Conflictul intre generatii a existat, exista si va exista in continuare.

Societatea are un caracter dinamic, se schimba in

anumite masuri de la o generatie la alta, iar oamenii dintr-o anumita generatie care si-au inoculat prin educatie,
invatare sociala anumite valori, convingeri despre lume si viata , sunt mai putin permeabili la schimbarile care
contravin modelului lor cultural.
Adolescenta , ca si stadiu de dezvoltare , reprezinta o perioada “furtunoasa”atat din punct de vedere biologic, cat si
psihologic, este stadiul in care se produc modificari fizice in organismul individului uman, dar si o perioda confuza
pentru fiecare persoana, o perioada de cautare perpetua in care individul vrea sa stie cine este el.
Conflictul apare ca o discordanta , nepotrivire intre convingerile parintilor despre lume si viata si sistemul de valori in
formare al adolescentilor. Ti se pare anormal ca parintii tai, stimate adolescent, sa se impotriveasaca atunci cand le
spui ca vrei sa te duci sa-ti petreci noaptea in club, alaturi de prietenii tai si nu stii exact ora la care te intorci. Ti se
par pisalogi, prea indiscreti, insuportabili… Dar asta fara sa te gandesti ca au si ei motivele lor pentru acest
comportament usor anxios, adica nelinistit, la care stirile de la ora 17:00 contribuie considerabil:D. Si atunci..tu te
simti neinteles si incepi sa cauti empatie, intelegere in alta parte:la grupul de prieteni mai mult sau mai putin dezirabil,
recurgand la comportamente care nu sunt tot timpul pertinente.
Nimeni nu neaga existenta acestui conflict intre parinti si copii, intre nevoia de autoritate a parintilor si trebuinta de
independenta a adolescentului, dar exista solutii pentru ameliorarea acestuia, atata timp cat exista disponibilitate spre
negociere din partea amandurora.

Invata sa comunici cu parintii tai! Cum poti face asta?

Impataseste-le experientele de pe parcursul zilei !
Exteriorizeaza-ti dorintele , asculta argumentele parintilor cand isi exprima punctele de vedere, nu exista parinte
care sa nu vrea binele copilului sau si, totodata, adu argumente pentru comportamentele pe care le ai.
Printr-un sistem de comunicare deschis, in permanenta vorbind cu parintii, se creeaza puncte de legatura profunde,
care permit acestora sa patrunda in lumea ta, sa devina interesati de preocuparile si aspiratiile tale.
Castiga-le increderea prin actiunile pe care le intreprinzi. Ii vei uimi si le vei demonstra ca esti capabil sa-ti asumi
responsabilitati si ca nu esti doar un adult in miniatura. Data viitoare nu-ti vor mai sari in cap cu atatea intrebari :
“cine, ce cum, de ce cand?”, intrebari care oricum te exaspereaza.
Vorbeste cu parintii despre fenomenele sociale pe care le vezi in fiecare zi, imparetaseste-ti parerea despre viata,
politica , religie , moda etc…
Consulta-te cu parintii in problemele personale, incearca sa ii vezi si ca pe niste prieteni, intrucat au o experienta
ceva mai vasta decat a ta si nu au niciun interes in a te indruma intr-o directie gresita.
Implica-te in deciziile parintilor tai, adu-ti contributia la acestea, arata-le ca esti o parte importanta din sistem, ca esti
capabil sa contribui la luarea unei decizii, le vei demonstra maturitate si data viitoare te vor lua mai mult in seama.
Negociati, faceti impreuna regulile ,colaborati, invatarea prin cooperare aduce mai multe beneficii pentru ambele
parti si, in felul acesta, o sa cunoasteti mai multe despre nevoile voastre si despre maniera de a vi le indeplini, de a vi
le satisface , pentru a ajunge la o relatie armonioasa, mai putin tensionata, care sa sprijine evolutia personalitatii
voastre intr-un cadru sanatos.

ORICUM S-AR FI MANIFESTAT in trecut vesnicul conflict dintre generatii, cu siguranta nu a

avut vreodata valentele timpurilor noastre. Acest conflict, care se transforma in multe situatii in
ruptura intre generatii, e una din problemele acute si actuale ale societatii noastre, aflata intr-o
necontenita si haotica reforma. E de ajuns sa deschizi televizorul ca sa afli „starea natiunii”. Cei mai
derutati si lipsiti de repere sunt tinerii. Ei au la dispozitie toate conditiile ca sa-si dea viata peste cap.
„Nu stiu ce as fi facut eu la varsta lor, intr-un asemenea mediu”, imi spunea deunazi un prieten.
Delincventa juvenila, cresterea ratei prostitutiei, abandonul scolar, avorturile in randul tinerelor sau
nebunia drogurilor sunt rezultate „firesti” ale acestui haos generalizat, sunt o cruda realitate. Parintii
tinerilor adolescenti de astazi, cunoscand toate aceste pericole latente, nu stiu ce sa faca mai intai
pentru a-si proteja odraslele.

E de ajuns ca parinte sa arunci intamplator un ochi spre televizor pe TV K-lumea sau MTV la
emisiunile ce transmit imagini din cluburile capitalei, ca sa intelegi dezlantuirea si descatusarea
tinerilor prin discoteci, ca sa vezi ce inteleg majoritatea dintre ei prin distractie. Daca apoi comuti pe
stirile de la ora 5 sau afli de vreun vecin ca fiul lui se drogheaza sau ca este homosexual, intelegi ca
azi nu-i nimic mai greu decat sa fi parinte. Mii de griji, de temeri si sa o spunem sincer, in cea mai
mare parte justificate.

Tinerii de azi au o mai mare disponibilitate spre nou, si, atat timp cat parintii nu vor pricepe ce-i un
modem, un mIRC, un download, un skater, un ring-tone sau un A6, dialogul se leaga greu. Ei arata
compasiune „babacilor”, nu mai iau in seama ce spun acestia, ii gasesc cicalitori, nedrepti, rai…
Adolescentii vor sa fie intelesi inainte de a fi judecati si sa li se acorde mai mult credit. Dar cum sa
acorzi mai mult credit copilului cand nu ai incredere in el?
Parintii vad pe strada tineri de-o varsta cu fata sau baiatul lor vorbind murdar, facand diferite gesturi
obscene… si se ingrozesc; acestia sunt copiii altor parinti, unor parinti ca si ei. Cum sa faci ca parinte
sa te apropii de copil si sa-l faci sa priceapa ca teribilismul sau badarania nu-s o buna carte de vizita?
Cum sa faci sa nu-l lasi sa se dea singur/a cu capul de pragul de sus pentru a intelege ca un lucru nu
merita facut?

Imi amintesc ca intr-o pauza dintre ore o tanara eleva de liceu m-a intrebat ce sa faca sa-si convinga
parintii sa o lase sambata seara in club. I-am raspuns ca trebuie sa-i convinga ca totul e ok, ca e
atmosfera buna si ca se afla intr-un anturaj de incredere. Pai, zice fata, nu-i asa, e nebunie acolo, iar
apoi, pe cei din gasca parintii ii stiu bine de la bloc, sunt „niste lepre”… Atunci, zic eu, se pare ca vrei
un lucru rau, iar atitudinea dumnealor este justificata intru totul. Parintii sunt datori sa insufle
copiilor obiceiuri bune si sa-i fereasca de anturaje dubioase.

Cum sa-ti faci din parinti niste prieteni? Castigandu-le increderea! Aratandu-le ca esti matur si
responsabil… Treaba aceasta cere timp si efort. Pentru asta e nevoie de fapte, de dovezi. Si de eforturi
sustinute.
Odata castigata, increderea trebuie si mentinuta. Un parinte care, aflandu-se in diverse situatii, a
inteles ca poate avea incredere in fiul sau adolescent, nu va avea suspiciuni in ceea ce priveste
anturajul sau locurile pe care acesta le frecventeaza.

Numai ca, de cele mai multe ori, adolescentul inclinat spre libertinaj nu stie ce metoda sa mai
foloseasca, ce minciunica sa mai invoce ca sa-si fenteze parintii. Nevinovatele minciuni descoperite
mai tarziu sporesc neincrederea parintilor in copiii lor.

Adolescentii se rusineaza sa spuna adevarul despre ei insisi. Isi deschid greu sufletul in fata
parintilor, nu neaparat din cauza eventualelor pedepse, ci de rusine. Cel putin la inceputul anilor de
liceu tinerilor le e teribil de rusine numai gandindu-se ca parintii ar putea afla ca fumeaza, ca si-au
cumparat vreo revista deocheata sau ca se unduiesc prin discoteci ca dansatoarele din cluburile de
strip-tease.

Nu cred ca adolescentii de azi, pentru a fi feriti de rele, trebuie incuiati in casa. Cred ca unii din
parinti ar trebui sa dea dovada de mult tact si de o mai mare flexibilitate. Obedienta nu aduce respect
si nici o mai buna comunicare.

Tanarul ar trebui sa fie sincer cu sine si sa plece de la premiza ca parintii ii vor binele. Conflictul, in
multe cazuri, se limiteaza la un singur aspect, acela ce tine de alegerile tinerilor. Adevaratul conflict
este intre tinerii care vor sa o ia pe aratura si parintii care vor sa le arate calea dreapta. Sunt convins
ca daca adolescentii ar dovedi ca merg pe drumul bun, parintii nu s-ar mai osteni sa-i controleze
intr-atat, n-ar mai fi nici suspiciuni si, pana la urma, acest conflict intre generatii s-ar reduce
semnificativ.

Castigand increderea parintilor lor, adolescentii ar putea sa iasa din casa mai des in locurile publice
cu prietenii. Din pacate nu sunt multe locuri tineresti de bun gust. Asta este intr-adevar o problema
pe care oamenii bisericii ar trebui sa aiba in vedere. Ce alternativa putem oferi tinerilor? Ce activitati
educative, sanatoase avem a le oferi? Tinerii nostri crestini au nevoie de cluburi, de cenacluri, poate
chiar de cafenele ortodoxe de tipul „Monk’s Rock” (vezi „Tinerii vremurilor de pe urma – ultima si
adevarata razvratire”, Sophia, p. 214), dar acesta e un alt subiect ce ar trebui tratat pe larg, cu o alta
ocazie.
Conflictul intre generatii este o realitate. Cred insa ca, daca parintii si tinerii fii si fiice s-ar stradui
deopotriva sa-l caute pe Dumnezeu, si unii si altii ar reusi in linii mari sa aiba aceeasi viziune asupra
vietii. Daca parintii si copiii s-ar apropia de Sfantul Potir cand preotul cheama la Liturghie „cu
credinta si cu dragoste sa va apropiati”, ei ar fi una in Hristos, fii si madulare vii ale trupului lui
Hristos, care este Biserica. Acolo unde si parintii si copiii lor merg la biserica nu auzi replici de genul:
„Mama, esti depasita”, „Tata, esti incuiat la minte”, si nici „Unde ai fost pana acum?” si asa mai
departe…

Ma tem ca in ceea ce priveste vremurile acestea postmoderne in care amoralitatea este singura
morala cunoscuta, rezolvarea, in linii mari, a acestor chestiuni va veni atunci cand nu ne vom mai
raporta la timp, la vremuri, la mode si trenduri, ci cand ne vom raporta la Hristos, cel care este ieri si
azi si in veci acelasi (cf. Evrei 13,8).

Tinere frate, aminteste-ti de porunca a -V-a a Decalogului. Daca nu ai Scriptura la-ndemana, o poti
gasi pe Internet sau pe Cd-ul multimedia „Biblia”, editat de Patriarhia Romana. Da, Biserica aia
invechita a gasit de cuviinta sa aduca Cuvantul cel vesnic mai aproape de tine!

Peste tot auzim aceasta expresie si chiar observam cum acest conflict este prezent in fiecare zi pe
strada, in mijlocul de transport in comun (mai ales) sau oriunde se afla doua generatii opuse din
toate punctele de vedere.

Un loc in care acest conflict este prezent tot timpul este liceul, iar mie imi este dat sa vad asta cinci
zile pe saptamana, sase ore pe zi. “Dragut“ este modul in care se desfasoara acesta. Exista doua
situatii.
In prima situatie profesorul este un fel de Zeu care loveste in stanga si in dreapta pentru ca “¦ asa
are el chef. Intra in clasa, toata lumea in picioare, tranteste catalogul, pune absente (nu sare
niciodata peste acest detaliu) si apoi incepe aventura. Daca ai parul desfacut ti se cere sa il prinzi.
Nu ai cu ce? Nu il intereseaza, asta este regula (comunista) impusa de el caci daca ai parul desfacut
gandesti mai incet. Esti baiat si ai parul lung? La tuns cu tine domnule; cata lipsa de respect din
partea ta! Exista bineinteles si acei elevi care nu se supun regulilor impuse de un profesor de trei ori
mai in varsta decat ei. Si de aici incepe tot spectacolul. Profesorul se enerveaza si jigneste elevul,
elevul ii spune ca nu are voie sa il jigneasca, profesorul il da afara, elevul ii spune ca nu vrea,
profesorul ii spune ca ii pune absenta, elevul ii spune ca nu are cum sa faca asta odata ce e
prezent, profesorul ii arata ca poate, elevul iese din clasa si ii tranteste usa atat de tare incat mai ca
ii cade si tabla si stema de deasupra tablei. Daca indraznesti sa corectezi un profesor iar iese cu
scantei. Pai cum iti permiti tu, un pustiulica de 17 ani sa ii zici Zeului tau, profesorul, ca a gresit? Te-
ar condamna la moarte daca ar putea si ii e mai greu sa recunoasca greseala decat i-ar fi sa ridice
100 kg.
 In a doua situatie cine credeti ca este Zeul?
Elevul, bineinteles. Exista acei elevi care se cred superiori. Si exista peste tot, nu numai in unele
clase. Si se cred superiori nu numai colegilor ci si profesorilor si oricui desi probabil ei sunt superiori
doar unor viermi. Se cunoaste cand acestia intra intr-o clasa. Vorbesc cat mai tare caci sunt tipul de
oameni carora le place sa se auda vorbind si injura, eventual.

Cand intra profesorul in clasa toata lumea se ridica, mai putin el. Cand un profesor incearca sa il
asculte sau sa ii puna o nota incepe adevaratul spectacol. El nu invata niciodata pentru ca nu are
nevoie de asta, doar este superior. Se ridica in picioare si spune orice in afara de ce trebuie. Daca
profesorul incearca sa ii puna 4 se agita, tipa si ajunge uneori chiar la injuraturi. Daca un profesor
este mai dur nu se mai ajunge chiar la ultima parte, dar daca nu este ferm este vai si amar de el. Nu
numai ca il face sa ii vina sa nu fi vrut vreodata sa fie profesor, dar chiar ii vine sa se arunce de la
balcon. Cateodata chiar renunta si iese din clasa. De ce nu ia nimeni atitudine impotriva lor? Pentru
ca ei sunt “superiori“, iar restul sunt niste sclavi ce trebuie sa se supuna lor caci daca nu “¦ pateste
exact ce pateste si bietul profesor care incearca sa il asculte. Cel mai trist este cand si ceilalti colegi
ai acestui tip de elev il incurajeaza. Atunci el face si mai rau, iar incurajatorii sunt prea orbi ca sa isi
dea seama ca maine vor fi ei in locul profesorului.

Asta este viata intr-un liceu din Romania, locul in care conflictul dintre generatii nu se va incheia
niciodata.

În trecut, veşnicul conflict dintre generaţii, cu siguranţă, nu a avut intensitatea din

timpurile noastre. Acest conflict, care se transformă în multe situaţii in ruptura între
părinţi şi copii, e una din problemele actuale ale societăţii noastre, aflată într-o
necontenită şi haotică reformă.. Cei mai derutaţi şi lipsiţi de repere sunt tinerii. Ei au la
dispoziţie toate condiţiile ca să-şi dea viaţa peste cap. „Nu ştiu ce aş fi făcut eu la vârsta
lor, într-un asemenea mediu”.
 Părinţii au tendinţa să-şi oblige copiii să-şi trăiască viaţa aşa cum le dictează ei

Părinţii sunt exigenţi, îi pun să înveţe, dar tinerii din ziua de azi nu mai sunt interesaţi pentru a studia. Prioritaţile lor
sunt altele: calculator, internet, facebook, youtube şi orice altceva ce nu are legatură cu şcoala. Sub nicio formă nu
mai citesc o carte sau să meargă la sala de lectură pentru a se documenta în legătură cu diferite proiecte. Toţi tinerii
din ziua de azi caută pe Google, pentru a găsii proiectul deja făcut, fără a mai merge prin biblioteci sau librării pentru
a căuta materiale pentru a-şi face singuri un referat. Nu se mai gândesc că mâine au lucrare, teză sau un proiect de
prezentat, ei sunt preocupaţi de alte chestii nefolositoare.
Părinţii îşi doresc pentru copiii lor ce este mai bun. Orice părinte ar vrea să îşi vadă copilul absolvent al unei facultăţi
de viitor, pentru a nu duce grija zilei de mâine.
Exemple de opinii ale adolescenţilor:
R:.Cum te înţelegi cu părinţii?
Răzvan:. Mă înţeleg bine, doar că mă stresează, când este vorba de calculator: Doar o oră pe zii am voie la
calculator, după care trebuie să-mi scriu temele şi să-mi învaţ lecţiile pentru ziua următoare. Ca oricărui adolescent,
mi-ar fi plăcut să-mi fac singur programul.
R.: Cu cine te inţelegi mai bine dintre cei 2 părinţi?
Razvan: Cu tata, deoarece el nu este chiar atât de exigent cum este mama şi cu el ma inţeleg mai bine. Mama este
foarte exigentă cu mine şi doreşte să invăţ foarte bine!
R:.Părinţii iţi dau voie să mergi la discotecă?
Cerasela:. Da, dar trebuie sa ajung acasă la ora fixată în prealabil! Dacă nu voi respecta regulile impuse de părinţii
mei, voi fi pedepsită! Este vârsta la care trebuie să ies, să mă distrez. Doar nu trebuie să stau inchisă în casă.
R.: Îţi dau voie părinţii să te machezi la şcoală?
Cerasela: Da, nu au nicio problemă cu asta, dacă învăţ şi iau note bune. Doar că unii profesori sunt mai „răi” şi îmi
atrag atenţia.
R.: Cum te înţelegi cu mama ta? Comunicaţi?
Cerasela: Mă înţeleg bine, dar mai are unele ieşiri, în care mă ceartă şi îmi spune: „de ce ai stat atât la prietena ta?
Nu ştiai că mâine trebuie să mergi la şcoală şi ai de învăţat?” Părinţii mei vor doar să învăţ si atât!
Concluzii
Prezentarea făcută mai sus arată că marea problemă dintre generaţii este dată de internet, telefon,etc., pentru că
astea sunt priorităţile tinerilor din ziua de azi. Rareori când mai merge câte un elev la bibliotecă să împrumute o carte,
pentru a se cultiva sau pentru a se interesa de o culegere.
Tinerii de azi au o mai mare disponibilitate pentru nou şi atât timp cât părinţii nu vor pricepe ce-i un modem, un mIRC,
un download, un skater, un ring-tone sau un A6, dialogul se leagă greu. Adolescenţii arată compasiune „babacilor”,
nu mai iau în seamă ce spun aceştia, îi găsesc cicălitori, nedrepţi, răi, etc… Vor să fie înţeleşi, înainte de a fi judecaţi
şi să li se acorde mai multă încredere.
Felicia Ciobescu
Adelina Cîrţînă