Pagi
na
INTRODUCERE ..................................................................................................... 3
PARTEA TEORETICĂ
CAPITOLUL I. - TURISMUL RURAL ŞI AGROTURISMUL ........................ 4
I.1. Concepte despre turismul rural şi agroturism ............................... 4
I.2. Calitatea în agroturism ..................................................................... 5
I.3. Planificarea managementului unei destinaţii turistice.................... 7
CAPITOLUL II. - PLANIFICAREA AFACERII .............................................. 10
II.1. Procesul de planificare strategică .................................................. 10
II.2. Studiul de fezabilitate .................................................................... 11
II.3. Etapele studiului de fezabilitate ................................................... 14
PARTEA PRACTICĂ
CAPITOLUL III. - CONŢINUT CADRU AL STUDIULUI DE FEZABILITATE
PENTRU BENEFICIARII PRIVAŢI ...................................................................... 16
IV.1. Părţile scrise. Date generale ............................................................ 16
IV.2. Descrierea proiectului ..................................................................... 17
IV.3. Descrierea activităţii din cadrul fermei ......................................... 19
IV.4. Fundamentarea necesităţii şi oportunităţii investiţiei .................. 21
IV.5. Piaţa de aprovizionare/desfacere, concurenţa şi strategia de piaţă ce
va fi aplicată pentru valorificarea produselor/serviciilor obţinute prin
implementarea proiectului ....................................................................................... 25
IV.6. Date tehnice ale investiţiei ............................................................. 31
IV.7. Durata de realizare (luni) şi etape principale .............................. 35
IV.8. Costul estimativ al investiţiei ........................................................ 37
IV.9. Finanţarea investiţiei ..................................................................... 39
IV.10. Date privind forţa de muncă ....................................................... 41
CONCLUZII ŞI PROPUNERII.............................................................................. 42
BIBLIOGRAFIE ...................................................................................................... 44
ANEXA 1 ................................................................................................................... 46
ANEXA 2 ................................................................................................................... 47
ANEXA 3 ................................................................................................................... 48
ANEXA 4 ................................................................................................................... 49
ANEXA 5 ................................................................................................................... 50
ANEXA 6 ................................................................................................................... 51
INTRODUCERE
2
beneficiem de fonduri structurale, care pot aduce un plus afacerii noastre. Planul este în aşa
fel conceput încât să funcţioneze, acesta a fost scopul meu.
CAPITOLUL I
TURISMUL RURAL ŞI AGROTURISMUL
1
Bran Florina, 1996 – Economia turismului şi protecţia mediului. Ed. Economică, Bucureşti
2
Balaure V., Cătoiu I., Vegheş C., 2005 – Marketing turistic. Ed. Uranus, Bucureşti.
3
Motivaţia călătoriilor turistice în zonele rurale este reprezentată de cadrul natural
nealterat, de tradiţii şi obiceiuri, de activităţile practicate în aceste areale. Ca atare, procesul
de amenajare turistică a spaţiilor rurale vizează crearea condiţiilor pentru satisfacerea nevoilor
turişţilor şi pentru stimularea activităţilor economice specifice.3
Agroturismul este un concept care face referire la diferitele forme de turism aflate în
legătură directă cu activităţile agricole şi/sau cu construcţiile cu funcţiuni în domeniul
agriculturii. Această formă specifică de turism rural este bazată pe asigurarea, în cadrul
gospodăriei ţărăneşti, a serviciilor de cazare, masă, agrement şi alte servicii complementare
acestora. Această formă de turism rural este practicată de micii proprietari din zonele rurale,
de obicei, ca activitate secundară, activitatea desfăşurată în gospodăria sau ferma proprie
rămânând principala ocupaţie şi sursă de venit.
Numeroşi specialişti în turism rural au identificat România ca fiind ţara cu potenţialul
deosebit în ceea ce priveşte dezvoltarea turismului rural ca o sursă de venit importantă atât
pentru investitori cât şi pentru bugetul ţării. Cu toate acestea, turismul rural în România este
încă într-o fază incipientă, mai ales pentru că autorităţile româneşti nu recunosc importanţa şi
potenţialul acestui tip de turism, continuând să sprijine investiţii majore în turismul clasic, de
masă.
Turismul rural are drept scop ridicarea nivelului de trai în regiunile rurale, ajută la
păstrarea culturii moştenite şi în acelaşi timp să reducă fenomenul de migraţie. Practicarea
turismului rural se face într-un spatiu rural bine păstrat, cu specificul său rustic, dar nu
necesită neapărat activitaţi în sectorul primar. Un spaţiu fără oameni şi fără produse nu poate
răspunde atenţiei turismului rural şi la fel turismul rural nu-şi găseşte toate dimensiunile
decât în modul viu de primire al populaţiei autohtone.4
3
Alecu I., Constantin M., 2006 – Agroturism şi marketing agroturistic. Ed. Ceres, Bucureşti
4
Bran Florina, 1997 – Turismul Rural. Ed. Economică, Bucureşti.
4
Calitatea în agroturism poate fi măsurată prin calitatea experienţei turistice, adică prin
calitatea vieţii persoanelor care călătoresc pe o anumită perioadă de timp în alt loc decât
reşedinţa permanentă (de multe ori aşteptările turiştilor cu privire la calitatea vieţii pe
perioada călătoriei sunt mai ridicate decât calitatea vieţii experimentate în locul de reşedinţă).
În mod greşit de multe ori calitatea este asociată cu un preţ ridicat şi cu luxul, însă calitatea
poate fi atinsă şi de către prestatorii de servicii de categorie inferioară sau cu preţuri mici.
Dacă în cadrul firmelor din domeniul turistic demersurile de îmbunătăţire a calităţii
serviciilor sunt realizate prin măsuri organizatorice impuse de structura de conducere, la
nivelul destinaţiilor turistice managementul şi marketingul necesită o abordare integrată, din
perspectiva tuturor acţionarilor locali. Responsabilitatea aplicării sistemului de managementul
integrat al calităţii la nivelul unei destinaţii turistice rurale revine unei organizaţii responsabile
de managementul destinaţiei, formate printr-un parteneriat public-privat între acţionarii locali
interesaţi în dezvoltarea turismului.
Calitatea în agroturism este rezultatul unui proces care implică satisfacerea nevoilor,
cerinţelor şi aşteptărilor clienţilor cu privire la serviciile şi produsele turistice, la un preţ
acceptabil, în conformitate cu condiţiile contractuale acceptate şi cu determinanţii calităţii:
siguranţa, securitatea, igiena, accesibilitatea, transparenţa, autenticitatea şi armonia activităţii
turistice, atât în privinţa factorului uman, cât şi a mediului natural.5
Această definiţie are mai multe implicaţii:
• consumatorul nu trebuie să se confrunte cu suprize neplăcute în destinaţia turistică şi
trebuie să primească întocmai serviciile pe care le-a rezervat;
• calitatea poate fi realizată de fiecare prestator de servicii turistice, indiferent de
categorie, de exemplu o unitate de cazare modestă şi ieftină poate oferi clienţilor săi
servicii de calitate şi pe de altă parte, nu toate unităţile de cazare scumpe şi clasificate
superior implică şi o calitate superioară a serviciilor;
• calitatea în turism trebuie să fie realizată într-o manieră durabilă, pentru a putea atrage
aceeaşi clienţi în timp;
• calitatea în turism trebuie să fie îndeplinită şi dincolo de nivelul prestatorilor de
servicii turistice (cazare, masă, transport), ea depinzând şi de mediul înconjurător,
infrastructura generală, condiţiile climatice şi socio-politice.
5
Alecu I., Cazacu V., 2004 – Funcţiile turismului Rural. Orientări europene şi posibilităţi de dezvoltare în
România, volumul Turismul rural românesc. Ed. Tehnopress, Iaşi.
5
I.3. Planificarea managementului unei destinaţii turistice
Planificarea managementului unei destinaţii turistice este necesară în vederea unei
dezvoltări durabile a turismului, dar şi pentru a creşte competitivitatea destinaţiei pe piaţa
turistică. Un asemenea sistem de management al destinaţiilor turistice trebuie să cuprindă trei
componente ilustrate în figura 1.
6
• planificarea forţei de muncă astfel încât să genereze creşterea gradului de
ocupare la nivelul populaţiei locale;
• realizarea unor strategii în vederea dezvoltării industriei turistice.
2) Activitatea de marketing a unei destinaţii turistice presupune:
• realizarea unor cercetări de marketing;
• identificarea şi atragerea segmentelor de piaţă corespunzătoare, inclusiv pieţe noi;
• creşterea gradului de conştientizare a consumatorilor cu privire la calitatea
destinaţiilor turistice.
3) Managementul destinaţiei turistice include:
• protejarea patrimoniului natural şi cultural al destinaţiei turistice;
• asigurarea calităţii experienţelor turiştilor;
• dezvoltarea durabilă a industriei turistice.
Din punctul de vedere al turistului, serviciile turistice sunt percepute ca un pachet
format din mai multe servicii individuale, dar interdependente: informarea şi documentarea
prealabilă despre destinaţia turistică, transportul, cazarea, alimentaţia şi diverse servicii de
agrement, fiecare lăsând amprenta asupra gradului de satisfacţie a turistului.
Anumite teorii cu privire la calitate, cum ar fi cea a lui Kano 6, vorbesc despre norme
„minimale” şi norme „complementare”. Prin fixarea unor norme de calitate pentru serviciile şi
echipamentele unei destinaţii turistice, se pot lua în considerare trei niveluri ale nevoilor
turiştilor care trebuie satisfăcute:
Nivelul 1: exigenţe minimale - se referă la factori cum ar fi siguranţa şi igiena.
Nesatisfacerea lor poate duce la eşecul total al unei destinaţii turistice, dar satisfacerea lor nu
duce la o importantă creştere a competitivităţii.
Nivelul 2 : nevoi măsurabile - se referă la factori măsurabili, cum ar fi numărul
atracţiilor turistice, mărimea camerelor etc. acestea putând influenţa decizia turistului privind
alegerea destinaţiei. În acest caz sunt necesare informaţii exacte, turiştii trebuie să ştie ce vor
obţine pentru a fi mulţumiţi o dată ajunşi la faţa locului.
Nivelul 3: nevoi complementare - se referă la aspecte mai subiective cum ar fi stilul
echipamentelor sau modul în care este tratat turistul. Mai poate fi vorba spre exemplu despre
mici atenţii („extra”) care au ca efect depăşirea aşteptărilor clienţilor, putând avea o influenţă
determinantă asupra experienţei trăite în final de turist şi asupra posibilităţii ca acesta să mai
revină în respectiva destinaţie turistică.
6
Kano, N., Nobuhiku S., Fumio T., Shinichi T., Attractive Quality and Must-Be Quality, The Journal of the
Japanese Society for Quality Control, nr. 14 (2), 1984, pag. 39-48.
7
Prestarea serviciilor turistice depinde de fiecare client în parte, de aşteptările sale,
nevoile şi opiniile sale şi oricât de bine pregătit ar fi personalul, pot apărea şi situaţii
neplăcute sau neînţelegeri. Asemenea situaţii au fost denumite “incidente critice”, fiind
percepute ca defecte sau variaţii în lanţul serviciilor turistice, care duc la scăderea gradului de
satisfacţie al turiştilor. 7
Clienţii îşi amintesc de obicei tocmai aceste incidente, şi există o teorie ca o singură
greşeală în lanţul de prestaţii turistice poate fi compensată prin şapte puncte pozitive pe
parcursul lanţului turistic pentru ca percepţia finală a clientului să nu fie afectată negativ.
Aceste aspecte sunt ilustrate prin figura 2.
Activit
Informare/ Informaţii Agre-
Călătoria Masă Cazare Transport Activit Retur post-
Rezervare locale ment
consum
Sursa: Direction generale des entreprises Unite „Tourisme” – Commission Europeenne, Pour un Tourisme Rural
de Qualite. La Gestion Integree de la Qualite (GIQ) des Destinations Touristiques Rurales , Bruxelles 2000, pag.
11
CAPITOLUL II
7
Buciuman E., 1999 – Economia turismul rural şi a agroturismului. Alba-Iulia, SC Grup de AP-AI.
8
PLANIFICAREA AFACERII
9
Bangs, David, The Business Planning Guide, Upstart Publishing Company, New
9
finanţatorilor externi, ci şi proprietarilor firmei. Redactarea sa ar trebui să fie unul din primii
paşi în iniţierea oricărei afaceri.
Un rol important în revizia marketingului îl ocupă desfăşurarea auditului intern şi
extern, precum şi analiza de tip SWOT. Analiza situaţiei întreprinderii şi revizia mediului sunt
necesare pentru argumentarea corespunzătoare a strategiilor şi planului de marketing.
Desfăşurarea prealabilă a unei revizii a mediului şi audit de marketing serveşte ca o
etapă importantă a planificării de marketing.
10
Modernizarea structurilor economice, ale producţiei şi serviciilor şi ale factorilor de
producţie aferenţi, constituie una din problemele esenţiale ale trecerii la economia de piaţă.
Aceasta trebuie privită ca o activitate de lungă durată, ce necesită importante eforturi
materiale, dar şi un puternic impuls intelectual, concentrarea acţiunilor într-o concepţie
generală, strategică de ajustare structurală pe lungă perspectivă.
Studiile de fezabilitate pe care agenţii economici au obligaţia de a le întocmi în cel
mai scurt timp conform H.G.64/1991 au scopul principal de a fundamenta deciziile tehnico-
economice la nivelul acestora luând în considerare implicaţiile asupra activităţii proprii ca şi
cele asupra ansamblului general în care se vor desfăşura.
Desigur că studiile de fezabilitate nu sunt un scop în sine ele trebuie privite ca sinteză
a gândirii tehnice şi economice (încheiată cu analiza economică şi financiară ce face obiectul
acestei lucrări), ele trebuie integrate într-un proces interactiv, deoarece vor fi reluate la câţiva
ani, destinat să propună program de producţie, de investiţii, perfecţionări
tehnologice şi înnoiri de echipamente cu scopul de a minimiza cheltuielile totale şi în
acest mod de a spori venitul net (profitul) întreprinderii, asigurându-i totodată autofinanţarea
dezvoltării viitoare.10
Aşadar, studiile de fezabilitate sunt strâns legate de evaluarea patrimoniului şi de
restructurarea activităţii agenţilor economici deoarece în cele mai dese cazuri ele se vor ocupa
de modernizarea, retehnologizarea şi dezvoltarea întreprinderilor existente cu scopul final de a
se trece la privatizarea acestora în forma care se va dovedi indicată.
Studiile de fezabilitate întocmite de agenţii economici vor trebui sintetizate pe ramuri
cu scopul stabilirii priorităţilor soluţiilor de dezvoltare "pas cu pas" domeniilor în care apare
necesară colaborarea externă, achiziţionarea de licenţe pentru produse şi tehnologii, obţinerea
de echipamente ori pătrunderea pe piaţa internaţională.
Evaluarea patrimoniului agenţilor economici împreună cu studiile de fezabilitate
constituie activităţile tehnico-economice care preced privatizarea, aceasta fiind susţinută şi de
pregătirea juridică respectiv de legile şi decretele aprobate în 1990 şi 1991. Toate acestea au
avut la bază concepţia ca în perioada de trecere la economia de piaţă rolul statului trebuie să
fie puternic cu deosebire pentru a asigura demarajul dezvoltării economice, protecţia socială şi
menţinerea nivelului de trai ca şi creşterea nivelului de cultură a populaţiei.
Intervenţia statului este justificată şi de faptul că în această perioadă el rămâne cel mai
important proprietar al mijloacelor de producţie până la definitivarea acţiunilor de privatizare,
dar şi faptul că are cea mai ridicată pondere a cheltuielilor în produsul intern brut.
10
Chiran A. şi colab., 2006 – Management, marketing şi gestiune economică. Editura Performantica, Iaşi
11
Dacă la nivel macroeconomic rolul său este esenţial în aplicarea unei politici de
stabilizare şi dezvoltare economică de creare a cadrului legislativ care să contribuie la
stimularea agenţilor economici, în schimb la nivel microeconomic el va trebui să cedeze
treptat iniţiativa către agenţii economici, în primul rând în agricultură, dar şi în producţia
industrială, comerţul intern şi extern, rolul său urmând să se limiteze la asigurarea echilibrului
general, la lupta contra monopolurilor care încearcă să elimine libera concurenţă la creşterea
nivelului de cultură.
Pe plan mondial există opinia că statul nu ar trebui să decidă rata acumulării,
volumul de investiţii, căci astfel el se amestecă în activităţile agenţilor economici, că acesteia
trebuie să-şi decidă singuri obiectivele de restructurare şi dezvoltare, să-şi asigure sursele de
finanţare, să participe cu toate forţele la activităţile de producţie şi de comerţ în condiţii de
liberă concurenţă.
Această concepţie presupune însă ca agenţii economici să formuleze opţiuni cu
privire la dezvoltarea viitoare, de unde necesitatea elaborării studiilor de fezabilitate care,
pornind de la diagnoza situaţiei actuale, sunt în măsura să orienteze asupra celor mai eficiente
căi de dezvoltare în perspectivă.
Totuşi, chiar în aceste condiţii rolul statului rămâne preponderent în anumite domenii
de interes general cum ar fi învăţământul de toate categoriile, organizarea şi subvenţionarea
cercetării ştiinţifice, rezolvarea problemelor ecologice de ansamblu, stimularea introducerii de
noi tehnologii eficiente prin acordurile încheiate cu alte guverne şi de ce să nu spunem,
aplicarea unor măsuri protecţioniste în domeniul producţiei (subvenţii) şi schimburilor
externe, aşa cum se practică în toate ţările.
Deseori, în practica economică, apare necesitatea fundamentării unor decizii majore
privind selectarea variantelor de realizarea a unor proiecte complexe care antrenează
importante resurse materiale, umane, financiare şi de timp. Aceste decizii se pot lua pe baza
unor studii de fezabilitate care oferă informaţiile sintetice necesare factorilor decizionali.
Studiul de fezabilitate are menirea de a maximiza nivelul cunoaşterii „know how“ , de a
estima anticipat dacă proiectul propus va angaja mai multe resurse băneşti decât cel în
funcţiune sau decât celelalte proiecte definite ca alternative, precum şi de a minimiza riscul pe
care organizaţia şi-l asumă prin adoptarea unui proiect.
Între studiul de fezabilitate şi investigaţia preliminară există câteva deosebiri importante
pentru analişti şi beneficiari. Astfel, în timp ce investigaţia preliminară este o abordare „top-
down“, orientată pe obiective şi bazată pe analiză, studiul de fezabilitate este o abordare
„bottom-up“, orientată pe soluţii existente şi bazată pe construcţii.
12
O altă deosebire constă în faptul că un studiu de fezabilitate presupune cunoscută
structura funcţiilor necesare pentru a satisface un obiectiv, efortul major constituindu-l
identificarea, amplasarea şi asamblarea funcţiilor printre modulele aflate în jurul unui nucleu.
Deoarece fiecare modul este bine cunoscut, adăugarea lui la sistem arată aportul său la
îmbunătăţirea funcţionării sistemului lărgit.
Estimarea costurilor de obţinere a unei soluţii depinde de cât de bine, rapid şi eficient
pot fi modulele asamblate şi testate. Pe de altă parte, investigaţia preliminară urmăreşte să
definească problema, studiul de fezabilitate este orientat spre indicarea gradului de fezabilitate
al unui număr de variante de proiect care sunt comparate în funcţie de anumiţi factori de
fezabilitate.
De exemplu, variantele se pot compara având în vedere durata de realizare, tehnologia şi
calificările necesare, beneficiile estimate, precum şi costurile implicate în realizarea lor.
Studiile de fezabilitate sunt mai valoroase atunci când problemele şi oportunităţile sunt
clare, bine definite şi cunoscute, astfel prognosticarea fezabilitţii după aceşti factori devine
incertă şi riscantă.
Un rol important al acestor studii este şi faptul că ele oferă o imagine clară a situaţiilor
reale, a potenţialului economic şi o poziţie pe care o obţine pe piaţă agentul economic, în
contextul în care îşi desfăşoară activitatea în funcţie de principalele oportunităţi ce-i sunt
disponibile.
În acest sens, studiul de fezabilitate poate să înlesnească deciziile de plasare a
capitalului de la investitori străini şi autohtoni, şi în acelaşi timp, să reducă riscul şi să
garanteze obţinerea unor profituri sigure şi atractive.
La nivelul macroeconomic, studiul de fezabilitate reprezintă un instrument util în
fundamentarea politicii de restructurare şi privatizare a economiei naţionale.
13
probabilităţii de eşec se vor coopta în echipă, pe lângă analişti, specialişti cu experienţă în
domeniu, precum şi experţi sau consultanţi externi.
Pentru estimarea corectă a eficienţei proiectului şi luarea unor decizii fiabile este
necesar ca analistul (echipa) să ia în calcul şi să analizeze eventualele schimbări ce pot să
apară în evoluţia activităţii sistemului şi a mediului acestuia. În acest sens, se pot construi
două variante ale proiectului, una pesimistă şi alta optimistă, în care toate estimările sunt luate
în sens nefavorabil şi respectiv favorabil.
Pe baza acestor date se reface analiza şi se obţine marja de influenţă posibilă a
elementelor de risc şi incertitudinii asupra rentabilităţii proiectului.
În acest scop, se poate folosi şi analiza senzitivităţii soluţiei (variante de proiect) alese,
în care calculele se fac succesiv, modificând pe rând câte un element, iar apoi o combinaţie
relativă de elemente.
Se poate stabili astfel ce influenţă are asupra rentabilităţii proiectului, modificarea
unui element (creşterea preţurilor anumitor resurse, modificarea cursului valutar, creşterea
salariilor, etc.) sau a unui grup de elemente.
Echipa care realizează studiul de fezabilitate trebuie să aibă în vedere obiectivele
sistemului, cerinţele utilizatorilor şi limitele sistemului, pentru evitarea riscului alocării
incorecte a unor resurse importante. În acest scop, echipa poate să consulte documentaţie
referitoare la investigarea unui sistem similar.
Realizarea sistemului de fezabilitate implică un volum considerabil de muncă pentru
culegerea informaţiilor prin intervievarea managerilor de la diferite nivele ierarhice, pentru
studiul „simptomelor“ sistemului prin analiza-diagnostic, precum şi pentru studierea
activităţilor conexe care pot afecta rezolvarea problemei.
CAPITOLUL III
CONŢINUT CADRU AL STUDIULUI DE FEZABILITATE PENTRU
BENEFICIARII PRIVAŢI
14
VENUS ÎNTREPRINDERE FAMILIALĂ
- reprezentată prin asociat fondator IANCU MONICA OTILIA, domiciliată în Mun.
Oradea, Jud. Bihor.
1.2. Scurt istoric al solicitantului.
Întreprinderea familială şi-a început activitatea în anul 2000, având ca obiect principal de
activitate creşterea animalelor. De la înfiinţare întreprinderea s-a dezvoltat continuu, în
prezent deţinând un efectiv de 12 vaci de lapte, 3 cai, un spaţiu amenajat pentru producerea
produselor lactate.
I.3. Obiecte de activitate ale solicitantului (pentru care solicitantul are Certificate
Constatatoare de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului în sensul că desfăşoară
respectivele activităţi).
Creşterea animalelor şi servicii de prestaţii agroturistice.
I.4. Principalele mijloace fixe aflate în patrimoniul solicitantului: resurse funciare (cu
precizarea regimului proprietatii), constructii, utilaje si echipamente, animale,etc.
Tabelul nr. III.1
Mijloacele fixe din patrimoniul solicitantului
Denumire mijloc fix Data achiziţiei Valoare netă la data Bucăţi
întocmirii ultimului bilanţ
-RON-
1.CLĂDIRI TOTAL 236.000
1.1. Casă locuit ’ 1987 126.000 1
1.2. Grajd ’ 1999 110.000 1
2.UTILAJE TOTAL
2.1.
detaliati……………..
2.2
detaliati………………
3.ANIMALE
3.1 Vaci 12
3.2 Cai 3
4.ALTELE - detaliati
TOTAL
TERENURI
Nr.crt Amplasare Suprafata totala Valoarea contabila Regim juridic
Judet/Localitate (mp) / Categoria de - RON-
folosinta
1 Jud. Alba, comuna 1.300/intravilan
Arieseni
Jud. Alba, comuna 10.000/ arabil
Arieseni
15
III.2. Descrierea proiectului
2.1. Denumirea investiţiei
AMENAJARE PENSIUNE AGROTURISTICĂ ARIEŞENI
2.2. Elaborator (coordonate de identificare, cod CAEN, etc).
2.3. Amplasamentul proiectului (regiunea, judeţul, localitatea)
Proiectul va fi amplasat în comuna Arieşeni, judeţul Alba, regiunea centru.
În mod special Zona Vârtop – Arieşeni este o zonă turistică în curs de dezvoltare, cu un
impresionant potenţial natural neexploatat până în prezent, a cărei dezvoltare viitoare în
conformitate cu planul urbanistic deja aprobat vizează realizarea unor facilităţi turistice de
interes atât pentru sezonul cald cât şi mai ales pentru sezonul rece.
2.3. Se va descrie ce se doreşte să se realizeze prin proiect, respectiv:
- investiţii în infrastructura de primire turistică;
- investiţii în activităţi recreaţionale;
- dezvoltarea şi/sau marketingul serviciilor turistice legate de turismul rural;
- investiţii în infrastructura la scară mică precum centrele de informare, amenajarea
de marcaje turistice, etc. (pentru modernizari se va descrie succint şi situaţia existentă).
În cazul proiectelor integrate care combină acţiuni din componentele a, b, c, sau d, se va
descrie ce se doreşte să se realizeze prin proiect pentru fiecare componentă.
În cazul investiţiilor în agro-turism se va descrie succint activitatea din cadrul fermei
pornind de la definiţia agroturismului 11.
Activitatea care urmează a fi desfăşurată constă în prestarea de servicii turistice şi de
agrement, respectiv amenajarea unei pensiuni agroturistice în vecinătatea gospodăriei
solicitantului, achiziţionarea dotărilor necesare pensiunii, achiziţionarea de dotări destinate
agrementului, înfiinţarea unui punct de informare turistică.
Solicitantul a luat decizia realizării proiectului din următoarele motive:
- Agroturismul în România reprezintă o şansă mai ales pentru localnicii care, tinând,
cont de criza din sectorul agricol, sunt dispuşi să încerce o nouă activitate utilizând, pentru
creşterea rentabilităţii, infrastructura de care deja dispun;
- Piaţa este în plină expansiune;
11
Agroturismul este o activitate practicată de membrii unei gospodării agricole ce presupune îmbinare a
activităţilor agricole cu serviciile turistice în interiorul acesteia şi este caracterizată prin oferirea cazării şi
asigurarea parţială a hranei din produse obţinute în propria gospodărie, precum şi implicarea turistului în
activităţile gospodăreşti, constituind o soluţie complementară de suplimentare a veniturilor din agricultură, cu
efecte pozitive atât de natură economică cât şi socială.
16
- Numărul turiştilor care vizitează fermele existente şi care, după o vacanţă chiar scurtă
petrecută într-o gospodărie agroturistică, doresc să revină sau să viziteze şi alte ferme este în
continuă creştere;
- Investiţiile sunt relativ reduse. Este vorba de investiţii pentru organizarea casei deja
existente, investiţii care sunt necesare pentru a putea amenaja spaţii şi dotări adecvate primirii
turiştilor şi care, în acelaşi timp, pun în valoare patrimoniul propriu.
- Nu sunt necesare cunoştinţe speciale pentru a avea succes în această afacere trebuie să
existe o bună amplasare a gospodăriei, şi un puternic simţ al ospitalităţii.
- Se pot valorifica produsele obţinute în gospodăria proprie. Legea prevede în mod
expres posibilitatea de a vinde produse din gospodărie, fapt care poate duce la câştiguri
însemnate;
- Este o afacere de familie. Activitatea se poate gestiona de către membri unei familii,
deci nu este necesar să se recruteze şi să se angajeze persoane străine;
Obiectivul principal al investiţiei este creşterea competitivităţii întreprinderii prin
crearea unei noi capacităţi de prestare servicii eficientă şi competitivă, creşterea eficienţei şi
calităţii serviciilor turistice. Pentru atingerea obiectivulul principal se vor avea în vedere
utilizarea eficientă a resurselor financiare şi umane, creşterea productivităţii muncii.
Obiectivele investiţiei constau în:
- creearea unei unităţi pentru prestare servicii pe plan local;
- oferirea de servicii de calitate superioară;
- creşterea eficienţei economice a întreprinderii;
- oferirea de noi posibilităţi de petrecere a timpului liber;
- popularizarea atracţiilor naturale din zonă, prin realizarea unui punct de informare
turistică.
Investiţiile pe care societatea urmează să le realizeze sunt:
Construcţie spaţii cazare:
• amenajare corp cazare turişti, compus din 6 camere cu baie proprie;
• amenajare corp servire masă, pentru 20 persoane;
• reţea alimentare apă;
• reţea canalizare;
• racord electric şi iluminat în incintă;
• centrală termică.
Achiziţionare dotări pentru spaţiul de cazare:
• 2 mese inox;
17
• 2 maşini de gătit cu 4 ochiuri şi cuptor;
• 2 fripteuze;
• 2 frigidere la bucătărie;
• 6 seturi mobilier cameră;
• 1 set mobilier restaurant şi recepţie;
• 1 set mobilier bucătărie;
• 7 televizoare;
• 20 seturi lenjerie cameră.
Achiziţionare dotări pentru activitatea de agrement:
- amenajare loc joacă pentru copii;
- 10 biciclete;
- 1 ATV.
Achiziţionare dotări pentru punctul de informare turistică:
- 1 pc, dotat cu imprimantă.
III.3. Descrierea activităţii din cadrul fermei
Activitatea fermei este concentrată în sectorul zootehnic, activitatea desfăşurată în
principal fiind creşterea bovinelor, respectiv a vacilor pentru lapte.
Importanţa creşterii lor este dată de varietatea produselor pe care le furnizează.
- produse principale: lapte şi carne;
- produse secundare: piei.
Dintre produsele obţinute la bovine, laptele este cel mai important, datorită
compoziţiei complexe, valorii biologice şi gradului înalt de digestibilitate. El conţine peste
100 substanţe necesare organismului uman, toţi cei 20 aminoacizi, 10 acizi graşi, 25 vitamine
şi 45 elemente minerale.
Exprimată în calorii, valoarea nutritivă a unui litru de lapte este echivalentă cu cca.
400 grame carne porc, 750 gr. carne viţel, 7-8 ouă, 500 gr. peşte şi 125 gr. pâine.
Producţia de lapte a unei vaci este direct legată de cantitatea şi calitatea hranei
consumate, astfel în hrana vacilor este indicată o categorie largă de furaje, mai ales cele care
stimulează secreţia laptelui.
Pe timpul verii cele mai bune furaje sunt: lucerna verde, porumbul (masă verde),
borceag, iarbă de pe păşune, iar pe timpul iernii sfeclă de nutreţ, gulii, fânul de lucernă, trifoi
de livadă şi cele provenite din fâneţele naturale.
În perioada de vară: nutreţul folosit cu ponderea cea mai mare în structura raţiei
zilnice este nutreţul verde. Acesta poate fi administrat direct în iesle, atunci când animalele
18
sunt ţinute numai în grajd, sau prin păşunat. Cantitatea de masă verde pe care o consumă
zilnic un animal în această perioadă este cuprinsă între 55-80 kg, ajungând până la 100 kg.
Pentru menţinerea sănătăţii vacilor este necesar să se acorde o atenţie deosebită trecerii de la
regimul de hrană din stabulaţia de iarnă, la tipul de alimentaţie cu nutreţul verde.
Foarte importantă este pregătirea vacilor în vederea scoateri lor la păşunat printr-o
serie de măsuri:
-examinarea din punct de vedere sanitar-zootehnic şi vaccinarea cu 2-3 săptămâni
înainte de a fi scoase la păşunat;
-izolarea şi tratarea animalelor bolnave;
-verificarea marcări animalelor;
-tăierea unghiilor.
În acelaşi timp se organizează:
-păşunea şi tabăra de vară;
-se verifică sursele de apă;
-se prevăd şi se amenajează căile de acces la apă;
-se repară adăposturile.
Păşunatul se face raţional, pe baza unui plan, astfel, în zilele călduroase, acesta se
prelungeşte seara. Durata unei zile de păşunat poate fi de 10 -12 ore în lunile mai-iunie, iulie
şi 8 -10 ore în septembrie şi octombrie.
În prima perioadă a vegetaţiei când substanţa uscată din iarbă are un conţinut ridicat
de proteine, suplimentele de concentrate pot fi alcătuite numai din uruieli de cereale şi tărâţe.
Administrarea nutreţului verde se face cu respectarea următoarelor reguli:
-primăvara în perioada de tranziţie de la regimul de iarnă, la regimul de vară, vacile se
scot pe păşune sau se furajează cu masă verde numai după ce au consumat un tain din nutreţul
fibros (fîn).
-păşunatul la lucerniere, trifoi se face numai pe timp uscat, în reprize scurte, după ce
au păscut câtva timp pe alte păşuni, iar adăpatul în acest caz se face cu 1-1 ½ oră înainte sau
după păşunat;
- trcerea de la un sortiment de nutreţuri la altul se face treptat în decurs de 2-3 zile;
- adăparea vacilor cu cantităţi suficiente de apă influenţează favorabil pofta de
mâncare prelucrarea digestivă a hranei şi producţia de lapte. Este necesar ca vacile să aibă apă
la dispoziţie permanent, ceea ce se poate realiza cu ajutorul adăpătorilor automate sau în lipsa
acestora, animalele se adapă de 2-3 ori pe zi. Pentru sezonul de iarnă: ordinea de administrare
a nutreţurilor este următoarea: concentrate suculente, fibroase grosiere.
19
În această perioadă cel mai indicat nutreţ este fânul de calitate bună pentru că
reprezintă o sursă importantă de proteine, săruri minerale şi vitamine.
Nutreţurile suculente sunt absolut necesare pentru animale în această perioadă şi sunt
reprezentate de: sfeclă , gulii, morcovi.
În cadrul fermei există şi activitatea de prelucrare a laptelui pentru obţinerea
produselor lactate, în special a brânzeturilor. Această activitate se realizează într-un spaţiu
destinat exclusiv acestor activităţi.
Prelucrarea laptelui se face în mai multe faze, respectiv:
• recepţia cantitativă şi calitativă;
• filtrarea;
• curaţirea mecanică;
• normalizarea;
• pasteurizarea;
• răcirea şi prelucrarea în diferite produse lactate;
• ambalarea şi depozitarea produsului finit;
20
hoteluri, pensiuni şi vile atrăgând un numar foarte mare de turişti şi marcând locaţiile acestora
ca importante zone turistice.
Sinonim cu o vacanţa petrecută cu bani puţini în mijlocul naturii, agroturismul place şi
devine din ce în ce mai popular în toată Europa. Întreprinzătorii-pionieri din acest sector au
demarat activitatea prin anii ‘60, în satele din zona Munţilor Alpi. Apoi, au fost imitaţi
pretutindeni de alţii şi astfel s-a dezvoltat şi perfecţionat această activitate, al cărei scop a
rămas neschimbat până în ziua de astăzi: să ofere turiştilor cazare şi specialităţi gastronomice
din zonele rurale respective, la nişte tarife accesibile – totul într-un cadru 100% natural,
nealterat în nici un fel de elementele recente ale progresului şi civilizaţiei.
Pe baza chestionării amatorilor acestui gen de turism, s-a relevat faptul că aceştia
doresc în primul rând să-şi satisfacă nevoia de linişte. Ei vor să se indepărteze de trafic, de
zgomote şi de stresul care caracterizează viaţa urbană. Este vorba de a petrece împreună cu
familia (cel mai adesea) o perioadă liniştită, în alt ritm decât cel obişnuit, şi toate acestea
insoţite de o alimentaţie sănătoasă, cu mâncăruri pregătite după reţete tradiţionale ale
gastronomiei locale.
Apoi, este dorinţa de a cunoaşte natura, de a veni în contact cu simplitatea absolută,
prin intermediul unor drumeţii sau practicând activităţi sportive cum ar fi echitaţia, canotajul,
cicloturismul, care oferă satisfacţiile vieţii în aer liber. De asemenea, prin agroturism se pot
aprofunda cunoştinţele despre propriul popor şi poate fi satisfacută şi curiozitatea de a afla, de
exemplu, cum se potcoveşte un cal, cum se ridica o căpiţă de fân, cum se face brânza sau cum
se obţine mustul. Acestea sunt activităţi vechi de când lumea, dar puţin cunoscute de cei care,
prinşi cu viaţa la bloc, nu dispun nici măcar de o mică grădină în care să poată planta flori sau
diverse zarzavaturi. În sfârşit, tot din punctul de vedere al turiştilor, este vorba de a cheltui cât
mai puţin sau, în orice caz, o sumă mult mai mica decât cea necesară petrecerii unei vacanţe
într-un hotel dintr-o staţiune montană.
Peste 5.000 de pensiuni există în momentul de faţă pe piaţa românească, cele mai
multe dintre ele, respectiv 45%, operând cu trei, cinci camere, în timp ce 35% au mai puţin de
trei camere. Circa 17% lucrează cu şase şi zece camere şi doar 3% deţin 10-20 de camere,
potrivit Mariei Stoian, preşedinte al Asociaţiei Naţionale de Turism Rural, Ecologic şi
Cultural din România (ANTREC). Cele mai multe pensiuni agroturistice sunt localizate în
sate, respectiv 85%, în timp ce doar 10% se afla în oraşe mici precum Raşnov, Horezu sau
Novaci, iar 5% sunt situate în sate în apropiere de oraşe, potrivit datelor ANTREC. Cele mai
dezvoltate zone agroturistice sunt în judeţul Braşov, zona Bran-Moeciu fiind considerată
"leagănul turismului rural românesc", după cum apreciază preşedintele ANTREC, apoi
21
Maramureşul, Bucovina şi Mărginimea Sibiului. Motivul principal ar fi faptul că aceste zone
au fost necooperativizate până în 1989, adică în anii 1990 localnicii aveau case mari, cu un
nivel de confort mai ridicat decât în alte zone. Alt motiv ar fi atracţiile din zonele respective
(mănăstiri, biserici de lemn).
În viitorul apropiat se va dezvolta agroturismul şi în regiuni care acum sunt într-un
stadiu mediu de dezvoltare, precum Nordul Olteniei sau zona Carpaţilor de Curbură. În
localităţile în care există 1-2 pensiuni agroturistice vor aparea mai multe pensiuni, se vor
dezvolta şi diversifica activităţile la nivel de pensiune şi la nivel de localitate, de genul
plimbări cu biciclete, participări la învăţarea de meşteşuguri, festivaluri gastronomice sau
folclorice. Ca o tendinţă în preferinţele turiştilor români sunt vacanţele în zone nu foarte
departe de locul de reşedinţă, la maxim 300 de kilometri dacă optează pentru un weekend într-
o pensiune din zona rurală.
Perioadele cu cele mai mari cereri pentru pensiunile agroturistice sunt vacanţele
şcolare, în special cea de vară (iulie, august), vacanţele de sărbători (Crăciun, Paşte) dar şi
zilele de weekend, potrivit proprietarilor de pensiuni.
Un alt punct forte faţă de ţările din apropiere este faptul că pensiunile din ţara noastră
sunt foarte diversificate, de la rustice la moderne, de dimensiuni mici sau mari, modeste sau
de lux. De asemenea, traseele tematice conferă un atu în plus, prin atracţiile turistice şi
elementele de noutate pentru străini şi nu numai.
Din punct de vedere al structurilor turistice de cazare există un număr de aproximativ
24 structuri cazare cu o capacitate de aproximativ 280 locuri de cazare la care se adaugă
pensiunile rurale care însumează aproximativ 200 locuri de cazare. În zonă există numeroase
case de vacanţă situate în perimetrul localităţii dar la distanţă de pârtia de schi.
Din punct de vedere al dotărilor tehnico edilitare localităţile componente ale comunei
nu beneficiază de reţele în sistem centralizat pentru alimentare cu apă, toate gospodăriile
având surse şi reţele proprii de alimentare cu apă, canalizarea apelor menajere se face în fose
vidanjabile, colectarea şi depozitarea deşeurilor menajere se face de către o societate de
salubrizare din Câmpeni. Comuna deţine un dispensar medical, poştă, post de poliţie şi centru
Salvamont. În zona Vârtop-Arieşeni există o singură pârtie de schi cu lungimea de 740 m
dotată cu teleschi şi utilaje de bătut zăpada cu capacitatea de 360 schiori pe zi. În prezent
această capacitate este complet depăşită de numărul de schiori efectivi.
Coform INCDT, prin amenajarea pârtiilor propuse prin programul Superschi în Carpaţi
capacitatea optimă zilnică de schiori ar fi de aproximativ 8.000 persoane, la care dacă se
aplică indicele de corelare a domeniului schiabil cu spaţiile de cazare rezultă o capacitate
22
maximă recomandabilă de 5.542 paturi. Această cifră indică posibilitatea creşterii de 22 ori a
numărului a numărului de paturi necesare. Aceste creşteri vor duce în mod implicit la
dezvoltarea zonei, prin creşterea numărului de persoane ocupate în domeniul turistic precum
şi prin dezvoltarea altor afaceri conexe în zonă, ţinând cont de faptul că capacitatea unităţilor
de alimentaţie trebuie să depăşească cu aproximativ 30-40% capacitatea totală de cazare.
Dezvoltarea structurilor de agrement va conduce şi la creşterea numărului de turişti pe
perioada verii şi la dezvoltarea obiectivelor turistice naturale, prin dezvoltarea speoturismului.
Zona beneficiază de numeroase forme de relief carstic, cele mai multe dintre acestea fiind
declarate monumente ale naturii. Cele mai importante obiective turistice sunt:
- Peştera Gheţarul de la Vârtop, care deţine al doilea bloc de gheaşă fosilă ca mărime
după cel de la Scărişoara, precum şi urmele din crusta de calcit ale Homo Sapiens;
- Cheile Gârdişoarei;
- Cascada Vârciorog, cu o înălţime de 15m;
- Coiba Mică şi Coiba Mare;
- Peştera Vârtopaşu;
- Izbucul Tăuzului;
Nici unul din aceste obiective turistice nu este exploatat turistic în acest moment.
Peştera Vârtop este singurul obiectiv care beneficiază de instalaţie de iluminat şi alei pentru
vizitare.
Piaţa turistică locală este în acest moment într-o fază de predezvoltare, respectiv
numărul turiştilor din judeţele limitrofe a înregistrat o creştere până în anul 2007, totodată
observându-se implicarea localnicilor în scopul asigurării unor servicii pentru turişti, prin
realizarea de pensiuni turistice, contactul cu turiştii s-a intensificat făcându-şi apariţia puţine
şi simple acţiuni publicitare pentru atragerea turiştilor. Pentru a se putea face trecerea la faza
următoare din ciclul de viaţă turistic respectiv dezvoltare, caracterizată prin apariţia unei pieţe
de turism bine definite, este necesară realizarea de investiţii în infrastructura dedicată
sporturilor de iarnă, investiţii în structurile de cazare şi în alte servicii pentru turişti.
Analiza swot a activităţii propuse:
Puncte tari:
- activitatea desfăşurată în cadrul fermei susţine realizarea unei pensiuni agroturistice;
- zona turistică în dezvoltare, cu potenţial ridicat pe termen lung;
- realizarea de investiţii în partea de divertisment: biciclete, atv, organizare de drumeţii
pe diferite trasee, vizite la obiectivele turistice apropiate;
23
- existenţa unui punct de informare turistică, va atrage şi alţi turişti chiar dacă nu sunt
cazaţi la pensiunea solicitantului.
Puncte slabe:
- preţuri de cazare scăzute;
- număr redus de camere;
Oportunităţi:
- existenţa finanţărilor nerambursabile;
- număr redus de spaţii de cazare în zonă.
Ameninţări:
- construirea de noi unităţi de cazare de capacitate mare, şi cu grad ridicat de confort.
24
Sau excursii în alte staţiuni montane cu tradiţie aflate la distanţa care permite
efectuarea de excursii cu durată de maxim 1 zi. (zona Padiş, Boga, etc)
Închirierea de biciclete şi atv pentru parcurgerea de trasee montane. Este un
serviciu care satisface nevoile unor clienţi ce doresc să aibş o experienţă deosebită, să dea
vacanţei lor un plus de plăcere, divertisment, varietate şi un strop de aventură. Serviciul poate
deveni operativ cu o investiţie relativ scăzută şi fară nici o altă obligaţie suplimentară;
Organizarea de excursii călare. Va fi efectuată cu animalele din proprietatea
solicitantului, urmând a fi realizată pe nişte trasee prestabilite.
Organizarea de degustări etno-gastronomice. Aceste evenimente vor fi organizate
împreună cu alte pensiuni din zona, urmând a fi oferite turiştilor produse cu specific local.
Deplasarea se poate face pe jos ori cu bicicleta, îmbinând astfel latura sportivă cu cea
gastronomică;
Vânzarea de produse din propria gospodărie. Clienţii preferă autenticitatea
produselor naturale, mai ales după ce au văzut la faţa locului cum se obţin acestea. Adesea, la
sfârşitul vacanţei ei îşi manifestaă chiar şi dorinţa de a cumpăra unele produse pentru acasă.
Este vorba despre brânzeturi, cârnaţi, vin şi alte băuturi alcoolice obţinute artizanal. De
obicei, întreprinzătorul agroturistic vinde produsele la preţul pieţei, cu avantajul vânzării
imediate, cu un câştig net superior faţă de cel obţinut prin vânzarea produselor la angrosiştii
locali. În concluzie, activitatea este rentabilă şi de aceea mai multe ferme agroturistice, care
nu dispun de spaţiile necesare pentru a oferi servicii de cazare şi masă, se limitează numai la
vânzarea de produse din propria gospodărie.
Activităţi care evită pericolul plictiselii turiştilor. În fiecare gospodărie există o
serie de activităţi care asigură familiei veniturile sau alimentele necesare traiului. Unele
activităţi ţin de cultivarea pământului, altele de creşterea animalelor, altele înseamnă servicii
prestate către consăteni. Putem vorbi astfel de prelucrarea lemnului, a pieilor sau a lânei, de
obţinerea brânzeturilor, a tuicii sau a vinului, precum şi de cultivarea pomilor fructiferi, a viţei
de vie, legumelor, florilor, ciupercilor etc.
Politica de preţ.
În calitate de componentă a mixului de marketing, preţul este unul dintre elementele
asupra căruia solicitantul poate acţiona rapid şi în majoritatea cazurilor, conform intereselor
proprii. Un preţ stabilit în conformitate cu situaţia existentă pe o anumită piaţă poate constitui
diferenţa între succesul sau nerealizările respectivei companii. Conform teoriilor din domeniul
marketingului, preţul este singura componentă a mixului de marketing care produce venituri,
celelalte componente ( produs, promovare, distribuţie) necesitând numai cheltuieli. Stategiile
25
de preţ sunt dictate de obiectivele specifice ale companiilor care le adoptă. Astfel preţul
deţine un rol special, de maximă importanţă pentru atingerea obiectivului final pe care aceasta
şi-l propune.
Nivelul preţului este stabilit de societate prin luarea în calcul a următoarelor elemente:
- costuri;
- concurenţă;
- cerere: (cât ar fi dispusă cererea să platească pentru acel produs).
Strategia de preţ care va fi utilizată de societate este cea a preţurilor diferenţiate,
stabilite în funcţie de perioada de şedere a turistului. În principal societatea va utiliza preţuri
de nivel mediu.
Politica de promovare: prin marketing direct, canalele media precum şi prin
contractarea de spaţii publicitare în publicaţiile de profil.
Promovarea produsului/ serviciului, va fi realizată prin:
- realizarea de contracte cu agentiile de turism;
- realizarea unui site de prezentare al societăţii, care va fi în permanenţă actualizat;
- anunţuri publicitare în reviste, ziare, paginile de internet din domeniu;
Specific acestei activităţi este faptul că promovarea cea mai eficientă este cea a
recomandărilor de la clienţii existenţi.
Strategia de vânzări se va axa, pe atragerea de noi clienţi şi intrarea pe piaţa
comunelor învecinate, pe o arie de maxim 50 km, astfel încât să nu se piardă timp cu
transportul utilajelor până la şi de la locul de prestare al serviciului.
Succesul acestui tip de afacere este influenţat în egală măsură de caracteristicile şi
tipul utilajelor folosite şi de personalul societăţii. Problema utilajelor se poate rezolva relativ
uşor prin achiziţionarea de utilaje de la producători cu tradiţie şi vechime în domeniu, dar
societatea va trebui să acorde o atenţie deosebită personalului angajat, astfel încât acesta să
aibă experienţă în domeniul lucrărilor agricole.
Tabelul nr. III.2
Canale de distribuţie
Politica de marketing
26
Caracteristici ale consumatorului
Conform unui studiu realizat de Universitatea Cambridge pentru a identifica ce îi face
pe respondenţi să nu se întoarcă într-o unitate tuistică, motivul principal, invocat de 85% din
respondenţi a fost calitatea proastă a deservirii, adică nu contează nici calitatea meniului, nici
atmosfera şi nici preţul accesibil la serviciul prestat. Multe rapoarte elaborate de Universitatea
Cambridge au arătat, în urma sondajelor efectuate, că serviciul este perceput de marea
majoritate respondenţilor prin următoarele calităţi:
- atenţie personală;
- receptivitate;
- sensibilitate şi politeţe din partea personalului.
Impactul iniţial al serviciului de proastă calitate este nerevenirea clientului. Totuşi,
cercetările recente au demonstrat că 96% din clienţii nesatisfăcuţi nu se plîng niciodată. Iar
din cei care renunţă la a mai beneficia de produsele turistice, 68% o fac din motivul
serviciului de proastă calitate. În concluzie, menţionăm că clienţii sînt mult mai sensibili la un
serviciu de proastă calitate, decît la o mâncare fără gust sau la un preţ mai mare.
Şi asta nu este tot, deoarece în medie o persoană nemulţumită povesteşte la aproape 9
persoane despre experienţa sa nereuşită şi peste 13% spun la 20 sau mai multe persoane.
Pentru comparaţie, clienţii satisfăcuţi povestesc despre experienţa lor doar la 5 persoane. În
plus s-a demonstrat că costul pentru a obţine un nou client este de 5 ori mai mare decît costul
de a menţine un client deja obţinut.
27
- varietatea şi gradul de concentrare a obiectivelor turistice este important pentru 82%
din respondenţi.
- frumuseţea peisajului (71%), accesibilitatea la obiective turistice (59%), puritatea
aerului, temperatura şi precipitaţiile (52%).
Cu cât relieful zonei turistice este mai variat şi mai atractiv, cu atît el se adaptează mai
bine la drumeţii şi deiferite sporturi cu cît aerul este mai proaspăt, temperatura mai uşor de
suportat şi volumul precipitaţiilor este mai redus, cu atît turistul se va simţi mai bine, existînd
mari şanse să-şi repete cererea şi să transmită în mediul său social o influenţă favorabilă
asupra locaţiei frecventate.
Configuraţia traseului turistic şi programul vizitelor este apreciat de 56% din
respondenţi, care depinde de durata călătoriei, varietatea peisajului şi obiectivele posibil de
vizitat, astfel încât să aducă turistului satisfacţie în urma serviciilor turistice.
În cazul obiectivelor turistice antropice, o importanţă mare se acordă atractivităţii
culturale (59%) şi istorice (52%) a obiectivelor turistice, arhitecturii clădirilor (79%), precum
şi vechimii lor ( 84%, anul construcţiei), care, în ansamblu, reprezintă elemente deosebite de
atracţie pentru fluxuri turistice reprezentative. Nu poate fi ignorată bogăţia, varietatea şi
atractivitatea folclorului şi artizanatului (36%), deoarece valorile artei populare naţionale pot
deveni o importantă atracţie turistică, promovînd produsul turistic artizanal.
Principalele obiective ale sistemului de marketing care va fi implementat de solicitant
sunt următoarele:
• Maximixarea consumatorilor – se urmăreşte astfel stimularea consumatorilor, astfel va
creşte cererea care determină creşterea gradului de ocupare care va determina cesterea
venturilor.
• Maximizarea satisfacţiei consumatorului – prin bunurile şi serviciile pe care le oferă
consumatorilor firma va incerca să satisfacă cât mai bine nevoile acestora, pentru ca în
momentul consumului aceştia să obţină satisfacţia pe care o doresc.
• Maximizarea posibilităţilor de alegere – consumatorii au astfel o gamă largă de produse şi
servicii din care pot sa aleagă.
• Maximizarea calităţii - aceasta nu se referă numai la calitatea, cantitatea, disponibilitatea şi
costul bunurilor, ci şi la calitatea mediului natural şi cultural.
Principalul obiectiv al societăţii este creşterea profitului prin obtinerea unui grad
mediu de ocupare al pensiunii de 70-80%, şi diversificarea clientelei prin atragerea în
principal a clienţilor cu venituri medii din segmentul familial.
Concurenţa
28
În zona unde solicitantul îşi va desfăşura activitatea există si alte societăţi care
presteaza aceleaşi tipuri de servicii, dar in marea majoritate acestea opereaza pensiuni turistice
nu agroturistice, şi se adresează altei categorii de clienţi, decât solicitantul.
Tabelul nr.III.3
Pensiuni înregistrate ANTREC în zona Arieşeni
Nr. Denumire Număr camere
Crt.
1 Casa Noastră 11
2 Vraja Muntelui 10
3 Vila Vank 14
4 Vila Maria 5
5 Izvorul Arieşului 5
6 Vila Apuseni 13
7 Vila Ioana 5
8 Vila Ana 5
TOTAL 68
29
6.1. Date generale
6.1.1. Zona şi amplasamentul (regiunea, judeţul, localitatea) investitiei, suprafaţa şi
situaţia juridică ale terenului care urmează să fie ocupat (definitive şi/sau temporar) de
lucrare.
Investiţia va fi realizată în comuna Arieşeni, judeţul Alba. Investiţia constă în
realizarea unei clădiri cu destinaţia de pensiune agroturistică cu 6 camere de categoria 3
margarete, şi achiziţionarea de dotări. Terenul pe care se va construi pensiunea are suprafaţa
de 1.300 mp şi este în proprietatea societăţii, prin aportul asociatului unic la capitalul social.
Pensiunea va avea 4 nivele: demisol, parter, etaj, mansardă. Intrarea în imobil este
amplasată pe faţada sudică, fiind protejată de un atic. Orientarea încăperilor a fost făcută în
aşa fel încât să asigure o bună însorire a spaţiilor de cazare, iar deschiderile sunt prevăzute să
primească o perspectivă favorabilă asupra peisajului înconjurător.
Funcţiunea principală va fi de cazare, prin cele 6 camere cu câte două paturi fiecare,
iar ca funcţiune de servicii, aceasta este concepută cu o zonă de recreare şi de servire a mesei.
Pensiunea va dispune, de asemenea, de o parcare acoperită şi de un loc de joacă pentru copii.
Funcţiunile la demisol sunt:
- centrală termică 10,06 mp
- pivniţă 8,46 mp
- garaj 2 locuri 22,28 mp
- anexă 8,46 mp
- grup sanitar 2,78 mp
- coridor 5,89 mp
Funcţiunile la parter sunt:
- hol-recepţie 22,89 mp
- living 23,20 mp
- bucătărie 10,10 mp
- sufragerie 16,50 mp
- grup sanitar 1,74 mp
- cameră 2 locuri 16,40 mp
(plus: baie – 3,01 mp, sas – 2,4 mp şi terasă 8 mp)
- alte 2 terase comune
Funcţiunile la etaj sunt:
- hol 16,40 mp
- cameră 2 locuri 16,40 mp
30
(plus: baie – 3,01 mp, sas – 2,4 mp şi terasă 8 mp)
- cameră 2 locuri 16,30 mp
(plus: baie – 3,01 mp, sas – 2,4 mp şi terasă 8 mp)
- cameră 2 locuri 16,09 mp
(plus: baie – 3,01 mp, sas – 2,4 mp şi terasă 8 mp)
- cameră 2 locuri 16,61 mp
(plus: baie – 3,01 mp, sas – 2,4 mp şi terasă 8 mp)
- bucătărie 10,10 mp
Funcţiunile la mansardă sunt:
- hol 7,40 mp
- camera 2 locuri 16,09 mp
(plus: baie – 3,01 mp, sas – 2,4 mp şi terasă 8 mp)
- anexă (uscătorie) 5,61 mp
- anexă 5,61 mp
6.1.2 Caracteristicile geofizice ale terenului din amplasament (studiu geotehnic,
studii topografice, nivelul maxim al apelor freatice, date climatice) – nu este cazul.
6.2 Caracteristicile principale ale construcţiilor
Pensiunea va avea 4 niveluri (demisol, parter, etaj, mansardă) şi va fi de 3 margarete.
Construcţia se încadrează în categoria “C” de importanţă. Suprafaţa construită la sol
va fi de 141 mp, iar suprafaţa desfăşurată va fi de 441 mp.
Construcţia va fi făcută din cărămidă, va fi tencuită şi va fi vopsită cu vopsea lavabilă.
În partea de jos, respectiv demisolul va fi placat, în exterior, cu piatră de râu. Aceeaşi piatră
de râu va fi folosită şi pentru confecţionarea părţii de jos a gardului. Pereţii exteriori ai
mansardei, după ce vor fi tencuiţi, vor fi placaţi cu lambriuri din lemn, în aceeaşi culoare cu
lemnul teraselor.
Fiecare camera va avea o terasă proprie, construită din lemn.
Înălţimea construcţiei la coamă va fi de 10,08 m.
Reţele
În perimetrul unde se va construi această pensiune nu există reţele subterane (electrice,
gaze, apa, canalizare). Accesul la reţelele existente se va face prin prelungirea acestora. În
faza de proiect acestea se găsesc la următoarele distanţe:
curent electric, la 800 metri;
apa rece, din foraj propriu.
31
Întrucât în zonă nu există canalizare, se va construi o fosă septică, cu multiple filtre.
Structura constructiva
Sistemul constructiv este:
- fundaţie din beton continuă sub ziduri;
- structura de rezistenţă este din sâmburi şi centuri de beton armat;
- planşee de beton armat;
- grinzi de lemn peste mansardă;
- zidărie din cărămidă eficientă de 37,5 cm pentru exterior şi 15 si 2 cm la interior;
- şarpantă din lemn cu învelitoare din ţiglă din tablă ondulată;
- elementele din beton se vor termoizola;
- zidăria din cărămidă se va termoizola la exterior cu polistiren extrudat de minim 3
cm.
Construcţia se desfăşoară pe 3 travee de 4,30 m, 5,8 m şi 5,9 m, cu deschideri de 4,4 m
şi 2,0 m.
Principalele utilaje de dotare a construcţiilor
Principalele utilaje vor fi centrala termică şi cazanul.
Instalaţii aferente construcţiei
Conductele de apă rece şi caldă se vor executa cu ţevi din polipropilenă, montate
îngropat, în nişe tehnice şi vor fi izolate pentru prevenirea condensului şi a îngheţului.
Scurgerea apelor uzate se va face prin conducte de polipropilenă PP pentru canalizare,
într-o fosă ecologică, cu filtre de separare.
Alimentarea cu energie electrică se va realiza prin racordarea firidei de branşament
proiectată la reţeaua de joasă tensiune a furnizorului, existentă în zonă.
Utilităţi
Alimentarea cu apă rece şi calda a bucătăriei şi grupurilor sanitare se va face de la
forajul propriu, prin intermediul căminului de apometru proiectat şi de la boilerul pentru apă
caldă montat în centrala termică.
Încălzirea se va realiza de către o centrală termică care va funcţiona pe bază de lemne.
Pentru aceasta este necesară extinderea reţelei existente.
Alimentarea cu energie electrica se va realiza prin racordarea firidei de branşament
proiectată la reţeaua de joasă tensiune a furnizorului, existentă în zonă.
Avize şi acorduri
Se vor obţine toate avizele şi acordurile necesare realizării construcţiei.
32
Valoarea totală a investiţiei în construcţie, cu detalierea pe structura devizului general
este de 200.000 EUR, din care:
- proiect de arhitectură, rezistenţă, instalaţii, studiu geo, avize, 3.000 EUR;
- organizarea de şantier, 3.208 EUR;
- terasarea terenului, 4.909 EUR (terenul este în pantă şi este obligatorie terasarea);
- construcţia, 97.832 EUR;
- izolaţiile construcţiei, 25.571 EUR;
- instalaţii electrice (în interiorul proprietăţii), 6.769 EUR;
- instalaţii sanitare, 2.955 EUR;
- instalaţii de încălzire, ventilaţie, PSI, 4.900 EUR;
- instalaţii de gaze, 6.500 EUR.
- racordare la reţeaua de apa, 5.600 EUR;
- racordare la reţeaua de gaze, 7.000 EUR;
- racordare la reţeaua de electricitate, 3.500 EUR;
- construire fosă septică şi dotarea cu filtre, 6.500 EUR;
- boiler şi centrală termică, 2000 EUR;
- dotare cu mobilier, electrocasnice, lenjerie, veselă, dotari agrement 19.256 EUR;
- echipament IT, 500 EUR;
33
6.3.Caracteristici tehnice şi funcţionale ale utilajelor/echipamentelor
tehnologice/echipamentelor de transport ce urmează a fi achiziţionate prin proiect şi
prezentarea tehnică a construcţiilor în care urmează a fi amplasate, utilajele (inclusiv
utilităţi). Se vor preciza de asemenea denumirea, numărul şi valoarea utilajelor/
echipamentelor tehnologice/echipamentelor de transport care vor fi achiziţionate
(utilizaţi formatul tabelar prezentat mai jos).
34
9. Montare 0,5 luni
instalaţie x
electrică
10. Montare 0,5 luni
rigips şi vată x
minerală
11. Finisaj 1 lună
x x
exterior
12. Recepţia 0,5 luni
x
construcţiei
13. Montare 1 lună
instalaţii
sanitare,
x
încălzire,
ventilaţie,
gaze
14. Racordare la 2,5 luni
reţelele de
x x x
apă, gaze şi
electricitate
15. Construire 0,5 luni
x
fosă septică
16. Dotare cu 1 lună
boiler şi
x
centrală
termică
17. Dotare cu 1 lună
mobilier,
electrocasnice,
x
lenjerie,
veselă,
echipament IT
35
cheltuieli
CAPITOLUL 1:
Cheltuieli pentru
obtinerea si amenajarea
terenului
Obtinerea terenului
Amenajarea terenului
Amenajari pentru
protectia mediului si
aducerea la starea initiala
TOTAL CAPITOL 1 0,000 0,000 0,000 0,000 0,000
CAPITOLUL 2:
Cheltuieli pentru
asigurarea utilitatilor
necesate obiecivului 93,112 22,600 17,691 110,803 26,894
TOTAL CAPITOL 2 93,112 22,600 17,691 110,803 26,894
CAPITOLUL 3:
Cheltuieli pentru
proiectare si asistenta
tehnica
Studii de teren
Taxe pentru obtinere
avize, acordurii, si
autorizatii 0,824 0,200 0,157 0,981 0,238
Proiectre si inginerie 11,536 2,800 2,192 13,728 3,332
Organizarea procedurilor
de achizitie
Consultanta
Asistenta tehnica 6,180 1,500 1,174 7,354 1,785
TOTAL CAPITOL 3 18,540 4,500 3,523 22,063 5,355
CAPITOLUL 4:
Cheltuieli privind
investitia de baza
Constructii si instalatii 588,929 142,944 111,897 700,826 170,103
Montaj utilaje
tehnologice
Utilaje,echipamente
tehnologice si functionale
cu montaj 35,020 8,500 6,654 41,674 10,115
Utilaje fara montaj si
echipamente de transport
Dotari 81,395 19,756 15,465 96,860 23,510
Active necorporale
TOTAL CAPITOL 4 705,344 171,200 134,015 839,359 203,728
36
CAPITOLUL 5: Alte
cheltuieli
Organizare de santier
5.1.1. Lucrari de
constructii 13,184 3,200 0,608 13,792 3,808
5.1.2 Cheltuieli conexe
organizarii de santierului
Comisioane, cote, taxe,
costul creditului 7,827 1,900 7,827 1,900
Cheltuieli diverse si
neprevazute
TOTAL CAPITOL 5 21,011 5,100 0,608 21,619 5,708
CAPITOLUL 6: Cheltieli
pentru probe tehnologice
si teste si predare la
beneficiar
Pregatirea personalului de
exploatare
Probe tehnologice si teste
TOTAL CAPITOL 6 0,000 0,000 0,000 0,000 0,000
TOTAL GENERAL 838,007 203,400 155,837 993,845 241,685
Din care C+M 602,113 146,144 112,505 714,618 173,911
Tabelul nr III.7
Finanţarea investiţiei
Curs Euro / leu 4,1200 .din data de………...….
Procent finantare publica = ………….%
Cheltuieli eligibile Cheltuieli Total
37
neeligibile
- RON- Euro -RON- Euro - RON- Euro
Ajutor public 288.40
nerambursabil 288.400 70.000 0 70.000
Sursele de finantare pentru
completarea necesarului de
finantare din care:
133.40 155.83 705.44
- autofinantare
549.607 0 7 38.285 4 171.224
- imprumuturi
203.40 155.83 993.84
TOTAL PROIECT
838.007 0 7 38.285 5 241.685
38
1.4. Bilanţ sintetic previzionat (anexa 4)
1.5. Flux de numerar (anexa 5)
1.6. Indicatori financiari (anexa 6)
CONCLUZII ŞI PROPUNERII
Zona Vârtop – Arieşeni posedă un potenţial turistic deosebit, dar modest exploatat.
Atracţiile reliefului sunt completate benefic de celelalte atracţii de ordin natural: clima
favorabilă sporturilor de iarnă (cantitatea mare de zăpadă, timp îndelungat), izvoare, izbucuri,
lacuri şi cascade numeroase; păduri cu animale de importanţă cinegetică; râuri nepoluate, cu
fond piscicol bogat în specii etc.
39
Umanizarea intensă explică bogăţia resurselor turistice de natură antropică.
Obiectivele antropice sunt numeroase şi diverse: cetăţi, biserici de lemn, mănăstiri,
muzee, monumente istorice. Ţara Moţilor este renumită pentru „civilizaţia lemnului”.
De asemenea, se remarcă zonele etnografice ce se întâlnesc în acest spaţiu montan,
fiecare cu particularităţile ei folclorice, de tradiţii şi obiceiuri.
Zona studiată se pretează în special turismului recreativ (drumeţii montane, sporturi de
iarnă, speoturism, vânătoare, pescuit sportiv etc.), curativ şi cultural.
Tradiţia vie, originalitatea, forţa şi bogăţia formelor specifice modului de viaţă
ţărănesc, simplitatea şi profunzimea filozofiei de viaţă, naturaleţea şi căldura sufletească a
locuitorilor, gradul remarcabil de conservare al majorităţii componentelor, începând cu cele
de habitat şi până la cele culturale şi spirituale, extrema diversitate a formelor de convieţuire
dintre om şi natură sunt argumente solide, favorabile dezvoltării şi promovării turismului şi
agroturismului în zona Vârtop – Arieşeni.
Turismul şi agroturismul în zona studiată prezintă unele neajunsuri care pot constitui
piedici în evoluţia pozitivă a acestui sector, dintre care amintim:
- insuficienta promovare a obiectivelor turistice
- raportul calitate - preţ necorespunzător
- căi de transport deficitare (transport feroviar inexistent)
- servicii hoteliere de slabă calitate
- lipsa unor ghizi specializaţi în zonele montane
- calitatea scăzută a serviciilor turistice datorată şi neînţelegerii în totalitate a cerinţelor
şi aşteptărilor clienţilor
- degradarea mediului înconjurător
- defrişarea necorespunzătoare a pădurilor
- posibilitatea limitată a folosirii mijloacelor moderne de plată: cărţi de credit, cecuri de
călătorie ş.a.
- poluarea radioactivă datorită existenţei exploataţiei de uraniu din apropiere.
Evaluarea şi înregistrarea răspunsurilor obţinute de la turişti în urma completării
chestionarelor evidenţiază faptul că: turiştii sunt mulţumiţi de ospitalitatea şi condiţiile de
cazare pe care le oferă zona, dar stimularea revenirii lor este condiţionată de dezvoltarea
infrastructurii, implementarea tehnologiei de ultimă oră în vederea îmbunătăţirii căilor de
comunicare, amenajarea pârtiei şi diversificarea metodelor de divertisment. Trebuie
identificate modalităţi de promovare a zonei pentru a fi exploatat la maxim potenţialul
agroturistic.
40
De menţionat este faptul că transportul feroviar este inexistent în zona studiată, fapt care
limitează posibilităţile celor care nu dispun de autoturisme, de a ajunge în zonă.
Dezvoltarea zonei prin turism şi agroturism este direct proporţională cu veniturile
înregistrate de către localnici şi proprietarii de unităţi de cazare. De asemenea starea
economico-socială este îmbunătăţită prin creşterea ofertei de locuri de muncă diminuând rata
şomajului.
Nemulţumirea localnicilor este legată de atitudinea multor turişti care poluează (prin
neglijenţă şi indiferenţă) zona.
Evoluţia numărului de unităţi de cazare (hotel, pensiune, vilă, complex turistic) este
evidentă pe parcursul ultimilor trei ani.
Dacă în 2006, cele mai multe pensiuni turistice şi agroturistice aveau o capacitate de
cazare în medie de 7,8 locuri/pensiune, dovedind faptul că activitatea turistică nu se afla într-
un stadiu avansat de dezvoltare şi aducea venituri complementare locuitorilor (principala
sursă de venituri bazându-se pe activităţile agricole), în 2007 capacitatea de cazare a
pensiunilor se ridică la o medie de 12,2 locuri/pensiune, urmând ca la finele anului 2008,
capacitatea acestora să fie de 15 locuri/pensiune.
În zona studiată, Vârtop-Arieşeni, capacitatea de cazare în 2006 a fost în medie de 8,5
locuri/pensiune, extinzându-se în 2007 la 15,6 locuri/pensiune şi ajungând în 2008 la 20,5
locuri/pensiune.
Din punct de vedere juridic, cei care practică turismul şi agroturismul în zona Vârtop -
Arieşeni sunt autorizaţi ca: asociaţii familiale, persoane fizice autorizate, persoane juridice.
Analizând situaţia existentă pentru zona Arieşeni putem face următoarele recomandări:
- dezvoltarea şi promovarea serviciilor turistice şi agroturistice româneşti trebuie să se
facă unitar, sub coordonarea şi cu directa implicare a organelor centrale de conducere, luându-
se în calcul părerile asociaţiilor prestatorilor şi a altor organizaţii de profil de la nivel local,
regional, naţional şi internaţional.
- elaborarea legilor, normelor şi instrucţiunilor specifice activităţii turistice şi
agroturistice trebuie să se coreleze cu cele din Uniunea Europeană.
- pentru atragerea fondurilor europene se recomandă creşterea numărului de proiecte
în domeniul turistic şi agroturistic, pentru obţinerea finanţărilor nerambursabile oferite de
instituţiile europene.
- implicarea statului în încurajarea investitorilor în turism şi agroturism prin acordarea
de subvenţii sau facilităţi fiscale, pentru dezvoltarea acestui sector şi crearea de noi locuri de
muncă.
41
- orientarea sistemului educaţional naţional pentru pregătirea şi recalificarea
lucrătorilor din turism (lipsa acută de pe piaţă a ghizilor turistici).
- dezvoltarea infrastructurii, cu referire la reţeaua de căi rutiere şi feroviare de
transport, dezvoltarea sistemului de telecomunicaţii etc.
- pentru protecţia mediului înconjurător se recomandă iniţierea unor măsuri imediate
pentru combaterea poluării şi lansarea unor campanii de curăţenie generală la nivel urban şi
rural.
- creşterea calităţii serviciilor turistice oferite de pensiunile turistice şi agroturistice
pentru ameliorarea raportului calitate – preţ.
- promovarea imaginii zonei prin participarea la târguri naţionale şi internaţionale
BIBLIOGRAFIE
1. Alecu I., Cazacu V., 2004 – Funcţiile turismului Rural. Orientări europene şi
posibilităţi de dezvoltare în România, volumul Turismul rural românesc. Ed.
Tehnopress, Iaşi.
2. Alecu I., Constantin M., 2006 – Agroturism şi marketing agroturistic. Ed. Ceres,
Bucureşti.
42
3. Antonoaie, N., Foriş, T. - Management în turism, Editura Psihomedia, Sibiu, 2001
4. Balaure V., Cătoiu I., Vegheş C., 2005 – Marketing turistic. Ed. Uranus, Bucureşti.
5. Berindei I., Pop P., 1972 – Judeţul Bihor. Ed. Academiei Române, Bucureşti.
6. Bleahu M., Bordea S., 1981 – Munţii Bihor Vlădeasa. Editura Sport – Turism,
Bucureşti.
11. Bangs, David, The Business Planning Guide, Upstart Publishing Company, New
12. Hampshire, 1994
13. Buciuman E., 1999 – Economia turismul rural şi a agroturismului. Alba-Iulia, SC
Grup de AP-AI.
14. Chiran A., Gîndu Elena, Bacter Ramona-Vasilica, Ruge Maria, 2008 – Marketing
turistic. Ed. Universităţii din Oradea
16. Cocean P., 2002 – Geografia generală a turismului. Meteor Press, Bucureşti.
17. Cocean P., 1997 – Geografia turismului românesc. Ed. Focul Viu, Cluj Napoca.
18. Cocean P., 2000 – Munţii Apuseni. Procese şi forme carstice. Ed. Academiei Române,
Bucureşti
19. Coita D., 2002 – Marketing turistic. Ed. Universităţii din Oradea.
20. Foriş, T., Dima, D., Manual de Formare Managerială în turism, Editura
Psihomedia,Sibiu, 2001
43
21. 19.Hermiaux, G., Conducerea proiectelor de organizare, Editura Tehnică, Bucureşti,
1995
22. Kano, N., Nobuhiku S., Fumio T., Shinichi T., Attractive Quality and Must-Be
Quality, The Journal of the Japanese Society for Quality Control, nr. 14 (2), 1984,
23. Moşoiu Alina 2009- Conatbilitate si analiza economico-financiară Ed. Universităţii
din Oradea.
24. Nicolescu, O., Ghidul managerului eficient, vol. I, Editura Tehnică, Bucureşti, 1993
25. Popa, M., Foriş T., Foriş, A., Management, proiecte economice, Universitatea
"Transilvania" Braşov, 1996
26. *** A National Framework For Best Practice Destination Management Planning,
Australia, 2007,
27. http://www.ret.gov.au/tourism/Documents/Tourism%20Industry
%20Development/Best_Practice_Destination_Management_Planning_Framework.pdf
44