Conţinutul manualului pentru cursul pregătitor de matematică

Exemple şi aplicaţii din chimie pentru capitolul „Elemente de geometrie”

1.Elemente de geometrie.
1.1. Elemente de reprezentare în plan
Reper cartezian. Noţiunea de interval pe axă, noţiunea de domeniu în plan.
1.2. Vectori (în spaţiu)
Coordonatele unui punct în spaţiu. Vectorul de poziţie al unui punct. Vectorul determinat de două
puncte.
Distanţa dintre două puncte ca mărime a vectorului. Coliniaritatea a doi vectori. Produs scalar,
vectorial, mixt. Vectorul de poziţie al unei drepte. Vectorul normal al unui plan
1.3. Funcţii trigonometrice
Funcţii trigonometrice directe: sinus, cosinus, tangentă, cotangentă: periodicitate, valori importante.
Funcţii trigonometrice inverse: arcsinus, arccosinus, arctangentă,arccotangentă, valori importante.
Coordonate polare
1.4. Curbe plane: cerc, elipsa, parabolă, recunoaştere şi proprietăţi

Exemple şi aplicaţii din chimie pentru capitolul „Elemente de algebră”

Elemente de algebră.
1. Numere complexe: forma algebrică, forma trigonometrică. Ecuaţii de gradul al doilea cu rădăcini
complexe.
2. Matrici: dreptunghiulare, pătratice, operaţii cu matrici.
3. Determinanţi: proprietăţi , calcul.
4. Inversa unei matrici
5. Sisteme de ecuaţii liniare. Scrierea sub formă matriceală. Caracterizarea sistemelor cu soluţie
unică şi determinarea acesteia. Caracterizarea sistemelor compatibil nedeterminate şi punerea în
evidenţă a mai multor soluţii.

Exemple şi aplicaţii din chimie pentru capitolul „Elemente de analiza matematica”

Elemente de analiză matematică

1. Funcţii: tipuri de corespondenţe, exemple şi contraexemple.
Funcţii injective, surjective, bijective.
Şiruri ca funcţii. Progresii geometrice (termenul general, formula de calcul a sumei).Noţiunea de
convergenţă pentru şiruri de tip progresie geometrică şi respectiv de tipul cât de două polinoame.
Egalitatea a două funcţii, funcţii ce diferă într-un punct, pe un interval.Imaginea unei mulţimi printr-
o funcţie.
2. Graficul unei funcţii
Funcţii discrete. Funcţii continue. Funcţii derivabile. Proprietăţi ale unei funcţii: mărginire,
monotonie, simetrie, periodicitate.Noţiunea de asimptotă a unei funcţii
Studiu: intersecţia cu axele de coordonate, mulţimea imagine, valorile în puncte
Funcţii liniare, reprezentare grafică. Inecuaţii determinate de funcţii liniare şi reprezentarea
mulţimilor determinate de ele.
Funcţii de gradul al II-lea, reprezentare grafică. Recunoaşterea parabolei, a cercului, a elipsei, a
hiperbolei. Inecuaţii determinate de funcţii de gradul al II-lea şi reprezentarea mulţimilor
determinate de ele.
Funcţia exponenţială: operaţii, grafic, valori importante. Funcţia logaritm cu baza e: operaţii, grafic,
valori importante.

1
3. Integrala dintr-o funcţie pozitivă şi interpretarea ei ca arie. Primitivele principalelor funcţii.
Metode de integrare: metoda substituţiei, metoda schimbării de variabilă. Teorema de medie.

Exemple şi aplicaţii din chimie pentru capitolul „Elemente de calcul numeric şi teoria
aproximării”

1. Numere reale. Aproximări întregi, raţionale, eroarea de aproximare.

Partea întreagă a unui număr real. Aproximarea soluţiilor unei ecuaţii cu metode numerice (metoda
coardei, metoda tangentei)

2
 Exemple şi aplicaţii din chimie pentru capitolul „Elemente de
geometrie”
1.1 Sistemul numerelor reale și constante matematice uzuale
Numerele pot fi clasificate astfel:
a) Numere care pot reprezenta cantități fizice se numesc numerele reale
1. întregi ( 0, -1, +1, -2, +2, -3, +3,... )
2 3 167
2. raționale ( , - , 0.333, ,... )
3 7 52
3. iraționale ( 2, 3 2, 3, 4 5, 3 7,... )
4. iraționale transcedente (π, e, sin (0.53), p + ln 2 + 2 ln 3 , 2 2 , etc.)

b) Numerele imaginare
1. imaginare ( 1i, 2i, 3i,... )
2. complexe ( 2 + 1i,1 - 2i,5 + 3i,... )
O altă clasificare a numerelor:
a) scalare: au mărime și semn
b) vectori: au mărime și direcție

Câteva constante uzuale:

Denumire simbol Reprezentare cu

numere zecimale
Pi (raportul dintre circumferința si diametrul cercului π 3.1415926536...
Numărul e (Numărul Napierian) (baza logaritmului e 2.7182818285...
natural)

2 1.4142135624...
3 1.7320508076...
Numărul imaginar i -1

Exercițiul 1. Calculați : 17.13 + 14.6751 + 3.123 + 7.654 - 8.123 =

Exercițiul 2. Calculați cu 4 zecimale următoarele fracții:

3
2 3 1 12.55 3 27
,- , , , �16, �3
3 7 0.32 2 6 3

Exercițiul 3. Calculați aria cercului unui cerc de rază 20 m, utilizând valori rotunjite ale numărului
π la două, șase și zece zecimale:
2
Exercițiul 4. Calculați valoarea numărului irațional cu 4 zecimale
2
Exercițiul 5. Un calcul interesant :
= ( ei�p )
-1
( -1)
i
= ep

3
1.2 Operații cu numere reale

Operațiile cu numere se pot clasifica astfel:

a) elementare (adunare, scădere, înmulțire și împărțire)
b) suplimentare (modul, ridicare la putere, rădăcină pătrată, rădăcină cubică, logaritm, etc)
Exemple cu operații cu numere reale:

Modul �- x daca x<0 4.5 = 4.5

x x=�
�x daca x>0 -3 = 3
Ridicare xa x = x ���
a
x ... x 22 = 2 �
2=4
la putere
1 1
x-a x-a = 2 -2 = = 0.25
xa 4
xa �
xb x b = x a +b
xa � 2 -2 �2 2 = 2 -2 + 2 = 2 0 = 1
(x ) (x ) ( 2-2 ) = 2-6 = 216 = 641 = 0.0156
3
a b a b
= x a �b
Radacina 1 1
x x = x2 2 = 2 2 = 1.4142...
patrata
(radical
( x) ( x) ( 2)
2 2 2
de ordin =x =2
3)
Radacina 3
1 1
x 3
x = x3 3
2 = 2 3 = 1.26
cubica
(radical
( x) ( x) ( 2)
3 3 3
de ordin
3 3
=x 3
=2
3)
Logaritm y = a x � x = log a (y) unde a>0 Uzual a=10 log10 (10) = 1
zecimal log(10 �100) =
log(x �
y) =log(a)+log(b), a>0, b>0
=log(10)+log(100)=1+2=3
log(a) n =n �
log(a) log(10)3 =3 �
log(10)=3 �
1=3
log(10 /100) =
log(x / y) =log(a)-log(b), a>0, b>0
=log(10)-log(100)=1-2=-1
log( n a ) =1/n �
log(a) log( 3 10) =1/3 �
log(10)=0.33
Logaritm ln(e) = 1
y = e x � x = log e (y) =ln(y)
natural

Exercițiul 1. Calculați cu 4 zecimale următoarele expresii:

( 2) +( 2) ( 2 ) �( 2 ) ( 2) -( 2)
2 2 2 2 2 -2
a) b) c) d) 3- 3 2

Exercițiul 2. Să se calculeze diametrul unei conducte prin care circulă lichid cu debit de 1 m3/s, cu
viteza 2 m/s.
p� d2
G = w�
4

4
Exercițiul 3. Calculați ln(2) și log(2).

Exercițiul 4. Calculați valoarea lui x din ecuația e b�x = 2 pentru valori ale lui b=0, 2 și 4

Exercițiul 5. Să se calculeze coeficientul de difuziune al SO2 în apă la temperatura de 25 °C.

T
10-10 � 1/3
D = 7.7 � pentru apa h = 0.008937 V0 = 8 pentru SO2 , VA = 44.8 iar T în
h ( VA - V01/3 )
K.

Exercițiul 6. Variația concentrației în timp a unui reactant A care se consumă într-o reacție chimică
ireversibilă de ordin I, este descrisă de o relație de forma: [ A ] t = [ A ] t0 e , unde t0 este timpul
- k�
t

inițial iar k este constanta de viteză. Dacă k=0.123 s -1, calculați timpul necesar pentru scăderea
concentrației reactantului cu 21% față de valoarea inițială (t0=0 s).

Exercițiul 7. Constanta de viteză pentru o reacție chimică este exprimată printr-o relație de tip
Ea
-
Arrhenius: k = A � e R �T unde A este constanta lui Arrhenius [s], Ea este energia de activare
[kJ/mol], iar R este constanta gazelor [J/(mol·K)],
a) Dacă k=1.21x10-9 s-1, A=10-2 s-1, R=8.31 J/(mol·K), ce valoare are energia de activare Ea la
25°C?
b) Dacă temperatura crește la 50°C, de câte ori crește viteza de reacție?

Exercițiul 8. Fluxul molar de compus A într-un film de gaz inert se exprimă cu relația:
p -p
NA = K � ln p - pAA,2,1 , unde pA,1 și pA,2 sunt presiunile parțiale ale lui A la intrare, respectiv la ieșire din
film și p e presiunea totală. Să se calculeze fluxul compusului A, dacă K=10 -5, p =760 torr, pA,1=170
torr, pA,2=0 torr.

Exercițiul 8. Să se calculeze coeficientul de difuziune al SO2 în apă la 25 °C, dacă valoarea

10-5 . Formula de calcul este :
acestuia la 20°C este D 20 = 1.519 �
h
( 1 + b �( T - 20 ) ) unde b = 0.2
D = D 20 � iar h=0.8937 si r=1000 .
3 r

1.3 Rapoarte și Proporții

Proporția este egalitatea a două rapoarte

Proprietăți
a c a·d + b·c 2 1 2·4 + 3·1 11
+ = + = =
b d b·d 3 4 3·4 12
 a c  a·c 2 1 2·1 2
 · =  = =
 b d  b·d 3 4 3·4 12
 a / b  a·d 2 / 3 2·4 8
 = = =
 c / d  b·c 1/ 4 3·1 3
n 2
a an 2 22 4
  = n   = 2 =
b b 3 3 9
-n -2
a bn 2 32 9
  =   = 2
=
b an 3 2 4
5
Exercițiul 1. Calculați procentul de oxygen și de hidrogen dintr-un mol de apa. (AH=1, AO=16)
9� y18
Exercițiul 2. Simplificați raportul
15 �y2
Exercițiul 3. Să se determine valorile lui s1 și s2 dacă utilizând proprietățile proporțiilor:
1
s1 + s2 = k 
5
1
s2 - s1 = k 
45
Exercițiul 4. Calculați valoarea criteriului Sherwood (Sh) din urmatoarea expresie criteriala :
Sh = 0.023·Re0.83 ·Sc0.44
unde criteriul Reynolds Re= 13300, iar criteriul Schimdt Sc = 0.59

Exercițiul 5. Calculați valoarea criteriului Sherwood (Sh) din urmatoarea expresie criteriala :
0.5
0.33 0.5 �l0 �
Sh = 0.725·Re ·Sc · � �
�h �
unde criteriul Reynolds Re= 640, criteriul Schimdt Sc = 381, l0 = 4.676·10-8 si h = 4.

Exercițiul 6. (Descompunerea în fracţii simple) Calculați coeficienţii necunoscuţi A, B şi C din

expresia :

A B C 2� x +1
+ + �
x - 1 x - 2 x - 3 ( x - 1) �
( x - 2) �
( x - 3)
1.4 Reper cartezian

Fie un reper cartezian xOy cu axe ortogonale (perpendiculare) în planul P, cu originea în punctul
O(0;0) şi cu sensurile pozitive ale axelor indicate prin săgeţi (axa orizontală a absciselor sens de la
stânga la dreapta și axa verticală a ordonatelor cu sensul de jos în sus). Fiecărui punct M din planul
xOy îi corespund în acest reper două coordonate carteziene notate M(x,y). În Fig. 1 punctul M are
coordonatele carteziene (5,4).

6
 Fig. 1 Reper cartezian

Distanţa între două puncte in plan

( x 2 - x1 ) + ( y 2 - y1 )
2 2
AB =
A(x1 , y1 ), B(x 2 , y 2 )
Coordonatele mijlocului unui segment AB x1 + x 2 y + y2
x= ,y = 1
unde A(x1 , y1 ), B(x 2 , y 2 ) 2 2
Coordonatele punctului M care împarte x + kx 2
segmentul (AB) în raportul k x= 1
1+ k
y + ky 2
y= 1
2
Ecuatia dreptei determinata de coordonatele y - y0 = m � (x - x 0 )
unui punct Mo(x0,y0) si de panta sa.
Ecuatia dreptei determinata de punctele y 2 - y1
y - y1 = (x - x1 )
�
A(x1,y1) si B(x2,y2) . x 2 - x1

Drepte paralele cu axa Oy x=a

Drepte paralele cu axa Ox y=a

Ecuatia generala a unei drepte ax+by+c=0

Pozitia relativa a dreptelor d1 si d2: a1 b1 c1

= =
a 2 b2 c2
d1=d2
Pozitia relativa a dreptelor d1 si d2: a1 b1 c1
= �
a 2 b2 c2
d1//d2
Pozitia relativa a dreptelor d1 si d2: a1 b1
�
a 2 b2
d1 se intersecteaza cu d2
Distanta de la un punct M(x0,y0) la o dreapta h x0 + b �
a� y0 + c
d(M, h) =
reprezentata prin ecuatie ax+by+c=0 a 2 + b2
Unghiul determinat de doua drepte cu pantele m - m1
tg(a) = 2 m1m 2 �-1
m1 si m2 1 + m1m 2
d1 perpendicular pe d 2 m1m 2 = -1

1.5 Sistem polar

In sistemul de coordonate polar, pozitia unui punct P fata de origine este descrisa prin specificarea
distantei r si a unghiului α dintre linia r si direcţia pozitiva a axei x, numita axa polara.
Coordonatele polare ale punctului P sunt P(r,α ), unde r �0, a �[0,2p) .

7
1.6 Conversia intre cele doua sisteme
Transformarea coordonatelor polare in coordonate carteziene se face dupa relatiile:

Convertire din coordonate polare in x = r cos a

coordonate carteziene y = r sin a
Convertire din coordonate carteziene in �y �
coordonate polare r = x 2 + y2 a =arctg � �, x > 0 , pentru cadranele I si IV
�x �
Distanta intre doua puncte definite prin
( x1 - x 2 ) + ( y1 - y 2 )
2 2
d=
coordonate carteziene (x1, y1), (x2, y2)
este
Distanta intre doua puncte definite prin d = r12 + r22 - 2 �� cos(a1 - a 2 )
r1 r2 �
coordonate polare (r1, α 1), (r2, α 2)

Exercițiul 1. Să se determine lungimea segmentului [AB] unde A(1,3) şi B(5,-1)

Exercițiul 2. Să se determine coordonatele mijlocului segmentului [AB] unde A(1,3) şi B(5,-1).

Exercițiul 3. Se dau dreptele de ecuaţii:
AB: 5x + 2y - 11=0
AC: x – y + 2=0
BC: 2x + 5y + 4=0
Să se găsească:
1. Coordonatele vârfurilor triunghiului ABC;
2. Aria triunghiului ABC;
3. Distanţa de la originea sistemului de axe xOy la dreapta AC;
4. Ecuaţia medianei duse din C pe AB;
8
 5. Ecuaţia înălţimii duse din A pe BC;
6. Coordonatele punctului D astfel încât ACBD să fie paralelogram;
7. Lungimea laturii AB;
8. Coordonatele centrului de greutate al triunghiului ABC;
9. Coordonatele centrului cercului circumscris triunghiului ABC.

Exercițiul 4. Se dă triunghiul de vârfuri A(-1,3) , B(2,-1) , C(3,6). Să se determine:

1. ecuaţia dreptei AC;
2. ecuaţia paralelei prin B la AC;
3. ecuaţia mediatoarei segmentului [BC];
4. ecuaţia medianei din C;
5. ecuaţia înălţimii din C.

Exercițiul 5. Ştiind că A(1,2) este piciorul perpendicularei duse din origine pe dreapta d , să se scrie
ecuaţia dreptei d.

Exercițiul 6. Să se găsească proiecţia punctului B(-2,1) pe dreapta d : 2x + y + 1 = 0.

Exercițiul 7. Să se scrie ecuaţia dreptei ce trece prin punctul C(1,3) şi este echidistantă de punctele
A(-1,0), B(1,-1).

Exercițiul 8. Să se determine coordonatele simetricelor punctului A(-1,2) faţă de dreapta d : x + y +

1 = 0 şi apoi faţă de punctul B(-1,-4).

Exercițiul 9. Să se determine coordonatele punctului B, stiind ca C(3,5) este mijlocul segmentului

AB si ca A(2.4).

Exercițiul 10. Să se determine m �R pentru care distanta dintre punctele A(2,m) si B(-m,-2) este
egala cu 4 2 .

Exercițiul 11. In reperul cartezian xOy se considera puncteul A(2,3). Stiind ca punctele B si C sunt
simetricele punctului A fata de axele Ox si Oy, sa se calculeze lungimea segmentului AB.

Exercițiul 12. Sa se calculeze coordonatele punctului de intersectie al dreptelor de ecuatii 2x+y-

4=0 si x+y-3=0.

Exercițiul 13. Sa se determine ecuatia dreptei care trece prin punctul A91,-1) si este paralela cu
dreapta y=x.

Exercițiul 14. In reperul cartezian xOy se considera punctele A(3,0), B(x,y), C(5,-2). Sa se
determine numerele reale x si y astfel incat punctul B sa fie mijlocul segmentului AC.

Exercițiul 15. Sa se reprezinte in coordonate polare urmatoarele puncte: (2,2), (-3,4),

(-2, -2 3 ), (1,-1).

9
 p 3p
Exercițiul 16. Sa se reprezinte in coordonate carteziene urmatoarele puncte: (2, - ), (1, ),
2 4
p
(2, - ).
3
Exercițiul 17. Transformati in coordonate polare ecuatia x 2 + y 2 = 9 .

2
Exercițiul 18. Gasiti coordonatele carteziene ale curbei = 1 + cos q .
r

1.7. Vectori (în spaţiu)

Coordonatele unui punct în spaţiu. Vectorul de poziţie al unui punct. Vectorul determinat de două
puncte. Distanţa dintre două puncte ca mărime a vectorului. Coliniaritatea a doi vectori.

Orice doua puncte din spatiu determina un vector care are marimea egala cu distanta dintre aceste
dou puncte. Daca P(a,b,c) si P’(a’,b’,c’) sunt doua punce din spatiul tridimensional R 3, atunci
vectorul care trece prin cele doua puncte este u=(x,y,z) cu u = (a - a ', b - b ', c - c ') . Vectorul u este
reprezentat ca o sageata de la P la P’.

r r r
Adunarea vectorilor u = ( x, y, z ) si u + v = (x + x ', y + y ', z + z ')
r
v = ( x’.y’, z’)
Multiplicarea cu un scalar a vectorului cu = (cx, cy, cz)
r
u = ( x, y, z )

Produs scalar, vectorial, mixt. Vectorul de poziţie al unei drepte. Vectorul normal al unui plan.

Produsul mixt al trei vectori numit și produsul triplu se defineste ca produsul scalar dintre unul din
vectori si produsul vectorial al celorlalți doi. În consecință produsul mixt este un scalar. Produsul
mixt are semnifcația geometrică următoare : volumul determinat de cei trei vectori.
r r r
(
Exemplu: a �b x c )

Exercițiul 1. Să se determine produsul scalar al vectorilor w1 și w2. Comentați rezultatul obținut :

v v v v v
w1 = 2 �
i - 5 �j si w2 = 10 �
i + 4 �j + 3 �
k

10
Exercițiul 2. Să se determine produsul vectorial al vectorilor w1 și w2. Comentați rezultatul obținut :
v v v v
w1 = 3 �
i - 2 �j si w2 = -5 �j + 3 �
k

Exercițiul 3. Să se determine produsul mixt al vectorilor w1, w2 și w3. Comentați rezultatul obținut :
v v v v v v v
w1 = 4 �
i - 3 �j ; w2 = 2 �
i + 6 �j + 2 �
k si w3 = 2 �
i + 2�
k

r r r r r r
Exercitiul 4. Sa se calculeze produsele mixte a trei vectori w1 � ( w 2 xw 3 ) , w 2 �
( w 3 x w1 ) si
r r r r r r r r r
( w1 x w 2 ) daca wr 1 = 3i - 2 j , wr 2 = -5i - 3k , wr 3 = 6i + 2k .
w3 �

Sa se demonstreze ca prin permutari circulare rezulta:

r r r r r r r r r
w1 �( w 2 xw 3 ) = w 2 �
( w 3 x w1 ) = w 3 �
( w1 x w 2 ) .

1.8 Vectori in plan

r r
Fie Oxy un system de axe ortogonale. Fie i si j versorii axelor Ox si Oy.

Definirea vectorului u din plan r r r

u= i�
x + j�y
r r
Definirea vectorului AB AB = i �
(x B - x A ) + j �
(y B - y A )

Modulul unui vector u r r r r

u=i�x + j ��
y u = x 2 + y2

Suma a doi vectori u si v r r r

u= i� x1 + j �
y1
r r r
v= i� x2 + j �y2
r r r r
u + v = (x1 + x 2 ) �
i + (y1 + y 2 ) �j
Conditia de paralelism r r x y
u v � 1 = 1 pt x 2, y 2 �0
x 2 y2
r r
Conditia de perpendicularitate u ^ v � x1 � x 2 +y1 �y 2 =0

11
Produs scalar, intre doi vectori care formează r r
u�v = u v cos q
unghiul q
r r
Produs scalar a doi vectori perpendiculari u�v=0

r r r r r r
Exercitiul 1. Sa se determine numarul real a stiind ca vectorii u = i �
2 + j �
a si v = i �
3 + j�(a - 2)

sunt coliniari.
r r r r r r r r
Exercitiul 2. In reperul cartezian (O, i , j ) se considera vectorii u = -3 �
i + 2 �j si v = 5 i - j . Să
�
r r
se determine coordonatele vectorului 5 � u + 3� v.

r r r r r r r r r r r r r r
Exercitiul 3. Daca u = 4 �
i + 9 �j si v = 3 �
i + 2 j atunci calculati: u �
v, v�
u, u�
u , v�
v

r r
Exercitiul 4. Sa se gaseasca produsul scalar al vectorilor 5 �
i si 8 �j .

1.9 Functii trigonometrice

Radianul este masura unghiului opus arcului

de cerc de lungime egala cu raza cercului.

360�= 2p
180�= p
p
90�=
2
Radianul p 180�
60�= 1 radian =
3 p
p
45�=
4
p
30�=
6

Functii trigonometrice

12
 sin 0�= 0 cos0�= 0
1 3
sin 30�= cos30�=
2 2
2 2
sin 45�= cos45�=
2 2
3 1
sin 60�= cos60�=
2 2
sin 90�= 1 cos90�= 0

Ce
rcul trigonometric

13
 sin(a - b) + sin(a + b)
cos b =
sin a �
2

cos(a - b) - cos(a + b)
sin b =
sin a �
2

cos(a - b) + cos(a + b)
cos b =
cos a �
2

Elemente de algebră

Relaţii între funcţii exponenţiale şi numere complexe

Se poate arata din definiţia seriilor ca functiile sinus si cosinus reprezintă respectiv partea
imaginară şi cea reală a funcţiei exponenţiale complexe de argument pur imaginar :

eiq = cos q + i �
sin q

Aceasta este numită formula lui Euler. Astfel funcţiile trigonometrice devin esenţiale in
interpretarea geometrică a analizei numerelor complexe. Spre exemplu pentru identitatea de mai
sus, dacă se consideră cercul unitar în planul complex parametrizat de e ix şi ca mai sus, se poate
parametriza acest cerc în funcţie de cosinus şi sinus, rezultând că relaţia dintre forma exponenţialei
complexe şi funcţiile trigonometrice devine mai evidentă. Formula lui Euler se poate utiliza, de
asemenea, pentru a deduce câteva identităţi trigonometrice, scriind cosinus şi sinus astfel:

ei�q - e-i�q
sin q =
2� i

ei�q + e- i�q
cos q =
2

Mai mult, aceste relaţii permit definirea funcţiilor trigonometrice de argument complex z astfel:

�
(-1) n 2n +1 eiz + e - iz sinh(iz)
sin z = � z = =
n = 0 (2n + 1)! 2i i
�
(-1) n 2n eiz + e -iz
cos z = � z = = cosh(iz)
n =0 (2n)! 2i

unde i 2 = −1. Funcţiile sinus şi cosinus definite ca mai sus se numesc funcţii întregi. De asemenea,
pentru x număr real, se poate arăta că există relaţia:

14
 cos x = Re(ei�x )

sin x = Im(ei�x )

Este uneori util să se exprime funcţiile de argument complex sinus şi cosinus ca expresii ce conţin
părţile reale şi respectiv imaginare ale argumentului acestora.

sin(x + iy) = sin x �

cosh y + i cos x sinh y

cos(x + iy) = cos x �

cosh y - i sin x sinh y

Aceasta prezintă o relaţie strânsă între funcţiile cu argument complex sinus şi consinus, pe de o
parte şi componentele lor reale (sin, cos) şi hiperbolic reale (sinh, cosh) pe de altă parte.

Exercitiul 1. Calculati refluxul minim pentru o coloana de distilare care separa un amestec de doi
componenti cu compozitie initiala xFA=0.5 si xFB=0.5 intr-un distilat cu compozitie xDA=0.9 si
xDB=0.1.
R min x - y FA
= tga = DA
R min + 1 x DA - x FA
Sa se afle unghiul a .
2.5 �x FA
y FA =
1 + 1.5 �x FA

Exercitiul 2. Sa se calculeze:

5p 13p 5p 13p 5p 13p 5p 13p

cos cos + sin sin si sin cos + sin sin . Comparati valorile obtinute.
7 28 7 28 7 28 7 28

3 � p�
Exercitiul 3. Daca sin x = , x ��
0, �atunci sa se calculeze sin 2x + cos 2x
4 � 2�

p p p p
Exercitiul 4. Sa se calculeze sin � cos si cos � cos
8 8 8 8
tga + ctga
Exercitiul 5. Calculati valoarea expresiei E =
tga - ctga
cos 3x - cos 5x
Exercitiul 6. Sa se reduca expresia E = la o forma mai simplă
cos 3x + cos x

1.10 Curbe plane: cerc, elipsa, hiperbola, parabolă

Ecuaţia cercului de centru (a,b) si raza R, în ( x - a) + ( y - b) - R 2 = 0

2 2

coordonate carteziene
Ecuaţia cercului de centru (a,b) si raza R, în x =a+R�cos(a)
coordonate polare y = b+R�
sin(a )

15
Ecuaţia elipsei cu semiaxele a si b, centrată în x 2 y2
origine, în coordonate carteziene + -1 = 0
a 2 b2
Excentricitatea elipsei b2
e = 1-
a2
Ecuaţia hiperbolei cu axele a si b, în x 2 y2
coordonate carteziene - -1 = 0
a 2 b2
Ecuaţia parabolei, în coordonate carteziene y 2 = 2px

Exercitiul 1. Sa se scrie ecuatia cercului care are centrul in punctul C(1,0) si este tangent axei Oy.

Exercitiul 2. Sa se scrie ecuatia cercului care are centrul in punctul C(a,b) si este tangent axei Oy
si axei Ox.

Exercitiul 3. Sa se scrie ecuatia cercului care are centrul in punctul C(1,-2) si care trece prin
punctul O(0,0).

Exercitiul 4. Sa se scrie ecuatia cercului care are centrul in punctul O(0,0) si care are R=1.

Exercitiul 5. Sa se determine pozitia punctului B(2,2) fata de cercul descris de ecuatia:

( x - 3) + ( y + 1) - 25 = 0
2 2

Exercitiul 6. Să se găsească ecuaţia cercului determinat de punctele M(-1,1), N(2,-1) si P(1,3).

Exercitiul 7. Sa se scrie ecuatia elipsei care are semiaxele 4 si 2.

Exercitiul 8. Sa se scrie ecuatia elipsei care contine punctul A(2,-1) si axa mare egala cu a=8.

Exercitiul 9. Sa se scrie ecuatia hiperbolei care are axele 2a=10 si 2b=8.

Exercitiul 10. Sa se scrie ecuatia hiperbolei care are axa mare 2a=18 si excentricitatea e=4/3.

Exercitiul 11. Sa se scrie ecuatia parabolei dispusa simetric fata de axa Oy, care are varful in
punctul O(0,0) si care trece prin punctul D(1,-2).

Exercitiul 11. Ce puncte de intersectie are dreapta y=mx si cercul care are ecuatia
( x - 2 ) + ( y - 2 ) - 1 = 0 . Reprezentati grafic.
2 2

16
 Exemple şi aplicaţii din chimie pentru capitolul „Elemente de
algebră”
2.1 Numere complexe

Numerele de forma z=x+i·y unde x, y sunt numere reale, iar i 2=-1, se numesc numere complexe.
Numărul complex ž=x-i·y reprezintă numărul complex conjugat al numărului complex z.

Exerciţiul 1. Coordonatele polare ale unui numar complex z=x+i·y sunt

�y �
q = arctg � � , q �[0, 2p) , r = z = x 2 + y 2 si r �0
x
��

Reprezentaţi punctul corespunzător numărului complex z= 3+2·i. Care este forma polară a acestui
număr complex. Scrieţi acest număr în forma polară. Calculaţi modulul şi numărul complex
conjugat ale acestui număr complex.

Exerciţiul 2. Aplicând relaţiile de mai sus să se calculeze produsul şi raportul a două numere
complexe z1= x1+y1·i şi respectiv z2= x2+y2·i.

Exerciţiul 3. Să se arate că dacă n este număr întreg : i4n≡1 şi i2n≡ -1.

Exerciţiul 4. Folosind forma polară a numerelor complexe z(r,θ)=r·eiθ să se calculeze z1·z2 şi z1/z2.
De asemenea să se calculeze zn şi z1/n.

Exerciţiul 5. Să se calculeze rădăcina cubică a numărului -8 folosind forma trigonometrică a

numerelor complexe.

2.2 Matrici şi operaţii cu matrici

Relaţii importante între matrici:

(AB)-1= B-1A-1
(AB)T = BTAT
(A-1)T= (AT)-1
(ABC)-1 = C-1B-1A-1
cA= (caij)
Adjuncta unei matrice pătrate A : fie Aij complementul algebric al elementului aij al matricei A.
Se consideră matricea B = (A ij). Matricea BT este adjuncta matricei A. Elementele matricei B, b ij, se
calculează eliminând randul i şi coloana j a matricei A şi calculând determinantul matricei rămase
înmulţit cu (-1)i+j. Matricea adjunct se notează adj(A)=BT. Apoi se poate calcula A-1 = adj(A)/det(A)
Aşadar, această formulare permite calculul inversei matricei A. Pentru matrice mari acest calcul este
foarte laborious. De aceea se utilizează metode numerice pentru calculul inverse matricelor mari.
Forma matriceală a unui sistem de ecuaţii liniare.
Orice sistem de ecuaţii liniare neomogene cu n necunoscute :
a11·x1+a12·x2+a13·x3+...... +a1n·xn=b1
a21·x1+a22·x2+a23·x3+...... +a2n·xn=b2
.
.
.
17
an1·x1+an2·x2+an3·x3+...... +ann·xn=bn

se poate scrie în forma matriceală astfel : AX=B, unde A=(a ij), XT=(x1, x2, .... xn) şi BT=( b1, b2,....,
bn), iar soluţia este X=A-1B.
Matrice pătratice speciale

Matrice triunghiulară este o matrice care are toate elementele de deasupra diagonalei sau de sub
diagonală nule. În acest caz se numeşte inferior diagonală respectiv superior diagonală. Elementele
de pe diagonală nu sunt nule. În acest caz, det(A)=a11·a22·...·ann.
Matrice diagonală este o matrice care are toate elementele de deasupra şi de sub diagonală nule,
adică aij=0, i  j. Dacă A=(aii) este matrice diagonală, atunci A-1=(1/aij).
Matrice simetrică este o matrice pentru care aij=aji pentru toţi i şi j, adică A=AT.
Matrice ortogonală este o matrice pentru care are loc relaţia AT=A-1
Matrice hermitiană transpusă a matricei A este matricea Aº transpusă a matricei formate din
numerele complex conjugate ale elementelor aij ale matricei A, adică Aº =(āij)T.
Matrice involută : A=A-1
Matrice hermitiană A=Aº
�1 -2 � �-1 4 �
Exercitiul 1. Daca A = � � si B = � �, care este valoarea expresiei 2A - 2B
T T

�4 -3 � �6 -2 �

�2 -3� �-1 -5 �
Exercitiul 2. Fie A = � �si B = � �. Calculati A+B si AB-B.
�-4 2 � �3 -2 �

�1 2 -3� -2 6 4 �
�
Exercitiul 3. Fie A = � �si B = � Calculati 2A+5B..
�-5 4 2 � -1 -2 3�
� �

�2 -3 1 �
�4 2 -1 �
Exercitiul 4. Calculati determinantul matricii A = � �.
�
�-5 3 -2 �
�

1 x�
� 1 1�
�
Exercitiul 5. Daca A = � �si B = � �si daca AB=BA, care este valoarea lui x?
2 3�
� 1 2�
�

�2 0 -1� �5 1 -2 �
� 5 2 �si B = �
� -1 0 4 �
Exercitiul 6. Daca A = �3 � �atunci care este valoarea matricei BA?
�
�-4 2 4 �
� �
�2 -3 3 �
�

Exercitiul 7. Egalati reactia chimica aHNO3 + bCu 2 O � cCu(NO3 ) + dNO 2 + eH 2 O . Se formeaza

sistemul

H : a = 2e
N : a = 2c + d
O : 3a + b = 6c + d + e si se rezolva.
Cu : 2b = c
e =1
18
Exercitiul 8. Egalati reactia chimica

Cr7 N 66 H 96 C42 O24 + Mn 4- + H + � Cr2 O72- + Mn 2+ + CO 2 + NO3- + H 2 O

Exercitiul 9. Egalati reactia chimica (formati matricea A cu coeficientii a,b,c si matricea B cu

coeficientii d. Pentru a deveni o matrice patratica, la A se adauga o coloana de 1). Se calculeaza
a,b,c din relatia A -1 �
B� det A iar d=detA.

aFeCl2 + bNa3(PO4)---> cFe3(PO4)2 + dNaCl

Exercitiul 9. Sa se rezolve sistemul utilizand relula lui Cramer

2x1 + 3x 2 - x 3 = -1
- x1 + 2x 2 + 3x 3 = 9
x 2 + 2x 3 = 5

Exercitiul 10. Sa se demonstreze ca A(B+C)=AB+AC daca

�1 0 7 �
�1 5 � 0 -1 2 �
�
A=� � B= � � C= �
�-1 2 1 �
�
�-1 2 � 5 6 8�
� �
�7 2 3 �
�

Exercitiul 11. Sa se determine pentru ce valoare a parametrului t matricea A este inversabila?

1 1 1�
�
A=� �
1 2 t� �
�
1
� 4 t 2
�
�

Exercitiul 12. Să se arate că dacă A este o matrice oarecare, AA T şi ATA sunt matrice pătrate
simetrice, de obicei, de ordin diferit. Particularizare :

5 1 3 0
A= 3 4 1 5
2 -2 0 1

19
Exemple şi aplicaţii din chimie pentru capitolul „Elemente de analiză
matematică”
3.1. Funcţii: tipuri de corespondenţe, exemple şi contraexemple

Fie multimile A si B Tipuri de corespondenta

Multimea A: Multimea
proprietarilor
Multimea B: multimea
masinilor

Exista urmatoarele tipuri de

corespondente:
1-1: un proprietar poate avea
doar o masina
1-2: un proprietar poate avea
doua masini
2-1: doi proprietari pot avea
o singura masina
0-0: un proprietar nu are nici
o masina sau o masina nu
are nici un proprietar

Definire functie f(x): sunt necesare trei elemente: Caz special de

1. Domeniu de variatie a lui x = multimea valorilor lui x corespondenta: pentru o
2. Codomeniu = multimea valorilor lui f(x) singura valoare a lui x
3. Procedura = realatie de corespondenta intre valorile lui x si corespunde o singura
valorile lui f(x) valoarea a functiei f(x)
Exemplu definire functie

f :R�R
f (x) = sin x f
Exemplu non functie Pentru orice valoarea a lui
x1 exista o valoare f(x1)
f :[a, b] � [c, d]
Pentru orice valoare a lui x2
exista mai multe imagini ale
functiei f

20
Exemplu de functie Pentru orice valoarea a lui
f :[a, b] � [c, d] x1 exista doar o valoare
f(x1)
Pentru orice valoarea a lui
x2 exista doar o valoare
f(x2)

f (x) = sin x feste functie.

Exercitiul nr.1 Sa se reprezinte grafic si sa se demonstreze ca f : R � R e

f (x) = x 2 feste functie.

Exercitiul nr.2 Sa se demonstreze ca f : R � R e

�x 3 + y 2
�2 daca(x, y) �(0, 0)
Exercitiul nr.3 Sa se arate ca functia f(x)= �x + y
2
este continua pe R 2 .
� 0 daca(x, y) �(0, 0)
�
Sa se arate ca f nu este continua in punctul (0,0).

Exercitiul nr.4 Sa se demonstreze ca f : R � R ef (x) = ln x fnu este functie. Sa se defineasca

domeniul pe care f(x) este definite ca functie.

21
3.2.Funcţii injective, surjective, bijective

Definitie functie injectiva: Exemplu functie injectiva

daca oricarei imagini din Fie functia f :[a, b] � [c, d] , cu procedura din Figura
codomeniu ii corespunde un
original din domeniul de
definitie

Imaginii functiei f(x1) ii corespunde originalul x1

Imaginii functiei f(x2) ii corespunde originalul x2
Imaginii functiei f(x3) ii corespunde originalul x3
Rezulta ca functia f(x) este injectiva

Exemplu functie care nu este injectiva

Fie functia f :[a, b] � [c, d] , cu procedura din Figura

Imaginii functiei f(x1) ii corespunde originalul x1

Imaginii functiei f(x2) ii corespunde originalul x2a si x2b

Rezulta ca functia f(x) nu este injectiva

22
Exemplu functie non
injectiva
f :R�R
Fie functia . Sa
f (x) = sin x f
e
se demonstreze ca nu este
injectiva

Imaginii functiei f(x1) ii corespunde originalul x1a si x1b deci nu

este injectiva
Rezulta ca functia f(x) nu este injectiva

Exemplu functie
Fie functia
p
� � 3p
g : � ,� � R
�2 �2 . Sa se
g(x) = sin x f
e
demonstreze ca este
injectiva
Imaginii functiei g(x1) ii corespunde ii corespunde originalul numai
x1,deci functia g(x) este injectiva

Rezulta ca functia g(x) este injectiva

Definitie functie Exemplu functie surjectiva

surjectiva: daca oricarei Fie functia f :[a, b] � [c1, d] , cu procedura din Figura
imagini din codomeniu ii
corespunde macar un
original din domeniul de
definitie

Imaginii functiei f(x2) ii corespunde originalul x2

23
 Rezulta ca functia f(x) este surjectiva

Exemplu functie care nu este surjectiva

Fie functia f :[a, b] � [c, d] , cu procedura din Figura

Imaginii functiei f(x1) nu ii corespunde nici un original

Imaginii functiei f(x2) ii corespunde originalul x2a si x2b

Rezulta ca functia f(x) nu este surjectiva

Exemplu functie non
sujectiva
f :R�R
Fie functia .
f (x) = sin x f
e
Sa se demonstreze ca nu este
surjectiva

Imaginii functiei f(x1) ii corespunde originalul x1a si x1b

Imaginii functiei f(x2) plasat in afara intervalului [-1,1] nu ii
corespunde nici un original
Rezulta ca functia f(x) nu este surjectiva

24
Exemplu functie
Fie functia
�p 3p �
g : � , �� [ -1,1]
�2 2 � .
eg(x) = sin x f
Sa se demonstreze ca este
surjectiva

Imaginii functiei g(x1) ii corespunde ii corespunde originalul numai

x1,deci functia g(x) este injective
Rezulta ca functia g(x) este surjectiva

Exercitiul nr.1 Sa se demonstreze ca functia f :[0, �) � [3, �), f(x)=2x+3 este injectiva.

Exercitiul nr.2 Sa se demonstreze daca functia f : R � R, f(x)=x 2 este injectiva si surjectiva.

Exercitiul nr.3 Sa se demonstreze daca functia f : R � R, f(x)=x 2 - 3 este injectiva si surjectiva.

Exercitiul nr.4 Se da graficul unei functii f : R � R . Sa se determine procedura, si sa se determine
daca aceasta functie este injectiva si surjectiva.

Exercitiul nr.5 Se da graficul unei functii f : R � R . Sa se determine procedura, si sa se determine

daca aceasta functie este injectiva si surjectiva.

25
Exercitiul nr.6 Se da graficul unei functii f : R � R . Sa se determine procedura, si sa se determine
daca aceasta functie este injectiva, surjectiva, bijectiva.

Exercitiul nr.7 Se da graficul unei functii f : R � R . Sa se determine procedura, si sa se determine

daca aceasta functie este injectiva, surjectiva, bijectiva.

ax
Exercitiul nr.8 Se da functia f : R � R f (x) = , a >1 . Determinati domeniul maxim
1 + (a - 1)x
de definitie, reprezentati grafic aceasta functie si determinati daca acesta functie este surjectiva pe
acest domeniu.

ax
Exercitiul nr.9 Se da functia f :[0,1] � R f (x) = , a >1 . Reprezentati grafic aceasta
1 + (a - 1)x
functie si determinati daca acesta functie este surjectiva pe acest domeniu.

Exercitiul nr.10 Analizati daca funcţiile elementare cunoscute sunt injective si surjective.

 Funcţia polinomială
 Funcţia raţională
 Funcţia radical
 Funcţia putere
 Funcţia exponenţială
 Funcţia logaritmică
26
  Funcţiile trigonometrice directe sin, cos, tg, ctg
 Funcţiile trigonometrice inverse arcsin, arccos, arctg, arcctg

Exercitiul nr.11 Sa se determine inversa functie f(x) definita la exercitiul 5.

Exercitiul nr.12 Sa se determine inversa functie f(x) definita la exercitiul 6.

3.3 Şiruri ca funcţii

1
Exercitiul nr.1. Fie f : R \{0} � [ -1,1] o functie definita astfel f (x) = cos . Daca l �[-1,1]
x
atunci exista ( x n ) n �1 un sir din R convergent a.i. lim
n ��
f (x n ) = l .

Exercitiul nr.2 Sa se determine a si b a.i. functia

f (x) = 3 x 3 + ax 2 + 1 - 3 x 3 + b x 2 sin 2 x + 1, x �R are limita la +�si este egala cu 1.

Exercitiul nr.3 Fie functia f (x) = ax + bx 2 + cx - 1, unde a, b > 0 . Sa se afle a,b,c a.i. f sa aiba
asimptota la +� o paralela la dreapta y = 2x + 1 si asimptota la -�egala cu -1.

�l ln(x + 2) x>0
Exercitiul nr.4 Sa se determine l a.i. functia f (x) = � sa aiba limita in punctul 0.
�x x<0

sin x x �0
�
Exercitiul nr.5 Sa se determine a, b �R a.i. functia f (x) = � sa aiba limita in punctul
ax + b x<0
�
0.

3.4.Funcţii continue. Funcţii derivabile

�x 3 + y 2
�2 daca(x, y) �(0, 0)
Exercitiul nr.1 Sa se arate ca functia f(x)= �x + y
2
este continua pe R 2 .
� 0 daca(x, y) �(0, 0)
�
Sa se arate ca f nu este continua in punctul (0,0)

x2 +1
Exercitiul nr.2 Sa se arate ca functia f : (1, �) � R f(x)= nu este uniform continua pe
x -1
(1, �) .

�
�2
x
x <1
Exercitiul nr.3 Sa se arate ca functia f(x)= � 2 este continua.
�x -4x+4 x �1

� 2
�x x �Q
Exercitiul nr.4 Fie f : R � R f (x) = � 3 . Atunci f este continua in 0 si 1 si este
�x x �R\Q
\
discontinua pe R \{0,1} .
27
 f (x) = x sin 2 px
Exercitiul nr.5 Fie f , g : R � R doua functii definite astfel . Atunci
g(x) = x cos 2 px

a) f este derivabila pe R si discontinua pe Z

b) g este derivabila pe R \ Z si discontinua pe Z . Exercitiul nr.5 Fie

�n 1
� 2 daca x= , n �N
� n2
Exercitiul nr.6 Fie f :[ -1,1] � R o functie definita astfel f (x) = � .
� 1
1 daca x � 2 , n �N
� n
Atunci f este continua si derivabila in 0.

Exercitiul nr.7 Fie f :[ -1,1] � R o functie definita astfel

�2sin x + cos x daca x �0
f (x) = � 2 .
ax +bx+c
� daca x < 0, a,b,c �R

Sa se determine a,b,c, a.i. sa fie de doua ori derivabila pe R .

3.5. Proprietăţi ale unei funcţii: mărginire, monotonie, simetrie, peridicitate

Exercitiul nr. 1 Să se determine funcţiile nenule f : R � R care satisfac condiţia: x·f(y)+z·f(x) =

(x+z)·f(x)·f(y) pentru orice x,y�R .

Exercitiul nr. 2 Fie f : R � R o funcţie definită astfel : f(0)=1 şi f(x)=0, pentru orice x0. Să se
arate că nu există f1 , f 2 : R � R două funcţii bijective a.î. f=f1+f2.

Exercitiul nr. 3 Fie f : R � R o funcţie arbitrară. Atunci există două funcţii surjective
f1 , f 2 : R � R a.î. f=f1+f2

1
Exercitiul nr. 4 Fie a  0 şi f : I = (a, �) � R o funcţie a.î. funcţia x˫‒› x a �
f (x) x �I este
x
monoton descrescătoare. Atunci : f(x+y) ≤f(x)+f(y), pentru orice x, y �I

x
Exercitiul nr. 5 Fie f : R � (0,1) o funcţie definită astfel f (x) = . Săse arate că f este strict
1+ x
crescătoare, surjectivă şi să se determine apoi f -1.

Exercitiul nr. 6 Să se arate că funcţiile sin, tg, ctg, sgn sunt funcţii impare, iar funcţia cos este
funcţie pară.

Exercitiul nr. 7 Fie A �R o mulţime simetrică şi f : A � R o funcţie. Să se arate că atunci există

două funcţii f1 , f 2 : A � R a.î. f1 este pară, f2 este impară şi f=f1+f2.

Exercitiul nr. 8 Să se arate că funcţiile trigonometrice sunt periodice. Să se arate că funcţia

f(x)=sin(x2) nu este periodică.

28
Exercitiul nr. 9 Să se arate că funcţiile : f : R � R , f(x)= arcsin(sin(x)) şi g : R � R ,
g(x)=arccos(cos(x)) sunt periodice şi au perioada minimă 2·π.

Exercitiul nr. 10 Fie f : R � R o funcţie periodică şi monotonă. Atunci f este constantă.

Exercitiul nr. 11 Fie f1 , f 2 : R � R două funcţii periodice. Dacă f1 posedă o periodă T1 şi f2 o

perioadă T2, a.î. T1/T2 este număr raţional, atunci f1+f2, f1-f2, f1·f2 şi f1/f2 (cât este definită) sunt
funcţii periodice. Daţi exemple.

3.6 Noţiunea de asimptotă a unei funcţii

Asimptote : Dreapta verticala, orizontala, oblica fata de care graficul unei functii se apropie oricat
de mult.

Asimptota verticala: Fie f : R � R E �R a �R dreapta asimptota x=a :

lim f (x) = +� lim f (x) = -�
x �a x �a
La stanga: x < a sau x < a
lim f (x) = -� lim f (x) = +�
x �a x �a
x >a x >a
La dreapta: sau

Asimptota orizontala: dreapta y=n este asimptota spre +� daca: lim f (x) = n, unde n este finit
x ��

dreapta y=n’ este asimptota spre -� daca: lim f (x) = n ', unde n' este finit
x �-�

Asimptota oblica: Fie dreapta f : E � R E �R (a,b) �E a �R dreapta y = mx + n este

asimptota spre +�daca: xlim [f (x) - mx - n] = 0
� -�

Fie dreapta f : E � R E �R (a,b) �E a �R dreapta y = m ' x + n ' este asimptota spre -�daca:
lim [f (x) - m ' x - n '] = 0 unde
x � -�

f (x) f (x)
m = lim n= lim[f (x) - mx] m ' = lim n'= lim[f (x) - m ' x] m' �0
x �� x x �� x �� x x ��

Exercitiul nr. 1 Fie funcţia f : R � R definită astfel :

1/ x, pentru x > 0
�
f (x) = � să se traseze graficul funcţiei subliniind natura asimptotelor, dacă există.
�5, pentru x �0

1
Exercitiul nr. 2 Fie funcţia f : R � R definită astfel f (x) = . Sa se determine asimptota
x +1
2

orizontala.
x2 - 2
Exercitiul nr. 3 Fie funcţia f : R � R definită astfel f (x) = 2 . Sa se determine asimptota
x +1
orizontala.
Exercitiul nr. 4 Sa se determine asimptotele verticale ale functiei f : D � R definită astfel
x2 +1
f (x) = 2 .
x -1

29
Exercitiul nr. 5 Sa se determine asimptotele orizontale si oblice ale functiei f : D � R definită
x2 +1
astfel f (x) = 2 .
x -1

3.7. Studiu: intersecţia cu axele de coordonate, mulţimea imagine, valorile în puncte

Exemplul 1. Fie dreapta y=5·x+7.5. Să se determine intersecţia cu axa absciselor şi cu axa

ordonatelor

Exemplul 2. Ecuaţia dreaptei de operare a unui proces de distilare continuă este y = 0.9·x + 0.4. Să
se determine intersecţia cu axa ordonatelor şi cu prima bisectoare. Să se determine mulţimea
imagine a acestei drepte dacă x є [0,1].

Exemplul 3. Să se determine punctul de intersecţie al dreptelor de operare ale unui proces de

distilare continuă. Variabilele x şi y reprezintă fracţii molare. Dreapta de operare pentru zona
superioară a coloanei y = 0.93·x + 0.2. Dreapta de operare pentru yona inferioară a coloanei y=
1.02·x – 0.05.

Exemplul 4. Să se determine punctul de intersecţie al dreptei de operare y = 0.92·x + 0.15 cu curba

de echilibru y= 2·x/(1+x). Să se scrie ecuaţia dreptei de operare care trece prin acest punct de
intersecţie şi care intersectează prima bisectoare în punctul x=0.1

3.8. Funcţii liniare, reprezentare grafică. Inecuaţii determinate de funcţii liniare şi

reprezentarea mulţimilor determinate de ele.

Exemplul 1. Să se reprezinte grafic profilul de temperatură în regim staţionar într-un perete de

grosime δ=0.3 m (temperatura t în funcţie de variabila spaţială x). Pe feţele peretelui temperatura
este t1=30 °C şi respectiv t2=200 °C. Ecuaţia profilului de temperatură este t= t1 + (t2 -t1) ·x/δ.

Exemplul 2. Un perete solid compozit este format din două plăci plane din materiale diferite (notate
1 şi respectiv 2). Să se determine temperatura interfeţei t x dintre cele două plăci în regim staţionar,
cunoscând că prima placa are grosimea δ1=0.05 m şi conductivitatea termică λ 1 =0.4 W/(m·K), iar
placa a doua are grosimea δ2 = 0.3 m şi conductivitatea termică λ 2 = 0.04 W/(m·K). Se ştie că faţa
externă a plăcii 1 are temperatura t1= 250 °C, iar faţa externă a plăcii 2 are temperatura t 2= 50 °C.
Condiţia de conducţie a căldurii în regim staţionar este :

(t1 –tx) · λ1/δ1 = (tx –t2) · λ2/δ2

Să se reprezinte grafic profilul de temperatură în cele 2 plăci ce formează peretele solid.

Exemplul 3. Să se determine domeniul de fezabilitate din plan pentru punctele de coordonate (x, y),
x є [0, 5] şi y є [0, 3], dacă sunt impuse următoarele condiţii :

5·y – x ≥ 0, y + 0.5· x – 4.5 ≤ 0 şi respectiv y – x – 1 ≤ 0

Să se reprezinte grafic acest domeniu.

Exemplul 4. Să se reprezinte grafic mulţimea punctelor din plan de coordonate (x, y), x є [0, 2] şi y
є [-1, 1] dacă sunt impuse condiţiile :
30
2·y + x – 2 ≤ 0,
y – x + 1 ≥ 0 şi x ≤ 1
y + 2·x – 1 ≥ 0 şi x ≥ 1

Exemplul 5. Să se reprezinte grafic mulţimea punctelor din plan de coordonate (x, y), x є [0, 2] şi y
є [0, 2], dacă sunt impuse condiţiile :

y – x – 1 ≤ 0, y – x + 1 ≥ 0, y + x + 1 ≥ 0 şi y + x – 3 ≥ 0
Exercitiul 6. Sa se reprezinte grafic functia f : R � R , f ( x) = 2 x + 1 . Care sunt coordonatele
punctelor de intersectie ale graficului functie f cu axele de coordonate Ox si Oy. Stabiliti care din
urmatoarele puncte apartin graficului functiei: A(1,1) si B(0,2).

3.9. Funcţii de gradul al II-lea, reprezentare grafică. Recunoaşterea parabolei, a cercului,

a elipsei, a hiperbolei. Inecuaţii determinate de funcţii de gradul al II-lea şi
reprezentarea mulţimilor determinate de ele.

Exemplul 1. Să se reprezinte grafic funcţia de gradul II f: [0, 2] → [0,1], f(x) = x 2 – x. Unde are
maximul ? Care sunt valorile minime ale funcţiei ?

Exemplul 2. Să se determine punctele de intersecţie ale cercului x2+y2 – 1 = 0 cu parabola

y=a·x2, unde a este număr real. Discuţie.

Exemplul 3. Să se determine punctele de intersecţie ale elipsei x 2 + 2·y2 – 1 = 0 cu hiperbola y=a/x,

unde a este un număr real. Să se reprezinte grafic pentru a=1. Discuţie.

- 1 x  -1

Exercitiul 4. Sa se reprezinte grafic functia f : R � R , f ( x) = x 2 + 1 -1 < x < -1
1 x 1

3.10. Funcţia exponenţială: operaţii, grafic, valori importante. Funcţia logaritm cu baza
e: operaţii, grafic, valori importante.

Exemplul 1. Să se reprezinte grafic funcţia f:[0,2]→[1, ∞), f(x) = e x. Să se determine f(0), f(1), şi
f(ln(x))

Exemplul 2. Să se reprezinte funcţia f:[273, 373]→ R , f(T)=1010·exp(-10/T)

Exemplul 3. Să se reprezinte funcţia f:[273, 373]→ R , f(T)=5-200/(250-T)

Exemplul 4. Să se reprezinte funcţia f:[50, 250]→ R , f(t)= (t-50)/ln(t/50)

Obs. Aceasta reprezintă media logaritmică.
Exercitiul 5. Fie funcţia f:[0,1]  R , f(x) = a b + a b , unde a,b>0,  1 .
x 1- x 1- x x

 1 1 
0, 2   ,1
a. Să se arate că f este descrescătoare pe   şi crescătoare pe  2  .

31
 x x
b a
2 ab  a  + b   a + b
b. Să se arate că pentru orice x  [0,1] avem a b .

Exercitiul 6. Fie funcţia f ( x) = log a  ( 5m + 1) x + ( 7m + 3) x + 3m , unde a > 0,  1, m  R .Să se

2

determine m, astfel ca domeniul de definiţie al funcţiei f să fie R. Să se determine minimul sau

maximul lui f(x).
x x
�1 � �1 �
Exercitiul 7. Studiati monotonia functiei: f : R � R f (x) = � �+ � �.
�5 � �25 �

Exercitiul 8. Studiati monotonia functiei: f : R � R f (x) = 10 x + 100 x + 1000 x .

x
�1 �
Exercitiul 9. Se considera functia: f : R � R f (x) = � �. Sa se calculeze f (0) + f (1) + ... + f (4) .
�2 �

Exercitiul 10. Sa se determine domeniul maxim de definitie al functiei f : D � R ,

f (x) = log 3 ( 3x - 5 ) .

Exercitiul 11. Fie functia f : ( 0, +�) � R , f (x) = 5 - log 2 x . Sa se calculeze 5f (1) - f (2) .

Exercitiul 12. Sa se determine domeniul maxim de definitie al functiei f : D � R ,

f (x) = log 1 ( - x + 3) .
2

3.11 Integrala dintr-o funcţie pozitivă şi interpretarea ei ca arie. Primitivele principalelor

funcţii. Metode de integrare: metoda substituţiei, metoda schimbării de variabilă. Teorema de
medie.

dx
Exemplul 1. Utilizând metoda substituţiei să se calculeze integrala I = � . Discuţie
a +b�sin ( x )
după a şi b numere reale.

Exemplul 2. Fie P2(x)=ax2+bx+c

Să se calculeze în funcţie de semnul descriminantul ∆=b2-4·a·c primitivele următoarelor
dx dx
fracţii raţionale simple : � şi � n . Se va încerca folosirea metodei schimbării de
P2 ( x ) P2 ( x )
variabilă.

Exemplul 3. Utilizând metoda schimbării de variabilă să se calculeze integrala I =�

( 1 - x ) dx ,
2

x + m�
4
x +1 2

unde m este parametru real.

Exemplul 4. Să se calculeze aria A mărginită de axa Ox, axa Oy, dreapta x=a şi curba y=1/(b+x), cu
b număr real strict pozitiv. Discuţie după valorile lui a.

32
Exemplul 5. Să se calculeze aria cuprinsă între curbele y = sh x, y = ch x, axa Oy şi dreapta
x – a =0. Să se reprezinte grafic pentru a vizualiza aria cerută.

33
 Exemple şi aplicaţii din chimie pentru capitolul „Elemente de calcul
numeric şi teoria aproximării”
4.1. Numere reale. Aproximări întregi, raţionale, eroarea de aproximare.
Exemplul 1. Să se aproximeze cu cinci zecimale exacte rădăcinile reale ale ecuaţiei : x3+2·x – 1 =0

Exemplul 2. Să se scrie sub formă de fracţie zecimală infinită periodică următoarele numere :
-2/3, -29/11, -12/17, 25/13, 43/15. Care este partea întreagă şi care este partea fracţionară a fiecărui
număr?

Exemplul 3. Să se crie sub formă de fracţie ordinară numerele : 0,(3) 2,45(3) 0,027(45) -1,12(23)
-31,(35)

Exemplul 4. Să se determine trei cifre semnificative după virgulă pentru produsul numerelor a=1/3
şi b= 2 .

Exemplul 5. Să se calculeze eroarea absolută şi eroarea relativă în aproximarea numarului p cu

numărul p* : a) p = π şi p*=22/7, b) p = π şi p*= 3,1416, c) p = e şi p*=2,718, d) p = 2 şi p*=
( 9 / e ) , p=e10 şi p*= 22000
9
p�
1.4147, e) p = 9! şi p*= 18 �

4.2. Partea întreagă a unui număr real.

Exemplul 1. Să se verifice următoarele egalităţi

� �
a) � 2 + 2 + 2 �= 1 ,
� �

b) � n 2 + n �= n(")n ��
� �

c) � �
� a �= [a ]"a > 0

d) �
( n + 1 + n )2 �
� �=impar

e) � 2� � 3 �+ ... + � n � � n(n + 1) (") n ��

�1 ��+ � 2 �� � ( n + 1) �= 2

f) � �� � � � � 2 �� 2 � � 2 � 2
�1 �+ � 2 �+ ... + � 99 �= 615 g) � n + 1�+ � n + 2 �+ ... + � n + 2 n �= 2 n , "n ��
*

2 2
n� �
� n + 1� �n2 + 1� �
+
h) � � � � � = i) � 3n + 1 � � �
�= � 3n + 2 �
, n ��
�2 � �2 � � 2 � �

j) � n 2 - n + n 2 + n �= � 4n 2 - 1 �= 2n - 1
� � � �
34
Exemplul 2. Să se arate că : � 2 + 2 �+ �12 + 12 �+ � 42 + 42 �< 13 .
�� �� �
�

Exemplul 3. Să se arate că dacă a, b �R şi{a 2} = {b 2} atunci a=b.

Exemplul 4. Să se găsească partea întreagă şi prima zecimală a următoarelor numere :

a = n 2 + n , b = 9n 2 + 1, c = 9n 2 + 4n , n ��*

 1
Exemplul 5. Fie x  R şi expresia P( x ) = [2x ] - [ x ] -  x +  , unde s-a notat cu [x] partea întreagă
 2
a numărului real x.

a) Să se calculeze P( 2) şi P( 3) .

1�
b) Să se demonstreze că P(x) = 0, pentru orice valoarea reală a numărului x �[0, �.
2�

� 1�
c) Să se arate că P �x + �= P(x) şi şi să se deducă că P(x)=0 pentru orice x-real.
� 2�

 2010 + 1  2010 + 2   2010 + 2 2010 

d) Să se calculeze valoarea sumei S =   +  + ... +  .
 2   2
2
  2 011 

4.3. Aproximarea soluţiilor unei ecuaţii cu metode numerice (metoda coardei, metoda
tangentei)

Exemplul 1. Să se găsească soluţii ale ecuaţiei x3 – 3·x +1=0 cu metoda coardei şi cu metoda
tangentei.

Exemplul 2. Să se găsească soluţii ale ecuaţiei e-x – x2 = 0 cu metoda coardei şi cu metoda

tangentei. Discuţii.

Exemplul 3. Să se rezolve ecuaţia lui Manning, care descrie debitul Q al unui fluid care are
adâncimea h într-un canal. Ecuaţia se poate pune sub forma :

f(h) = Q – (b·h)5/3·S1/2/(b+2·h)2/3/n = 0

Dându-se valorile parametrilor: b=30, Q=1000, S=0.002, n=0.022, să de determine adâncimea h a

lichidului în canal, utilizând metoda coardei şi apoi metoda tangentei. Discuţie.

Exemplul 4. Să se găsească soluţii alte ecuaţiei x4 + 3·x – 4 = 0 cu metoda coardei şi cu metoda

tangentei. Discuţie.

Exemplul 5. Discutaţi aplicabilitatea metodei tangentei pentru rezolvarea ecuaţiei :

f(x) = x5-11·x4+46·x3-90·x2+81·x – 27 = 0

35
36