1 (10.0.0.1)
o interfaţa Serial2/0 de la router 2 (10.0.0.2)
o interfaţa Fastethernet0/0 de la router 2 (192.168.0.1)
o adresa serverului (192.168.0.2)
o daţi comanda tracert de la PC0 spre server şi urmăriţi calea pachetelor
Activitatea se poate desfăşura şi pe grupe mici, de 2-3 elevi, în funcţie de dotări.
110
Tema 4. Sertizarea cablurilor de transmisie de date
Fişa de documentare 4.1: Alegerea tipului de conector corespunzător şi
sertizarea cablurilor coaxiale şi UTP conform standardelor
1. Unelte pentru cablare - Pentru instalarea cablurilor sunt necesare instrumente de

tăiat şi de găurit, scară pentru acces la zonele înalte, ciocan, şurubelniţe, dibluri, hol-
şuruburi, cleme, jgheaburi, cleşti pentru dezizolat şi tăiat cabluri coaxiale şi torsadate,
cuţite pentru tăierea cablului (Cable Cutter), cleşti pentru sertizarea conectorilor şi
terminatorilor la cabluri coaxiale, cleşti speciali pentru montarea conectorilor la capetele
cablurilor torsadate (cleşti de sertizare) etc.
Tab. 4.1.1 – Unelte pentru cablarea reţelelor
Cleşti pentru
dezizolat şi tăiat
cabluri UTP/STP
(Cable stripper
and cutter for
UTP/STP)
Cleşte dezizolator pentru cablu coaxial (Coaxial Cable Stripper )
Cuţite pentru tăierea cablului (Cable Cutter)
Instrument de tăiat şi curăţat cabluri rotunde şi

plate cu grosimea de 0,26-8,0mm - în special
pentru cabluri UTP/STP. Cleşte profesional de sertizare
Tăierea izolaţiei se execută prin rotirea uneltei în pentru cablu UTP RJ45 şi cablu de
telefon RJ14/12/11 - ajustare forţă –
111
jurul cablului. Lamele tăietoare se reglează cu include şi şurubelniţă.
ajutorul unui şurub special.
Cleşte profesional de sertizarea

conectorilor şi terminatorilor la
Cleşte sertizare cu 3 matriţe interschimbabile cabluri coaxiale RG: 58, 59, 62, 71,
pentru mufe RJ cu 4, 6 sau 8 pini. Permite: 84, 140, 174.
tăierea şi dezizolarea cablurilor, sertizarea
conectorilor RJ-9, RJ-12, RJ-11, RJ-45
Mai multe informaţii despre scule la: www.netday.org/install_tools.htm.
2. Sertizarea cablurilor
2.1 Alegerea tipului de conector corespunzător şi sertizarea cablurilor coaxiale
a) Cablu coaxial subţire (thinnet) - la stabilirea conexiunii dintre cablu şi calculator,

pentru cablul coaxial thinnet se folosesc:
 conector de cablu BNC (mufă) – este sertizat sau lipit la capătul cablului
 conector de cablu BNC T – cuplează placa de reţea din PC la cablul de reţea
 conector de cablu BNC bară – folosit pentru a cupla (uni) două segmente de
cablu coaxial subţire, în vederea obţinerii unui segment de lungime mai mare
 terminator BNC – încheie fiecare capăt al unui cablu de magistrală pentru a
absorbi semnalele parazite; fără terminatoare BNC, o reţea magistrală nu funcţionează.
Fig. 4.1.1 – Cablarea cu RG – 58, cablu coaxial subţire
Cablului thinnet: este asociat cu 10 BASE 2, aparţine familiei de cabluri RG – 58,

transportă semnalul la 185 m, se utilizează cu terminatori de 50 ohmi la capetele
segmentului de cablu, având rolul de a “absorbi” semnalele.
b) Cablu coaxial gros (thicknet) - este asociat cu 10 BASE 5, transportă semnalul

până la 500 m, are grosimea de 1,27 cm. E mai dificil de manipulat datorită atât
grosimii, cât şi modului de conectare a plăcii de reţea la cablu. Nodurile 10Base5 nu se
112
conectează direct la cablul de magistrală; pentru conectarea la cablu se utilizează mufe
vampir (vampire tap), formate din două părţi:
piesa ce se ataşează cablului şi conţine dispozitivul care străpunge învelişul până la
miezul de cupru
în partea inferioară, transceiver-ul, care are un conector AUI, numit şi conector DIX
sau conector DB 15 - identic ca aspect cu conectoarele MIDI şi de joystick
Cablul dintre o placă de reţea şi un

transceiver are lungimea de maxim
50 m. Transceiver-ele externe trebuie
plasate cu exactitate la intervale de 2,5
metri. Standardul 10Base5 foloseşte un
cablu extrem de rigid, motiv pentru care
cablurile sunt pozate cel mai des prin
tavan şi au adaptate cabluri verticale
(de coborâre) folosite pentru
conectarea cablului de magistrală la
plăcile de reţea. La fiecare segment
10Base5 pot fi ataşate maximum 100 de
noduri.
Fig. 4.1.2 – Elemente pentru conectarea reţelelor 10Base5
2.2 Alegerea tipului de conector corespunzător şi sertizarea cablurilor torsadate
Reţelele de calculatoare folosesc pentru a interconecta diferite echipamente cabluri

de tip UTP şi conectori de tip RJ-45. Cablurile UTP, conţin câte 4 perechi de fire
răsucite unul în jurul celuilalt (în scopul anulării interferenţelor electromagnetice
generate de semnalele electrice care circulă prin ele), din care sunt folosite doar două
perechi.
Mufele RJ-45 folosite pentru terminarea cablurilor UTP conţin 8 găuri în care trebuie
introduse cele 8 fire, apoi cu ajutorul unui cleşte de sertizat, se sertizează mufa. În
dreptul fiecărei găuri din mufă se află o lamelă metalică care iniţial este deasupra găurii,
astfel încât firul intră uşor. În timpul procesului de sertizare, lamela metalică din dreptul
fiecărei găuri este apăsată şi străpunge firul şi astfel se realizează contactul electric.
În Fig. 4.1.3 se poate vedea modul în care sunt numerotaţi cei 8 pini (corespunzători
celor 8 fire ale cablurilor tip UTP) ai conectorilor de tip RJ-45, atât în cazul mufei de tip
tată, ataşată cablurilor, dar şi în cazul conectorilor de tip mamă.
113
Fig. 4.1.3 – Conectori RJ-45
În cazul tehnologiei 100BaseTX şi 10BaseT transmisia şi recepţia se fac pe câte o

pereche. Deci două dintre aceste 4 perechi sunt folosite: perechile portocaliu şi verde.
Se folosesc două fire pentru transmisie (Tx+, Tx-) şi două pentru recepţie (Rx+, Rx-).
Atenţie: firele Tx şi Rx trebuie să facă parte din aceeaşi pereche! Prima pereche
ajunge pe pinii 1 şi 2, iar a doua pereche pe pinii 3 şi 6, adică pe acei pini folosiţi. Dacă
nu este respectat standardul există riscul să nu avem în aceeaşi pereche cele două fire
folosite pentru Rx sau Tx, caz în care torsadarea nu mai este practic folosită şi nu se
vor mai anula câmpurile electrice, generând interferenţe serioase.
Etapele sertizării
1. Se îndepărtează mantaua de PVC a cablului.

2. Se separă firele.
3. Se detorsadează firele şi se îndreaptă fiecare fir în parte.
4. Se aranjează firele în ordinea dată de standardul TIA/EIA 568A sau 568B.
5. Se taie firele sub unghi de 90 de grade, la distanţa de 1 cm de capătul cămăşii
cablului.
6. Se introduc firele într-un conector RJ-45.
7. Se presează firele în conector
8. Se verifică respectarea codului culorilor
9. Se verifică ambele capete, de regulă folosind un tester în special atunci când distanţa
dintre elementele conectate este mare.
Realizarea patch-urilor UTP straight, crossover şi rollover
Cablurile folosite la interconectarea echipamentelor de reţea (PC-uri, switch-uri, hub-uri

şi rutere) poartă numele de patchcord-uri şi pot fi de 3 feluri, după de dispunerea firelor
la cele două capete:
a) Pentru un patch straight-through trebuie respectat acelaşi standard la ambele

capete.
b) Pentru realizarea unui patch crossover, un capăt respectă EIA/TIA 568 A iar
celălalt EIA/TIA 568 B (perechea verde dintr-un capăt se inversează cu perechea
portocalie din celălalt capăt)
c) Pentru realizarea unui patch rollover se sertizează unul dintre capete folosind un
standard iar la celălalt firele se aşează în ordine inversă (în oglindă).
Pentru mai multe informaţii despre cablarea unei reţele vizitaţi:

www.netday.org/install.htm.
114
Activitatea de învăţare 4.1.1: Scule pentru sertizare
Competenţa:
Sertizează cablurile de transmisie de date.

să recunoşti sculele utilizate la pregătirea pentru sertizare a cablurilor coaxiale şi
torsadate şi pentru sertizarea acestora
să corelezi instrumentele folosite cu operaţiile efectuate;
să utilizezi diversele tipuri de instrumente de lucru;
Durata: 20 minute
Sugestii
Elevii vor lucra individual, fiecare la câte un calculator, având la dispoziţie fişa de lucru.
Sarcina de lucru
Completaţi tabelul de mai jos. Furnizaţi atât denumirea în limba română cât
şi cea în engleză.
Tab.4.1.1.1 – Scule pentru sertizare
115
116
Activitatea se poate organiza şi sub formă de concurs. Dacă dotarea laboratorului
permite se pot folosi scule reale în locul imaginilor din tabel.
În acest caz sculele vor fi etichetate cu numere şi se vor împărţi în trei grupe; la fel,
elevii se vor împărţi în trei grupe. Fiecare grupă va primi un set de scule. Elevii vor nota
într-un tabel numărul cu care e etichetat fiecare instrument şi numele pe care l-au
identificat. După 5 minute grupele se vor roti între ele şi vor continua să identifice
instrumentele din următorul set. După alte 5 minute se va face o nouă schimbare între
grupe. Un reprezentant din fiecare grupă va extrage un bilet pe care se află scris
numărul de identificare al unui instrument. El trebuie să identifice materialul din care e
confecţionat, părţile componente şi operaţiile ce pot fi efectuate cu instrumentul
respectiv. Înainte de a da răspunsul, are dreptul să se consulte cu colegii din grupa sa.
La sfârşit, se alocă ultimele 5 minute pentru verificarea rezultatelor fiecărei grupe şi

stabilirea clasamentului.
Căutaţi informaţii despre trusa de scule pentru reţele de calculatoare, la adresele:

http://ro.traconelectric.com/letoltes/ii/kat/tracon02ro. - Scule pentru pregătirea cablurilor
www.jokari.de/download/flyer/flyer_rumaenisch.pdf - Scule de precizie pentru dezizolare
www.youtube.com/watch?v=SbLqF1ANi_M - Prezentare video a principalelor scule
pentru sertizare
www.cablesupply.com/Tutorials/Video/Tools/RJ45ModularCrimpTool.asp - Cleşte de
sertizare
www.cablesupply.com/Tutorials/Video/Tools/ImpactTool.asp - Unealtă de impact
(asigură presarea şi tăierea firelor)
117
Activitatea de învăţare 4.1.2: Cleşte de dezizolat – elemente componente
Competenţa:
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil :

 să prezinţi părţile componente ale cleştelui pentru dezizolarea cablurilor de reţea
 să explici cum se utilizează corect cleştele pentru dezizolarea cablurilor de reţea
Durata: 10 minute
Tipul activităţii: Exerciţii practice.
Sugestii
Sarcina de lucru:
Analizaţi figura următoare şi identificaţi părţile componente ale cleştelui pentru

dezizolarea cablurilor de reţea. Explicaţi rolul fiecărui element. Citiţi cu atenţie
descrierea acestui instrument.
Fig. 4.1.2.1 - Cleşte pentru dezizolat
118
Este o unealtă combinată: conţine un cleşte pentru dezizolat cu care se îndepărtează
învelişului exterior al cablurilor şi un tester de tensiune. Testerul funcţionează fără
contact, detectând tensiuni între 50-600 V c.a., 50-60 Hz. Semnalizarea este atât
vizuală cât şi sonoră. Dacă testerul/indicatorul de tensiune detectează o tensiune mai
mare de 50 V c.a., porneşte alarma sonoră. Testerul poate să fie detaşat şi să
funcţioneze ca un instrument separat. Este alimentat prin intermediul a două baterii
rotunde, LR44.
Elevii pot lucra şi individual, fiecare la câte un calculator, având la dispoziţie fişa de
lucru.
119
Activitatea de învăţare 4.1.3: Atenţionări pentru sistemul de cablare
10Base2
Competenţa:
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să prezinţi regulile de sertizare pentru cablul
coaxial subţire (thinnet).
Durata: 15 minute
Sugestii
Elevii vor lucra individual având la dispoziţie calculatorul şi fişa de lucru.
Sarcina de lucru
Citeşte cu atenţie enunţurile următoare şi completează spaţiile libere cu

cuvintele/expresiile potrivite.
Plăcile de reţea 10Base2 au un transiver integrat şi se conectează la cablul de magistrală

folosind un conector ………. . Acesta asigură o metodă simplă de separare a firului central
(care transmite datele) de învelişul exterior. Firul central este protejat astfel împotriva
interferenţei.
Pentru conectarea dispozitivelor la cablu, se foloseşte un conector………….. Partea

centrală a acestuia se cuplează la conectorul mamă al plăcii de reţea Ethernet, iar cele
două bucăţi de cablu coaxial sunt cuplate la cele două capete ale conectorului. Dacă un
nod se află chiar la capătul cablului, în locul unuia dintre cabluri se montează un
………………., numit şi ……………..
O greşeală frecventă pentru începători este conectarea unui conector BNC direct la
conexiunea mamă a unei plăci de reţea. Deşi conectorul se potriveşte perfect, reţeaua
……………….. pentru că nu mai există nicio locaţie pentru ataşarea conectorului
……………………..
Conectoarele BNC tradiţionale sunt presate pe cablu cu ajutorul unui instrument special
numit cleşte de …………………….. .
……………………. este operaţia prin care metalul conectorului se îndoaie în jurul capătului
cablului pentru a-l fixa pe cablu.
Un conector BNC sertizat incorect permite ca între învelişul şi conductorul central să

existe contact, creând astfel un …………………………………. în cablu. Un scurtcircuit
permite trecerea electricităţii între învelişul exterior şi conductorul central iar sistemele din
reţea vor presupune că reţeaua este …………………………….. şi nu vor mai transmite
date. Efectul unui scurtcircuit este acelaşi cu al unei întreruperi a cablului: întreaga reţea
este oprită.
120
Această activitate poate fi organizată şi sub forma unui studiu de caz.
121
Activitatea de învăţare 4.1.4: Conectori pentru sistemul de cablare 10Base2
Competenţa:
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să identifici conectorii pentru o reţea 10

Base2.
Durata: 10 minute
Tipul activităţii: Exerciţiu - Împerechere (potrivire).
Sugestii
Elevii vor lucra individual folosind calculatorul sau foaia de hârtie şi fişa de lucru.
Sarcina de lucru
Analizaţi figura următoare şi identificaţi conectorii BNC scriind în tabel, lângă cifra de
identificare din dreptul fiecăruia, denumirea corespunzătoare din listă. Atenţie: nu toate
denumirile din listă au corespondent în imaginea dată!
Fig. 4.1.4.1 – Conectori BNC pentru 10Base2
Lista: a) Cablu coaxial subţire, b) Cablu coaxial gros, c) Conector BNC cilindric, d)
Conector tată BNC, e) Ethernet NIC – vedere din spate, f) Terminator BNC 50 Ohm, g)
Conector mamă BNC, h) Conector BNC de tip T, i) Conector tată BNC pentru fixarea
NIC-ului, j) Fir de împământare, k) Conector BNC rotund
122
Tab. 4.1.4.1 – Conectori BNC pentru 10Base2
Cifra Denumirea
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
Activitatea se poate desfăşura şi cu clasa organizată în grupe mici de 2- 3 elevi
123
Activitatea de învăţare 4.1.5: Rolul rezistorului de terminare într-o reţea
10Base2
Competenţa:
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să explici rolul rezistorului de terminare într-o
reţea 10Base2.
Durata: 15 minute
Sugestii
Sarcina de lucru
Scoateţi rezistorul de terminare de la capătul cablului de reţea 10Base2. Se cere să

observaţi ce se întâmplă dacă se încearcă să se acceseze reţeaua atât de la sistemul
aflat la capătul cablului cât şi de la celelalte sisteme din reţea.
Această activitate se poate desfăşura doar dacă aveţi acces la o reţea 10Base 2
funcţională, caz în care puteţi cere elevilor să aplice ce au învăţat despre importanţa
terminării cablului şi efectele unei terminări incorecte. Dacă nu, activitatea va fi pur
teoretică.
124
Activitatea de învăţare 4.1.6: Caracteristicile sistemului de cablare 10Base5
Competenţa:
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să prezinţi caracteristicile sistemului de

cablare 10Base5 din punct de vedere al conectorilor folosiţi, a tipului de cablu şi a
regulilor ce trebuie respectate la cablarea reţelei.
Durata: 10 minute
Tipul activităţii: Exerciţiu - Completaţi spaţiile.
Sugestii
Elevii vor lucra individual, câte unul la calculator sau pe hârtie, având la dispoziţie fişa
de lucru.
Sarcina de lucru
Citiţi cu atenţie următoarele enunţuri referitoare la sistemul de cablare 10Base5 şi

completaţi spaţiile libere.
 Sistemul de cablare 10 BASE 5, din punct de vedere al vechimii este

……………………. iar din punct de vedere al performanţei este
……………………………...
 Se utilizează …………………………… cu grosimea de …………………., care
transportă semnalul până la distanţa de ………… metri
 Nodurile 10Base5 nu se conectează direct la cablul de magistrală; pentru
conectarea la cablu se utilizează …………………………………..
 O mufă vampir formate din două părţi:
• piesa care se ataşează cablului şi conţine dispozitivul care străpunge
învelişul până la miezul de cupru
• în partea inferioară, …………………………………….. , care are un
conector …………………………………….. , cunoscut şi sub numele de
conector ………………………………... Acest conector este identic din
punct de vedere fizic cu conectoarele MIDI şi de joystick ce pot fi găsite pe
multe plăci de sunet
 Cablul dintre o placă de reţea şi un transiver poate avea lungimea de maxim ……
de metri, însă transiverele externe trebuie plasate cu exactitate la intervale de ……
metri.
 La fiecare segment 10Base5 pot fi ataşate maximum ………….. noduri.
Elevii se pot organiza în grupe mici de 2- 3 elevi dacă dotarea laboratorului nu permite
lucrul individual (nu sunt suficiente calculatoare)
125
Activitatea de învăţare 4.1.7: Alegerea conectorilor în funcţie de tipul
cablului
Competenţa:
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să alegi conectorii conform standardului

TIA/EIA-568, în funcţie de tipul de cablu utilizat la cablarea reţelei.
Durata: 10 minute
Sugestii
Elevii vor lucra individual, câte unul la calculator, având la dispoziţie fişa de lucru.
Sarcina de lucru
Identificaţi conectorii din tabelul de mai jos şi completaţi spaţiile libere cu denumirile
corespunzătoare. Precizaţi şi tipul de cablu pentru care se foloseşte conectorul
respectiv.
Tab. 4.1.7.1 - Conectori
1. Placă de reţea ……………….

2. Conector ………………………..
pentru cablu …………………
3. Placă de reţea ……………….
4. Conector ………………… pentru
cablu ……………………….
5. Conector ……………….. pentru

cablu …………………
cablu …………………
5. 6.
126
cablu …………………

cablu …………………

cablu …………………
lucrul individual (nu sunt suficiente calculatoare). În acest caz, în locul imaginilor se pot
folosi conectori reali.
127
Activitatea de învăţare 4.1.8: Conectori pentru cabluri coaxiale – catalog
virtual
Competenţa:
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil identifici conectorii pentru cablu coaxial gros şi
subţire specificând rolul fiecăruia, materialul din care este confecţionat şi preţul.
Durata: 3 ore
Sugestii
Elevii se vor organiza în grupe mici - de 2- 3 elevi.
Sarcina de lucru
Folosind diferite surse de informare (Internet, cărţi şi reviste de specialitate) realizaţi un

catalog de prezentare pentru conectorii specifici cablurilor coaxiale. Fiecare conector va
fi însoţit de următoarele informaţii: denumire, rolul pe care-l deţine în sistemul de
cablare, materialul din care este confecţionat, producătorul şi preţul.
Profesorul va indica rolurile elevilor în grupă: un elev se ocupă de realizarea interfeţei,

ceilalţi doi de colectarea informaţiilor şi organizarea acestora. Membrii unei grupe îşi vor
distribui singuri rolurile. Se vor fixa termene intermediare de verificare a proiectului.
Se vor preciza regulile de tehnoredactare: conţinutul primei pagini, marginile, tipul de

aliniere, font, mărime, indentare, spaţiere, dimensiunile imaginilor (minim şi maxim) etc.
Proiectul poate fi conceput şi sub forma unui site interactiv pentru prezentare şi vânzare
de produse. În acest caz, timpul acordat pentru finalizarea proiectului va fi de o
săptămână. Pentru a asigura interactivitatea se vor stabili, de acord cu elevii,
tehnologiile care pot fi folosite şi punctajul (detaliat) acordat pentru complexitatea
lucrării.
128
Activitatea de învăţare 4.1.9: Conectori pentru cabluri torsadate – catalog
virtual
Competenţa:
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil identifici conectorii pentru cablu torsadat
specificând rolul fiecăruia, materialul din care este confecţionat şi preţul.
Durata: 3 ore
Sugestii
Elevii se vor organiza în grupe mici - de 2- 3 elevi.
Sarcina de lucru
Folosind diferite surse de informare (Internet, cărţi şi reviste de specialitate) realizaţi un

catalog de prezentare pentru conectorii specifici cablurilor torsadate. Fiecare conector
va fi însoţit de următoarele informaţii: denumire, rolul pe care-l deţine în sistemul de
cablare, materialul din care este confecţionat, producătorul şi preţul.
Profesorul va indica rolurile elevilor în grupă: un elev se ocupă de realizarea interfeţei,

ceilalţi doi de colectarea informaţiilor şi organizarea acestora. Membrii unei grupe îşi vor
distribui singuri rolurile. Se vor fixa termene intermediare de verificare a proiectului.
Se vor preciza regulile de tehnoredactare: conţinutul primei pagini, marginile, tipul de

aliniere, font, mărime, indentare, spaţiere, dimensiunile imaginilor (minim şi maxim) etc.
Proiectul poate fi conceput şi sub forma unui site interactiv pentru prezentare şi vânzare
de produse. În acest caz, timpul acordat pentru finalizarea proiectului va fi de o
săptămână. Pentru a asigura interactivitatea se vor stabili, de acord cu elevii,
tehnologiile care pot fi folosite şi punctajul (detaliat) acordat pentru complexitatea
lucrării.
129
Activitatea de învăţare 4.1.10: Etapele sertizării unui cablu torsadat
Competenţa:

 să prezinţi regulile de sertizare pentru tipul de cablu care trebuie obţinut
 să alegi tipul de conector corespunzător, conform standardului TIA/EIA-568B
 să utilizezi corect uneltele necesare sertizării cablurilor de reţea
Durata: 50 minute
Tipul activităţii: Exerciţiu practic - Urmează paşii.
Sugestii
Elevii se vor organiza în grupe mici de 4- 5 elevi. Pentru început unu elev realizează o
mufare completă asistat de ceilalţi, apoi fiecare elev din grupă va efectua una sau mai
multe etape din procesul de sertizare. În timp ce realizează o operaţie, elevul trebuie să
precizeze necesarul de scule, să indice părţile componente ale uneltei folosite şi să
descrie operaţia în sine.
Pentru exersarea sertizării se recomandă să se folosească cabluri torsadate ecranate şi

neecranate, de diferite categorii.
Sarcina de lucru
1. Recapitulaţi prevederile standardului EIA/TIA 568A şi 568B, urmărind figura de mai jos:
Cablare 568-B Cablare 568-A
Perechea# Fire Pini Perechea# Fire Pini

1- Alb/Albastru 5 1- Alb/Albastru 5
Alb/Albastru Albastru 4 Alb/Albastru Albastru 4
2- Alb/Portocaliu 1 Alb/Verde 1
2 - Alb/Verde
Alb/Portocaliu Portocaliu 2 Verde 2
Alb/Verde 3 3- Alb/Portocaliu 3
3 - Alb/Verde
Verde 6 Alb/Portocaliu Portocaliu 6
Alb/Maro 7 Alb/Maro 7
4 - Alb/Maro 4 - Alb/Maro
Maro 8 Maro 8
Fig. 4.1.10.1 – Cablarea 568A, 568B
Mufele RJ-45 folosite pentru terminarea cablurilor UTP conţin 8 găuri în care trebuie
introduse cele 8 fire, apoi cu ajutorul unui cleşte de sertizat, se sertizează mufa. În
dreptul fiecărei găuri din mufă se află o lamelă metalică care iniţial este deasupra găurii,
astfel încât firul intră uşor. În timpul procesului de sertizare, lamela metalică din dreptul
fiecărei găuri este apăsată şi străpunge firul şi astfel se realizează contactul electric.
130
2. Urmăriţi cu atenţie demonstraţia profesorului şi explicaţiile acestuia. După ce v-aţi
ales sculele, cablurile torsadate, conectorii şi aţi stabilit standardul (EIA/TIA 568A,
EIA/TIA 568B) după care lucraţi puteţi începe sertizarea respectând succesiunea
următoarelor etape:
Tab. 4.1.10.1 - Etapele sertizării
0  Pentru sertizarea unui cablu de reţea aveţi nevoie

de un cleşte sertizor pentru mufe RJ45, un
dezizolator/tăietor specializat sau în ultimă instanţă
un cuter.
1  Lăsaţi cablul cu cel puţin 20cm mai lung decât vă

este necesar , asta pentru cazul în care greşiţi
mufele o să trebuiască să tăiaţi şi să o luaţi de la
capăt cu mufarea/sertizarea, iar cablul se va scurta
cu aproximativ 5 cm la fiecare greşeală !!!
 Crestaţi puţin cu lama sertizorului învelişul
cablului - se presează puţin şi se execută o mişcare
circulară în jurul cablului. Dacă din greşeală
sau observaţi că unul dintre firele verde sau portocaliu
sunt crestate nu mai continuaţi. Tăiaţi cablul de la
greşeală şi repetaţi operaţiunea.
 Îndepărtaţi izolaţia/teaca cablului şi lăsaţi libere
cele 4 perechi de fire. Lungimea firelor rămase libere
nu trebuie să fie mai mică de 3 cm , pentru că altfel o
să fie cam greu de împerecheat şi introdus în mufă
firele aranjate. Însă, nici o lungime prea mare nu este
bună atât ca estetic cât şi din punct de vedere al
rezistenţei mecanice în timp la îndoire în zona mufei.
2  Separaţi firele.
3  Detorsadaţi firele pe o lungime de ~ 2 cm (nu mai

mult), şi îndreptaţi fiecare fir în parte cât se poate de
bine astfel încât să nu fie îndoit la capete, ca să nu
întâmpinaţi probleme şi să poată pătrunde suficient
în mufă. Dacă unul dintre firele verde/portocaliu nu
ajunge suficient există riscul să se desprindă în timp
sau să aveţi pierderi.
4  Aranjaţi firele în ordinea dată de 568A sau 568B.
Apropiaţi-le până se ating între ele. Dacă firele sunt
bine aranjate ar trebui ca atunci când le relaxaţi puţin
să nu se depărteze unul de altul. După aranjare,
verificaţi de două ori dacă ordinea firelor corespunde
diagramei selectate.
 Opţional: faceţi un semn la distanţa de 1,5 - 2 cm
131
de capătul cămăşii cablului. Firele se ţin, foarte
apropiate între ele, grupate, între degetul mare şi
arătător.
5  Tăiaţi cu lama cleştelui de sertizat capetele firelor
sub un unghi de 90 de grade, la o distanţă de 1,5 – 2
cm de mantaua de PVC a cablului, în aşa fel încât să
fie aliniate toate la aceeaşi lungime. Dacă firele nu
sunt tăiate toate drept, atunci unele dintre ele nu vor
face contact.
6  Introduceţi firele într-un conector RJ-45

respectând poziţia mufei şi ordinea firelor.
 Împingeţi moderat pentru a vă asigura că toate
firele au ajuns la capătul conectorului. Fiecare canal
trebuie să aibă firul lui.
7  Introduceţi conectorul în sertizor (în locaşul

pentru RJ-45), cu mâna stânga, împingeţi de cablu în
mufă să vă asiguraţi încă odată că firele au ajuns la
maxim şi cu mâna dreaptă strângeţi puternic cleştele.
Verificaţi dacă pinii mufei RJ-45 au străpuns fiecare
fir al cablului.
 Scoateţi mufa şi mutaţi-o în locaşul pentru
presarea mufei la capătul de intrare al cablului. Acolo
are un fel de “siguranţa” de plastic care prin presare
asigură o blocare mecanică a cablului pentru ca
ulterior tensiunea mecanică să nu fie asupra
contactelor ci, asupra “siguranţei”.
8 Se verifică respectarea codului culorilor
9 Se verifică ambele capete, de regulă folosind un

tester în special atunci când distanţa dintre
elementele conectate este mare.
Înainte de activitatea propriu-zisă, este indicat ca profesorul să demonstreze frontal

fiecare etapă de sertizare, specificând ce şi cum trebuie făcut dar şi ce nu trebuie să
facă cel care realizează sertizarea şi de ce. Elevii pot lucra individual dacă dotarea
laboratorului permite acest mod de organizare (sunt suficiente scule pentru tăiere,
dezizolare şi sertizare).
Pentru mai multe informaţii despre sertizare consultaţi materiale de la adresele:
132
http://pinouts.ru/data/Ethernet100BaseT4Crossover_pinout.shtml - Reguli pentru
realizarea patchcord-urilor ( straight, crossover, rollover )
www.youtube.com/watch?v=QWGwaXMUEKs - How to create an ethernet cable
www.youtube.com/watch?v=0S6cjJS5y1I&feature=related - How to make an Ethernet
Cat5e Cable
http://www.youtube.com/watch?v=482VtesZwZ8&feature=related - How to make a
Cat5e Network Cable
http://www.youtube.com/watch?v=Rq1Tfpalxnk&feature=related - INFRAPLUS Montage
cable F/FTP, franceză
http://www.youtube.com/watch?v=qG7B0wPb3vU&feature=related - INFRAPLUS
Montage cable F/UTP, franceza
http://www.youtube.com/watch?v=Dfm-2pCps0Y&feature=related – INFRAPLUS
Montage cable UTP
http://www.youtube.com/watch?v=E12M3c2jk_c&NR=1 - Phoenix Contact VARIOSUB
RJ45 Industrial Ethernet Connectors
http://www.youtube.com/watch?v=Sw1XRffMry0&feature=related - Category 6 UTP
Termination - Giganet
www.infraplus.com/catalogue_page.php?rub_page=23 - Categorii de cabluri
www.cablesupply.com/Tutorials - video tutoriale cablare
133
Activitatea de învăţare 4.1.11: Precauţii la sertizarea unui cablu torsadat
Competenţa:
 să prezinţi regulile de sertizare pentru cabluri torsadate specificând precauţiile ce

se impun în timpul mufării.
Durata: 15 minute
Sugestii
Activitatea se desfăşoară individual, fiecare elev având la dispoziţie un calculator şi fişa

de lucru.
Sarcina de lucru
Citiţi cu atenţie regulile de mai jos şi găsiţi motivarea fiecărei reguli răspunzând la
întrebarea: De ce.....?
1. Trebuie acordată mare atenţie la detorsadarea firelor. Atunci când este

îndepărtat manşonul de plastic şi sunt detorsadate perechile pentru a putea
introduce firele în mufă, trebuie avută mare grijă ca bucata de cablu detorsadat
să fie cât mai mică. De ce?
2. Nu trebuie să faceţi confuzie între numerele perechilor şi numerele pinilor. De
ce?
3. Pentru sertizarea cablurilor torsadate, în primul rând, aveţi nevoie de un cleşte

de sertizat mufe RJ45. De ce?
4. Lăsaţi cablul cu cel puţin 20cm mai lung decât vă este necesar. De ce?
5. Atenţie când crestaţi izolaţia cablului cu cleştele de dezizolat. De ce?
6. Toate firele, în special cele alb-verde, verde, alb-portocaliu, portocaliu trebuie să

pătrundă suficient de bine în conectorul RJ-45. De ce?
7. Nu lăsaţi firele nerăsucite pe o lungime mai mare de 2-3 cm. De ce?
8. Nu suspendaţi firele la înălţimi mai mari de 6 m. De ce?
9. Nu folosiţi alte perechi de fire, decât cele standard. Riscaţi ca pe distanţe mari
conexiunea să aibă pierderi. De ce?
134
La sfârşitul activităţii se vor prezenta şi se vor discuta rezultatele.
135
Activitatea de învăţare 4.1.12: Caracteristicile sistemelor de cablare
Competenţa:
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să caracterizezi un sistem de cablare dat

specificând tipul de cablu necesar, lungimea maximă a unui segment, topologia reţelei
şi tipul de conector utilizat.
Durata: 15 minute
Tipul activităţii: Studiu de caz.
Sugestii
Elevii vor lucra individual, având la dispoziţie calculator conectat la Internet, material
bibliografic şi fişa de lucru.
Sarcina de lucru
Cunoscând tipul sistemului de cablare, stabiliţi pentru fiecare caz tipul de cablu necesar,
lungimea maximă a unui segment, topologia reţelei şi tipul de conector utilizat. Ca surse
de informare puteţi folosi: Internetul, cărţi şi reviste de specialitate, caietul de notiţe.
Tab. 4.1.12.1 – Alegerea conectorilor în funcţie de mediul de reţea
Mediu de Tipul de cablu L max Topologie Conector

reţea
10BASE2
10BASE5
10BASE-T
100BASE-TX
1000BASE-
CX
1000BASE-T
lucrul individual (nu sunt suficiente scule pentru tăiere, dezizolare şi sertizare)
136
Activitatea de învăţare 4.1.13: Achiziţionarea conectorilor pentru cablare
Competenţa:
La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să faci o alegere optimă a distribuitorului de la

care vei achiziţiona anumite cantităţi de conectori pentru fiecare tip de cablu.
Durata: 20 minute
Sugestii
Sarcina de lucru
Folosind reţeaua Internet, trebuie să găsiţi distribuitorii şi preţurile cele mai convenabile
pentru a cumpăra 50 conectoare RJ-45, 50 conectoare pentru cablu gros şi 50
conectoare BNC pentru cablu subţire. Argumentaţi alegerea făcută (raport preţ/calitate,
discount, timp de livrare etc). Calculaţi preţul total.
Suplimentar se poate cere elevilor să redacteze conţinutul unui referat prin care să
solicite, şefului direct, fonduri pentru achiziţionarea unei anumite cantităţi de conectori,
specificând tipul acestora şi scopul pentru care vor achiziţionaţi. În referat vor indica
distribuitorul de la care intenţionează să cumpere, aducând argumente solide pentru
alegerea făcută.
137
Activitatea de învăţare 4.1.14: Analiza reţelei de calculatoare
Competenţa:
 să recunoşti sistemul de cablare prin care s-a realizat o reţea de calculatoare,

analizând-o
 să comentezi calitatea execuţiei lucrării
Durata: 15 minute
Sugestii
Elevii se pot organiza în grupe mici de 2- 3 elevi.
Sarcina de lucru
Analizaţi cu atenţie cablarea din laboratorul de informatică pentru a stabili ce conexiuni

s-au folosit. Trebuie să specificaţi dacă sistemul de cablare a fost amplasat în mod
îngrijit şi organizat (argumentaţi răspunsurile), dacă porturile sunt etichetate clar şi dacă
toate capetele au fost sertizate corect.
Elevii pot lucra individual.
138
Activitatea de învăţare 4.1.15: Patch-urilor UTP: straight, crossover şi
rollover
Competenţa:
 să prezinţi caracteristicile elementare ale patchcord-urilor

 să alegi patchcord-ul corespunzător, în funcţie de echipamentele de reţea pe
care trebuie să le interconectezi
Durata: 30 minute
Sugestii
Elevii se vor împărţi în trei grupe.
Sarcina de lucru:
Cablurile folosite la interconectarea echipamentelor de reţea (PC-uri, switch-uri, hub-uri

şi rutere) poartă numele de patchcord-uri. Acestea pot fi de 3 feluri, în funcţie de
dispunerea firelor la cele două capete, cu fiecare dintre tipuri destinate conexiunilor
între anumite echipamente.
Fiecare grupă trebuie să obţină informaţii despre unul din următoarele

patchcord-uri:
1. Cablul normal, sau direct (straight-through)

2. Cablul inversor (cross-over)
3. Cablul de consolă (rollover)
Pentru acest lucru aveţi la dispoziţie 10 minute. După ce aţi devenit „experţi”
în subtema studiată, reorganizaţi grupele astfel încât în grupele nou formate
să existe cel puţin o persoană din fiecare grupă iniţială. Timp de 10 minute
veţi împărţi cu ceilalţi colegi din grupa nou formată cunoştinţele acumulate
la pasul anterior.
La final, după discutarea datelor culese, fiecare elev îşi va nota în caiet
informaţiile despre cele trei tipuri de patchcord-uri.
139
Activitatea de învăţare 4.1.16: Etapele realizării unui cablu normal (straight-
through)
Competenţa:

 să construieşti un cablu straight-through
Durata: 15 minute
Sugestii
Sarcina de lucru
Realizaţi prin sertizare un cablul normal, sau direct (straight-through).
 Precizaţi când se foloseşte un astfel de cablu.
 Prezentaţi etapele de lucru explicând ce anume trebuie să faceţi la fiecare

dintre ele şi ce trebuie să evitaţi.
 Menţionaţi după ce standard lucraţi (EIA/TIA 568 A sau B). Reprezentaţi

schematic pinii ambelor capete.
Se vor folosi eşantioane de cabluri de diferite categorii.
140
Activitatea de învăţare 4.1.17: Etapele realizării unui cablul inversor (cross-
over)
Competenţa:

 să construieşti un cablu cross-over
Durata: 15 minute
Sugestii
Elevii pot lucra individual sau se pot organiza în grupe mici de 2- 3 elevi.
Sarcina de lucru
Realizaţi prin sertizare un cablul inversor (cross-over).
 Prezentaţi etapele de lucru explicând ce anume trebuie să faceţi la fiecare dintre

ele şi ce trebuie să evitaţi.

141
Activitatea de învăţare 4.1.18: Etapele realizării unui cablul de consolă
(rollover)
Competenţa:

 să construieşti un cablu rollover
Durata: 15 minute
Sugestii
Elevii pot lucra individual sau se pot organiza în grupe mici de 2- 3 elevi.
Sarcina de lucru
Realizaţi prin sertizare un cablul de consolă (rollover).
 Prezentaţi etapele de lucru explicând ce anume trebuie să faceţi la fiecare

dintre ele şi ce trebuie să evitaţi.

142
Activitatea de învăţare 4.1.19: Cabluri pentru interconectarea
echipamentelor de bază din reţea
Competenţa:
La sfârşitul activităţii vei fi capabil să alegi corect tipul de cablu necesar pentru
interconectarea echipamentelor de bază dintr-o reţea de calculatoare.
Durata: 15 minute
Sugestii: Elevii vor lucra individual având la dispoziţie fişa de lucru.
Sarcina de lucru
Urmăriţi cu atenţie setul de figuri de mai jos. Analizând modalităţile de interconectare utilizate în
fiecare caz, stabiliţi dacă soluţia adoptată este corectă sau nu, bifând rezultatul corespunzător.
Argumentaţi alegerea făcută.
1. 2.
3. 4.
5.
Tab. 4.1.19.1 - Modalităţile de conectare corecte şi incorecte - Rezolvare

143
Fiecare elev va argumenta în scris alegerea răspunsurilor, într-un fişier doc, pe care-l va
salva în directorul şi sub numele indicate de profesor.
144
Activitatea de învăţare 4.1.20: Măsuri de siguranţă la cablarea reţelelor
Competenţa:
La sfârşitul acestei activităţi vei fi în măsură să dovedeşti înţelegerea regulilor

generale care trebuie respectate la construirea unei reţele de calculatoare,
motivând fiecare regulă.
Durata: 15 minute
Sugestii
Elevii se pot organiza în grupe mici de 2- 3 elevi sau pot lucra individual dacă dotarea
laboratorului o permite
Sarcina de lucru
La realizarea unei reţele de calculatoare se vor avea în vedere măsuri de siguranţă

legate de posibile cauze de defectare şi de sursele de perturbaţii existente (motoare
electrice, lămpi fluorescente, cabluri de tensiune, sisteme radiante, difuzoare etc.).
Citiţi cu atenţie regulile de mai jos şi găsiţi motivarea fiecărei reguli răspunzând la
întrebarea De ce.....?
Măsuri de siguranţă la cablarea reţelelor
Se impune amplasarea echipamentelor care intră în componenţa reţelei în spaţii cu

condiţii normale de temperatură şi umiditate, cu o bună ventilaţie naturală sau
artificială, eventual cu sistem de climatizare. De ce?
La punerea în funcţiune, echipamentele electronice trebuie să fie la temperatura
mediului ambiant. De ce?
Pentru servere şi echipamente de reţea (hub, switch, bridge, router) se
recomandă utilizarea unei surse de energie neîntreruptibilă (UPS -
Uninterruptible Power Supply). Nu trebuie depăşită capacitatea UPS-ului prin
încărcarea acestuia cu prea mulţi consumatori. De ce?
Pentru realizarea unei reţele de calculatoare dacă se doreşte utilizarea cablurilor
metalice se recomandă cele ecranate. De ce?
Segmentele de cablu dintre echipamente pot fi instalate în exterior, pe perete, fixate
cu cleme speciale sau plasate în aşa-numite "jgheaburi", sau în interiorul peretelui,
în tubulatură, terminate cu prize de reţea. Instalarea cablurilor se face în zone cu
trafic redus pe marginile încăperilor sau la înălţime, pe pereţi. De ce?
Este importantă testarea fiecărui cablu cu conectorii aferenţi folosind aparate
speciale de testare (cable tester) înainte de a pune în funcţiune reţeaua. De ce?
Nu trebuie lăsate capete de cablu fără conectori sau terminatori cu impedanţe
adecvate. De ce?
145
Elevii se pot organiza în grupe mici (2- 3 elevi) iar activitatea se poate desfăşura sub
formă de concurs. Se va ţine cont atât de corectitudinea cât şi de complexitatea
răspunsurilor.
146
III. Glosar
1000Base-T O reţea locală (LAN) Ethernet de 1000 Mbps, care rulează pe
cablu de Categoria 5 cu patru perechi. Cunoscut cu numele de
Gigabit Ethernet, 1000Base-T poate fi utilizat ca o modernizare
la o reţea 100Base-T cablată corespunzător, deoarece respectă
aceleaşi limitări de cablu şi distanţă (100 metri).
100Base-T O reţea locală (LAN) Ethernet CSMA/CD de 100 Mbps, care
funcţionează pe cabluri bifilare torsadate de Categoria 5, în
configuraţie „stea”, în care cablul de la fiecare staţie de lucru se
conectează direct dintr-un distribuitor 100Base-T. Acesta este
standardul curent pentru reţele Ethernet de 100 Mbps, înlocuind
100Base-VG.
100Base-VG Propunerea firmelor Hewlett-Packard şi AT&T pentru reţelele
Fast Ethernet care rulează la 100 Mbps. Foloseşte cablu de
Categoria 5 care utilizează pentru transmisie şi recepţie schema
de cablare bifilară torsadată 10BaseT. 100Base-VG împarte
semnalul pe cele patru perechi, cu 25 MHz pe fiecare. Acest
standard nu a fost agreat de marile corporaţii şi a fost înlocuit
aproape în totalitate de 100Base-T.
10Base-2 Standard IEEE pentru reţelele Ethernet în bandă de bază de 10
Mbps, realizate cu cablu coaxial RG-58, cu o lungime maximă
de 185 de metri. Cunoscut şi sub numele de Thin Ethernet
(Thinnet) sau IEEE 802.3.
10Base-5 Standard IEEE pentru reţelele Ethernet în bandă de bază de 10
Mbps, realizate cu cablu coaxial gros, cu o lungime maximă de
500 de metri. Cunoscut şi sub numele de Thick Ethernet sau
Thicknet.
10Base-T O reţea locală (LAN) Ethernet CSMA/CD de 10 Mbps, care
funcţionează pe cabluri bifilare torsadate de Categoria 3 sau
superioare, foarte asemănătoare reţelei telefonice standard.
Reţelele locale Ethernet 10Base-T funcţionează în configuraţie
„stea”, în care cablul de la fiecare staţie de lucru se conectează
direct dintr-un distribuitor 10Base-T. Distribuitoarele pot fi
conectate împreună. 10Base-T are o distanţă maximă de 100
metri între fiecare staţie de lucru şi distribuitor.
Adaptor Bluetooth Un dispozitiv utilizat pentru a conecta un computer la un
dispozitiv care acceptă Bluetooth (de exemplu o tastatură sau
un modem). Este denumit şi radio Bluetooth sau dispozitiv de
emisie - recepţie Bluetooth.
Adresa fizică MAC MAC vine de la Media Access Control. O adresa fizica MAC
este un număr întreg pe 6 octeţi (48 biţi) pe reţelele Token - Ring
sau Ethernet folosit la identificarea unui calculator într-o reţea
locala. Iniţial s-a dorit ca aceste adrese MAC să fie unice
distribuindu-se zone contigue de adrese MAC la diferiţi
producători de interfeţe de reţea. Relativ de curând adresele
MAC sunt configurabile aşa că dezideratul privind unicitatea lor
a nu se mai poate realiza.
Amplitudinea unui Reprezintă înălţimea undei şi se măsoară în volţi (V)
semnal electric
AWG American Wire Gauge, un standard valabil în SUA pentru
147
măsurarea grosimii unui fir de cupru sau aluminiu, destinat
utilizării în circuite electrice şi pentru transmisia de date. Firul
mai subţire este utilizat pentru economisirea de spaţiu şi pentru
distanţe scurte, iar firul mai gros are o rezistenţă mai mică şi
este mai bun pentru distanţe lungi.
Backbone O serie de conexiuni de mare viteză ce formează un canal de
comunicare major într-o reţea.
Backup Este procesul de copiere a datelor într-o altă locaţie. Backup-ul
se face de către utilizator sau firma de hosting. În cazul site-
urilor pretenţioase e bine ca o firmă specializată în backup să
facă backup-uri zilnice.
Bandwidth Exprimă cantitatea de date ce pot fi transmise într-o perioadă de
timp într-un canal de comunicaţii, adesea fiind măsurat în kilobiţi
pe secunda (kbps).
Bluetooth Un standard de reţea apărut relativ recent, conceput pentru a
permite PC-urilor, telefoanelor mobile şi dispozitivelor PDA să
schimbe date între ele. Bluetooth utilizează aceeaşi gamă de
frecvenţe de 2,4 GHz folosită de unele tipuri de telefoane fără fir
şi de către reţelele Ethernet fără fir IEEE 802.11b Wi-Fi.
Bluetooth are viteza de 1 Mbps sau 2 Mbps, în funcţie de
versiune.
BNC Cunoscut şi sub numele de British–Naval–Connector, Baby-N-
Connector sau Bayonet-Nut-Coupler, acest conector cu blocare
de tip baionetă se remarcă prin caracteristicile sale excelente de
ecranare şi de impedanţă, care au ca rezultat un zgomot redus
şi o pierdere minimă a semnalelor cu frecvenţe de până la 4
GHz. Este utilizat în reţelele Ethernet 10Base-2 (cunoscute şi ca
IEEE 802.3 sau Thinnet) la capetele cablului coaxial. De
asemenea, este utilizat la unele dintre monitoarele video foarte
performante.
Broswer web Un broswer este un software ce se conectează la un server web
folosind protocolul HTTP, software care interpretează codul
HTML şi îl afişează într-un mod uşor de citit pentru utilizator.
Toate broswerele lucrează puţin diferit şi unele pot ilustra greşit
paginile dacă la scrierea codului nu s-a avut în vedere
incompatibilitatea între browsere.
Cablu bifilar Un tip de cablu ale cărui fire izolate de cupru sunt răsucite sau
torsadat torsadate unul în jurul celuilalt, pentru a minimiza interferenţa cu
alte fire ale cablului. Sunt disponibile două tipuri de cabluri cu
perechi torsadate: neecranat şi ecranat. Cablul bifilar torsadat
neecranat (UTP) este folosit de obicei la cablările de telefonie şi
în reţelele 10Base-T, 100Base-TX şi 1000Base-T şi asigură o
protecţie redusă împotriva interferenţei. Cablul bifilar torsadat
ecranat (STP) este folosit în unele reţele de calculatoare şi în
alte aplicaţii în care este foarte importantă imunitatea la
interferenţe electrice. Cablul bifilar torsadat este mai uşor de
folosit decât cablul coaxial şi este mai ieftin.
Cablu bifilar Cablu bifilar torsadat neecranat (UTP), care are în jurul lui un
torsadat ecranat manşon sau o cămaşă de metal cu rol de a reduce
(shielded twisted- interferenţele, utilizat mai ales în reţele Token-Ring.
pair sau STP)
Cablul coaxial Un mediu de transmisie a datelor, remarcat pentru banda sa
148
largă, imunitatea la interferenţe şi costul ridicat, în comparaţie
cu alte tipuri de cabluri. Semnalele sunt transmise într-un mediu
complet ecranat, realizat dintr-un conductor central înconjurat
de un material izolator şi dintr-un conductor exterior, sau ecran.
Este utilizat în mai multe reţele locale de calculatoare, cum ar fi
Ethernet şi ARCnet.
CGI Common Gateway Interface – un program CGI traduce datele
dintr-un server web şi tipăreşte datele într-o pagina web sau
într-un email. CGI înglobează transferul de date între server şi
programul CGI. Aceasta permite codului HTML să interacţioneze
cu alte aplicaţii. Aceste scripturi fac paginile web interactive.
Client / server Un tip de reţea în care sunt conectate calculatoare server – cu
rol definit de partajare a resurselor cu clienţii şi calculatoare
client care pot accesa resursele de pe server.
CSMA/CD Carrier sense multiple acces/ collision detection
- este o tehnologie care permite unei singure staţii să transmită
la un moment dat in reţea;
- este o tehnologie half-duplex;
- dacă este încălcată acesta tehnologie, apare o coliziune in
reţea;
- când un host care transmite recunoaşte o coliziune, el trimite
în reţea un semnal de ambuteiaj, care prelungeşte durata
coliziunii suficient de mult astfel încât să fie recunoscută de
fiecare nod din reţea;
- toate hosts care intenţionează să transmită încetează să
trimită frame-uri pe o perioada anume de timp; acestă perioadă
de timp random este generată de NIC pentru fiecare host;
Datagrama IP Unitatea fundamentală de informaţie transmisă prin reţelele
TCP/IP.
Datagramele IP (pachetele de date schimbate între
calculatoare) sunt transmise printr-o reţea fizică la care este
ataşată interfaţa calculatorului gazdă şi fiecare datagramă IP
conţine adresa IP sursă şi o adresă IP destinaţie. Pentru a
trimite o datagrama către o anumita destinaţie IP, adresa IP ţintă
trebuie tradusă (mapată) într-o adresă fizică. Aceasta poate
necesita transmisii prin reţea pentru a afla adresa de reţea fizică
a calculatorului destinaţie. Spre exemplu, pe LAN-uri (Local
Area Networks) ARP (Address Resolution Protocol) este folosit
pentru a traduce adresele IP in adrese fizice MAC (Media
Access Control). Primii biţi ai unei adrese IP specifică modul
cum restul adresei trebuie separată în partea de reţea şi partea
de gazdă.
DHCP Dynamic Host Configuration Protocol
DHCP este abrevierea pentru Dynamic Host Configuration
Protocol, un protocol ce permite asignarea automată a unui IP
unui client al serverului de DHCP. Astfel clientul nu trebuie să
mai introducă setările de IP, Gateway, DNS, ci ele sunt preluate
automat de la un server din reţea la care clientul are acces.
Diafonie Diafonia sau crosstalk-ul reprezintă interferenţa semnalelor
între două fire din interiorul aceluiaşi cablu; este cea mai
importantă sursă de zgomot pentru cablurile de cupru produsă
de interferenţe electromagnetice de la diferite surse din afara
149
cablului
Dispozitiv Orice echipament care se poate ataşa la o reţea sau la un
computer, de exemplu imprimante, tastaturi, unităţi externe de
disc sau alt echipament periferic. Aceste dispozitive necesită
software special (drivere de dispozitive) pentru a lucra cu
Windows.
DNS DNS este un serviciu de registru Internet distribuit. DNS
translatează ("mapează") din nume de domeniu (sau nume ale
maşinilor de calcul) în adrese IP şi din adrese IP în nume.
Translatarea numelui în adresa IP se numeşte "rezolvarea
numelui de domeniu". Cele mai multe servicii Internet se
bazează pe DNS şi dacă acesta cade, siturile web nu pot fi
găsite iar livrarea mail se blochează.
Numele de domenii sunt mult mai uşor de reţinut decât adresele
IP, dar nu oferă nici o indicaţie despre cum să găsiţi situl pe
internet. Acest lucru este făcut de către sistemul DNS, care
rezolvă domeniile în adevăratele lor adrese - adresele IP.
Beneficiile DNS-ului
 numele de domenii sunt mult mai uşor de reţinut decât
adresele IP;
 un site se poate muta pe un alt computer, în cealaltă parte a
lumii, şi totuşi va rămâne accesibil prin domeniul său web,
atâta timp cât sistemul DNS este adus la zi cu noua adresă
IP;
 identifică în mod unic o reţea sau un calculator host, atât prin
intermediul unei adrese IP, cât şi prin intermediul unui nume
de calculator host.
DSL Digital Subscriber Line (DSL) sau xDSL este o familie de
tehnologii de transmitere digitală a datelor de mare viteză (până
la 210Mbit/s),de telefon analoage (obişnuite).
EMI - Reprezintă zgomotul care provine de la surse electrice (motoare
Electromagnetic electrice, lumina fluorescentă, liniile de curent alternativ, fulgere)
Interference exterioare cablului afectat.
Interferenţă
Electromagnetică
Ethernet Ethernet este denumirea unei familii de tehnologii de reţele de
calculatoare, bazate pe transmisia cadrelor (engleză frames) şi
utilizate la implementarea reţelelor locale de tip LAN. Numele
provine de la "eter", care multă vreme s-a crezut că este mediul
în care acţionau şi comunicau zeităţile. Ethernetul se defineşte
printr-un şir de standarde pentru cablare şi semnalizare
aparţinând primelor două nivele din Modelul de Referinţă OSI -
nivelul fizic şi legătură de date.
Ethernetul este standardizat de IEEE în seria de standarde
802.3. Aceste standarde permit transmisia datelor prin mai
multe medii fizice:
 cabluri coaxiale, folosite în primele reţele Ethernet
 cabluri torsadate - pentru conectarea sistemelor
individuale la reţea, şi
 cabluri de fibră optică - pentru structura internă
(backbone) a reţelei.
Ethernetul a început să se răspândească începând din 1980.
150
Firewall Un sistem de securitate ce interzice accesul neautorizat la o
reţea sau la resursele unui sistem.
Frecvenţa unui Frecvenţa este numărul de cicluri complete pe secundă; se
semnal electric măsoară în Hertz
FTP File Transfer Protocol – o metodă de transfer a fişierelor prin
Internet. Protocolul FTP poate fi folosit la transferul fişierelor
între două maşini pe care utilizatorul are conturi. FTP în cont
anonim poate fi folosit de un utilizator pentru regăsirea unui
fişier de pe un server, fără ca el să aibă un cont pe acel server.
Gateway Interconectează reţele la nivel mai mare decât bridge-urile şi
routerele. Un gateway de regulă suportă maparea adreselor
dintr-o reţea în alta. Gateway-urile de regulă limitează
interconectivitatea a două reţele la un subset de protocoale
aplicaţie suportate de amândouă.
Nota. Termenul “gateway,” atunci când se foloseşte în acest
sens, nu este sinonim cu “gateway IP”. Un gateway se poate
spune că este opac la IP. Adică, un host nu poate trimite o
datagrama IP printr-un gateway; el o poate doar trimite către un
gateway. Informaţia referitoare la protocoalele de nivel superior
transportate de către datagrame este dusă mai departe de către
gateway, folosind acelaşi fel de arhitectură de reţea care este
utilizata de cealaltă parte a gateway-ului.
GUI Este acronimul pentru Graphic User Interface şi se referă la
interfaţa ce realizează o legătură facilă dintre o aplicaţie şi
utilizator
Host (gazdă) Dispozitivul principal în situaţia conectării a două sau mai multe
dispozitive. Atunci când sunt conectate două sau mai multe
sisteme, sistemul care conţine datele este denumit în mod
obişnuit gazdă, iar celălalt este denumit oaspete sau utilizator.
HTTP Hyper Text Transfer Protocol este protocolul (metoda) standard
de transfer de date dintre un browser web şi un server.
IEEE IEEE este prescurtarea de la Institute of Electrical and
Electronics Engineers (Institutul Inginerilor Electrotehnişti şi
Electronişti), o organizaţie internaţională de tip non-profit de
mare renume care sprijină evoluţia tehnologiilor bazate pe
electricitate.
IEEE este în acelaşi timp şi o organizaţie de frunte pentru
formularea şi stabilirea de standarde pe un larg domeniu de
discipline, ca de exemplu energetică, ştiinţele medicale şi ale
sănătăţii, informatică, siguranţa datelor, telecomunicaţii, aparate
electronice de uz curent, transporturi, tehnica aerospaţială şi
tehnologiile "nano". IEEE creează şi participă la importante
activităţi educaţionale ca de exemplu la stabilirea programelor
de studii pentru ingineri şi tehnicieni ale şcolilor de învăţământ
superior. IEEE sponsorizează în fiecare an peste 450 de
congrese tehnice internaţionale.
IP (Adresa IP) IP - Internet Protocol este o adresa unică, asignată fiecărui
calculator conectat la internet, folosită pentru identificare.
Adresele ip pot fi statice (nu se schimba) sau dinamice (se
schimbă la fiecare nouă conexiune). O adresă IP este formată
din 4 numere cuprinse între 0 şi 255, separate de punct. Spre
exemplu, 127.0.0.1 este întotdeauna adresa calculatorului
151
curent (adresa de loopback).
IP Dinamic O adresa IP dinamică este acea adresă de IP, asociată unui
(Dynamic IP) calculator, care se poate schimba în timp (chiar la fiecare
conectare la internet), de obicei pentru că este selectată
automat de DHCP.
ISDN Integrated Services Digital Network
ISO International Organization for Standardization
LAN (Local Area O reţea de calculatoare locală, de dimensiuni restrânse, care
Network) cuprinde una sau mai multe clădiri apropiate. Un LAN poate fi
închis sau poate avea acces la Internet.
Nod Un nod (într-o reţea) reprezintă orice dispozitiv conectat la acea
reţea, capabil să comunice cu reţeaua şi care are o adresa
atribuită în cadrul reţelei.
Perioada unui Perioada este intervalul de timp necesar desfăşurării unui ciclu
semnal electric şi se măsoară în secunde.
PING (Packet Comandă pentru testarea conectivităţii dintre două sisteme.
InterNet Groper)
Port USB Un punct de conexiune îngust şi dreptunghiular de pe un
computer sau de pe un alt dispozitiv (precum o tastatură) în
care aveţi posibilitatea să conectaţi un dispozitiv prevăzut cu
magistrală serială universală (USB).
PPPoE Este acronimul pentru Point to Point Protocol over Ethernet,
ceea ce înseamnă o conexiune punct la punct, client-server,
peste o conexiune Ethernet existenta. Mai specific, PPPoE este
un protocol ce permite simularea unei conexiuni tip Dial-Up
peste o conexiune Ethernet.
Serviciul PPPoE este folosit pentru autentificarea utilizatorilor
reţelei şi oferirea accesului la internet, serverele PPPoE sunt
numite şi concentratoare de acces.
Protocolul PPPoE are două faze distincte: discovery şi
session. Clientul iniţializează sesiunea de autentificare printr-o
cerere broadcast (discovery). Serverul îi răspunde cu adresa
MAC proprie şi îi prezintă oferta de conectare, clientul se
autentifică cu un username şi o parolă şi sesiunea este stabilită
(session).
O reţea care foloseşte protocolul PPPoE oferă următoarele
avantaje:
1. Accesul utilizatorilor la internet folosind username şi parolă;
2. Alocarea dinamică a adreselor IP de către serverele PPPoE;
3. Înlăturarea utilizării nelegitime a adreselor IP;
4. Contorizarea traficului făcut de către utilizatori;
5. Sistemele de operare - suport pentru conectarea la reţeaua
PPPoE;
6. Efort minim de configurare din partea clienţilor.
Proxy Un server proxy acţionează ca un intermediar dintre un
calculator şi internet, asigurând astfel securitate, control
administrativ şi caching.
Reţea Un sistem în care mai multe calculatoare independente sunt
legate pentru a partaja date şi periferice, de exemplu hard-
discuri şi imprimante.
Reţea locală de O reţea locală reprezintă un ansamblu de mijloace de
calculatoare (LAN) transmisiune şi de sisteme de calcul folosite pentru
152
transportarea şi prelucrarea informaţiei. Ele sunt frecvent
utilizate pentru a conecta calculatoarele personale şi staţiile de
lucru (workstation) din birourile companiilor şi fabricilor, cu
scopul de a partaja resurse (de exemplu imprimantele) şi de a
face schimb de informaţii. Reţele locale se disting de alte tipuri
de reţele prin trei caracteristici: mărime sau extindere spaţială;
tehnologie de transmisie; topologie.
Reţele Broadcast Reţele cu difuzare (broadcast) sunt acele reţele care au un
singur canal de comunicaţie care este partajat (este accesibil)
de toate calculatoarele din reţea.
Mesajul (numit pachet) poate fi adresat unui singur calculator,
tuturor calculatoarelor din reţea (acest mod de operare se
numeşte difuzare) sau la un subset de calculatoare (acest mod
de operare se numeşte trimitere multipla).
Acest mod transmitere este caracteristic reţelelor LAN.
Reţele punct la Sunt acele reţele care dispun de numeroase conexiuni între
punct perechi de calculatoare individuale. Pentru a ajunge de la
calculatorul sursă la calculatorul destinaţie, un pachet s-ar putea
să fie nevoit să treacă prin unul sau mai multe calculatoare
intermediare. Deseori sunt posibile trasee multiple, de diferite
lungimi, etc.
Reţelele MAN Reţelele MAN acoperă arii de dimensiunea unui oraş, pe
distanţe între 80 şi 120 km
Reţelele WAN WAN - Wide Area Network - sunt acele reţele care acoperă o
arie geografică întinsă - deseori o ţară sau un continent întreg.
În aceasta reţea calculatoarele se numesc gazde. Gazdele sunt
conectate între ele printr-o subreţea de comunicaţie, numită pe
scurt subreţea. Sarcina subreţelei este să transmită mesajele de
la gazdă la gazdă
RFI (Radio Reprezintă zgomotul care provine de la surse radio, radar sau
Frequency microunde.
Interference -
Interferenţă Radio)
RJ-45 Un tip standard de conector folosit în reţele cu cabluri bifilare
torsadate. Deşi seamănă cu o priză telefonică RJ11/14,
conectorul RJ-45 este mai mare şi are mai multe mufe.
Router Un router sau ruter este un dispozitiv hardware sau software
care conectează două sau mai multe reţele de calculatoare.
Routerele operează la nivelul 3 al modelului OSI. El foloseşte
deci adresele IP (de reţea) ale pachetelor aflate în tranzit pentru
a decide către ce interfaţă de ieşire trebuie să trimită pachetul
respectiv. Decizia este luată comparând adresa calculatorului
destinaţie cu intrările din tabela de rutare. Aceasta poate conţine
atât intrări statice (introduse de administrator) cât şi intrări
dinamice, aflate de la routerele vecine prin intermediul unor
protocoale de rutare.
Server Se numeşte server calculatorul pe care rulează una sau mai
multe asemenea aplicaţii server. Deseori soluţia pentru mari
aplicaţii cu mulţi utilizatori se bazează tocmai pe arhitectura
client-server, care constă din cel puţin 2 aplicaţii (şi deseori cel
puţin 2 computere).
Un server este un program de aplicaţie care furnizează servicii
153
altor aplicaţii (numite aplicaţii client), aflate pe acelaşi calculator
sau pe calculatoare diferite. De obicei, aplicaţia server aşteaptă
conexiuni din partea aplicaţiilor client.
SMTP Protocolul folosit pentru trimiterea mailurilor pe internet.
Majoritatea emailurilor sunt trimise şi primite folosindu-se SMTP.
SMTP consta într-un set de reguli pentru paşii necesari folosiţi
de un program pentru trimiterea mailurilor si cum ar trebui
interacţiona la primirea mailurilor.
Socket Un socket reprezintă o asociere dintre un port şi o adresă de IP
şi o aplicaţie care prelucrează datele ce se transmit prin acel
port. Aplicaţia poate citi şi scrie date prin port ca şi cum ar lucra
cu fişiere.
TCP/IP O serie de protocoale folosite pentru comunicarea într-o reţea
de calculatoare. Este protocolul standard folosit pe Internet.
Standardul care descrie cum trebuie să fie împărţite datele în
pachete pentru transmisia prin Internet şi cum trebuie adresate
aceste pachete pentru a ajunge la destinaţie. IP este protocolul
fără conexiune în ansamblul TCP/IP; protocolul TCP
(Transmission Control Protocol) specifică modul în care două
calculatoare conectate la Internet pot stabili o legătură de date
sigură printr-un dialog de confirmare.
Tone generator Generator de ton
Tone probe Sondă de ton
Toner Instrument tonal
(Digital toner)
Topologia BUS
Tipul de topologie de reţea

în care toate nodurile de a reţelei sunt conectate la un mediu
comun de transmisie care are exact două terminaţii
(EN:endpoints), toate datele care sunt transmise între noduri în
reţea este transmis în cursul acestei părţi comune de transport
şi de mediu în aşa măsură ca să fie primite de către toate
nodurile din reţea, aproape simultan (fără a ţine seama de
întârzieri răspândite).
Cele două terminaţii care fac parte din magistrala comună de
transport sunt oprite în mod normal, cu un dispozitiv care se
numeşte terminală (EN:terminator). Dispozitivul respectiv
absoarbe energia care rămâne în semnal astfel prevenind
reflectarea sau propagarea semnalului în direcţia opusă, care
poate provoca interferenţă sau poate duce chiar la degradarea
semnalului.
Topologiile BUS sunt cel mai simplu mod de a conecta mai mulţi
clienţi, dar au adesea probleme când doi clienţi doresc simultan
să transmită date pe aceiaşi magistrală. Astfel sistemele care
folosesc arhitectura de reţea de tip magistrală au proiectate
154
nişte scheme pentru evitarea coliziunilor de date pe magistrala
comună, cel mai des este folosită metoda Carrier Sense
Multiple Access care controlează resursele partajate a
magistralei comune.
Carrier Sense Multiple Access (CSMA) este un protocol Media
Access Control (MAC) în care un nod înainte de a transmite
informaţia pe magistrala comună verifică prezenţa altui trafic de
pe mediul comun de transmisie.
Topologia Extended
Star (Stea extinsă)
Primul dezavantaj este

dependenţa sistemului cu privire la funcţionarea nodului central.
În timp ce eşecul unei legături individuale duce numai la izolarea
unui singur nod, defecţiunea nodului central duce la pierderea
legăturii dintre toate nodurile. Scalabilitatea şi performanţa
reţelei depind de nodul central. Mărimea reţelei este limitată de
numărul de conexiuni pe care nodul central poate să le suporte.
Traficul dintre un nod şi nodul central este izolat de celelalte, dar
dacă un nod din reţea ocupă o parte semnificativă din
capacitatea de procesare a nodului central atunci celelalte
noduri pot să se confrunte cu scăderea performanţei reţelei.
Topologia Mesh
Topologia mesh reprezintă o

reţea care este destinată pentru transportarea datelor,
instrucţiunilor şi servicii de transport voce prin nodurile de reţea.
Datorită acestei topologii putem dispune de conexiuni continue
chiar dacă există legături deteriorate sau blocate. Într-o reţea
mesh dacă toate nodurile sunt interconectate atunci reţeaua se
numeşte complet conectată (EN:fully connected). Reţelele mesh
diferă de celelalte reţele, prin faptul că toate părţile componente
pot să facă legătură între ele prin „sărituri”, ele în general nu
sunt mobile. Reţelele mesh pot fi văzute ca reţele de tip ad-hoc.
Reţelele mobile ad hoc (EN:MANET'S – Mobile Ad hoc
155
networks) şi reţelele mesh sunt strâns înrudite, dar reţelele
MANET mai au totuşi să se ocupe de problemele introduse de
mobilitatea nodurilor. Reţelele mesh au proprietatea de auto-
revindecare: reţeaua poate fi în stare funcţională chiar dacă un
nod se defectează sau dacă sunt probleme cu conexiunea.
Acest concept se aplică la reţelele fără fir, la reţelele prin cablu
şi a softului de interacţiune. Reţelele mesh fără fir (EN:wireless)
este cea mai frecventă topologie folosită în zilele de azi. Aceste
reţele au fost dezvoltate iniţial pentru aplicaţii militare, dar au
fost supuse unei evoluţii semnificative în ultimii zece ani.
Nodurile mesh au devenit mai performante, unele modele pot
suporta mai multe cartele radio, fiecare operând la diferite
frecvenţe.
Topologia
Star(stea)
Tipul de topologie de reţea

în care fiecare din nodurile de reţea este conectat la un nod
central, numit hub sau switch. Toate datele care sunt transmise
dintre nodurile din reţea este transmis în acest nod central, care
apoi sunt retransmise la unele sau la toate celelalte noduri în
reţea. Această conexiune centralizată permite o conexiune
permanentă chiar dacă un dispozitiv de reţea iese din funcţie.
Singura ameninţare este ieşirea din funcţie a nodului central,
care duce la pierderea legăturii cu toată reţeaua.
Topologie inel-ring Inel - într-o astfel de configuraţie toate calculatoarele sunt legate
succesiv între ele, două cate două, ultimul calculator fiind
conectat cu primul. Dintre caracteristicile mai importante
enumerăm:
- conectează calculatoarele printr-un cablul în formă de buclă
(nu există capete libere);
- este o topologie activă - este acea topologie în care
calculatoarele regenerează semnalul şi transferă datele în reţea
- fiecare calculator funcţionează ca un repetor, amplificând
semnalul şi transmiţându-l mai departe; iar dacă îi este destinat
îl copiază;
- mesajul transmis de către calculatorul sursă este retras din
bucla de către acelaşi calculator atunci când îi va reveni după
parcurgerea buclei;
- defectarea unui calculator afectează întreaga reţea;
- transmiterea datelor se face prin metoda jetonului (token
passing).
Cea mai cunoscută topologie inel este Token - ring de la IBM
Transmisia în Un termen utilizat pentru descrierea transmisiilor analogice.
bandă largă Pentru conectarea terminalelor şi a calculatoarelor în reţea este
156
nevoie de modemuri. Utilizând multiplexarea cu divizarea
frecvenţei pot fi transmise simultan mai multe semnale sau
seturi de date diferite. Schema de transmisie opusă este
transmisia în bandă de bază, denumită şi transmisie digitală.
Transmisie în Transmisia semnalelor digitale pe o distanţă limitată. Reţelele
banda de bază locale ARCnet şi Ethernet folosesc transmisia în banda de bază.
Se deosebeşte total de transmisia în bandă largă, care se referă
la transmisia semnalelor analogice pe o distanţă mai mare.
Transmisii Full- Pe un canal pot transmite simultan ambele staţii conectate la
duplex acel canal. Se realizează prin legături punct-la-punct.
Transmisii Half- Sunt specifice legăturilor master-slave, pentru care la un
duplex moment dat datele sunt generate doar de o singură staţie, dar
informaţia de control poate fi transmisă simultan şi de către alte
staţii.
Transmisii Simplex La un moment dat informaţia are un singur sens. Sunt canale
depăşite, fără utilitate în reţele.
UTP Unshielded twisted pair sau cablu bifilar torsadat neecranat – un
tip de cablu utilizat deseori la conectarea telefoanelor sau a
calculatoarelor. Are două sau patru perechi torsadate într-un
tub flexibil de plastic şi foloseşte conectoare modulare şi jackuri
telefonice.
Wi-Fi O denumire dată componentelor de reţea conforme standardului
IEEE 802.11b, care respectă şi standardele de interoperabilitate
stabilite de Wireless Ethernet Compatibility Alliance (WECA). În
ciuda experienţei autorizaţiei Wi-Fi pentru diferite categorii de
dispozitive hardware, puteţi obţine cea mai simplă configurare şi
mod de operare dacă achiziţionaţi plăci de reţea fără fir şi
puncte de acces Wi-Fi/802.11b de la acelaşi furnizor.
Zgomotul Zgomotul este o cantitate de energie nedorită (electrică,
electromagnetică sau radio) care poate degrada calitatea
semnalului transmis. Zgomotul afectează atât transmisiile
analogice cât şi cele digitale. În cazul semnalelor analogice,
semnalul devine bruiat şi uşor deformat. Un exemplu este o
convorbire telefonică pe care se aude un zgomot de fond. În
sistemele digitale, zgomotele afectează valorile biţilor transmişi
(0 sau 1), la destinaţie aceştia putând fi interpretaţi greşit (adică
1 în loc de 0 şi invers).
Firul practic absoarbe semnale electrice din celelalte fire din
cablu sau din surse electrice exterioare cablului. Dacă zgomotul
electric rezultat atinge un nivel destul de înalt, poate deveni
foarte dificil sau chiar imposibil pentru echipamentul de la
celălalt capăt să distingă semnalul de zgomot
157
IV. Bibliografie
1. Cerbuc Emil, Dădârlat, Vasile Teodor. (2005). Reţele locale de calculatoare de la

cablare la interconectare, Cluj-Napoca: Editura Albastră
2. Ionescu, Dan. (2007). Reţele de calculatoare, Alba Iulia: Editura All
3. Mârşanu, Radu (2001). Calculatoare personale, elemente arhitecturale,
Bucureşti: Editura All
4. Marinescu, D., Trandafirescu, M., (1995). PC-manualul începătorului, Bucureşti:
Editura Teora,
5. Meyers, Mike . (2008). Manualul Network+ pentru administrarea şi depanarea
reţelelor,Bucureşti: Editura Rosetti Educaţional
6. Munteanu, Adrian, Şerban Valerică Greavu. (2006). Reţele locale de
calculatoare: proiectare şi administrare; ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Iaşi:
Editura Polirom
7. Nicolae.I.C , (2003). Calculatorul personal, Bucureşti: Editura Niculescu
8. Scott, Mueller. (1999). PC Depanare şi modernizare, Bucureşti: Editura Teora
9. Tanenbaum, Andrew. (2003). Reţele de calculatoare, Bucureşti: Byblos.S.R.L.
10. ***. (2007). CCNA – Ghid de studiu independent, Bucureşti: Editura Bic All
11. ***. La www.resurse.org/capitol1.html. 24.04.2009
12. ***. La www.scribd.com/doc/8638739/ccna305expl 27.04.2009
13. ***. La www.teleconnect.ro. 30.04.2009
14. ***. La http://fr.wikipedia.org/wiki/. 01.05.2009
15. ***. La www.cobra.ro. 03.05.2009
16. ***. La www.everit.ro. 09.05.2009
17. ***. La www.conectica.ro/0/2-74-0-Retelistica/Accesorii_retelistica. 12.05.2009
18. ***. La www.talontool.com. 30.05.2009
19. ***. La www.teleconnect.ro. 30.05.2009
20. ***. La http://sitelec.org/cours/abati/flash/codage.swf 08.07.2009
21. ***. La http://support.flukenetworks.com 08.07.2009
22. ***. La www.teleconnect.ro/cablu_cupru.htm 12.07.2009
23. ***. http://pinouts.ru/data/Ethernet100BaseT4Crossover_pinout.shtml 12.07.2009
24. ***. La http://ro.traconelectric.com/letoltes/ii/kat/tracon02ro.pdf 25.07.2009
25. ***. La www.jokari.de/download/flyer/flyer_rumaenisch.pdf 28.07.2009
26. ***. La www.infraplus.com 31.07.2009
27. ***. La www.cablesupply.com/Tutorials 2.08.2009
28. ***. La www.youtube.com 2.08.2009
29. ***. La www.netday.org/install.htm 4.08.2009
30. ***. La www.hyperline.com/catalog/cable/ 4.08.2009
158

Angela Victoriu Conectarea La o Retea LAN

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Angela Victoriu Conectarea La o Retea LAN

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC

SIDOR COSTINAŞI - Prof. Drd., Colegiul Tehnic “INFOEL” Bistriţa

IOANA CÎRSTEA – expert CNDIPT

Acest material a fost elaborat în cadrul proiectului Învăţământul profesional şi tehnic în

Competenţa / Elemente componente

Descrie  Tema 1: Proprietăţi şi standarde  Fişa de documentare 1.1:

Explică modul  Tema 2 – Transmisia şi recepţia  Fişa de documentare 2.1:

 Fişa de documentare 2.2:

 Activitatea de învăţare 2.2.1

 Activitatea de învăţare 2.2.2

 Activitatea de învăţare 2.2.3

 Activitatea de învăţare 2.2.4

 Activitatea de învăţare 2.2.5

 Activitatea de învăţare 2.2.6

 Activitatea de învăţare 2.2.7

 Activitatea de învăţare 2.2.8

 Activitatea de învăţare 2.2.9

 Fişa de documentare 2.3:

Absolvenţii nivelului 3 avansat, şcoală postliceală, calificarea Tehnician echipamente de

Tab.1.1.1 – Medii de transmisie în LAN

Tip Definiţie Exemplificare

Tab. 1.1.2 - Tipuri de cablu coaxial

10BASE5 Ethernet RG 8 (Thicknet gros) 10BASE2 Ethernet (Thinnet, subţire) RG 58

Tab. 1.1.3 - Tipuri de cablu torsadat

Tip de cablu Caracteristici

S/UTP: Screened  asemănător cu FTP, singura diferenţă fiind că S/UTP

Tab. 1.1.4 – Comparaţie între mediile de transmisie

Caracteristici Thinnet Thicknet Twisted-pair Fibră optică

EIA (Electronics Industries Associatiori) şi TIA (Telecommunication Industry

Un sistem de cablare structurată include mediile de transmisie şi hardware-ul asociat.

Standardul TIA/EIA-568-A descrie cablarea orizontală incluzând mediul fizic de

Standardul ANSI/TIA/EIA 568-B: este o revizuire ce include standardul original

Referitor la cablurile UTP, standardele EIA/TIA 568A şi EIA/TIA 568B stabilesc că se

Fig. 1.1.1 – Standardul T 568

Tab.1.1.5 – Culorile firelor

Pin Funcţie Culoare – T568B Culoare – T568A

În Europa se foloseşte standardul 568B, iar în Statele Unite 568A.

Fig. 1.1.1 – Cablu coaxial

Alte sugestii şi recomandări

 sub formă de material printat, caz în care se recomandă ca răspunsurile să fie

Competenţa: Descrie proprietăţile şi standardele corespunzătoare cablurilor de

După această activitate vei fi capabil să recunoşti tipurile de cabluri coaxiale şi

Tab 1.1.2.1 – Cabluri de cupru

b) Cablul coaxial gros (thicknet):

c) Cablul UTP (cablu torsadat neecranat,

d) Cablul STP Shielded Twisted Pair (Cablu

f) S/STP: Screened Shielded Twisted Pair

g) S/FTP: Screened Foiled Twisted Pair

h) S/UTP: Screened Unshielded Twisted

Alte sugestii şi recomandări

Competenţa: Descrie proprietăţile şi standardele corespunzătoare cablurilor de

La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să prezinţi caracteristicile cablurilor coaxiale şi

Tipul activităţii: Diagramă paiajen

Sugestii privind organizarea clasei

Tip de Uşurinţă în Flexibilitate

Competenţa: Descrie proprietăţile şi standardele corespunzătoare cablurilor de

7) Cablul torsadat neecranat se numeşte cablu ……….. .

Alte sugestii şi recomandări

Tipul activităţii: Compilare

Sugestii privind organizarea clasei

Fig. 1.1.5.1 TIA/EIA T568 A Fig. 1.1.5.2 - TIA/EIA T568 B

Alte sugestii şi recomandări

Activitatea se poate desfăşura şi individual, folosind fişa de lucru online