UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GHEORGHE ASACHI” IAȘI

FACULTATEA DE TEXTILE-PIELĂRIE ȘI MANAGEMENT

INDUSTRIAL
Domeniul: Inginerie chimică

Specializarea: Ecodesign în finisarea textilelor

Realizari recente în procese biotehnologice de curăţare

a materialelor din fibre liberiene

Masterand:

Dumitru Deleanu
 I. INTRODUCERE

Utilizarea enzimelor în prelucrarea chimică a textilelor câștigă rapid recunoașterea

globală datorită caracteristicilorlor netoxice și ecologice, având în vedere cerințele tot mai
importante pentru producătorii de textile de a reduce poluarea în producția de textile. Sunt
discutate și evaluate surse de enzime, activitatea, specificitatea, reacția, mecanismul și
termodinamica, funcția de prelucrare a textilelor cu enzime, aplicații enzimatice majore în
prelucrarea umedă a produselor textile și domenii promițătoare ale aplicării enzimatice în
prelucrarea textilelor.
Enzimele sunt proteine globulare și, ca alte proteine, constau în lanțuri liniare lungi de
aminoacizi care se pliază pentru a produce un produs tridimensional. Fiecare secvență unică de
aminoacid produce o structură specifică, care are proprietăți unice. Lanțurile de proteine
individuale se pot grupa uneori, formând un complex proteic.
Enzimele sunt biocatalizatori, și prin simpla lor prezență, și fără a fi consumate în acest
proces, pot accelera procese chimice care altfel ar funcționa foarte lent. După ce reacția este
completă, enzima este eliberată din nou, gata să înceapă o altă reacție. Majoritatea
biocatalizatorilor au stabilitate limitată și după o perioadă de timp își pierd activitatea și nu sunt
stabili din nou. De obicei, cele mai multe enzime sunt folosite o singură dată și aruncate după
acțiunea lor catalitică.
În prezent, au fost izolate și studiate mai mult de 2000 de enzime. Dintre acestea,
aproximativ 50 de enzime au aplicații industriale.

II. BIOTEHNOLOGIA

Biotehnologia reprezintă aplicarea organismelor vii și a componentelor lor în cadrul

produselor și proceselor industriale. În anul 1981 Federația europeană de biotehnologie a definit
Biotehnologia ca fiind “Utilizarea integrată a biochimiei, a microbiologiei și a ingineriei chimice
în vederea obțineii unei aplicații tehnologice a capacităților microbilor și a țesuturilor celulare
cultivate”.
Evoluțiile rapide din domeniul ingineriei genetice au dat un nou impuls biotehnologiei.
Aceasta introduce posibilitatea de adaptare a organismelor în vederea optimizării producției de
metaboliți stabili sau de metaboliți noi de importanță comercială. De asemenea, aceasta
presupune și transferul materialului genetic (genelor) de la un organism în altul.
Biotehnologia oferă și potențial pentru noi procese industriale care necesită mai puțină
energie și se bazează pe materii prime regenerabile. Este important de reținut că biotehnologia nu
este doar preocupată de biologie, ci este și un subiect cu adevărat interdisciplinar care implică
integrarea științelor naturale și inginerești. Definirea domeniul biotehnologiei nu este ușor de
realizat deoarece se suprapune cu multe industrii, cum ar fi industria chimică sau produsele
alimentare, dar biotehnologia a găsit multe aplicații în industria textilă, în special în ingineria
genetică, prelucrarea textilelor și gestionarea efluenților.
Din cele mai vechi timpuri organisme celulare simple, cum ar fi, drojdia, au fost folosite
pentru a se face pâine, bere și vin. Cele mai multe aplicații industriale ale biotehnologiei sunt
încă bazate pe procese de fermentare care utilizează bacterii și enzime care digeră, transformă și
sintetizează materiale naturale de la o formă la alta. Nu este deloc surprinzător că biotehnologia
este adesea descrisă ca fiind o agricultură cu gândaci/a gândacilor.
 De exemplu, agentul activ în multe procese de transformare este mai degrabă o enzimă
decât organismul viu celular în sine. Enzimele nu sunt vii în sine, ci sunt catalizatori chimici
complecsi, care pot fi, în principiu, produși prin diferite metode, inclusiv prin metode sintetice,
non-biologice.
Contribuția științei este reprezentată de înțelegerea într-o măsură mai mare a
componentelor active și a mecanismelor gândacilor și, prin urmare, pentru a începe a le controla,
a le manipula și a le reproduce capabilități într-un mod mai sistematic și mai inteligent.
Biotehnologia modernă a prezentat, de asemenea, o serie de tehnici care nu se bazează deloc pe
microbi și enzime, dar care modifică în mod direct puterea moleculei ADN.
Cu o înțelegere mai bună a modului în care diferite gene sunt responsabile de diferitele
caracteristici și proprietăți ale unui organism viu, s-au dezvoltat tehnici de izolare a acestor
componente active (în special ADN-ul care poartă codul genetic) și de manipulare a cestora în
afara celulei.
Următorul pas a fost introducerea fragmentelor de ADN obținut de la un organism, la
altul, prin urmare transferând unele din proprietățile și capabilitățile primului la al doilea. De
exemplu, oamenii de știință care lucrează pentru producătorul lider de enzime, Novo of
Denmark, au descoperit că o enzimă produsă în cantități minime de către o anumită ciupercă a
avut proprietăți foarte dorite pentru dizolvarea grăsimilor.
Metodele de inginerie genetică sunt investigate pentru potențialul lor de a produce noi
tipuri de fibre textile. Sistemele se împart în două grupuri principale. Există acele sisteme care
pot produce molecule de proteine monomere în soluție de la genele inginerizate corespunzător și
includ expresia în bacterii, culturi celulare sau în laptele de animale transgenice, cum ar fi capre
sau oi. Monomerii proteici sunt apoi izolați din sistemul ales și filați și trași în fibre. Cealaltă
abordare este reprezentată de modificarea fibrelor de keratină, cum ar fi lâna, exprimând alte
proteine în componentele interne prin trangeneză.
Biopesticidele bazate pe o tulpină de bacterii din sol cunoscute sub numele de Bt sunt
deja folosite pentru controlul dăunătorilor pentru o mare varietate de fructe, legume și culturi.
Mai stabile, mai durabile și mai active, BT-urile sunt acum dezvoltate pentru suprimarea loopers,
viermilor de bumbac. Următoarea etapă va consta în introducerea unei rezistențe mai mari la
insecte și erbicide prin directa inginerie genetică a plantei de bumbac în sine.
Rezultatele practice obținute până în prezent includ dezvoltarea unei fibre de bumbac cu o
rezistență cu 50% mai mare decât a părinților ei. Bumbacul colorat este, de asemenea, dezvoltat,
nu numai de selecția genetică convențională, dar și de ingineria AND-ului pentru a produce, de
exemplu, bumbac albastru pentru producția denimului.

III. FIBRE LIBERIENE

Fibrele liberiene sunt fibre ce se extrag din liberul (tulpina) unor plante ca: in,
canepă,iută. Separarea fibrelor liberiene de tulpinile lemnoase se realizează printr-un proces
chimico-biologic numit topire. În urma procesului de prelucrare a fibrelor liberiene ce constau
din zdrobirea tulpinilor și melitare rezultă fuiorul și câlții (fibre scurte, încâlcite și cu resturi de
tulpini necelulozice).
Inul este o fibră ce are culoarea de la argintiu, gălbui-cenușiu până la cafeniu. Culoarea
este cea mai importantă proprietate a inului, pentru că arată gradul de maturitate și defectele
datorate bolilor. Cu cât culoarea este mai deschisă, inul e calitativ superior. Culoarea inului
conferă un aspect deosebit țesăturilor, el se prelucrează în culoarea naturală, conferind un aspect
estetic deosebit de valoros. Luciul este moderat și caracteristic. Repriza este mai mare ca la
bumbac cu 12% din cauza conținutului mai mare a substanțelor pectice, necelulozice. Celuloza
ajunge la in până la 80-82% și restul sunt substanțe minerale, substanțe necelulozice. Repriza
mare conferă proprietăți deosebite de confort. Fibra de in este mai rezistentă decât bumbacul,
între 50-60 kg forță/mm2. Alungirea este între 1,5-4%, ceea ce arată că articolele din in se
șifonează foarte mult. Soluțiile alcaline degradează mai mult fibrele de in din cauza faptului că
sunt fibre pluricelulare. Lungimea celulelor este între 25-30 mm, iar a plantei tehnice (fuior) 40-
50 cm. Inul este mai bun conducător de căldură decât bumbacul. Se folosește pentru lenjerie,
articole tehnice, sfori, frânghii.
Cânepa este o fibră ce se aseamană foarte mult cu inul, uneori cu greu se poate deosebi
de acesta.
Proprietăți: Culoare de la argintiu până la cenușiu și verde închis. Cu cât culoarea este
mai închisă, calitatea este mai scăzută. Lungimea plantei tehnice este mai mare, de 60-70 cm, iar
a celulei elementare până la 55 mm. Repriza este 12% și sub influența presiunii și căldurii fibrele
plesnesc și de aceea nu se întrebuințează pentru îmbrăcăminte. Sunt mai rezistente (fibrele) decât
cele de in, rezistența specifică ajunge până la 70 kg forță/mm2. De aceea se utilizează pentru
frânghii, sfori, odgoane, covoare, articole tehnice, ambalaje, etc.
Iuta. Fibrele se extrag din țesuturile liberiene ale plantei cultivate în Asia. Culoarea
diferă de la alb-gălbui la galben-brun. Sub influența luminii și a aerului, culoarea se modifică
apropiindu-se de brun. Are un luciu mai pronunțat decât inul și cânepa, dar este mai puțin
rezistentă. Repriza 16% este mare din cauza conținutului foarte mare de fibre necelulozice.
Rezistența specifică 20 kg forță/mm2, alungirea la rupere 2%. Conține 60-68% celuloză. Sub
influența umidității, a luminii și oxigenului din aer, o parte din substanțele necelulozice de
încrustare se dizolvă și astfel rezistența fibrei scade, dar după usacarea materialului se
restabilește. Prin alternarea umezirilor și a uscărilor, totuși, rezistența este afectată. Fibra de iută
este utilizat pentru ambalaje, covoare, articole tehnice.

IV. APLICAȚII ALE BIOTEHNOLOGIEI ÎN SECTORUL TEXTILE

Utilizarea enzimelor în prelucrarea textilă și după îngrijire este deja exemplul cel mai
bine stabilit al aplicării biotehnologiei la textile și va continua să furnizeze unele dintre cele mai
imediate și, eventual, unele dintre cele mai dramatice ilustrații ale potențialului său pe termen
scurt și în viitorul apropiat.

Pregătirea fibrelor

Pânza este o fibră celulozică obținută din in. Aceste fibre se formează în cortexul dintre
miezul lignit și straturile exterioare ale tulpinii, sunt separate de tulpini prin răsucire, în care
componentele matricei, în principal pectină și lignina, sunt îndepărtate și fibrele sunt separate.
Recent, au fost depuse eforturi considerabile pentru utilizarea enzimelor în procesul de înmuiere
pentru a controla procesul pentru a produce fibre de in de o calitate consistentă. Pre-tratarea
inului cu dioxid de sulf produce o defalcare suficientă a materialului lemnos pentru a accelera
curgerea enzimei în timp ce se previne deteriorarea excesivă bacteriană sau fungică a fibrei.
 Procesul de carbonizare în care materia vegetală din lână este degradată prin tratarea cu
acid tare și apoi supusă la zdrobirea mecanică pot fi, în principiu, înlocuite cu acțiunea selectivă
a enzimelor de degradare a impurităților.

Pregătirea materialului

Procesul de descleiere utilizând enzima amilază a fost bine stabilit pentru mulți ani. Cu
toate acestea, există în continuare motive importante pentru a îmbunătăți viteza, economia și
coerența procesului, inclusiv dezvoltarea unor enzime mult mai stabile la temperatură, precum și
o mai bună înțelegere a modului în care să fie caracterizată activitatea lor și performanța lor cu
privire la diferite materiale, dimensiuni și condiții de procesare.
Aplicația actuală în industria textilă implică în principal hidrolaze și acum într-o anumită
măsură, și oxidoreductază. O altă dezvoltare dorită ar fi ca enzimele să fie capabile să distrugă
zaharurile de miere, secrețiile de insecte care provoacă un caracter lipicios si probleme grave de
prelucrare a bumbacului.
O altă aplicație deja stabilită este utilizarea catalazei pentru descompunerea peroxidului
de hidrogen rezidual după pre-albirea bumbacului care urmează să fie vopsit într-o nuanță pală.
Coloranții reactivi sunt deosebit de sensibili la peroxid și necesită în prezent clătire și / sau
utilizarea de agenți chimici. Enzima catalază este adăugată după albirea oxidativă și lăsată să
reacționeze timp de 15 minute la 30 ° C - 40 ° C. Descompune peroxidul rezidual în apă și
oxigen.
Rezultatele obținute au fost comparate cu procesele convenționale și s-a constatat că
rezultatul procesului enzimatic a fost excelent. Condițiile cele mai potrivite sunt: interval de
temperatură de 20 ° C - 60 ° C, pH 5-10 și timpul de aplicare este de 10 min până la 15 min.

FINISAREA

Procesele de biostonig și biopolish atrag cel mai mult atenția în ceea ce privește
prelucrarea enzimelor.
Spălarea tradițională cu piatră utilizează pietre abrazive ponce într-o mașină rotativă
pentru a șlefui și îndepărta particulele de colorant indigo de pe suprafețele de fire și țesături din
denim. Enzimele celulază pot de asemenea să taie prin fibrele de bumbac și să obțină
aproximativ același efect fără abraziunea dăunătoare a pietrelor care afectează atât
îmbrăcămintea, cât și mașina. Dezavantajele pot include degradarea țesăturii și pierderea
rezistenței, precum și pete. O ușoară înroșire a culorii indigo originale poate de asemenea,
apărea. Acum procesatoarele învață să obțină tonuri mai sofisticate, cum ar fi obținerea unui
finisaj precum piersica prin utilizarea a unei combinații de pietre și celulază naturală.
Procesul biopolish implică practic aceeași acțiune a celulozei pentru a îndepărta scamele
și fibrilele de pe suprafața țesăturilor din bumbac și vâscoză. Acțiunea de lustruire astfel realizată
ajută la eliminarea pilling-ului și oferă un mai bun strat de imprimare, o mai bună luminozitate a
culorii, textură de suprafață, și moliciune fără nici o pierdere de absorbanță.
Procesul de biopolish poate fi folosit pentru a curăța suprafața țesăturii după fibrilația
primară a unui tratament și înainte de un proces secundar de fibrilație care oferă o estetică
interesantă țesăturii. O pierdere în greutate în țesătura de bază de aproximativ 3% -5% este
tipică, dar reducerea rezistenței țesăturii poate fi controlată cu până la 2% -7% prin întreruperea
tratamentului după aproximativ 30 min-40 min utilizând o enzimă la o temperatură ridicată sau
un pH scăzut. Un domeniu care încă prezintă probleme este acela al finisajului bumbacului
tubular. Aici, reziduurile de fibre tind să fie prinse în interiorul țesăturii, mai degrabă decât
îndepărtate.

APLICAȚII ÎN PROCESAREA LÂNII

Secretariatul internațional al lânii (IWS) împreună cu Novo, au dezvoltat utilizarea de

enzime de protează pentru o gamă de tratamente de finisare a lânii care vizează un confort sporit
(reducerea ochiurilor, un grad mai mare de moliciune), precum și un aspect îmbunătățit al
suprafeței. Mecanismele de bază sunt aproximativ asemănătoare cu cele ale procesului de
biopolish. Tratamentele îmbunătățite cu enzime vor permite o îndepărtare mai selectivă a
cuticulelor din lână prin modificarea luciului, a manipulării și a împâslirii fără degradarea sau
slăbirea fibrelor de lână în ansamblu și fără a fi nevoie de tratamentul de preclorinare care
dăunează mediului.

ALTE APLICAȚII ALE PROTEAZELOR

Enzimele protează similare celor dezvoltate pentru prelucrarea lânii sunt deja utilizate
pentru degomarea mătăsii și pentru producerea de efecte spălăcite pe articolele de mătase.
Tratamentul bazat pe amestecul de mătase-celuloză este considerat a produce efecte unice.
Proteazele sunt, de asemenea, folosite pentru spălarea petelor de imprimare după utilizare pentru
a elimina rășinile, care sunt utilizate pentru îngroșarea pastelor de imprimare.

TEXTILE AFTER-CARE

Enzimele au fost utilizate pe scară largă în detergenții de casă încă din anii 1960. Unele
dintre clasele majore de enzime și eficacitatea lor împotriva petelor comune sunt rezumate în
tabelul 1. Probleme timpurii ale reacțiilor alergice la unele dintre aceste enzime au fost în mare
măsură depășite de utilizarea tehnologiei avansate de granulare. Sistemele moderne de enzime au
redus utilizarea perboratului de sodiu în detergenți cu 25% împreună cu eliberarea de săruri
dăunătoare în mediul înconjurător.

Enzime Utile pentru

Proteaze Iarbă, sânge, ou, pete de transpirație
Lipaze Ruj, unt, ulei de masă, sosuri
Amilaze Spaghete, cremă de ou, ciocolată
Celulaze Strălucirea culorii, moliciune, îndepărtarea
solului
Tabelul 1

Cu toate acestea, enzimele trebuie să aibă un impact corespunzător pe piața comercială a

spălării casnice. Una dintre probleme de aici a fost nivelul de investiții în ceea ce privește
mașinile de spălat. Acestea permit în mod obișnuit un timp de rezidență de 6 min-12 min, care nu
este suficient de lung pentru ca sistemele de enzime curente să funcționeze în mod adecvat.
Evoluții ulterioare în domeniul post-îngrijire a textilelor ar putea include tratamente pentru a
inversa contracția lânii, precum și alternative pentru curățarea uscată.
GRIJA PENTRU MEDIU

Au fost utilizate procese microbiene naturale și îmbunătățite pentru tratarea materialelor

reziduale și a fluxurilor de efluenți din industria textilă. Nămolul activat convențional și alte
sisteme sunt în general capabile să îndeplinească BOD și limitele aferente de descărcare în
majoritatea cazurilor. Industria se confruntă cu unele probleme specifice cum ar fi eliminarea
culorii din efluentul colorantului și manipularea deșeurilor toxice, inclusiv PCP și metale grele.
Coloranții sintetici sunt concepuți astfel încât să se poată deveni rezistenți la degradarea
microbiană în condiții aerobe. De asemenea, solubilitatea în apă și greutatea moleculară mare
inhibă pătrunderea prin membrana celulară biologică. Procesele anaerobe transformă
contaminanții organici în principal în metan și dioxid de carbon, de obicei ocupă mai puțin
spațiu, tratează deșeuri cu conținut de până la 30 000 mg / l de COD, au costuri de funcționare
mai mici și produc mai puțin nămol.
Se realizează o nouă abordare a promovării degradării aerobe în lagunele contaminate și
prevenirea dezvoltării de procese anaerobe urât mirositoare și neplăcute. Dezvoltarea bazată pe
un biomat 3-D dintr-un monofilament din poliester tricotat este folosită ca suport pentru
microorganisme.

NOI SURSE DE FIBRE

Există mai multe posibilități de a produce fibre complet noi, așa-numiții biopolimeri,
folosind procese biotehnologic. Poliesterul natural, PHB, este produs prin fermentarea bacteriană
a unor zaharuri și este disponibil comercial ca Biopol. Polimerul este stabil în condiții normale,
dar biodegradează complet în orice mediul activ microbian. Alți biopolimeri cu potențial textil
includ polilactați și policaprolactone, care sunt investigate pentru aplicații medicale.

Celuloza bacteriană

Hârtia și materialele nețesute sunt produse pe baza fibrelor de celuloză bacteriană.

Acestea sunt extrem de fine și elastice și sunt utilizate ca filtre specializate, absorbanți de miros
și consolidarea amestecurilor cu aramide.

Microorganisme modificate genetic

S-au făcut încercări de a transfera anumite avantaje ale proprietăților textile în

microorganisme care pot fi reproduse mai ușor prin procese de fermentare. AND-ul păianjenului
este transferat în bacterii în ideea de a fabrica proteine cu rezistența și elasticitatea pânzei de
păianjen pentru utilizarea pentru veste antiglonț.

COLORANȚI ȘI ADJUVANȚI

Au fost făcute încercări de a sintetiza forme bacteriene de indigo, precum și pigmenți

fungici pentru a fi utilizați în industria textilă. Anumite ciuperci sunt capabile să producă până la
30% din biomasa lor ca pigment. Sunt posibile aplicații non-textile care include coloranții din
industria alimentară.
 V. CONCLUZII

Această notă de prudență trebuie să fie reluată în ansamblul spectrului de evoluții ale
biotehnologiei. Cu toate că sistemele biologice oferă multe posibilități atractive și noi abordări la
tot felul de probleme și nevoi, se înregistrează încă progrese considerabile în tehnologiile
convenționale, cum ar fi, cataliza, sinteza chimică și modificările fizice ale fibrelor care trebuie
să fie păstrate în perspectivă. Există încă o preocupare majoră în societate cu privire la avansul
neînfrânat al biotehnologiei, în special în ceea ce privește modificarea speciilor naturale, cu
posibile consecințe necunoscute pe termen lung.
Bibliografie

https://agroromania.manager.ro/articole/stiri/fibre-liberiene-inul-canepa-iuta-2316.html

https://www.researchgate.net/publication/233414899_APPLICATION_OF_ENZYMES_IN_TH
E_TEXTILE_INDUSTRY_A_REVIEW

https://www.researchgate.net/publication/285641465_Enzymes_A_revaluation_in_textile_proces
sing